PARAZITOLOGIE SI BOLI PARAZITARE AN IV - SEMESTRUL II
Curs 1 09.03.2012
ASCARIDIDOZELE Geohelmintoze produse prin parazitismul
helmintilor din ord. Ascaridida. Obisnuit infestatiile cu ascarizi
sunt masive la tineret si subclinice la adulte (purtatoare).
Importanta acestor parazitoze este mare la tineretul spp receptive
la care det intarzierea cresterii, eventual nerealizarea sporului
la animalele de interes economic apoi tulburari metabolice si
inclusiv carentiale si chiar mortalitate mai ales la tineretul
bovin si la catei. Infestatiile ascaridiene evolueaza mai grav si
produc pierderi masive, inclusiv mortalitate, mai ales in zonele
tropicale. Etiologie: Speciile de ascarizi ce paraziteaza la
mamifere si pasari in prezent sunt grupate in doua familii: fam.
Ascaridae (la mamifere) si fam. Ascaridiidae (la pasari).
Principalele spp intalnite si in tara noastra sunt: Ascaris suum
porc Parascaris equorum Neoascaris vitulorum Toxocara canis
Toxocara cati Toxascaris leonina Ascaridia galli Ascaridia
disimilis Ascaridia numidae Ascaridia columbae
Ascarizii (limbricii) sunt nematode cu corpul cilindric, egal
calibrat usor ascutit la extremitati, avand anterior 3 buze
chitinoase, extremitatea posterioara curbata la masculii de la
ascarizii mamiferelor si dreapta la mamifere; la pasari extremit
post dreapta la masculi si prevazuta cu dilatatii cuticulare si cu
ventuza precloacala; orificiul vulvar situat in treimea anterioara
la nivelul unei stricturi a corpului. Paraziteaza obisnuit in
intestinul subtire, dar mai ales in infestatii masive sunt
intalnite si localizari eratice pornind de la stomac, pulmoni,
trahee, canal coledoc. Se hranesc cu chil intestinal iar din cand
in cand mai pasc mucoasa intestinala.
Ciclu biologic: se realizeaza prin oua, oua ce au caracteristic
coaja groasa cu diferite particularitati de forma specifice
fiecarei spp in parte, femelele produc un numar mare de oua (mii
chiar zeci de mii pe zi), dar exista si perioade de repaus in
producerea si eliminarea oualor. Ouale sunt foarte rezistente atat
fata de actiunea factorilor de mediu cat si fata de actiunea
substantelor dezinfectante obisnuite, ca atare viabilitatea oualor
se mentine ani de zile (3-5ani). Dezvoltarea exogena se realizeaza
in interiorul oului, respectiv formarea larvei si naparlirea
acesteia astefel incat elementul infestant e reprezentat de oul cu
larva infestanta in iterior (L2). Dupa ingerare in tubul digestiv,
respectiv in intestin are loc desfacerea oului, eliberarea larvelor
care patrund apoi in peretele intestinal, dezvoltarea ulterioara
realizandu-se diferit in functie de specie. Astfel larvele prezinta
trei tipuri de migratie: 1. Migratia entero-hepato-pneumo-enterala
intalnita la ascaris, parascaris si in unele cazuri uneori la
neoascaris si toxocara, in speta la vitei si catei. 2. Migratia
entero-hepato-pneumo-somatica intalnita la neoascaris si toxocara
3. Dezvoltare entero-parietala la toxascaris si la ascaridia 1.
Larvele L2 obisnuit prin circulatia porta in ficat unde stau
aproximativ 34zile, se transforma in l3, apoi prin circulatie in
cord, pulmon, mai stau 4-5 zile, realizeaza a doua
naparlire->L4, apoi bronhii, trahee, deglutite, ajung in
intestin unde are loc ultima naparlire, L5, adulti 2. Ficat
->L3, apoi prin circulatie in pulmon si de aici pe cale
circulatorie sunt diseminate in tot organismul in diverse organe si
tesuturi (inclusiv in encefal), tropism indeosebi pt uter, mai ales
gastant, dar unele ajung chiar si in musculatura unde se
inchisteaza. Mai ales la masculi s-a observat aceasta cantonare in
musculatura si alte organe ce poate conduce la sucumbarea larvelor
si finalizarea ciclului aici; dar la femele larvele reiau circuitul
in perioada gestatiei si respectiv a lactatiei (la neoascaris si
toxocara). Astfel la vaci si la catele in timpul gestatiei se
continua migratia larvelor care transplacentar ajung la fetus sau
mai ales prin colostru si prin lapte pot ajung la noul-nascut. In
fetus obisnuit larvele se cantoneaza in ficat si in apropierea
fatarii sau imediat dupa fatare isi continua migrarea in
circulatie, la niv pulmonului si apoi in intestin astfel ca
nou-nascutii sunt deja infestati sau dezvoltarea ascarizilor se
realizeaza foarte rapid la nounascuti. Aceasta transmitere
galactogena unii autori spun ca e obligatorie la vitei si
catei..........uneori in infestatii masive la nou-nascuti se pot
elimina si larve in ultimele stadii de dezvoltare, iar prin lingere
se reinfesteaza catelele. 3. Larvele ajunse in peretele
intestinului stau 3-4saptamani unde realizeaza 1-2 naparliri apoi
se intorc in lumen unde mai are loc o naparlire si devin preadulti
apoi adulti.
Epidemilogie: Sursele de infestatie: animalele infestate, atat
cele cu semne clinice, dar mai ales adultele cu infestatii
subclinice (purtatoare) ce elimina un numar mare de oua. Rezistenta
deosebita a oualor pana la 5 ani. Mai ales la neoascaris si la
toxocare femelele gestante sau cele care alapteaza sicare sunt
infestate. Receptivitatea: este specifica fiecare spp de ascarid
realizeaza ciclu biologic complet si dezvoltarea completa cu
stadiul de adult doar la gazda sa specifica care e receptiva.
Infestarea cu elementul infestant a unei alte gazde/specii este
urmata de inceputul dezvoltarii endogene si eventual chiar cu o
naparlire si la alte specii, dar apoi larvele sunt stopate din
migrare si de regula se produce un preces de inchistare rezultand
astfel un granulom parazitar in diferite organe. Acest fenomen
descris si intalnit si la om, denumit larva migrans care la om este
determinat cel mai frecvent de larve de toxocara. Receptivitiatea
in gen e mai mare la tineret si deasemenea este influentata si de
starea de intretinere, modul de nutritie, mai ales de anumite stari
carentiale (vitamine, macroelemente, glucide) sau infestatiile
parazitare de alta natura sau alte maladii care cresc
sensibilitatea gazdei si sunt urmate de o intesivitate mai mare a
parazitismului cu ascarizi. Infestarea/contaminarea: obisnuit cu
oua cu larve infestante ingerate o data cu furajele/apa
contaminate, inclusiv dupa mameloanele femelelor; contaminarea pe
cale transplacentara si galactogena mai ales la catei, pisici si
vitei cu dominanta trasplacentara la carnivore si galactogena la
vitei. Dinamica si evolutia: in general ascaridozele evolueav=za in
toate sezoanele, ele fiind considerate boli de adapost. Patogeneza
Este rezultatul actiunii larvelor in migrare, dar si a adultilor.
Actiunea mecanic-iritativa a larvelor are drept consecinta
producerea de hemoragii punctiforme sau lineara reazlizate in
principal in ficat, pulmon, dar posibil si in alte organe mai ales
la spp cu migrare somatica. Deseori pot fi intalnite si necroze
tisulare consecutiv acestor migrari. In cazul adultilor se pot
observa denudari ale mucoasei atat datorita miscarilor
antiperistaltice ale ascarizilor cat si a faptului ca pasc mucoasa,
consecutiv acestor denudari apar malabsorbtie, maldigestie, iar in
infestatii masive se produc obstructii intestinale, care in unele
cazuri pot fi urmate chiar de perforari intestinale si consecinta
peritonita->moarte. Actiunea mecanica produsa consecutiv
patrunderii ascarizilor in canalul coledoc, wirsung si chiar in
stomac, trahee, pulmon s-au gasit ascarizi adulti.
Asctiunea spoliatoare inregistrata si mai pregnanta la tineret,
spolierea principiilor nutritive importante determinand tulburari
metabolice si respectiv instalarea unor sindroame carentiale,
osteo-distrofice, rahitism. Este afectat si metabolismul glucidic,
la anim infestate inregistrandu-se hipoglicemie. Actiunea toxica
datorata atat metabolitilor eliberati de ascarizi, dar actiune
toxica marcanta o prezinta ascaronul (lichidul pseudocelomic)
eliberat dupa moartea si liza ascarizilor. Mai alesascaronul s-a
dem ca prezinta actiuni locale accentuand malabs, maldig producand
diaree, dar si efecte la distanta, determinand tulburari
circulatorii (hipotensiune, bradicardie) cat si mai ales asupra
sistemului nervos determinand chiar si convulsii, crize
epileptiforme si de asemea efecte asupra glandelor endocrine in
special a tiroidei, paratiroidei. Actiunea antigenica consecutiv
careia pot aparea dehelmintizari spontane la reinfestari sau
consecutiv slabirii rezistentei organismului se pot produce
cresterii sensibilitatea la alte infestatii sau infectii
microbiene.
Curs 2 09.03.2012
Tablou clinic: Este unul fara manifestari asimptomatic la
adulte, infestatiile fiind subclinice, evemtual cu cateva tulb dig
Manif clinice sunt inregistrate la tineret, mai ales in infestatii
masive In faza de debut se inregistreaza semne respiratorii care
obisnuit sunt de scurta durata, cel mai adesea pasagere, dar
semnele respiratorii se pot agrava imbracand chiar un tablou
respirator grav inclusiv cu bronhipneumonie grava, mai ales la
manji, deseori mortal. Ulterior apra tulburarile digestive cu
manifestari diverse: inapetenta sau apetit capricios, eventual
vomismente mai ales la carnivore, la porc, uneori vomismente cu
ascarizi in infestatii masive, balonament, diaree, constipatii,
chiar alternativ, posibil cu eliminare de ascarizi in scaunele
diareice. In infestatiile masive tulburarile digestive sunt
acompaniate de tulburari nervoase variate pornind de la cele mai
usoare sesizate la purcei, catei (2-3luni) = dese cascaturi si
bruxism (scrasnituri din dinti), pana la crize epileptiforme
obisnuit de scurta durata (25minute), dar uneori repetate chiar cu
convulsii. Treptat se instaleaza sindromul anemic cu astenie,
miscari mai incete, mai reduse, cu tendinta de repaus, eventual
animalele nu mai raspund la comenzi, pentru ca in ultima faza sa
apara sindroamele carentiale de tip rahitism, cu parul mat, isi
pierde luciul; manifestarile obisnuit se inregistreaza la tineret
de 2-3luni (purcei, manji), iar la vitei si catei pot sa apara inca
din prima saptamana de viata.
Mortalitatea destul de redusa in zona tarii noastre, la manji
consecutiv bronhopneumoniei, agravarii semnelor respiratorii sau
consecutiv cahexiei si a caderii functiei principale (act toxica a
ascaronului), specific fiind mirosul de acid butiric. Mortalitatea
poate aparea si consecutiv perforarii intestinale si peritonitei
consecutive. Leziuni: Leziunile determinate de larve intalnite
obisnuit in ficat si pulmon, in care se observa hemoragii
punctiforme sau lineare si necroze, mai ales in cazul
reinfestarilor. Ficat stropit cu lapte leziune caracteristica. In
cazul infestatiilor masive in pulmon focare de pneumonie cu
intindere variabila in functie de gradul infestatiei. In intestin
obisnuit leziuni catarale, mucoasa intestinala ingrosata, cu zone
denudate, uneori si mici zone hemoragice. Cadavrul cahectic, mase
musculare emaciate, zona perianala murdarita in special la tineret.
Diagnosticul: Suspicionat pe baza manifestarilor clinice si a
datelor epidemiologice. Confirmare prin examen coproscopic:
macroscopic si microscopic (Willis, Telleman-Rivas). In cazul
suspiciunii infestatiei si examenului copro negativ, se repeta
examenul coproscopic la 7-10 zile, deoarece exista perioade
negative in producerea si eliminarea de oua de catre femele.
Prognostic: Vital favorabil, exceptand cazul de complicatii, mai
ales cu peritonite. Economic nefavorabil. Tratament: Cu medicatie
specifica, iar in cazul aparitiei complicatiilor si medicatie
simptomatica. Medicatia specifica: Sarurile de piperazina: adipatul
de piperazina (Ascatrix) 200-300mg/kgc Imizoli/imidazoli:
tetramizolul (rumegatoare, suine, pasari) 10-15mg/kgc in functie de
gradul infestatiei pentru a evita actiunea toxica; levamisolul
utilizat mai ales la carnivore 3.5-5mg/kgc, de preferat 3.5mg/kgc
in infestatii masive cu repetare a doua zi
-
Benzimidazoli: albendazol, fenbendazol 2.5-3.5mg/kgc;
flubendazol, mebendazol 7.5-10mg/kg; oxibendazol recomandat la
suine Avermectinele: 0.2mg la toate spp, mai putin porcul la
0.3mg/kgc Neguvon la cai/manji
Profilaxie: Pe langa tratamentele profilactice, foarte
importante actiuni de deparazitare, decontaminare a adaposturilor,
ce constau in curatenie mecanica riguroasa, urmate obisnuit de
decontaminare cu soda caustica 2% in solutii fierbinti la 80grade
si mai ales flambare. Tratamentele profilcatice efectuate mai ales
in fermele cu efective mari unde se deparaziteaza efectivul matca,
posibil la suine dehelmintizari trimestriale, apoi tineretul suin
inainte sau imediat dupa populare (dupa ce se intarca),
dehelmintizari inaintea gestatiei la bovine si carnivore si de
asemenea dehelmintizari semestriale sau in cel mai rau caz anuale
in herghelii. Alimentatie echilibrata si mentineareaunui efectiv
sanatos, fara alte boli conduce la cresterea rezistentei fata de
alte infestatii.
Oxiuridoze
Geohelmintoze produse prin parazitismul in intestinul gros la
mamifere (exceptie carnivorele) si pasari a nematodelor din ord.
Oxiurida. De regula oxiuridozele evolueaza ca infestatii
oligosimptomatice sau uneori asimptomatice (la iepuri) farapierderi
insemnate, inregstrandu-se uneori la pasari, mai ales la fazani,
chiar mortalitate in infestatii masive. Etiologie: La mamifere
speciile intalnite apartin familiei Oxyuridae: Oxyuris equi
cabaline Skryabinema ovis Passalurus ambiguus iepure Enterobius
vermicularis om La pasari fam. Heterakyidae: Heterakys galinae
Heterakys isolonke fazan Heterakys dispar palmipede Oxiuridele
sunt helminti cu corpul inegal calibrat, ingrosat anterior si
efilat, subtiat posterior, dimensiuni de cativa centimetri (5-10cm
la cabaline, ceilalti de11.5cm), eventual masculii curbati
anterior, iar femelele curbate posterior in sens invers, de regula
orificiul vulvar in portiunea anterioara. Oxiurii sunt localizati
in intestinul gros, cecum si colon la mamifere, mai ales in
cecumuri la pasari. Hranirea cu diverse substante, continut cecal
si ca atare nu sunt atat de patogeni. Ciclul biologic Se realizeaza
prin oua, care sunt depuse de femele la locul parazitarii, dar in
unele cazuri, mai ales la cabaline si iepuri, femela strabate
printre faldurile anale, prin orificiul anal, in perioada de repaus
a anim, se fixeaza cu portiunea posterioara intre faldurile anale,
iar cu portiunea anterioara libera depune ouale in regiunea
perianala. Ouale sunt eliminate intr-o substanta specifica care in
contact cu aerul se solidifica, adera la tegumentul din zona
perianala, formand cruste care sunt foarte bogate in oua. Aceste
cruste, aderand la tegument determina pruritul regional. Ouale
evolueaza rapid in conditii favorabile, in 24-48 ore deja elarveaza
si apoi naparlirea larvelor se realizeaza rapid in iteriorul oului,
elementul infestatn fiind oul cu larva in interior. Aceasta
evolutie la Passalurus se poate realiza in tubul digestiv si se
produce autoinfestatia. Obisnuit infestarea se realizeaza prin
ingerarea oualor cu larve, in tubul digestiv al gazdei fiind
eliberate larvele, dezvoltarea endogena realizandu-se
intraparietal, timp de 4-6 saptamani la mamifere, circa 2 saptamani
la pasari, dupa care revin larvele in intestin se transforma in L5
si adulti. Epidemiologie: Sursele de contaminare: animalele
infestate, mai ales adultii si asternutul cu oua, oxiuridoza fiind
incadrata in randul bolilor de grajd/adapost. Ouale de heterakys
pot contine si pot ............................este intalnita
frecvent infestatia asociata a hetereachidozei cu histomonoza.
Ouale sunt ingerate adesea si de lumbricide care le mentin.
Infestare: obisnuit la grajd, rareori la pasune Patogeneza:
Datorata dezvoltarii larvare, larvele fiind mult mai patogene decat
adultii.
Cea mai mare patogenitate o au larvele de heterakys, mai ales la
cele de fazan care pot determina o tiflita verucoasa in infestatii
masive. Clinic: Infestatiile la adulte oligosimptomatice La
cabaline au fost descrise 2 manifestari ale bolii: O forma
intestinala caracterizata prin colici frecvente O forma anala cu
pruritul anal intens care determina acel aspect specific: peri
rupti, zburliti la baza cozii, fapt ce face sa fie confundata cu o
raie sau o dermatomicoza
La iepuri si la rumegatoare infestatiile sunt subclinice, la
pasari subclinice, consecutiv carentiale, de crestere si
mortalitate mai ales la fazani Diagnostic: Suspicionat pe baza
semnelor clinice mai ales la cabaline. Confirmarea prin examenul
crustelor din zona perianala, mai ales la cabaline, iar la
celelalte specii examen coproscopic, cu atentionareaca ouale de
heterakys seamana foarte mult cu cele de ascaridia. Diagnostic cert
prin examne necropsic. Tratamentul: Destul de dificil. In prezent
se utilizeaza: - Benzimidazoli - Ivermectine mai ales asupra
formelor larvare; ambele doze marite - Neguvon la cal, doza
crescuta 40-80mg/kgc Tratamentul medicamentos obligatoriu insotit
de spalari in regiunea anala/perianala cu solutii organofosforice
neguvon 2% Profilaxia: Igiena adapostului, a alimentatiei.
Tratamente profilactice in efectivele in care evolueaza boala, mai
ales in crescatoriile de fazani.
Curs 3 23.03.2012 Trichocefaloze Geohelmintoze produse de spp
din genul Trichocephalus/Trichuris din fam Trichocefalidae.
Paraziteaza in intestinul gros la mamifere, exceptand cabalinele.
Cele mai importante spp: t. Vulpis carnicore, t. Suis, t. Ovis, t.
Affinis, t. Discolor si globulosa rumegatoare, t. Leporis, t.
Trichiura om. Morfologic nematode cu corpul inegal calibrat cu
primele 2 treimi ale corpului efilate, foarte subtiri, iar ultima
treime mult ingrosata, trecerea facandu-se brusc. La zona de
trecere femela prezinta orificiul vulvar. Au dimensiuni intre
4-8cm. Parazitii stau prinsi intre faldurile mucoasei uneori pana
in submucoasa cu extremitatea anterioara Ouale au aspect
caracteristic ovale sau cu aspect de lamaie, cu 2 busoane
proeminente, 60-90microni, neevoluate in momentul pontei. Ciclul
bilogic: monoxen direct, ouale ajunse in mediu in coditii
favorabile elarveaza, dar larvele nu parasesc oul; oul cu larva in
interior este elementul infestant, contaminare pe cale digestiva,
in intestin larvele sunt eliberate si parcurg o dezvoltare
intraparietala timp de 50-60zile; adultii se pot forma in 1-3luni
Epidemiologie : Sursele de infestare: animalele infestate care
elimina ouale, un aspect important epidemiologic e rezistenta
foarte mare a oualelor in mediu putand ajunge pana la 5-6 ani in
conditii de umiditate.... Contaminarea prin ingerarea oualor odata
cu furajele contaminate Receptivitate mai mare la canide si suine,
tineretul inainte si dupa intarcare e mai sensibil. Longevitatea
helmintilor poate ajunge pana la un an, la om chiar pana la 3 ani.
Patogeneza: Se datoreaza atat larvelor cat si adultilor. - Actiunea
traumatica patrund cu partea anterioara in mucoase - Actiune
spoliatoare fiind hematofagi si consecutiv apare anemia, cu
intarziere in crestere, tineretul poate deveni rahitic, tarat, -
Actiune inoculatoare la porc salmonelle de ex In infestatii masive
pot aparea tulb dogestive asociate uneori cu semne nervoase Tablou
lezional: Leziunile in general sunt locale: tiflocolita catarala de
cele mai multe ori, rar in infestatii masive pot aparea ulceratii
sau necroza. Simptomatologie:
In infestatii masive la tineret apare tablou clinic dominat de
tulb digestive cu fecale diareice, gri, uneori sangvinolente. Pe
fondul acesta apre intarziere in crestere, slabire cu sindrom
hipotrepsic in special la purcei. Diagnostic prin exam coproparaz
prin evident oualor caracteristice, iar post mortem prin examen
necropsic la scurt timp dupa moarte se pot gasi paraziti......
TratamentBenzimidazoli si avermectine: La porc flubendazol 5mg,
3zile, Ivomec 0,3mg La caine fenbendazol 50mg, 3 zile sau febantel
10mg, 3 zile Profilaxie: Se recomanda tratarea anim in gen in
efectivele de reproductie sau in canise, decontaminare riguroasa cu
solutii decntaminante la temp ridicate.
Capilarioze
Helmintoze intalnite la mamifere si pasari determinate de spp
ale genului Capillaria car pot parazita in tubul digestiv la pasari
si in aparatul traheobronsic, ficat si vezica urinara la carnivore.
Genul Capillaria include helminti cu corpul subtire, dimensiuni
medii intre 1020mm, putand ajunge pana la 50mm, corp cu aspect de
tub capilar, cele 2 treimi anterioare efilate, iar treimea
posterioara ingrosata, trecerea facandu-se lent. C. anullata(gaina,
curca, fazan) si C contorta(rata si palmipede salbatice) in esofag
si gusa capilarioza esofago-ingluviala C. caudinflata/gallinae, C.
obsingata/columbae, c. meleagris gallopavo, C. anatis paraziteaza
in intestin si det capilarioza intestinala c. plica vezica urinara,
posibil bazinet si uretere c. feliscati la fel c. aerophilla mai
ales la vulpedar si la caine si pisica c. bohmi vulpe, localizare
in sinusurile frontale si cavitati nazale c. hepatica carnivore
localizare hepatica
ciclu biologic: ouale in general de 50-60microni, ovale, cu 2
proeminente la ambele capete dar infundate. La majoritatea spp de
capilarii dezvoltarea exogena are loc in corpul lumbricidelor,
exceptie c. aerophila care are ciclu biologic direct; contaminarea
are loc prin ingerarea ramelor care contin larvele in interior sau
in situatii particulare prin ingerarea gazdelor paratenice
(rozatoare); infestatiile sunt usoare, mai importante sunt la
pasari infestatiile cu spp localizate in esofag si gusa disfagie,
deglutitii repetate, dificultate in deglutitie, anorexie, sindrom
de disfagie; in localizarile intestinale tot la pasari pot aparea
tulburari digestive cu malnutritie, anemie. La carnivore in
localizarea Urinara cistita helmintica, poate evolua
oligosimptomatic, uneori cu disurie, hematurie, dureri in regiunea
renala In localizarile respiratorii apar semnele sindromului
rino-traheo-bronsic cu tuse uscata, stranut, jetaj, dispnee. La
vulpe respiratie suieratoare, horcaitoare, accese de tuse, slabire,
poate avea o evolutie fatala datorita bronhopneumoniei. In
localizarea hepatica ca o hepatita cronica, diagnostic doar la
examenul necropsic. In celelalte forme diagnosticul se confirma
prin examen coproparazitologic, sediment urinar, prin evidentierea
oualor cu aspect caracteristic. Tratamentul: La pasari tetramisol
40mg, levamisol 25mg, cambendazol 50mg, ivermectine 0,2mg SC La
carnivore fenbendazol 50mg, 10 zile; ivomec 0,2 mg Profilaxia:
respectarea regulilor generale de igiena, alimentatie, distrugerea
oligochetelor din padocuri, voliere, tratamente profilactice mai
ales la pasari in zone in care boala evolueaza
Trichineloza
Zoonoza parazitara produsa de spp de nematode din genul
Trichinella. Cea mai cunoscuta spp. T. Spiralis.
Infestatiile la animale sunt de regula oligosimptomatice, dar la
om evolutiile sunt grave, uneori cu sfarsit letal. Etiologie: T.
britovi in zona temperata in sp la vulpe, dar si la mistret,
carnivore, cal, om T. nativa in zonele arctice la foca, urs polar,
larvele sunt rezistente la frig T. Nelsoni in Africa Tropicala, mai
ales la carnivore, omnivore (facocere), T. pseudospiralis larvele
nu formeaza chist, se poate intalni si la pasari, dar si la
mamifere t. spiralis e spp cea mai cunoscuta, spp cosmopolita,
nematod de dimensiuni mici masculul 1,5mm, femela 3-4mm, la partea
anterioara prezinta un mic stilet sau buton cefalic, cu partea
anterioara femele se fixeaza sau patrund intre vilozitatile
intestinale ciclu biologic: monoxen, autoheteroxen adultii
paraziteaza in intestinul subtire, iar larvele in musculatura
striata a aceleasi gazde; femelele sunt vivipare. Dua acuplare
amasculii mor, iar femelele se afunda in microvilozitati avand un
mic stilet, in special in zona formatiunilor limfoide si incep sa
depuna larve; ponta dureaza aproximativ 5-6 saptamani, la om
posibil chiar mai mult, nr de larve 2000-2500, dar poate ajunge la
10-15mii; larvele in momentul depunerii au in jur de 90-100microni,
prezinta un mic stilet cefalic, patrund in circulatia limfatica si
ulterior sangvina si disemineaza in tot organismul , dar se vor
dezvolta numai cele care ajung in musculatura striata; densitatea
relativ crescuta a larvelor in circulatie parazitemie maxima dupa
aprox o saptamana de la infestare (7-12zile); larvele care ajung in
musculatura sunt cele care se vor dezvolta, patrund in fibra
musculara striata pe care nu o distrug ci se transforma intr-o
celula doica larva creste pe seama celulei musculare, a i larva
creste rapid ajungand la aprox 800microni pana la 1 mm moment in
care incepe sa se spiraleze, in jurul ei se formeaza chistul,
respectiv chistul trichinelic are forma ovala, 300-800microni,
frecvent 400microni si de regula cu o singura larva spiralata in
interior, rar mai multe; chistul e dispus intotdeauna in lungul
fibrei musculare in musculatura intens functionala (diafragmatici,
maseteri, linguali, intercostali); un chist poate fi complet format
la 40-55zile P.I. sau pana la 3 luni; dupa 5-6luni de la infestare
incep procesele de calcificare si se poate finaliza la 15-22 luni;
viabilitatea chistului teoretic pana la 2 ani, practic se pot gasi
larve viabile in special in chisturile incomplet calcificate chiar
pe toataduratavietii animalului;
2-3zile apar adultii de la infestare (ziua 0) si la alte 2 zile
acuplarea si ponta; debutul pontei la 5-7zile pi; ponta
5-6saptamani; in zilele 7-12 pi larvele in torentul sangvin; la
18-19 zile pi sunt in musculatura; in ziua 21 pi debuteaza
inchistarea;5-6luni calcificarea; 15-22 luni se incheie
calcificarea; La om chisturi viabile 24 ani
Epidemiologie Surse de contaminare animale receptive infestate
care contin chisturi in musculatura (carnivore, omnivore,
cabalinele), animalele nerecptive dar care pot disemina pasarile
receptoare care consuma cadavre contaminate; coleoptere necrofage,
rozatoarele important rezervor Contaminarea pe cale digestiva prin
ingerarea musculaturii cu chisturi de t. Sau consum de organe in
care sunt larve nespiralate; contaminarea e favorizata de
canibalism, coprofagie, necrofagie; este posibila transmiterea
transplacentara daca femelel se infesteaza in timpul gestatiei
Rezistenta chisturilor foarte mare in musculatura, in carnea
refrigerata, in cadavre(pana la 3 sapt), pana la 3 sapt si in
carnea congelata; Dinamica si evolutia bolii: in mod obisnuit boala
nu prezinta o dinamica specifica, dar se inregistreaza varfuri ale
infestatiei legate de anumite perioade de consum ridicat al carnii
de porc; boala prezinta un caracter de focalitate, in acele zone in
care nu se aplica masrile de combatere, mentinerea focalitatii
fiind favorizata de pop de rozatoare care asigura transmiterea
bolii intre cele doua focare focarul sinantrop(porc, om, carnivore)
si focarul silvatic(mistret, urs, lup, vulpe) sobolanii asigura
comunicarea intre cele doua focare Patogeneza: -actiunii adultilor,
in special a femelei, dar mai ales a actiunii larvelor Consecintele
sunt mai grave, mai evidente in infestatii masive sau infestatii
experimentale Adultii: au o actiune mecanic iritativa redusa in
gen, o actiune toxica alergica locala in gen cu edeme asociate
enteritelor, act inoculatoare tot slaba Larvele: pot determina
tulburari locale adenopatii in special mezenterice modificari ale
organelor traversate, modificari ale tabloului hematologic
exprimate prin leucocitoza, eozinofilie, creste nr macrofagelor,
modificari biochimice hipoalbuminemie, cresc fosfolipidele, se
modifica raportul intre aminoacizi, minerale; actiunile la locul de
fizare, in musculatura, necrobioze, miozite, miodistrofii,
afectarea activitatii musculare; actiunile larvelor se
datoreaza in principal metabolitilor care au actiune toxica si
alergica; actiunea alergica a larvelor e responsabila de reactiile
de tip anafilactic exprimate prin edeme sau soc, dar si de
producerea de anticorpi care au rol in diagnostic Tablou
morfo-clinic: Se caracterizeaza printr-o evolutie oligosimptomatica
sau chiar asimptomatica la animale, semnele clinice evidente apar
in infestatii masive sau experimentale, cu exceptia omului;
Evolutia clinica poate avea doua faze: Faza intestinala aprae la
3-5 pi si se traduce prin sindrom enteric/digestiv, la om chiar
dizenteriform, la animale se traduce prin diaree inapetenta, la om
greturi, voma dureri de cap, febrilitate, prostratie Leziuni: local
o enterita catarala, rar hemoragica si mai rar ulcerativa Faza
musculara tulburari locale: greutate in deglutitie la om mai ales,
tulburari locomotorii, mers rigid cu dureri, edeme, dureri
reumatoide sau pseudoreumatoide la om; in aceasta perioada apar si
modificari sangvine leucocitoza, mai ales eozinofilie; leziunile
sunt greu vizibile cu ochiul liber, totusi in infestatii masive
musculatura capata un aspect enusiu, iar in infestatii vechi pot fi
observate puncte mici, albicioase in fibra musculara, insa natura
lor trebuie confirmata prin ex microsc
-
Diagn la anim in viata mai dificil de stabilit, se pot folosi
examene serologice:RFC, imunodifuzie, ELISA Diagn cert dupa
sacrificarea sau moartea anim examen obligatoriu in special pt tot
ce inseamna consum public Met de diagn examenul trichineloscopic si
metoda digestiei artificiale Tratament au fost testate edicamente,
cele mai eficiente benzimidazoli, imidazoli si avermectine toate
sunt eficiente asupra adultilor, dar nu sunt eficiente asupra
chisturilor, ca atareorice tratament efectuat cu diferite sa chiar
in reprize indelungate si in asociere cu subst capsulolitice nu
garanteaza distrugerea tuturor larvelor inchistate si nu exclude
obligativitatea examenului trichineloscopic Profilaxia: este cheia
de baza in controlul trichinelozei si presupune deratizarea in
ferme, strangerea cadavrelor rozatoarelor, dezinsectie, diminuarea
nr de caini si pisici, combaterea vagabondajului, examenul
trichineloscopic obligatoriu in abatoare la toate spp receptive,
confiscarea si prelucrarea adecvata a cadavrelor, a deseurilor,
confiscarea, prelucrarea
adecvata si distrugerea carnii infestate; nu se distrug larvele
prin sarere, ...........
Curs 4 29.03.2012
Spiruridoze
Biohelmintoze produse prin parazitismul nematodelor din ordinul
Spirurida, spirulidele fiind caract prin: dimensiuni relativ
reduse, prezenta unei perechi de buze laterale, si a unui vestibul
bucal, extremitatea posterioara a masculului usor rasucita sau
spiralata cu cei doi spiculi inegali. Ciclul biologic e dixen, cu
prezenta unei GI reprezentate de unele artropode, coleoptere dar si
muscide, iar femele sunt ovovivipare, exceptie Thelazia care este
vivipara. Thelazioza conjunctivita/oftalmia verminoasa
Conjunctivita helmintica produsa de nematode din genul Thelazia ce
afecteaza indeosebi taurinele apoi ecvinele, ovinele, mai rar
suine, carnivore, extrem de rar omul; boala avand o evolutie
estivala/sezoniera asociata cu prezenta muscidelor Etiologie: T.
Rhodesi , T. Gulosa, T. Skrjabini intalnite mai ales la bovine T.
lacrimalis cabaline t. californiensis carnivore t. erschovi suine
dimensiuni 1-2 cm, gura simpla, au cuticula zimtata in extremitatea
anterioara, extremitatea posterioara curbata la mascul cu doi
spiculi inegali, dreapta si rotunjita la femela, orificiul vulvar
la 1 mm de orif bucal, femela e vivipara. Paraziteaza in sacul
conjunctival, mai ales la unghiul intern sub pleoapa a 3-a. Ciclul
biologic dixen, gi = muscidele (m. Convexifrons, m. Larvipara, m.
Autumnalis) care in momentul hranirii cu secretii lacrimale preiau
si larvele care in corpul muscidelor realizeaza cele 2 naparliri
intr-un termen obisnuit de 15, maxim 30 zile, formandu-se L3
infestant, iiar apoi in momentul hranirii acestor muscide, larvele
parasesc activ musca prin trompa si pe conjuctiva animalelor gazda
in 15-16 zile realizeaza cele 2 naparliri ->L5, adult.
Longevitatea Thelaziilor adulte cca 1 an cu fenomen de
diapauza/hipobioza in perioada de iarna. Epidemiologie: Surse de
infestatie anim infestate, dar si muscidele; starea de hipobioza
ajuta la mentinerea bolii de la un an la altul Cele mai receptive
sunt bovinele si care in cazul unui focar la care nu se intervine
-> 60% din bovine infestate. Intensivitatea 100 si chiar mai
multe thelazii, pana la 170, la un animal Patogeneza: In principal
mecanic iritativa mai intensa in cazul adultilor, dar se adauga si
actiunea toxica si mai ales cea inoculatoare Tablou anatomo-clinic:
obisnuit cu simptome usoare, manifestarile clinice dupa o perioada
scurta de incubatie, inregistrandu-se epifora, fotofobie,
sensibilitate oculara, prurit, uneori chiar conjuctivita,
blefarita, iar dupa 12saptamani conjunctivita se poate complica
devenind in unele cazuri purulenta, apoicheratita, initial
catarala, in unele cazuri ulceroasa/ulcerativa, caz in care poate
afecta chiar globul ocular putandu-se ajunge si la panoftalmie
unilaterala sau au fost si cazuri de bilaterala. Posibilitatea
dezvoltarii unor epitelioame(neoplasme) asociate cu infestatiile cu
Thelazia, fiind chiar angajate si modificari in limfonodulii
regionali. Este afectata starea generala a animalului, inclusiv
anorexie, scaderea productiei, slabire, etc. Diagnosticul:
suspicionat clinic, epidemiologic; confirmare prin examenul direct
al conjunctiei oculare prin presarea pleoapei catre unghiul intern
cu evidentierea thelaziilor adulte usor de vazut (culoare
albicioasa pe fondul rosu, congestionat); recoltarea secretiilor
lacrimale, chiar instilatii cu ser fiziologic caldut la nivelul
sacului conjunctival si lichidul sedimentat in depozit se
evidentiaza larvele la microscop. DD fata de conjunctivite sau
cherato-conjunctivite de alta natura, traumatice sau contagioase.
Tratamentul: cu substante specifice utilizate sub forma de colire
sau unguente la care se adauga medicatie simptomatica dupa caz
(antibiotice, antiinflamatoare, cicatrizante...) Tetramisol sau
levamisol colire 0,5% Neguvon 1,5 la mie
Citrat de piperazina 400mg/l; cate 2ml in fiecare ochi Dietil
carbamazina 2 la mie Ivermectine injectabil 0.2mg/kg; administrare
pour-on in doza de 0.5mg/kgc actionand si asupra muscidelor in
acest caz. Profilaxia: cu tratamente profilactice primavara si
toamna, alaturi de dezinsectii periodice in ferme si tabere de
vara, padocuri, etc.
Habronemozele cabalinelor
Biohelmintoze determinate de nematode din genul Habronema care
paraziteaza ca adulti in stomac, iar stadiile larvare se dezvolta
in tesut cutanat, pulmon si ochi. Etiologie: H. Megastoma, h.
Microstoma, h. Muscae (se poate localiza si in intestinul gros,
uneori cecum si colon) 2cm, 2 buze trilobate, vestibul bucal,
extremitea post la mascul curbata cu aripi si papile, 2 spiculi
inegali..................... Ouale sunt alungite, inguste, usor
curbate si in interior au larva, 40-50 microni Ciclu biologic
dixen; ouale eclozioneaza foarte rapid, in unele cazuri chiar din
tubul digestiv astfel incat in crotine putem gasi direct larve;
larvele preluate de GI = genul Musca, Stomoxys, Sarcophaga; in
interiorul insectelor se realizeaza cele 2 naarlizi cu formarea
larvelor infestante L3 care se orienteaza catre aparatul bucal al
insectei, se deplaseaza in trompa si cand musca se hraneste in
zonele calde, umede ale animalului (tegument, plagi, narine, buza,
etc) atunci larvele parasesc aparatul bucal al mustei si patrund in
tesuturi; stomoxys inoculeaza larvele in momentul hranirii in acest
caz favorizand transmiterea lor nu numai in plagi, ci si in
tesuturile intacte sau cu usoare discontinuitati Evolutia larvelor
la nivelul gazdei este diferita in functie de locul unde au fost
depuse; doar cele care ajung in stomac realizeaza cele 2 naparliri
specifice dezvoltarii endogene, cu formarea adultilor; larvele din
plagi, cele din conjunctiva oculara ca si cele din narine care
migreaza si ajung in pulmoni nu mai evolueaza ci se aglomereaza in
respectivele locuri si dau Habronemoza larvara (habronemoza
cutanata, oculara si pulmonara) Epidemiologie:
Sursele de infestare anim bolnave care contin adultii in stomac,
eliminatoare de oua sau larve, Receptivitate - cabaline Evolutia
sezoniera inclusiv in formele cutanate in care se realizeaza
regresia plagilor si a leziunilor in sezonul rece cu aparitia/
reaparitia in acelasi loc/zona in anul urmator Evolutia
habronemozelor este asociata cu prezenta GI si de asemenea
favorizata de plagi, discontinuitati ale tegumentului, etc.
Patogeneza: in principal datorata actiunii mecani-iritative atat a
larvelor, cat mai ales a adultilor care in stomac pot determina
gastritele nodulare specifice intalnite mai ales in zona fundica
sau in apropierea pilorului, in unele cazuri cu stenoze, obstructii
sau chiar rupturi ale stomacului; in celelate forme (cutanate,
oculare) actiune inoculatoare a larvelor alaturi si de actiune
toxica Tablou morfo-clinic forme specifice de habronemoza in
functie de localizare Habronemoza cutanata plagile de vara cu
localizare in zonele mai expuse traumatismelor (partea externa a
buletului, grasetului, genunchiului, locurile de aplicare a
harnasamentelor, pe laturile gatului, regiunea dorsala, inghinala),
in aceste plagi, dezvoltarea larvelor de habronema face ca zona
initial sa fie pruriginoasa, cu dezvoltarea ulterioara a unor
burjeoni carnosi care sunt rosii, friabili, sangerand,
dezvoltandu-se astfel uneori masiv, iar intre ei in timp se
formeaza niste granulatii obisnuit de 1cm si mai mult, cazeoase,
calcificate, asemanatoare cu smochinele uscate, aspect
caracteristic, chiar patognomonic; aceasta dezvoltare face ca
tegumentul sa fie denivelat si zona sangeranda, in timp se formeaza
o crusta care se dezvolta mai ales la sfarsitul sezonului cald,
inceputul sezonului rece, dar tegumentul ramane rugos si prin
palpatie se pot simti chiar granulatiile respective ce se mentin;
se poate dezvolta in cazuri vechi, netratate, cheloidul.
Habronemoza conjuncitvala mai rara, o inflamatie nodular ulcerativa
a conjunctivei, procesul putand avansa cu formarea unor noduli de
culoare galbuie, cu congestia conjuctivei si uneori chiar ulcere;
epifora, fotofobie, zona e pruriginoasa, dureroasa Habronemza
pulmonara obisnuit este asimptomatica sau cu simptome sterse,
exceptional semnele unei bronsite cu tuse si jetaj abundent,
rareori in infestatii masive bronhopneumonii; se gasesc la
necropsie noduli specifici cunoscuti sub denumirea de butoni de
caldura cu larvele in interior Habronemoza gastrica se poate
manifesta prin simptome discrete, apetit capricios, uneori pica,
polidipsie, slabire, dar posibil mai ales in infestatii masive
consecutiv formarii mai multor noduli gastrici sa apara indigestii
si
sindromul de colici; in cazul infestatiilor masive, mai ales in
infestatii asociate cu larve de gasterophilus se ajunge la ruptura
stomacului cu peritonita si moarte; leziunea caracteristica nodulul
habronemotic cativa centimetri, chiar pana la 10 proeminenti,
nodulul cuprinzand toate straturile ajungand chiar pana la seroasa.
Diagnosticul suspicionat mai ales in formele cutanate si oculare
cand trebuie facut si DD; mai dificil in formele pulmonare si
gastrice; in cea gastrica se face examen coprosopic ovo sau
larvoscopic DD dermatita estivala recidivanta (DER) produsa de
culicoizi; dermatite helmintice produse de larvele de strongiloides
sau ancilostomide Tratament in habronemoza cutanata, alaturi de
indepartarea tesuturilor burjeonate si tratament local cu
antibiotice, cicatrizante + solutie neguvon, chiar 2%, repetabil la
2-3 zile; solutii de tatramisol sau levamisol 1%, se pot folosi si
avermectinele administrate per os sub forma de pasta (regula). In
habronemoza oculara tratamentul exact ca in thelazioza In
habronemoza gastrica benzimidazoli fenbendazol 10mg/kg repetat la
35zile, oxfendazol, repetat 2-3 zile, neguvon 30mg/kgc per os,
avermectine equalanu adm per os Profilaxia dehelmintizari
profilactice in zonele in care boala evolueaza si dezinsectiile in
adaposturi in zonele in care sunt intretinuti caii si depozitare
gunoiului laplatforma pentru sterilizare
Spiruridoza gastrica a suinelor din carte
Gastrita helmintica a suinelor produsa de spirulide specifice,
infestatia fiind prezenta in sistemul extensiv Etiologie:
gnatostoma hispidum, arduena (ascarops) strongylina, Physocefalus
sexalatus, Simondsia paradoxa Ciclul biologic dixen, GI = crustacei
inferiori la gnatostoma, specie la care cel mai adesea intervin si
gazde paratenice = pesti, batracieni, reptile; pt celelalte spp GI
= coleptere coprofage; in corpul GI se formeaza larvele infestante,
iar ingerarea GI de catre suine duce la eliberarea larvelor care
realizeaza o migratie scurta in ficat si apoi in peretii stomacului
unde se realizeaza naparlirile si devin preadulti si apoi adulti;
perioada prepatenta obisnuit 30zile, mai rar 50.
Patogeneza se caract prin microhemoragiile si traiectele
necrotice in principal in ficat si in peretii stomacului si apoi
leziunile de gastrita catarala, eventual ulcerativa, clinic
infestatiile obisnuit sunt asimptomatice, doar in infestatii masive
semnele unei gastrite cu apetit neregulat, vomismente, polidipsie,
slabire, intarziere in crestere Diagn examen coproscopic ou cu un
buson si in interior o larva Tratament in principal benzimidazoli
flubendazol 5mg, fenbendazol, albendazol 5-10mg; imizoli tetramisol
15mg, levamisol 7,5mg; avermectine ivomec 0,3mg;
Curs 5 06.04.2012
Filariidozele
Biohelmintoze produse de nematode apartinand superfamiliei
Filaroidea, care cuprinde helminti alungiti, filiformi, gura
simpla, obisnuit lipsita de buze si vestibul bucal, iar la unele
spp cu niste papile sau protuberante cefalice, extremitatea
posterioara fiind rasucita la masculi si cu 2 spiculi. Femelele au
orificiul vulvar in ectremitatea anterioara a corpului, majoritatea
spp fiind vivipare, putine specii fiind ovovivipare. Larvele
denumite microfilarii, in functie de specie si localizare fiind 2
tipuri de microfilarii dermotrope localizate in limfa dermica si
microfilarii sanguicole prezente in capilariile cutanate in
special, acestea din urma prezentand o activitate nictemerala
(active seara si noaptea, latente dimineata si in timpul zilei).
Adultii paraziteaza in aparatul circulator sau tesutul conjuctiv,
alte spp in ligamente, iar ciclul biologic realizandu-se cu GI
reprezentate de artropode hematofage (fam Culicidae, Simulidae,
Ceratopogonidae). Cele cutanate in principal intalnite la cabaline
si bovine, iar cele cardiocirculatorii intalnite la carnivore.
Filariidozele cutanate Parafilarioza Dermatoragia parazitara/de
vara dermatita nodulara helmintica a cabalinelor si bovinelor cu
evolutie sezoniera estivala produsa de specii ale genului
Parafilaria.
Etiologie: Parafilaria multipapillosa 3-6cm, f subtire 0.5mm,
care paraziteaza in tes conj subcutanat in regiunea toracelui,
spetei, grebanului la solipede. Prezinta niste papile in regiunea
anterioara. Parafilaria bovicola nu prezinta papile in regiunea
anterioara si paraziteaza la bovine in tesutul conjunctiv
subcutanat in regiunea spetelor, dorsala, chiar si intermuscular
Ciclu biologic dixen, femelele perforand tegumentul cu ajutorul a
6mici lame taioase si depun ouale embrionate in zonele sangerande.
Eclozioneaza larvele foarte rapid si astfel sunt preluate odata cu
picaturile de sange de catre GI=muscide (Musca spp. Si Haematopia);
in corpul GI realizeaza cele 2 naparliri in termen de 10-14zile
formadu-se L3 infestante pe care GI le depun fie la suprafata
pielii sau le inoculeaza (mai ales Haematobia); dezvoltarea
endogena in tesutul conjunctiv subcutanat intr-o perioada destul de
lunga de timp, dezvoltare lenta, producand astfel nodulii
caracteristici. Aspectul specific = prezenta acestor noduli
determinati atat de larve cat si de adulti care sunt situati pe
laturile toracelui, greban, regiunea dorsala, avand aspectul si
marimea unui bob de mazare, initial duri, dar apoi abcedeaza,
fenomen care se repeta tot mai des pentru ca in timp sa se
realizeze zilnic in orele insorite si calde ale zilei si cu
regresie in timpul noptii. Consecutiv se produce o dermatoragie,
pot sa apara si depilatii in zonele respective, uneori crustizari,
zona fiind pruriginoasa, fapt care face ca boala sa fie confundata
cu o raie. Diagnosticul parafilariozei usor de stabilit pe baza
evolutiei caracteristice noduli care abcedeaza in timp si periodic,
avand in vedere si aspectul epidemiologic cu reaparitia lor in anul
urmator. Confirmarea diagnosticului examen microscopic al
picaturilor de sange de pe suprafata nodulilor, observand larve,
uneori oua embrionate sau la raclaj mai profund, usoara incizie
chiar helminti adulti. Tratament: local sau general Neguvon local
solutii 2% sau per os 3040mg/kgc. Fenbendazol 5mg/kgc 5 zile
consecutiv Avermectine 0,2mg/kgc, dar nu prezinta eficacitate
maxima fata de adulti. S-a mai testat si Nitroxinil, doaza mare
20mg/kgc, de doua ori la interval de 3 zile, eficacitate peste 90%.
Profilaxia Dezinsectii in ferme, adaposturi, etc si utilizarea de
repelente.
Oncocercoza Intalnita mai frecvent la cabaline, produsa de mai
multe spp de Oncocerca, in tara noastra fiind semnalate: Oncocerca
cervicalis masculu 6-7cm, femela 35cm, localizata in ligamentul
cervical si tesutul conjunctiv din zona, uneori ajungand pana la
apofile spinoase. Oncocerca reticulata 15-27cm masculul, 40-75cm
femela, dar corpul subtire, filiform, obisnuit sub 1mm, acesta
localizat in ligamentul suspensor al buletului si tendoanele
muschilor perforat si perforant si in teaca conjuctiva a acestora
producand oncocercoza tendoanelor. Ciclu biologic dixen, femelele
vivipare produc microfilarii dermotrope, dezvoltarea acestora
realizandu-se cu ajutorul GI = ceratopogonide (insecte ale genului
Culicoides), in corpul carora se realizeaza larvele infestante in
cca 2-3sapt, care apoi sunt inoculate in momentul hranirii si care
se dezvolta intr-o perioada lunga de timp, perioada latenta, pana
ajung adulti. Boala este corelata cu prezenta culicoizilor,
prevalenta infestatiilor fiind crescuta, in unele zone peste 50%.
Tablou morfo-clinic: in functie de localizare in oncocercoza
cervicala leziuni nodulare, dar variate de la un bob de grau
initial, pana la dimensiunile unei nuci, leziuni intalnite mai ales
in zona funiculara a ligamentului cervical, nodulii fiind insotiti
uneori de necroze ale ligamentului, iar in cazurile complicate se
pot forma si pungi purulente; daca nu se intervine necroza si
procesele purulente avanseaza producandu-se chiar miozite purulente
pana la nivelul apofizelor osoase. In oncocercoza tendoanelor
schiopaturi sau doar o usoara jena in locomotie, initial tumefactie
locala, uneori periartrite, pentru ca in timp sa se formeze niste
nodozitati neregulate care in unele cazuri pot ajunge pana la
3-6cm, care obisnuit dupa 5-6luni se pot fibroza si calcifica.
Diagnosticul dificil datorita localizarii, mai ales in forma
aceasta a tendoanelor, eventual examenul nodulilor unde se poate
surprinde chiar si extremitatea helmintului care nu se poate
extrage in totalitate. Tratament: in cea cervicala
Dietilcarbamazina 5-8mg/kgc, repetat la 2-3zile; avermectine care
au eficacitate mare asupra microfilariilor, dar mai scazuta asupra
adultilor si in cazurile complicate interventie chirurgicala,
antibioterapie, sulfamidoterapie. La bovine oncocercoza produsa de
oncocerca guturosa care au dimensiuni de 3-4cm masculul, femela
20-60cm, localizate mai ales in ligamentele articulatiei
grasetului, mai frecvent in ligamentul femuro-tibial extern, dar si
in ligamentul cervical.
Transmisa de culicoides, dar si de simulium. Tratament
dietilcarbamazina, ivomec, levamisol in doze si eficacitate
variabila.
Dirofilarioza Biohelmintoza intalnita in special la canide,
determinata de parazitismul spp din genul Dirofilaria, filariide
care sunt transmise de insecte din fam culicide (tantar). D.
immitis det filarioza cardio-pulmonara D. repens/acutiuscula, cu
localizare in tesutul conjunctiv subcutanat D. immitis nematod
filiform, alungit, 12-18cm masculul, 15-30cm femela, grosime in jur
de 1mm, gura simpla, extremitatea posterioara spiralata la mascul
cu 2 spiculi, o pereche de aripi caudale sustinuta de 5 perechi de
papile ovoide; femela vivipara, microfilariile 220-300microni;
adultii paraziteaza in cordul drept si artera pulmonara, mai ales
la canide (caine, vulpe, lup) si rar la pisica. D. repens 5-7cm
masculul, 13-17cm femela, 0,5mm grosime, microfilariile
240-300microni, paraziteaza in tes conj subcutanat cel mai frecvent
in zonele laterale ale corpului, dar gasit si in cordonul
testicular la mascul, poate chiar si in alte localizari. Ciclu
biologic: dixen, GI = tantarii/culicidele, ce indera microfilariile
in momentul hranirii, infestarea tantarului este favorizata de
activitatea nictemerala a microfilariilor; ele concentrandu-se in
orele serii si nocturn in capilariile periferice. In tubii malpighi
ai tantarului, microfilarii realizeaza cele 2 naparliri obisnuit in
14zile, timpul lungindu-se daca temperatura scade sub 26grade, apoi
larvele infestante L3 revin in trompa tantarului si mai ales in
momentul hranirii sunt inoculate si apoi timp de 70zile se dezvolta
in tesutul conjunctiv sau muschi, realizand cele 2 naparliri ale
dezvoltarii endogene, apoi pe cale sangvina venoasa ajung in cordul
drept unde in 3-4luni devin adulti capabili de reproducere;
perioada prepatenta lunga de 6-6,5luni; longevitatea adultilor
fiind de 3-6ani, perioada reproductiva si de depunere a
microfilariilor fiind de cca 2-3ani. Longevitatea microfilariilor
de cca 3-5luni in corpul gazdei. Epidemiologie: sursele de
infestatie animalele, in special canidele infestate, importante mai
ales canidele salbatice, mai ales coiotul care prezinta forme
latente ale bolii. Important rezervor = tantarii, desi infetarea
masiva a tantarilor poate fi fatala pt acestia, obisnuit un tantar
infestant au pana in 10microfilarii.
Infestarea transcutanata prin intepatura de tantar, dar este si
posibilitatea transmiterii transplacentara. Receptivitatea mai ales
canidele: caine, vulpe si apoi celelalte; femelele mai receptive
decat masculii 66%femelele, 38%mascul; receptivitate mai mare la
anim de peste 18luni fata de cele tinere. Dinamica si raspandirea
bolii boala intalnita in zonele cu multa umiditate unde sunt areale
favorabile dezvoltarii masive a culicidelor. Patogeneza: procesele
patogenetice sunt det ata de helmintii adulti cat si de
microfilarii. Actiunile lor sunt corelate cu gradul infestatiei. D.
immitis se localizeaza in arterele pulmonare cand sunt in numar
mic, in numar mai mare (mai mult de 25) se gasesc si in ventriculul
drept, iar cand sunt foarte multi (peste 50) pot trece si in atriul
drept si in vena cava. Actiune mecanic-iritativa, toxica si
antigenica. Consecutiv act mecanic-iritative rezulta endocardite
care det o insuficienta cardiaca dreapta cu consecinte in aval
(diminuarea hematopoiezei) si in amonte (congestia pasiva a
ficatului si a rinichilor); in infestatii masive se produce
sindromul cav chiar cu obturarea ventriculului drept si arterei
pulmonare, iar fragmentele parazitilor morti precum si
microfilariile pot provoca embolii mai ales la nivelul capilariilor
si agraveaza tulburarile circulatorii. Microfilariile produc
tulburari si in alte locuri cum ar fi globul ocular. Actiunea
toxica si antigenica produsa consecutiv substantelor elaborate de
helminti, dar datorate mai ales de tromboxanii eliberati de
plachetele sangvine in contact cu parazitii. Acesti tromboxani
antreneaza agregarea plachetara si aderenta plachetelor si a
leucocitelor la endoteliu, determinand in final tromboza,
ingustarea lumenului vascular si aparitia HTA. Aparitia complexelor
imune circulatorii in capilarele rinichilor, responsabile de
glomerulonefrita intalnita in numeroasele cazuri de dirofilarioza.
Posibil sa apara si socurile anafilactice, mai ales dupa
tratamentele care omoara un numar mare de microfilarii
(microfilariicide).
Curs 6 13.04.2012
Leziuni: caracteristice sunt la nivelul cordului si in
pulmon.
La nivelul cordului: dilatarea ventriculului drept,
caracterizand o endo si miocardita dreapta, unde se gasec de altfel
si helmintii La nivelul pulmonului: leziuni trombo-embolice cu
infarctizari, congestii pulmonare, eventual bronho-pneumonie cu
fibrozarea insterstitiului pulmonar. In celelalte organe se
intalnesc leziuni variate pornind de la congestii, pana la
hemoragii obisnuit punctiforme, uneori si mai intinse in ficat,
rinichi, inclusiv si in sistemul nervos. Tablou clinic:
dirofilarioza prezinta un tablou clinic polimorf, evolutiile
clinice fiind uneori mai sterse, mai usoare la inceputul bolii,
agravandu-se pe parcurs. Simptomele sunt incadrate in 3 sindroame:
Un sindrom de insuficienta cardiaca Un sindrom nervos Un sindrom
cutanat
Care pot coevolua sau separat. Sindromul de insuficienta
cardiaca la inceput evolueaza ca o insuficieanta compensata cu
dispnee la efor t si tahicardie, dar dupa dupa 4-6luni insuficienta
decompensata cu dilatatie cardiaca, staza sanguina si congestiile
in organe, iar in faza avansata aparitia ascitei, hidrotaraxului si
a edemelor; la ascultatie inregistrandu-se suflurile cardiace
mitrale si tricuspidiene. Obisnuit boala debuteaza cu aparitia unor
papule eritematoase, cu horipilatie si ulterior noduli cutanati
duri, frecvent in zona capului, baza urechilor urmat de aparitia
depilatiilor. Dupa cateva luni(2-3, maxim4) apar tulburarile
specifice insuficientei cardiace compensate pt ca obisnuit la 6
luni sa apara semnele insuficientei cardiace decompensate.
Animalele in aceasta faza prezinta anemie avansata, slabite,
abatute, reactii intarziate, indiferenta, apar si tulburari
nervoase, in unele cazuri si de vedere, hematurie=>sfarsit
letal. Evolutia de durata, peste 6luni pana la 18luni. Cazuri cand
moartea poate interveni subit consecutiv ruperii auriculului drept
sau consecutiv emboliei cefalice. Dirofilarioza subcutanata (D.
Repens) poate imbraca doua forme subclinice: o dermatita nodulara
granulomatoasa, eventual cu tendinta de ulcerare si o a doua,
dermatita exsudativa in aceasta forma nu apar tulburari cardiace si
nervoase Diagnostic: suspicionat in zonele in care obisnuit
evolueaza boala. Confirmare examenul hematologic: sange periferic
recoltat seara. Examenul picaturii ca atare, proaspata, examenul
frotiului colorat MGG, examenul sangelui hemolizat (metoda Knott).
Exista si metode de imunodiagnostic, rapide tip
Snap, cat si ELISA, imunofluorescenta. Sigur este examenul
necropsic cu evidentierea helmintilor in cordul drept, uneori in
numar mare, in ghemuri. Prognosticul: in functie de gradul
infestatiei si momentul diagnosticului poate fi rezervat sau grav.
In functie de acest lucru au fost stabilite 4grupe, tipuri, grade
de evolutie a bolii: 1. Dirofilarioza subclinica cu simptome
sterse, usoare, tahicardie, oboseala la efort, dispnee, posibil
diagnostic ecografic 2. Dirofilarioza moderata apar si tulburari
respiratorii, destul de accentuate in timpul exercitiilor,
serologia cu mai multe rezultate pozitive, radiografic incep sa
apara dilatatiile cardiace, inclusiv ale arterei pulmonare,
prognosticul variabil 3. Dirofilarioza grava manifestarile
insuficientei cardiace, evidente dilatatiile cordului drept, a
ventriculului, a arterei pulmonare, serologia pozitiva, prognostic
rezervat 4. Dirafilarioza letala, cu sindrom CAV dilatatia cordului
usor de vazut si la radiografie, apar hidrotorax, ascita, etc,
prognostic grav, sfarsit letal. Tratamentul: presupune un tratament
specific, insotit, chiar si precedat de tratament simptomatic.
Inainte de tratamentul specific: antiinflamatoare si mai ales o
repriza de aspirina 15zile. Tratament specific: in principal
tiacetarsamida sodica (Filoramide) 2mg/kg IV de 2ori pe zi, 2zile
consecutiv, apoi aspirina continuat pana la o luna Melarsomina
(Imiticide) 2,5mg/kg 2doze la 24ore, repetat la 2-3-4luni, IM
profund!!!!!!!!!!! s-a mai testat levamisol in doze mari si
repetate (10mg/kg repetat la cate 3-5 zile, cel putin o luna sau
pana la disparitia simptomelor; 20-22mg/kg divizat in 2 reprize
timp de 3-4saptamani, dar la aceasta doza apar reactii, inclusiv
voma, incepand cu a 2saptamana se preceda cu administrare de
atropina) avermectinele au efect in special asupra microfilariilor
dietilcarbamazina asupra adultilor 25mg/kg/zi SC cu actiune
moderata asupra adultilor, dar cu reactii severe si consecinte
uneori fatale consecutiv actiunii microfilariicide tratament
simptomatic complex cu cardiotopice, vitaminoterapie,
antihistaminice, diuretice si inclusiv regim alimentar pentru
sustinerea, redresarea animalului. Profilaxia: se bazeaza pe
dezinsectie mai ales in zonele in care boala evolueaza. In zonele
in care boala evolueaza se poate face chimiopreventie,
cea mai usoara cu avermectine 0,1-0,2mg/kg; produse specifice
adm per os cardomec si heatguard in america. Dietilcarbamazina
numai la animale inca neinfestate, preventiv, in zonele in care
boala nu evolueaza. Imunoprofilaxie cu microfilarii iradiate, dar
nu se face preventie totala si nu exclude chimiopreventia.
Acantocefaloza suinelor din carte Linguatuloza din carte.