Pantone 22717 UU AAlbastru DDeschis TRIBUNA...TRIBUNA 98 Pantone 22717 UU AAlbastru DDeschis 1 Pantone 22717 UU AAlbastru DDeschis R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e

TRIBUNA 98

Pantone 22717 UU AAlbastru DDeschis

Pantone 22717 UU AAlbastru DDeschis11

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 - 11 5 oo c t o m b r i e 2 0 0 6 1,5 lei

eveniment Ion Pop despre

“Zile ºi nopþi deliteratura”

profil de scriitorAlexandru

Vlad

Un com

entariu de Claudiu G

roza la

“Purificare” d

e Sarah K

ane

în rregia llui AAndrei ªªerban

interviuNicu Gavriluþã | Ion Mureºan

Judeþul Cluj

Ilustraþia numãrului: Mircea Roman

D in motive obiective, n-am reuºit sãurmãresc aºa cum îmi propusesemprogramul Toamnei Muzicale Clujene.

Totuºi, am izbutit – ºi-mi pare nespus de bine – sãasist la splendidul concert de muzicã barocã dindupã-amiaza de 24 septembrie, la MuzeulNaþional de Artã. Un recital de muzicã italianã,cu piese de Boccherini, Geminiani, Scarlatti ºiVivaldi, toatã crema barocului italian. Interpreþi –trei virtuozi clujeni, experþi în muzica de gen: IlseLaszlo-Herbert (viola da gamba), CiprianCâmpean (violoncel) ºi Erich Türk (clavecin).Chiar ºi pentru un simplu amator de muzicãprecum sus-semnatul – incapabil de a citi opartiturã – performanþa celor trei muzicieni a fostevidentã. Tonusul – dacã se poate spune aºa –muzicii baroce, cu pasaje grave, ample, ºicontrapuncte de uluitoare alerteþe, ritmate ºidinamice, perfect redat de interpreþi, a conturatun recital de cea mai bunã calitate.

Galeria Plan B ºi-a reluat programul detoamnã cu un eveniment inedit: lansarea unuialbum de fotografii din... Coreea de Nord, lansareacompaniatã de clipuri video cu „realizãrile” deacolo ºi afiºe propagandistice cu muncitoarevoioase. Cei trei autori, Eva Munz, ChristianKracht ºi Lukas Nikol, au reuºit sã redea imagineaunei þãri aproape necunoscute lumii. Pentrupublicul de la lansare, fotografiile, clipurile ºiafiºele erau oarecum familiare: monumenteuriaºe, megalomanice – modele pentru autohtonaCasã a Poporului –, defilãri pe stadioane, lozinciºi tablouri din trupuri umane sau galantare pustii

ºi rafturi de magazin populate de sticle deºampanie. Cam ca la noi înainte. Totuºi, douãdiferenþe evidente: coreenii au mai multemonumente mari (adicã maaaaari), iarperfecþiunea pe care au atins-o în a alcãtui diverseimagini din corpuri umane este imbatabilã. A, erasã uit: n-am vãzut deloc-deloc în magazine creveþivietnamezi. De ce oare?

Stagiunea Teatrului Maghiar s-a deschis în 22septembrie cu o premierã naþionalã, Pentru un dasau pentru un nu de Nathalie Sarraute, în regiafrancezului Patrick LeMauff. O propunereinteresantã, dar poate un pic obositoare pentrupublicul român, obiºnuit cu o anume dinamicãscenicã. Piesa e mai degrabã staticã, imaginatã caun dialog între douã personaje. Miza excluvivã petext e de altfel ºi riscul spectacolului, imaginatdestul de ingenios de LeMauff, cu sprijinul uneiscenografii inspirate a Carmencitei Brojboiu ºi ainterpretãrii susþinute a celor patru actori,Hathazi Andras, Dimeny Aron, Orban Attila ºiLaczo Julia.

Alte noutãþi: anul viitor, Colocviul TinerilorScriitori a avea loc la Cluj, aºa cã toþi „voluntarii”care vor sã se implice în organizare sunt invitaþisã ia legãtura cu Irina Petraº, preºedintele filialeiclujene a Uniunii Scriitorilor, care catalizeazãpentru moment strategia organizatoricã.

Toamnã culturalã

22 TRIBUNA • NR. 98 • 1-15 octombrie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:Camelia Manasia

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU

pe la Cluj

În fiecare duminicã, de la ora 12.00, cititoriirevistei Tribuna

sunt invitaþi sã devinã ascultãtorii Revistei Literare Radio

Radio România Cultural

101,0 FM

Dacã vã era dor: unul din monumentele emblematice ale Phenian-ului comunist

C ând a pornit spre Ardeal, Mihai Viteazulºi-a luat cu sine nu numai oastea ºiboierii, ci ºi familia, decis sã învingã ºi sã

rãmânã acolo sau sã piarã. Astãzi întrebarea carese iveºte în faþa oricãrui cetãþean al României estecum doreºte sã intre în Uniunea Europeanã?Stând acasã ºi privind la televizor cum semneazãtratatele mai marii zilei? Cum se integreazã struc-turilor comunitare statul, cu armatele lui de biro-craþi de toate mãrimile? Ori poate ar dori sãînchidã televizorul ºi sã pãºeascã el însuºi în UE,nedelegând mai mult decât necesarul reprezen-tanþilor sãi? Nu vorbesc aici, desigur, despre visulde emigrant al oricãrui om necãjit cã acasã nu aremai mult, nu poate mai mult ori nu i se permitemai mult. Mã refer la „saltul pe loc” al celordeciºi sã încheie un capitol din viaþa lor, prealung ºi prea ezitant, pentru a fructifica din plin,chiar aici, în România, beneficiile cetãþeniei

europene, cu drepturile ºi cu îndatoririle pe careaceasta le presupune.

Cred cã îndatã ce va depãºi perplexitatea careîl poate face sã vadã numai abstracþiuni în califi-carea sa ca european cu acte în regulã, insul de pela noi va încerca sã profite la maximum de schim-bare, înþelegând cã regulile jocului s-au modificatde-acum mult în bine. Iatã, nici nu am intrat încãîn clubul select de la Bruxelles ºi dezbaterea dinMarea Britanie cu privire la prezenþa imigranþilorromâni ºi bulgari aºteptaþi de unii ºi temuþi dealþii semnaleazã cã suntem o mizã importantã,oricum am lua-o. Spaima de românii harnici, acãror forþã de muncã ieftinã ºi a cãror pregãtiretemeinicã riscã sã înlãture din competiþie pe ceimai neperformanþi – mãcar – dintre insularidepãºeºte cu mult temerile datorate bandelor deinfractori români, nici mai multe, nici mai pericu-loase decât cele recrutate din rândul altor grupurietnice.

Nu mi se pare însã cã rostul major al joncþiu-nii pentru care ne pregãtim ar fi în continuareacela de a renunþa la cei mai temerari dintre noiîn folosul Majestãþii Sale britanice ºi al larguluiUE. Mult mai important aº spune cã este sãaducem la noi, aici, din Comunitatea Europeanãtot ceea ce poate fi valoros pentru organizareamai bunã a vieþii noastre de zi cu zi ºi pentrusporirea patrimoniului nostru împuþinat prindevalizãri ºi vandalizãri succesive. Iar acest lucruse poate face cu inteligenþã, creativitate, folosindcorect ºi inspirat cadrele legale ale patriei noastrecontinentale, la cât mai multe niveluri ºi prin câtmai multe strãdanii coerente.

Bunãoarã, chestiunea descentralizãrii ºi/ sauregionalizãrii (nu este totuna ce termen sefoloseºte, dar sub unele aspecte, ambele noþiuniacoperã cam acelaºi lucru). Cu vreo cinci ani înurmã, eseistul maghiar – însã clujean prin naºtereºi formaþie - Gáspár Miklós Tamás scria dinBudapesta cã „Ideea «regionalismului ardelenesc»[...] pe care succesul repurtat în Ardeal de cãtre

33

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU

TRIBUNA • NR. 98 • 1-15 octombrie 2006 33

editorial

În UEOvidiu Pecican

Cînd o prietenã m-a rugat sã scriu ceva într-un dosar al Dosariadei, în sãptãmînalulieºean Suplimentul de culturã, m-am simþit

ca înaintea tezelor din liceu – iarãºi nepregãtit,emoþionat & cu stomacul vraiºte –, gãsindu-miscuze sã amîn ºi în cele din urmã sã nu maitrimit nici un text. Cãci exerciþiile de moralitatedin presa ultimelor luni mã aflã vulnerabil,stîngaci asemenea gîndacului Gregor Samsa.

În faþa epistolelor – gen prin excelenþã fertil înlit. rom. contemp.! – unui, sã zicem, GabrielLiiceanu, pedante ºi colerice, pedagogice ºiinechitabile, m-am simþit aidoma cãlãilor de laPiteºti sau Aiud, ºtampilat de o culpã fetidã,necruþãtoare. Neputinþa de atunci a pedagogilornaþionali de acum se revarsã ºi asupra noastrã, acelor nãscuþi la sfîrºitul unui ciclu istoric ori înprimii ani ai postcomunismului, în cele din urmãmînjindu-ne, corupîndu-ne, aducîndu-ne lanumitorul comun al Ticãloºiei perpetuate din1989 încoace. Generaþiile ºcolite & cãlite încomunism au fãcut – deja – totul pentru aînvenina aerul ºi aºa toxic al societãþii româneºti,îndemnînd sute de mii de exasperaþi s-o roiascã înOccident, la Antipozi... Formulare tautologicã, deºcoler: ºi astãzi tot ei conduc ºi condamnã,glasurile cele mai puternice (lipsite decredibilitate) îs ale lor. Broaºtele grase ºi rîioaseorãcãie încercînd sã parã privighetori: la tele, laradio, în parlament º.a.m.d. Pare a nu exista ieºiredin hîrdãul cu melancolii stîngiste ori cu vendeteanticomuniste, pare a nu exista scãpare dinprivata isteriei naþionale, din momentul în carerobinetul dosarelor a explodat. Duelurile, pogo-urile, aruncatul stiletului în spate, datul cufumigene: iatã sporturile preferate în mass-mediaautohtone de cînd cu Dosariada!

Am turnat, nu am trãdat – sintetice &profetice, vorbele istoricului Antohi în Cotidianul– devin cumva pavãza turnãtorilor intelectuali,clerici, politicieni, ziariºti drepþi & erecþi. Ca sãnu rãmîie ºi la anul repetentã, (comitetul director

al) USR dã un comunicat de mai mare rîsul, dacãnu ar nãclãi pe hîrtie ca bomboana unsuroasã aipocriziei: cicã în anii „iepocii de aur” USR a fostun veritabil forum civic, un spaþiu privilegiatanticomunist... Bla-Bla. Nici nu meritã demontateafirmaþiile astea, pã bune. Recomand doar cîtevalecturi din Negoiþescu, Zaciu, Goma.

Goodbye doll with rabbit tooth!

ªi-n astã vreme, securiºtii profi` ºi adevãraþi,monºtrii lochnessieni care au orchestrat ºifolosesc Dosariada, bîntuie nevãzuþi ºi nebãgaþi înseamã printre noi. Îºi vãd nestingheriþi de marilelor, (pentru mintea cronicarului) incomensurabileafaceri. Avem aºa: o intelectualitate care mãsoarã,cu precizie farmaceuticã, gramele de cenuºã pecare trebuie sã ºi le toarne în cap + o clasãpoliticã pestriþã, colcãind de profitori ai (s-orepetãm cît de des:) criminalului regim comunist+ compania monºtrilor securitãþii (ºerpii cuochelari cu rame din aur, burþile cu transplanturide organe, schingiuitorii bronzaþi în Bahamas ºipe care statul român – încã – îi þine în braþe).Feþele bisericeºti fac feþe-feþe: cum sã se cãiascã,cum sã se retragã în pustie tocmai acelea mînjitedintre ele? Tineretul, atîta cît mai e: debusolat,exasperat, fragil ºi nevrotic, fie încercînd sã poarteîncã armura puritãþii (uitaþi-vã la unii tineri artiºticontemporani), fie lãsîndu-se vaccinat ºi radiat,metamorfozîndu-se lent în alienul neosecurist, înmonstruleþul lingãu din parlament, în hidraprostuþã din serviciile publice/ secrete etc.

Fiºa DDiscovery CChannel ppt. ccontraeditorial:Enorm de multe analogii, evidenþe inutile ºisfidãtoare, îþi vin în minte cînd scrii despre lumearomâneascã recentã: sînt atîtea „gropi”mocirloase, atîtea arhetipuri ale rãului pe care nule ratãm. Dimpotrivã. Dupã ce comunismulsovietic ne-a invadat „tribul”, supunîndu-l cu forþadar ºi prin niºte strategii infernale, paralizaþi, cu

instinctele atrofiate, reuºim sã-l slujim încontinuare, ºi-l vom sluji probabil ºi la ceva vremedupã ce generaþiile mai tinere îi vor fi uitatnumele.

Despre vicleºugul prin care furnicile polyegras(roºii imense veninoase) reuºesc sã distrugã tribulformica forma (cu abdomen negru), mãcelãrindu-le sau luîndu-le sclave. În timpul luptei, polyegrasdezvoltã diverse strategii, care de fapt sînt doaratacuri false, menite sã ºubrezeascã apãrareafurnicilor comune. Regina rãzboinicã atacã de unasingurã muºuroiul ºi se preface moartã cîndgãrzile furnicilor comune o înconjoarã – nefiinddotate cu venin –, ducînd-o în galerii într-oprocesiune fals victorioasã ºi fatalã. Abia aicimatca polyegras îºi revine brusc, pornind lavînarea reginei paºnice pe care o ucide cumuºcãturi veninoase. Cînd gãrzile descoperãregicidul este deja prea tîrziu: polyegras a replicatferomonii defunctei, iar formica forma oînconjoarã ºi o ling cu obedienþã. Supunerea esteabsolutã: o parte din învinse sînt consumate peloc, altele îºi încep acum activitatea de sclave, iarlarvele sînt cãrate în muºuroiul polyegras, undevor fi educate în folosul stãpînilor sau, pur ºisimplu, pãstrate ca provizii.

Încep sã mã îndoiesc de valoarea – atîta cîtã e– a contraeditorialului meu.

Dacã ºi demersul ãsta scriptural nu face decîtsã o slujeascã, nevãzutã, ameninþãtoare ºi deplinsuveranã, pe matca polyegras?

Abia o voce firavã îmi ºopteºte cã ar fi cazulpoate sã mã dau mare ºi sã susþin cã nu e altcevadecît o autoexorcizare, cã nu are nici un alt merit.O autoscopie a sufletului vandalizat al unui fostpionier.

P.S.: Iminenta integrare în UE a trimis dejaproblema nerezolvatã a colaboraþioniºtilor,turnãtorilor, a securiºtilor mari ºi mici în fundalulobscur, în subsolul paginii. D-na UE va primicurând la rându-i un popor niþeluº mankurtizat.

contra-editorial

Monsters Inc. (Mica mea dosariadã)ªtefan Manasia

(Continuare din pagina 3)

GHEORGHE IZBÃºESCU

Cântece dde mmântuireBucureºti, Editura Vinea, 2005

Toposul este un prim reper de la caretrebuie sã pornim în demersul analiticasupra ultimului volum de poeme semnat

de Gheorghe Izbãºescu. Pentru a stabili un fir alAriadnei sînt de menþionat ºi urmãtoarele: 1.cele care þin de o ordine miticã, elementarã:Þinutul (imago mundi), rãdãcinile, punctul deplecare ºi reîntoarcere ºi alte cîteva þinuturisufleteºti care presupun nu numai stãri de spirit,ci proiecteazã ºi celelalte rãdãcini ale uneiierarhii cereºti. Numai astfel se poate închidecercul revenirii la Izbãºescu nu doar prinfunciara ºi pînã la urmã normala întoarcere latipul paradisului terestru, ci ºi la cel post-mortem divin; 2. cele care þin de simbol:simbolul religios: „viþelul cel gras”, „focul”, celestrict naturale: „berzele”, „muntele Leaota”,„lãcustele”, ºi cel care reuneºte cele douãuniversuri: sîngele. Ele toate sînt la rîndu-lepuncte de plecare pentru înflorirea metaforeicare stoarce literalmente prospeþime la Izbãºescu.În adevãr, „simbolul se scuturã de zdrenþe” înaceastã scriiturã care rezidã într-o francheþesimplã ºi izbãvitoare la citit. Lectorului acestuivolum de poeme îi este rãsplãtitã rãbdarea cu untonus de încredere ºi o liniºte aparte, cu condiþiaca el sã intre în gestul lecturii cel puþin la fel desincer.

Tendinþa paradisiacã a lui GheorgheIzbãºescu îi dã acestuia cheile unei estetici abunului simþ coroboratã cu figuri favorite, altfelspus toposul se mixeazã cu topoi, seintersecteazã ca douã mulþimi peste care sesuprapune simbolul: „iarna-mi ia vorbele dingurã/dîndu-mi în locul lor o durere de dinþi”, „seclefãie cu interes sãmînþa vremii”, „...lîngãpoarta crivãþului de sus/.../stau pãrinþii întablouri cuminþi/cînd se þin lecþii de adîncireaviziunii”, „Trup în care suspinã amurgul desecol/drãmuindu-ºi busola/.../prin care sestrecoarã/vulpea roºcatã spre anotimpul pierdut”,„aici primãvara berzele nu coboarã pe crengi,/cipe cuvinte”, „cînd asculþi cu sfinþenieteroarea/de-a face ceva cu frumuseþea aceasta”.ªi, culmea, nu este vorba de un sandwichstilistic, ci de un bonsai cu proporþiile binedefinite ºi de bunul-simþ artistic, chiar dacãIzbãºescu graseiazã neologistic: „frazele ard,transgreseazã realul”, „sintaxa unei lumideplasabile”. Aceste rostiri sînt, pînã la urmã,dacã nu chiþibuºuri sau touchee cucontemporaneitatea proximã, mãcar picanterii încontextul liric. Existã niºte vintre comune alepercepþiei lirice: „vorbele” þinute ascunse „înaintede a se face mari” pentru „...a porni/prin praf cutãlpile grele de aramã” balanseazã insistent întrerostul de a le spune/dezvãlui/arunca dinainteastãrilor lectorului ºi gestul de umilinþã, vãdit deîndrãzneala spre o mîntuire, care duce laconcluzia cã trebuiesc spuse, riscul trebuieasumat ca gest de creaþie, dar cu smereniaaferentã. La un alt nivelcontradicþia/complementaritatea logos-anima se

manifestã în greutatea rostirii lor ca într-o crizãa bi-polaritãþii unui cuplu în aceeaºi fiinþã. Înaceasta, am spune, rezidã poeticitatea cu þintãafectivã a lui Izbãºescu. Omului îi este fricã ºiatunci poetul îi contrapune liniºtindu-l ca unînger pãzitor, „cîntecul celui mai înalt turn”.Dacã vreþi, nu e un cîntec de lebãdã poetic saumundan, ci o revizie tehnicã a vieþii de pînãacum, o recuperare pentru inspiraþie ºi decliculpentru declanºarea unei noi acolade lirice.

ªi pînã la urmã Izbãºescu nu se fereºte dejoaca emulatorie a mai celebrilor congeneri(Nichita Stãnescu sau Marin Sorescu) cutangenþe vizibile lirismului lor ludic: „ªi-acumrespirã liniºtiþi/la sfîrºitul bãtãliei,/lipindu-mi-sede trup.../Aºa cum cineva ºi-ar aduce/ calulnãzdrãvan/sã-l lege direct de sînge”.

Cele mai vexante ºi mai autentice în scriiturãsînt poemele Cîntece de mîntuire pentru tata,criticul Marin Mincu ar spune textualism, deunde rezidã un plan aproape diafan al percepþieirelaþiei pater-filius, un nivel care, chiar dacã esimþit de toþi, e foarte greu de exprimat deoricine. Or aici Izbãºescu este poet, pentru cãeste simplu, pentru cã îl doare, pentru cã enesigur pe ce va fi, pe acel dincolo, pe sine, ciinclus. Imaginea glorioasã a bolnavului, pe careochiul real o vede cel puþin naturalist, estetranspusã în tabloul unui adevãr ultim – catransfigurare pe de o parte ºi în adevãrul afectival relaþiei parentale. Nu credeþi cã acum nufacem decît sã psihanalizãm poezia lui GheorgheIzbãºescu, dar imaginile la care ne provoacã sãparticipãm îi conferã aceastã aurã, imposibil deminimalizat: „în camera de rezervã,/tata bolnavmã întîmpinã/ascunzînd aventura unor oasescãzute.//Unul pe altul ne privim/prin geamulhîrtiei/ºi pijamaua-i atleticã e-o pînzã decorabie/cu catargul îngheþat în imaginismerite.//În ce tablou te-ai mutat la parter?/Vreide-acolo sã rezemi o scarã roºie/de zidul

detaliilor din povestea familiei/poruncindu-mi sãurc pe ea/cît mai repede pînã nu se-nsereazã?//Dar durerea îmi întinde/un piciornegru de pisicã:/miºcare ce-mi înveleºtecreierul,/mi-l umileºte, nu-l mai recunoaºte”.

Începe atît de cotidian ºi dur realist sãplonjeze în cãlãtoria obstaculatã a pãrintelui deunde ca primã brutã imagine vede un sfîrºit deaventurã, dar cît de spectacularã, aproapetaborianã o vede la o a doua privire, ca într-uninstinct de conservare aparent – dar nu, deoarecee imaginea care îl propenseazã spre un dincolocert, pentru cã, vorba lui Nichita Stãnescu,lucrurile nu le poþi vedea decît prima oarã ºi defapt ºi cînd crezi cã le vezi a doua oarã totpentru prima datã le vezi, pentru cã dacã levezi, în adevãr, a doua oarã, înseamnã cã aimurit. Aºadar, Izbãºescu are, de fapt, revelaþiamîntuirii tatãlui în urma voiajului aventurier al„mîinii scãzute de oase”. E uimitor cum selimpezesc lucruri în scris, de asta am ºi insistatpe amîndouã tonalitãþile: autenticitatea scrisuluiºi vederea primã. Aluziile la Tabor ºi la episodulînserãrii din Luca devin repere evidente dinpunct de vedere estetic ºi autentic, scripturist ºiliturgic-liric. Ce trebuie sesizat este cã poetulIzbãºescu îºi cresteazã propriii psalmi, imagineatatãlui la intuiþia morþii ºi în moarte deopotrivãsuprapunîndu-se cu una a Mîntuitorului. Poetulscrie o liricã religioasã fãrã de canonic darincontestabil de reflectat. Un cumul de psalmifãrã sã redigeze, poate pentru mulþi dintre noi,aparent plictisitoarele variante vetuste, dar înacelaºi timp nepãcãtuind în vreun fel, nici mãcargnostic, ci poate numai cuminte.

44

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


cartea

Psalmii poetuluiMihai Vieru

55

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU

55TRIBUNA • NR. 98 • 1-15 octombrie 2006

ADRIAN GAVRILESCU

Noii pprecupeþiBucureºti, Editura Compania, 2006

C artea lui Adrian Gavrilescu are ca subtitlu„Intelectualii publici din România dedupã 1989”. Autorul reconecteazã

întrebãri emblematice referitoare la intelectuali.Ce a mai rãmas din „misiunea” intelectualilor? se întreabã el, sub „egida” unui motto hazliu dinWoody Allen: „Intelectualii sunt ca mafia. Seomoarã între ei”.

Adrian Gavrilescu a mai scris Democraþia lapachet în colaborare cu Marius Tudor. În carteade faþã autorul manifestã o virtuozitate desociolog informat, care eliminã indeterminãrile ºiîncearcã sã facã ordine, sã sintetizeze ramificaþiileunei problematici controversate, diverse. Dupãanul 2000 au apãrut noi grupuri intelectuale, careau început sã-ºi dispute zonele de putere dinlumea culturalã ºi din cea universitarã. AdrianGavrilescu e hotãrât sã nu cruþe nimic, sã punãsub lupã toate aspectele, afirmând cã revisteleculturale româneºti, emisiunile TV realizate deintelectuali, sistemul de promovare din interiorullumii universitare, târgurile de carte, relaþiiledintre edituri „evocã o violenþã specialã, lipsitã deimplicare fizicã: se practicã atacul la persoanã,traficul de influenþã culturalã, aranjamentele lapremiile acordate celor mai bune cãrþi aleanului...”. Cartea de faþã tenteazã ºi o„radiografie” a principalelor personaje caredominã piaþa intelectualã. Existã mediulanaliºtilor politici, cel al sociologilor, apoi celuniversitar, editurile ºi revistele, platoul deteleviziune, cotidienele. Sunt devoalateimplicaþiile subtile care leagã nucleele combatantede pe piaþa intelectualã de la noi. Intelectualii deazi, crede autorul, preferã disputele, atacã îngrup, manipuleazã publicul.

Adrian Gavrilescu încearcã sã defineascãintelectualul, sã traseze relaþii de circumscriere, sãspargã carcasa oricãror prejudecãþi. Intelectualuleste obligat sã „forþeze” recunoaºterea publicã apropriului nume. Mai departe, autorul epreocupat de „domesticirea” intelectualilor, devulgarizarea prin mass-media, de etica viciatã.Piaþa ascultã de una din regulile ei fundamentale:concurenþa. În acest sens, intelectualii cu „spiritmercenar” îºi declarã disponibilitatea permanentãde a-ºi oferi canalelor de televiziune eseurile sauinterviurile. „Mass-mediatizarea culturii”înseamnã pentru intelectuali renunþarea laautonomie, vulgarizarea ºi proclamarea„mediacraþiei” (segmentul ocupaþional care deþineputerea asupra mijloacelor de informare în masã).„Moda predicþiilor pe teme politice, sociale saueconomice este atât de seducãtoare, încât nici unintelectual public interesat sã ajungã în prim-plannu-ºi permite s-o ignore”, afirmã cercetãtorul.Intelectualii publici ne ajutã sã ne aºezãm„confortabil în propria viziune asupra societãþii,fãrã a simþi nevoia sã modificãm ceva”.

Gavrilescu deconspirã concis cum seconstruieºte o carierã universitarã în domeniulºtiinþelor politice. „Îþi declari un interes ºtiinþific,curtezi un coordonator de doctorat, scrii o tezã(...), mai faci un gest de curtoazie citându-leproducþiile, iei o jumãtate de normã la o facultateparticularã”.

Intelectualii publici scriu cãrþi ºi conducedituri. Pe o piaþã lovitã de scãderea puterii decumpãrare, editorii solicitã ajutorul statului. Dupãlansãri urmeazã cronicile. Adrian Gavrilescuciteazã ºi comenteazã activitatea unor criticiliterari de la diverse reviste din þarã. Mai apoi, seocupã de talk-show-ul românesc, de emisiunilesemnificative. În ultima parte a cãrþii aflãm „cumse poate face avere scriind editoriale”, cum deviiintelectual public, subliniindu-se cãpostcomunismul românesc a consacrat douãtendinþe pe piaþa comunicãrii: stilul facil, de

bombardament cu ºtiri redactate la un nivelaproape infantil, ºi stilul elitist. Necruþãtor,Adrian Gavrilescu trage multe semnale de alarmã,cu un curaj uluitor: „intelectualii publici audevenit din ce în ce mai publici ºi din ce în cemai puþin intelectuali”.

Radiografia inte-lighenþiei româneºti

Alexandru Jurcan

Vadim Tudor [în alegerile din 2000 – n. O. P.] aeliminat-o definitiv de pe ordinea de zi, este fun-damentatã pur ºi simplu de faptul cã la vest dePredeal existã sume mai mari de dolari ºi demãrci” ( p. 19, pct. 9). Între domnia sa ºi pri-marul Clujului Gh. Funar, care ameninþase cudeferirea Grupului Provincia pe seama justiþiei,ori liberala Norica Nicolai – reprezentantã aleasãa clujenilor în parlament, ea însãºi – care a solici-tat pe micul ecran fãrã preget „capetele” celorincriminaþi nu era, în esenþã, nici o deosebire.Cât despre Andrei Pleºu, dupã acesta ºi la Cluj, ºila Budapesta exista un „regionalism ardelenesc”la fel de bezmetic ca ºi proiectul Padaniei (p. 23).Trãdarea diagnosticatã de ultranaþionaliºtii -deghizaþi sau nu - întâlnea înfierarea de stânga apresupusei cupiditãþi ardeleneºti ºi condamnareapretinsului secesionism transilvan a eternuluiministeriabil noician într-un cor aproape mono-ton prin lipsa lui de fantezie posomorâtã.

De voie, de nevoie, trecând încã un pic devreme, politicienii – nu ºi intelectualii, mã tem! –au început sã îºi facã lecþiile, iar astãzi temaprinde accente noi, mai puþin isterizate ºi maiinformate decât odinioarã. Cu doi ani în urmã,revista Tribuna lansa o anchetã pe tema datã,invitând voci semnificative ale spaþiului publicromânesc, cunoscute ºi mai puþin cunoscute, sãse pronunþe despre foloasele ºi limitele regiona-lizãrii. Vreme de aproape douã anotimpuri inter-venþiile s-au succedat, oferind celor interesaþi desubiect destule motive de reflecþie. De undeacum câtva timp românii se feriserã ca de râie sãia vreo poziþie în raport cu subiectul, de astãdatã mulþi inºi cu o solidã formaþie profesionalã,

din provincie ºi de la Bucureºti, descifrau, într-unbrain storming ad hoc, paleta de desfãºurãri pecare evoluþiile în direcþia regionalizãrii o potdezvãlui.

Iniþiativa prefectului de Cluj Alin Tiºe de aavansa în discuþie un proiect menit sã modificecursul actual – cam centralizat – al mecanismuluieconomico-financiar din România într-o formulã-pilot aplicabilã numai Clujului nu a rãmas fãrãecouri. Dupã unele replici ale celor de laProvincia ºi un articol detaliat, polemic, publicatde liderul ardelenilor din PSD, Ioan Rus, în dez-batere a intervenit ºi Marius Nicoarã, preºedin-tele consiliului judeþean Cluj. Nu a fost singuravoce care s-a fãcut auzitã din tabãra actualei pu-teri, la puþin timp dupã aceea însuºi preºedinteleTraian Bãsescu fãcându-ºi cunoscut punctul devedere într-o întâlnire cu presa. Semnificativ estecã ºi criticii mai aspri, ºi cei mai domoli ai for-mulei propuse de Tiºe au fost în principiu deacord cu ideea cã vremea descentralizãrii maiapãsate ori a regionalizãrii decise a cam venit,mizele aflate în joc nemaipermiþând tempo-rizãrile inutile. Rãmân, desigur, de stabilit strate-giile, etapele, detaliile concrete. Dar încet-încet,parcã se trece la treabã. ªi atunci, odatã în plus,se vãdeºte superficialitatea acuzelor ºi lipsa uneianalize temeinice a problemelor care, mereu, iarºi iar, putea începe cu o zi mai devreme.

În Ue(Urmare din pagina 3)

D acã aº fi somat sã spun repede ce-lobsedeazã pe Constantin Virgil Negoiþãaº spune: postmodernismul, cãutarea

Fiului în lumea evanescentã a realului imediat ºirecuperarea apartamentului confiscat dupãplecarea din þarã în 1982, apartament în care s-amutat familia ºefului PCR al judeþului Tulcea.

Negoiþã a venit târziu sã batã la poartaBiroului de Admitere în literatura românã, daruºile s-au deschis mai repede decât la alþii. E unom complex ºi complexat -- în faþa vieþii pe carese strãduieºte s-o înþeleagã fie ca matematician,fie ca scriitor filosofic de 70 de ani. Dacã vreþiadresa de mail a diavolului, cereþi-o lui. Acest fiude preot creºtin ºi cãrturar rafinat nu se sfieºte sãafirme cã „...în cãrþile mele de literaturã diavolule personaj principal”. De ce l-a ales tocmai pediavol? „Pentru cã mi s-a pãrut, spune el, cã epersonaj principal pe scena lumii contemporane.Literatura mare înseamnã temã mare. Ce temãpoate fi mai mare decât prezenþa diavoluluigenerator de idei? Dacã prin iad întelegem lipsade conexiuni”.

Dar atunci ce înseamnã Dumnezeu? îþi stã pelimbã sã întrebi.

„Dumnezeu înseamnã iubire, adicã anulareaseparãrilor.”

Dar, dacã ne-am lãmurit cum stau lucrurile cucele mai mari personaje ale romanului vieþii, sãvedem ce se întâmplã cu logica aristotelianã carel-a preocupat mult pe scriitorul new-yorkez. Înlogica lui Aristotel nu existã loc pentru între, ºiasta nu pentru cã Le Diable est toujour entre.

Pur ºi simplu, lui Aristotel, spre jena noastrãastãzi, cînd ºtim cum stau lucrurile, nu-i sunabine cã un om poate fi ºi prost ºi deºtept. ªi chelºi cu pãr în cap.

Negoiþã s-a luat la trântã cu Aristotel. I-a spuscã nu iubeºte extremele.

N-a minþit, când stai de vorbã cu Aristotel nuumbli cu minciuni. Negoiþã nu crede în tertiumnon datur. Radicalitatea celor care cred cãlucrurile sunt ori albe ori negre îi zbârleºte simþulechilibrului. Discuþiile fanatice, fundamentaliste ºicategorice, cu parteneri care nu-ºi lasã gândul sãse odihneascã pe versantele Zeului Gri, cel caresãlãºluieste între alb ºi negru, pe dulcile pajiºtidintre a fi ºi a nu fi, îl lasã rece. Negoiþã e primulromân care a îndrãznit sã strige extremiºtiloraristotelieni care stãteau într-o rânã in faþabisericii ºi se hlizeau la el cã dacã trupulHristosului a lãsat sânge pe unde rãcneaupiroanele e pentru cã a fost carne pãmânteascã.

„Atunci cum de s-a înãlþat la cer?” l-aapostrofat unul, scobindu-se în nas.

„Aia a fost partea divinã”, a rãspuns el,scãrpinându-se pe furiº în cap.

ªi-ºi. „Toate conceptele”, scrie Negoiþã înromanul postmodern Împotriva lui Mango, „sesuprapun cu opusul lor. Cu alte cuvinte, chel ºine-chel pot sã fie concomitent adevãrate”.

Dualul îl obsedeazã pe autor ºi în romanulalgebric Pullback, tot aºa cum un bãrbat eobsedat de cuibãrirea lui, ca amant, în inima uneifemei mãritate. Genul de bãrbat care vrea „ºi el

pe lângã soþ”. Genul care vrea ºi el sãmãrºãluiascã sub faldurile marelui steag ºi-ºi. E unsteag mare, generos, sub care pleacã în cruciadelecotidiene miliardele de fiinþe ale planetei înfiecare dimineaþã. Categoria asta de bãrbaþi estefoarte puþin periculoasã pentru cã ei nu suntVronsky. Am vãzut unde duce vronskianismul - lamoartea celeia care n-a putut sã accepte ºi-ºi. Nuspun cã asta a fost rãu sau bine, spun doar cãAnna a fost non-dualã. A fost categoricã,tranºantã, genul ori-Karenin-ori-Vronsky.

Milioane de femei adulterine din lume alegcalea lui ºi-ºi.

Românii nu au vocaþia sinuciderii, spuneacineva. Capul plecat sabia nu-l taie, zic alþiiperemptoriu, la unison cu cei dinainte. Altfelspus, pe furiº noi totdeauna am urât cotropitorul,dar în faþã i-am zâmbit ºi asta a fost formulanoastrã de supravieþuire.

Unii dispreþuiesc aceastã cale. Ei spun cã nu emoral sã te faci frate cu dracul pînã treci punteapentru cã frãþia cu dracul lasã în tine o parte din„drãcitatea” lui. (Deºi dracul e ambiguu: LeDiable est toujours entre.) Unii mi-au întorsspatele când eu însumi am menþionat acestproverb aproape oficial al salvãrii fiinþei naþionale.Dar mulþi alþii au venit ºi m-au sãrutat... pe furiº,ca sã nu se punã rãu cu cei care mi-au întorsspatele!

Nu spun cã ºi-ºi-ul multor români a fost ocale regalã. Sau cã a fost ceva care ne-a micºoratmoral ºi a creat în noi o propensiune periculoasãspre jocuri morale echivalente jocului alba-neagra.Nu spun cã e ceva bine sau rãu în faptul cãmajoritatea femeilor din categoria „mãritate, ºi cuamanþi”, nu aleg, slavã Domnului, calea Annei ºi-ºi protejeazã cu prudenþã cãsnicia de ºocurirevelatorii. Nu vreau sã deschid vreo cutie aPandorei. (Deci, iatã, ºi eu sunt ºi-ºi!) Nu facdecât sã comunic concluzii din tratatele despredinamicile matrimoniale.

Fuzzy Sets, carte cu temã majorã, a fost scrisãîn englezeºte cu vreo ºapte ani în urmã. În ea,Negoiþã vorbeºte de logica lui ºi-ºi ca opusãlogicii lui ori-ori, cea cu care Aristotel ne-a bãtutþurloaiele gândirii în piroane pe crucea lui ori-ori.Vã mãrturisesc, l-am simþit pe Aristotel foartedeparte. Aproape cã nu l-am mai înþeles - ceea cee trist în ceea ce mã priveºte. Nici în romanulIrozii Negoiþã nu se lasã ademenit de subiecte detelenovele sud-americane bune pentru dactilografecare îºi ipotecheazã garsonierele ca sã facã nosejobs ºi sã-ºi cumpere tange fancy prentru ca sã fiede bon ton în preajma boss-ului.

Irozii e un roman parabolic cu avataruri deîntrupare, mãrturisire, revoluþie, jertfã ºirãscumpãrare, cum ar fi spus pãrintele Galeriu,cãruia i-am dat un ride cu maºina acum 25 de anicãtre o mãnãstire ºi, când, întâmplându-se s-avemo panã, aºteptam sã vinã cineva sã ne salveze, mi-a povestit despre o lucrare la care tocmaimeºterea, numitã Jertfã ºi rãscumpãrare. Sau, cumbine glãsuieºte Ioan Es. Pop, „Irozii este numaiaparent un roman în pelerina cãruia s-a înfãºuratun vast poem pentru a înºela vigilenþa paznicilorunei pieþe în care poezia nu mai este îngãduitã”.

S-a mai spus cã Negoiþã sugereazã în acestroman un fel de Iuda Iscarioteanul „revoluþionarperpetuu,” pentru care contravaloarea trãdãriiMântuitorului are drept destinaþie „finanþareaunei revoluþii mondiale”. Înclin cãtre aceastã linieinterpretativã. Eu însumi am creat un astfel depersonaj în Evadãri ºi zãdãrnicii, Melody,americanca de stânga, virulent ºi acerb de stânga,care viseazã la aºa ceva ºi are pe biroul ei dreptcarte de referinþã un volum pe a cãrui copertã eStalin cu saci de bani pentru finanþarea revoluþieibolºevice, furaþi de la bãncile ruseºti.

Însã problema cu Iuda e cã s-au descoperitrecent niºte texte care au zãcut ani de zile într-opivniþã mucegãitã din Hicksville, New York.Locul se aflã chiar lângã giganticul magazin Ikea,de unde poþi sã-þi cumperi mobilã în cutii,neasamblatã, pe care s-o poþi bãga în casã chiar ºipe uºi înguste, numai cã dupã aceea trebuie sã-þibaþi mult timp capul s-o asamblezi. Textul gãsit,ºi a cãrui autenticitate e dincolo de dubiu,rãstoarnã teoria milenarã cum cã pe munteleGhetsimanilor ar fi avut loc o trãdare propriu-zisã. Sau, dacã a fost, a fost una a la Cargiale:„trãdare-trãdare, dar sã ºtim ºi noi”.

Dar, dincolo de aceste rãsturnãri la carenimeni nu se aºtepta, tema e fecundã cât

66

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


comentarii

Lecturi clar-obscure despresubiecte de o intimidantãlimpezime

Mircea Sãndulescu

77

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


cuprinde ºi Negoiþã o exploateazã cu mãiestrie ºivervã eseistico-persiflatorie, genul in your face. Înroman, iadul e „un veritabil depozit de gunoi”,cum spunea cineva, în insula numitã StatenIsland, de unde am amintiri nu prea plãcutepentru cã Ovidiu, unul din fiii mei, într-un accesde frondã, a aprins pe furiº o petardã de ziuaIndependenþei Americii ºi s-a accidentat la ochi.

Negoiþã nu scrie romane cursive ºi organizatemetodic dupã canoanele clasice. Paginile lui sunttot atîtea jerbe de izbucniri ideatice precumvalurile florale de artificii care inundã cerulManhattan-ului de 4 iulie, ziua Independenþeiamericane. Gabriel Stãnescu observa cudiscernãmânt cã stilul negoiþian e „fragmentar” ºisugereazã „superficialitatea epocii pe care Hesse onumea foiletonisticã”.

Dar, dacã sunt cu totul de acord cu Negoiþãcã „omul e un factor de unificare a lumii”, amrezerve în legãturã cu sugestia cã America vadeveni „cea mai mare putere a lumii pentru cã vaºti cum sã amestece religia cu politica”. GeorgeBush, al 49-lea preºedinte la Casa Albã, este celmai religios dintre toþi preºedinþii pe care i-a avutvreodatã America. Mulþi se tem cã tocmai spiritulde cruciadã al acestui bãrbat profund credincios(dupã o tinereþe de pilealã ºi distracþii), ar puteapericlita prestigiul, dacã nu cumva ºi destinulAmericii.

Andre Malraux spunea cã secolul 21 va fireligios sau nu va fi deloc. (Dupã cum vedeþi, casã-l necãjeascã pe Negoiþã avant la lettre, fostulministru al lui De Gaulle a crezut în legea terþuluiexclus!) Sugestia lui Malraux nu ne dã uncertificat de securitate, ci doar confirmã temerilemultora dintre noi cã religia ºi politica dau unaliaj teribil de periculos.

Negoiþã este nu numai antropocentrist, deciumanist - pentru cã îl situeazã pe Om în centrullumii - dar ºi un teocentrist, pentru cã îl vede peDumnezeu peste tot ºi mai ales pe Fiul acestuia.Mai mult decît omul, Fiul centreazã, ca sã zicaºa, necontenit mecanismul de înºurubare aOmului în Dumnezeire.

„Dacã te asociezi cu Fiul”, spune Negoiþã într-un interviu, „þi-a pus Dumnezeu mâna în cap, aiaflat adevãrul cu litere mari, nu mai e nevoie sãasamblezi, totul e asamblat”.

Evrika! Numai dupã ce te canoneºti vreme de10 ore sã asamblezi un ºifonier cu oglindã,cumpãrat neasamblat de la Ikea ca sã-l poþi bãgape o uºã îngustã, poþi vedea ce mare înlesnire îþioferã credinþa, cel puþin în configuraþianegoiþianã!

Se spune cã înainte de a pleca din þarãNegoiþã a scris cu vopsea pe fereastra dinsprerãsãrit a apartamentului sãu: DIAVOLUL ESTEPRINCIPIUL CARE EXCLUDE TERÞUL. Se maispune cã secretarul de partid care s-a mutat acolo,dupã ce Negoiþã a decis sã nu se mai întoarcãacasã, a ºters cu ºomoioage fãcute din paginirupte din Marx geamul ca sã scoatã urmele aceluiînscris blasfemiator.

Nu ºtiu dacã Dumnezeu i se va arãta luiNegoiþã integral, sau pe petece. Nu ºtiu dacã îºiva primi apartamentul înapoi.

A primit locuinþã în literatura românã ºi peaceasta n-o sã i-o confiºte nimeni.

New York, iulie 2006

O nouã carte despre Cluj Adrian Grãnescu

N -am comparat niciodatã mulþimealucrãrilor care alcãtuiesc bibliografia unuioraº din România. De fapt, în afara

Clujului, nici nu am fost interesat, în moddeosebit, sã cunosc totalitatea acestor lucrãri.Cred cã oraºul nostru are o bibliografie destul decuprinzãtoare, dar, este clar, oricînd va mai fi locpentru alte noi cãrþi. Dintre lucrãrile în limbaromânã aº aminti cîteva: Clujul, viaþa culturalãromâneascã, Editura Ligii Culturale, secþiuneaCluj, Cluj, 1929; Cãlãuza oraºului Cluj ºi aîmprejurimilor, întocmitã de Petru Borteº,Tipografia Naþionalã, Societate Anonimã, Cluj,1930; Clujul, ghid istoric întocmit de ºtefanPascu, Iosif Pataki, Vasile Popa, [Cluj], 1957;Istoria Clujului, sub redacþia lui ºtefan Pascu,Cluj, 1974; Cluj-Napoca de la începuturi pânã azi(ghid istoric ºi turistic), coordonatori Dorin Alicu,Mihai Gh. Cojocaru, Clusium, Cluj-Napoca, 1995;Cluj-Napoca, inima Transilvaniei, coordonareºtiinþificã: Dorin Alicu, autori: GheorgheLazarovici, D. Alicu, Constantin Pop, Ioana Hica,Petre Iambor, ºtefan Matei, Eugenia Glodariu,Ioan Ciupea, Gheorghe Bodea, Editura Studia,Cluj-Napoca, 1997; Gh. I. Bodea, Clujul vechi ºinou, Editura Prof Image, Cluj-Napoca, 2002; Cluj-Napoca – Claudiopolis – Klausenburg – Kolozsvár,(text: Eugenia Glodariu, fotografii: Dan IoanDinescu, Mircea Savu, ºtefan Petrescu), edituraNoi Media Print, Bucureºti, 2004. Sau lucrãriexplorînd sau intrînd în domenii particulare: Clujpagini de istorie revoluþionarã 1848-1971(Oameni, fapte, locuri), autori: Gh. I. Bodea, L.Fodor, I. Vajda, Cluj, 1971; Mircea Þoca, Clujulbaroc, editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983. N-ampretenþia cã le-am enumerat pe toate, dar nici nuprea-mi vine sã cred cã am „scãpat” vreuna foarteimportantã… Evident bibliografia în limbamaghiarã este mult mai bogatã ºi aici nu m-aºîncumeta sã numesc decît intervalul, spaþiul carear umple rafturile unei biblioteci, începînd culucrãrile lui Jakab Elek (secolul al XIX-lea) ºiterminînd, sã zicem cu, cãrþile lui Gaal Györgydin ultimii ani. O listã care ar umple cîtevapagini…

Relativ recent a apãrut o nouã ºi foarte amplãlucrare aparþinînd lui Astalos Lajos: Kolozsvár,Helynév- és településtörténeti adattár (în trad.rom.: Cluj, O bazã de date a numelor de locuri ºia istoriei aºezãrilor), sau, traducerea preferatã deautor, la sfîrºitul lucrãrii: Dicþionarul toponimic alClujului), Societatea „Kolozsvár” – Editura Polis,Cluj, 2004, 621 pag. + 6 hãrþi. Acest al doileatitlu dat de editurã direct pe româneºte, ne poateexplica de ce o astfel de carte a apãrut în limbamaghiarã iar o ediþie necesarã, doritã în traducereromâneascã nu ar putea avea raþiune decît într-oalcãtuire bilingvã, pãstrînd în original numele-articole sau (chiar ºi) citatele din izvoare istorice.Autorul este binecunoscut cititorilor de limbãmaghiarã prin faptul cã ani de zile a susþinut orubricã în cotidianul clujean Szabadság, publicîndfragmente de istorie a oraºului, a strãzilor sale,material regãsit, completat, revizuit în lucrarea pecare o prezentãm; de asemenea a fost coautorulunei ample lucrãri (împreunã cu L?wy Dániel ºiDemeter V. János), K?be írt Kolozsvár.Emléktáblák feliratok címerek (Clujul scris pepietre. Plãci comemorative, inscripþii, blazoane),Nis Kiadó, Kolozsvár (Cluj), 1996, o carte care ºi-a primit un însemnat loc în bibliografia istoricã aoraºului.

Lucrarea începe cu o paginã de Mulþumiri(Köszönet) care conþine o foarte mare listã depersoane, unele deja decedate, care l-au cãlãuzit,l-au informat sau cu care s-a consultat autorul,mulþi ani, cu scopul de-a duce la bun sfîrºitintenþia sa. Apoi În loc de prefaþã (El?szó helyett)unde îºi explicã metoda de notare a succesivelornume ale strãzilor, modalitãþile de cãutare etc.

Corpusul propriu-zis al cãrþii îl constituiecapitolul intitulat Repertoriu (Adattár) carecuprinde 560 de pagini conþinînd articole-titluri,ca în orice dicþionar, explicînd numele fiecãreistrãzi, de-a lungul timpului, succesiunea acestora,locul lor, un scurt sau mai lung – dacã existã –istoric. De asemenea printre aceste cuvinte-titluapar ºi construcþii celebre, monumente etc.definitorii pentru acea stradã. Modalitatea delucru, de prezentare este una personalã, explicatãla început, puþin mai diferitã decît ne-am fiaºteptat. În fond, cu consecvenþã, autorul îºipoate stabili, inventa propriile sale reguli. Ocãutare te poate trimite în mai multe locuri – defapt, chiar aceasta este plãcerea lecturiidicþionarelor, lucrãrilor enciclopedice... Fiecarestradã are explicaþiile „de bazã” la locul cu careacea unitate s-a impus, adicã dupã primul numepurtat de aceasta. La numele ulterioare se facetrimiterea cuvenitã. Mai adãugãm cã fiecarecuvînt (titlu) – articol este tratat foarte minuþios,cu o mare acribie, fiind de presupus cã autorulnu a neglijat nici o sursã, motiv pentru carevolumul informaþional este foarte mare. Fãrãconsultarea unei impresionante bibliografii (depeste 230 de surse) aceastã lucrare nu s-ar firealizat. Chiar parcurgerea – numai din simplãcuriozitate – a bibliografiei (cuprinsã într-uncapitol aparte, unde sunt arãtate ºi siglele,prescurtãrile lor, Rövidítések – Prescurtãri) estecapabilã de-a ne crea un sentiment de respect, demîndrie pentru importanþa (culturalã ºi istoricã) aoraºului nostru, dar ºi (de ce nu?) pentru cel ce s-a oprit sã-i descifreze tainele uneori bine ascunse,aproape pierdute în paianjeniºul „modernizãrilor”.Ca sã fiu, mai corect, pentru exemplificare amcãutat un cuvînt rãdãcinã pentru mai multearticole: Házsongárd. La acest cuvînt se face unlung excurs despre semnificaþia lui etimologicã ºitraseele pe care le delimiteazã în partea de sud aoraºului etc. (pp.188-189). Urmeazã articolulHázsongárd felett (rom. Deasupra Hajongardului)cu date geografice ºi demografice despre aceastãzonã (p.189); urmeazã Házsongárd-kapu (rom.Poarta Hajongardului) descrierea porþii de cetate,dispãrute azi ºi, practic, greu de identificat loculei cu precizie… (pp.189-190); apoi Házsongardtet? (rom., probabil, Deasupra cimitiruluiHajongard) la p. 190. În continuare urmeazã:Házsongard utca (rom. Strada Hajongardului) ostradã din secolul al XIX-lea, parþial pe traseulstrãzii Republicii de azi (p.190); Házsongárdikertek-telep (rom. Platforma, platoul, coloniagrãdinilor Hajongardului) cu descrierea zonei(p.190); urmatã de Házsongardi körút (rom.„Strada”, „Calea”, „Aleea” Hajongard), actualastrada Cireºilor (p.190). Mai departe: Házsongardipatak (rom. Pîrîul Hajongardului nume schimbatîn Pîrîul Þiganului, cel care strãbate GrãdinaBotanicã de unde este canalizat în subteran,cîndva alimenta, ºi el, cu apã ºanþul din jurulcetãþii (p.190); Házsongárdi sikátor (rom.Ulicioara sau Stradela Hajongardului) o stradã

88

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


micã inexistentã azi situatã, probabil, undeva întreactuala Republicii ºi Cireºilor, oricum o„strîmtoare”, între grãdini, adicã între proprietãþi(p.190). În final se ajunge la Házsongárdi temet?(Cimitirul Hajongardului) – singurul numecunoscut acum de cãtre clujenii, fãrã informaþieistoricã sau cu slabã culturã, numele (vechi) aceea ce numim azi cimitirul central, cu un istorical sãu (pp.190-192) ºi, în sfîrºit, ultimul cuvînt,Házsongárdtet?-telep (rom. Platforma, cartierulHajongardului la p.192). Iatã, aºadar 11 cuvinte-titlu legate de o singurã realitate istoricã. Spre anu-mi fi rãstãlmãcite aceste descrieri voi adãuga,repetîndu-mã, cã acolo unde este vorba de ostradã numele ei este trecut cronologic în toatevariantele pe care aceasta le-a avut de-a lungultimpului.

O altã situaþie, strãzi dispãrute azi: SzépIlonka utca (rom. strada Frumoasei Ileana),transformatã în Hóstát utca, dupã rãzboi s-anumit, tot aºa, evident, în traducere româneascã,adicã, strada Hoºtat pentru ca apoi prinsistematizarea urbanã a anilor ’60 sã disparãcomplet. Ea era situatã undeva, pe mîna stîngã,

cu puþin, înaintea bisericii Sfîntul Petru, paralelãcu strada Tutunului, acum (noua) stradã Pet?fi.

Întreg acest capitol este ilustrat cu desene înpeniþã fãcute de Imre Krisztya jr., o minunatãopþiune. Spun aceasta, pentru cã existã cîteva sutede fotografii de epocã reprezentînd oraºul nostru,de-a lungul celei de-a doua jumãtãþi a secolului alXIX-lea, continuînd tot secolul al XX-lea, mã refer,evident la cele, de acum, devenite „clasice” prinfolosirea lor repetatã în foarte multe lucrãriromâneºti ºi, mai ales, maghiare publicate la noisau în Ungaria, cãrþi poºtale „turistice”… Printreele puþine sunt cu adevãrat cele originale, existãdoar în copii, mai mult sau mai puþin reuºite…tocmai de aceea autorul a gãsit de cuviinþã sãîncredinþeze ilustrarea unui plastician care le-atransformat în desene foarte adecvate unei lucrãripoligrafice.

Cartea se adreseazã celor (deja) familiarizaþicu istoria oraºului, cu toponimica sa, purcedereala o lecturã fãrã un bagaj foarte consistent decunoºtinþe fãcînd lectura foarte grea… Nu vreau,în nici un caz, sã descurajez eventuali cititori, cuo slabã „bibliografie” în acest domeniu… Darvreau sã atrag atenþia cã lucrarea despre care

vorbim se recomandã pentru marele public, maidegrabã ca o lecturã complementarã… Pe de altãparte lucrarea aceasta este genul de carte „care nuse sfîrºeºte niciodatã”, mereu pot apãrea noiinformaþii, ipoteze, descoperiri etc. Oricînd sepoate scrie o nouã ediþie revizuitã, completatã…

Hãrþile din anexa lucrãrii de faþã, ele înseledocumente de epocã, istorice, uºureazã citireacãrþii, ilustrînd-o, completînd-o. Prezenþa lor esteabsolut necesarã. Totuºi, spunem noi, deplincomplementar cercetãrii fãcute ad hoc de cititorulde azi ar mai fi fost nevoie ºi de hãrþi mai „noi”(din anii ‘50-‘60 ºi din anii ‘70-‘80), oraºulsuferind, chiar în acele decenii schimbãriînsemnate (comparabile cu cele datorate dãrîmãriizidurilor de apãrare, a extinderii în afaradelimitãrii lor): retrasãri de strãzi, dispariþii destrãzi, prelungiri de strãzi, „permutãri” de numede strãzi, apariþii de noi cartiere ºi de noi strãzi.

În ansamblu, de acum înainte, aceastã lucrarenu va putea fi evitatã, sub nici o scuzã de cãtreorice viitor cercetãtor, cu adevãrat serios, alistoriei oraºului nostru, bibliografiei Clujuluiadãugîndu-i-se o strãlucitã (nouã) piesã.

M emorialistica lui Constantin Cubleºan –scriitor clujean din generaþia vîrstnicã,autor al unei mici biblioteci de poezie,

prozã de ficþiune, teatru, exegezã literarã ºi, iatã,de literaturã a amintirilor – stârneºte un intereslegitim. Volumul Efigii pe nisipul vremii (Cluj-Napoca, Ed. Clusium, 2006, 158 p.) nu are nimicdintr-o naraþiune continuã în care autorulcomprimã un racursiu temporal compact, de oduratã mai mult sau mai puþin întinsã.Dimpotrivã, pornind de la texte ocazionale,publicate în reviste la date aniversare, ori de lacuvântãri funebre ºi comemorãri destinateapariþiei în periodice, el integreazã fragmenteleîntr-o colecþie de naraþiuni axate, cel mai adesea,pe evocarea unor figuri de contemporani din sferaliteraturii, publicisticii, a vieþii universitare, scriseîntre 1991 - 1998. Cu condei aºezat ºi duioºie decronicar empatic, Constantin Cubleºan aºterne cufarmec ºi uºurinþã paginile în care eliteleprovinciei transilvane, mai cu seamã ai urbeiclujene, se perindã, cu partea cuvenitã de glorie ºide provincialism, dar mereu însoþite de cãlduracelui ce le evocã.

Atâta este destul pentru a remarca reuºitele ºilimitele unui demers care meritã semnalat pentrufarmecul scriiturii directe ºi nesofisticate, ca ºipentru portanþa istorico-literarã, dar caredezamãgeºte din alte puncte de vedere. O primãtristeþe este aceea cã, având privilegiul de atraversa ultimele patru decenii ca participant laviaþa radioului clujean, a revistelor de culturã depe Someº, la conducerea Teatrului Naþional, cauniversitar, cunoscând aºadar medii esenþialepentru a înþelege cum funcþionau lucrurile înzona „suprastructurii”, venind în contact cu marifiguri – fie ele ºi numai în trecere --, cu cenzori,ideologi, patriarhi ai modului burghez de a fi ºide a gândi, fanatici ai cursului scurt de istorie aPCUS, preoþi ºi boemi, Constantin Cubleºanpreferã sã lucreze în filigran. Figurile pe care leabordeazã sunt de raftul doi – ca acelea pe care leredescoperea profesorul Mircea Zaciu în colecþialui de Restituiri – ºi, dacã nu pot lipsi dinretrospectivele comprehensive, nici nu pot face

vogã într-o carte cu un numãr redus de pagini.Atunci când numele sunt mari – Brâncuºi, VeturiaGoga, Marin Preda, ªtefan Bãnulescu --, evocãrilenu relevã întotdeauna aspecte inedite, esenþialeori strãlucitoare prin poantã. În plus, cele maimulte sunt prea frugale, calibrate fiind dupãnevoile paginatorilor de reviste, întotdeaunacastratoare. Frustrarea cititorului care suntprovine, deci, din douã cauze de naturã diferitã.Prima ar fi cea þinând de interesul istoric. Cuexperienþa de viaþã ºi calitatea stilisticã a celuicare este, Constantin Cubleºan ar trebui, mi separe, sã depãºeascã orice superstiþioasã discreþie,inhibiþie sau tentaþie a secretului ºi misterului,etalând într-o amplã ºi cinstitã revizitare trecutulpropriu cu toate intersecþiile sale, dramatice saunu. Instinctul sãu de prozator ar trebui sã învingãgustul poetului care este pentru fãrâme expediate,rãzbunând ezitãrile destinului, paºii mici,ezitãrile, obstaculãrile trãite odinioarã printr-opunere a lor în paginã. Procedând astfel, el s-ardovedi, nu mã îndoiesc, nu numai memorialistulcare poate fi în virtutea darului sãu literar ºi aenormei experienþe acumulate de-a lungultimpului, ci ºi artistul cu un simþ civic deexcepþie, care ar putea reda în culorilecontrastante pe care le-au presupus dictatura roºieºi apoi deconstrucþia de sorginte democraticã ce aurmat.

Al doilea motiv de neîmplinire la nivelullecturii este formula prozasticã încercatã.Portretistica elegiac-evocatoare pe suprafeþe micidecupeazã miniatural, prilejuind analize în goanacondeiului, ori surprinzând momente izolate dinevoluþia personajelor. Este posibil ca aceste schiþesã corespundã temperamentului clasicizant alautorului, dacã Petru Poantã avea dreptate sã îlsitueze în aceastã formulã de adeziune stilisticã.Se prea poate însã ca ele sã îºi datoreze modul dea fi tocmai presiunii ocazionalului asupra lor.Amendabilã, într-un astfel de caz, nu ar fireactivitatea scriitorului faþã de împrejurãrile vieþii(un om moare, moartea lui meritã o consemnareîn pagini de efemeridã culturalã), ci abandonareaexerciþiului în acest stadiu. Ceea ce mã aduce

iarãºi la nostalgia construcþiei epicememorialistice, deºi de astã datã venind dindirecþia formei, nu a fondului, ca înainte.

Nu aº fi fãcut aceste observaþii dacã galeria deportrete a lui Constantin Cubleºan nu mi-ar fireþinut atenþia. Lectura este alertã, bucuria de aafla ceva nou despre cutare figurã cunoscutã, dea vedea evocatã o împrejurare – începuturileTribunei, de pildã – ori chiar un gând bineformulat rãmâne întreagã. M-au interesat mai alesfigurile controversate, fiindcã speram într-ojudecatã de valoare întemeiatã nu doar pe lecturã,ci ºi pe cunoaºterea directã a acelor oameni. Dinpãcate, atunci când scrie despre Eugen Barbu sauchiar despre Alexandru Andriþoiu, memorialistulîºi suspendã judecata criticã, de parcã evocarea nupermite ºi o dreaptã cântãrire. Cât despreDumitru Mircea, bine ºtiutã voce proletcultistã,aici mãcar motivul menajãrii devine transparent:tânãrul Cubleºan i-a datorat intrarea pe un bunfãgaº în carierã, aºa încât mai vârstnicul autor deastãzi nu ezitã sã se revanºeze, fie ºi înpostumitatea fostului sãu ºef.

Efigii pe nisipul vremii este cartea care mi-aplãcut cel mai mult din proza lui ConstantinCubleºan. Cred cã fostul tribunist ºi fostul stelistpoate, meritã ºi chiar s-ar cuveni sã dãruiascãcititorilor sãi portretul unui autor clujean trecutprin multe vãmi ale vieþii ºi rãsãrind mereudeasupra lor printr-un deloc iluzoriu norocexistenþial. În acest fel, proza lui s-ar îmbogãþi cuo creaþie majorã: fresca unei epoci.

Picãturi chinezeºti Ovidiu Pecican

imprimatur

99

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


D acã mi-a plãcut ceva în viaþã, aceasta a fost lectura.Ca împãtimit cititor de reviste culturale,

acum douãzeci de ani am gãsit un eseu memorabilîn România literarã, unde Eugen Simion prezentaromanul franþuzesc La vie devant soi. Era în 1986,dictatura comunistã din România fãcea deja rav-agii, lumina electricã se întrerupea la primele cea-suri ale serii (adicã tocmai cînd ai fi avut nevoie deea), mîncarea era raþionalizatã pe bonuri ºi listeindividuale, în funcþie de zona de domiciliu, pîineaera pe cartelã, frigul bãltea pãtrunzãtor prin aparta-mente. Pe-atunci te gîndeai la Franþa ca la planetaMarte. Cînd ziceai Paris, îþi imaginai o cãlãtorieprin cosmos. În mijlocul acestei dezolãri extinse,criticul bucureºtean povestea despre un romanoccidental rãsunãtor: destinul unui copil orfan, situat la marginea societãþii, care ajunge sãdescopere pas cu pas cruzimile ºi nedreptãþile, darºi valorile umane ascunse prin suburbii. Dupã lec-tura comentariului din revistã, am rãmas cu regre-tul cã nu voi reuºi probabil niciodatã sã citesc ºi eucartea cu pricina.

Lucru cu atît mai supãrãtor, cu cît am aflat cãapariþia sa era strîns legatã de o împrejurare ciu-datã. La vie devant soi se tipãrea în 1975 sub sem-nãtura unui oarecare Emile Ajar, se vindea repedeîn peste 1.000.000 de exemplare ºi primea PremiulGoncourt, fãrã a fi fost recunoscut scriitorul dinspatele textului. Abia în 1981, la un an dupã sinu-ciderea lui Romain Gary, s-a pus semnul identitãþiiîntre cei doi. Abia atunci s-a vãzut cã scriitorulfrancez ºi-a înºelat definitiv cititorii ºi criticii,reuºind sã obþinã a doua oarã (situaþie fãrã prece-dent) cel mai mare premiu literar francez. RomainGary era deja cunoscut datoritã romanelorEducation européenne, Les Racines du Ciel, LaPromesse de l’aube etc. În perioada finalã a publi-cat în dublu registru, atît sub proprie semnãturã:Au-delà de cette limite, votre ticket n’est plus val-able, Clair de femme etc., cît ºi sub pseudonimulcare i-a adus al doilea Goncourt – Emile Ajar: Gros-Câlin, Pseudo, Les Angoisses du Roi Salomon.

Atîtea nume sonore, atîtea cifre ameþitoare,atîtea premii impresionante! Din fundul de provin-cie întunecatã a unei þãri comuniste congelate, euºor de înþeles cã nu speram sã mã familiarizezvreodatã cu ele. Poate e util sã le explic aici citito-rilor tineri cã, în Clujul anilor ‘80, nu prea avearost sã treci pe la librãrie. Puþinele cãrþi lizibile eraustrict autohtone ºi se vindeau doar pe sub tejghea,unor pile-cunoºtinþe-relaþii îndelung verificate, ori“la pachet”, în cele mai bizare combinaþii: Desant‘83 ºi documentele Partidului; Zmeura de cîmpie ºiManualul horticultorului. Unicul exemplar din Celmai iubit dintre pãmînteni l-am parcurs, sãptãmîniîn ºir, la sala de lecturã a bibliotecii orãºeneºti, cutrepidaþia echivalentã surescitãrii date de fornicare.

Cãrþile de calitate se cumpãrau, aºadar, dindouã surse diferite: de la tîrgul de vechituri (aºa-numitul Oszer) sau de la anticariat. Tîrgul se þineaîn fiecare duminicã dimineaþa. Într-o periferie eternprãfuitã, în mijlocul maºinilor “Dacia” revopsite, albicicletelor tip “Ukraina”, al casetelor cu muzicãpopularã ºi al diverselor reminiscenþe (hainezdrenþuite, pantofi scîlciaþi, pulovere scãmoºate –ba o datã am vãzut la vînzare ºi chiloþi secondhand!), puteai gãsi uneori, expuse pe mesele depiatrã sau chiar pe jos, volume de Faulkner ºiGarcía Márquez, Nikos Kazantzakis ºi KnutHamsun, Malcolm Lowry ºi Aldous Huxley,Yasunari Kawabata ºi Ryunosuke Akutagawa, orichiar Istoria credinþelor ºi ideilor religioase de

Mircea Eliade (cumpãratã în ani succesivi, pemãsura apariþiei celor trei volume). În schimb laanticariatul din centrul oraºului aveam mai puþinsucces. Concurenþa cu alþi cititori febrili era devas-tatoare ºi, neghiob cum eram, îmi lipseau “pilele”cu desãvîrºire. Mã consolam cu niscaiva cãrþi înlimbi strãine, mai puþin vînate de lectori amatori:Madame Bovary, Germinal sau Le grand Meaulnes;Divina Commedia cu comentariul lui Tommaseo, Ipromessi sposi sau Il gattopardo.

Zicã cine ce-ar zice, dar curioase ºi ciudate ºinebãnuite ºi întortocheate-s cãile Domnului litera-turii. În 1988, dupã un inventar prelungit la anti-cariatul din Cluj, dau buzna printre primiicumpãrãtori spre rafturile împrospãtate cu cãrþifranþuzeºti ºi gãsesc ediþia princeps din La viedevant soi! Singur ºi neºtiut de nimeni, mã îndrã-gostesc de aceastã carte, o citesc ºi o recitesc dindoascã-n doascã, o traduc - de plãcerea mea ºi deamoru’ artei - ºi o retraduc în românã (în total: 3transcrieri). Apoi o colaþionez cu versiunea înlimba maghiarã (Elöttem az élet, Bukarest,Kriterion Könyvkiadó, 1981, traducere de BognárRóbert), mult inferioarã celei reuºite de mine înromânã. O spun cu tot orgoliul!

Timp aveam berechet, nu-i vorbã. Doar cefãcuserãm un scandal de pominã la ºefii dinCapitalã, fiindcã fuseserãm obligaþi sã participãm,fãrã a fi întrebaþi, la un curs opþional despreFolclorul literar românesc. Noi, studenþii de laFacultatea de Filologie, am avut ingenuitatea de-aîntocmi chiar liste cu semnãturi de protest cãtreMinisterul Învãþãmîntului! E-hei, ce vremuri erauacelea, cînd i-am dat telefonic un ultimatum secre-tarului C.C. al U.T.C., Mircea Cranta, ºi l-amanunþat cã, dacã nu rezolvã problema noastrã în48 de ore, o delegaþie de studenþi clujeni va mergecu pancarte ºi afiºe sã demonstreze în centrulBucureºtiului! Eram în anul 1988. De rezolvatfireºte cã nu s-a rezolvat mare lucru, dar nu multtimp mai apoi, profesorul Dumitru Pop perora dela catedrã, în cadrul cursului semestrial monograficdespre Pluguºor, în timp ce eu, în boala livrescã atinereþii ºi patima vinovatã a studenþiei, transcriamharnic pe sub bancã traducerea romanului Ai toatãviaþa înainte.

Sã fiu crezut: habar n-aveam cum trebuie sãfaci ca sã tipãreºti o carte. Mi s-a spus doar cã sin-gura instituþie româneascã autorizatã sã publiceromane strãine era pe-atunci Editura Univers dinBucureºti. ªi cã în prealabil e nevoie sã obþii uncopyright. Iatã-mã aºadar, din proprie iniþiativã,trimiþînd o scrisoare spre Paris, la Editura Mercurede France. Le relatam succint povestea mea de stu-dent sãrac, care s-a îndrãgostit nu de-o fatã, ci de-ocarte, La vie devant soi a lui Romain Gary, ºi leceream voie s-o public în România. Trãiam ultimeleluni ale dictaturii ceauºiste, pînã ºi ilustratele expe-diate cu salutãri de la Eforie Nord erau atent cen-zurate, nu-mi fãceam iluzii cã misiva mea inter-naþionalã va ajunge la destinaþie. Dar probabil s-apetrecut o minune, cãci a ajuns! Mesajul meu naiv,nimerit în capitala europeanã a culturii, a reuºitpesemne sã înduioºeze. Mi s-a rãspuns, dupã nicidouã sãptãmîni, dîndu-mi-se acordul de principiu.Urma ca eu, traducãtorul, sã-mi gãsesc o editurãdin þarã, care sã încheie actele oficiale de colabo-rare. Îmi tremura de emoþie mîna în care þineamscrisoarea occidentalã, pe hîrtie albastrã finã, cuîncrustaþii în relief ºi antet colorat în roºu. Mi sepãrea cã totul e doar un vis prea frumos ca sã fieadevãrat.

Mi-am continuat utopica aventurã adolescentinãluînd calea Bucureºtilor, spre Editura Univers. CasaScînteii era pe-atunci înconjuratã brîuri-brîuri cupaznici, portari ºi “miliþiºti”, de parcã þara toatã s-ar fi nãpustit într-acolo, la împãrþirea colacilor. Cuun strop de ambiþie ºi un plus de perseverenþã, urctotuºi spre etajele terminale ale building-ului stalinist. Ajung pe fotoliul din faþa lui RomulMunteanu pentru a-i argumenta, pe un ton perfectdemagogic, necesitatea publicãrii acestui romandespre… mizeria occidentalã ºi despre… nefericireadin societatea capitalistã. Acela îmi rînjeºte com-plice pe sub sprîncene, apoi îmi obiecteazã cãromanul e, totuºi, cam “porcos”. E-te, al naibii,apucase ºi el sã-l citeascã! Mã trimite totuºi, “pentru negocieri”, la Angela Cismaº, responsabiladepartamentului de traduceri din limba francezã.O doamnã foarte în vîrstã, foarte sobrã, foarteþeapãnã ºi foarte surdã. Îi spun strigînd cã amvenit sã le propun spre publicare romanul lui EmileAjar-Romain Gary (iar în sinea mea, cu groazã:oare ºi ea l-o fi citit?). Îmi dau seama cã nu mãaude, îi repet de trei ori fraza ºi apoi vãd cum seschimbã la faþã de spaimã. Îmi zice indignatã cã, în ziua de azi, e absolut imposibil sã-l publici înRomânia pe Alfred Jarry (!). ªi cã sînt un provoca-tor. ªi cã vreau sã destabilizez. ªi cã sã ies imediatafarã. Degeaba urlu cã nu e Jarry, e Ajar-Gary!Degeaba îi arãt scrisoarea originalã din partea edi-turii franceze. Ea îmi subliniazã cu pixul, barbar,insistent, cîteva pasaje pe imaculata foaie lucioasã,iar apoi mã dã afarã, sec, din birou. Înainte de-a-itrînti uºa, apuc sã-i zbier ceva despre incompe-tenþã. Nici astãzi nu-mi dau seama dacã m-a auzit.

Nu ºtiu ce-a fost atunci: efectul nopþii nedor-mite, pe trenul insalubru spre Bucureºti?Indignarea pentru modul cum fusesem tratat?Disperarea cã nu pot publica traducerea gata fãcutãa unei cãrþi excepþionale? M-am îndreptat spre par-cul somptuos de lîngã Piaþa Scînteii ºi m-am trîntitepuizat, de-a lungul, pe prima bancã apãrutã încale. A durat doar o secundã. Apoi am constatat cãm-am lipit. Banca fusese proaspãt vopsitã în verde.Eram mînjit din creºtetul capului, în josul cefei, petot spatele, pe blugi, pînã la glezne. Între a izbucniîn hohote de plîns ºi a mã tîrî pe fund, prin iarbadeasã, în încercarea de a-mi ºterge cît de cîthainele, am ales instinctiv a doua variantã.

La Editura Univers am revenit, cu aceeaºi propunere, în primãvara anului 1990. Între timp seîntîmplase o revoluþie. Accesul în clãdire era infinitmai simplu: împingeai poarta ºi luai liftul. RomulMunteanu lipsea din biroul directorial. M-a întîmpinat un domn distins ºi înþelegãtor, NicolaeAlexe, despre care am aflat cã era redactor-ºef. M-a trimis la inevitabila Angela Cismaº, al cãreicomportament se mai ºlefuise. Deh, situaþia eraalta. Am fost invitat sã las oferta ºi sã mai vin pe-acolo, la anu’ ºi la mulþi ani! ºi, efectiv, dupã altezeci de insistenþe telefonice ale mele ºi dupã alþitrei ani ºi jumãtate, în care s-au schimbat, pe rînd,directorul editurii, redactorul-ºef (pensionat), lec-torul de carte (pensionat), secretara (de douã ori),ei bine, miracol!, romanul tradus ºi prefaþat demine a ajuns sã fie tipãrit!

Au trecut alþi treisprezece ani de la aceste aven-turi. Alaltãieri am aflat cu surprindere cã ziarulCotidianul îºi lanseazã noul supliment de carte, întiraj impresionant ºi la preþul unui ºtrudel, tocmaicu traducerea mea din Romain Gary. O doamnãîmi povesteºte entuziasmatã cã acest volum, cititde la o copertã la alta ºi apoi reluat mereu, la anu-mite intervale, a fost marea ei dragoste dintinereþe; cã i l-a dãruit chiar logodnicului, înaintede nuntã. Alte persoane mã înconjoarã telefonic cuafecþiunea lor nestãvilitã.

Mã uit în urmã la tot ce s-a întîmplat ºi nu ºtiuce sã zic. Poate cã efortul meu n-a fost inutil.

sare-n ochi

Povestea unei cãrþiLaszlo Alexandru

1100

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


C a orice roman bun, Pata umanã este greude rezumat. Ultimul dintr-o trilogie dincare mai fac parte M-am mãritat cu un

comunist ºi Pastorala americanã, romanul luiRoth analizeazã aspecte importane ale culturii,literaturii, politicii ºi societãþii americane.Rîndurile ce urmeazã, însã, nu vor fi dedicate,decît prin ricoºeu, acestor teme. În schimb vã voisupune atenþiei soarta tragicã a eroului principal,Coleman Silk, analizînd trei momente cruciale alebiografiei acestuia. Dupã un scurt rezumat alromanului, voi încerca sã arãt cã, deºi are însuºiride personaj tragic, eroul lui Roth nu este de faptun personaj tragic. Sau, pentru a interpreta pînãla capãt mesajul scriitorului, voi arãta cã lumea încare trãieºte Silk nu este un tragicã. La urmaurmei, în aceastã concluzie tragicã se poate ghicifarsa lui Roth.

Ideea romanului este simplã ºi clarã. Un tînãrde culoare decide sã pozeze drept alb pentru aavea acces la avantajele de care albii se bucurau înAmerica postbelicã. Deºi la început decizia estemai degrabã personalã, destul de repede devineevident, cã, odatã dezlãnþuitã, trecerea drept alb aeroului are cele mai drastice consecinþe, forþîndu-lpe Silk sã piardã într-un final tot ceea ce i-a aduso viaþã întreagã de prefãcãtorie. Astfel, pierdereasa este dublã, iar aceasta e farsa ultimã asupracãreia Roth ne atrage atenþia. Un simplu semn pecarnetul de încorporare îi oferã tînãrului Silkºansa de a-ºi satisface serviciul militar ºi de abeneficia de privilegiile oricãrui veteran. Dar nusîntem doar în faþa unui om care marcheazãcãsuþa „alb” de pe carnetul de încorporare pentrua obþine dreptul de a merge pe front (dinmotivaþia rasistã cã ei nu sînt în stare sã fiedisciplinaþi dacã li se dau arme, la începutul celuide al doilea rãzboi mondial soldaþii de culoareerau þinuþi mai mult la popotã, decît sã fie trimiºiîn luptã), ci devenim martorii unei persoane carevrea sã treacã drept evreu. Bun la învãþãturã, darºi la sport, Coleman Silk pare prototipul tînãruluiamerican de culoare care va reuºi în viaþã atîtatimp cît va urma o cale dinainte stabilitã: ºcoalamedicalã la Howard, destinaþia favoritã a tinerilorde culoare, cabinet medical privat, familie. ÎnsãSilk pare sã vrea mult mai mult. Imediat dupãmoartea tatãlui, acesta pãrãseºte Howard-ul,universitate aleasã de tatãl sãu atît pentru sine cîtºi pentru fratele sãu, pleacã pe front, ºi dupãrãzboi studiazã limbile clasice la New YorkUniversity. Dupã douã aventuri cu o tînãrã deorigine scandinavã ºi cu una de origine africanã,Silk se cãsãtoreºte cu o evreicã, îºi întemeiazã ofamilie ºi începe o carierã universitarã prodigioasãla un mic colegiu de arte liberale, unde devineprimul profesor evreu numit decan ºi undeprofesoratul sãu devine sinonim cu chiar imagineacolegiului. Toate sînt bune ºi frumoase, dar dupão viaþã de muncã susþinutã ºi de bine-meritatãrecunoaºtere, în loc sã se bucure de pensie, Silkajunge victima unui scandal de corectitudinepoliticã. Ca în orice proces tipic de acuzaremoralã, Silk este forþat sã demisioneze, pierzîndastfel toate beneficiile unei vieþi întregi de muncã.Dar situaþia se înrãutãþeºte cînd, afectatã de totacest scandal, soþia sa se îmbolnãveºte subit ºimoare, fãcîndu-l pe Silk sã piardã ºi legitimareasimbolicã a vieþii sale inventate. Dublu înfrînt,aºadar, pierzînd pe loc atît roadele unei vieþiiprofesionale, cît ºi pe acelea ale unei vieþi

personale, Silk tenteazã viaþa din nou ºi trãieºte oaventurã cu o femeie cu mult mai tînãrã, al cãreifost soþ, într-un clar acces de nebunie, gelozie ºirasism, provacã un accident de maºinã în care atîtpensionatul profesor de clasice cît ºi tînara femeiede servici îºi pierd viaþa, fiind pedepsiþi, dupãcum ne-o aratã epigraful romanului, pentru crimepe care nu le-au înþeles.

Epigraful, luat din Oedip Rege de Sofocle,anticipeazã soarta tragicã a lui Coleman Silk.Cînd Oedip aflã adevãrul situaþiei sale ºi îºiîntreabã fratele/unchi „Ce este ritualul depurificare? Cum va fi administrat?”, Creon îirãspunde „Prin exilare sau prin ispãºirea sîngeluicu sînge...” În cazul lui Silk, chiar dacã nu estesigur cã el vrea sã se purifice, pedeaps e dublã: nunumai cã este exilat (precum Oedip) din mediuluniversitar, dar este ºi omorît. Pentru a vedea dece s-au întîmplat toate acestea ºi pentru a înþelegede ce s-a fãcut Silk vinovat, cu alte cuvinte pentrua înþelege care era pata sa umana, voi analiza treimomente cheie din biografia eroului.

Primul moment ne înfãþiºeazã famila Silkadunatã în jurul mesei la cinã, cu tatãlavertizîndu-ºi fiul cã acesta nu ºtie sã se retragãneînvins. Acest moment este important pentruînþelegerea luptei interioare prin care eroul luiRoth trece în încercarea sa de a-ºi croi un destin.Dupã cum va fi evident mai tîrziu, una dintrepetele lui Coleman Silk, una dintre greºelile sale afost cã nu a ºtiut cînd sã se opreascã. Dupãcîºtigarea mai multor partide de box, fiindneînvins, tatãl joacã unul din acele roluri didacticeplicticoase în care pãrintele încearcã sã îºi recîºtigeautoritatea în faþa fiului care îºi cautã cu disperarefiguri paterne în persoanele pe care acesta leconsiderã folositoare din simplu motiv cãdepãºesc viziunea îngustã a tatãlui real. Conflictulapare cînd tatãl recunoaºte cã nu îi mai este tatãlui Silk atîta timp cît acesta îi contestãautoritatea, încrezîndu-se mai mult în vorbeleantrenorului sãu de box. Lecþia ce urmeazã sã fiepredatã este foarte importantã din moment cetatãl însuºi îºi asumã singura poziþie din carepoate sã îi mai dea sfaturi fiului sãu, pozînd larîndul sãu ºi din motive didactice, în antrenor debox evreu: „Dacã aº fi tatãl tãu... ªtii ce þi-aºspune acum? Þi-aº spune, ’Ai cîºtigat asearã? Bun.Acuma te poþi retrage. Gata, te-ai retras.’ Aºa þi-aºspune, Coleman”. Din nefericire, Coleman arealte planuri iar cînd se va retrage cu adevãrat va fideja învins.

Al doilea moment care joacã un rol covîrºitorîn hotãrîrea lui Silk de a trece drept alb nedezvãluie tot o lecþie, pe care însã tînãrulColeman o învaþã. De fapt, se pare cã o învaþãtocmai fiindcã nu este predatã de tatãl sãu, ci deDoc Chizner, antrenorul de box. Din moment cetatãl sãu nu a reuºit sã îi asigure o identitate fãrãpatã, antrenorul de box avea una chiar laîndemînã. Înaintea unui turneu, Doc Chizner îidã tînãrului Silk cîteva sfaturi în ceea ce priveºterelaþiile rasiale. În eventualitatea în care unantrenor de la o universitate prestigioasã se vaarãta interesat de el ºi îi va oferi o bursã,Coleman Silk va trebui sã nu pomeneascã nimicdespre originea sa etnicã: „Dacã nu apare nimic,nu te apuca tu sã pomeneºti ceva. Tu nu eºti niciuna, nici alta. Tu eºti Silky Silk. Atîta tot. Asta-iºmecheria. ... Arãþi cum arãþi ºi eºti cu mine, încîto sã creadã cã eºti unul dintre bãieþii lui Doc. Sã

vezi dacã nu o sa creadã cã eºti evreu”. Pe scurt,asta era toatã afacerea – Coleman Silk se faceevreu. Aceasta este lecþia pe care Silk a învãþat-o.Din nefericire, ca peste tot în viaþã, în pofidapredicþiilor lui Doc Chizner, ceva totuºi a apãrut.E adevãrat cã scandalul a apãrut cincizeci de animai tîrziu, dar a fost pedeapsã destulã pentruneascultarea sfatului tatãlui. ºi mai este ceva.

Ultimul moment este din nou un episod defamilie. „Îºi ucidea mama”, ne spune Roth cîndSilk o vede pe aceasta pentru ultima oarã,anunþînd-o cã se va cãsãtori cu o evreicã ºi cãnoua lui familie nu trebuie niciodatã sã afledespre originea sa etnicã. Perplexitatea, durerea ºimînia mamei la primirea veºtii sînt de nedescris:

“Nu ºtiu de ce nu sînt mai bine pregãtitãpentru asta, Coleman. Ar trebui sã fiu. Ne-aiavertizat cinstit încã din clipa în care ai venit pelume. Erai chiar hotãrît sã îmi refuzi sînul. Da,aºa erai. Acuma înþeleg de ce. Chiar ºi laptelemeu îþi întîrzia scãparea. Întodeauna a fost cevacu familia noastrã, ºi nu mã refer la culoare, afost ceva cu noi care te þinea în loc. Gîndeºti caun prizonier. Da, da, Coleman Brutus. Eºti alb cazãpada ºi gîndeºti ca un sclav.

Daca ar fi sã dãm crezare spuselor mamei,libertatea ºi voinþa pe care Silk le cautã cudisperare nu sînt decît o închisoare nefericitã. Înacest citat natura de farsã a întregului roman ieseîn evidenþã. Pozînd drept evreu ºi inventîndu-ºi onouã identitate, Silk de fapt înlocuieºte oservitute cu alta. Tatãl care îl citea pe Shakespeareºi care le-a pus copiilor prenume latineºti nu aveacum greºi cînd ºi-a numit fiul cel mic Brutus!

Aceste trei momente cruciale din biografiatînãrului Coleman Silk îºi dovedesc relevanþa pemãsurã ce înþelegem situaþia în care personajul luiRoth s-a bãgat. Nerãbdãtor sã îºi renege familia,gata sã îmbrãþiºeze o nouã identiatate anticipatãde antrenorul sãu de box, Coleman Silk decide sãtreacã drept alb ºi sã îºi croiascã o altã viaþã.Prefãcãtoria sa l-a împins pe un drum al auto-invenþiei care oglindea alternativa tragicã a fiuluicuviincios, cu ºanse limitate nu de culoarea pielii,ci de stigma interioarã de a fi urmaºul unorstrãmoºi de culoare. Indiferent cît de tragicã ar fi

incidenþe

Natura farsã a tragedieiIuliu Raþiu

1111

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


C îþi “Borges” are literatura românã? (Alþii s-au neliniºtit de ce nu avem în politicã ºiliteraturã un Havel, întrebare înþepenitã în

gît, ºtearsã din memorie pe timpul acestei“creºtineºti” bãtãlii a “Dosariadei”) Bun, sãconcedem, cîþi Borges pînã în 1989? Dar dupã? Cîþi“Cervantes” lecturabili ºi referenþiali la orã ºi ziplanetarã? Cãci, “stimaþi prieteni” – vorbaregretatului scriitor-bucãtar Radu Anton Roman –chiar numai despre asta este vorba! Ar fi, totuºiunul, asupra cãruia greu ar cãdea de acordteoreticieni ºi artiºti… Vasile Voiculescu. Nu preacorespunde canonului manualelor clasice deliteraturã românã. Vremelnic ºi acesta, dar încã preadurabil…

“Arborele genealogic Cervantes” a dat rãmureleînfrunzite peste veacuri, iar sãmînþa i-a fost purtatãdincolo de ocean încolþind sub peniþa multora.Printre cei mari: Jorge Luis Borges ºi Adolfo BioyCasares. Scriitorul argentinian Fernando Sorrentinole-a fost apropiat amîndurora. La vîrsta de nicitreizeci de ani în 1970, încercînd sã-ºi metabolizeze(auctorial) vraja exercitatã de Borges, FernandoSorrentino se încumeta la o sãptãmînã deconvorbiri cu “maestrul”, îmboldit fiind de plãcere,curiozitate ºi …întîmplare. La douãzeci de anidistanþã, în 1988, intervievatul este Adolfo BioyCasares, mai tînãr prieten ºi colaborator al luiBorges.

Editura FABULATOR a publicat - aºa cumscriam în numãrul precedent - cele douã volume:tãlmãcirea ªtefanei Luca, note ºi postfaþã de IleanaScipione pentru Borges; traducere, note ºi postfaþãde Ileana Scipione la convorbirea cu Adolfo BioyCasares. Pentru cunoscãtori, e poate inutilãsublinierea desfãtãrii produsã de asemeneaconfesiuni. Insist, totuºi, sã-mi împãrtãºescentuziasmul din motive pe care mã încumet sã lesistematizez mai jos, ºi nu în ultimul rînd, dintr-unirepresibil îmbold polemic, anunþat la începutularticolului.

La ambii scriitori, Casares ºi Borges, desluºimadmiraþia faþã de reuºitele meritate ale colegilor sauînaintaºilor. Cînd ceva nu le place, lucrare ori autoral operei repudiate, îºi rostesc doar plictisul. Nu sesimt ostracizaþi, izolaþi, marginalizaþi, deºi autraversat boli ºi dictaturi… Nu i-a dat nici unuiaprin minte sã scrie pentru premii sau recompensemateriale (best-seller-uri!). Comunicarea dintre ei egeneroasã ºi vie în altruismul pentru succesulceluilalt. Scriu/ scriau din plãcere ca necesitate,îmbinînd în doze “apolinic-homeopatice”hedonismul ºi disciplina. Nici o urmã de carierism:Borges a rãmas fãrã slujbã într-o serie deîmprejurãri. Muzica ºi pictura/ artele plastice ale“schimbãrii paradigmei estetice” le-au inspiratscrisul/ stilul – fãrã a le provoca traume identitare.“Vechiul Continent” le-a rãmas loc de referinþã ºide caldã promovare/ întîmpinare, spre deosebire deNord America anglo-saxonã, mereu aflatã îninvidioasã ori desconsiderantã competiþie cuEuropa, y compris America latinã.

Adevãrul ºi literatura sunt constantele fiecãruia,individual nuanþate: “Borges credea cã literatura eralucrul cel mai important ºi, deci, cã ea e maiimportantã decât adevãrul. În schimb, eu nu: eusunt un fel de neghiob legat de adevãr.” – spuneCasares.

Sã enumerãm selectiv gîndurile directoare alecelor doi artiºti sud-americani, provocaþi deconfratele ºi amicul lor, în rolul autodistribuit al“jurnalistului de investigaþie culturalã”:

Borges, de pildã, considerã muzica un limbaj”mult mai eficient decât cuvântul” – referindu-se,probabil la eficienþa emoþionalã, senzorialã… Apoi,dintre cele scrise: “poezia îºi are muzica ei”. Deunde ar fi o grosolãnie, un gest de prost gust sãtranspui muzical versurile lui …Verlaine, bunãoarã.Cît despre artele plastice, nu l-au atras în modspecial niciodatã, limitîndu-se la admiraþia pentruTizian, Rembradt, Turner, cîþiva expresioniºtigermani… (datoritã timpuriei degenerescenþe avãzului…) Rabelais este pentru el ultra-plicticos, învreme ce Shakespeare e “mai ales fãuritor decuvinte”; îl socoteºte mai aproape de Joyce decît demarii romancieri. De ce-i place lui Borges, de Wells,De Quincey, Chesterton? Fiindcã judecã literatura“în manierã hedonistã”, deºi, ca fost profesor deliteraturã (la Universitate!) e perfect conºtient dediferenþa dintre “plãcerea pe care o produceliteratura ºi studiul ei istoric”. Mult trîmbiþata“generaþie pierdutã” a literaturii nord-americane numeritã dupã Borges rezonanþa de care se bucurã(ºtiu pe cineva care se va foarte scandaliza la citireaacestor cuvinte…) Astfel, Scott Fitzgerald estepentru el un scriitor “de mâna a doua”(!?), iarHemingway “era gratuit interesat de cruzime ºibrutalitate (…)” În schimb, îi adorã pe Kipling ºiConrad, autorii unor texte foarte dense.

Tatãl lui Borges l-a învãþat sã arunce filelescrierii nesatisfãcãtoare, sã nu se grãbeascãpublicînd tot ce produce. Sã-ºi ia rãgazul…”Cert ecã opera unui scriitor e fãcutã din trîndãvie. Muncalui esenþialã o constituie detaºarea, gândul laaltceva, fantezia, graba nu de a adormi, ci de a-ºi imagina ceva. Apoi vine partea de execuþie,care-i deja trudã.” E potrivinic oricãrui fanatism ce duce inevitabil la dictaturã, ºi, fãrã a se fi expusprin gesturi eroice, era mîndru cã mama lui, sora ºiun nepot fuseserã întemniþaþi sub dictatura luiPeron. Uimitoare aprecieri “necanonice” vom citi ºi despre Goethe vs. Dante ca ºi în multe altecazuri, unde “stilul minor” (în aparenþã, oritradiþional perceput astfel) se dovedeºte a avea omai durabilã ºi penetrantã influenþã asupra lumilorimaginaþiei.

Fireºte, Adolfo Bioy Casares împãrtãºeºte cuBorges aceeaºi baricadã “stilisticã” admiþînd cã,pentru un pesimist ca el, dar cu “simþul vitaloptimist”, importanþa vieþii se reduce la o idee:“sunt importante lucrurile care, cel puþin, ne fac sã ne simþim mulþumiþi.” Printre acestea, fireºte,plãcut deopotrivã prin “trîndãvie ºi trudã” e mereuscrisul.

“Acuma – spune Casares – mã gîndesc cã noi,scriitorii, avem noroc faþã de profesori când, deºimisiunea nu ne este uºoarã (pentru cã a scrietrebuie sã însemne pentru un scriitor sã scrie bine,ºi sã scrii bine nu înseamnã – cum ar putea credecei care privesc din exterior – sã scrii fraze care sãsune bine sau care sã dea dovadã de o înþelepciunea stilului, ci sã scrii neplicticos, fãrã vanitãþi, sãpovesteºti istorii interesante, cu personaje plãcute,cu o acþiune inteligibilã, sã fii clar fãrã sã fii evident(…), avem norocul ca, ori de câte ori scriem, sãfacem ceva nou. În schimb, profesorii se duc la oreºi în fiecare an trebuie sã reînceapã cu aceleaºilucruri.”

Eu mã opresc aici, de teamã sã nu mã bîntuiefantomele reînceperii prea uzatului început decunoscut, recomandîndu-vã – cu altruism! –tovãrãºia seninã a intimitãþii “intelectuale” a luiBorges ºi Casares.

accent

Monica Gheþ

Aventura “fabulator” (II)Sãmînþa lui Cervantes

fost alternativa, invenþia actualã este la fel deironicã. Nu numai cã a trebuit sã se inventeze pesine însuºi, dar Silk a trebuit sã îºi inventeze ºipãrinþii. Iar aici ironia, farsa ºi chiar sarcasmul îºifac simþitã prezenþa. A te reinventa e cu totuldiferit de a-þi reinventa pãrinþii. Coleman Silkexistã, el este soþul lui Iris, prietenul luiZuckerman, este profesor de clasice, amantul luiFaunia ºi multe alte lucruri, pe cînd pãrinþii sãinu existã deloc, cu excepþia propriilor salecuvinte. Iar cuvintele, un cuvînt nefericit maibine zis a fost destul pentru a-i distruge toatãauto-creaþia.

La urma urmei, cãderea nu îi este provocatãde tatãl pe care îl renega cu îndirjire, ci de tatãlinventat al cãrui sfat, de data aceasta, ia urmatcu scrupulozitate. Aflat în faþa senatuluicolegiului, Silk se apãrã astfel în faþa acuzaþiilorde calomnie: „Am spus umbre fiindcã am vrutsã spun umbre. Tatãl meu era un proprietar desalon, dar a insistat întodeauna pentru precizieîn exprimare, ºi i-am urmat sfatul cureligiozitate. Cuvintele au înþelesuri – cu oeducaþie de numai ºapte, chiar ºi tatãl meu ºtiaasta. În spatele tejghelei þinea douã lucruripentru a rezolva scandalurile între clienþi: o bîtãºi un dicþionar. Dicþionarul este prietenul meucel mai bun, mi-a spus – ºi aºa este ºi pentrumine astãzi”. Dacã ar fi fost totuºi precis, dupãcum tatãl inventat l-a sfãtuit, Silk ar fi trebuit sãºtie cã, într-adevãr, prietenul cel mai bun al unuitatã evreu este o carte, dar aceastã carte nu estedicþionarul. Mai mult, ar fi trebuit sã ºtie cã niciun muritor nu e în stare sã creze oameni dinvorbe. Dar, fiindcã nu a þinut cont de acestea, elînsuºi a devenit o umbrã, iar invizibilitea sa esterãzbunarea tatãlui optician. Iatã farsa!

Invariabilã în scrisul sãu, farsa îl ajutã peRoth sã nu devinã ºi el, a cãrui meserie deficþionar e clãditã pe cuvinte, invizibil.Personajele sale, cu Zuckerman ºi Silk în primplan, îi permit sã facã ºi desfacã cele maicomplicate mecanisme ale naturii umane. Întretragedie ºi farsã, deºi pare sã favorizeze farsa,Roth ºtie sã inventeze o viaþã care sã nu îldistrugã în final. Dar aceasta este o lecþie pecare nu vrea sã o împãrtãºeascã ºi personajelorsale.

1122

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


“Economia româneascã esteadjudecatã fãrã ca ea sãpoatã investi serios înstrãinãtate… ”

Graþian CCormoº: – V-am citit toate carþile pub-licate la noi ºi vã consider un martor competental tranziþiei noastre postcomuniste. Care suntprovocãrile – eventual dezavantajele – pe care ni leaduce perspectiva integrãrii europene?Deocamdatã, ne-am sincronizat perfect la niveluldrogurilor, al homosexualitãþii, a reþelelor decrimã organizatã, a cosumerismului.

Claude KKarnoouh: – Problema este extrem decomplexã prin faptul cã readuce în prim-planmulþimea scopurilor iniþiale ale Uniunii Europene,care au fost vizibil transformate de integrareanoilor state ex-comuniste ºi de aºteptarea aderãriiRomâniei ºi Bulgariei…

De fapt, aceasta repune în scenã dezbaterea ºireflexia asupra modalitãþilor dezvoltãrii. Estevorba, cum remarcaserã deja Lenin ºi Troþki, ca ºieconomiºtii germani de la jumãtatea secolului alXIX-lea, de recuperarea acestui model iniþial (ºi deatunci niciodatã depãºit) al modernitãþii încarnateodinioarã de Anglia, apoi de Franþa, astãzi deStatele Unite ºi în curând de China ºi India, alcapitalismului deopotrivã industrial, financiar ºiªtiinþific. Or, temporalitatea care a fost necesarãAngliei, Franþei, mai puþin Statelor Unite pentru adesfãºura cu întreaga forþã acest model dominant

(de fapt unicul model al lumii) a trebuit deja sãfie scurtat de URSS, (de unde costurile umaneenorme pentru a constrânge oamenii la eforturilenecesare acestei realizãri). Însã România n-a avutniciodatã nici forþa politicã (elite prea corupte),nici tradiþia ºtiinþificã, nici forþa socialã pentru aaccelera durabil aceastã recuperare, chiar dacã,dupã modelul sovietic, comuniºtii au impus acestefort. Totuºi, dezagregarea necesarã a societãþiiþãrãneºti pentru a accede la asta n-a fost înRomânia atât de violentã ca în URSS, chiar dacãa fost violentã, însã fãrã nimic comparabil cucampania de colectivizare ºi de mari lucrãri aanilor ‘30 din URSS… Cel mai masiv efort româ-nesc începe dupã perioada stalinistã propriu-zisã,din 1962…

Deci, România, la cãderea sistemului comu-nist, avea 45% din populaþia sa activã trãind dinvenituri din agriculturã, în timp ce în Franþa, înGermania, în Marea Britanie, între 3 ºi 5% dinpopulaþia activã trãieºte din venituri agricole!!! ÎnRomânia, în 1989, ºi într-un mod surprinzãtorpentru cei care nu cunoºteau þara, exista încã înafara celor 45% din populaþie care trãiau din agri-culturã, colectivizatã sau nu, dimensiunea uneiautentice civilizaþii þãrãneºti. Þãrile fondatoare aleUE, ca ºi cele din Europa de Nord nu mai auþãrani în sens civilizaþional, ci agricultori, cate-gorie socio-profesionalã modernã exercitându-ºiactivitatea la þarã (aerul este mai puþin poluat!).

Ceea ce numiþi sincronizare cu UE la niveluldrogurilor, al homosexualitãþii, al prostituþieimasive ºi de multe feluri, al criminalitãþii etc.

este un lucru evident ºi „normal”, pentru cã astanu cere un efort de recuperare tehno-programa-ticã, pe când dimpotrivã, toate gadget-urile mo-derne (telefon celular, laptopuri, Internet, glo-balizare a circuitelor financiare, etc.) sunt totatâtea instrumente care faciliteazã generalizarea, ºi care permit producerea de capital fãrã investiþiiîn infrastructuri foarte costisitoare. Perversitateaacestei stãri este cã UE, ºi Occidentul în generalmãsoarã gradele de democraþie ale unei þãri dupãsingurul calapod al homosexualilor ºi altor gay-pride fãrã a privi de aproape modalitãþile adminis-trative ale vieþii cotidiene. Însã aici, o datã înplus, este vina elitelor locale care preamãrescOccidentul fãrã discernãmânt. În locul preamãririiacestei libertãþi hedoniste a Occidentului de careprofitã numai cei bogaþi (sã-i întrebãm pe ºomeri,pe muncitorii emigraþi care muncesc la negru cecred despre asta), nimeni din Est nu laudã deexemplu sistemul de sãnãtate eficient ºi cvasi-gra-tuit din Franþa ºi din Germania. Un model derecrutare în administraþie foarte puþin corupt înAnglia, în Olanda, Belgia, Þãrile de Jos,Danemarca, Franþa, Suedia, Finlanda, Norvegiaetc… Am remarcat adeseori, bineînþeles încãdinaintea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, faptul cã România copia ceea ce era mai rãu înOccident ºi se dezinteresa de ce era mai bun…

Integrarea în UE nu se poate face decât înprofitul marilor ºi mediilor întreprinderi occiden-tale, pentru cã, ºi este o regulã binecunoscutã aeconomiei politice, dacã nu existã puternicebariere protectoare ale economiei locale, capitalulstrãin investit într-o þarã nu se investeºte acolodecât dacã el gãseºte în acel loc o rentabilitateimediatã în permanentã creºtere. Or, aceastãcãutare a unei recuperãri foarte rapide a investiþieicaracterizeazã în mod exact toate þãrile lumii atreia supuse liberei circulaþii a capitalului ºi repa-trierii rapide a profiturilor. Vedeþi cum Japonia,Taiwanul, þãrile Asiei de Sud-Est, China s-au dez-voltat pentru a intra în competiþia deschisã: auînceput prin propria lor capitalizare ºi prin a-ºicontrola frontierele economice… Înainte sã lase sãintre capitalurile strãine în economiile lor, acesteþãri au acumulat capital ele-însele pentru a puteainvesti în strãinãtate, ºi pentru a intra deci cuceva ºanse în economia mondialã… Economiaromâneascã este adjudecatã fãrã ca ea sã poatãinvesti serios în strãinãtate… Este specificul uneiþãri din lumea a treia, iar asta n-are nimic de-aface cu cultura…

(Continuare în numãrul urmãtor)

Interviu realizat de

Graþian CCormoº

interviu

“Am o pasiune puternicã pentru apãrarea totalã a libertãþii de expresie, înþelegândaici, ºi pentru opinii ºi idei pe carenu le împãrtãºesc deloc”

De vorbã cu Claude Karnoouh

Antropologul ºi filosoful Claude Karnoouh ºi-a început cariera ca specialist în problemele lumii arhaice rurale, axându-

se pe contribuþia lor la elaborarea discursurilor modernitãþii, ale naºterii naþionalismului, atât în Europa occidentalã, cât ºi

în Europa de Est.

Iniþial, Claude Karnoouh a urmat studii de fizicã-chimie (la Sorbona), apoi de filosofie, sociologie ºi antropologie

socialã (Sorbona ºi Universitatea Paris X-Nanterre). Dupã ce a predat ºtiinþe naturale (fizicã ºi chimie) în învãþãmântul gim-

nazial ºi liceal francez între 1962-1967, a þinut timp de un an de zile (1968-1969) un curs la Departamentul de antropolo-

gie al Universitãþii Nanterre - Paris X.

Între 1967 ºi 2005 a fost cercetãtor în ºtiinþe sociale în cadrul CNRS (Centre national de la recherche scientifique),

desfãºurând în acelaºi timp activitãþi ca profesor invitat la universitãþi din Statele Unite, Marea Britanie, Ungaria ºi mai ales

din România, la Universitatea “Babeº-Bolyai” din Cluj, în perioada 1991-2003.

Între 1970 ºi 1981 a întreprins numeroase stagii de cercetare în România, ca invitat al Academiei RSR, apoi, fiind

declarat persona non grata de cãtre autoritãþile comuniste române, a activat în calitate de cercetãtor invitat de Academia

R.P. Ungare. Încheindu-ºi activitatea în cadrul CNRS în 2005, este în prezent Director Emerit de cercetare ºi profesor invi-

tat la Universitatea Saint Joseph din Beirut.

Plãcându-i sã se considere drept „un specialist al generalitãþilor”, cercetãrile sale desfãºurate asupra lumii arhaice rurale

a Europei, asupra riturilor de trecere, asupra reprezentãrilor discursului popular, l-au condus spre o reflexie filosoficã a

diferitelor modalitãþi prin care modernitatea, politicã ºi culturalã, se desfãºoarã ºi fondeazã noi sincretisme culturale.

Este autorul a ºase cãrþi, a douãzeci de contribuþii la lucrãri colective ºi a mai mult de patru sute de eseuri ºi articole

publicate în limba francezã, în diferite limbi europene ºi în limba arabã. În limba românã i-au apãrut urmãtoarele volume:

Românii. Tipologie ºi mentalitãþi (Editura Humanitas, 1994), Adio diferenþei: eseu asupra modernitãþii târzii (Editura Dacia,

1994; Editura Idea Design&Print, 2001), Duºmanii noºtri cei iubiþi (Editura Polirom, 1997), Cronica unui sfârºit de secol

(Editura Dacia, 1999), Comunism, postcomunism ºi modernitate târzie (Editura Polirom, 2000).

1133

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


jezz pentru moartea & co.

7. „Il est entréIl s’est assisIl ne regarde pas le pyrogène à cheveux rougesL’allumette flambeIl est parti”(Wilhelm „Guillaume” Apollinaire deKostrowitzky)

fata aia cu pãru roºu ºi-naltãºi slabã ºi care purta cizme arãtaca una din curvele ãlea sinucigaºedin anii 20 în parisz evident oimigrantã, cu pãru-n bucle cudinþii striaþi, cu buline negrela ochi unguroaicã sexi care luaselecþii de pian pân la ºapte aniamantã de pictori mediocri dinpariss imigranþi ºi ei evident ºicare fumeazã þigarete lungi în timpce se fute ºi zice ioi marco ioïj’peux plus antonio ioy ai vreasã fii femeia fatalã visezi sã aiþâþe mai mari sã sari mai mult înevidenþã vampa idealã cvasiurbanã cu pi-cioroange ºi zorzoane din tablã careface cu ochiu îºi lasã urmele buzelorprin aer ºi te cheamã dupã colþ aivrea sã se citeascã despre tine-npoemele poeþilor vagabonzi l-aicunoscut pe marele-apoliner ai statcu el la masã nu eºti proastã [lipseºteo bucatã]rbit cu el ai încercatsã i te dai gratis, da o iubea pealta cum draqu-o chema lousau cum / îþi încâlceai buclele-ndegete rânjind la el ºtiai cã-iplac roºcatele la jolie rousse mãiriþi mã scoþi din sãrite oricâtîncerc nu pot sã te visez rãmâio curvã-ntre multe altele ºi deciudã o sã rup douã foiþe din volumu

lu apoliner „hârtie velinã þigarete de 35 g/m2

format 720X880/64” o sã le rulez bine ºi-osã fumez poemu ãla cu iarbã: multã iarbã14/15feb.

9. fumigen colagen refren la colaju meusimplu cu oameni sticle colorateºi beculeþele din crama lu dontiti sub pãmânt pe unde bântuiemoartea când se plictiseºte de cititziaru ºi vine sã vadã cine maimoare sufocat cu capu bãgat însticla de vin ºi zice hai scoateþi-lcã n-am niciun kef sã-l ducm-am sãturat sã stau acasã-ncamera aia roºie noi ne uitãmtoþi cu ochii bulbucaþi nu ne vinesã credem moartea bea cu noi zicebã vã puteþi imagina cum îi aiasã trãieºti într-o lume roºie vã zicio îi ca draqu ºi râde de cade pespate dupã aia ºi toþi sãrim s-oajutãm zice se ridicã zice ce proºtisunteþi toþi ce fricã vi-i cã vã iau cece vã mai place viaþa asta fututã, da

vã dau dreptate bã decât în lumea aiaca un bordel infinit / infinit? întreabãunu da bã infinit ºi sar toþi pãiºtii noi ºtii noi am vrea noi dacãse poate cã / hai tãceþi gura! dontiti înc-o sticlã de vin, da dontiti zice cã nu mai are toþi amuþimºi moartea-ncepe ºi râde iarã-n hainaei lungã cu dinþii ei roºii ºi ziceuite bã un om uite lu don titi nui-i fricã de moarte nici nu crede-nmoarte nu existã decât viaþã bravoce sã mai zic era o searã goticãargoticã moartea-njura de mamaiadului noi râdeam îngheþaþi dontiti tot lãsa uºa deschisã / bã ºinuma noi o vedeam fetele care

VERSO:

se mai fâþâiau pe-acolo nu vedeaunimic habar n-aveau cine stãtea cunoi la masã ºi doamna-n roºuzicea ia uite îi trecut de doiºpepãi io nu mã mai pot întoarcedecât dimineaþã o-ncuiat ãºtia poartatre sã-mi daþi de bãut pânã mâinene uitam pierduþi fumegam toþi negândeam s-o-necãm în fum poatenu ne mai vede ºi-o tãiem de-acolocrama lu don titi fumigenã cudouã ventilatoare moarte puºtoaiceleîºi tot fâþâiau colagenu de colo coloînzorzonate ºi cu ºoldurile goale-amzis doamnã vã place zice bã cre-tinule io nu-s o moarte bisexualãnuma tu-ntâlneºti fete bisexualeºi te-ndrãgosteºti de ele ca boúrevino-þi mie de tine-mi placepe tine te vreau am înghiþit o datãsimþeam un junghi în gât mi se des-compuneau plãmânii era o searãîntr-adevãr era o searã metafizicãmetachimicã alchimicã moartea îmi

zâmbea cu dinþii ei de aur butoaielelu don titi de dupã uºa secretã eraude aur ºoldurile puºtoaicelor eraude aur vinu pe care-l bãusemse transforma-ncet-încet în aurîn mine începeam sã strãlucescîn crama fumigenã lumina-miieºea prin piele nu mai puteamrespira aveam plãmânii de aurãºtialalþi îºi puneau mâna laochi don titi cãzuse peste-o masãio simþeam cã stau în aer cevamã trãgea în toate pãrþile nu maisimþeam frigu nu mai vedeam pereþii amvrut sã clipesc ºi dupã aia nu mai ºtiu nimic19.2m.

poezia

Mihai Curtean

1144

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


(fragment de roman)

Î n bucãtãria Palomei, m-am oprit sã privescporumbeii care veneau sã se hrãneascã pepervazul ferestrei. Pãsãrile se îngrãmãdeau

câte zece – cincisprezece numai pentru un pumnde firimituri de pâine, iar uneori chiar se maiciupeau ºi se bãteau. Unii nici nu apucau sãciuguleascã nimic. Rãmâneau pe margine,pândeau un loc liber sau încercau sã priveascãînãuntru, pe geam, cu ochii lor mici ºi roºii. “Dece ne chinuiþi ºi nu ne daþi mai multefirimituri?”, pãreau a spune privirile lor nervoase.

Mi se pãrea atunci cã nu exista nici odiferenþã între ei ºi pãsãrile din curtea caseicopilãriei mele. Numai cã porumbeii mi se pãreaumult mai iuþi. Pãºeau pe pervazul din tablã alferestrei, iar când cãlcau din greºealã pe margineîºi luau zborul. Reveneau la fereastrã.

Paloma cotrobãia prin sertarul mesei plin decuþite ºi furculiþe. A reuºit sã aleagã un cuþitaº,apoi mi-a aruncat o privire grãbitã. A plecat încamera cealaltã.

O rafalã de vânt s-a dezlãnþuit ºi a tulburatfrunzele teiului din faþa ferestrei. Porumbeii auînþepenit cu gâturile ridicate, atenþi la clinchetulde metal al frunzelor. Unii au ridicat aripile sãzboare, dar au renunþat. În acelaºi timp, ca la unsemn, toþi porumbeii au pãrãsit pervazul ºi s-auoprit pe blocul de vis-a-vis.

Am rãmas întristatã ºi singurã. Mi-a trecutprin cap imaginea cimitirului cu sutele de cruci ºicu mama moartã întinsã în sicriu. Pentru a câteaoarã mã bântuiau acele închipuiri? Pentru a zeceasau pentru a douãzecia oarã. Nu mai ºtiam. Defapt, nici nu mã mai interesa. Vremurile acelegroaznice când am însoþit-o la groapã pe mamaîncet-încet începeau sã se îndepãrteze de mine,dar nu puteam sã le uit.

Aerul fierbinte al verii s-a nãpustit înãuntru ºim-a moleºit, când am deschis fereastra. Tristeþeami-a adus în minte chipul bãrbos ºi ameninþãtoral tatii. Am închis speriatã, fereastra. Dar chipulpãros îmi rãmãsese în întunericul minþii mele.Nu-l puteam uita. Sãpa dureros în creier. Mãdurea. Mi se pãrea cã simt pe mine trupul acelaunsuros, cu piciorul putred ºi negru. A trebuit sãþip sã mã pot elibera.

-- Fugi stafie!Mi-am lipit obrazul de geamul rece. Fiorul m-a

pãtruns pânã în stomac. Rãcoarea sticlei m-a adusbrusc la realitate. M-am retras înspãimântatã.Trupul pãros dispãrea în întunecime.

Aº fi vrut atunci sã fiu ºi eu o pãsãricã sã potzbura peste blocurile înguste din beton, sã mãînalþ cât mai sus sã uit de viaþa mea urâtã. Darmã trezeam tot acolo, singurã ºi dezorientatã, înbucãtãria Palomei. Am deschis gura sã strig dupãfemeie, sã vinã alãturi de mine sã nu mã maisimt singurã, dar m-am gândit cã, poate, nu ar fivenit. De fapt, mi-am dat seama cã nici nu aveamchef sã o vãd, atunci, alãturi de mine.

Am cãutat punga cu pâine ºi cuþitul. Am scoso franzelã ºi am tãiat douã felii subþiri. Apoi, le-am tãiat bucãþele foarte mici ºi le-am pus afarã pepervazul ferestrei. Am lãsat geamul întredeschis ºiam tras perdeaua. M-am dat într-o parte, lângãperete.

Vântul s-a dezlãnþuit, iarãºi. A scuturat teiul ºia vânturat perdeaua. Adierea rãcoroasã m-aînfiorat ºi a primenit aerul din bucãtãrie. M-amlipit de perete.

Primul porumbel a poposit la capãtulpervazului din tablã.

A înþepenit pentru câteva clipe ºi a analizatfereastra întredeschisã. S-a nãpustit asupramormanului de firimituri ºi a început sã înghitãcu lãcomie. Întindea gâtul ºi se înfoia în penecând se chinuia sã îngurgiteze bucãþele de pâine.Au trecut câteva minute pânã când a mai venitun porumbel. A privit deschizãtura geamuluinumai cu un ochi. Porumbelul ºi-a întors micuþulcap într-o parte pentru a analiza cu atenþiefereastra. A cercetat-o bine, apoi, când s-a asiguratcã nu este nici un pericol s-a pus pe înfulecat.Imediat, au poposit ºi celelalte pãsãri în stol ºi auînceput sã înghitã firimiturile de pâine. Fiindcã nuîncãpeau cu toþii pe pervazul de tablã îngust, uniiporumbei se îngrãmãdeau ºi bãgau capeteleprintre picioarele altora sã poatã prinde ofirimiturã. Alþii se ridicau în zbor ºi aterizau chiarîn mijlocul stolului.

Mi-am lipit palma de perete ºi am început são miºc cãtre deschizãtura ferestrei, prin dosulperdelei. Zidul era fierbinte. Miºcam încet ºi cuatenþie palma sã nu fiu vãzutã de pãsãri. Cândam ajuns la pervazul din lemn, m-am oprit.Degetele mâinii tremurau ºi inima îmi bãteafoarte tare. Un porumbel a privit cãtre mine. Amînþepenit. Nu m-a vãzut. A continuat sã înghitã.Prindea câte o bucãþicã de pâine în cioc. Se forþa.Cu greu o înghiþea. Lua altã bucãþicã.

Degetele îmi tremurau mai tare. Continuamsã-mi miºc mâna cãtre deschizãtura ferestrei, daraveam sentimentul cã nu voi ajunge niciodatãacolo. Pãsãrile mâncau nepãsãtoare. Nu mãvãzuserã sau nu voiau sã mã ia în seamã. Mi-amîncordat muºchii picioarelor. Mi-am încordatmâna ºi degetele. M-am concentrat ºi am izbitexact în mijlocul stolului de pãsãri. Am reuºit sãpun mâna pe trei zburãtoare, dar douã mi-auscãpat. Pasãrea prinsã a început sã se zbatã, dar

am þinut-o bine ºi am tras-o în casã. Porumbelul aînceput sã dea din aripi. S-a zbãtut o vreme, apoia renunþat. A înþepenit obosit, cu ciocul deschisrespirând greu, urmãrindu-mã cu ochii lui micuþi.Afarã, începea sã apunã soarele, coborâse aproapede orizont ºi pãrea cã se oprise pe blocul dedincolo. Soarele pãrea cã-ºi dã duhul. Cã moare.

-Sã-i dau drumul pãsãrii?Am stat mult timp cu porumbelul în mânã.

Ochii i se înroºiserã ºi mai tare. Pãreau de sânge.Firiºoarele roºii îi acopereau globul ocular ºi parcãse întindeau peste mâna mea. O cuprindeau ca oplasã de sârmã. O imobilizau. Acum, eu nu maiaveam sânge. Mã simþeam golitã de licoarea vieþiiºi amorþeam. Încercam sã-mi miºc mâna, sã facmãcar un pas, dar nu mai puteam. Înþepeneam.Porumbelul a încercat sã zboare. ªi-a deschisaripile ºi m-a lovit în faþã. Am reuºit sã-limobilizez.

Am cãutat o pungã de celofan ºi am bãgatpasãrea în pungã. Am prins-o de cap ºi i-am ruptgâtul. Pasãrea a început sã se zbatã ºi a ieºit dinpungã. Jetul de sânge ce þâºnea din trupuldecapitat s-a împrãºtiat mai întâi pe aragaz, apoi,pe faþa mea, pe buze ºi în gurã. Am reuºit cugreu sã trag punga peste pasãrea decapitatã ºi amaºteptat ca porumbelul sã moarã. Mugurulînsângerat al gâtului se miºca încoace ºi încolo,izbea pereþii pungii ºi azvârlea jeturi fierbinþi desânge. Licoarea îmi ajunsese pe limbã ºi amînceput sã-i savurez aroma. La început, mi-a venitsã vãrs, dar, imediat, i-am descoperit gustulamãrui. Sãrat. Era uleios, foarte scârbos. Îlîntindeam cu limba pe cerul gurii ºi aºteptam.Aroma sãratã îmi pãtrundea gura, limba ºicreierul. Se împrãºtia, parcã, în tot corpul.Scuipatul se aduna în gurã tot mai mult ºi eucontinuam sã aºtept. Scuipatul începea sã sescurgã afarã printre buze, sã se împrãºtie, în jos,pe bãrbie, ºi pe piept. Era rozaliu. Înspumat.Fierbinte.

Paloma a apãrut în pragul uºii cu trupul eislãninos ºi mare. Avea privirea luminoasã. Femeiapãrea fericitã ºi aºtepta parcã, sã-i spun ºi eu acestlucru. Dar am continuat sã savurez aroma sãratã-amãruie a sângelui de porumbel, din gurã.Imediat am cãutat sã scap de el. Am încercat sã-lînghit, dar gâtlejul nu mi se deschidea. Înþepenise.

proza

Vinde-mã!Gheorghe Miron

1155

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


Apa se adunase foarte mult în gurã ºi buzele numai rezistau închise. Se deschideau forþat. Am datsã o arunc pe geam, dar Paloma s-a apropiat ºi m-a tras de mânecã.

-Ce faci, fatã, ai înnebunit!? Jos, pe trotuar, miºunau trecãtorii. Din când

în când, mai trecea ºi câte o maºinã pe stradã.Dacã i-aº fi aruncat o plãcintã sângerie ºiunsuroasã de flegmã în capul unuia? Probabil s-arfi uitat mânios în sus ºi ar fi înjurat. N-ar fi vãzutpe nimeni. Eu m-aº fi retras. Acela ºi-ar fi pusmâna la ceafã ºi ar fi dat de murdãrie. Atunci, s-ar fi pipãit mai atent pentru a-ºi gãsi rana. N-ar figãsit-o. În cele din urmã, poate ºi-ar fi dat seamacã cineva i-a aruncat sângele în cap. Dar ce fel desânge?

Flegma îmi umpluse gura. Îmi ieºea deja penãri. Mã usturau. Am scuipat sângele, jos, dar pegazonul de lângã trotuar. Flegma îmi ieºise cuforþã din gurã. Se întinse pânã la urmãtorul etaj,ca un elastic, dar fãrã sã se rupã. Era fierbinte,uleioasã ºi groasã. Foarte rezistentã. Parcã ieºisecu tot conþinutul vâscos al stomacului meu.

-Ce scuipi pe geam fatã, ai înnebunit?! Nu þi-eruºine?! Aici e oraº, fatã, sunt oameni! Acolo,unde ai trãit tu, poate nu sunt oameni, poatetrãiesc animale. Dar aici sunt oameni. Poate nuºtii, dar oamenii circulã pe trotuare, iar tu le-aiaruncat mizeria aia din gurã, în cap. Sã-þi fieruºine! Ce te-ai rãnit în gurã sau þi-ai rupt vreundinte? Da’ ce-i fatã în bucãtãria mea? Ce-aiomorât o pasãre, un porumbel?! Fatã, tu chiareºti nebunã?! Asta nu ºtiam! Ai omorât biatapasãre. Eºti ºi sadicã! Acum, ce faci cu el? Îlmãnânci sau ce? Sã nu te prind cu el în tigãilemele cã te omor! Sã nu te prind! ºi a închis uºa.

Am rãmas cu pasãrea chealã în mânã. Rece ºiînþepenitã. Din gâtul rupt, nu mai curgea nici unstrop de sânge. Peste tot în jur, erau numai fulgide pene. Câþiva se prinserã pe hainele mele ºiunul se lipise de colþul buzelor.

Am dat sã arunc mortãciunea pe geam, darmi-am amintit de trecãtorii de jos. Am vrut sã oarunc în pomul de lângã bloc, poate s-ar fi agãþatîn vreo cracã. Am renunþat. Am bãgat pasãreamoartã în punga plinã cu pene. Am adunat fulgiide pe jos, de pe aragaz, de pe masã ºi de pechiuvetã. Am legat punga la gurã, m-am spãlat pemâini ºi în gurã ºi m-am dus, dincolo, în camerã.

Pentru câteva clipe am rãmas în aºteptare. Nuvedeam nimic. Locuinþa era cuprinsã de întuneric,iar eu nu ºtiam pe unde sã calc. M-am lipit deperete. M-am frecat la ochi. O luminã puternicã s-a revãrsat atunci în camerã. Vedeam dulapul înpartea dreaptã, lângã uºa de la intrare, masa cucele douã scaune tapiþate în centru, fotoliul lângãgeam ºi patul. Dar mai cu seamã,

pe canapeaua de lângã fereastrã, cu batista penas, am descoperit o tânãrã necunoscutã. Gemea.Avea fustã ruptã ºi foarte scurtã. De fapt, bucataaia de pânzã lungã de douã palme, nu-i maiacoperea deloc pulpele tinerei. Fata nu avea nimicpe dedesubt, aºa cum îi plãcea ºi Palomei sã sepoarte, ºi þinea picioarele desfãcute. Puteam sã-ivãd nãscãtoarea, cãscatã ºi roºie.

Paloma cu faþa surâzãtoare ºi pregãtitã parcãde sãrbãtoare cu câteva clipe în urmã stãtea acumîngenuncheatã lângã fotoliu ºi-i sprijinea înpalmele ei mari, capul tinerei înlãcrimate.

Sângele din nasul fetei i se scurgea pe piept.De fapt, tânãra era foarte murdarã. Coatele ºi ungenunchi îi erau julite. Sângerau. Îmi venea sã-midau douã palme pentru a putea sã-mi dau seamacã mã aflam tot acolo, în apartament, dar ce oareputeam sã vãd?

Momentul de liniºte pe care-l aºteptam decâtva timp simþeam cã dispãrea. Mã aºteptasemca Paloma sã plece în oraº sau la vreun client ºisã rãmân singurã. Aº fi vrut în acea clipã sã

dorm. Sã mã întind pe pat, sã închid ochii ºi sãnu mã mai gândesc la oameni bolnavi.

În viaþa mea, gustasem puroiul cãzut pebuzele mele din piciorul putred al tatii, savurasemºi gustul iute al sevei de bãrbat ºi mai degustasemsângele amãrui-sãrat de porumbel, acum câtevaminute. Chiar în acel moment, îl mai simþeam pelimbã ºi în cerul gurii ºi nu-mi plãcea deloc.

Priveliºtea dinaintea mea cu tânãra jupuitã ºiînsângeratã m-a fãcut sã dau din mine. Junghiulm-a luat din stomac. Totuºi, am fãcut un efortmare ºi am reuºit sã-l împing înapoi. Înþepenisemîn pragul uºii din bucãtãrie, cu ochii beliþi, customacul fiert ºi cu o mare nehotãrâre:

Sã plec sau sã rãmân?M-am apropiat de Paloma.-- Cine-i fata?Chipul negricios al femeii s-a întors numai o

clipã cãtre mine. Ochii pãreau ieºiþi din orbite, iarobrazul Palomei care plesnea de sãnãtate acumpãrea lovit de boalã.

-- E o prietenã, Angela, uite în ce hal aratã!Ticãloºii ºi-au bãtut joc de ea. Mereu i-am spus sãfie atentã cu cine se înhaitã, dar nu m-a ascultat.Numai rãii au nevoie de noi. Unde sunt oameniibuni? Au bãtut-o animalele. Au violat-o! I-au spartfaþa.

Oraºul pe care îl iubeam, începea atunci sã fiecuprins de întuneric. Negura ieºea chiar dintretâmplele mele, cuprinse de junghiuri. Se întindeape fereastrã ºi acoperea strãzile. De fapt, negurase transforma în mânie ºi îmi clãtina creierii. Îmivenea sã ies ºi sã o iau la fugã pe strãzi ºi sã-iprind pe beþivii care o batjocoriserã pe aceatânãrã dinaintea mea.

Bãtuta ºi-a tras capul din braþele Palomei. M-aprivit. S-a aplecat într-o parte. A horcãit greu. Agemut ºi a scuipat într-un lighean ºi s-a ºters cudosul palmei. S-a uitat iarãºi mânioasã cãtre mine,cine-i ºteoarfa?

În decursul vieþiºoarei mele nefericite, mãbãtusem adesea cu colege de ºcoalã. Reuºisem sãle dovedesc aproape întotdeauna. Gãseam în mineforþã ºi urã destulã, pentru a le învinge. Totuºi,evitasem sã cobor adânc în mine pânã la izvorulacelei forþe întunecate care simþeam cã zãcea înmine ºi mã înspãimânta, adesea. Dar, acum,necunoscuta de pe fotoliu îmi trezea milã, iarcuvintele ei urâte mã fãceau sã le trec cu vederea.M-am aplecat cãtre fatã ºi i-am zâmbit. Paloma arãmas blocatã, iar tânãra la fel, privindu-mã tâmpcu ochii ei vineþi. Apoi, dupã câteva momente, eaa izbucnit în râs. La fel a fãcut Paloma. Eu le-amurmat. Toate ne-am unit într-o veselie stranie ºinu mai puteam sã ne oprim.

Cât sã fi râs, împreunã cu fetele?Un minut sau zece. Soarele chiar dispãruse

dupã zidurile blocurilor. Se apropia noaptea. În serile cãlduroase, rãmâneam deseori pe

prispã acasã, pentru a asculta liniºtea. Pentru aprivi cerul. Dar întunericul care se apropia îmifãcea întotdeauna plãcere. Se potrivea cu durereadin sufletul meu. Gãseam alinare. Rãmâneam cuochii þintã pe linia dealului. Dar întunericul seîntindea încet peste case. Rãgetul animalelor.Cântecul pãsãrilor dispãreau. Preferam sã dormafarã pe prispã sau în dudul bãtrân ºi rãmurosdin grãdinã. Reuºisem sã-mi încropesc un pãtuþdin beþe, legate cu sârmã de crengi. Adormeam laadãpostul frunzelor, în cântecul greierilor.

Fotoliul din camera Palomei era negru la fel canopþile din copilãria mea. Era ºi ud. De faptfotoliul plutea parcã prin camerã. Pãºeam pepardoseala acoperitã încã de petele alburii. Amcãlcat într-una ºi am alunecat. Am fãcut un efortmare sã nu cad. M-am ºters pe talpã de covoraºulde la intrare. Am frecat bine talpa. Degeaba. Nuse ºtergea. Parcã intrase în piele.

Cãldura izvora din tavan, din pereþi ºi dinpardosealã. Îmi storcea puterile. Îmi venea sã mãîntind pe patul pe care Paloma se întindea cuclienþii ei. Oare câte trupuri de bãrbaþi o fisuportat patul? ªi câte grozãvii?

Dacã mã gândeam bine, patul ãla o þinea pePaloma în viaþã. Datoritã patului, ea fãcea bani!Patul parcã ardea din cauza cãldurii. Aerul erairespirabil. Bãtuta a început sã geamã.

-- Vãleu! Vãleu! Îºi sufla nasul. Scuipa sânge, în lighean.

Paloma îi relua capul în braþe. O mângâia.Mã gândeam cã Paloma era într-adevãr o

femeie bunã. Încerca sã o ajute pe mã-sa, îicumpãra medicamente ºi, acum, o înconjura cuafecþiune pe fatã. Totuºi Paloma era o femeiesingurã. Cãsãtoria îi adusese numai rãu. Femeiarãmãsese fãrã un sân, din cauza asta. Poatecãpãtase ºi teamã de bãrbaþi.

-- Fatã, þie þi-e fricã de bãrbaþi?Femeia a încetat sã o mai mângâie pe bãtutã.

A privit o clipã cãtre mine, apoi pe fereastradeschisã. Un porumbel se oprise pe pervaz.Numai unul.

-- Da’ ce eºti curioasã?!-- Nu sunt curioasã!-- Da’ ce este insistenþa ta obositoare?Mã lua un fel de moleºealã. Nici nu mai

aveam chef sã stau pe pat. Nici sã vorbesc. Îmivenea sã mã întind pe jos. Dar mai cu seamã aº fivrut sã dorm. Ceva mã scurma în vintre. Mãardea. Imediat mi-a venit în cap urmãtoareaîntrebare înspãimântãtoare: De când nu mã maiviolase ºi pe mine cineva?

1166

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


M-am îngrozit. Fiorul spaimei m-a tãiat dinnãscãtoare. O simþeam pulsând. Ardea. Osimþeam ºi bãloasã. Umedã. Fior de plãcere?

O! Doamne! Ajutã-mã!-- Nu vrei sã-i prindem pe ticãloºi?-- Care ticãloºi?-Pe violatori, pe cei care au batjocorit-o pe

fatã! Sã le tãiem pulele!-- Fatã, eºti þicnitã?-- Poate, da’ þie þi-e fricã de bãrbaþi! De aceea

le deschizi uºa ºi le cedezi aºa uºor. Îi laºi sã teotrãveascã cu seva lor acidulatã. Iute. Nu aicurajul sã li te opui. Eºti o fricoasã! Bãrbatu’ ãlate-a terminat. Care te-a lãsat fãrã sân. ªi pe ãlatrebuie sã-l prindem. Sã-i scoatem amigdalele! Sã-ljugulãm!

Seara veni repede. Nici nu m-am ridicat dinpat, nici nu m-am întins pe jos. De fapt, nici nuaº fi avut unde. Praful se lipea de tãlpi, dar selipeau de tãlpi ºi moviliþele încã neuscate de pepodea.

Dar oare cine trebuia sã ºteargã pe jos?De obicei, Paloma stãtea toatã ziua în casã,

între cei patru pereþi înfierbântaþi de razeleputernice ale soarelui de peste zi. Ea primea câtezece – cincisprezece bãrbaþi în 24 de ore. Pe toþi îilucra. Fãcea bani. Mutilata avea program ºinoaptea. Stãtea întinsã pe pat ºi fuma þigarã dupãþigarã. Bea. Uneori bere. Alteori votcã. Preferatãria, rar, când femeia se afla într-o staredisperatã. Când nu avea clienþi.

-- Ce dracu’ fac bãrbaþii ãºtia, Angelo? Nu auchef de pizdã? Eu stau aici pregãtitã, la cheremu’lor ºi ei?! Du-te ºi ad-o votcã!

Mutilata nici nu mai închidea uºa. Þinea celedouã celulare pe scaun. Suna câte unul.

-- Alo! Paloma la telefon! Da! Sunt liberã! Poþisã vii, te aºtept! Îi spunea bãrbatului de la celãlaltcapãt al firului. Femeia îi spunea adresa.

Dupã câteva minute, bãrbatul suna la uºaapartamentului.

-- Intrã! Trupul ei mare ocupa aproape tot patul. Ea

stãtea cu picioarele despicate în faþa bãrbatului.Femeia se freca pe puþa cãscatã ºi vânãtã. Îºimasa ºi îºi lingea unica þâþã.

-- Apropie-te!Omul privea tâmp la spectacolul hidos

dinaintea lui. Belea ochii la carnea femeiascã ºinu putea sã se hotãrascã: sã plece sau sã rãmânã?

-- Apropie-te, omule! ºoptea femeia.El pãºea cãtre pat. Reuºea sã vadã întunericul

bãlos, din trupul Palomei, prin gaura cu marginilevineþii dintre picioarele ei. Gaura pentru care ar fiplãtit oricât ºi din cauza cãreia nu putea sãdoarmã. Sã gândeascã. Nici sã munceascã. Dar dece tocmai o asemenea gaurã scârboasã i-a ieºit încale?

Nu mai conta. Atunci, o avea acolo, în faþã,deschisã ºi primitoare. Ieftinã. Fãrã pretenþii. Darþâþa aia îngrozitoare?!

-- Hai, bãiete, ai venit sã te uiþi? Dezbracã-te!Întunericul stãtea parcã sã-l înghitã pe bãrbat.

Era înspãimântãtor, dar plãcut. Din acel întunericcreºtea Paloma. ªi din frica aciuatã, chiar învintrea lui de bãrbat, care nu-i dãdea liniºte. ªi nuputea sã doarmã. Femeia fugea cu liniºtea lui, cusomnul lui. Alerga în fugã nebunã ºi el nu oputea ajunge. Dar acum, o avea înainte, despicatãºi chemãtoare.

-- Vino, bãiete!-- Se ducea.Uneori, când bãrbatul nu voia ºi nu voia, mi-l

dãdea mie, da’ pe ea o refuza, trãgeam rochia depe umeri ºi-i arãtam sânii, îþi place?

Omul rãmânea cu gura cãscatã. Saliva. Nuputea sã spunã nu.

Locuinþa Palomei rãsuna de gemetele deplãcere ale bãrbatului. Omul îºi arunca hainele depe el, cu ochii þintã pe þâþele mele. Mã privea cugura cãscatã. El ºi rupea cãmaºa, nerãbdãtor. Îºirupea pantalonii.

-- Sfântã! Mã umplea cu bale uleioase ºi fierbinþi. Cu

seva acidulatã.Prin fereastra deschisã, pãtrundea rãcoarea

nopþii. Venea din coroana teiului. Frunzelefoºneau, aerul rãcorea încãperea. Era tot mai bine.

Dar ce fel de bine?Oricât mã strãduiam sã-mi sting focul din

vintre, se aprindea mai tare. O priveam pePaloma ºi mã lua frica. Veneau clienþii. Întrebaucu cine am vorbit la telefon.

-- Cu mine bãiete, rãspundea mutilata. -- Cu tine? Mi s-a pãrut cã aveai vocea mai

groasã. N-ai spus cã eºti aºa bãtrânã ºi grasã. Ovreau pe ea!

-- Ieºi afarã!

Încãperea cu pereþii asudaþi ºi strâmþi, undevala marginea oraºului. Camera Palomei. Eu, încamerã. Adunatã de pe stradã. Protejatã?

Dar de cine? De niºte ziduri?!-- Angela, fatã, îl vrei?-- Da! De ce nu vorbeºti?-- Vorbesc, fatã! Bine!Atingerea fierbinte a bãrbatului. Îmbrãþiºare

disperatã. Iarãºi bale, scursori. Lichide.-- De unde eºti, fato?Omul icnea. Vocea dogitã. Frãmânta trupul de

fecioarã. Trupul meu. Puteam oare sã-mi maispun fecioarã? Noaptea de afarã pãtrundeanoaptea din creierul meu.

De unde sunt da’ ce te intereseazã spune fatãde unde eºti tontule nu-mi spune tontule da’ dece nu eºti tont cine eu da tu ce crezi eu nu crednimic da’ tu de unde eºti ce te intereseazã aºacum aºa, aºa, mai bine desfã-þi picioarele mai tareþi-ai dat chiloþii jos da’ ce întrebare-i asta cum ceîntrebare-i þi-ai dat chiloþii jos da’ tu nu vezi nupentru cã ai stins lumina da cã mi-e ruºine þi-eruºine da’ ce fel de curvã eºti?!

Noaptea era târzie. Prin fereastra deschisã,rãsuna cântecul broaºtelor, de la balta dinapropiere. Rãsuna ºi huruitul obosit al oraºului.Pãrea cã-ºi dã duhul. Cã moare. Paloma stãtea pepat. Despicatã. Fuma. Avea capul sprijinit deperete. Între pulpe, rana încã nu se vindecase.Femeia se dãduse cu pudrã de calc pe pulpã, iarpraful alburiu, oferea o culoare cadavericã pielii.Calciul se împrãºtiase pe pat. Paloma privea galeºcãtre mine. Avea privirea obositã. A bãgat þigara

în gurã. A tras adânc. A înghiþit fumul. Amaºteptat sã scoatã otrava din ea. Nu a mai scos-o.

-- Þi-e foame, Angelo?Stãteam la fereastrã. Eram obositã, dupã o zi

de frecat cu toþi alcooliºtii. La câþiva metridistanþã, era strada luminatã de neoane. Maiîncolo, erau casele. Dincolo de case, începeacâmpul cu balta. De acolo, începea ºi întunericul.Se ridica pânã la cer. De acolo, începea ºi liniºteamea.

Între pulpe, mi-am simþit nãscãtoare pulsând.Frigea. Era obositã ºi ea. Îi ajunsese de dimineaþã.Am simþit un gol în stomac. Ardea ºi el mi-efoame, Paloma, bine hai sã mâncãm ceva!

Greierii cântau trist, prin iarbã. Continuam sã-i ascult. Sã stau la fereastrã. Cântecul lor mãliniºtea. Dar foamea începea chiar sã mãchinuiascã. De când nu mai îmbucasem ceva? Numai ºtiam, hai sã mâncãm, Paloma!

Femeia s-a ridicat din pat. -- Hai! A tãiat salam ºi pâine. Muºcam cu poftã.

Înghiþeam. Nu mai voiam sã mestec. Nu maiaveam rãbdare. Salamul îmi astâmpãra foamea. Selipea de stomac, aidoma unui bandaj.

Vrei ºi brânzã, vreau, mai luãm ceva de bãut,ce-ai vrea eu ºtiu, ce vrei tu eu aº vrea vin!

Paloma a scos o sticlã plinã pe jumãtate cuvin ai scos telemeaua o scot acu’!

Brânza dulceagã. Proaspãtã. Tãiam felii. Lebãgam în gurã. Mestecam. Gura mea. Mai potspune oare aºa, gura mea? Îmi mai aparþinea oaregura? Trupul?

Gura þi-o vreau fatã în gurã vreauîngenuncheazã, îngenuncheam. Trupul pãros albãrbatului. Picioarele musculoase. Burdihanu’.Labele bãrbatului.

Suge degetul degetul da degetu’ da’ de ce aºami place mie, ce comentezi te-am plãtit faci cumîþi spun eu!

Unghia îmi rãnea limba. Ajungea în gâtlej.Degetul cu gust de mucegai

bine, fatã, acu’ ia-mi-o în gurã, aºa, e bine,înghite-mi-o, sã-þi ajungã în stomac, aºa, suge-mi-o, e bine, fatã, aºa suge-mi-o tare, sã simt cumîmi tragi ºi coaiele, e bine, îþi meriþi banii, eºti ofatã deºteaptã, o sã mai trec pe aici.

Angela, fato, ce-ai înþepenit cu telemeaua îngurã?! Þi-e somnic? Dormi din picioare, vãz. Nueºti încã obiºnuitã. Trebuia sã te pregãtesc maiîntâi, sã te educ. Nu-i bai, înveþi tu. Rezolvãm.De altfel, eºti încã tânãrã ºi începãtoare. Peparcurs, te obiºnuieºti. Nici nu o sã-þi daþi seama.Vei face ca ºi cum n-ai face nimic. O sã vezi. Beao gurã de vin, sã alunece telemeaua!

Noaptea. Greierii. Orãcãitul broaºtelor.Foºnetul frunzelor de tei lângã fereastra deschisã.Rãcoare? O iluzie. Eram udã pe gât, în cap, pespate ºi între craci. Pereþii ardeau, parcã. Ziduriledin beton. Soarele se ascunsese în ziduri ºi acumieºea afarã. Asudam. Respiram greu. Înghiþeamînfricoºatã telemeaua. Beam vin. Era bine.

Paloma a cotrobãit prin sertarele frigiderului ºia scos o bucatã de slãninã ºi o ceapã dintr-opungã de nailon. A pus ceapa pe masã, în dreptulpiciorului mesei ºi a zdrobit-o cu pumnul. Dupãaceea a curãþat ceapa de coajã. A scos miezul. Mil-a dat mie.

Ia cu slãninã sã vezi ce bun-îi! O minunãþie! Apus ºi sare.

Þine! Ia ºi pâine neagrã!

1177

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


Mã duc sã-mi iau þigãri, am mormãit ºiam ieºit repede, înainte ca cineva sãapuce sã spunã ceva. Uºa s-a trântit sin-

gurã în spatele meu, ºi dupã câþiva paºi mi-amridicat gulerul de la hainã. De-a geaba. Picuriimãrunþi continuau sã mi se prelingã pe ceafã.Oare când s-o fi apucat sã plouã? Parcã încerca sãiasã soarele cu douã minute mai-nainte. Aºa oþinea de sãptãmâni bune. Când nu ploua, eraceaþã. O ceaþã care cobora parcã ºi sub primuletaj al blocurilor a cãror tencuialã prãfuitãmãrginea trotuarul ud, ºi care, dimineaþadevreme, aluneca între cele douã maluri ale râu-lui, formând încã un râu, ce plutea deasupraceluilalt, ºi din care, când ºi când, se iveau pãsãrirãtãcite.

Am dat sã trec strada. Fix pe mijlocul zebreivenea, maiestuos ºi legãnat, o gâscã. Albã. Maialbã decât dungile pe care cãlca cu importanþã. ODacie galbenã aºteptã cuminte sã trecã Mãria sa.Nu se grãbea. Deloc. A pãºit liniºtitã peste pestebordurã ºi s-a oprit. Stãteam încremenit chiar înfaþa ei, reprezentând un obstacol, aºa cã m-a ocol-it. Dupã o clipã de ezitare a luat-o hotãrâtã ladreapta, mergând cu convingere tot pe mijloculdrumului. De-o parte ºi de alta, niºte siluete fan-tomatice se miºcau parcã fãrã s-o observe ºi fãrãsã îndrãzneascã sã calce pe liniile imaginare careîi trasau un culoar propriu, pe care se deplasa pre-ocupatã, ca o persoanã ce are o treabã importantãde rezolvat. De la o vreme am pierdut-o dinvedere, dispãruse în ceaþã. Mergea spre garã.Probabil vrea sã ia trenul, mi-a trecut prin cap.Am traversat strada, Dacia galbenã plecase demult, ºi am intrat în magazin.

– Ce sã vã dau? – O gâscã, am auzit o voce politicoasã.– Ce? – O gâscã, repetai cu convingere.

Înaltã ºi suplã, îmi zâmbea. Pe zi ce trecea,parcã se fãcea tot mai drãguþã. Poate credea cãîncerc sã-i fac curte. I-am zâmbit ºi eu.

– Un pachet de SG roºu.– Douãº’ douã de mii esge-ul, s-au scumpit de

ieri, mã informã, zâmbind în continuare.Chiar cã era drãguþã. Casa de marcat

zdrãngãni, ºi apoi m-am trezit din nou în stradã.N-aveam nici un chef sã mã întorc aºa de repedela birou. Oricum, barul era mult mai aproape. Ladoi paºi. La tejgheaua lungã, înaltã ºi îmbrãcatã întablã, se purtau discuþii animate, din care nimeninu înþelegea nimic. Am aºteptat cuminte sã-mivinã rândul. Eu sunt cel mai mare stelist al vieþiimele, rosti sentenþios o scurtã de piele înainte dea deschide o uºã care lasã sã pãtrundã în aerulîmbâcsit de fum eterna miasmã a tuturortoaletelor publice. Dispãru înainte ca difuzorul sãînceapã sã rãcneascã of inima mea.

– Mai dã-mi una!Continuã sã spele ostentativ acelaºi pahar cio-

bit, în timp ce scrumul þigãrii de sub uºoaraumbrã de mustaþã ce-i încadra rujul prea stridentse scutura nepãsãtor, dizolvându-se în ºuvoiul ane-mic de apã. Se vedea de la o poºtã cã nu-i con-vine ceva sau cineva.

– Ce sã fie? întrebã rãstit.– O vodculiþã, doamna Mãriuþã, spuse bãrbat-

ul, începând sã agite câteva hârtii de culoareincertã.

– Douãº’douã, rosti ºi mai scurt ºi mai rãstit,cu o voce ascuþitã, nepotrivitã cu silueta eilãbãrþatã.

– Pãi cum douãº’douã, cã era douãzeci. Da’ dece-aþi mai scumpit-o? se auzi întrebarea ce se voianedumeritã, în timp ce îi întindea hârtiile dinmânã.

– Da’ de ce nu? Hai, nu mã mai þine aci. Zice-þi dau. ªi fãrã a mai aºtepta un rãspuns, turnãcu atenþie ceva dintr-o sticlã în paharul pe care i-lîmpinse rapid, dupã care trânti banii în sertaruldeschis.

– La dumeavoastã ce sã fie? mi se adresã, fãrãa-l mai bãga în seamã pe cel din faþa mea.

– Tot o vodcã, am spus pe un ton neutru.– De-a noastã sã fie?– Sigur. ªi un pahar cu apã, am adãugat, cât

mai amabil cu putinþã.– Douãº’douã de mii. Cã ºi ãsta, rãbufni

înspre omul care-ºi recuperase paharul ºi seîndrepta acum clãtinat spre fundul încãperii, beade azi dimineaþã tot vodcã, ºi acuma nu mai ºtiecât face.

N-am comentat, am zâmbit strâmb în timp ceplãteam, mi-am luat paharele, cel cu apã era cuceva mai înalt, ºi în timp ce difuzorul se jelui ofviaþa mea m-am strecurat în spatele uneia dintremesele scunde ºi ºchioape. Am aºezat cu grijãpaharele pe melamina roºie, având grijã sã nu severse, ºi am împins spre margine cele douã sticlede bere. Din scrumierã am recuperat un capac detablã, pe care l-am potrivit sub unul dintrepicioarele metalice. Cum totul pãrea a fi acummai stabil, dupã ce Ghiþã Universalu’ a anunþatsolemn cã dedicaþia asta îi pentru naºu’ Dumitruºumãu de la Strehaia, am împãturit cu grijã stan-iolul de la pachetul al cãrui roºu îl fãcea aproapeinvizibil pe masã, mi-am aprins o þigarã, ºi amluat prima înghiþiturã de vodcã. Discuþiile aprinsede mai înainte se calmaserã, iar afarã continua sãplouã.

– E liber sã stau ºi eu aci? se auzi chiar lângãmine.

– Sigur, poftiþi, am spus uitându-mã cu regretla scaunul liber, dar în timp ce omul cu pãlãrie segândea ce sã facã mai întâi, sã se aºeze el sau sã-ºi aºeze paharul, cineva din apropiere îl îmbie:

– Da’ hai aici vecine, lasã, nu-l deranja pedomnu’...

– Mã scuzaþi, rosti dupã ce se convinse cã invi-taþia aparþinea unei feþe ce îi pãrea binevoitoare.

– Nici o problemã, m-am adresat cu cãldurãspatelui ce se îndrepta deja spre masa vecinã.

N-aveam chef de povestit, preferam sã mã uitpe fereastrã la umbrelele ce încercau sã se eviteuna pe cealaltã, ºi cum scurta lui mov cu mânecialbe ºi pãlãria domneascã, cu bandã neagrã, nuformau un ansamblu care sã promitã o discuþiecât de cât interesantã, am înghiþit uºurat încã ogurã de vodcã. Fraþii nu mã înþeleg, prietenii egreu sã aleg, zbierã nostalgic Universalu’, iarcomeseanul meu de o clipã se lãsã greoi pescaunul alãturat, ce pãrea prea jos pentru el.

– Da’ n-aþi lucrat la moarã în Baci? sunã încer-carea de a stabili un început de conversaþie.

– Nu vecine, am fost mecanic la garã, zise celcu invitaþia.

– ºi eu tot mecanic, spuse grãbit, scoþându-ºipãlãria, bucuros cã de-acum a descoperit ceva ceîl apropie de noul interlocutor.

Mi-am mutat privirea spre aparatul mare ºinegru, în butoanele cãruia cineva bãtea cuînverºunare. Alþii doi stãteau în spatele lui, sug-ând din sticlele verzui de bere, chiþibuºând înpauzele dintre îngiþituri. Stateau încordaþi, com-plet absorbiþi de ecranul pe care figuri ºi cifre serãsturnau alandala, ºi comentariile monosilabicepe care le fãceau trãdau niºte cunoscãtori. La unmoment dat s-au relaxat, unul a râs scurt, cusuperioritate ºi cu oarecare satisfacþie, iar cel de laaparat a scãpat cu nãduf un futu-i pocheru’soare-lui, dupã care a început sã se caute în buzunarulde la spate al pantalonilor prea largi pentru el,comandând cu prefãcutã autoritate încã un rând.Toþi aºteaptã sã le dau, înapoi n-am cum sã iau,comentã de aceastã datã cu o voce mai înaltãUniversalu’. Am desprins mecanic eticheta uneidintre sticlele goale de pe masã, ºi am început são rãsucesc între degete. Uitã-te sub capacele sti-clelor ºi pânã în 22 iunie poþi câºtiga unul dintrecele 22.000 de seturi de pahare semnate de per-sonalitãþi reprezentând adevãrate poveºti de suc-ces româneºti, mã îndemna textul de subemblemã. Paharul începea sã se goleascã, aºa cãam încercat sã amân plecarea aprinzându-mi încão þigarã. Prin faþa fereastrei treceau aceleaºiumbrele, de parcã cei care le purtau s-ar fi întorsdin drum pentru a mai defila încã o datã prinfaþa aistenþei de la o prezentare de modã.

– ºi pe mine m-o bãtut doamna învãþãtoare.Cu rigla în palmã.

M-am uitat din nou spre el. Acum îºi þineapãlãria pe genunchi. Sã tot fi avut vreo 60 sau 65de ani, era la acea vârstã incertã la care, odatãajunºi, unii bãrbaþi par sã încremeneascã într-ofizionomie pe care nu mai reuºesc sã ºi-oschimbe.

– Mã, tu nu ºtii nici mãcar sã numeri, îmizicea. Cã mã tot întreba, câte degete ai?, ºi io îispuneam douãº’douã. ªi jap, ºi iar jap o riglã înplamã. ªi lu’ tata i-o zis, bãiatu’ îi în clasa a apatra ºi nu ºtie sã numere, ºi atunci sã te þii…

Duºmanii-mi dau târcoale, pãsãri rãpitoare,coborî vocea lui Ghiþã din înaltul tavanului, pecând îl priveam acum cu compãtimire. Trebuie sã-l fi durut cu adevãrat, ºi nu numai palmele,dacã-ºi mai aducea aminte de asta, dupã atâtavreme.

– Da’ uitã-te ºi dumneata, ºi îºi puse pãlãria peun scaun, cum stã treaba. Acuma sã mã ierþi dacã-mi miros un pic picioarele, continuã desfãcându-ºiºiretul de la pantoful din lac negru, numai potriv-it pentru nuntã. ªase îs, nu?

Într-adevãr, ºase degete se înºirau frumos,stând cuminte unul lângã celãlalt, ca la expoziþie,fãrã sã se înghesuie unul în celãlalt.

– ºi ºase îs ºi la celãlalt, aºa cã împreunã facdouãº’pe, ºi cu alea zece de la mîini, douãº’douã.Aºa cã io ºtiam sã numãr, încheie victorios,bãgându-ºi piciorul în pantof ºi renunþând sã-ºimai ia ºi ciorapul, pe care-l îndesã în buzunarulscurtei mov. Da’ tata nu m-o pus niciodatã sãnumãr.

Am stins þigara fumatã pe jumãtate, amînghiþit ultima urmã de vodcã ºi am ieºit înstradã. Dupã doi paºi mi-am ridicat gulerul de lahainã, însã picuri mãrunþi continuau sã mi seprelingã pe ceafã. Zi de zi speraþi sã mor, da’eusunt nemuritor, cânta cu tandreþe în urma meaGhiþã.

Douãº’ douãViorel Dãdulescu

1188

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


Volumul Vara mai nepãsãtori ca iarna(Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005)reuneºte o selecþie din publicistica lui

Alexandru Vlad, conþinând articole ºi editorialepublicate în perioada 1998-2004 în revisteprecum Vatra, România literarã, Discobolul saucotidiene ca Transilvania Jurnal, Ziua de Ardealsau Evenimentul Zilei, smulse efemerului pentrua crea o imagine panoramicã a perioadeimenþionate.

Un critic serios, neimpresionist, le-ar citiprobabil cu detaºare, fãcând abstracþie de autor.Nefiind aºa ceva, nu pot sã-mi alung, dinimaginea prietenului Alexandru Vlad, zâmbetullui bun de adolescent, mirãrile ºi indignãrileiarãºi adolescentine peste care dezabuzarea ºizgura vârstei mature au refuzat sã se aºtearnã.Rãsfoind acest volum, nu pot sã nu mi-limaginez pe Sandu cu teancul de ziare dinaintela „Arizona”, minunându-se de enormitãþilejurnalistice ºi politice cotidiene, îndesându-ºitutunul în pipã ºi pregãtindu-ºi editorialul sautableta din ziua, sãptãmâna urmãtoare. Îlregãsesc aºadar întreg pe Alexandru Vlad înacest volum: prospeþimea privirii ºi harul stilisticproprii prozatorului – de altfel, Al. Cistelecan îlnumeºte „cel mai artist dintre editorialiºti” –,simþul umorului ºi ironia finã pe care cei

apropiaþi i le cunosc, implicarea sa continuã în„viaþa cetãþii” ºi revolta perpetuã, de la care nua abdicat, spre deosebire de alþi congeneri...

Cum au fost scrise aceste articole? Iatãexplicaþia autorului în argumentul volumului:„reþeta e de fapt simplã – scrii atâtea semne câteîþi cere editorul indiferent despre ce, despresubiectul pe care l-ai convenit cu acesta, iar lasfârºit adaugi de la tine o picãturã de mercur”.Cred cã de fapt „picãtura de mercur” – harulprozatorului dublat de o intuiþie a lucrurilorieºite din comun, frizând uneori absurdul - estepre-existentã, ea ajutându-l pe Alexandru Vlad sãgãseascã un subiect acolo unde alt editorialistnu ar vedea absolut nimic demn de un articol.Nimic nu-i scapã autorului: primarii excentrici,coºurile de gunoi vopsite în culorile steaguluinaþional, scumpirile, birocraþia, serviciilesecrete... Toate aceste „fatalitãþi” nu suntdescrise ex catedra, ci din postura celui de lângãnoi, a omului de pe stradã, cel mai adeseavictimã neputincioasã a jocurilor politice. ªitabletele lui Alexandru Vlad se transformãadesea în literaturã. Nu pot sã nu citez în acestsens tableta care dã titlul volumului, Vara mainepãsãtori ca iarna, în care, pornind de la o ideea guvernului privind posibilitateacontribuabililor de a-ºi plãti întreþinerea în rate,editorialistul dezvoltã un veritabil scenariukafkian: „Când nici ratele nu ne vor mai fi defolos, probabil cã se va trece la un sistem cubãtaie ceva mai lungã. Asigurãrile calorice.Adicã vom trece la un sistem de rate pe viaþã.Omul sã plãteascã din tinereþe cãldura pe care ova consuma la bãtrâneþe. Sã plãteascã încãînainte de-a avea casã, pentru cã tot va trebui elsã se încãlzeascã undeva. /.../ La micapublicitate vei putea citi anunþuri de genul:„Bãrbat cu încãlzire la zi, cautã femeie cu banide coºniþã”. Iar la decese vom da anunþuri princare vom spune cã „a trecut în rândul celor reciun membru onorabil al societãþii cu cãlduraplãtitã în avans”. Iar aceasta va putea fi lãsatãmoºtenire. Sã moºteneºti mii de gigacaloriiplãtite de un unchi bogat”. Textele par sã fiescrise dintr-o nevoie funciarã de a pune punctulpe „i”, de a identifica în amãnunt metehnelesocietãþii româneºti. Ceea ce, teoretic, ar fi unprim pas spre vindecare. Nu se întâmplã însãaºa; citind multe dintre tablete, am avutsenzaþia cã ele au fost scrise ieri-alaltãieri, nuacum câþiva ani, ceea ce spune multe despreharul de diagnostician al lui Alexandru Vlad,

dar ºi despre capacitatea noastrã de a bate pasulpe loc. Funcþia terapeuticã a acestor tablete seexercitã din pãcate nu asupra societãþii ºi amediului politic, ci asupra cititorului, pe caremi-l închipui punându-ºi, dupã lecturã,întrebarea: „Cum de nu m-am gândit la asta?”,devenind subiectul unei „strategii a dezamãgirii”pe care o identificã ºi o practicã AlexandruVlad: „Dezamãgirile, oricât de dureroase, dacãau cumva o parte bunã atunci aceasta este cã nevindecã (nu întotdeauna de la prima încercare, eadevãrat) de ataºamentele necondiþionate, aºa-zise„permanente”, ºi pânã la urmã atât decostisitoare. Aºa cã, dacã nu devine cu totulipohondru, pe aceastã cale a experienþeinefericite creºte gradul de „libertate” alsubiectului, adicã al fostului prizonier al ideilorpreconcepute ºi prea simple.” Identificând ºidisecând dezamãgirile ale cãror victime suntemzi de zi, textele din acest volum au dreptprincipalã funcþie aceea de a-l vindeca pe cititorde ideile preconcepute ºi prea simple, de leneaºi inerþia mentalã, precum ºi de a-i sporiluciditatea. Speranþa autorului, din„Argumentul” volumului, este cã aceste tabletevor putea fi citite ca literaturã: „Pe mãsurã ceevenimentele consemnate nu mai sunt deactualitate, textele au tendinþa de-a setransforma, cu puþin noroc în literaturã.Trimiterile devin metafore ºi revolta devine ostilisticã”. Personal, mãrturisesc cã mi-aº fi dorit sã pot citi aceastã carte cuconvingerea cã este vorba despre o þarã denicãieri, inventatã sau de mult dispãrutã... Dinpãcate, este vorba chiar „despre eterna ºifascinanta Românie”... ªi cred cã nu greºescprea mult afirmând cã un locuitor al Terreianului 2100, sã zicem, ar putea reconstitui cudestulã exactitate viaþa din România anilor 2000având ca singur document volumul Vara mainepãsãtori ca iarna, o apariþie care îi aduceprozatorului Alexandru Vlad o nouã consacrare:aceea de jurnalist de excepþie.

Picãtura de mercurLetiþia Ilea

Alexandru Vladprofil de scriitor

1199

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


I.Maxim DDanciu: -- Dupã 1989 te-ai lansat înjurnalismul civic cu un oarecare aplomb, care s-afinalizat într-un volum de publicisticã apãrut laeditura Tribuna. Cum îþi evaluezi aceastãexperienþã, ce-a însemnat ea pentru tine, þi-aafectat cariera literarã? Alexandru VVlad: -- Am fãcut fotografii încã dinprima zi în care s-au tras focuri de armã încentrul oraºului. Fotografiile acelea au avut osoartã ciudatã: unele au apãrut în Adevãrul deCluj, altele au fost duse în strãinãtate de unpersonaj ciudat care apãruse fãrã vesteîn presaclujeanã, probabil trimis de autoritãþile panicate.Acesta a luat tot ce-a gãsit, a plecat în Occident(eram în ultimele zile din decembrie 89) ºi s-aîntors cu un minunat palton de piele. Ca dovadãcã avea stofã de activist în devenire. O ironie:ceea ce-ºi dorise în comunism, a ajuns sã-ºiachiziþioneze imediat dupã cãderea acestuia dinbanii luaþi pe dovezile fotografice ale momentuluiîn cauzã. Am fost martorul evenimentelor, dupãcum am fost ºi martorul (detaºat, pe cât mi-a statîn puteri) epocii comuniste. Am vãzut cum sedestramã o lume, ºi cum alternativa refuzã sã senascã. Înarmat cu o portavoce þineam discursuriîn piaþa centralã a oraºului, despre noile forme pecare trebuie sã le ia societatea civilã, despreviitorul sistem de pensii, despre tot ce simþeamcã-l frãmântã pe omul de rând. Pe urmã am lãsatportavocea ºi am înhãþat stiloul, cu care de altfeleram mai obiºnuit. Am scris pentru toatepublicaþiile care se nãºteau atunci precumciupercile dupã ploaia care urma unei seceteprelungite. Adevãrul de Cluj, Atlas-Clujul liber,Patria, Gazeta Someºanã, NU, Solstiþiu, Gazeta deTransilvania, Fapta transilvanã, Gardianul (nuGardianul de astãzi, ci o publicaþie efemerã, carea apãrut vreo trei luni de zile ºi în care ampublicat zilnic editorialul vreme de douã luni). Auurmat apoi Transilvania Jurnal, Ziua de Ardeal,Evenimentul zilei (ediþia de Transilvania) ºi acumZiua de Cluj. Pomenesc aici numai publicaþiilelocale, parte din ele, dar am scris pentru ziare dinOradea, Baia Mare, ziare centrale ºi, evident,reviste culturale care gãzduiau publicisticãangajatã. Am scris multã vreme astfel demateriale ºi pentru revista Vatra, unde mai suntîncã editorialist. Am fost întotdeauna critic faþãde putere, faþã de structurile cripto-comunistecare încercau, mascat, sã supravieþuiascã. Multepublicaþii n-au supravieþuit, pentru unelemateriale am primit scrisori furioase la redacþiesau telefoane ireverenþioase acasã. Am ºi acumsute de fotografii, imperfecte din punct de vederetehnic, fãcute cu mâna mea, de la toatemitingurile acelea bizare în care lumeaîngenunchea pe asfalt. Mi-a luat ºaisprezece anide viaþã, ºi iatã, încã nu m-am lecuit. Lumea seradicalizase, am pierdut unele prietenii, fãrã sãcâºtig neapãrat altele noi. Activitatea mea literarãºi renumele meu de autor au avut de suferit, fãrãîndoialã. Am refuzat atunci burse, cãlãtorii înstrãinãtate, chiar ºi o propunere de doctorat la uncelebru profesor român dintr-o universitateamericanã, considerând cã ceea ce se întîmpla aiciera mult mai interesant, cu o mizã mai marepentru mine ºi pentru noi toþi. Cine mi-ar mai ficitit prozele ºtiind cã sunt doctor în literaturã?Când mã întorc la proiecte literare constat însã cãstilul însuºi mi s-a schimbat: fraza lungã ºielaboratã, absconsã uneori, mi s-a curãþat, adevenit mai asertivã, s-a scurtat. O influenþã ajurnalismului, evident. Îmi place aceastã

schimbare, abia aºtept s-o folosesc în paginilemele strict literare, la care îmi propun mereu sãmã întorc “cu normã întreagã”. M-am trezit însituaþia cã trebuie sã devin scriitor din nou, poateunul cu totul diferit de acela care am fost înainte,aºa cum s-a consacrat el pentru cititori. Probabilmulþi mã considerã din acest punct de vedereterminat ºi am probleme când fac o propuneremarilor edituri de astãzi. Putem scrie zilnic unanume numãr de cuvinte, asta este convingereamea, ºi dacã le consumãm jurnalistic nu putemschimba pur ºi simplu foaia ºi sã trecem laliteraturã: suntem goi de cuvinte. De aceea mi-afost mai uºor sã fiu în rãgazul rãmas traducãtorulunor clasici din literatura englezã, cuvinteleaparþin de data aceasta celuilalt. Se vede bine cãviaþa angajatã are costurile ei.

Înafarã de volumul scos la editura Tribuna,

Vara mai nepãsãtori ca iarna, existã în calculatorsute de pagini de jurnalism, sceptic, nervos,sarcastic uneori, care formeazã o adevãratã istoriea implicãrii mele în arena publicã. Unele,dactilografiate, s-au pierdut probabil pentrutotdeauna, având în considerare cã bibliotecile nuau achiziþionat acele publicaþii efemere, ºi nicieditorii de-atunci nu au pãstrat colecþiile.

-- Existã între literaturã ºi publicisticã (civicã) o disjuncþie, sau o complementaritate?

-- Sigur cã da, o complementaritate, mai alesatunci când cel care semneazã este, prin forþalucrurilor, un scriitor. Tratezi persoanele desprecare scrii ca pe niºte personaje. Disjuncþia existãºi ea. Chiar dacã jurnalistul ºi scriitorul (eseistul)coexistã în aceeaºi frazã, trebuie sã fii conºtientcã din perspectiva aceasta ai doi cititori cu totuldiferiþi. Dar nu-i mai puþin adevãrat cã acestedouã lucruri care aparent se bat cap în cap îþi daulibertatea ºi supleþea de-a scrie puþin altfel decâtgazetarii-gazetari, cei care se duc cu pixul laprimãrie sau stau cu ochii pe telex.

Mai existã încã scriitori în aceastã situaþie:Mircea Cãrtãrescu, Liviu Antonesei, Ion Mureºan,Mircea Mihãieº, Bedros Horsanagian, Ion BogdanLefter, ca sã mã menþin în perimetrul generaþieimele. Nici Cristian Tudor Popescu nu aparþine înfond altei specii, ca fost autor de science-fiction.Alþii par sã fi optat definitiv pentru jurnalism:

numele lui Stelian Tãnase mi-e cel mai laîndemânã. Bãnuiesc cã la un moment dat au statºi au cugetat: ce se întâmplã cu scriitorul din noi?Ne oprim sau îi dãm înainte. Jurnalismul tepropulseazã în spaþiul public mai mult decâtliteratura, cel puþin deocamdatã. Aduce uneleoportunitãþi, pentru unii mai mari, pentru alþiimai mici. ªi de fapt cine are puterea sã se retragãpeste noapte, din proprie voinþã?

-- Cum îþi alegi subiectele?Subiectul zace întotdeauna la îndemânã,

ajunge sã întinzi mâna ºi sã-l culegi. E pe primapaginã a ziarelor, pe teletext, pe banda infinitã ajurnalelor de ºtiri, în flecãreala þãranilor lacrâºmã, în discuþiile din autobuz. În obsesiilevecinilor. Am însã grijã de obicei sã nu iau chiarsubiectul zilei, sã nu mã înscriu într-oredundanþã. Nu vreau sã mã suprapun în paginaziarului cu alte comentarii pe aceeaºi temã. ªiastfel mai las sã treacã uneori câteva zile. Amnevoie însã întotdeauna de un punct de vederepropriu, de o subiectivitate angajatã – proprie maidegrabã scriitorului. O amprentã, un filigran. ªipe urmã cred de datoria mea sã ofer cititorului ºio anume delectare a lecturãrii, o plãcere care însãsã nu-l menajeze. Trebuie sã-i creez o stare deprospeþime mentalã, doar aºa acul seringii vapãtrunde la venã.

-- În ce gen jurnalistic te încadrezi în ce tepriveºte?

-- Nu mi-am pus problema. Folosescinformaþia, uneori nu lipsesc numele ºi cifrele dinmaterialele mele gazetãreºti, dar consider cã pot ficel mai bine încadrat în jurnalismul de opinie,sau civic – cum îi spui. Dar þin sã-mi delectezcititorul, sã-l enervez, sã nu-l las nepãsãtor, sã-iofer ºi o stilisticã. Materialiul meu trebuie sã fiealtceva în paginã, cititorul trebuie sã-l lase laurmã pentru momentul când îºi aprinde þigara ºiîºi bea cafeaua. Citesc eu însumi presa, ºi astasper cã se vede din ceea ce scriu în materialeledin rubrica mea. Nu vin cu un punct de vederesolipsist, de scriitor care se pronunþã în virtuteafaptului cã îndeletnicirea aceasta îi dã un avantaj,e ca o pasarelã de pe care se vede tot. Nu combatpentru confraþi, nu þin sã atrag atenþia celor carene guverneazã dorindu-mi în secret sã-i potinfluenþa, nu sunt angajat într-o ipoteticã bãtãliede idei politice ºi nu doar. Punctul meu de vedereeste subiectiv, dar el existã. ªi cititorii ausubiectivitatea lor ºi îmi place sã cred cã ºi-oconfruntã cu a mea. Folosesc mijloacele eseuluiliber, uneori ale eseului conversaþional, aplicateasupra unui subiect jurnalistic. Existã genulacesta? Are el ºi nume?

-- Având în vedere tradiþia noastrã jurnalisticãa fost susþinutã de scriitori profesioniºti, cum teîncadrezi din acest punct de vedere? În ce direcþiemilitezi tu? (Unii erau socialiºti – Z. Stancu,naþionaliºti – legionari, democraþi – G. Cãlinescu,tradiþionaliºti – N. Iorga, O. Goga).

-- Iluºtrii enumeraþi mai sus fãceau, de celemai multe ori, un fel de jurnalism de direcþie. Seangajau într-un proiect doctrinar, chiar ºi atuncicând nu teoretizau.

Eu o fac oarecum mai lejer, în prelungireaactivitãþii scriitoriceºti. De fapt pentru mineliteratura e o modalitate de-a trãi viaþa, uninstrumentar de cunoaºtere. Din perspectivaaceasta între literaturã ºi jurnalism graniþa nu maieste atât de mare. Ca urmare nu scot cu totulpublicistica, nici mãcar pe aceea fãcutã în ziare,

O amprentã, un filigran...De vorbã cu Alexandru Vlad

2200

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


de sub semnul literaturii. Pentru mine lucrurile sefac mai mult în mers. Cele spuse la întrebareaanterioarã întregesc ºi nuanþeazã ce s-ar maiputea spune aici.

-- Continui sau nu o tradiþie? Unde teîncadrezi în publicistica post-comunistã (sau detranziþie)?

-- Vãd cã nu te laºi! Greu s-ar putea spune cãun jurnalist de opinie nu urmeazã, cu sau fãrãvoia, lui o tradiþie. Am avut jurnaliºti strãluciþi petot eºichierul, pamfletari ºi ironiºti. Chiar ºigazetarii naþionaliºti ar putea pretinde cã se tragbunãoarã de la Eminescu. Mircea Cãrtãrescupublicã în Jurnalul naþional un pamflet care serevendicã declarat de la Arghezi, de la Baroane!aºa cum Levantul lui se revendicase de la poeþiiepocii lui Bolintineanu. Tranziþia a dat naºtere lao groazã de paradoxuri. Tradiþia, cutumele, toateau fost puse în ecuaþii noi. Este o provocare sã leevidenþiezi.

-- Crezi cã demersul acesta e valabil pentru unscriitor astãzi, având în vedere cã alte surse devenit nu ai, dupã câte ºtiu?

-- Existã scriitori care nu fac nici un fel depublicisticã, de exemplu Alexandru Ecovoiu. Poateºi Petru Cimpoieºu, or mai fi ºi alþii care nu-mivin acum în minte. Îi invidiez uneori.

Scriu mai mult decât aº vrea, ºi probabil nuva trece mult ºi acest lucru se va vedea, dacã nucumva a început sã se vadã deja. Am ajuns sã nu

visez altceva decât o perioadã de repaus, în caresensibilitatea literarã sã se refacã. Practic din astatrãiesc, ºi foarte modest. Spun cu toatã hotãrâreacã nu este o soluþie, pentru cine are altãalternativã. Este un malaxor din care îþi dai seamape nesimþite cã nu mai poþi ieºi. Trãieºti din banimãrunþi, din chenzine cumulate, din expediente.Eºti prins într-o capcanã din care nu existã salvaredecât printr-o autoamputare, pe care o amânimereu. Abia aºtept sã mã opresc într-o zi ºi sãeconomisesc atâtea cuvinte încât sã-mi ajungãpentru cinci romane.

-- Cum ai caracteriza jurnalismul de tranziþie?

-- Sunt convins cã îþi aminteºti foarte bine deo perioadã când ziarele ºi periodicele nu sevindeau toate pe aceeaºi tonetã: unele aveau dinastea, altele aveau din alea. Vânzãtorii erau ºi eipartinici, cum erau ºi clienþii. Evident ºi jurnaliºtiierau partinici. Presa a împãrþit populaþia mai multdecât partidele politice ºi platformele lor.Jurnalismul în perioada aceasta de tranziþie nu selimiteazã aproape niciodatã la informaþii saucomentarii. Þine mai mult poate decât e necesarsã formeze opinii, sã dezideologizeze (sau sãideologizeze!). Pe urmã existã jurnaliºti dinaceastã categorie care þin morþiº, mai mult saumai puþin declarat, sã influenþeze factorii dedecizie cu opinia lor. Uziteazã informaþii carecirculã pe telefonul fãrã fir. Se aruncã în joc sãprevinã catastrofe. Sunt angajaþi într-o luptãpentru audienþã ºi pentru putere în acelaºi timp,între ei ºi în societate. Au interese care se simtuneori printre rânduri, aparþin unor grupãri care

ies rareori la ivealã ºi numai cu ajutorul justiþiei,existã jurnaliºti care s-au îmbogãþit, uneori suspectde repede. Ai impresia unei colcãieli. Existãmateriale pãtimaºe, catastrofice, vituperante, seplãtesc poliþe, se loveºte sub centurã, segeneralizeazã cu lejeritate, se personalizeazã cuiresponsabilitate. Se schimbã punctul de vedereeditorial dupã împrejurãri. Alþii sar sã echilibrezetotuºi balanþa. Existã, ºi se simte asta, o mizãcare nu se aflã întotdeauna la vedere. Pânã ºifotografiile politicienilor sunt tendenþioase, caniºte caricaturi fãcute cu aparatul foto.Jurnalismul de tranziþie aparþine mai multtranziþiei decât jurnalismului. Talentul unorjurnaliºti strãluceºte tocmai acum, în acestecondiþii. Ca sã fiu mai bine înþeles trebuie sã vãspun cã, locuind un anumit interval de timp într-o þarã occidentalã ºi plicticoasã, abia am aºteptatsã ajung acasã ºi sã citesc revista Caþavencu.Primul exemplar l-am cumpãrat de la chioºculaeroportului, doar cã, spre uimirea ºi tristeþeamea, n-am înþeles nimic din tot ce scria acolo. Autrebuit sã mai treacã vreo douã luni bune. Parteaoarecum picantã este cã atunci când va dispãreajurnalismul de tranziþie vor dispãrea ºi multenume de scriitori care, iatã, fac astãzi pejurnaliºtii. Mã voi odihni ºi eu atunci. Voi deveniproprietar cu portofoliu excedentar de cuvinte. ªi-mi doresc asta din ce în ce mai mult.

Interviu realizat de

Ion MMaxim DDanciu

Atrebuit sã aºteptãm destul de multã vremepânã sã avem în traducerea AncãiFocºeneanu (remarcabilã dealtfel, eventual

cu unele neologisme contestabile) douã texte alelui Akira Yoshimura: Supliciul unei adolescenteurmat de Surâsul pietrelor (Bucureºti, Humanitas,2006 - apãrute respectiv în 1959 ºi 1962).Asocierea nu e fortuitã – ambele texte ilustreazãun motiv foarte vital în literatura japonezã celpuþin de la teatrul no ºi povestirile lui UedaAkinari) – mortul care supravieþuieºte. Neamintim cã în douã dintre povestirile ultimului, osoþie moartã îºi aºteaptã soþul pânã la venirea luiîntârziatã, iar un prieten se sinucide pentru a fiprezent ca sspirit la o întâlnire. Numai cã aiciatmosfera vag nostalgicã ºi poeticã prezentã înmajoritatea acestor scrieri cedeazã încet-încetlocul unei atmosfere apãsãtoare; un destinneprecizat pare sã se împlineascã acum. Înromanul (de fapt, o nuvelã concentratã) Supliciulunei adolescente, o fatã (nenumitã pe totparcursul scrierii) capãtã odatã cu moartea un felde vedere ºi de auz spiritual – dar numai pentru aresimþi mai acut moartea continuã a propriuluicorp ciopârþit pe masa de disecþie, despãrþirea delumea de aici ºi în final, moartea celorlalþi.Veritabil memento mori, aceastã nuvelã estebazatã simbolic vorbind pe mai multe simetriiimagistice (de pildã convoiul festiv cu fetele missdin prima parte îºi gãseºte un „echivalent” pedos, în dricul viu colorat din final); ea combinãleit-motivele cu acumularea lentã dar inexorabilã aimaginarului trupului dezintegrat ºi dezmembrat

(dacã Ezechiel într-o viziune a sa vedea oasereumplându-se cu carne, aici oasele se dezgolesc,lãsând un perfect schelet în urmã). A douascriere, Surâsul pietrelor trãieºte în primul rândprin figura lui Sone, în egalã mãsurã ins fascinatde moarte, vulgar, hoþ de morminte ºi neliniºtitorescroc sentimental care-ºi duce victimele lasinucidere. Replicã a tatãlui sãu, ºi el sinucigaºtimpuriu, Sone pare victima unui destin ce-l facesã repete acelaºi gest al ducerii la moarte acelorlalþi – divinitate infernalã, el e unalamentabilã în mãsura în care nu poate facealtceva ºi nici nu poate muri. Pânã la urmãaceasta e tema celor douã opere – martorul carenu poate muri, dar trebuie sã vadã moarteaaltora.

Fiinþã care s-a rupt de lumea viilor, dar nuatât de mult încât sã se poatã reintegra în lumeacealaltã (pe care, de fapt, o iubeºte mai mult –cãci, altfel, cum s-ar putea explica straniafascinaþie pe care încã de mic copil o manifestãeroul faþã de o spânzuratã), asemeni strigoilor,Sone îºi petrece toatã viaþa lui într-o stare deprovizorat perpetuu (el nu locuieºte decât înhotele ºi cu chirie). Dar tocmai aceasta situaþie alui de neadaptabil, atât în spaþiul vieþii, cât ºi almorþii îl face atât de straniu, de o stranietate care-þi dã fiori; el e în fond reprezentantul infernuluipe pãmânt. Dacã fata nenumitã din Supliciul uneiadolescente, o fiinþã vie, încerca în zadar sã seîmpace cu moartea, sã înveþe sã moarã, acumprin Sone ni se înfãþiºeazã situaþia inversã – Sonee strãinul de lumea viilor. De aici strania lui

impasibilitate, ce-l face sã semene cu statueteletombale pe care le furã. De aici aerul “glumeþ” pecare-l ia ori de câte ori i se aminteºte vreo ispravãa lui constând în ademenirea femeilor pe care leseduce ºi apoi le-ndeamnã la sinucidere. Finalulprozei, cu eroul principal rãmas înmãrmurit înfaþa aparatelor de taxat de la metrou (metaforã atrecerii în lumea de dincolo) spune totul despreneputinþa omului în faþa acestor intruziuni aleinfernului pe care nu le poate pricepe. Ca ºifantasmele teatrul no eroii lui Yoshimura suntrefuzaþi de marea trecere. Doar cã povestea lor eceva mai tristã.

translaþii

Prozã japonezãHoria Cãpuºan

2211

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


Aceasta a fost tema recent încheiatuluicolocviu organizat, în principal, deUniunea Scriitorilor, Institutul Cultural

Român ºi Ministerul de Externe, în cadrulfestivalului „Zile ºi nopþii de literaturã” de laNeptun-Mangalia, între 16-18 septembrie.Întrebãrile însoþitoare din titlu, „Ce ºi cum setraduce? Ce ºi cum se promoveazã în domeniulliteraturii?”, au avut rostul de a da contururi maiprecise unei dezbateri care nu a început de azide ieri, ci face parte, ca sã spunem aºa, dinfondul principal al reflecþiei care preocupã spaþiulnostru cultural de câteva bune decenii. Estevorba, aºadar, de reactualizarea unor chestiuniaflate mereu pentru noi la ordinea zilei.

Limbã fãrã circulaþie largã, româna ºiliteratura care o ilustreazã sunt în mod firescinteresate sã iasã în lumea mare, ca, de altfel,toate limbile ºi culturile cu statut apropiat.Comunicãrile ºi dezbaterile pe tema datã, deconsistenþe diverse, cum se întâmplã pretutindenila astfel de întruniri, au avut însã mai ales darulde a antrena, în mai mare mãsurã decât altãdatã,un important numãr de traducãtori ºi editori,oferind mai numeroase date concrete privindtraducerile din româneºte, cu accente bine-venitede pragmatism. Desigur, eterna problemãteoreticã pe tema traduttore-traditore n-a fostabsentã din comunicãrile prezentate, de scriitoride pe multe meridiane – din Belgia ºi Franþapânã în Senegal, din Austria, Grecia, Spania,Suedia, pânã în Statele Unite, din Bulgaria ºiMacedonia pînã în Tunisia ori Rusia, cualternanþe de încredere ºi scepticism de la unvorbitor la altul ºi cu consolarea finalã cãtraducerea rãmâne, în orice caz pentru literaturilescrise în limbi de circulaþie redusã, singurasoluþie de a se face cât de cât cunoscute.

Tot atât de persistentã s-a dovedit ºimeditaþia, cam amarã, asupra situaþiei delocîncurajatoare a lecturii cãrþii literare, ºi îndeosebia celei de poezie, în epoca noastrã dominatã deaºa-numita civilizaþie a imaginii, de televiziune ºiinternet. „Trecem ca fantomele prin oraºeleOccidentului”, spunea, de pildã, încã din titlulintervenþiei sale, Nora Iuga, referindu-se ladificultãþile întâmpinate, în comparaþie culiteraturi de dimensiuni apropiate, de scriitorulromân de a se face citit în cealaltã Europã... Amaflat, totuºi, cã mai existã confraþi strãiniinteresaþi de scrisul românesc ºi de promovarealui, dar s-au tras ºi câteva semnale de alarmãprivind criza de traducãtori pentru unele spaþiiculturale.

Soluþii? – Sugestiile s-au concentrat în jurulcâtorva idei parcã mai decis puse în evidenþãacum. Pe scurt: importanþa vitalã asubvenþionãrii traducerii ºi publicãrii unor cãrþide valoare, aºa cum fac mai toate þãrile culiteraturi „mici”; urgenþa formãrii de traducãtoritineri, încurajaþi prin burse, stagii, etc.; o bunãinformare a strãinãtãþii din partea editurilor ºialtor instituþii de la noi, cu privire la valorilereale ale scrisului românesc; asigurarea calitãþiitãlmãcirilor, prin angajarea unor vorbitori nativiai limbii în care se traduce sau dublareatraducãtorilor români cu strãini; o sistematicã ºiserioasã prospectare a pieþii literare-þintã, ºtiindu-

se cã o carte, oricât de valoroasã, nu poate fireceptatã cum se cuvine, dacã apare într-uncontext nepotrivit, fie el cultural sau politic; ºi,deasupra tuturor, acel coeficient de universalitateobligatoriu capabil sã asigure comunicarea cu„ceilalþi”, dincolo de ”specificul” local atât de desinvocat ºi de excelentele pãreri pe care le putemavea, acasã, despre ceea ce scriem...

Toate acestea sunt, evident, lucruri oarecumcunoscute, mereu actuale. Repuse, însã, îndiscuþie într-un moment când se încheagãprimele acþiuni concrete, pe bazã de proiectearticulate, în cadrul unor instituþii româneºti,pentru sprijinirea traducerilor de literaturãromânã, ele promit ºi rezultate mai consistentedecât pânã acum. Faptul cã s-a creat încã unprilej de dialog liber, amical, cu un numãrimportant de confraþi strãini, rãmâne, iarãºi,deosebit de preþios. Între bilanþuri ºi proiecte,scriitorii români ºi strãini s-au cunoscut saurecunoscut, ºi-au dat curaj sã nu cedezepresiunilor uniformizãrii „globaliste”, sã-ºiîntreþinã încrederea în creaþia autenticã. S-auascultat la serile de poezie, s-au întreþinutdezinhibat la colocviu, în pauze, au schimbatadrese promiþãtoare de noi contacte, au schiþatproiecte de colaborare. La a cincea ediþie a sa,acest festival a contribuit, cred, mãcar laatenuarea încã nevindecatului complex deinferioritate al unei limbi ºi literaturi „mici”, careare nevoie – cum spunea, de exemplu,reprezentantul Editurii Gallimard - sã se convingãcã poate fi primitã oricând, prin operele sale devârf, în concertul culturilor considerate „mari”.Numai cã trebuie sã facã eforturi bine gândite,consecvente ºi responsabile, care s-o conducãspre râvnita recunoaºtere dincolo de frontiereleproprii.

Accentul major pus pe aceste probleme s-arepercutat ºi asupra premiilor acordate.Pãstrându-se premiul „Ovidius” ºi renunþându-sela medalia festivalului, au fost instituite, laaceastã a cincea ediþie, alte douã distincþii,pentru un traducãtor cu merite deosebite întãlmãcirea literaturii noastre, respectiv pentru o

editurã care a publicat ºi promovat scrisulromânesc în lume. Marele laureat este poetul,prozatorul, jurnalistul de larg ecou în StateleUnite ale Americii, Andrei Codrescu, emigrat dinRomânia în urmã cu patru decenii, dar reîntorscu strãlucire, prin operã, în þara de origine în aniide dupã Revoluþie. Pentru traduceri a fost distinsAlain Paruit, autor a vreo optzeci de excelentetranspuneri de cãrþi româneºti în limba francezã,iar editura premiatã – prestigioasa Gallimard – afost încurajatã sã continue o acþiune de difuzarea scrisului românesc ilustrat deocamdatã încataloagele sale de câteva nume, de la ale„seniorilor” Panait Istrati, Mircea Eliade, Cioranºi Ionesco, la Paul Goma, Adrian Marino, MirceaCãrtãrescu, Gabriela Adameºteanu sau HoriaBãdescu.

S-ar zice, aºadar, cã literaturile deocamdatã„mici” pot spera la zile ºi nopþi mai bune în aniicare vin. Aºa sã fie.

eveniment

Despre ºansa literaturilor „mici”Ion Pop

2222

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


C a-n povestea lui Caragiale a depeºeianonime („da’ dacã ne cunoaºte slova latelegraf”?), nimeni nu-ºi asumã

responsabilitatea alcãtuirii volumului Pãcatulîmpotriva spiritului de Ioan Petru Culianu(Bucureºti, Editura Nemira, 1999). Existã doar oNotã asupra ediþiei, semnatã „editorii”, din careaflãm cã „partea centralã a culegerii o constituiearticolele publicate, între decembrie 1989 ºidecembrie 1990, în sãptãmânalul Lumea liberãromâneascã din New York... în cadrul rubriciiintitulate «Scoptophilia»” (corect: respectivelearticole au apãrut între 6 ianuarie ºi 22 decembrie1990). În ediþia a doua (2005), Nota asupraediþiei e semnatã T.C.-P. [Tereza Culianu-Petrescu],coordonatoare de colecþie (la Editura Polirom, dinIaºi). Noua versiune a cãrþii adaugã vechiuluisumar articolul Ofensiva rasistã (1985), interviulcu Mauro Martini, intitulat Saddam ºi-a greºittoate calculele (1991) ºi, reprodus integral,interviul cu Gabriela Adameºteanu, De vorbã cuIoan Petru Culianu (în ediþia întâi s-a publicat„doar o parte substanþialã a lui”; textul a apãrut,iniþial, în Revista 22, din 5 aprilie 1991).

Articolele, scrie Paul Cernat în Ziua (30 iunie2005), îºi pãstreazã „vitalitatea intelectualã” ºi„seduc prin patosul critic, prin claritatea ºipasiunea ideilor, prin francheþea extremã”. Pe dealtã parte, în cronica din România literarã (25/29iunie – 5 iulie 2005), Tudorel Urian, observând cã„sarcasmul lui Ioan Petru Culianu este devastator[ºi] cuvintele sale usturã precum loviturile debici”, îºi pune îndreptãþit problema „dacã acestetexte sunt un motiv destul de serios pentru ajustifica o crimã atât de odioasã precum ceaprodusã în toaleta Universitãþii din Chicago”.Dupã cum se ºtie, savantul a fost asasinat încampusul acestei universitãþi la 21 mai 1991.Personal nu cred cã eseurile din Lumea liberã vordezlega vreodatã enigma oribilei crime (gânditã,probabil, sã rãmânã ca atare!). Problema gravã pecare mi-o pun e cu totul alta: în câte feluri ºi decâte ori poate fi ucis un om? Fiindcã, iatã, lanumai un deceniu de la dispariþia lui, am trecutnoi înºine, nu alþii, nu agenþii diverselor servicii,la mutilarea textelor lui, la compromitereamoºtenirii lui ºi la abolirea „francheþei luiextreme”.

Ambele ediþii reproduc, ni se spune, celedouãzeci ºi nouã de articole apãrute la rubrica„Scoptophilia” din Lumea liberã. Prin urmare, n-avem motive sã credem cã „editorii” (?) au avutalte variante ale textelor decât cele tipãrite în„partea centralã” a antologiei. Sau, dacã le-auavut, era obligaþia lor elementarã sã facãrespectivele precizãri în Nota asupra ediþiei.Restituind cititorului român un capitol importantºi mai puþin cunoscut din publicistica lui IoanPetru Culianu, aºa-ziºii editori au nesocotitregulile jocului impuse chiar de autor: în primulrând, cum ar fi spus Lovinescu, pe cea a lucrãriiîn conºtiinþã. Fiindcã, prin „performanþele” lor, n-au fãcut decât sã supunã unui risc enorm înseºimemoria ºi mesajul celui ce-ºi propusese (cupreþul vieþii) sã ne înveþe „plãcerea de a vedea”(traducerea din greacã a scoptophiliei). Evident,înainte de toate, plãcerea ºi datoria de a vedeaadevãrul. Sã urmãrim însã pe text fenomenulabsurd de cos-miticizare a ideilor ºi stilului

apreciat de criticã intransigent, patetic,transparent, tãios ºi franc.

Pagina 60. Culianu (trimiterile se vor face laversiunea articolelor din Lumea liberã): „Eliteleceauºiste urmau sã fie formate din absolvenþiifaimosului ISE-ASE”; în volum (trimiterile se vorface la ediþia din 1999): „Elitele ceauºiste urmausã fie formate din absolvenþii faimosului ISE-ASEºi ai Academiei «ªtefan Gheorghiu»” (în contin-uare, cursivele indicã fragmente sau cuvinte adãu-gate, eliminate, modificate etc.).

Pagina 71. Culianu cãtre Andrei Pleºu, în1989: „Ei bine, oricât de puþin confortabilã ar fipoziþia ta în România de acum, profit de ocaziade a-þi adresa o scrisoare deschisã pe unde, pentrua-þi spune: Eºti unul din cei mai fericiþi locuitoriai României”; în volum: „Eºti, în acelaºi timp,unul din cei mai fericiþi locuitori ai României”.

Aceeaºi paginã, 71. Culianu: „Mâine, când vaveni rãfuiala, nimeni dintre responsabiliicatastrofei României de azi nu se va puteasalva...”; în volum: „... nimeni dintre ceiresponsabili de catastrofa României de azi nu seva putea salva”.

Pagina 73. Culianu: „Fii fericit, Andrei Pleºu,gândindu-te la clipa aceasta care nu va maiîntârzia mult” (era în 1989!); în volum: „Fiifericit, Andrei Pleºu, gândindu-te la clipa aceastacare nu va întârzia mult, care se aude deja”.

Pagina 78. Culianu: „Mulþi dintre ceinemulþumiþi se înduioºeazã la amintirea TãtucãiStalin” (Autorul se referã la analiza pe careAndrei Codrescu o face perestroikãi luiGorbaciov); în volum: „Mulþi dintre ceinemulþumiþi se înduioºeazã astãzi la amintireaTãtucãi Stalin”.

Pagina 86. Culianu: „Studenta Irina M.,umilitã, bãtutã ºi batjocoritã de aºa-ziºii mineri înPiaþa Universitãþii, „reuºi sã-ºi târascã fracturilepânã la o stradã mãrginaºã unde zãcu o vremeîntr-un coridor pustiu ºi rãu mirositor”; în volum:„... a zãcut o vreme într-un gang pustiu ºi rãumirositor”.

Pagina 87. Culianu: „Ortodoxia, ziseDumnezeu (Irinei M. – n.n.), o fi ea, n-o fi bunã,dar ortodocºii sigur nu sunt. Adicã: nu sunt nicimãcar ortodocºi”; în volum: „Adicã nu sunt nicimãcar, ba chiar deloc, ortodocºi”.

Pagina 88. Culianu: „E pãtatã (Securitatea –n.n.) de sânge pe mâini, de funingine pe faþã, derãu ºi minciunã pe conºtiinþã”; în volum: „... derãu ºi falsitate pe conºtiinþã”.

Pagina 89. Culianu: Irina „devenise aproapezoroastrianã”; în volum: Irina „... deja îºi puneaîntrebãri aproape zoroastriene”.

Pagina 92. Culianu: „... oamenii dimprejurpurtau o uniformã ciudatã”; în volum: „...oamenii dimprejur purtau veºminte ciudate”.

Pagina 95. Culianu: „Îmi plângeam sincer (unprieten «scos din post» – n.n.), deºi cu bucuriafireascã cã acum colegul îºi mutase intrigile înaltã parte”; în volum: „... deºi nu-mi reprimamnici bucuria fireascã pentru faptul cã acumcolegul îºi mutase intrigile în altã parte”.

Pagina 97. Culianu: „... mã bucur la gândul cãunificarea celor douã Germanii va fi, cel puþinvreme de douãzeci-treizeci de ani, o traumãîngrozitoare pentru toþi nemþii”; în volum: „... numã înfior la gândul cã unificarea celor douãGermanii va fi cel puþin vreme de douãzeci-treizeci de ani, o traumã îngrozitoare pentru toþinemþii”.

Pagina 106. Culianu: „... economie de piaþã,hidoasã traducere a formulei engleze «marketeconomy»”; în volum: „... hidoasã, de altminteri,traducere a formulei engleze «market economy»”.

Pagina 109. Culianu: „Desigur, dacã capitalul emare...”; în volum: „Desigur, dacã are un capitalmare...”.

Pagina 111. Culianu: „În douã privinþe însãCairo se deosebea radical de Bucureºti”; în volum:„În douã privinþe, cu siguranþã, Cairo se deosebearadical de Bucureºti”.

Pagina 114. Culianu: „Cine a trãit în Italia seizbeºte...”; în volum: „Cine a trãit în Italia ºtie cãacolo se izbeºte...”.

Pagina 128. Culianu: „Dar, s-avem pardon...”;în volum: „Dar, s-avem iertare...”.

Pagina 161. Culianu: Bãtrânii presocratici„aveau cunoºtinþe ieºite din comun”; în volum:„... aveau cunoºtinþe extraordinare”.

Pagina 166. Culianu: „Niciodatã (românii –n.n.) nu ºi-au preþuit libertatea...”; în volum:„Mult prea rar ºi-au preþuit libertatea...”.

O listã de cuvinte ºi expresii subitmetamorfozate ar putea fi nesfârºitã: acum câtevasãptãmâni > cu câteva sãptãmâni, îl întrerupe > l-a întrerupt, are numele > poartã numele,întunecat > sumbru, operaþie > întreprindere,conform cãrora > în virtutea cãrora, umil >modest > nicidecum > nicicum, în mod necesar >ca atare etc. etc. Sã mai spun cã o sumarãcomparaþie între fragmentul de interviu cuGabriela Adameºteanu, publicat în ediþia întâi dinPãcatul împotriva spiritului (1999), ºi textulintegral din ediþia 2005 oferã, la rându-i, aceleaºidramatice surprize privind agresiva compromiteredinãuntru a acestei cãrþi. Întrebãri reformulate,rãspunsuri suprimate, opinii politice îndreptate,idei cenzurate, informaþii biografice amplificate,propoziþii stilizate, într-un efort fãrã precedent deînnoire pentru care romanciera nu poate oferi altãexplicaþie decât primejdioasa credinþã cã cititoruleste o ficþiune. Cã totul e o prozã a cãrei marcãde autenticitate e ambiguitatea.

S-ar putea accepta, cu puþinã ironie, cã aºa-ziºii editori îi fac lui Ioan Petru Culianu unneaºteptat serviciu. Completându-i ideile, îndrep-tându-i gramatica, nuanþându-i gândurile,îmbogãþindu-i vocabularul, schimbându-i topicasau corectându-i punctuaþia, aceºti fii (fiice) ai(ale) neputinþei, involuntar, îl ajutã sã deconspireîncã, de dincolo de moarte, pãcatele de-acum ºidintotdeauna ale românilor. Fiindcã atitudinea deneagrã haiducie faþã de un text literar nu este, îndefinitiv, doar un semn de proastã inteligenþã(expresia lui Culianu), ci chiar pãcatul de neiertatîmpotriva spiritului.

puncte de vedere

O ediþie de consum (politic)Aurel Sasu

2233

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


Vianu MMureºan: -- Am primit cartea ta ultimã*

de vreo câteva zile. Am citit-o, ºtiu ºi celelaltecãrþi pe care le-ai scris în jurul fenomenuluireligios românesc actual.

Aº face o remarcã înainte sã te întreb despreintenþia acestei cãrþi. Vorbind cu pãrintele IoanChirilã am spus cã este de remarcat, ca metodã înaceastã carte a ta, corectitudinea epistemologicã,pe care o aplici în analiza celor douã fenomene:creºtinismul tradiþional românesc ºi fenomenelereligioase orientale. Asta era observaþia: ocorectitudine epistemologicã mi se pare binegânditã ºi binevenitã, în condiþiile în care ºi de-oparte ºi de alta existã suspiciuni de demonizare aadversarului.

Nicu GGavriluþã: -- Ai dreptate. Asta este omare problemã în momentul de faþã, când se punîn discuþie teme de genul acesta: dialoginterreligios ºi abordare hermeneuticã a unui faptreligios aparent strãin sau chiar exotic, cum estecel oriental. Tendinþa constantã este de a-lnegativiza pe celãlalt, de a-l suspecta cã estestraniu din punct de vedere metafizic ºisoteriologic. În cele din urmã e vorba derespingere, de neacceptare a alteritãþii. Or,respingerea celuilalt e o problemã gravã, dar ºiacceptarea este superficialã, în condiþiile în carenu-l cunoºti cu adevãrat.

Subiectul cãrþii mele ultime are în atenþiemiºcãrile religioase orientale. Am constatat cuamãrãciune cã aceste miºcãri religioase suntcunoscute la noi superficial, uneori chiarderizoriu. Informaþiile oamenilor sunt, în cel maifericit caz, preluate din lucrãri slabe, depopularizare. Din nefericire se citesc doar textesuperficiale. Informaþiile se preiau eronat dinmass-media. Firesc ar fi ca publicul larg sã fieeducat sã citeascã textele profunde despiritualitate orientalã.

Eu cred cã în momentul de faþã existã douãcãi absolut respectabile de cunoaºtere a alteritãþiireligioase orientale sau, în genere, necreºtine.

Prima dintre ele solicitã cunoaºterea textelorreligioase, mitologice ºi filosofice în original.Pentru aceasta trebuie, în mod obligatoriu, sãcunoºti limbile respective ºi sã fii iniþiat înfilosofia ºi ºtiinþa religiilor. Or, aceastã cale regalãeste asumatã acum la modul serios doar deveritabilii specialiºti.

Cea de-a doua cale este mult mai accesibilãpublicului larg cultivat de oriunde. Ea presupunelectura textelor de specialitate, scrise deuniversitari ºi cercetãtori. Tot ceea ce vine pe oaltã cale riscã mult sã devinã informaþie falsã sausuperficialã.

Pe oricare dintre cele douã cãi o alegem, efoarte bine. Dar, de cele mai multe ori, nu sealege nici una din ele. Românul obiºnuit aretendinþa de a considera cã ceea ce el a preluat,uneori la modul general, stereotipic, prin tradiþie(punem în ghilimele „tradiþie”), este adevãrul cuA mare.

Evident cã celãlalt, diferit religios, nu-l deþine,aflându-se prin urmare într-o situaþie de

inferioritate. Eu am încercat în carte ca printr-ocorectitudine epistemologicã sã-l pun pe cititor însituaþia de a cunoaºte la modul serios alteritateareligioasã de inspiraþie orientalã. Nu i-am sugeratnici o clipã ce anume sã aleagã. Decizia îi vaaparþine lui. Dar înainte de a alege sau de ajudeca o altã spiritualitate religioasã, el trebuie são cunoascã la modul autentic. Cartea acesta este,cred, un instrument în acest sens.

-- Este vorba în cazul de faþã de anumite sectede extracþie orientalã, deºi eu nu agreez termenulde sectã, ci pe cel de denominaþie religioasã, pecare-l foloseºti ºi tu...

-- Corect.-- Nu ºtiu exact care este provenienþa acestui

termen, dar cred cã defineºte bine fenomenul ºi,în aceste condiþii, avem de-a face realmente cu untip de religie sau cu diverse tipuri de practicãsocialã?

În esenþa ei privitã, religia este un fenomenmult mai elaborat, presupune o metafizicã, unsistem teologic, presupune un tip de ritual binedefinit, riguros, fãrã improvizaþie ºi fãrãinterpretare personalã din partea fiecãruipracticant dupã cum îl taie capul sau dupã cumdoreºte el. Deci nu cred cã este vorba, în cazulmiºcãrilor religioase orientale, de ceva extrem deriguros ºi elaborat, aºa cum ar fi în cazul uneireligii. Mã gândesc mereu cã e vorba de niºtepractici sociale ºi mistico-magice, motivate deanumite pulsiuni definitorii pentru generaþiilecuprinse între 18 ºi 40 ani, poate chiar peste.

-- Pentru toþi aceºti practicanþi, motivaþiile ºicauzele sunt foarte diferite. Existã o mulþime desociologi ºi antropologi care le-au analizat. Încarte eu am prezentat doar douãsprezece dintreele, insistând cumva pe cele de naturã socialã.Am sã amintesc acum, în treacãt, de crizabisericilor creºtine. Este vorba, în primul rând, deBiserica Catolicã din Occident, nu neapãrat de cearãsãriteanã, aºa cum aratã Eliade în Ocultism,magie ºi mode culturale. În rãsãritul Europei încãse mai pãstreazã filonul metafizic, mai este vietrãirea ºi percepþia simbolurilor religioase. Altfelspus, ritualul ºi practica sunt la fel de importanteîn creºtinism ca ºi în India. Existã încã în anumiteþinuturi româneºti practica rugãciunii inimii, ceade care amintea foarte bine ºi pãrintele IoanChirilã.

Spuneai cã îþi displace termenul de sectã. ªimie. Trebuie însã spus faptul cã acest cuvânt n-aavut dintotdeauna uriaºa conotaþie negativã deastãzi. Chiar creºtinismul iniþial a fost interpretatca fiind o sectã, un fragment, o rupturã dintrunchiul iudaic originar. Termenul de sectã aajuns sã fie astãzi demonizat, inclusiv la noi.Percepþia este totalmente negativã ºi, prin urmare,nu este o soluþie elegantã utilizarea lui. De aceeaam preferat un termen neutru: cel de grupdenominaþional.

Cât priveºte practicile orientale din România,situaþia este aproximativ aºa cum ai descris-o.Miºcãrile orientale din Europa ºi SUA, pe care le-am analizat, nu sunt religii în sensul tare,

puternic al cuvântului. În alte spaþii situaþia esteînsã diferitã. În India, de exemplu, avem de-a facecu mai multe practici grupate sub semnul unorveritabile religii. Acolo, de pildã, hinduismul esteo religie, iar buddhismul alta. Prin urmare,practicile, ritualurile în sine nu sunt suficientepentru a defini o religie. E nevoie de oîncãrcãturã simbolicã, metafizicã ºi cosmologicãconsistentã, sistematicã ºi originalã. Astãzi,religiile orientale amintite fac parte din tradiþie,însã existã ºi alte miºcãri care nu au devenit(încã) culte ºi religii. Sunt criterii sociale,demografice ºi juridice pe care trebuie sã leîndeplineascã.

În mod sigur, ceea ce în Orient este religie înOccident abia dacã este recunoscutã ca simplãmiºcare religioasã. În Occident s-au preluat, dintr-un magnific complex mitologic, filosofic ºireligios, anumite elemente care formau rãspunsulspiritual la structura de aºteptare a occidentaluluipostmodern. S-a luat din yoga, de pildã, exerciþiulpractic înþeles ca o formã de concentrare. S-aupreluat varii exerciþii de inspiraþie, expiraþie ºirelaxare. S-a lãsat deoparte esenþialul:conþinuturile metafizice, religioase ºi, mai ales,cele soteriologice.

-- Totuºi, aceste practici desacralizate, reduseuneori pânã la nivelul exerciþiului pur fizic, auefecte puternice asupra practicanþilor. Cei dinmiºcarea MISA, de exemplu, sunt destul deriguroºi, au un stil de viaþã care îi modificã îninterior ºi comportamental, social, pe unii dintreei. Ce anume din aceastã performanþã s-ar includeîn setul valorilor stãrii de bine de care aminteai îndeschiderea cãrþii?

-- Când m-am referit la valorile stãrii de bineam avut în atenþie sensul pe care sociologulRonald Inglehart l-a dat expresiei „libertate deexprimare”. Sensul este în primul rând religios ºinumeºte posibilitatea alegerii ºi schimbãriicultului sau religiei, preþuirea spiritualitãþii ºiregãsirea originarei armonii cu natura.

Referindu-ne strict la adepþii Noilor MiºcãriReligioase (NMR), eu cred cã înainte de toateintrã în acest set de valori al stãrii de bine faptulcã adepþii NMR se constituie într-o alternativãfaþã de religia instituþionalizatã, faþã de creºtinismcu toate confesiunile lui.

Apoi mai este încercarea lor de a regãsi liberio cale spiritualã – chiar aºa îi spun, o calespiritualã – verificatã practic de milenii ºi care îºidovedeºte în momentul de faþã actualitatea. Ei o regãsesc prin învãþãtura religioasã ºi prinritualurile pe care le pun în joc. Aici apare ºiriscul unei gândiri maniheiste de genul: noi ceialeºi, ei cei mulþi ºi ignoranþi.

Ai observat foarte bine cã stilul lor de viaþã –al celor din MISA – este uneori profund diferit deal românilor majoritari. Asta nu înseamnã cã aureuºit sã-ºi asume învãþãturile ºi practicile yogapânã la capãt. Ca sã fiu ºi mai clar, am sã începprin a preciza cã sistemul yoga începe cu yama ºinyama, nu cu asanele ºi pranayama. Este nevoiede o probã iniþiaticã de luni, uneori de ani dezile, o probã de tip ascetic. Dacã faci faþã, atuncitreci mai departe. Eºti acceptat de un guru(maestru). Dacã nu, atunci eºti respins.

Or, proba aceasta în România, dar ºi înOccident, nu prea existã. E o democraþie prostînþeleasã. Ea oferã o deschidere nepermis deliberã faþã de ceea ce altãdatã constituia obiectulunei iniþieri a celor mai buni într-o învãþãturã

religie

“Tinerii care trec acum prin experienþa«orientalã» vor ajunge în timp sã(re)descopere valorile creºtinismului”

De vorbã cu Nicu Gavriluþã

2244

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


esotericã. Fenomenul e mult mai vechi ºi îºi areistoria lui. În Europa, curentele iniþiatice audispãrut din primele secole ale creºtinismului. Cualte cuvinte, învãþãtura religioasã ºi iniþierea aufost administrate de Bisericã tuturor. Sentimentulacesta de apartenenþã la un conclav select alcunoaºterii unei învãþãturi oculte ºi al transpuneriiei în practicã, încet, încet a dispãrut.

Or, MISA ºi cei din cuprinsuldenominaþiunilor religioase de inspiraþie orientalã,încearcã sã reactiveze aceastã structurã elitistã ºiiniþiaticã. Foarte mulþi tineri sau mai puþin tinerisimt nevoia sã aparþinã unui grup ales, sauautointitulat aºa. Este în joc nevoia derecunoaºtere, de refacere a identitãþii sociale.Poate fi vorba ºi de o frustrare, mai mult sau maipuþin relativã, care apare în momentul eºecului înviaþã. Tânãrul care aparþine MISA are o structurãde aºteptare foarte generoasã, dar forþa de arezista primului eºec este aproape nulã. Omuldisperã imediat ºi intrã în crizã. Se aºteaptã, depildã, sã reuºeascã pe un post universitar cu notãmare sau sã devinã un manager foarte bineremunerat, chiar din primele luni. Nu reuºeºte ºi,în aceste situaþii, capituleazã, lamentându-secontinuu. Or, grupul denominaþional vine ºi-ioferã o soluþie, o aºa zisã soluþie de ordinspiritual. Dacã ºi-o asumã, atunci devine un ales.

-- Altã motivaþie, de care trebuie sã amintesctot în acest sens, este ºi nevoia de un maestruspiritual, de un guru, de o figurã exemplarã.Întrebarea mea este, dacã în cazul creºtinismuluiromânesc existã aceste modele? Mã refer fie lapreoþi, fie la cãlugãri. Eu cred cã existã ºi, dacãda, atunci de ce nu produc preoþii ºi cãlugãriiaderenþã ºi în cazul acestor tineri înclinaþi spre oviaþã religioasã autenticã? În schimb, NMR atragprozeliþi, figuri echivoce, ambigue, destul de greude caracterizat, gen Bivolaru Gregorian. Aceºtilideri spirituali îi canalizeazã ºi-i fac sã le urmezesfaturile, aproape fãrã nici un discernãmânt, înorice caz fãrã a avea un exerciþiu critic – semnuloricãrei religiozitãþi mature – la adresafenomenului în care sunt prinºi. Întrebarea e: autinerii, care practicã acest tip de religiozitate,discernãmântul necesar sau criteriile dupã care sãdecidã cã ceea ce au ales este bine?

-- Nu cred.-- ªi cine-i de vinã cã aceste criterii nu existã

în minþile uneor generaþii întregi de tineri?-- Întrebarea-i foarte complexã. Din punctul

meu de vedere, ea trimite, înainte de toate, la ostare de crizã generalizatã pe care noi am preluat-o de la sistemul existent înainte de 1989.Când mã gândesc la starea de crizã am în atenþielipsa de autoritate. Mai exact, lipsa de autoritatespiritualã a preotului faþã de o parte acredincioºilor. Figura emblematicã a preotului afost eclipsatã fie de sistemul totalitar, fie deanumite influenþe venite din exterior. Uneoristarea de crizã apare chiar din vina preotului.Unii dintre ei ºi-au trãdat menirea ºi, prin urmare,au suportat consecinþele. Din varii motive, tineriiau preluat modelul acesta, sã spunem, eºuat, alpreotului ºi l-au generalizat. Schema de gândire afost cam aceasta: dacã preotul pe care-l cunosc eunu este la înãlþimea menirii lui, atunci toþi preoþiisunt la fel. Este o generalizare nepermisã, falsã,dar ea a funcþionat ºi funcþioneazã.

Pe de altã parte, învãþãturile de care vorbimnoi provin dintr-un spaþiu îndepãrtat, Orientul.Occidentalii l-au perceput aproape întotdeauna cafiind unul plin de magie ºi mister. Tot ce vine deacolo are un farmec exotic ºi irezistibil. Eu aºspune înainte de toate cã învãþãturile acesteaorientale – în special cele de tip yoga – au un

farmec unic prin accentul pus pe datele concrete.Celebrul Patanjali a codificat în Yoga Sutra doaracele exerciþii verificate de milenii prin rezultateºi eficienþã.

În Occident, situaþia a fost cu totul alta. Aicitinerii au primit din partea bisericilor creºtine oanume „ofertã”. Oferta aceasta a fost deseorisimplificatã. Ea conþine, în primul rând, un tip demoralã ºi anumite variante de practicã socialã detip caritabil. Au fost trecute sub tãcere dateleliturgice, ritualurile, învãþãturile legate desimboluri ºi mistere. S-a spus prea puþin desprefascinaþia erosului, în textele testamentare, despremisterul morþii ºi condiþia sufletului în lumea dedincolo.

Oferta occidentalã a bisericilor creºtine aignorat mult timp mistica. Practicile spiritualeisihaste, de exemplu, au rãmas o necunoscutãpentru majoritatea generaþiei anilor 1960. Ei le-audescoperit pe ocolite, pe calea NMR orientale dinOccident. Or, tinerii simþeau nevoia de cevapractic, veritabil. N-au gãsit în Occident ceea cecãutau. Eu cred de fapt cã n-au ºtiut unde sãcaute bine la un moment dat. Au gãsit caleaatunci când au plecat urechea la oferta acestordenominaþii orientale. Aici ar trebui nuanþatãsituaþia în sensul cã unii din învãþãtorii acestordenominaþii au fost oameni serioºi în Occident.Alþii, în schimb, au fãcut concesii spiritualenepermise publicului european sau american.

-- Poate cã este un pic impropriu sã numimdenominaþie orientalã miºcarea MISA, pentru cãea, de fapt, nu are un maestru indian. Din câteºtiu nu existã în România nici un maestruoriental sau hindus. ªi atunci MISA este omiºcare mimeticã, un sincretism „original” ºi,dacã putem folosi acest termen, un kitsch religios.

-- Da, ai dreptate, MISA este un kitschreligios. Este un kitsch foarte periculos în primulrând pentru cã practicã anumite forme de yoga –hatha-yoga sau tantra-yoga – fãrã sã aibã maeºtriveritabili. Maeºtrii veritabili în yoga se gãsesc înOrient.

În al doilea rând, învãþãturile acestea presupunîn prealabil o pregãtire filosoficã ºi filologicãfoarte serioasã. Eliade, de exemplu, înainte de apractica yoga cu Swami Shivananda în ashram-ulacestuia din Himalaia a învãþat sanscritã cuuniversitarul hindus Surendranath Dasgupta.Fiind un om optimist, convingerea mea este cã, laun moment dat, unii din tinerii care trec acumprin experienþa aceasta „orientalã” vor ajunge întimp sã (re)descopere valorile creºtinismului. E cuputinþã ca tineri fascinaþi astãzi de MISA sã-idescopere pe Dionisie pseudo-Areopagitul,Grigore Palamas ºi Dumitru Stãniloae, apoiisihasmul. În nici un caz nu mã convinge formulalor religioasã compozitã, de tip sincretic: yogaamestecatã cu creºtinism, adicã Iisus ºi Shiva,zeiþa Kali ºi Dumnezeu Tatãl, toþi contopiþi într-onesfârºitã îmbrãþiºare armonioasã.

-- Mã întreb dacã existã cumva în capulacestor tineri, care sunt tentaþi sã adere lamiºcãrile religioase de facturã orientalã, ideea desecularizare, de amurg al creºtinismului? Spunasta pentru cã secularizarea este un fenomen cares-a produs, totuºi, în Europa, într-o societatecreºtinã. Unii tineri sunt tentaþi sã îmbrãþiºeze cuentuziasm o mare miºcare spiritualã orientalã,pentru cã nu pot sã gãseascã în Occident sau întradiþia culturalã occidentalã, care a produssecularizarea, hrana lor spiritualã bazatã, înaintede toate, pe practicã. Refuzând secularizarea, eirefuzã totodatã ºi cultura creºtinismului târziu.Mã gândesc cã aceasta ar putea fi o altã motivaþiea fascinaþiei Orientului, una de origine profundculturalã.

-- Aºa este, numai cã existã ºi în contextulacesta postmodern al secularizãrii ultime anumitereziduuri, în sensul dat de Vilfredo Pareto. Ele nudispar. Supravieþuiesc fie cã vrem, fie cã nu vrem,fie cã le conºtientizãm, fie cã nu. Aceste reziduuriîºi pun amprenta asupra existenþei noastre. Mãgândesc la ciclurile cosmice (zi, noapte,anotimpuri etc.) care sunt încã dublate deanumite forme de religiozitate, inclusiv popularã.Mã refer ºi la existenþa unor simboluri, lasensibilitatea faþã de momentele cruciale aleexistenþei (naºtere, nuntã, moarte). Pe toateacestea noi nu le uitãm. Ele sunt vii, reale ºieficiente, cu toate cã se manifestã într-un contextsecular. Chiar dacã le-am ignora sau uita, ele n-ardispãrea. Nu pot fi ºterse cu buretele. În cel mairãu caz se camufleazã ºi reapar surprinzãtor. Oformã de reapariþie – sincreticã ºi discutabilã –este cea de tip MISA.

Vorbeai de secularizarea care a cuprinsOccidentul ºi o parte a lumii. Totuºi, acolo undese manifestã mai profund secularizarea, acolo potsã aparã germenii unei renaºteri de ordin religios.Când spun asta mã gândesc la semnele foarteclare, pozitive dacã vrei, ale acestei renaºterireligioase. Un astfel de semn ar fi ºi interesultinerilor pentru cãrþile cu subiecte religioase ºifrecventarea Bisericii. Sensibilitatea tineriloreducaþi faþã de anumite mitologii sau faþã deformele desacralizate ale unor mituri strãvechi arfi alte semne ale renaºterii religioase.

Din acest punct de vedere, spaþiul acestarãsãritean, inclusiv românesc, e unul mai binesituat decât cele central-european sau nordic. Aici multe elemente ale culturii populare, alereligiozitãþii vechi, s-au pãstrat. Aceasta ºi pentrucã nu a existat o autoritate puternicã din parteastatului ºi a altor instituþii, inclusiv a Bisericii. A existat, în schimb, o toleranþã profundã faþã depracticile vechi, precreºtine, faþã de modul în careomul obiºnuit a înþeles sã-ºi reprezinte viaþaplecând tocmai de la datele esenþiale ale religieiprecreºtine.

Mã gândesc, printre altele, la reprezentãrilepopulare est-europene. Nu e cazul sã le amintim,sã le nuanþãm aici. Lucrul acesta s-a fãcut deja. Ei bine, acum în contextul integrãrii în UE,identitatea noastrã va juca un rol esenþial. Dinpunctul meu de vedere, suflul identitãþii noastrenaþionale este în continuare cel religios. A fost ºiva rãmâne cel religios. Într-un contextmulticultural, noi, românii, ne vom regãsirãdãcinile religioase, dar le vom regãsi pe caleocolitã. Cum? Privindu-i cu admiraþie ºi – de cenu? – cu înþelegere pe ceilalþi.

Iatã ce cred în momentul de faþã cu privire laimportanþa cercetãrii antropologice ºi sociologicea fenomenului NMR din Europa ºi, în modspecial, din România. Ar fi un pariu câºtigat acelade a nu stigmatiza semenul care este diferit detine. Mai mult decât atât, eu cred cã este timpulsã facem un pas în faþã: sã cunoaºtem foarte binemetafizica religioasã ºi ritualurile celor diferiþi denoi. Prin ei ne vom cunoaºte ºi preþui mai multpe noi înºine.

* Este vorba de Miºcãri religioase orientale. O perspectivãsocio-antropologicã asupra globalizãrii practicilor yoga, Cluj-Napoca, Editura Provopress, 2006.

interviu realizat de

Vianu MMureºan(Continuare în numãrul urmãtor)

2255

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


Rubrica aceasta este atemporalã doar însensul cã este impermeabilã la convulsiile,adeseori ridicole, ale politicii domestice ºi

externe. Una dintre raþiunile ei de a fi rãmâne,însã, aceea de a-i informa pe cititori despreschimbãrile importante ce modificã reliefulmapamondului literar. Astfel, la sfârºitul luniiaugust 2006 a survenit, într-un spital din Cairo,moartea, la venerabila vârstã de 94 de ani, aromancierului Naghib Mahfouz. Am mai avutprilejul sã ne referim la acest corifeu al literelorarabe într-o însemnare dedicatã, nu de mult,romanului arab. Vom relua, prin forþa lucrurilor,unele date. Mahfouz, dupã cum ºtiu cititoriiîmpãtimiþi, a fost unicul laureat egiptean alPremiului Nobel pentru literaturã, în anul 1988.Una singurã dintre operele sale, romanul Bayna-el-Quaserin, a fost tradusã în româneºte, în BPT.Dintre numeroasele titluri publicate de el,menþionãm Trilogia (Impasul celor douã palate,Palatul dorinþelor, Grãdina trecutului), culegereade prozã scurtã Povestiri din cartierul nostru,romanele Fiii Medinei, Hoþul de câini, RenegatulAkenathon, Frumoasa din Cairo, Amor lapicioarele piramidelor. În total, peste cincizeci de romane ºi volume de nuvele, care fac dinMahfouz marele modernizator al prozei arabe.Raphaelle Rérolle îi consacrã dispãrutului unsubstanþial articol în ziarul Le Monde, din carespicuim: “Se pãrea cã nimic nu poate sãclinteascã eleganþa impasibilã a lui NaghibMahfouz, nici timpul, nici violenþa, nici mãcarsuccesul care a fãcut din el primul laureat Nobelal literaturii arabe, în 1988. Cu chipul ascuns deo pereche de imenºi ochelari negri, bãtrânuldomn pãrea intangibil: nu supravieþuise elloviturilor de pumnal încasate, la vârsta de 83 deani, pe o stradã din Cairo, de la unfundamentalist musulman?” Mahfouz s-a nãscutîn 1911 în Gamaleyya, vechi cartier popular alcapitalei, unde i s-a format ºi fascinaþia pentruCairo ca oraº-matrice, care, sub peniþa sa, a luatcontururi aproape mitice. Venit pe lume într-ofamilie din clasa mijlocie, viitorul romancier aurmat aici ºi o ºcoalã coranicã, fiind, totodatã,martorul istoriei zbuciumate a poporului egiptean(în special al revoltei eºuate împotrivaadministraþiei britanice din 1919). La maturitate,ºi-a împãrþit viaþa între cariera de funcþionarpublic ºi cea de romancier. De o punctualitatelegendarã, el se achita dimineaþa de obligaþiilebirocratice, iar dupã-amiaza îmbrãca hainascriitorului. Primele lui romane sunt numite“faraonice”, întrucât ele au ca fundal istoria vecheºi nobilã a patriei sale. (Interesant este faptul cãMahfouz, din neplãcerea de a se deplasa dinCairo, n-a vizitat niciodatã marile situriarheologice ale Egiptului antic.) Acestora le-auurmat ficþiuni realiste, începând cu Trilogiapublicatã în 1956, care urmãreºte destinele unei

familii cairote în prima jumãtate a secolului XX.“În aceste romane ºi în altele”, scrie Rérolle,“devenite opere clasice ale modernitãþii, scriitorulface din timp un personaj de sine stãtãtor, mareleordinator al evoluþiilor ºi revoluþiilor caretransformã imperceptibil soarta unui grup deoameni.” Au urmat romanele considerate“filosofice”, dezbateri de idei influenþate într-ooarecare mãsurã de Noul Roman francez. Apoi, operioadã de tãcere de câþiva ani, determinatã dedecepþia sa faþã de consecinþele revoluþieinaþionale egiptene. Simpatizant al aripii de stângaa partidului naþionalist WAFD, Naghib Mahfouzs-a bucurat, în 1952, de triumful revoluþiei, care afavorizat ascensiunea la putere, în 1954, a luiGamal Abdel Nasser. A fost însã repededecepþionat de orientarea “revoluþiei”, care asugrumat în faºã democraþia ºi ideea de justiþiesocialã. Obiºnuit sã se exprime liber, romancierula criticat puterea ºi devierile ei în romanele scrisedupã perioada de tãcere, precum Hoþul de câinisau Miramar. Mahfouz n-a tolerat cenzura nici înpoliticã, nici în literaturã. Astfel, el a înfruntatinterdicþiile religioase într-o carte care a provocatun adevãrat scandal: Copiii din cartierul nostru,publicatã mai întâi în foileton în cotidianul Al-Ahram. Romanul a fost interzis de Al-Azhar,Universitatea din Cairo, care are autoritatea de ada luminã verde, din punct de vedere doctrinar,tipãririi operelor literare. Ceea ce nu a împiedecatcartea – în care Mahomed, Moise ºi Iisus Christosapar, sub nume strãvezii, ca personaje incapabilesã construiascã un univers mai bun – sã fie cititãîn toatã lumea arabã, într-o ediþie pirat tipãritã înLiban. O mare parte a operei lui Mahfouz adevenit cunoscutã pe aceastã cale, mai ales dupãce romancierul a fost interzis în Egipt, ca urmarea poziþiei sale favorabile pãcii cu Israel-ul. Chiarºi la o vârstã înaintatã, slãbit de un diabet cronicºi aproape orb, Mahfouz a rãmas fidelconvingerilor sale, resemnându-se ca romanulprohibit sã nu fie tipãrit în Egipt în volum, darneaprobând retragerea exemplarelor aflate încirculaþie. Naghib Mahfouz a fost o personalitateexcentricã. Nevorbind nicio limbã strãinã, a fãcuttot posibilul sã nu plece pentru mult timp dinurbea sa dragã, Cairo. A refuzat pânã ºi sãmeargã la Stokholm, pentru a i se înmânapremiul Nobel. În romanele sale, a refuzat atâtestetismul, cât ºi tradiþia edulcoratã a prozeiarabe. De un naturalism dur – pe care-l consideranecesar în perioada ieºirii literaturii arabe de subzodia romantismului – el a scos tot ce era posibildin tema “vieþii de cartier”, care l-a fascinat demic. ªi pentru cã tot veni vorba de patriarhi, câteva

cuvinte ºi despre un patriarh al cinematografiei,Alain Resnais, ajuns la vârsta de 84 de ani.Regizorul, încã verde la vârsta sa, ºtie cã esteetichetat de mulþi ca autorul unor filme “dificile”.În iarna vieþii, el a regizat un film nou, Coeurs

(Inimi), în care joacã actori cu care a lucrat deani de zile, Sabine Azèma, Pierre Arditi, AndreDussolier ºi Lambert Wilson. Filmul a fostprezentat la Festivalul de la Veneþia ºi va figura înprogramele festivalurilor cinematografice de laToronto ºi New York, ne informeazãInternational Herald Tribune. Interesant este cã labaza scenariului se aflã o piesã britanicã, PrivateFears in Public Places (Temeri private în locuripublice), de Alan Ayckbourn. Nu este primulcontact al marelui regizor francez cu dramaturgialui Ayckbourn: filmul sãu din 1993, Smoking/NoSmoking, pornea tot de la câteva piese scurte aleenglezului. “Îmi place cã piesa lui Ayckbourn are54 de scene cu personaje care nu se cunosc întreele; unele dintre ele nici nu se vor întâlni. E ca oplasã de pãianjen: o insectã se miºcã ºi le scuturãpe toate, afectându-le. Asta e structura filmului.”Filmul este o comedie melancolicã. Alain Resnaiseste nerãbdãtor sã vadã ce primire i se va face înstrãinãtate acestui hibrid între teatrul englezescde camerã ºi rafinamentul tipic franþuzesc alstilului sãu cinematografic.

Noul roman al lui John Updike (republicatrecent în româneºte cu Centaurul, însurprinzãtoarea “bibliotecã pentru toþi” a ziaruluiCotidianul) se numeºte Terrorist. Exact tipul depoveste la care nu te aºtepþi din partea luiUpdike, scrie, în The Observer, Tim Adams. Unfel de thriller, amintind de Frederick Forsythe ºide Len Deighton. Din fericire, calitãþile scrisuluilui Updike se pãstreazã ºi în acest blockbuster:observaþia minuþioasã, capacitatea de evocare,creionarea atentã a personajelor, explorareaanxietãþilor americane. Romanul este povesteavieþii unui jihad-ist, Ahmad Mulloy; abandonat demic de tatãl sãu egiptean ºi crescut de o mamãirlandezã, el devine infirmier ºi artist amator ºigãseºte disciplinã ºi ordine în viaþã în ura faþã deOccident, în spiritul cãreia îl educã tatãl luispiritual, un imam radical, transformându-l într-un rãzboinic sfânt.

Moartea patriarhului literaturii egiptene

Ing. Licu Stavri

flash-meridian

2266

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


C um anticipam în numãrul trecut, poetulIon Mureºan s-a întors (la timp) acasã dinVietnam, acolo unde s-a aflat pentru

câteva zile într-un schimb de experienþã. Încântatde cele vãzute ºi trãite acolo, autorul „Poemuluicare nu poate fi înþeles” s-a fãcut... înþeles pecalea undelor, în emisiunea „Semn de carte”,difuzatã în fiecare luni seara la Radio Cluj.

Daniel MMoºoiu: -- S-a întors Poetul dinVietnam! Mai întâi, ce-aþi cãuta,t d-le IonMureºan, în Vietnam? Se mai duce omul la Paris,la Praga, la Viena... Dar tocmai la Hanoi?!

Ion MMureºan: -- Nu ºtiu ce-am cãutat, dar ºtiucã am gãsit ceea ce nu mã aºteptam. Am fostîntr-un schimb de experienþã, sã-l numesc aºa,într-un schimb geografic, spiritual...

-- Numiþi-l schimb de experienþã, pentru cãsunt convins cã aþi trãit experienþe extrem deinteresante.

-- Nu ºtiu dacã a fost schimb de experienþã,dar ºtiu cã a fost un schimb de stãri, de spaþiugeografic ºi spiritual cu totul ºi cu totulhalucinant pentru un european. În termeni maiinteligibili, Uniunea Scriitorilor are astfel deschimburi cu totul felul de þãri, printre care ºi cuVietnamul. O delegaþie de scriitori vietnamezi afost prezentã anul trecut la Festivalul „Zile ºiNopþi de Literaturã” de la Neptun ºi, încontrapartidã, un grup de scriitori din România aprimit invitaþia de a vizita Vietnamul. Ca atare,aºa am ajuns eu la Hanoi, ales de conducereaUniunii noastre, alãturi de doi scriitori de laBucureºti, Horea Gârbea ºi Mihail Gãlãþanu, ºi deNichita Danilov de la Iaºi. S-a încercat sã seacopere o zonã cât mai mare din þarã pentruacest schimb.

-- Câte zile aþi stat acolo?-- Am stat 10 zile. Sigur cã drumul a fost

foarte lung, ne-a trebuit fund ca sã rezistãm înavion, un fund de prozator! De la Paris suntaproape 10 mii de kilometri, plus vreo 2000 de laBucureºti la Paris. Ca sã fiu mai explicit, am mersde la Bucureºti la Paris, pe urmã ne-am întors ºi-am trecut din nou peste România în drum spreHanoi.

-- Aþi ajuns într-o altã zonã a globului, într-oaltã culturã...Care a fost primul ºoc pe care l-aþiresimþit?

-- Am mers din ºoc în ºoc. Cred cã ºocul celmai frumos, cel mai profitabil, aº spune, pentruschimbul acesta, a fost participarea la o întâlnire,la o conferinþã a Asociaþiei de prietenievietnamezo-române, în faþa unei sãli arhipline.Am constat cã organizaþia respectivã are vreo5000 de mebri activi, e vorba de studenþii care auînvãþat prin anii 60-70 în România, oameni careîncã mai ºtiu româneºte. Deci, în Vietnam, sunt5000 de vietnamezi care vorbesc româneºte ºicãrora le este foarte drag de România. Ei erauatunci într-o perioadã de rãzboi ºi ºi-au petrecuttinereþea, studenþia în România. Îºi aduc amintede strãzi... Am fost întrebat dacã Hotelul Napoca

mai existã, dacã Matei Corvin mai este la locullui, am fost întrebaþi ce e prin Copou, prinGrozãveºti, prin cãminele studenþeºti... E absolutfascinant sã gãseºti într-o lume total altfel decâtlumea noastrã, sã gãseºti oameni care ºtiuromâneºte. Exagerând puþin, pentru scriitorulromân Vietnamul ar putea fi o bunã piaþã literarã!Dar noi nu avem nici mãcar o antologie depoezie româneascã tradusã în vietnamezã.

-- Dincolo de aceste relaþii sentimentale, cumeste privitã literatura românã la Hanoi? Sau nueste privitã nicicum, de vreme ce nu existãtraduceri...

-- Am dus multe cãrþi, multe CD-uri acolo ºitoþi le-au primit cu braþele deschise, cu bucurie.Asta cereau, cãrþi în româneºte, ca sã-ºi mai aducãaminte cuvintele pe care le-au uitat... Pe de altãparte, am ascultat Eminescu ºi Bacovia învietnamezã, am ascultat recitate ºi cântate învietnamezã o groazã de poezii... Sigur, s-a cântatºi „Aºa beu oamenii buni” ºi „La mulþi ani!”,toate acestea þinute minte de 40 de ani...Experienþa aceasta a fost absolut fascinantã.

-- Aþi avut, bãnuiesc, ºi întâlniri cu scriitori. Ceaþi aflat despre literatura vietnamezã?

-- Am avut multe întâlniri cu scriitoriivietnamezi. Preºedintele Uniunii ne-a onorat cutrei dineuri. Am fost fãcuþi chiar membri deonoare ai Uniunii Scriitorilor din Vietnam, ni s-audat insigne, însemnele onorifice ale apartenenþeila breasla scriitoriceascã din Vietnam. Sigur cã efoarte greu sã judec literatura vietnamezã pentrucã o cunsoc extrem de puþin. De la antologia luiAndriþoiu nu cred sã mai fi apãrut multe cãrþitraduse din vietnamezã. Ei trãiesc încã subamintirea rãzboiului. Chiar preºedintele Uniunii s-a prezentat ca fiind fost tanchist,vicepreºedintele a fost ºeful unei trupe departizani, mulþi sunt veterani de rãzboi. Deciliteratura lor este marcatã de ºirul lung derãzboaie pe care vietnamezii le-au avut de dus.

-- Cunoaºteþi, în schimb, foarte bine literaturaromânã pe care o „judecaþi” în paginile revistei„Verso”. Vom gãsi curând pe piaþã un nou numãral revistei?

-- Da. Dar aº prefera sã mai vorbim despreVietnam. Asta mai vreau sã spun... Este o þarã cutotul ºi cu totul frumoasã, o þarã din care înþelegifoarte greu ce se întâmplã, circulaþia, de exemplu,nu prea are reguli, e un furnicar pe motorete, egreu sã treci strada, regulile nu se respectã... Cumspunea, Dumnezeu sã-l odihneascã, Ioan Flora,care fusese într-o altã delegaþie, înainte, dacã te-ainãscut pe o margine a strãzii, acolo vei muri,pentru cã nu vei putea trece strada niciodatã!Sper ca între literatura românã ºi cea vietnamezãsã se poate trece pânã la urmã strada.

-- Presimt cã o sã vi se facã dor în curând deVietnam!

-- Categoric. Þara e absolut splendidã. Amvãzut locuri atât de frumoase cum nu cred sã maiexiste altundeva pe planetã.

-- Vã mulþumesc!

18 septembrie 2006Interviu realizat de Daniel MMoºoiu

„Sper ca între literatura românãºi cea vietnamezã sã se poatãtrece pînã la urmã strada”

De vorbã cu poetul Ion Mureºan

interviu

Monumentul datoriei scriitorului de a scrie adevãrul

Vaporaºe la Halong

Purificare, piesa Sarei Kane montatã laNaþionalul clujean de Andrei ªerban, s-adovedit ºi la premiera din 26 septembrie

aceeaºi propunere neobiºnuitã, emoþionantã, pecare au resimþit-o ºi privitorii repetiþiilor deschisede la sfârºitul lui august.

Piesa a devenit ceva mai familiarã românilorprin intensa ei mediatizare. Spectacolul mi-adevenit mie familiar prin douã vizionãri ºiparticiparea la o repetiþie. De fiecare datã, mi s-aconfirmat virtuozitatea cu care Andrei ªerban ºi-aconstruit discursul regizoral ºi implicareaactoriceascã. În ciuda unor opinii sceptice oricondescendente ale unora faþã de formulaadoptatã de regizor, cred cã fiecare elementfolosit este acoperit perfect în ordinea uneiabordãri hermeneutice elementare aspectacolului. Din acest punct de vedere, ªerbana edificat un spectacol cu o semanticã multiplã,accesibilã diverselor publicuri care frecventeazãteatrul.

Trebuie remarcat cã Purificare e un spectacolîn care este exhibatã, chiar ostentativ pe alocuri,convenþia. Momentul când Tinker îi reteazãmâna lui Carl, cel de la final, când Carl-cel-schilod este „purificat”, ori cel al sinuciderii luiRobin sunt evident „fãcute”. Regizorul n-aîncercat deloc sã introducã efecte speciale pentrua ascunde artificiul. Totuºi, aceste scene suntîncãrcate de tensiune dramaticã, conving,provoacã frisonul spectatorului. Nu mai conteazãconvenþia, cât sugestia pe care semnul scenic otransmite, ºi pe care spectatorul ºi-o poateimagina/prelungi/asuma.

Existã în spectacol un contrapunct albrutalitãþii acþiunii, care mizeazã tot peacentuarea convenþiei. Secvenþele afective dintreGrace ºi Graham, dublate de laitmotivul muzicalºi de imaginile video pot pãrea rizibile pentru unprivitor cârcotaº. Totuºi, sã facem un „exerciþiude sinceritate”: cât de sofisticaþi suntem, de fapt,când suntem puºi în faþa unei provocãriemoþionale? Cred cã mare parte din oameniitraumatizaþi afectiv ascultã muzicã romanticã ºiau nevoie de imagini de acest fel pentru a seechilibra. Sunt convins, de aceea, cã Andreiªerban a folosit aceastã mixturã de elementescenice în cunoºtinþã de cauzã, ºi nu în „panã deinspiraþie”, cum au sugerat unii.

De altfel, combinaþia acestor semne – brutal-

ofensive ºi emotiv-simple – determinã catharsisulfinal al spectatorului, pulsul sãu mãrit, emoþiacare i se citeºte pe chip, ne-voinþa sa de acomunica, întrucât are nevoie de timp pentru a-ºiregãsi echilibrul. ªi atunci nu mai conteazã micileimperfecþiuni ale reprezentaþiei, ci doar senzaþiacu care rãmâi. Or, din aceastã perspectivã,Purificare e un spectacol care se þine minte.

De remarcat, în afara, abordãrii hermeneuticede mai sus, profesionismul demersului. De ladecorul Adrianei Grand, în care rãceala durã asalonului de spital e „îmblânzitã” de floriledesenate de Robin pe perete, pânã lainterpretarea nuanþatã, onestã, totalã, a actorilor.Care meritã, fiecare, menþionaþi.

„Pivotul” spectacolului este Tinker (HathaziAndras) un „maestru de ceremonii” sadic,aparent dezaxat, însã nu lipsit de nevoi afective.Nu întâmplãtor, replica sa caracteristicã este ceaadresatã stripteuzei de la club: „Eu vreau sã-þi vãdfaþa!” Hathazi a întruchipat excelent combinaþiade forþã brutã ºi vulnerabilitate infantilã apersonajului. El „face cuplu”, dacã se poatespune aºa, cu Femeia-stripteuzã (RamonaDumitrean), aparent dezabuzatã de „munca” sa,în fond dezorientatã, speriatã, ca o fetiþãpierdutã. Ramona a suprins ºi redat splendidaceastã traumã a eroinei.

Graham (Cristian Grosu) ºi Grace (AndreeaBibiri, în reprezentaþiile vãzute de mine) sunt ceidoi fraþi complementari, care formeazã un fel deandrogin primordial, nu doar fizic, ci ºiemoþional. Interacþiunea lor face sã iasã la ivealãatât o anume formã de viciu, cât ºi acel fondgenuin pur care contureazã personalitatea umanã.Ambii actori au reuºit sã nuanþeze pânã ladetaliu aceastã dublã dimensiune a personajelor.Cristian Grosu ºi Andreea Bibiri sunt doi actoricu resurse de invidiat, perfect „exploatate” deAndrei ªerban.

Un alt cuplu, chiar în economia acþiunii, eformat din Rod (Adrian Cucu) ºi Carl (IonuþCaras), cei doi homosexuali „vânaþi” de Tinker.Relaþia lor e disperatã, comunicã acel frison aldeznãdejdii care e compensatã doar de încredereaîn celãlalt. Caras ºi Cucu au configurat sugestivuniversul particular al relaþiei lor ºi al raportãriila lume.

În fine, un ultim duet ar fi alcãtuit din Robin(Silvius Iorga) ºi Copil (Anca Hanu). Primul e uncopil el însuºi, îndrãgostit de Grace nu ca de ofemeie, ci mai degrabã ca de o sorã mai mare orica de o mamã. Robin e „victima”, de fapt singuravictimã din aceastã piesã. El nu are nici mãcarºansa de a-ºi împãrþi afecþiunea cu cineva. IarCopilul e complementul inconºtient al lui Robin,imaginea sa nepervertitã. Rolul copilului eepisodic, aºa cã nu dã seama de capacitateaAncãi Hanu, care deþine alternativ cu AndreeaBibiri ºi rolul titular. În schimb, Silvius Iorga aoferit în Robin un recital de fascinantãsensibilitate.

2277

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


O reprezentaþie catharticãClaudiu Groza

teatru

Silvius Iorga Foto: Adriana Grand

Ramona Dumitrean ºi Hathazi Andras Foto: Adriana Grand

Adrian Cucu ºi Ionuþ Caras Foto: Daniela Dima

2288

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


D in redacþia originarã a “Stelei” douã per-soane aveau pregnanþa unor personaje;dar paradoxal, tocmai prin discreþia exis-

tenþei lor publice. Sînt poeþii Aurel Gurghianu ºiVictor Felea. În anul cînd venisem redactor larevistã, mi se pãreau aproape bãtrîni, deºi abiatrecuserã de patruzeci de ani. Firi diferite, înfond, se asemãnau, totuºi, printr-un soi depudoare ataraxicã a vieþuirii. Trãiau furiºîndu-separcã, cu o lentoare cumva enigmaticã ºi socia-lizînd prudent, doar în intimitãþi exclusiviste. Doisinguratici care îºi consumau singurãtatea în chippoetic ºi nu ca o obsesie nevroticã. Amîndoiprovin din mediul rural, cu deosebirea cã VictorFelea e fiu de preot. Oricum, “experienþa” lororiginarã o constituie lumea satului, recuperatãînsã liric doar în imaginarul lui Aurel Gurghianu.Altfel, nu se aflau în inadecvare cu universulcitadin, îºi asumau modul de civilizaþie al acestu-ia, chiar cu o anumitã falã sfioasã de þãrani cãpã-tuiþi, deloc atinºi de sindromul sãmãnãtorist alînstrãinãrii. În feluri diferite, ei sînt, de altminteri,niºte poeþi ai oraºului. Mai mult, poezia lui AurelGurghianu relevã o situaþie specialã, în care seproduce o rãsturnare dramaticã a perspectiveiasupra rusticului ºi a naturii în genere. E odezrãdãcinare inversã, “tradusã într-o alienare faþãde toposul rural”, zice Gheorghe Grigurcu.Peisajele se obiectiveazã, devin reprezentãri aleunui eu în dizarmonie cu ele. Natura nu se maioferã drept un spaþiu paradisiac ºi ocrotitor.Dimpotrivã este neliniºtitoare, în sens expresio-nist, criptic fantomaticã ºi adversã în solitudineaei rece. Ostilitãþii acestei lumi poetul îi substituiespaþiul citadin, în al cãrui confort îºi regãseºteintimitatea pierdutã. Oraºul nu constituie însãneapãrat “conþinutul” ca atare al poeziei, ci unmediu difuz, hipnotic, care instigã disponibilitateaautorului pentru straniu, pentru absurdul graþiossau fantasticul cotidian. Imaginarul, preponderentnocturn, îºi apropriazã de-a valma personaje alestrãzii, fragmente de realitate banalã, obiectedomestice, supunîndu-le unei alchimii dupã “logi-ca” bizarului, ori unor proiecþii în registru ludic.Oraºul lui Victor Felea, în schimb, e proiecþiaunei stãri afective dominatã de melancolie; oimagine incolorã poetic, dar expresivã pe nivelulunui realism atroce. De altfel, însãºi poezia lui,fundamental confesivã, adoptã programatic limba-jul nud, în aparenþã prozaic ºi asta încã în anii’60-’70 cînd criteriul aproape exclusiv al poeticuluiîl reprezenta discursul reflexiv ºi metaforic. Feleacultivã biografismul ºi tranzitivitatea ca modalitãþigenuine, în afara unor eventuale contingenþe cutextualismul ºi, în genere, cu poetica optzeciºtilor.El pare sã urmeze, mai curînd, ideile lui A.E.Baconsky din Declinul metaforei, dar mai sigur ecã pauperitatea cãutatã a limbajului corespundesinceritãþii brutale, întrucîtva masochistã, a confe-siunilor sale. El este un depresiv, iar intensitateaacestui sentiment se exprimã nonfictiv ºi la gradulzero al scriiturii.

Aurel Gurghianu s-a nãscut într-un sat de pelîngã Tîrgu Mureº, unde îºi face studiile, la ºcoalanormalã, pînã în 1940. Dar fenomenul originar alformãrii sale se consumã la Cluj, între 1940 ºi1945. Aici urmeazã cursurile ºcolii de învãþãtori,apoi, timp de trei ani, practicã aceastã carierãdidacticã în localitatea sa de obîrºie. În aceaperioadã Blajul mai era încã reprezentat în imagi-narul ardelenilor, îndeosebi al celor de confesiunegreco-catolicã, drept un arhetip cultural ºi spiritu-al. Mica Romã, o miniaturizare tandrã a Cetãþiieterne, devenise din secolul al XIX-lea un loc alconsacrãrii religioase ºi cãrturãreºti. Modestul oraºera saturat de simbolismul unui spaþiu sacru,dîndu-le celor care îl traversau sentimentul unoriniþiaþi, precum ºi mîndria apartenenþei la un centru al românitãþii nutritã de spiritualitateacatolicã. Gurghianu vine la Cluj cu aceastã aurãblãjeanã ºi îºi continuã studiile la Facultatea deLitere. Din 1949, studentul este ºi redactor laAlmanahul literar, viitoarea revistã Steaua. Pentruo vreme, însã, contextul îi oculteazã imagineanobilã a Blajului. Poetul se adapteazã exigenþelorproletcultismului ºi versificã cu nonºalanþã înaceastã manierã, urmîndu-l de fapt pe A.E.Baconsky, cãci, ulterior, îi rãmîne fidel ºi în con-testarea literaturii proletcultiste. Oricum, în 1959devine redactor ºef adjunct al revistei, post pãstratpînã la moartea sa din 1987. Pînã la cincizeci ºiceva de ani a fost un celibatar cu complexul vir-ginitãþii. Umbla corect îmbrãcat, mai mereu încostum ºi cravatã, conservînd ceva din aerul puþindesuet ºi þinuta þeapãnã al dascãlului de þarã deodinioarã. Altminteri, avea umor ºi îºi întreþineasingurãtatea cu un consum constant de alcool. În general îi displãcea boema cu promiscuitãþileei, avîndu-ºi itinerariile sale solitare, cu opririscurte la “botul calului”. Seara se plimba pestrãzile cu atmosferã, atent la întîmplãrile senza-þionale ale oraºului. Fãcea totul dupã un orar rig-uros, tipicar aproape, dar aceastã monotonie, înaparenþã mecanicã, ascundea o sensibilitate deli-catã ºi fragilã, deloc maniacalã. Ea era masca, într-un mod special ironicã, a unui elegiac predispusreveriilor tumultuoase. Trecut bine de cincizeci deani, îndrãgostit abisal, se cãsãtoreºte cu o blondãuºor fanatã, consacrîndu-se unui mariaj pe care îlva trãi în poetic. Scrie acum ºi cîteva foarte fru-moase poeme de dragoste, niºte elegii luminoase,îmbibate de un lirism suav. Bãtrînul celibatar îºiregãsise parcã adolescenþa într-un paradoxal ero-tism crepuscular.

Colegii de generaþie îl botezaserã Kafka peVictor Felea. Probabil, datoritã unor asemãnãrifizionomice. Faþã de statura aproape masivã a luiGurghianu pãrea un pirpiriu. Avea mereu un aeriremediabil desuet ºi absent, deºi, în gesturileaparent umile, în þinuta sa, nu era lipsit de opuþin bizarã cochetãrie. În mod uimitor, deveneapregnant tocmai prin apatia cumva ritualizatã ºiprin efortul de a-ºi disimula astfel natura sa pro-fund complexatã. A lãsat în urmã o operã de isto-

rie literarã, flagelatã ºi ea de proletcultism, însã,dupã anii ’60, poezia sa în special are o sur-prinzãtoare consistenþã liricã, nevalorizatã adecvatîntr-un context în care este privilegiat regimulimagistic metaforizant ºi, în genere, ermetizant.Felea scria, cum am spus, o poezie de “notaþie”,confesivã, preponderent biografistã, într-un limbajtranzitiv ºi “prozaic”. Dar, într-un fel, îºi furasesingur cãciula, cãci la Steaua începuse sã seafirme drept cronicar literar de poezie, alãturi deMircea Tomuº, pentru ca, redactor ºef adjunct laTribuna, sã ajungã titularul acesteirubrici.Comentatorul de poezie n-a fost pemãsura poetului, cu toate cã îºi cîºtigase unanume prestigiu printr-o oarecare fineþe ºi printonalitatea cameralã a “digitaþiilor” sale critice. Unimpresionist în fond, în descendenþa luiPerpessicius, însã fãrã coloratura manieristã aacestuia. La Tribuna a susþinut cronica vreo zeceani, întîmpinînd, imperturbabil ºi binevoitor, camtot ce i-a cãzut în mînã. O generozitate compen-satoare a unui mare frustrat. Un masiv jurnal pos-tum dezvãluie subterana acestei sensibilitãþi ultra-giate. Este, în esenþã, spovedania-lamentaþie aunei persoane obsedate de complexul frustrãrii,complex asumat ºi exhibat cu o insistenþãmasochistã. Sentimentul irealizãrii sporeºte de laan la an în însemnãrile autorului. Poetul se aratã,cu o sinceritate feroce, drept o fiinþã vulnerabilãcare suferã în egalã mãsurã pentru laºitatea opor-tunismului ori a micilor sale ipocrizii, pentru lipsade vitalitate ºi pentru plictisul domestic. Lumeaexterioarã e perceputã aproape numai în ostili-tatea ei devastatoare. Regimul politic, cu tenebro-sul sãu sistem de relaþii prezente ºi în viaþa liter-arã, îl dezgustã. Abia dacã lecturile ºi cîteva suc-cese trecãtoare ale cãrþilor sale animã sporadicaceastã sensibilitate profund deprimatã. Felea nuare, totuºi, etica unui justiþiar precum MirceaZaciu în Jurnalul sãu. Criza sa nu e atît de naturãmoralã, cît existenþialã. Pe nivelul ei ultim, eaînseamnã o gravã carenþã ontologicã. Victor Feleaconfigureazã, în fond, imaginea cea mai depresivãpoate din literatura recentã a unui destin mutilat

Existenþe ºi mãºti poetice:Aurel Gurghianu ºi Victor Felea

Petru Poantã

intermezzo clujean

2299

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


din statul totalitar. Este destinul marginalului,respectiv al scriitorului.

Acum, cînd cobor în subterana intimã a poe-tului clujean, e miercuri, 6 septembrie, dupã ami-azã. În lumina tandrã ºi uºor melancolicã de afarãsimt foºnetul uscat al toamnei. În tinereþea mea,toamna era anotimpul magnific al Clujului. Înlumina ei parcã spiritualizatã, oraºul vechi searãta, cumva transfigurat, într-o transparenþã ire-alã, cu clãdirile sale baroce ºi secesioniste sticlindde o frumuseþe densã. Masivitatea lor zveltã ºiopulenþa graþioasã a faþadelor creau ambianþa evo-catoare a altei lumi, pe care eu, “alogenul”, o per-cepeam foarte intens. Descopeream “parfumul” eiimperial din reveriile unor nostalgici cunoscuþi înacea vreme, dar mai ales din minunatele lecþii deistorie a artei pe care le fãcea, într-un grup de pri-eteni, Mircea Þoca, abia întors atunci de la obursã de studii din Italia. Fusese un eminent stu-

dent al lui Virgil Vãtãºianu, îºi luase un doctoratla Pisa în istoria artelor, iar, mai tîrziu, publicãexcepþionalul studiu Clujul baroc (1983), o cartesingularã nu numai prin erudiþia aplicatã, ci ºiprin expresivitatea în care e configuratã imagineaoraºului baroc. Mircea Þoca nu doar descrie stilis-tica unor monumente. Ele relevã corporalitateapregnantã ºi seducãtoare a unui oraº estetic, cuuimitoarea sa capodoperã, palatul Banffy. Instruitîn Italia, Mircea Þoca devenise, de altfel, un adeptdiscret al esteticii urbaniste a lui Rosario Assunto,critic cu prestigiu al arhitecturii moderniste ºi alamplificãrii megalomane a spaþiului citadin.Desigur oraºul nostru estetic nu exista decît înepurã. Armonia lui s-a împlinit aproape o datã cuconstrucþiile de tip secession, dupã care, de prindeceniul ºapte în special, a început declinul. S-aumai conservat, totuºi, locuri ale unui urbanismideal chiar pînã în prezent, aºa precum în stradaM. Kogãlniceanu, pe unde îi plãcea lui LucianBlaga sã se plimbe. Nu departe, la Casa universi-tarilor, a existat, pînã prin 2000, arhitectural cea

mai elegantã grãdinã de varã a Clujului. Avea con-centrat în ambianþa ei un farmec enigmatic ºidifuz de epocã romanã, însã atracþia o constituiaîndeosebi intimitatea sa mãgulitoare de clubselect, al cãrei rafinament discret consta în mo-destia cumva rusticã a scaunelor din rãchitãîmpletitã ºi a zidului dinspre sud ornamentat cuflori agãþãtoare. Venea aici sã ia masa lumea bunãa oraºului, universitari, scriitori, artiºti de toatefelurile. Dar mai nimic nu lãsa impresia unuilocal public oarecare. Grãdina respira o atmosferãde tihnã ºi mondenitate. Îºi avea propriul cod decomportament ºi moralitate care fãcea aproapeimposibile excesele ºi îþi dãdea sentimentul aparte-nenþei la o comunitate privilegiatã. Nimeni numergea aici sã petreacã ºi nici doar sã ia masa,fugitiv, ca la o cantinã. Grãdina era, în esenþa ei,un soi de mediu hipnotic de care puteai devenidependent o datã ce te-ai pãtruns de invincibilulsãu farmec. Însã aceastã grãdinã nu mai existãdecît în nostalgia revoltatã a generaþiei mele.

D a. Asta era întrebarea? Bine. MihailKogãlniceanu. Sau strada MihailKogãlniceanu. Cea mai tare stradã din

Cluj, (pãrerea mea) în afarã de cea care duce lagarã (sau aduce de la ...). De ce asta?

Acum urmeazã sã spun (pardon: pecealaltã, pe Horea, aia de la garã, se aflã loculexistenþei mele slujbarnice de o viaþã. Clar? O sãvã spun eu câte ceva ºi despre asta. Chiar cumare plãcere. Pânã ºi despre Boldog-utca -Fericirii ).

Dar de ce zic eu ce zic? Fiindcã îþi trebuieani ºi ani de ºcoalã (ºi nu oricare ºcoalã – ºi nude oriunde) ca sã pricepi tot, dar tot-ttot ce e pestrada asta, Kogãlniceanu. Iar, dacã vã îndoiþi...

Staþi aºa: o luãm de la colþ. OK? Pe dreapta, cum te duci spre Feleac, luând-o

pe stânga de la Conti, este fostul IP3 (“y pétrois”), fostul Bianco e..., fostul..., fosta...Oricum: aici a fost mereu ceva; tot timpul, dedemult, de-acum patru veacuri. ªi mai este.Poate va mai fi. Ceva va fi.

Bun. Pe stânga. Aproape vizavi:

UNIVERSITATEA

Zãu cã nu aratã rãu. Tudor, inginerul, avopsit-o. Are, aºa, pe pereþii ei, niºte cãrãmizigãlbui, iar pe unele dintre ele sunt (ori doar aufost) niºte inscripþii idioate, haioase sau numaistranii, puse cert în istorie de ºoro (oarecumdeodatã cu divulgarea altora, adunate de pe bãn-cile din sãlile de la Filo, ºi pornind de la care ascris de nu chiar lucrarea lui de licenþã, oricum,un articol publicat în Echinox, cred. ªalom,ªoro!). Aºadar:

UNIVERSITATEA

Trecem (de nu cumva ne paºte curiozitateade a vedea aceastã instituþie ºi pe dinãuntru, armerita).

Ba nu, stai aºa, moment: uite, pe dreapta:

Liceul Báthory – dat naibii prin ce medii mici leacordã absolvenþilor (cumva, treaba se explicã: ovreme lungã a bântuit pe-acolo, ca prof de mate,director, Vizi; Vizi – fost bun jucãtor de baschet– sau “baschet” se scrie altfel? –, corect ºi fair-play jucãtor. Tare, Vizi! Aspru. Szeretlek téged.Zãu.

Mai mergem un pic, spre Rãsãrit, caromânul.

Hopa; suntem în iunie? E cald pe-afarã?Miºto! Înseamnã cã poate au înflorit teii. Wow!Treci pe-acolo, pe Kogãlniceanu. Treci, treci, cusau fãrã dumneaei. Nu conteazã. Teii... pomii,florile lor, oricum... Bãbuþe, alþi gospodari –adunã, adunã... O tizanã pricopsitã ar prindebine, nu? Mai ales iarna. Logic. Numai cã, asta-i,ar trebui, deh, iarna asta s-o mai apuci. Ei bine,las’ cã doarã nepoþii... nurorile...? Zdup la tei, cãnu-i pe lei!

Doi-trei paºi încã. Ajungem unde-i cel mainasol. De fapt, este singurul loc nasol de petoatã strada asta (altminteri nu foarte lungã).Adicã, la un fel de încruciºãturã între nimic ºimai nimic, adicã între strada Kogãlniceanu, oaltã stradã al cãrei nume îmi scapã ºi ostrecurãtoare cãtre drumul spre cimitir (depindeîn ce sens o iei – poate fi ºi spre Turda ori spreaeroport). De ce e nasol? Deoarece, pe de-oparte, pe dreapta sunt Arhivele Statului, tottimpul prevãzute în curte cu câini ºi tinerizdraveni traºi la uniforme, tinerii, alãturiaflându-se Biblioteca Academiei (altminteri nici oproblemã – servus, dom director Ursuþ!), pe careNea Nicu a tãiat-o în douã, de aratã ca un tortmâncat pe jumãtate ºi pe urmã uitat în frigider.

Fix vizavi e liceul Emil Racoviþã. Bun liceu.Chiar ºi eu am fost elev acolo (las’ cã ºi fiiimei!). Eu, nu, nu mult timp, trei ani, pe urmãm-au prins. Clasa mea, a ºaptea B, era tamandeasupra porþii. Avea sobã de teracotã în care neputeam scutura þigãrile. Suciu, Rusu, Roth, eu...Pe partea cealaltã, acum, azi, în zilele noastre, sãzicem cã la începutul unui fel de scuar, e un

bust al lui Racoviþã. Racoviþã, Emil. Trist, micde formã – bustul.

Dat fiind faptul cã zona este constantbântuitã de liceeni (sau asimilabili), privind pemai toþi pereþii ai posibilitatea de a te delecta cucitirea unor graffiti-uri (Zelda mi-a promis cã-miva face o listã!). Gãseºti de-astea pânã ºi pezidurile bisericii lui Matei Corvin, ori ale caseiunde locuia Anna, ori pe pietrele care au mairãmas din Bastionul Croitorilor ºi zidurileaferente. Alea care dau, cum s-ar zice, intra-muros (ah, totul e atacat de un fel de inundaþiede dedesubt, adicã de impregnaþie, nu, pardon,de o igrasie vehementã ºi istoricã, care nu ºtiude unde vine: din interior?).

Am uitat sã spun ceva:Luând-o de la Racoviþã, trecând prin

dreptul fostului domiciliu al lui Anna, ajungi lastatuia Sfântului Gheorghe, frate bun cu Ghiþãde la Praga, ambii puºi la treabã de sute de anica sã-i vinã de hac ºopârlei-crocodil-balaur,aflatã, vai-vai, în bãtaia suliþei. Dar, sã neîntrebãm: când îºi va isprãvi menirea (sau, ºtiueu, funcþia?), ce va face Gheorghe, Sfântul? Totpe cal-pe-cal? ªi balaurul-ºopârlã? Dar, nici oproblemã, statuia e statuie, fraþii sculptori aufost buni, economic s-au scos: ºi la Praga, ºi laCluj... Sfântu Gheorghe – treaba lui: el – cubalaurul sãu. Nu mã bag.

ªi, culmea, iarãºi era sã uit!Din aceeaºi bisericã, a lui Matei Corvin,

câteodatã, uneori, atât de frumos vin peste tine– ca ºi parfumul florilor de tei – unduiri de orgã,încât ai tot sta pe-acolo. Numai ca sã auzi. Sãtaci. Sã... nimic. Sã...

Dar nu prea ai unde sta; dacã îþi trece princap sã ºezi pe jos, nu dã bine; dacã întârzii preamult, fie ºi în picioare, oricum nevasta teîntreabã unde ai fost ºi, dacã îi rãspunzi cã aiascultat orga de la biserica lui Matei Corvin, îþizice cã, pentru ea, puteai sã gãseºti o altãvrãjealã...

Totuºi, parol, pe strada MihailKogãlniceanu meritã sã treci. În orice direcþie.Fie cã eºti singur ºi trist, fie cã dimpotrivã.

remember

Umblând prin ClujTudor Ionescu

3300

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


B lânda mãtuºã Saveta, venind din grãdinã ºidând cu ochii de cãscatul Sebastian, aanunþat strãlucind de bucurie cã va fi

toamnã lungã, cu vreme bunã, aºa aratã pânza de„paing“! Pe când se preumbla, matinal, petrotuarele aproape pustii ale buricului betonat altârgului ºi se gândea de ce are pãianjenul virtuþide barometru, Sebastian se pomeni tras demânecã de amicul lui, fotograful Jozef (niciodatãIosif, cum menþiona ori de câte ori avea prilejul);era chiar în dreptul atelierului lui Jozef, pustiu laacea orã, clar cã fotograful profesionist se plictiseaºi încerca sã-l atragã la o discuþie; cum tot o lãlãiafãrã rost, cãscatul acceptã invitaþia fotografului ºi,desigur, începurã cu boletinul meteo, recolta,piaþa; chiar în momentele când Sebastian îiexplica lui Jozef cum cã pânza de pãianjen eprecum un barometru, în atelier intrarã douã juneghicitoare, abundent împodobite, aurite, vesele,însoþite de douã fetiþe, progeniturile lor, blondeamândouã, dupã cum accentuat brunete eraumamele. E evident cã se cunosc cu Jozef, dupãcum îl îndeamnã sã le fotografieze, cât mai repeteºi cât mai bine. Domnul Jozef se grãbeºte sã learanjeze în poziþii cât mai artistice, le fotografiazãpe rând, fiecare cu odrasla personalã zâmbind

larg; grupul celor patru aºteaptã pozele la minut,Jozef lucreazã, ghicitoarele convorbesc peþigãneºte, fetiþele se hârjonesc, Sebastian taiefrunze la câini. „Hai, Shakira, uite ce frumoasã efata!“, îºi îndeamnã odrasla una dintre ghicitoare,ieºind din studioul domnului Jozef; uitându-sepierdut dupã miniaturala Shakira, Sebastian e gatasã reia dialogul cu fotograful, când, pe uºã, îºiface apariþia un domn care îi îngheaþã cuvintele.Domnul nu e tânãr, dar e bine conservat, dincreºtet pânã-n pantofi etalând culoarea oului deraþã: pãlãrie uºoarã, costum, încãlþãri din finãîmpletiturã, cãmaºã – toate au culoarea oului deraþã; doar trei amãnunte deþin alte culori: ogeantã de umãr – neagrã, un fel de jabou – violetºi un inel masiv, cu piatrã preþioasã – verdeînchis; straniul personaj salutã scurt, evident amai trecut prin studioul domnului Jozef, depunegeanta pe un scaun ºi, netezindu-ºi þinuta ºi dândla ivealã foarte repede un piaptãn (ridicã pãlãria,trece piaptãnul peste un fel de chelie cu rare firealbe, dar pune pãlãria la loc!), intrã în încãpereaunde fuseserã ghicitoarele tuciurii cu odraslele,spunând doar atât: „Sã începem ziua cu imagineaacestei þinute proaspete!“ Domnul Jozef îlurmeazã foarte politicos ºi, dupã sumare indicaþii

întru dobândirea unei fotogenii impecabile, îlfotografiazã pe domnul ou de raþã; care, cum eimortalizat, cum îºi ia geanta ºi, plecând se maiîndurã sã-i precizeze fotografului: „Vã mulþumesc,revin peste vreo douã ore, vã rog sã faceþi cinciexemplare, e suficient!“ Cãscatului nu i-a acordatnici o atenþie, nici mãcar cât mobilierului dinstudio; dar Sebastian, cum a dispãrut pataalbãstrie, cum cere lãmuriri fotografului; „Dracu’ºtie cine e omul ãsta, cã nu vorbeºte niciodatã!ºtiu numai cã-l cheamã Olimpiu Tãnase, dar eplin de bani! Nu ºtiu ce învârte, ce face, dar areboºorogu’ ãsta la costume ºi pantofi cât intrã într-un magazin! Are un fix: de câte ori îºi ia hainenoi vine ºi-ºi face o fotografie aºa, cu costumulnou-nouþ ºi e parfumat teribil, mereu la patru ace,n-am vãzut om mai bibilit ca Olimpiu ãsta!“ Maistau ce mai stau la poveºti; la despãrþire,fotograful Jozef ºi cãscatul Sebastian au ajuns, dinnou, la aceeaºi concluzie: e mare bramburealã înþarã, dar unii are bani de îi învârte cu lopata!

La domiciliu, cãscatul, sub povaraevenimentelor ºi a concluziei din nou emanatã înstudioul domnului fotograf Jozef, n-are stare,umblã ca pe cãrare prin birou, încãperea fiindîmpãrþitã de imaginara potecã în douã pãrþiaproximativ egale: o parte e a „dosariadei“,cealaltã aparþine nãstruºnicului amestec de „mariromâni“. Aºa umblând cãscatul Sebastian pecãrarea din birou, halucineazã: pe partea„dosariadei“ românii seamãnã tot mai mult apitici, pe partea „marilor români“ cresc precum ovegetaþie aiuritã.

Cluj, 20 septembrie, 2006

Ghicitoarele, omul ca oul deraþã ºi cãrarea din birou

Mihai Dragolea

gulere, manºete, accesorii

C osmin e un flãcãu înalt ca bradul, cufruntea latã cît bolta cerului lipsitã denori, cu ochii larg deschiºi potopiþi de

priviri rãscolitoare, uneori vag acoperiþi de dîreceþoase, cu pãrul negru lãsat pe spate în pleterebele încît poþi zice cã seamãnã cu un haiduccoborît din Maramureºul cel mai de nord, cel maiistoric... Are un zîmbet înfiorãtor de sincer, unchip deschis, luminat parcã de-o constantãbucurie de viaþã, neatins de chinurile îndoielilor,al întrebãrilor fãrã rãspuns... Asta, la primavedere. Cãci Cosmin, coconul lui Perþa nu estehaiduc (de fapt, habar nu am cum aratã unul pebune, doar mi-l pot imagina dupã descrierilebaladelor ºi a altor texte...) el este poet. Apublicat, pînã în prezent, douã volume de poezii(Zorovavel, editura Grinta 2002 ºi Santinela delut, editura Vinea 2006) intrînd în „lumeapoeticã” cu zgomot ºi furie, dar ºi în paºi graþioºide menuet mozartian, fãrã a (ne) leza, fãrã sã(ne) rãneascã pielea prea sensibiloasã... De laînãlþimea staturii sale, el revarsã asupra capetelornoastre nãuce de tembelismele cotidiene poemede-o deosebitã forþã, vorbindu-ne cînd despregroaznic de banale lucruri ºi sentimente într-omanierã surpinzãtor de personalã, cînd desprechinuri metafizice în vorbe ºi expresii simple, pe-nþelesul tuturor. Cosmin Perþa decojeºte realitatea,i se vîrã printre pliurile adesea mucegãite, umede,duhnind a moarte, a pivniþã plinã de resturi verziºi gelatinoase. O realitate în care haite de cîinisînt mînate de femei oarbe iar indivizi cu degete

lungi se masturbeazã între sîni de marmurã. Însubsolul cu graffiti, haiducul poet citeºte Biblia întimp ce se mîngîie frenetic, descoperindu-ºipropriul creier în mici grãmãjoare printre marigrãmezi de ºobolani morþi... ºi iatã cum Cosmin,coconul lui Perþa, feciorul cel înalt ºi cu chipullimpede, senin, zîmbitor, ni se dezvãluie un poetal mucegaiului, al descompunerii, al întunericuluidin taverne ºi subterane, din camere prin carebîntuie singurãtatea, al aburelilor din timpulnopþii, al regatului de lut, poate cel al morþii, poetal sinucigaºului veºnic nehotãrît...(ãla parcã aveaun nume celebru...) ºi totuºi, nimic „ciorãnesc” înpoezia lui Cosmin Perþa. Sclipiri de ironie ºiautoironie existã peste tot mascate de aparenteduritãþi. Chiar dacã-l cuprinde, adesea, o scîrbã„filosoficã” faþã de mediul în care se învîrte,poetul se simte, uneori, o creaturã a nopþii,alteori prinþ, unul de (din) poveste care poartã unnume ºi anume Zorovavel. Nume sonor,zornãitor, sclipitor dar ºi cu nuanþe tenebroase. Înnopþile cînd nãpîrlesc guzganii, prinþul priveºtetãcut elemenþii caloriferului, zgîrie pereþii cuunghiile de la picioare ºi se gîndeºte sã-ºi ronþãie,încet, ºlapii...Cînd este îndrãgostit, Zorovaveldanseazã isteric zguduind rafturile cu revistePlayboy. Adesea se clatinã, e mahmur ºi-ºinumãrã morþile. Apoi deseneazã castraveþi, serãtãceºte prin baie ºi vîneazã muºte... Habar nuare cã el este vegheat de-o santinelã de lut. Osantinelã oarbã.

Înaintînd puþin în vîrstã, Cosmin, poetul

haiduc ºi prinþ uneori, devine ceva maisentimental, oricum mult mai înþelept, ceea ce nuînseamnã cã revolta sa „primordialã” s-avolatilizat definitiv. Tatãl este cel care-i încearcã,adesea, gîndurile. Fãrã a fi duios, te înduioºeazã,chiar dacã foloseºte cuvinte aspre, colþoase, dure,ori jocuri de cuvinte ºocante. Chipul tatãluirãsãrit printre viermi ºi sticluþe cu sînge. Durere,disperare, nebunie. Dar tatãl se gîndeºte laCosmin iar Cosmin se gîndeºte tot laCosmin...Chiar dacã acum, Zorovavel stã într-ovãgãunã....Scrie despre tatãl sãu cel care l-a crescutbine, i-a dat creier ºi corp ºi merinde, cinapromisã ºi cîteva þigãri... Cînd te cuprind fetuºiigraºi ai uitãrii, tristeþea se lasã ca o mireasã înbraþele morþii...ºi iarãºi scrie despre tata ºi desprepieile prietenilor sãi dintre rãsaduri.

În timp ce o varzã îi traverseazã camera,poetul ne povesteºte despre cum Linalin zace într-o baltã de sînge ºi caramel. Ce imagine, ce culori,ce mirosuri! Sînge ºi caramel, cam aºa i-aºcaracteriza, mai pe scurt, poezia lui Cosmin Perþa.O muzicalitate aparte, plinã de contraste care,paradoxal, se completeazã reciproc avînd, adesea,un efect tulburãtor. Moartea e, uneori, de catifea,sîngele se aºeazã, cuminþel, pe rafturi iar regatulde lut se naºte sub palmele poetului, în timp ceviermii de mãtase îºi fac de cap.

Cosmin, haiducul poet, scrie despre viaþã ºialte obsesii, despre moarte ºi alte dihãnii...ºi chiardacã va începe sã scrie prozã (se întrevãdaptitudini certe în aceastã direcþie) dihania care senumeºte poezie nu-l va pãrãsi niciodatã.

Cosmin, coconul lui PerþaRadu Þuculescu

ex-abrupto

3311

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


E valuarea situaþiei în care se aflãînvãþãmântul se face de la o vreme laînceput de an ºcolar. Taman când se

numãrã bobocii. Numai cã în cazul ãsta senumãrã ce a mai rãmas în picioare din vechileproiecte ºi programe de îmbunãtãþire trâmbiþatetriumfalist în cursul anilor ºcolari precedenþi.Reformã se face de fiecare datã când ajunge laconducerea ministerului de resort un alt ministru.Calculul e simplu. Câþi miniºtri, atâtea reformesau… reformulãri ale vechilor tipare. Totul spreprogresul învãþãmântului sau spre justificareaactivitãþii numiþilor, a necesitãþii schimbãrii dinfuncþie. Ultimul diriguitor într-ale educaþiei aplecat þinând în braþe un cireº de care seîndrãgostise încã din copilãrie. Sentimentalismul epãgubos mai ales în politicã. Cel înlocuit, pentrua arãta transparenþã totalã în activitatea sa, lasãdeschise plicurile cu subiectele destinateexaminãrii elevilor. Cu toate acestea, elevii,nerecunoscãtori ca întotdeauna, au cam lipsit dedata aceasta la festivitatea de deschidere a anuluiºcolar. Despre celelalte înnoiri vechi nici nu arerost sã consumãm inutil cerneala tipograficã.Dupã câþi s-au perindat prin scaunul ministerial ºidupã câte reforme au fãcut fiecare, învãþãmântulromânesc ar trebui sã fie pe culmi, strãlucind derezultate ºi stârnind invidii în þãrile vecine. Dar

stupoare! Preºedintele statului ne spune cã “ºcoalae mediocrã”. Nemulþumirea sa are în vedere onouã schimbare? Dacã mitingul de la Bucureºti arfi luat amploare, poate cã da. E mãsura populistãcea mai eficientã de a escamota adevãrul.

Acest mod îngust de a vedea lucrurile e dincale afarã de prãpãstios ºi primejdios în acelaºitimp. Dar cine opreºte corabia pe margineaprãpastiei, dacã nu fostul marinar aflat acum latimona þãrii? Mai anul trecut domnul Bãsescurecunoºtea hãhãind cã nu a fost premiant,afirmaþie care a uimit corpul profesoral, conºtientde importanþa exercitatã de modele asupraformãrii tinerilor. Dar domnul Bãsescu e unmodel? Prestaþia sa atrage atenþia în Occidentasupra unui preºedinte certat cu normelediplomatice. Uneori ai impresia cã domnulBãsescu pare a fi uitat funcþia pe care o deþine.Anul acesta a dat mai tare cu bâta în baltãîntãrind cele afirmate anterior cu considerente detipul “n-am fost un elev model”, “am fumat înWC-ul ºcolii”, “n-am învãþat decât ce mi-a plãcut”.Sinceritatea rãspunsurilor sale la întrebãriledeseori obraznice ale ziariºtilor are ca scopsporirea popularitãþii, crede domnia sa. În rândulcui? ne întrebãm îngrijoraþi. S-a vãzut limpede cãîn rândul birtaºilor de la “Potcoava”, unde a bãutun litru de vin împreunã cu domnii Berceanu ºi

Videanu, dupã care, tot ca de obicei, s-a urcat lavolanul maºinii personale, simpatiile nu se leagãaºa cum se legau înainte. Lucrurile nu mai stau cape vremea când marinarii descindeau de pe vasdirect în cârciumã, arogându-ºi în faþa“pãmântenilor” superioritatea lupilor de mare.Dar nãravul din naºtere nu are lecuire. Îl avem peBãsescu în direct la unele emisiuni tv insultândziariºti, alteori devine forumist înverºunat sau“plitã încinsã”. Sã ne mirãm cã Ion Cristoiusublinia într-un articol din Jurnalul naþional cã“N-avem bãrbaþi de stat”?

Când se apropie 15 septembrie, pe politicieniparcã îi apucã strechea. Simt nevoia sã-ºiaminteascã de ºcoalã, devin nostalgici sau cinici(dupã cum e cazul) ºi apoi îºi vârã capul în nisippânã la urmãtorul 15 septembrie, fãcând urecheºutã la proiecte ºi la finanþãri atât de necesare. Baunii se apucã sã ponegreascã eforturile demodernizare spunând, ca însuºi preºedintele þãrii,cã ºcoala e închistatã în “vechiul sistem deînvãþãmânt”. ªi când te gândeºti cã pânã mai iericredeam altfel. Înainte de a lua în considerareevaluarea calitãþii învãþãmântului românesc sã neuitãm mai cu luare aminte cine o face.

De la un an la altulAdrian Þion

zapp-media

muzica

Printre variatele oferte repertoriale cu careToamna muzicalã clujeanã, aflatã la ediþia aXL-a, ne îmbie, sectorul muzicii

contemporane este bogat reprezentat de douãevenimente muzicale deosebite: Panoramiculcomponistic clujean ºi Concertul cameral alformaþiei Ars Nova.

În esenþã tot cameralã, prima manifestare a„spiritului” muzicii contemporane autohtone, carea avut loc în 18 septembrie, în sala Studio aAcademiei de Muzicã „Gh. Dima”, a fost generosreprezentatã de creaþii ale compozitorilor dingeneraþia „academicã”, Vasile Herman ºiConstantin Râpã, din generaþia tânãrã, IuliaCibiºescu, Ionicã Pop ºi foarte tânãrã, ªerbanMarcu, Cristian Bence-Muk, Ciprian Pop.

Pe palierul reprezentãrilor artisticului muzical,creaþiile compozitorilor clujeni s-au situat întrerigurozitatea actului componistic, reflecþie a unuitip de gândire structuralist, în care mijloacele deexpresie consacrate (instrumente, timbre, genuri,forme) sunt extrem de sugestive, prin trimiterilela repere culturale fiind apropiate ascultãtoruluiavizat, ºi creaþii aflate într-un câmp demanifestare al indeterminismului, în care

intenþiile componistice deschise jocului,improvizaþiei, miºcãrii scenice, unui soundneconvenþional, depind de imaginaþia interpreþilorºi au o deschidere cãtre un câmp de semnificaþiimai larg.

Cele ºase Invenþiuni pentru douã violonceleale compozitorului Vasile Herman, interpretate înprimã audiþie absolutã de cãtre Török Adalbert ºiPetre Baciu, reprezintã tot atâtea ipostaze ale unuiunivers sintetic de reprezentare muzicalã dereferenþialitate multiplã: medievalã, barocã ºiromâneascã.

Sinteza operatã se manifestã atât la nivelultehnicilor de scriiturã, cât ºi al expresiei muzicale într-un limbaj muzical subtil, coerent,personalizat.

Fiecare din aceste invenþiuni este unmicrounivers metastilistic în care aluzia la genul,forma, spaþiul muzical istoric se realizeazã prinrapelul la diverse modalitãþi de scriiturãcaracteristice acestora, dar limbajul ºi materialulsonor sunt contemporane. Compozitorul sesitueazã pe o poziþie detaºatã, construind paralelcu reperul cultural istoric un discurs în careperiodic apar „comentarii” cu elemente de

parodie. Astfel invenþiunea întâia, Capriccio,construitã într-o formã liberã în dialoguriinstrumentale sugestive, împreunã cu ultima,Toccata, punctul maxim de densitate tensionalã al„suitei” de invenþiuni, prin tempo-ul alert ºiostinato-ul ritmic, poartã metasemnificaþiileexpresive ale rapelului la Barocul muzical.Invenþiunea a cincea, Cantus firmus, construitã petrei segmente, conþine, prin paralelismeleintervalice, aluzii la genurile medievale deOrganum, în secþiunile extreme, iar în ceacentralã, de Conductus-Coral. În invenþiunile 2 -Ison, aducând sonoritãþi ale muzicii vechi destranã, 3 - Melisme, scrisã într-o ritmicã liberãconþinând sugestii ale stilului melismatic almuzicii bizantine psaltice ºi 4 - Dialog, bazatã înîntregime pe pizzicato în structuri ritmice variate,capricioase, pe isoane complementare, este„evocat” spaþiul muzical românesc.

Lucrarea, dupã prima sa audiþie absolutã, îºi

Muzica nouã în Toamna Muzicalã clujeanã

Mirela Mercean-Þârc

3322

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


va lua locul într-un sertar de bibliotecã alãturi decelelalte peste 100 de lucrãri ale compozitorului,dintre care nici mãcar 10 nu au fost editate,aºteptând poate ca posteritatea „sã-ºi facã timp”sã le descopere. Aflat la o vârstã venerabilã,compozitorul Vasile Herman este unul dintre ceimari valoroºi reprezentanþi ai unei „generaþii deaur” a componisticii româneºti. El a rãmas la felde prolific, în ultimii ani creaþia sa îmbogãþindu-secu o serie de lucrãri camerale, dar ºi cu lucrãri deanvergurã. Printre acestea din urmã se aflã ooperã care depãºeºte modelul cameral specificperioadei contemporane ºi se reîntoarce lamodelul operei mari, grand opera, având catematicã mitul creatorului de frumos ºi capersonaj principal pe Constantin Brâncuºi, o„operã-basm” bazatã elemente de basm românesc(Pasãrea mãiastrã) ºi elemente biograficemetaforizate. ªansa ca aceastã operã sã fiereprezentatã este probabil foarte micã atâta timpcât instituþiile de gen uneori nu au timp (ºi/saudeschiderea necesarã), fonduri, pentru a-ºi susþinepremierele programate de ani de zile.

Sonata a doua pentru vioarã ºi pian de IuliaCibiºescu-Duran, beneficiind de interpretareastrãlucitã a autoarei, la pian, ºi a violonistuluiEugen Cibiºescu-Duran, este o creaþie amplã,structuratã în trei pãrþi: partea întâia în formã desonatã, partea a doua o temã cu variaþiuni ºipartea a treia Epilog. Întreaga sonatã esteconceputã într-un suflu concertistic. Percepþiaauditorului despre lumea intonaþionalã creatã estecã aceasta aparþine ca reper stilistic sonatelor sauconcertelor beethoveniene, brahmsiene, într-unlimbaj muzical contemporan, panmodal,impregnat de cromatisme. Contrastele tensionaleputernice, existenþa unui tematism distinct ºiexpresiv, a unui dramatism cu accente pateticesubliniazã de asemenea referenþialitatea launiversul stilistic amintit. Partea a doua reface,foarte plastic, o temã muzicalã tonal funcþionalã,de o frumuseþe seninã, o aluzie transparentã„cultural-istoricã” la echilibrul ºi simplitateapãrþilor lente clasic-romantice. Comentariulvariaþional ulterior reface traseul limbajului de laconsonant la disonant, de la senin la întunecat,de la explicit la abstract. Epilogul este o rezolvareîntr-un final eteric, a forþei tensionaleextraordinare cumulate în dramaturgia lucrãrii.

Cu lucrãrile lui ªerban Marcu, Ecouri pentruclarinet ºi Nemediu pentru clarinet ºi flaut, alãturide interpreþii Deak Sandor ºi Liliana Cadar neîntoarcem cãtre expresia cameralã miniaturalã,interiorizatã, liricã, impregnatã de monologuri saudialoguri muzicale intro sau extrovertite. LucrareaEcouri este construitã pe tehnica reluãrii unorstructuri motivice, de cãtre acelaºi executant, înregistre ºi dinamici diferite, cu efect de ecou,„tãcerile” având un rol important expresiv, acelade a completa viziunea staticã sau dinamicã adiscursului muzical. Nemediu este o lucraremuzicalã-portret conceputã pentru a „evoca”imaginea celor doi compozitori ºi oameni deculturã de care ºerban Marcu este legat, OctavianNemescu ºi Dan Dediu. Titlul este o combinaþie a numelor celor doi, acestea fiind încriptate înmotivele cu valoare tematicã, mi-mib do (pentruNemescu, este acelaºi cu cea al lui Enescu) ºi re,mi, re, do, pentru Dediu. Personificarea de cãtrecompozitor, în sound-ul celor douã instrumente,

a personajelor amintite precum ºi în discursulcontrastant ca expresie, genereazã o anumitãdinamicã a dialogului. Unul dintre discursuri,dominant la început, caracterizat de jocuriostinate în ritmicã giusto, este întrerupt de scurtemomente de discursivitate liricã, ce treptat devinetot mai elaboratã, estompând miºcarea ostinato ºidizolvând-o pânã la dispariþie. Este o lucrareludicã în esenþã, proaspãtã ºi extrem de sugestivã.

Ionicã Pop, în lucrarea sa O pentru trombonpercuþie ºi comentariu pianistic, „un fel de dialogal compozitorului cu opera sa” dupã cum declarãcompozitorul, creeazã un scenariu în caredramaturgia muzicalã reface un ritual de sorgintecosmogonicã. O reprezintã momentul iniþial, estesimbolul elementului primordial, al oului, unitateaprimarã haoticã din care se naºte în cazul nostrumuzica ce ordoneazã cosmosul. Cele douãpersonaje muzicale îºi au originea în douã entitãþimitologice Fârtatul ºi Nefârtatul, descrise deMircea Vulcãnescu în Mitologie româneascã, unulfiind reprezentat de trombon, Mircea Neamþ-Gilovan, celãlalt de percuþie, Nicolae Coman.Sonoritãþile fruste, violente, pasta sonorã agresivãdeschide lucrarea completând imaginea lumiinecreate, atmosfera terifiantã a haosuluiprimordial din care încet se desprinde un motivmuzical rudimentar, pentacord, supus uneicontinue variaþii. Confruntarea finalã dintre celedouã personaje muzicale este redatã ºi prinmiºcare scenicã, Fârtatul îl învinge pe Nefârtat ºitârându-l peste suprafaþa pãmântului se nascdealurile, vãile, munþii… spune legenda.

Piesa lui Cristian Bence-Muk, Meditaþiile unuifagot singuratic, spune povestea muzicalã a unuifagot îngândurat, artist, care prins în vârtejul vieþiicotidiene este silit sã ia atitudine. Cu un umorirezistibil, o supleþe timbralã ºi tehnicãinstrumentalã foarte bine stãpânitã, FlorinCârlejan, fagotul, trece prin calvarul celor treipãrþi ale lucrãrii corespunzând celor trei forme destress la care e supus „contribuabilul”: I Duo-Politic-Intermezzo, II Monolog-Medical-Intermezzo ºi III Trio-Social, Taxe ºi impozite,Executare silitã, Epilog. Muzica este de osugestibilitate transparentã semantic. Dialoguriprecipitate între registrele instrumentului neamintesc de talk-show-urile politice, sau depasiunile care se consumã casnic între membriifamiliei pe aceste teme, în partea a doua, efecteleparodice merg pânã la tusea ºi strãnutul bietului

fagot bolnav, iar în ultima parte, fagotul estedezmembrat încetul cu încetul pânã la ancie, sau„pânã la piele”. Epilogul este o reprizã în carematerialul muzical tematic (politicul) revine, dareste întreruptã de bãtaia hotãrâtã din picior apersonajului. Se pare cã bietul fagot este hotãrâtsã nu mai fie pãcãlit a doua oarã.

Ciprian Pop, în lucrarea sa Pneumachinapentru trombon ºi mediu electronic, ne plaseazãîntr-un câmp de reprezentãri ale ficþionalului, încare timbralitatea compusã a trombonului ºi asintetizatorului creeazã viziunea unei maºini-robotpropulsatã prin aer, un fel de hotroad cufuncþionalitate multiplã, o maºinã infernalã carese trezeºte la viaþã. Construit pe o singurã ideemuzicalã, cu valoare funcþionalã tematicã, supusãvariaþiei continue, discursul muzical conþinesugestii timbrale extrem de variate în care partidatrombonului, ,,Pneumachina”, interpretatãmagistral de Mircea Neamþ Gilovan, îºi „pliazã”sonoritãþile pe cele ale sintetizatorului, realizândefecte ºi imagini spectaculoase. Compozitorulexploreazã aproape toate posibilitãþile coloristiceale acestui instrument în combinaþie cu spectrelediscursiv-muzicale complementare ale partideisintetizatorului la care se aflã compozitorul,tehnicile de scriiturã situându-se printre celevolutiv dezvoltãtoare, consacrate prin tradiþiacomponisticii contemporane.

Cu lucrarea în primã audiþie absolutãStructuri IV, pentru ansamblu de percuþie,Constantin Râpã ne reintroduce într-o lume aritmurilor muzicii ancestrale, cu valoarearhetipalã, ce se regãseºte poate în practicadubaºilor þãrani. Compusã pentru douã tobe mici,în dialog continuu, întrerupt periodic prin pauzecu efecte coloristice diverse din arsenalulpercuþiei, ritmica este de o simplitate naivã,rudimentarã. În partea a doua tempo-ul seînteþeºte, ritmurile simple, primordiale sugereazãbãtuta maramureºeanã, strigãturile cu efectparodic creeazã tuºe groase de „penel”compoziþional în spiritul atmosferei create înfilmele lui Emir Kusturica.

3333

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


O precizare prealabilã: utilizez în titlutermenul legãmânt (descendent allatinescului ligamentum) în sensul sãu

de legãturã, relaþie, pe care deja Dicþionarullimbii române moderne apãrut la EdituraAcademiei în 1958 îl considera „învechit”. Mieînsã îmi pare cã rezistã bine ºi frumos chiar ºi laacest haotic început de secol 21.

Cu un director artistic de talia lui PaoloDamiani, festivalul „interdisciplinar” de laRoccella Jonica continuã sã impresioneze ºi dupãce a depãºit deja un sfert de secol de existenþã.Nici urmã de rutinã. Din contra, aceeaºideliberatã urmãrire a „pluralitãþii limbajelor cagaranþie a unui adevãr non-parþial”, în consens cuLecþiile americane ale lui Italo Calvino. Pe lângãconcertele propriu-zise, reuniunea jazzisticã de petalpa peninsulei italice propune o secþiuneintitulatã Explorãri(Laboratoare/Seminarii/Întâlniri întrejazz&muzici improvizate etc.), unde am susþinutºi eu o serie de conferinþe de estetica jazzului,derivate din cursul inaugurat la Academia deMuzicã din Cluj în urmã cu un deceniu. Ca oagreabilã surprizã, dintre auditori nu au lipsitamici de aleasã þinutã intelectualã pe care îicunoscusem anul trecut: scriitorul Stefano Benni,cineastul Jonny Costantino, pianistul GiovanniCeccarelli, percuþionistul Michele Rabbia,fotograful Peppe Macri...

Pânã s’ajung în Calabria, din cele zece zile defestival se consumaserã deja patru. Printrerecitalurile pe care regret cã nu le-am prins senumãrã Buena Vista Social Club din Cuba,Alessandro Gwis (pianistul grupului AiresTango), duo-ul acordeonistului italian LucianoBiondini cu saxofonistul argentinian JavierGirotto, colaborarea ghitaristului sard Bebo Ferracu contrabasistul Paolino Dalla Porta, în fine,cvartetul virtuozului clarinetist Gabriele Mirabassi

(cu atât mai mult cu cât careiera acestuia dinurmã a luat o decisã turnurã brazilianofilã, princolaborarea cu compozitorul-ghitaristul-cântãreþul„carioca” Giunga).

Din fericire, graþie intervenþiei oportune aIrenei Mallamaci (o studentã calabrezã ce asistasela cursurile mele din Cluj), mi-am recuperat latimp bagajul pierdut pe parcursul zborurilor cucompaniile Alitalia ºi Air Malta. Aºa încât avuiplãcerea de a fi martor la succesul formaþieigeorgiene Shin, pe care eu o propusesem înprogramul din acest an. Despre prestaþiamuzicalã a artiºtilor din Tbilisi voi mai scrie (însperanþa cã îi voi revedea la Ethno Jazz Chiºinãu2006). Dar nu pot trece sub tãcere felul cum eiºtiu sã se impunã ºi în afara scenei. Însoþiþi deimpresara Juliana Voloz din Estonia, membriigrupului Shin au fãcut o frumoasã demonstraþiede culturã a banchetului, specificã acestei naþiunicaucaziene. La finele cinei oferite de organizatori,muzicienii au dat un recital de cântece georgienea cappella de o stupefiantã acurateþe polifonicã.Toþi cei prezenþi în local, patronul, personalul ºitrecãtorii de pe stradã au ascultat sideraþi, dupãcare au izbucnit în aplauze entuziaste.

În preambulul aceleiaºi seri am urmãritprogramul intitulat En clave negra, conceput deCarlo Frasca, lider al ansamblului ArlesianaChorus Ensemble din Calabria. Deºi uneoripierdutã în hãþiºurile propriului eclectism, muzicalui Frasca atingea suficiente puncte deincandescenþã (datorate în principal juneluisaxofonist Raul Colosimo), spre a satisfaceorgoliile locale. Da – în Calabria, la fel ca întoatã Italia, existã realmente o nouã generaþiecapabilã sã ducã mai departe glorioasele tradiþiiale jazzului peninsular. De asta aveam sã mãconving ºi în seara urmãtoare, când pe scenaamfiteatrului de sub cetatea medievalã aRoccellei s’a cântat/recitat ambiþioasa operã-jazz

Cosmonauþii ruºi, pe muzica lui Battista Lena ºitextul lui Marco Lodoli. Spre a vã sugera cumvacomplexitatea demersului, l-aº asemãna celebreilucrãri Escalator Over the Hill. Un amestecsavant de elemente specifice muzicii culte dar ºipoesiei populare, oscilând între compoziþiariguroasã ºi improvizaþia impenitentã. Inevitabil,dimensiunile proiectului l-au fãcut destul de greudigerabil. Pasaje de autentic lirism ºi de inspiratãgraþie colectivã alternau cu recitative ºi cu aluziiculturale mai mult sau mai puþin forþate(astronauþii sovietici implicaþi în prezumtivulnaufragiu cosmic purtau numele celor trei fraþiKaramazov – Ivan, Dmitri ºi Alioºa). Mãîntrebam oare cum ar fi primitã la Moscovaaceastã compoziþie? ªi mi-l imaginam pe uniculnostru cosmonaut, Dumitru Prunariu (altminteriun bun ascultãtor de jazz), reacþionând lafantasmagoricele variaþiuni ale libretului pe otemã încã neepuratã de poncife ºi ideipreconcepute. Altminteri, la nivel orchestral amfost regalaþi cu o execuþie elegantã, de orevigorantã varietate timbralã – de la clarinetul luiMirabassi la flauþii Susannei Valloni, de la corn latubã-bas, de la oboi la clarinet-bas etc.

Grupul Aires Tango a venit cu un program demaximã coerenþã conceptualã ºi creativitateinterpretativã: Escenas Argentinas. Pieselemuzicale se alcãtuiau dininvenþiuni/ilustraþii/comentarii sonore lafotografiile realizate de Giancarlo Ceraudo înpatria liderului formaþiei, Javier Girotto (nãscutîn 1965 la Cordoba/Argentina). Prestaþia acestuia– la sax sopran/bariton ºi diverse tipuri de flautandin – îl recomandã drept un demn urmaº ºicontinuator al compatriotului Gato Barbieri.Tematica militantã a unora dintre imagini(protestele mamelor celor dispãruþi în timpuldictaturii militare, „la querida presencia delcomandante Che”, lupta pentru justiþie socialã)îºi gãsea pendantul în interacþiunea intensivãdintre Girotto ºi companionii sãi: AlessandroGwis/pian, Marco Siniscalco/bas ºi MicheleRabbia – un percuþionist inventiv pânã lafunambulesc.

(Continuare în numãrul viitor)

Jazzul ca legãmânt între arte (1)Virgil Mihaiu

Grupul condus de contrabasistul newyorkez William Parker

Pianista nipona Eri Yamamoto

3344

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


M ã autodenunþ (înainte de a fi demascat)ºi recunosc cã m-am sãturat sã tot scriu„de rãu” despre filmele româneºti, dar –

o minimã circumstanþã atenuantã! – lucrez cu„materialul clientului”. Mã bucur cã acum potscrie de bine – fãrã ghilimele! –, chiar la superla-tiv, despre un film românesc: Cum mi-am petre-cut sfârºitul lumii (România, 2006; sc.: AndreeaVãlean, Cãtãlin Mitulescu; r. Cãtãlin Mitulescu;cu: Dorotheea Petre, Timotei Duma, MirceaDiaconu, Carmen Ungureanu, Jean Constantin),debut în lungmetraj, selecþionat anul acesta laFestivalul de la Cannes, secþiunea „Un certainregards” ºi distins cu premiul pentru interpretarefemininã (Dorotheea Petre). Scenariul a câºtigat în2005 premiul Sudance / NHK InternationalFilmmakers pentru cel mai bun proiect europeanla Festivalul de Film Sudance, Park City, SUA, fes-tival înfiinþat ºi patronat de Robert Redford. Dacãmai amintim ºi cã pe generic figureazã, în calitatede producãtori executivi, Martin Scorsese ºi WimWenders, cronica de faþã s-ar putea încheia. Dar...Cãtãlin Mitulescu are un mare „handicap”: nu senumeºte Emir Kusturica, sã zicem, caz în carechiar ºi critica din România ar fi exultat în faþafilmului sãu, i-ar fi gãsit valenþe nebãnuite (nicichiar de el însuºi) º.a.m.d. Dar, pentru cineurmãreºte fenomenul cinematografic românesc,

Cãtãlin Mitulescu nu este un necunoscut.Amintim doar prezenþele lui la Cannes, cu douãscurtmetraje: Bucureºti-Wien, ora 8.15 (2000) ºiTrafic (2004, Palm d’Or).

Cum mi-am petrecut sfârºitul lumii este ceamai tandrã, cea mai curatã, cea mai lipsitã deprejudecãþi evocare cinematograficã a sfârºituluiperioadei comuniste din România. Întâlnim ºi aicio „recuzitã” specificã: o familie obiºnuitã dintr-uncartier bucureºtean periferic, o poveste dedragoste între doi liceeni, tentative de trecere afrontierei, domiciliu forþat pentru fiul unor„disidenþi”, securiºti, miliþie, ºedinþe de UTC cuabsurde excluderi din organizaþie etc. Acþiunea,plasatã în 1989, este vãzutã prin ochii unui copil,Lalalilu (extraordinar Timotei Duma), de unde„obiectivitatea” demersului filmic. Esteremarcabilã reconstituirea atmosferei epocii, fãrãostentaþie, fãrã ipocrizie, fãrã (pre)judecãþipãrtinitoare. Fie cã este vorba de povestea dedragoste, defel idilicã, dintre Eva (DorotheeaPetre), sora lui Lalalilu, ºi un coleg de liceu, fiulsecuristului din cartier, de încercarea aceleiaºi Evade a fugi din þarã (la care renunþã în ultimulmoment, fãrã explicaþii lacrimogene saupatriotarde), de sãrãcia „peste medie” sau derãzbunarea vecinilor pe securist dupã rãsturnarealui Ceauºescu. ªi atunci, oamenii au iubit, au

urât, au fost fericiþi ºi nefericiþi, au visat, au fosttriºti – au trãit! Existã o nostalgie care dominãîntreg filmul; din fericire nu este vorba desprenostalgia dupã idilice vremuri apuse (ar fiimposibil), ci dupã o vârstã a candorii ºi puritãþii,o stare de spirit care nu poate fi întinatã de niciun sistem social, de nici un fel de îndoctrinarepoliticã. „Am fãcut acest film pentru cã îmi erador de grãdiniþã, de liceu, de România...” –mãrturiseºte regizorul. ªi reuºeºte sã ne transmitãacel sentiment al inefabilului condiþiei umane„fãrã frontiere”. De o candoare absolutã estegestul lui Lalalilu: înþelegând cã tot rãul din jurvine de la Ceauºescu, implicit de la sistem, punela cale un... atentat înpotriva acestuia! Înarmat cuo praºtie porneºte spre celebra adunare popularãdin decembrie 1989 în care dictatorul a fosthuiduit, adunare ce a marcat începutul sfârºitului.Dar aceasta este doar o „gãselniþã” a filmului.Dominantã este o atmosferã fellinianã – Fellini celdin Amarcord –, o privire plinã de duioºie ºiînþelegere asupra unei lumi crepusculare,înnobilatã de trãirea subiectivã a fiecãruia (dar nua tuturor!). Remarcabilã întreaga distribuþie, cu omenþiune specialã pentru Jean Constantin, într-unrol secund cu totul atipic pentru el.

Dacã revelaþia ultimului deceniu al secoluluitrecut în cinematografia românã s-a numit NaeCaranfil (Radu Mihãileanu nu intrã în discuþie:cinematografia românã se împarte, deocamdatã,în Radu Mihãileanu ºi ceilalþi), revelaþia acestorprimi ani de dupã 2000 este Cãtãlin Mitulescu.

Cum mi-am petrecut sfârºitullumii

Ioan-Pavel Azap

film

Î n China comunistã, la sfârºitul lui 1968,Marele Cârmaci al Revoluþiei, preºedinteleMao, a pornit o campanie teribilã:

universitãþile au fost închise, iar tinerii intelectualiau fost trimiºi la þarã, pentru a putea fi“reeducaþi” de þãranii sãraci. Dai Sijie (nãscut în1954) a petrecut o perioadã de reeducare (1971-1974) într-un sat de munte, apoi a plecat înFranta, unde trãieºte ºi acum. A scris romanul cucaracter autobiografic Balzac ºi MicuþaCroitoreasã chinezã, tradus la noi în 2002 deDaniela Boriceanu, la Editura Polirom. Mai apoi,Dai Sijie a fãcut filme: China, durerea mea, Tangal unsprezecelea ºi chiar Balzac et le PetiteTailleuse Chinoise. ªocantã este afirmaþia luiBernard Pivot la apariþia romanului Balzac ºiMicuþa Croitoreasã chinezã: “Dacã aceastã cartenu devine un bestseller înseamnã cã nu sunt bunde nimic”.

Când am început lectura cãrþii nu vãzusemfilmul, dar mi s-a pãrut, deodatã, un pariu dificilrezolvarea cinematograficã a potecii înguste, “careºerpuia printre stânci enorme, creste, vârfuri ºicoame de toate mãrimile ºi formele”. Poteca adevenit pentru mine un personaj, o provocare, ouluire. Îmi imaginam deja satele mici împrãºtiateprintre întortochelile singurei poteci, acolo peMuntele Fenixului Ceresc, unde erau trimiºi“duºmanii poporului”. Naratorul ºi Luo ajung însãtucul cel mai sãrac, unde domina primarul cu

ochiul lui stâng pãtat de cele trei picãturi desânge. Acolo nu existã ceas deºteptãtor, nici ceasde mânã, aºa cã tare mult succes aveadeºteptãtorul lui Luo, cu cocoºul þantoº, cu peneverzui de pãun, care se miºcã la fiecare secundã.Sãtenii sunt uimiþi de vioara naratorului. Luo îlroagã sã cânte o sonatã de Mozart, însã primaruldevine suspicios, agresiv, auzind de... Mozart! Nucumva era vreun duºman al poporului? Luo îllinisteºte, spunându-i cã “Mozart se gândeºteîntotdeauna la Mao”.

Dacã în Pe malul fluviului Amur de Makine seaducea un omagiu cinematografului, în cartea luiDai Sijie se ajunge la literaturã dinspre cinema,adicã e un cinema povestit. Nevoia de ficþiune asatenilor e potolitã de cei doi eroi, care povestescîn neºtire filmul nord-coreean Fata care vinde flori(un film tezist, bineînþeles!). În romanulCititoarea de Jean Raymond, sunt inseratefragmente din opere literare. În Balzac ºi...Ochelaristul a ascuns un geamantan cu cãrþi, deunde naratorul ºi Luo smulg la început UrsuleMirouet de Balzac ºi o copiazã pe peticele depiele de oaie ale unui cojoc (ne amintim de filmullui Peter Greeneway – The Pillow Book, tradus lanoi Cartea de cãpãtâi, care mai ruleazã ºi acumpe ecrane), iar Micuþa Croitoreasã citeºte, devineemancipatã ºi pleacã la oraº. Lecturile trezescdorinþe, libertãþi, stimuleazã ºi un anumitbovarism. Balzac a învãþat-o pe Micuþã cã

“frumuseþea unei femei este o comoarãnepreþuitã”.

Ce se mai aflã în geamantanul-tezaur? Hugo,Stendhal, Dumas, Baudelaire, Flaubert, Rousseau,Tolstoi, Gogol, Dostoievski, Dickens, Kipling. Laei se gândesc tinerii ce carã ciuberele-raniþã cuexcrementele amestecate cu apã, în timp ce plouãmereu pe munte. Persistã o ceaþã groasã, sinistrã.Peisajul devenea ireal.

Când autorul unei cãrþi devine el însuºiregizor al fimului inspirat din propria scriiturã,lucrurile se simplificã ºi se complicã în acelaºitimp. Este el capabil sã “taie”, sã renunþe?Marguerite Duras ºi-a ecranizat aproape toateromanele, însã – în loc sã adere la limbajul alteiarte, a cinematografului, nu s-a prea pututdespãrþi de propria-i literaturã. Ce face Dai Sijie caregizor al fimului Balzac ºi...? Acelaºi mister,aceeaºi simbolisticã vie, carnalã, dureroasã,infinitã, provocatoare, miraculoasã. Tot timpul aisenzaþia de oniric, chiar când Luo ºi Micuþa stauîn golful fericirii lor, iar ea “urcã din strãfundulapelor, cu giumbuºlucuri de delfin”.

În rolurile principale: Zhou Xun, Lin Ye, ChenKen. Muzica (Wang Pusian) face jumãtate dinfilm, adicã are o funcþionalitate inimaginabilã.Naratorul din carte apare aici ºi cu voce din off.Cum actorii nu sunt foarte cunoscuþi, ai senzaþiade realism acut, atenuat imediat de poeziamuzicii. Un peisaj primar, mirific, rãscolitordominã cadrele. Dai Sijie nu avea cum sã nugãseascã ceea ce a descris cu atâta precizie. Maibine zis, ºtia precis unde sã caute. Regizorul asimþit nevoia sã continue epicul din carte, aºa cãîn film apare un final “dupã 15 ani”, caredistoneazã cu structura riguroasã a cãrþii.Narcisismul auctorial poate virusa din când încând ºi un talent de talia lui Dai Sijie.

Mozart se gândeºte întotdeauna la Mao

Alexandru Jurcan

literaturã ºi film

3355

Pantone 2253 UU

Pantone 2253 UU


D upã prestaþia din filmul Dangerous,realizat în 1935, Bette Davis avea sãcâºtige primul ei Oscar iar influentul

critic de film E. Arnot Robertson va scrie înPicture Post: „Cred cã Bette Davis, dacã ar fi trãitacum o sutã sau douã sute de ani, ar fi fost arsãpe rug ca vrãjitoare.”

Oferta de a juca în Jezebel a venit odatã cuoportunitatea de a primi rolul principal în filmulsemnat de regizorul Victor Fleming Pe aripilevântului, pelicule intrate concomitent înproducþie. Istoriile filmului noteazã dorinþa,devenitã aproape obsesie, a lui Bette Davis, de aîntruchipa rolul lui Scarlett O’Hara, lucru cu careGeorge Cukor – cel care semneazã prima parte afilmului ºi care avea sã fie demis de Clark Gable –era întrutotul de acord. De fapt pentru eaoptaserã ºi alþi scenariºti ai acestei pelicule, cumar fi Ben Hecht sau Scott Fitzgerald (scenariulfilmului a fost scris în aproape doi ani trecândprin mâinile a cincisprezece scenariºti), darproducãtorul David Selznick s-a opus cuvehemenþã acestui lucru. Criticul de film, ºitotodatã producãtor, N.T. Binh observã:„Colaborarea dintre Bette Davis ºi William Wylerlanseazã, odatã cu Jezebel, una dintre cele maifructuoase colaborãri din întreaga istorie aHollywoodului. Stilul clasic, uºor rece ºi distant, alui Wyler, echilibreazã perfect cu tendinþele‚isterice’ ale actriþei. Se ºtie bine cauza pentrucare Selznick a refuzat colaborarea cu Bette Davis:‚Nu are nimic romantic în încãpãþânarea saamoroasã, nimic atrãgãtor în atitudinile saleprovocatoare’”. De fapt, dincolo de dorinþa luiSelznick ca eroina principalã a romanului Pearipile vântului sã fie întruchipatã de o firefemininã romanticã tipic sudistã – ceea ce orecomanda mai puþin pe Bette Davis –, acesta nuputea accepta faptul cã, încã din 1935, ea ar fisemnat un contract cu compania Warner Bros. Seºtie cã marile companii doreau sã descopere ºi sãpunã monopol pe toþi colaboratorii sãi, de laregizori, actori, directori de imagine pânã laîntregul personal tehnic. Pe de altã parte,presimþind enormul succes pe care filmul luiSelznick-Fleming îl va avea, producãtorii de laWarner Bros s-au grãbit sã scoatã Jezebel pe piaþafilmului american înainte ca Pe aripile vântului sãaiba triumfala premierã în Atlanta pe data de 14februarie 1939. Premierã la care regizorul VictorFleming (cel care triumfase cu un an înainte cupelicula Vrãjitorul din Oz) avea sã lipseascãconsiderându-se umilit de magnatul Selznick.

Nãscutã într-o familie americanã deprovenienþã franco-irlandezã Bette Davis a fostîncã din tinereþe influenþatã de filmele lui RudolfValentino ºi Mary Pickford dar ºi de un spectacolde teatru bazat pe un text de Ibsen – Raþasãlbaticã – având în rolurile principale pe celebriiactori de teatru ai vremii, Blanche Yurka ºi PegEntwistler. La 16 ani ea ºtie ce are de fãcut:„Când voi termina liceul – frecventa CushingAcademy din Ashburnham, statul Massachusetts –va trebui sã devin o actriþã. O mare actriþã. CaPeg Entwistler”. Mai târziu despre ea criticul defilm american Garey Carey va nota: „Bette Davisare întotdeauna ceva excitant; captiveazã atenþiaprintr-un simplu efort de concentrare. Un

producãtor de la Universal a spus odatã cã ‚...sex-appealul ei nu se potriveºte tiparului standard dela Hollywood’. Are sex–appeal, dar ºi-lcontroleazã, ºi-l disimuleazã. Neurastenia eiaparentã fiind preþul acestui autocontrol.”

Dupã ce joacã teatru mai mulþi ani ºi apare înmai multe filme, pe la 1930 încã era o actriþã carese cãuta pe sine. Wyler a remarcat-o înDangerous ºi i-a propus rolul din Jezebel.Proaspãt respinsã de Selznick pentru a întruchiparolul iubitei lui Rhett Buttler – alias Clark Gable –Bette Davis se aruncã cu disperare în braþeleacestui rol începând o colaborare extraordinarã cuWilliam Wyler. Acesta îi va specula la maximcalitãþile descoperind în jocul acesteia nuanþeinterpretative care vor face din Bette Davis, dupãprestaþia din Jezebel, una din marile personalitãþiactoriceºti ale cinematografiei universale.

Nu este deloc de neglijat aportul cu totul ieºitdin comun al lui Wyler în ceea ce priveºtesuccesul lui Bette Davis. Considerat un adevãratarhitect al planului doi ºi al mizansceneiregizorale puþini l-au apreciat pe Wyler în ceea cepriveºte lucrul cu actorul.

Dacã în piesa de teatru de la care pleacãsubiectul acestui film scena rochiei roºii – atâtacasã la Julie cât ºi la bal – are un aport mairedus, în filmul lui Wyler acest obiect vestimentarinfluenþeazã pelicula stilistic, dramaturgic ºiinterpretativ în mod decisiv. Deºi filmul esterealizat în alb-negru culoarea roºie a rochieidevine un adevãrat cod de citire a întregului film.Sãlbatica ºi nestãvilita pasiune a lui Julie Marston,încarnare extraordinarã a diabolicei femei Jezebel,îºi are, pentru Preston Dillard (Henry Fonda),rãdãcina tocmai în aceastã nuanþã cromaticã.Spun nuanþã deoarece culoarea roºie apãrând doarca o culoare închisã spectatorul poate sã-ºicontureze, sã-ºi vizualizeze mental el însuºiaceastã culoare. La fel ca interpretarea lui BetteDavis. Nuanþele interpretative ale actriþei sunt atâtde diverse, deºi unitare în supratema generalã deinterpretare, încât aproape fiecare cadru în careapare Bette Davis se dovedeºte a fi de o rarã ºiincofundabilã explozie pasionalã. De altfel iubireamistuitoare o duce pe Julie pânã la jertfa finalã,jertfã în care ea hotãrãºte sã se sacrifice înnumele iubirii plecând împreunã cu iubitul ei peInsula ciumaþilor. Relaþia dintre rochia roºierespinsã de societate ºi cea a focului din ultimulcadru al peliculei, flacãrã-metaforã în care setopesc destinele celor douã personaje, sunt datedincolo de dramaturgie, care lumineazãhalucinanþii parametri interpretativi ai actriþeiBette Davis.

Dar pentru a înþelege cameleonismulperformant al acestei interpretãri este nevoie sãamintim ºi de o altã secvenþã în care, din nou, orochie – de data aceasta albã, pufoasã, dantelatã –contureazã o altã faþã, o altã faþetã a personajuluiîntruchipat de actriþã.

Dupã izbucnirea ciumei, Julie Marston seretrage împreunã cu familia ei la þarã, departe deNew Orleans. Aici apare ºi Preston Dillard darînsoþit de soþia sa Amy. Venirea celor doi cade caun trãznet peste Julie. Ea îl iubeºte mai departecu aceeaºi patimã ca la început. Nimic nu o vaopri sã-l recucereascã. Chiar dacã acesta este

cãsãtorit. Astfel, pentru a-l recâºtiga, îºi schimbãtactica. Soþia lui Preston este o fiinþã delicatã,inocentã. Dar ºi ea, Julie, poate sã fie la fel. Chiarmai mult decât crede Preston. Roºul vestimentarde odinioarã se schimbã într-un alb ireal. Eadoreºte sã o învingã pe Amy cu propriile ei arme.Preston va fi orbit de frumuseþea, de aerul eiingenuu. De aici încolo, Julie va apare ca un îngerîntr-o lume în care moartea pare sã se apropie curepeziciune. Preston va ceda fostei lui iubite darasta doar o datã cu infestarea acestuia cu teribilulflagel. Angelismul Juliei va fi, de fapt, pânã laurmã, un fãrã echivoc mesaj al morþii.

Existã o secvenþã pentru care, între regizor ºiactriþã, s-au declanºat aprige dispute. Este vorbade secvenþa în care Julie o convinge pe Amy sã olase pe ea sã-l însoþeascã pe muribund pe ultimuldrum. Dialogul dintre cele douã personaje are locpe o scarã interioarã. Wyler a dorit ca întregadiscuþie sã aibã loc în timp ce femeile urcãtreptele spre camera în care se gãsea Preston aflatîn agonie. Bette Davis s-a opus. Ea nu credea niciîn miºcarea personajelor ºi nici în cea a aparatuluide filmat. Tensiunea interpretativã – simþea actriþa– risca sã se risipeascã doar pentru ca Wyler sã-ºiconceapã o mizanscenã spectaculoasã, formalã,realizatã, cum altfel?!, dintr-un plan secvenþã.Davis credea cã este mai profitabil pentru film,dar ºi pentru interpretare, ca cele douã actriþe sãrãmânã imobilizate pe treptele scãrii de lemn. Lafel ºi camera de filmat. Aºa va avea locconfruntarea între cele douã femei. Soþia luiDillard se va gãsi cu o treaptã mai sus decât Julieiar aceasta, privitã într-un accentuat contra-plonje,va reuºi s-o convingã pe rivala ei cum cã iubireaîmpãrtãºitã de ea de-a lungul anilor estesuperioarã. Ea, Julie-Jezebel, eterna ºi diabolicaiubitã, trebuie sã-l însoþeascã pe Preston, ca soþiespiritualã, dincolo de moarte. Rochia ei, de dataaceasta cernitã, aproape ºtearsã, paradoxal, îi vaoferi prima ºi ultima victorie. Preston Dillard va fial ei. Pentru totdeauna.

Dupã Jezebel, pânã în anul 1989, anul morþiisale, Bette Davis va mai fi nominalizatã de optori la Oscar ºi va realiza peste 60 de filme decinema ºi televiziune. Dar amploarea ºiperfecþiunea interpretãrii nu o va mai atingeniciodatã aºa cum a fãcut-o sub bagheta luiWyler. Aceºti ani aveau sã fie, dupã cum avea sãrecunoascã mai târziu actriþa, „Cel mai perfecttimp al fericirii...”.

25. DavisMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

“Trebuie sã continui, nu pot sã mai continui, voi continua ...”

(S. Beckett)

-- Sculptura în lemn te avantajeazã ... o zestregeneticã pentru un sculptor român ?

-- Sigur cã mã avantajeazã, dar ... niciodatã n-am suportat ideea asta: când am plecat din BaiaMare -- sã sculptez ca Vida Gheza, când amplecat din România -- sã sculptez ca Brâncuºi ...Eu am ajuns din altã direcþie sã fac lemn.

Cred cã nu datoritã interesului manifestpentru arta egipteanã ...

-- Categoric! Nu lemnul m-a condus sprevechii egipteni, pentru cã ei sculptau în orice ºitocmai asta m-a influenþat... ªi azi îmi place sãvãd ºi cumva sã întreþin tot timpul un dialog cusculptura egipteanã. De fapt dintotdeauna mi-aºfi dorit sã fac o astfel de sculpturã, diferitã, desi-gur, dar menþinând acest dialog. Aº încerca ºiacum un nou “cap de pisicã” ... deºi, vezi, noi tottimpul suntem cãlcaþi în picioare ºi acuzaþi.Iniþial, la Paris l-au desfiinþat pe Brâncuºi cu artaneagrã, oceanicã ... Atâtea lovituri primim ºi nu-inormal ... Nu ºtiu, eu par aºa firav, dar nu mãlas. Nu fac caz cã-s nu ºtiu ce mare artist ... doarcã eu aº dori sã mã fac ascultat.

-- E greu, ºi aici ºi în diaspora... mai ales cã aiºocat, ai avut curajul de a produce fracturi înpercepþii artistice inerþiale ...

-- Eram tânãr, am fost într-o tabãrã de creaþieºi am fãcut o lucrare de dimensiuni mari, îmi totspunea domnul Korondi: “Hai, dã-þi drumul, fãlucrãri mari!” Atunci am realizat schimbarea, eravorba de cu totul altceva când ai loc dedesfãºurare ºi când m-am întors, mã gândeamcum sã le fac. Sã le cioplesc într-un trunchi, sã lemut cu macaraua ... atelierul mic ... Mi-am zis –hai sã le construiesc. Nu mai este aºa, o ciopli-turã în lemn; eu nu folosesc lemnul aºa, clasic, sãzicem. Clasic ar fi volumul: caut un volum clasicîntr-o formã mai nouã ... altceva ...

-- ªi raporturile dintre volume se schimbãastfel...

-- Sigur, se schimbã. Tehnica te împinge sãschimbi totul, pânã la urmã, cum era ºi“Autoportret”-ul meu la 30 de ani. Prima lucrare afost ca un lemn cioplit: am fãcut modelul înipsos, am luat conturul, am scãzut 2 cm, amdecupat din lemn. Dupã aceea am luat stinghii delemn, le-am construit pe volum, le-am ºlefuit.Urmãtoarea, mi-am zis cã ar fi mai bine sã încercdirect în lemn – ºi atunci am vãzut cã iese.“Autoportret”-ul, fiind a treia lucrare, nu a maiavut nimic cu lemnul, era un schelet metalic ... pepost de container, pãstrând urmele zilei onomas-tice, plin de mizerii, era altceva ...

-- O instalaþie ... -- Am putea accepta cã orice sculpturã pusã în

spaþiu este o instalaþie, însã asta pretinde un anu-mit nivel de educaþie vizualã din partea celui ce opercepe. Este obositor felul în care sunt învãþaþiacum la ºcoalã, de mici, sã facã “experiment”; înloc sã lase copilul sã deseneze – el învaþã sãlipeascã hârtie igienicã ... sã facã artã ... Dacã dela grãdiniþã este deja conceptual, este în marepericol. De fapt, el ºtie exact ce vrea, dar cu aces-te colaje îºi pierde sinceritatea, de la început îieste furatã. Cum sã ajungã un matur echilibrat?Este timp, nu-i târziu nici la 30-40 de ani sã o ieirazna, dar la 5 ani e grav ºi pentru societate ºipentru individ.

Un copil când deseneazã, vrea sã comunice,deci când îi ei comunicarea ºi îl înveþi ce sã spunãe un lucru grav, e rãu. Eu cred cã ºi arta contem-poranã este în situaþia asta. Este învãþatã cum sãspunã ºi ce anume. Artistul nu mai este liber sãfie el însuºi; devine o marionetã a acestui sistem.

-- Face parte din condiþia artistului faptul de alupta ca sã-ºi apere libertatea ...

-- Eu lupt, dar de fapt nu te poþi opune, niciaici, nici acolo. ªi ce-i mai rãu aici este birocraþiaasta care se bazeazã pe o legislaþie proastã: nu sepoate, orice-ai vrea sã faci, pentru cã nu permitelegea.

-- Ai obþinut în 1992 Marele Premiu laTrienala de sculpturã de la Osaka; þi s-a propusrealizarea vreunei lucrãri de for public?

-- Despre asta vom vorbi cu altã ocazie.Oricum, încerc sã-mi fac simþitã prezenþa ºi înRomânia. Mi-am intitulat, cu o anume speranþã,expoziþia deschisã de curând la Muzeul ÞãranuluiRomân, (Bucureºti, mai-iunie 2006 )-- “Dez-OrientExpres”...

3366



plasticape la ClujClaudiu GrozaToamnã culturalã 2editorialªtefan ManasiaMonsters Inc. (Mica mea dosariadã) 3contra-editorialOvidiu PecicanÎn UE 3cartea Mihai VieruPsalmii poetului 4Alexandru JurcanRadiografia intelighenþiei româneºti 5

Mircea SãndulescuLecturi clar-obscure despre subiecte de o intimidantã limpezime 6

comentarii Adrian GrãnescuO nouã carte despre Cluj 7imprimatur Ovidiu PecicanPicãturi chinezeºti 8sare-n ochi Laszlo AlexandruPovestea unei cãrþi 9incidenþe Iuliu RaþiuNatura farsã a tragediei 10accent Monica GheþAventura “fabulator” (II) 11interviuDe vorbã cu Claude Karnoouh“Am o pasiune puternicã pentru apãrarea totalã a libertãþii deexpresie, înþelegând aici, ºi pentru opinii ºi idei pe care nu leîmpãrtãºesc deloc” 12poeziaMihai Curtean 13prozaGheorghe MironVinde-mã! 14Viorel DãdulescuDouãº’ douã 17

profil de scriitor: Alexandru VVlad 18Letiþia IleaPicãtura de mercur 18De vorbã cu Alexandru VladO amprentã, un filigran... 19

translaþiiHoria CãpuºanProzã japonezã 20evenimentIon PopDespre ºansa literaturilor „mici” 21puncte de vedereAurel SasuO ediþie de consum (politic) 22religieDe vorbã cu Nicu Gavriluþã“Tinerii care trec acum prin experienþa «orientalã» vor ajungeîn timp sã (re)descopere valorile creºtinismului” 23flash-meridian Ing. Licu StavriMoartea patriarhului literaturii egiptene 25interviu De vorbã cu poetul Ion Mureºan„Sper ca între literatura românã ºi cea vietnamezã sã se poatãtrece pînã la urmã strada” 26teatru Claudiu GrozaO reprezentaþie catharticã 27intermezzo clujean Petru PoantãExistenþe ºi mãºti poetice:Aurel Gurghianu ºi Victor Felea 28remember Tudor IonescuUmblând prin Cluj 29gulere, manºete, accesoriiMihai DragoleaGhicitoarele, omul ca oul de raþã ºi cãrarea din birou 30ex-abrupto Radu ÞuculescuCosmin, coconul lui Perþa 30muzica Mirela Mercean-ÞârcMuzica nouã în Toamna Muzicalã clujeanã 31Virgil MihaiuJazzul ca legãmânt între arte (1) 33

zapp-media Adrian ÞionDe la un an la altul 31

filmIoan-Pavel AzapCum mi-am petrecut sfârºitul lumii 34literaturã ºi filmAlexandru JurcanMozart se gândeºte întotdeauna la Mao 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean25. Davis 35

plasticaLivius George IleaMircea Roman. Un învingãtor? 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Mircea Roman. Un învingãtor?Livius George Ilea

Unul dintre sculptorii români contemporani maicunoscuþi peste hotare, Mircea Roman (n. 1958,Târgu Lãpuº, Maramureº, absolvent al I.A.P. Cluj,

1984) îºi petrece cea mai parte a timpului lucrând în ate-lierul sãu din Londra, situat pe malul Tamisei. “Omulbarcã”, lucrare acostatã vremelnic pe pontonul din dreptulferestrelor clãdirii cu ateliere, aduce, gravitând într-o dra-maticã derivã în ceaþa londonezã, strania prezenþã a uneisculpturi antropomorfe, cu accente de sorginte becketianã,într-o configuraþie hibridã, golitã de substanþã - mai multvehicul/mediu al unui deznãdãjduit mesaj decât un per-sonaj în sine.

Dacã, în anii de dinainte de 1989, acest “noufigurativism” de expresie neo-expresionistã reprezentapentru mai mulþi sculptori români o formã de rezistenþã înfaþa unei arte oficiale proliferând monstruos personajegãunoase, experienþa britanicã îi impune lui Mircea Romanun alt gen de alienare – cea a expatriatului, a cãutãtoruluide azil. Personajele sale construite, asamblate devinarmãturi ale vidului interior, punte labirinticã întredimensiunea spiritualã a umanului ºi neant. Pâlniaurmuzianã sau capacul de canal care înlocuieºte capulunora dintre personajele sale – lãzi, braþele amputate,frângerile verticalitãþii acestora acuzã o dezolatã neputinþãîn faþa agresivitãþii barbare la care este supusã fiinþa umanãîn contextul dezumanizant al societãþii post-industriale.

Mircea Roman ºi Livius George Ilea

Pantone 22717 UU AAlbastru DDeschis TRIBUNA...TRIBUNA 98 Pantone 22717 UU AAlbastru DDeschis 1 Pantone 22717 UU AAlbastru DDeschis R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e

Documents