-
11
PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI
PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI
PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI
PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI PAIANJENUL DIn CASA IMPARATULUI
-------- partea IIpartea IIpartea IIpartea IIpartea IIpartea
IIpartea IIpartea II
păianjenul: I. FRAGILITATE. Iată ce spune Iov despre cel
nelegiuit: „sprijinul lui este o pânză de păianjen.” (Iov 8:14).
„Pânză de păianjen” - sau literal „casă de păianjen”. Sensul se
completează cu următorul verset: „Se bizuie pe casa lui, dar nu
este tare; se prinde de ea, dar nu ține.” (Iov 8:15). Cui i-ar
plăcea să aibă o casă de păianjen? Acolo te plouă, te ninge, te
bate vântul, şi orice trecător neatent îţi rupe funiile cortului.
Şi însăşi existenţa noastră poartă pecetea fragilităţii. Psalmistul
Moise, spunea: „vedem cum ni se duc anii ca un
Piatra de ajutor - Biserica penticostală română “Eben Ezer” -
Torino - nr. 51, octombrie 2013
„Păianjenul îl poți prinde cu mâinile și se
găsește totuși în casele împăraților.” (Prov. 30:28)
3. Un deghizat fioros Muştele îi ştiu de frică păianjenului.
Însă pentru om, păianjenul este o jucărie vie care ţese mereu. Este
un ţesător pe care, vrând-nevrând, împăratul trebuie să-l accepte
în palat. Omul natural îi ştie frica diavolului. Însă un creştin,
ştie că diavolul într-o zi va fi aruncat în Adânc. Împăratul ceresc
l-a acceptat în palatul de pe pământ; el ţese mereu. Haideţi să
vedem
câteva caracteristici ale pânzei şi tatălui ei,
ΩΩΩΩΩΩΩΩ AAAAAAAA ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu
ispiteşte pe nime-ni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de
pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naşte-re
păcatului; şi
păcatul odată făp-tuit, aduce moartea. (Iacov 1:12-15) Cei
închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, sunt aceia care, când aud
Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la
o vreme, iar când vine ispita, cad. (Luca 8:13) Şi nu ne duce în
ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi
puterea şi slava în veci. Amin! (Matei 6:13)
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul
este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” (Marcu
14:38)
Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu
puterea omenea-scă. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va
îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci,
împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca
s-o puteţi răbda. (1 Corinteni 10:13) Ferice de cel ce rabdă
ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe
care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nime-ni, când este
ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de
Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi
-
Piatra de ajutor - Biserica penticostală română “Eben Ezer” -
Torino - nr. 51, octombrie 2013
ascunzătoare ademenind prada cu bile umed-adezive, la fel acest
„păianjen fără cruce” şi-a ţesut pânza din minciună lipicioasă,
apoi a stat în ascunzătoarea-i şerpească ademenind primii oameni cu
bile albe, prin care le-a alipit gândirea de primul păcat: „oare a
zis Dumnezeu cu adevărat?” (Geneza 3:1). Astfel, omul a căzut în
plasa în care cunoaşte zbaterea milenară numită viaţă. Să fie de
mirare că l-a păcălit pe om, cel care a prins în pânza lui a treia
parte din stelele cerului? Şarpele cel vechi putea să-şi cheme toţi
îngerii lui negri să intre în şerpii sau animalele din Grădină. Tot
regnul animal putea, la urma urmei, să caute să-l atragă pe Adam
spre pomul oprit. Evident, dacă omul stătea lângă Dumnezeu, nu
cădea niciodată. Iată de ce spuneam că există ceva mult mai
periculos decât acest „păianjen fără cruce”. Căci dacă apărea
Apolion în toată hidoşenia lângă pomul cunoştinţei, Adam nu avea
nevoie de prea multă cunoştinţă s-o ia la fugă de acolo, în
direcţia Dumnezeu. Dar diavolul ştie să se mascheze. Atârnă în
copaci ca „şopârlele satanice gecko” - şopârlele-frunze din
Madagascar. Se piteşte ca vipera morţii între frunzele grădinilor,
având saliva otrăvită. Se târăşte ca un şarpe ascuns în nisipul
pustiului. Se lasă ca un bolovan pe fundul apei şi stă nemişcat
precum peştele-broască. Se camuflează colorându-se precum
cameleonul. Şi vânează ca el, cu limba. Dovada? Mama Eva şi tata
Adam. Eu şi tu. Noi toţi. Iată ce subtil şi-a ascuns păianjenul
milenar, ura, „dăruind-o” primului om! Adam...
♦A fost sedus de un animal obişnuit (dar şi neobişnuit):
„şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului” (Geneza 3:1a).
Ah, a(fa)bilitatea!
♦A fost corupt de un cuvânt obişnuit (ca să vedem ce pericol ne
paşte!) auzit din gura lui Dumnezeu şi repetat mereu de vocea
interioară a omului, conştiinţa: „oare a zis Dumnezeu cu
adevărat...?” (Geneza 3:1b). Ah,
sunet” (Psalmi 90:9). În Septuaginta, acest paragraf sună
astfel: „anii noştri ca o pânză de păianjen s-au depănat”. Câtă
fragilitate în lume! Câtă deşertăciune! Pânze de păianjen! Aburi!
Fum! II. FERMITATE. Ca să vedem că acest mic animal nu se lasă cu
una, cu două de ceea ce ştie; îi tot stricăm pânza? El o face
repede la
loc: „păianjenul îl poți prinde cu mâinile și se găsește totuși
în casele împăraților. ” (Proverbe 30:28b). O, dacă am învăţa măcar
atât de la el: lecţia perseverenţei! Căci iată ce spunea Bunyan:
„prin stăruinţa lui, păianjenul ţesând mereu îi oboseşte şi pe cei
mai harnici măturători, aşa că rămâne tot în palat. Tot aşa un
creştin, prin statornicia lui în bine, biruie toate încercările şi
rămâne în Împărăţia lui Dumnezeu. (Matei 24:13; Evrei 10:36,39).”
III. FALSITATE. Ce înseamnă o pânză de păianjen decât un laţ
ascuns? Unii chiar şi azi „țes pânze de păianjen” (Isaia 59:5),
pentru a prinde suflete. Să nu uităm că în marfa negustorilor
pământului pe care o cumpăra Babilonul erau şi „sufletele
oamenilor” (Apocalipsa 18:13). IV. FORMALITATE. „Pânzele lor nu
slujesc la facerea hainelor, și nu pot să se acopere cu lucrarea
lor” (Isaia 59:6). Ce ţesător poate face o manta din pânze de
păianjen? Formalitate! 4. Un devorant furios Dacă este adevărat că
Biserica prin latinescul Basilica poartă semnificaţia de Casa
Împăratului, atunci versetul din Proverbe 30 este mult mai adânc
decât ne închipuim;
există un păianjen care ţese în Casa Împăratului fire din pânza
păcatului „care ne înfăşoară aşa de lesne” (Evrei 12:1). Un
„păianjen fără cruce” (fiindcă fuge de cruce!), care urmăreşte „să
prindă suflete” (vezi Ezechiel 13:17-22) în pânza lui. La fel cum
păianjenul mastofor îşi ţese capcana apoi stă în
Paianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa
imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa
imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa
imparatuluiPaianjenul din casa imparatuluiPaianjenul din casa
imparatului
22
-
Piatra de ajutor - Biserica penticostală română “Eben Ezer” -
Torino - nr. 51, octombrie 2013
amabilitatea! ♦A căzut printr-un gest obişnuit, iniţiat de
una din cele paisprezece nevoi fundamentale: „a luat deci din
rodul lui şi a mâncat ” (Geneza 3,6d). Ah, aviditatea!
♦A fost lovit de utilitatea – însuşirea obişnuită a lucrurilor –
proclamată de Creator la finalul actului creaţiei. Da! Pomul nu era
otrăvitor; „pomul era bun de mâncat
” (Geneza 3:6a). Ah, aplicabilitatea! ♦A fost atras de o
înclinaţie naturală, o
caracteristică obişnuită a fiicelor Evei care au simţ estetic
deosebit: „pomul era... plăcut la privit” (Geneza 3:6b). Ah,
atractivitatea!
♦A fost marcat de o dorinţă umană obişnuită, aceea de a cunoaşte
(atenţie mare la pomul cunoştinţei răului şi binelui din lumea
modernă: internetul!): „pomul era... de dorit ca să deschidă cuiva
mintea” (Geneza 3:6c). Ah, acceptabilitatea! Problema lui nu a fost
în păcat, cât în puterea de atracţie a păcatului, în frumuseţea
lui, în albul lui incitant. Nu în pom, cât în aura de atracţie a
acestuia. Nu în vânătorul ascuns, cât în bilele albe, frumoase,
atrăgătoare, seducătoare, lipicioase, ale „păianjenului fără
cruce”. Aceste bile însumează în ele tot ceea ce este mai frumos în
lumea creată, dar şi mai înşelător în lumea coruptă. Iată cum
răzbate până la noi acel „vino-ncoace!” din eternul feminin al
fiicelor lui Moş Adam (cum numea Bunyan firea omului): pofta firii,
pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii! Răul relelor, duşmanul furios,
furtunos şi frumos al umanităţii, poartă un nume cunoscut de toţi
oamenii. Ispita. Este mai periculoasă decât însuşi păcatul şi
moartea. De ce? Fiindcă este frumoasă. Este din start un duşman
frumos care dacă nu omoară, te trage zâmbind spre coasa morţii.
Este asemenea ciupercilor otrăvitoare, care cu cât sunt mai
frumoase, cu atât sunt mai periculoase. Este asemenea Mirajului,
Fata Morgana, care îţi promite apă inexistentă în pustie. Este
diavolul care te suie pe streaşina
33
Templului şoptindu-ţi să sari de acolo. Este Satana care te duce
în locuri înalte şi te cheamă să i te închini. Este străina cu buze
de miere şi inimă fiere care te duce la moarte. După ce te leagă
frumos la ochi, chemându-te în „jocul de-a baba-oarba”, te orbeşte
cu adevărat, şi te pune să macini la râşniţa poftelor, urmând să-ţi
faci rugăciunea din urmă şi să mori în mijlocul filistenilor.
Exterior atractiv şi interior agresiv. Otravă în sticlă de lapte.
Sticla nu te omoară, dar dacă o bei, eşti gata! Dacă ar fi să o
întâlneşti vreodată, spune-i aşa (urmând ca ultimul strigăt să-l
îndrepţi spre cer): Ispito, tu eşti umbra seninului curat şi vraja
blestemată ce-atrage în păcat, şi şarpele ce-mbie cu fructul
otrăvit, şi pofta ce momeşte spre tot ce e oprit, şi norul ce se
lasă întunecat pe vis, şi floarea-mbietoare spre margini de abis,
şi viermele ce roade a păcii rădăcini, şi vântul rău ce stinge a
inimii lumini, şi sol satanic care pândeşte uneltind, şi cursă
care-atrage spre flacără zâmbind, şi-ntunecarea minţii în clipa cea
mai grea... ‒ Aşează-Te-ntre mine, Isuse, ‒ şi-ntre ea!
Fănel Şuteu - Cluj Napoca
VERIFICĂVERIFICĂ--ŢI CUNOŞTINŢELEŢI CUNOŞTINŢELE
..................................................................
1. Pe cine a întâlnit Domnul Isus la fântâna lui Iacov?
2. Ce pom se afla în mijlocul grădinii Eden?
3. Care a fost ultimul oraş vizitat de Pavel, aşa cum reiese din
Faptele Apostolilor?
Răspunsuri la întrebările din numărul 50:
1. Întâii născuţi ai egiptenilor
2. Paharnicul împăratului egiptului
3. Fiica faraonului
-
Piatra de ajutor - Biserica penticostală română “Eben Ezer” -
Torino - nr. 51, octombrie 2013
Nu uita sNu uita sNu uita sNu uita să te rogi şi s te rogi şi s
te rogi şi s te rogi şi săNu uita sNu uita sNu uita sNu uita să te
rogi şi s te rogi şi s te rogi şi s te rogi şi să posteşti
pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti
pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:posteşti pentru:
30303030----06 06 06 06 ---- Duhul Sfânt;Duhul Sfânt;Duhul
Sfânt;Duhul Sfânt;
07070707----13 13 13 13 ---- copii copii copii copii şşşşi
tineri;i tineri;i tineri;i tineri;
14141414----20 20 20 20 ----
familii;familii;familii;familii;
21212121----27 27 27 27 ---- pregpregpregpregătire pentru
Ci-tire pentru Ci-tire pentru Ci-tire pentru Ci-na Domnului;na
Domnului;na Domnului;na Domnului;
28282828----03 03 03 03 ----
mulmulmulmulţumire;umire;umire;umire;
P.S. P.S. P.S. P.S. ---- vineri este ziua de vineri este ziua de
vineri este ziua de vineri este ziua de post a bisericii.post a
bisericii.post a bisericii.post a bisericii.
În biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben
Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica
Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer înÎn biserica Eben Ezer în luna
mai:luna mai:luna mai:luna mai:luna mai:luna mai:luna mai:luna
mai:
06 06 06 06 ---- ccccăssssătorie (Coasa Da-torie (Coasa Da-torie
(Coasa Da-torie (Coasa Da-niel şi Munteanu Letiniel şi Munteanu
Letiniel şi Munteanu Letiniel şi Munteanu Letiţia)ia)ia)ia);;;;
13 13 13 13 ---- ziua tineretului;ziua tineretului;ziua
tineretului;ziua tineretului;
20 20 20 20 ---- ccccăssssătorie (Rusu Ştefan torie (Rusu Ştefan
torie (Rusu Ştefan torie (Rusu Ştefan şi Abucean Alina);şi Abucean
Alina);şi Abucean Alina);şi Abucean Alina); ---- binecuvântare de
copii;binecuvântare de copii;binecuvântare de copii;binecuvântare
de copii;
27 27 27 27 ---- Cina Domnului.Cina Domnului.Cina Domnului.Cina
Domnului.
Colegiul de redacţie: comitetul BisericiiColegiul de redacţie:
comitetul Bisericii
Eben Ezer Eben Ezer -- TorinoTorino
Via G. Previati 18/A 10155 Torino Gheorghe Munteanu - pastor
0039 329.8409668 Mitică Iordăchescu - pastor 0039 348.0635643
Miercuri
Vineri
Duminica
19.30 - 21.00 - rugăciu- ne şi vestire a Cuvântului
19.30 - 21.00 - rugăciune
10.00 - 13.00 şi 18.00 - 20.00 rugăciune şi vestire a
Cuvântului
Orar sOrar săptămânalăptămânal
Ce ciudat...Ce ciudat...Ce ciudat...Ce ciudat... Ce ciudat e,
Doamne, că parcă Te cunosc de-o viaţă şi totuşi mereu descopăr
părţi noi la Tine! Ce ciudat e Tată că simt că mai mult de atât nu
mă poţi iubi, dar în fiecare zi îmi arăţi că se poate o iubire şi
mai mare. Ce ciudat e că atunci când mă gândesc la Tine, ceva
tresare în inima mea, de parcă ar vrea să-şi ia zborul. Şi atunci,
atunci când vorbesc de Tine… cuvintele nu sunt îndeajuns şi am
impresia că orice aş spune, nu ar exprima ce simt. Ce ciudat e,
Doamne, că atunci când am vrut să renunţ la tot, Tu mi-ai arătat că
la Tine nu pot să renunţ. Că atunci când mi-am dorit să fiu
independentă, am devenit dependentă de Tine, şi atunci când am vrut
să fug departe, am ajuns aproape de braţele Tale. Şi când mi-am
promis că nu voi mai avea încredere în nimeni, a răsădit în mine
sămânţa încrederii în Divinitate. Ce ciudat e, Doamne, că atunci
când lumea mă prigoneşte, Tu îmi spui: “Apropie-te!”. Şi… atunci
când simt că nu mai pot iubi, Tu îmi arăţi că iubirea de oameni
înseamnă zâmbetul Tău. Iar când mi-am pierdut speranţa, Tu îmi
şopteşti că mai este speranţă. Ce ciudat e, Doamne, că simt că Te
cunosc pe deplin şi că totuşi ştiu atât de puţine din Tine!
44
Plan de citire a Bibliei Plan de citire a Bibliei îîn 365 zilen
365 zile
1 octombrie:
de la Obadia cap. 1
▼
31 octombrie:
până la cap. Luca cap. 21