P 6Ev Masuri cladiri

PRELEGEREA 6MĂSURI DE PROTECŢIE LA INCENDII A CONSTRUCŢIILORCU PRIVIRE LA CLĂDIRI

Generalităţi

Atigerea obiectivelor securităţii la incendiu, când acesta seproduce, în cazul construcţiilor, se poate realiza prin aplicareaunei strategii, care stabileşte că toate construcţiile trebuie săfie proiectate, executate şi exploatate încât, pe toată durata deviaţă a acestora, să se asigure:

- stabilitatea în condiţii de incendiu (un timp normat);- preîntâmpinarea propagării incendiilor la exteriorul

construcţiilor (a fumului, gazelor şi temperaturii);- preîntâmpinarea propagării incendiilor la interiorul

construcţiilor (limitarea izbucnirii, propagării şi dezvoltăriiincendiului şi efluenţilor lui);

- securitatea utilizatorilor la evacuare în situaţie deincendiu (un timp normat);

- securitatea forţelor de intervenţie.

6.1 Stabilitatea construcţiilor în condiţii de incendiu

Generalităţi

Stabilitatea la foc a construcţiilor/compartimentelor de incendiu estecaracteristica acestora de a-şi păstra capacitatea portantă untimp normat, considerat între momentul izbucnirii incendiului şimomentul pierderii capacităţii portante, parţial sau total, caurmare a efectelor incendiului.

În cazul producerii unui incendiu, structura portantăprincipală a unei construcţii trebuie să-şi menţină stabilitateala foc, pentru a asigura:

- îndeplinirea funcţiilor specifice de către produsele pentruconstrucţii cu rol în satisfacerea cerinţei esenţiale securitatea laincendiu, un timp normat;

71

- securitatea utilizatorilor şi forţelor de intervenţie cât sepresupune că aceştia rămân în clădire (un timp normat);

- evitarea prăbuşirii clădirii.

În cazul unui incendiu real, stabilitatea la foc aconstrucţiei/compartimentului de incendiu depinde de mai mulţifactori: natura, alcătuirea şi dimensiunile elementelor pentruconstrucţii, modul de amplasare şi geometria în plan aconstrucţiei, comportarea structurii portante, rezistenţa la foc,comportarea la foc a materialelor combustibile, viteza de ardereşi durata de ardere, măsurile de preîntâmpinare a propagăriiincendiului, dotarea cu mijloace tehnice de prevenire şi stingerea incendiilor, posibilităţile de ventilare şi disipare a căldurii.

Tradiţional, în România, stabilitatea la foc a unei construcţiiîn situaţia de incendiu, pănă nu de mult, era apreciată, post-incendiu, cu calificative, precum: foarte bună, bună/corespunzătoare,satisfăcătoare, nesatisfăcătoare; calificativul, încă mai trebuiespecificat în scenariul de securitate la incendiu.

Noua abordare, în Romînia, a stabilităţii la foc a uneiconstrucţiilor în situaţia de incendiu poate fi apreciată şi pebaza codurilor europene de calcul la foc a structurilorconstrucţiilor (EC0, EC1, EC2, EC3, EC4, EC5, EC6, EC9 părţile1.2).

Situaţia cea mai nefavorabilă din punctul de vedere alsecurităţii la incendiu a construcţiilor este cedarea construcţieiînainte de evacuarea utilizatorilor.

6.2 Preîntâmpinarea propagării incendiilor la exteriorul construcţiilor

Generalităţi

Preîntâmpinarea propagării incendiilor la exteriorulconstrucţiilor se realizează prin impunerea unor valoricorespuzătoare:

- distanţelor de siguranţă între construcţii;- rezistenţei la foc a faţadelor şi acoperişurilor.

6.2.1 Distanţe de siguranţă între construcţii

Construcţiile şi instalaţiile tehnologice independente, grupatesau comasate, se amplasează la distanţe de siguranţă faţă de vecinătăţi

72

sau se compartimentează încât, în caz de incendiu, să nu se punăîn pericol alte construcţii, instalaţii sau vecinătăţi lapropagarea focului sau prăbuşire, figura 6.1 (cu notaţiile: DN-drum naţional, PAF-perete antifoc, C1 la Cn-compartiment deincendiu, D-distanţă normată, UAF-uşă antifoc, PRF-pereterezistent la foc, Îi-învelitoare incombustibilă).

Figura 6.1 Distanţe de siguranţă între compartimente deincendiu

Construcţiile civile sau industriale supraterane, de regulă, seamplasează grupat/comasat, la distanţe normate între ele, înlimitele unor compartimente de incendiu cu arii maxime admise(luând în calcul suma ariilor construite efectiv) funcţie de:destinaţia acestuia, gradul de rezistenţă la foc asociat, nivelulriscului de incendiu şi numărul de niveluri cel mai mare.

Construcţiile independente şi grupările/comasările deconstrucţii se amplasează cu respectarea distanţei minime de siguranţă(tabelul 6.1) sau pereţi antifoc foc (proiectaţi funcţie de densitateade sarcină termică de incendiu maximă din grupare/comasăre)

Tabelul 6.1 Distanţe minime de siguranţă pentru securitate laincendiu (P 118-99)

Grad de rezistenţă lafoc

asociat

Distanţe minime de siguranţă dintre construcţii (m)

I, II III IV, VI, II 6 8 10III 8 10 12

IV, V 10 12 156.2.2 Rezistenţa la foc a faţadelor şi acoperişurilor

Măsurile de limitarea a propagării incendiilor prin exteriorulconstrucţiei constau în:

73

- prevederea de elemente pentru construcţii care să împiedicepropagarea incendiului prin exteriorul clădirii, pe verticală sauorizontală:

- balcoane şi parapete incombustibile, pentru împiedicareapropagării flăcărilor de la un etaj la altul;

- lamele verticale din materiale incombustibile (în generaldin beton), pentru împiedicarea propagării flăcărilor de laîncăperea incendiată la alta alăturată;

- prevederea de distanţe minime de siguranţă la faţadeleclădirilor în formă de L sau U (exemplu, conform P 118-99:distanţa dintre golurile din pereţii adiacenţi trebuie să fieminimum 4 m şi când se prevăd goluri funcţionale la distanţemai mici de 4 m, acestea trebuie protejate cu elementerezistente la foc o minim de 45 de minute, figura 6.2);

Figura 6.2 Distanţe de siguranţă pentru preîntâmpinarea propagăriiincendiilor pe faţade

- alegerea materialelor din care sunt executate acoperişul şiînvelitoarea sau realizarea performanţei privind reacţia la foc aproduselor pentru construcţii; acestea pot fi:

- incombustibile: tablă, plăci ceramice, piatră;- combustibile: panou de învelitoare cu termoizolaţie

combustibilă, lemn etc.);

- prin luarea de măsuri constructive precum:- termoprotecţia materialelor combustibile până la

încadrarea în clasa de reacţie şi/sau reazistenţă la focnecesară;

74

- executarea de fâşii incombustibile în termoizolaţiilecombustibile;

- utilizarea de materiale incombustibile la realizarealuminatoarelor şi cupolelor etc..

6.3 Preîntâmpinarea propagării incendiilor la interiorulconstrucţiilor

Generalităţi

Preîntâmpinarea propagării incendiilor la interiorulconstrucţiilor se realizează prin:

- compartimentarea la incendiu a construcţiilor;- evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi produse de incendiu;- termoprotecţia materialelor şi elementelor combustibile

pentru construcţii;- utilizarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu rol de

protecţie.

6.3.1 Compartimentarea la incendiu a construcţiilor

Compartimentul de incendiu este construcţia sau parte a uneiconstrucţii, conţinând una sau mai multe încăperi sau alte spaţii,delimitată prin elemente pentru construcţii destinate să îlizoleze de restul clădirii, în scopul limitării propagăriiincendiului, un timp determinat.

Mărimea compartimentului de incendiu, definită prin ariadesfăşurată a sa, se stabileşte funcţie de destinaţia acestuia,nivel riscului de incendiu, grad de rezistenţă la foc asociat,numărul nivelurilor şi alcătuire, figura 6.3 (cu notaţiile: C1 laCn-compartiment incendiu, PAF-perete antifoc, UAF-uşă antifoc,PRF-perete rezistent la foc, Îi-învelitoare incombustibilă).

75

Figura 6.3 Compartimente de incendiu în construcţii

În clădirile înalte sau foarte înalte compartimentul deincendiu poate fi un volum închis, constituit din unul până latrei niveluri succesive, delimitate cu elemente pentru construcţiicorespunzător rezistente la foc şi aria desfăşurată conformcompartimentului de incendiu admis pentru construcţiile civileavând gradul de rezistenţă la foc asociat I.

Elementele pentru construcţii cu rol în limiarea propagăriiincendiilor şi efectelor exploziilor sunt prezentate în tabelul6.2.

Tabelul 6.2 Elementele pentru construcţii cu rol de limitare apropagării incendiilor şi efectelor exploziilor (P118-99)

FuncţiaElementele utilizate Protecţia golurilor

din acesteelementeTipul Denumirea

Pentru limitarea propagării incendiilor

Elemente antifoc care separă compartimentele de incendiu

Pereţi antifoc Uşi, obloane, încăperi tampon, tamburi deschişi antifoc

Planşee antifoc

Elemente de întârziere a propagării incendiilor, care separă încăperile aceluiaşi compartiment de incendiu

Pereţi rezistenţila foc

Uşi, obloane, ferestre precum şi alteelemente de închidere rezistente la foc

Planşee rezistente la foc

76

Pentru limitarea efectelor exploziilor

Elemente rezistente laexplozie, care separăîncăperile (spaţiile)cu pericol de explozie

Pereţi rezistenţila explozie

Încăperi tampon, tamburi deschişi antiex

Planşee rezistente la explozie.

-

Pereţii antifoc (AF) sunt elemente pentru construcţii verticalecare, în caz de incendiu, asigură compartimentarea antifoc,independent de celelalte elemente ale construcţiei, figura 6.4;trebuie să îşi păstreaze rezistenţele mecanice, etanşeitatea şicapacitatea de izolare termică un timp normat, conform tabelului6.3. Pereţii antifoc se realizează din materiale incombustibile,cu rezistenţă la foc minimă (180 de minute, P 118-99) şi explozie(în zonele expuse pericolului de explozie), depăşind planulexterior al acoperişurilor, luminatoarelor, pereţilor şi altorelemente combustibile pe care le intersectează (înlocuirieadepăşirii acoperişurilor, streşinilor sau a pereţilor dinmateriale combustibile se poate realiza prin utilizarea de fâşiiincombustibile cu lăţimi minime impuse, exemplu de 6 m) şiprevăzuţi, unde este cazul, cu înălţimi diferite între tronsoaneale construcţiei (de regulă, la partea mai înaltă, figura 6.5)etc..

Tabelul 6.3 Rezistenţa la foc a pereţilor antifocDensitatea sarcinii termice qs a compartimentelor de incendiu

separate de peretele antifocLimita minimă de rezistenţă la

foc a peretelui antifoc(MJ/m2) (Mcal/m2) (h)qs 840≤

840 < qs 1600≤1000< qs 3000≤

qs > 3000

qs 200≤200 < qs 400≤400< qs 700≤

qs > 700

34 (3)5 (3)7 (3)

Notă: 1. Valoarea de 3 ore dintre paranteze se referă la compartimenteleprotejate cu instalaţii de stingere automată a incendiilor.

77

Figura 6.4 Pereţi antifoc1-perete antifoc, 2-luminator, 3-acoperiş combustibil, 4-perete exterior

combustibil

Planşeele antifoc (AF), sunt elemente pentru construcţii orizontalesau înclinate, care, în caz de incendiu, asigură compartimentareaantifoc; trebuie realizează din materiale incombustibile, curezistenţă la foc minimă (120 de minute, P 118-99) şi fără golurisau cu goluri strict funcţionale, protejate corespunzător.

78

Figura 6.5 Prevederea pereţilor antifoc în cazul clădirilor cuînălţimi diferite

Pereţii rezistenţi la foc (RF), sunt elemente pentru construcţiiverticale destinate întârzierii propagării incendiilor îninteriorul unui compartiment de incendiu; trebuie să întruneascăcondiţiile de reacţie şi rezistenţă la foc prevăzute în normele şiprescripţiile tehnice, funcţie de destinaţia şi importanţaspaţiilor delimitate, nivelul riscului de incendiu, gradul derezistenţă la foc asociat necesar, densitatea sarcinii termice deincendiu a încăperilor şi rolul lor de separare, figura 6.6.Condiţii similare se impun şi elementelor de închidere a golurilordin pereţii rezistenţi la foc.

79

Figura 6.6 Pereţi antifoc şi rezistenţi la foc

Planşeele rezistente la foc (RF) sunt elemente pentru construcţiiorizontale sau înclinate destinate întârzierii propagăriiincendiilor în interiorul unui compartiment de incendiu. Goluriletehnologice sau funcţionale din planşeele care constituie elementede întârziere a propagării focului, se protejează cu elementepentru construcţii cu rezistenţa la foc cel puţin egală cu aplanşeului respectiv, prevăzute cu dispozitive de autoînchidere încaz de incendiu. În situaţiile în care pe planşee sunt recipientesau utilaje cu lichide combustibile, pe marginile golurilor serealizează reborduri incombustibile. Limita de rezistenţă la foc aplanşeelor poate fi redusă, dacă încăperile sunt protejate cuinstalaţii automate de stingere.

Pereţii despărţitori sunt pereţi prevăzuţi pentru limitareapropagării incendiilor în cadrul unui compartiment de incendiudintr-o construcţie civilă, cu o rezistenţă la foc minimă (120 deminute, P 118-99) şi care secţionează transversal clădirea (putândfi şi decalaţi în plan vertical); funcţie de gradul de rezistenţăla foc asociat construcţiei, pereţii despărţitori se amplasează ladistanţe maxime impuse (cel mult 110 m în cazul clădirilor avândasociat gradul de rezistenţă la foc I ... III şi 70 m în cazulclădirilor având asociat cu gradul de rezistenţă la foc IV sau V,P 118-99) şi la clădirile cu pod, a căror acoperiş este executatdin materiale combustibile, trebuie să separe şi volumul podului(figura 6.4).

Pereţii rezistenţi la explozie (REx) sunt elemente verticale pentruconstrucţii care se alcătuiesc şi dimensionează prin calcul, încât

80

să nu se prăbuşească sub efectul suprapresiunii ce se produce înîncăperile respective, funcţie de suprafeţele de decomprimareasigurate prin ferestre, luminatoare, acoperişuri uşor zburătore;trebuie să împiedice şi propagarea incendiilor din spaţiileînvecinate spre încăperile cu pericol de explozie, limita lor derezistenţă la foc fiind stabilită în funcţie de densitateasarcinii termice de incendi din încăperile respective. Aceştipereţii, în principiu, trebuie să îndeplinească condiţiileprevăzute la pereţii antifoc, uneori chiar mai severe, inclusivcele referitoare la protecţia golurilor şi străpungerilor.Totodată, trebuie să oprească trecerea prafului (pulberilor),vaporilor şi gazelor combustibile din spaţiile periculoase, săpermită curăţarea uşoară a depunerilor de praf de pe suprafeţeleinterioare, să asigure fixarea elementelor de decomprimare care săcedeze la o presiune maximă impusă (188 daN/m2 sau 120 kgf/m2, P118-99) şi tâmplăria, respectiv sistemele de acţionare a acesteiasă nu producă, prin manevrare, scântei capabile să aprindăamestecurile explozive.

Planşeele rezistente la explozie (REx) sunt elemente orizontale sauînclinate pentru construcţii care se alcătuituiesc şidimensionsionează prin calcul, încât să reziste la presiuneaexploziei volumetrice respective; dacă separă compartimente deincendiu, trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite pentruelementele antifoc. Pentru aceste planşee alcătuirea,dimensionarea şi celelalte condiţii sunt ca şi pentru pereţiirezistenţi la explozie. Planşeele şi elementele lor de susţinerese alcătuiesc şi se dimensionează încât să nu fie aruncate desuflul exploziei. Planşeele şi celelalte elemente constructive nutrebuie să permită formarea de spaţii neventilate care să conducăla aglomerarea prafului sau la producerea unor concentraţii localepericuloase de gaze sau vapori combustibili. Pentru decomprimareaîn caz de explozie se prevăd luminatoare cu geam simplu de maxim 3mm iar la ochiuri cu latura mică sub 0,80 m se montează geamuri de2 mm grosime; nu se admit geamuri armate. Sub geamuri se poatepune plasă de sârmă pentru a evita accidentarea persoanelor aflateîn apropiere, cu cioburile rezultate în urma spargerii sticlei.

Acoperişurile (şarpantele, învelitorile) trebuie să se încadreze în cerinţeleprivind reacţia şi rezistenţă la foc impuse de destinaţia şigradul de rezistenţă la foc asociat construcţiilor respective.Dintre condiţiile ce trebuie să fie asigurate pentru acoperişurise pot menţiona:

- izolarea termică a coşurilor şi canalelor de fum, precum şi ahotelor (prin care se evacuează gaze fierbinţi, flăcări şiscântei) faţă de materialele combustibile ale acoperişurilor;

81

- montarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelorfierbinţi cu acţionare automată şi/sau manuală şi realizarea deecrane incombustibile care casetează spaţiul de sub acoperiş cupericol potenţial ridicat de incendiu (fiecare casetă se prevedecu cel puţin un dispozitiv de evacuate a fumului şi gazelorfierbinţi);

- întreruperea continuităţii acoperişurilor combustibile cusuprafeţe mari (prin înterpunerea de fâşii incombustibile, figura6.5);

- realizarea acoperişurilor pentru spaţii cu pericol deexplozie, prin folosirea de elemente pentru construcţii uşoare;

- izolarea instalaţiilor de paratrăsnet faţă de elementelecombustibile ale acoperişurilor;

- protecţia cu instalaţii automate de stingere cu apă aacoperişurilor sau unor porţiuni ce nu au rezistenţa la foc impusăde prescripţiile tehnice (ca măsură compensatorie).

6.3.2 Evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi produse de incendiu

Realizarea evacuarii fumului şi gazelor fierbinţi

Limitarea propagării incendiului la interiorul construcţiilorse poate face şi prin:

- dirijarea aerului la interiorul clădirii;- evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi cu sisteme şi

dispozitive de desfumare.

Evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se face prin ventilaţienaturală şi/sau mecanică.

Evacuarea fumului (desfumarea) şi gazelor fierbinţi serealizează cu introducerea de aer prin canale practicate în faţadeşi evacuarea fumului direct în exterior. Aceste goluri, cele deintroducere cât şi cele de evacuare, trebuie dimensionate ca săasigure circulaţia aerului şi evacuarea fumului în încăpereaprotejată;

Eficientizarea evacuării fumului şi gazelor fierbinţi se poaterealiza prin:

- dimensionarea corectă a deschiderilor pentru admisie şievacuare;

- montarea unor ecrane verticale, care fac ca fumul şi gazelede ardere să nu depăşească compartimentul de incendiu şi să nu serăspândească în cuprinsul clădirii.

82

Calculul evacuării fumului şi gazelor fierbinţi

În cazul ventilaţiei naturale trebuie avute în vedere:- suprafaţă liberă însumată a dispozitivele pentru evacuarea

fumului produs de incendiu, exprimată procentual din ariaîncăperilor sau compartimentelor protejate, trebuie să seîncadreze în valorile prescrise de norme (exemplu 1% pentruîncăperi de depozitare), tabelul 6.4;

- dispozitivele pentru evacuarea fumului se amplasează cât maisus posibil (la partea superioară a pereţilor exteriori, judiciosrepartizate, tabelul 6.4), eventual în acoperişul clădirilor;

- acţionarea dispozitive pentru evacuarea fumului şi gazelolfierbinţi, automată şi/sau manuală, trebuie să se poată face prinmijloace uşor accesibile în caz de incendiu;

- evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi la clădirile etajatetrebuie să se asigure separat pentru fiecare nivel.

Tabelul 6.4 Corelaţii la dispozitivele de evacuare a fumului şigazelor fierbinţi

Densitatea sarciniitermice de incendiu qs

(MJ/m2 sau Mcal/m2)

Raportul dintre sumaariilor libere adispozitivelor(deschiderilor)

şi aria construită aîncăperii

Distanţa maximă între:(m)

axele a douădeschideri

ecranele suspendatesub tavan

qs 420≤(100)

1:150 45 57

420 < qs 840≤(100) (200)

1:125 … 1:80 35 75

840 < qs 1680≤(200) (400)

1:80 … 1:60 35 75

1680 < qs 4200≤(400) (1000)

1:60 … 1:40 30 … 25 30

qs > 4200(1000)

1:30 30 … 25 30

6.3.3 Termoprotecţia materialelor şi elementelor combustibilepentru construcţii

Pentru preîntâmpinarea propagării incendiului în interiorulclădirilor se pot executa termoprotecţii la materialelecombustibile; acestea se pot realiza prin:

- placarea, torcretarea, vopsirea materialelor combustibile cumateriale incombustibile;

- executarea de bariere incombustibile sau ignifuge;

83

- tratarea materialelor combustibile cu produse ignifuge.

Placarea, torcretarea, vopsirea materialelor combustibile cu materialeincombustibile se poate realiza prin:

- aplicarea de plăci de ipsos armat cu fibră de sticlă, gresieetc;

- executarea unor tencuieli simple sau pe un suport (rabitz);- folosirea de vopsele termospumante etc..

Prin termoprotecţia structuriilor de metal se îmbunătăţeşteîncadrarea construcţiei din punctul de vedere al gradului derezistenţă la foc asociat (P 118-99: de la V la III sau II sau I);aceasta se poate realiza prin:

- placare cu materiale incombustibile umede sau uscate;- torcretare;- folosirea de vopsea termospumantă (intumescentă).

Executarea de bariere incombustibile sau ignifuge se poate realiza cufâşii incombustibile de întrerupere a materialelor combustibilesau termoizolaţiilor, prin obturarea golurilor cu materialetermoizolante, executarea unor porţiuni vopsite cu produseignifuge sau termospumante etc..

Tratarea materialelor combustibile cu produse ignifuge are rolul de aîntârzia aprinderea materialelor combustibile şi încetinipropagarea flăcărilor (prin ignifugare nu se elimină posibilitateade aprindere a materialelor protejate); ignifugarea se poaterealiza (în România, conform normelor tehnice C58-96):

- în masa materialelor, prin introducerea unor inhibitori deflacără în materialul de bază sau liant (cazul produselor pentruconstrucţii pe bază de lemn stratificat sau materiale plastice);

- la suprafaţa materialelor, prin aplicarea de substanţeignifuge, pulverizare sau pensulare (cazul produselor pentruconstrucţii din lemn, textile şi unele materiale plastice:policlorura de vinil, polipropilena, poliesterii).

Produsele de ignifugare pot fi pe bază de apă sau diluant. Elepot crea pelicule simple sau termospumante.

Tratarea materialelor combustibile cu produse ignifuge poateîmbunătăţi gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor prinmodificarea încadrării privind clasa de combustibilitate/clasa dereacţie la foc a materialelor din care sunt alcătuite elementelepentru construcţii.

Produsele de ignifugare se aleg funcţie de: performanţeleelementului pentru construcţii (rezistenţa la foc), rolul şi locul

84

elementului pentru construcţii (element de rezistenţă sau finisaj,la interior sau exterior), materialul suport al elementului pentruconstrucţii.

6.3.4 Utilizarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu rolde protecţie

Preîntâmpinarea propagării incendiului în interiorul clădirilorse poate realiza şi prin folosirea instalaţiilor de stingere, deregulă sprinklere şi drencere, amplasate şi dimensionatecorespunzător. În acest context drencerele (iar în unele cazuri şisprinklerele) se utilizează pentru:

- compartimentarea prin perdele de apă a încăperilor cu pericolde incendiu;

- protejarea golurilor din pereţii de compartimentare (pentruuşi, ferestre etc.), cu scopul de a împiedica transmiterea foculuide la o încăpere la alta;

- crearea unor perdele de apă pentru protecţia golurilor dinpereţii antifoc;

- crearea unor perdele de apă sub zonele de protecţie contraincendiilor;

- protecţia clădirilor în exterior când nu sunt amplasate ladistanţe de siguranţă corespunzătoare; în acest caz capetele dedebitare a apei se pot folosi pentru protecţia acoperişului şicornişei combustibile, precum şi a uşilor şi ferestrelor.

Timpul de funcţionare a instalaţiei cu drencere şi luat încalcul la proiectarea perdelelor de apă pentru protecţia golurilordin pereţii interiori de compartimentare este precizat înreglementările tehnice (60 de minute, P 118-99).

Timpul de funcţionare a instalaţiei cu drencere şi luat încalcule la protecţia clădirilor în exterior sau la protecţiagolurilor din pereţii sau din zonele antifoc, stabilit după caz,este precizat în reglementările tehnice (60 ... 180 de minute, înfuncţie de durata operaţiunilor de stingere a incendiilor, P 118-99).

6.4 Asigurarea căilor pentru evacuare, acces şi intervenţie

6.4.1 Căi pentru evacuarea persoanelor în situaţa de incendiu(prescripţii naţionale)

85

Realizarea căilor pentru evacuare a persoanelor

Evacuare este activitatea de scoatere a persoanelor şi bunurilordin spaţiile în care un pericol se manifestă (incendiul, exploziasau altă catastrofă naturală), putând provoca moartea, afectasănătatea oamenilor sau produce pierderi de bunuri materiale.

Calea de evacuare, pentru situaţia de incendiu, este ansamblul deuşi, scări, coridoare şi încăperi care asigură, persoanelor dininterior, accesul în exteriorul clădirii sau într-un spaţiu desiguranţă la incendiu; căile trebuie să asigure evacuareapersoanelor în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă.

Masuri constructive privind proiectarea căilor de evacuare.Pentru o evacuare sigură în situaţia de incendiu, în principal,

trebuie avute în vedere următoarele:- căile de evacuare să fie construite din materiale

incombustibile;- ieşirile să asigure evacuarea tuturor persoanelor din

construcţia afectată;- căile de acces către zonele considerate sigure să nu aibă

unghiuri sau culoare moarte;- căile de acces către zonele considerate sigure să nu conducă

în spaţii cu pericol de incendiu;- ieşirile să conducă direct în calea de acces la clădire,

curte sau alt spaţiu deschis din care se poate ajunge în exteriorîn siguranţă;

- deschiderea uşilor trebuie să se facă în sensul de evacuareşi nu se admit obstacole/praguri mai înalte decât cele normate (seadmit planuri înclinate prescrise în norme tehnice).

- evacuara nu trebuie să se facă prin uşi rotative saughilotină etc..

În construcţii, compartimente de incendiu sau porţiuni deconstrucţii independente din punctul de vedere al circulaţiei, deregulă, persoanele trebuie să aibă acces la cel puţin doua căi deevacuare, pe cât posibil, în direcţii opuse; a doua cale deevacuare poate fi constituită de ferestre sau trape exterioare,dacă prin acestea se asigură evacuarea în condiţii corespunzătoarede siguranţă a persoanelor.

Asigurarea unei singure căi de evacuare este admisă când,conform proiectului, la fiecare nivel se pot afla simultan maximum20 de persoane, precum şi în alte condiţii stipulatre înnormativele de specialitate

La clădirile înalte, foarte înalte şi la sălile aglomerate suntobligatorii minimum două căi de evacuare.

86

Alcătuirea şi gabaritul căilor pentru evacuare, trebuie săasigure circulaţia lesnicioasă şi fără obstacole.

Calculul căilor pentru evacuare a persoanelor

Modelul de calcul pentru evacuarea persoanelor presupune căpersoanele evacuaează o construcţie sub formă de fluxuri/unităţi detrecere (şiruri de persoane aşezate una în spatele celeilalte),deplasându-se prin căile pentru evacuare spre exteriorul clădirii.

Stabilirea numărului de fluxuri care asigură evacuarea unui numărde persoane se face cu relaţia 6.1 (P 118-99):

F = N/C (6.1)

unde: F este numărul de fluxuri/unităţi de trecere de persoane; N - numărul de persoane care trebuie să treacă prin calea

pentru evacuare pe durata evacuării; C - capacitatea de evacuare a unui flux/unităţi de

trecere, definită ca numărul total de persoane care seevacuează prin fluxul respectiv pe toată durata evacuării.

Numărul de persoane, N, pentru dimensionarea căilor pentruevacuare este dat de capacitatea maximă simultană de persoane,stabilită prin proiect (pe niveluri şi total construcţie).

Capacitatea de evacuare a unui flux, C, este stabilităexperimental şi stipulată normrle specifice funcţie de tipul,destinaţia şi, eventual, gradul de rezistenţă la foc şi nivelulriscului de incendiu al construcţiei (P 118-99, tabelele 6.5, 6.6şi 6.7).

Tabelul 6.5 Capacitatea de evacuare a unui flux pentru diversedestinaţii de clădiri (P 118-99)

Nr.crt.

Destinţia clădirii sau porţiunii de clădirepentru care se calculează evacuarea

Capacitatea deevacuare

a unui flux, C(număr de persoane)

1Clădirile care adăpostesc persoane incapabile a se evacua singure:maternităţi, staţionare medicale, clădiri pentru copii de varstăprescolară, ospicii pentru alienaţi mintali, cămine pentru bătrâni şi 50

87

infirmi, persoane cu handicap etc.

2Clădirile pentru învăţământ de toate gradele, administrative,sociale, laboratoare, studiouri cinematografice şi de radio, săli deadunări, auditorii, magazine, expoziţii, alimentaţie publicã, lecturã,sport, aşteptare etc., care nu sunt săli aglomerate sau clădiri înalteori foarte înalte

70

3 Clădiri de locuit, administrative, hoteluri, cămine, cabane etc., carenu sunt clădiri înalte sau foarte înalte

80

Tabelul 6.6 Capacitatea de evacuare a unui flux pentru sălileaglomerate (P 118-99)

Nr.crt. Tipul sălii aglomeate şi gradul de rezistenţă la foc al clădirii

Capacitatea deevacuare

a unui flux, C(număr de persoane)

1 S1I, II 50 (70)III 35 (50)

IV, V 25

2 S2I, II 65 (100)III 50 (75)IV 35V 25

Notă: 1. Valorile din paranteze se refera numai la circulaţiile (trecerile)de evacuare din interiorul sălilor aglomerate (până la uşile de evacuare alesălii).

Tabelul 6.7 Capacitatea de evacuare a unui flux pentru clădiriindustriale (P 118-99)

Construcţii de producţie şi/sau depozitare dincategoria de pericol de incendiu

Capacitatea de evacuare a unui flux, C(număr de persoane)

A, B (BE3a, b) 65C (BE2) 75

D, E (BE1a, b) 90

Lăţimea liberă minimă a golurilor pentru trecereafluxurilor/unităţilor de trecere este normată funcţie de numărulacestora (conform P118-99):

- 0,80 m pentru 1 flux;- 1,10 m pentru 2 fluxuri;- 1,60 m pentru 3 fluxuri;- 2,10 m pentru 4 fluxuri;- 2,50 m pentru 5 fluxuri.

Lăţimile libere intermediare se consideră valabile pentrutrecerea unui număr imediat mai mic de fluxuri.

Înălţimea liberă pe căile de evacuare este normată (2,0 m, P118-99).

88

Stabilirea timpului (lungimii căii) pentru evacuare presupune existenţaunui traseu de parcurs: în axa căii pentru evacuare, de la punctulde plecare până la o ieşire în exterior sau scară de evacuare saudegajament protejat, ţinând seama de poziţia diferitelor dotări cuamplasament fix, care trebuie ocolite.

Timpului teoretic necesar pentru evacuarea utilizatorilor se determină prinraportarea lungimii căii de evacuare la o viteză medie dedeplasare a persoanelor, considerată egală cu 0,4 m/s pe traseeorizontale şi de 0,3 m/s pe trasee la coborâre; funcţie de soluţiaadoptată, distanţa de evacuare se calculează cu relaţia 6.2:

Dt = D0 + Hv/3 (6.2)

unde: Dt este distanţa totală de evacuare, în m; Do - lungimea proiecţiei pe orizontală a distanţei de evacuaredin punctul cel mai îndepărtat până la uşa de evacuare, în m; Hv - lungimea proiecţiei pe verticală a distanţei de evacuare,

în m.

Timpul total de evacuare, în secunde, se calculează cu relaţia6.3:

T = Dt/0,4 (6.3)

(exemplu: în tabelul 6.8 sunt indicaţi timpii şi lungimile pentruevacuare normate la clădiri cu specific industrial, P118-99).

Căi pentru evacuare a animalele adăpostite în construcţiilezootehnice

Numărul căilor pentru evacuare a animalelor se stabileşte pebaza unei metodologii specifice ce are în vedere categori deanimalele adăpostitie şi gradul de rezistenţă la foc asociatconstrucţiei (tabelul 6.9); astfel, distribuţia uşilor spaţiilorce adăpostesc animale trebuie să fie, pe cât posibil, uniformă,ţinînd cont de faptul că se admite ca lungimea căii pentruevacuare până la ieşirea din clădire să fie maximum 30 m, pentruanimalele aflate în stabulaţie fixă (legate), şi 50 m, pentru celeaflate în stabulaţie liberă; deschiderea uşilor trebuie să se facăîn sensul de evacuare şi în faţa uşilor sau porţilor nu se admitpraguri.

89

Tabelul 6.8 Timpi şi lungimi normate pentru evacuare la clădiri industriale

Construcţii de producţie şi/saudepozitare Timp de evacuare / lungime cale de evacuare

Categoria depericol deincendiu

Gradul derezistenţă la foc

În două direcţii diferite

Într-o singurădirecţie(coridor

înfundat)Pentru parterul

construcţieiPentru etaje sau

subsoluriPentru parter,etaje, subsoluri

s m s m s mA, B

(BE3a, b)I, II 75 30 63 25 50 20

C(BE2)

I, II 250 100 188 75 63 25III 200 80 150 60 63 25IV 125 50 75 30 63 25V 113 45 63 25 63 25

D, E(BE1a, b)

I, II nu se limiteazaIII 250 100 188 75 63 25IV 150 60 125 50 63 25V 125 50 100 40 63 25

Notă: 1. Timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de evacuare) nu senormează în toate situaţiile în care la fiecare nivel al construcţiei se potafla simultan maximum 10 persoane, indiferent de categoria de pericol deincendiu şi gradul de rezistenţă la foc al construcţiei.

Lăţimea minimă a ieşirilor pentru evacuarea animalelor însituaţia de incendiu trebuie să fie cel puţin:

- 2,00 m, pentru grajdurile de taurine şi cabaline;- 1,50 m, pentru grajdurile de viţei până la 6 luni;- 0,90 m, pentru grajdurile de porci.

Tabelul 6.9 Numărul maxim de animale admis pe o uşă pentru evacuare (NPCI-1984)

Nr. crt. Animale adăpostite în construcţie-grajdGradul de rezistenţă la foc

asociat construcţiei-grajduluiI ... IV V

1 bovine 35 252 tineret taurin 50 303 animale de muncă 35 254 cai de elită 25 -5 scroafe cu purcei şi vieri 35 256 îngrăşătorie porci 200 150

90

6.4.2 Căi pentru acces şi intervenţie la incendii (prescripţiinaţionale)

Pentru asigurarea condiţiilor de acces, intervenţie şi salvareîn caz de incendiu la clădiri şi instalaţii tehnologice se prevăd:

- căi de circulaţie (drumuri), necesare funcţional;- fâşii libere de teren, corespunzător amenajate pentru accesul

utilajelor şi autospecialelor de intervenţie ale pompierilor.

Căile de acces (drumurile) prevăzute vor asigura accesul fărăobstacole şi pe distanţe cât mai scurte la construcţii, depozitede substanţe combustibile, la puncte de staţionare şi alimentare aautospecialelor, precum şi la surse de apă. Căile de acces dinincintele industriale, grupurilor de clădiri social-administrativeşi ansamblurilor de locuinţe necesare circulaţiei obişnuite se vorproiectacat ca să permită circulaţia şi intervenţia maşinilorunităţilor de pompieri (gabarite, trasee, declivităţi etc.),avându-se în vedere ca:

- fiecare construcţie să fie deservită de un drum;- în cazul clădirilor înalte, clădirilor industriale blindate

şi monobloc să fie deservite de drumuri pe cel puţin două laturi;- fiecare sector al depozitelor deschise de materiale

combustibile solide, lichide sau gazoase să fie prevăzute cudrumuri pe toate laturile.

Reţeaua căilor de acces trebuie să formeze, de regulă, uncircuit închis, să asigure accesul unităţilor de pompieri, fărăobstacole şi pe distanţa cea mai scurtă, către toateconstrucţiile, depozitele deschise de materiale combustibile şisursele de apă (bazine, rezervoare, hidranţi, rampe de alimentareetc.). Asigurarea căilor de acces pentru autospecialele deintervenţie la sursele de alimentare cu apă, în caz de incendiu,şi a posibilităţilor de folosire a acestor surse, în oriceanotimp, constituie o condiţie de securitate la incendiu.

Căile de acces vor avea proiectate şi executate curbele şiramificaţiile încât să asigure şi înscrierea maşinilor deintervenţie ale pompierilor.

Căile de acces, în unele situaţii, pot necesita două intrăridin drumul public, dimensionate ca să se asigure accesul maşinilorde intervenţie ale pompierilor, precum în cazul unităţilorindustriale cu activităţi din categoria de pericol de incendiu A,B sau C şi cu suprafaţa incintei mai mare de 2,5 ha (P 118-99).

Calea de acces care are încrucişări la nivel cu linii de caleferată, pe care se pot gara vagoane, trebuie să prevadă a doua

91

încrucişare la nivel situată, faţă de prima, la o distanţă celpuţin egală cu lungimea unei garnituri de tren care circulă în modobişnuit pe linia respectivă.

Fâşii libere de teren se vor prevedea (dacă din procesul funcţionalnu rezultă necesitatea unor drumuri pentru circulaţii curente laanumite obiective) pentru circulaţia maşinilor de intervenţie alepompierilor, cu lăţime minimă (obişnuit 6,0 m şi 12,0 m pentruclădirile înalte), nivelate ca să asigure scurgerea şiîndepărtarea apelor de pe acestea.

Când terenul natural nu asigură circulaţia maşinilor pe oricevreme, fâşiile de teren amenajate vor fi consolidate în modcorespunzător. Fâşiile libere de teren destinate circulaţiei încaz de incendiu se vor regăsi în documentaţii specifice, luândmăsuri pentru protecţia construcţiilor subterane pe care leîntretaie (canale, cămine, reţele subterane de conducte) şimarcarea lor vizibilă.

Curţi închise, pe toate laturile construcţiilor etajate, nu serecomandă a se realizarea; când rezultă asemenea curţi, în careautospecialele pompierilor nu au acces, este necesar asigurareasalvării persoanelor din clădire şi intervenţiei serviciilor şiunităţilor de pompieri, prin ferestre sau goluri practicate înfaţadele construcţiei, marcate corespunzător pentru a fi uşorrecunoscute în situaţii de incendiu.

Curţile interioare neacoperite, cu aria minimă de 600 m2,închise pe toate laturile de construcţii şi situate la nivelulterenului sau al circulaţiilor carosabile adiacente sau la odiferenţă de nivel mai mică de 0,50 m faţă de aceste circulaţii,se prevăd obligator cu accese carosabile pentru autospecialele deintervenţie în caz de incendiu, amplasate la distanţe maxime unelede altele de 160 m, cu gabarite minime precizate (3,80 m lăţime şi4,20 m înălţime iar pentru pasajele carosabile din interiorulclădirilor 3,80 m înălţime).

Pentru curţile interioare menţionate mai sus, situate ladiferenţe de nivel mai mari de 0,50 m (fără acces carosabil), seasigură numai acces pentru personalul de intervenţie (treceripietonale) cu gabarite minime precizate (1,50 m lăţime şi 1,90 mînălţime), situate la distanţe maxime între ele precizate de 80 m.

Pereţii care limitează pasajele în clădiri trebuie să fieincombustibili şi să aibă rezistenţa la foc minimă 90 de minute.

Închiderile perimetrale ale construcţiilor cu pereţi cortinătrebuie să aibă marcate panourile de vitrare pentru intervenţiapersonalului pompierilor direct din exterior, în circulaţiilecomune orizontale (holuri, vestibuluri, coridoare etc.) sau înîncăperi cu acces permanent în circulaţiile comune. Marcarea

92

vizibilă din exterior a cel puţin unui acces pe fiecare etaj alconstrucţiei este obligatorie la etajele situate, până la 28 mfaţă de carosabil, pe toate faţadele accesibile autospecialelor deintervenţie ale pompierilor. Construcţiile închise perimetral cupereţi cortină trebuie să asigure circulaţii carosabile în dreptulpanourilor de faţadă marcate pentru accesul echipelor deintervenţie ale pompierilor. În interiorul construcţiilor, căilede intervenţie a personalului serviciilor şi unităţilor depompieri vor fi stabilite, amenajate şi marcate corespunzător,încât să fie uşor de recunoscut în caz de incendiu.

Prevederea scărilor exterioare de incendiu (executate conformstandardelor: STAS 6168) este obligatorie la clădirile cuînălţimea la cornişă mai mare de 12 m şi la:

- clădirile ce adăpostesc persoane care nu se pot evacuasingure, având mai puţin de trei scări interioare sau cele cu săliaglomerate, indiferent de gradul de rezistenţă la foc al acestora;

- construcţiile având gradul de rezistenţă la foc III ... Vasociat, situate în localităţi unde nu există unităţi de pompieri;

- zonele antifoc.

Pentru construcţiile sus menţionate, trebuie prevăzute scări deincendiu exterioare şi între acoperişuri denivelate (pentruasigurarea circulaţiei între părţile acestora situate la diferiteînălţimi) dacă denivelarea minimă depăşeşte 1,50 m, respectiv laacoperişurile clădirilor prevăzute cu luminatoare mai lungi de 80m (pentru a se asigura circulaţia peste acestea).

Scările de incendiu exterioare se vor amplasa de-a lungulperimetrului clădirii la distanţe maxime de 200 m; pe faţadaprincipală a clădirilor se admite să nu se prevadă asemenea scări.

Accesul personalului de intervenţie, în situaţie de incendiu,la clădirile cu pod se va asigura prin case de scări, lucarne şi/sautabachere.

Accesul personalului de intervenţie, în situaţie de incendiu,la clădirile înalte se va realiza şi cu ascensorul, fiind amenajatcel puţin unul uşor accesibil; în cazul clădirilor foarte înalteeste obligatoriu realizarea a cel puţin două ascensoare deintervenţie.

Ascensoarele pentru intervenţie în caz de incendiu vor asiguracapacitatea de transport a 3 până la 5 servanţi cu echipamentulrespectiv (minim 500 kg) şi vor fi realizate ca să funcţioneze celpuţin 2 ore de la izbucnirea incendiului. Aceste ascensoare vorasigura accesul pompierilor la toate nivelurile clădirii, fiindechipate cu dispozitive de apel prioritar al acestora în caz deincendiu.

93

Accesul personalului de intervenţie, în situaţie de incendiu,în interiorul clădirilor blindate se va asigura prin deschideri decel puţin 1,00 m lăţime şi 1,80 m înălţime, situate pe conturulclădirii la distanţe maxime de 80,0 m una de alta. Acestea pot fiînchise prin panouri, care să poată fi uşor desfăcute în caz deincendiu, şi vizibil marcate.

Bibliografie

1. Bălulescu P., Crăciun I., Agenda pompierului, EdituraTehnică,Bucureşti,1993.2. Burlacu, L., Alexandrescu, I., Consideraţii asupra corelăriinivelului de risc de incendiu cu gradul de dotare cu instalatiispeciale de detectare si stingere, Conferinta tehnico-stiintifica“Instalatii pentru constructii si economia de energie”, 1 - 2iulie 1999, Editura Venus, pp. 446 – 455, Iasi, 1999.3. Burlacu L., Diaconu-Şotropa D., Performanţa privind securitateala incendiu a construcţiilor, Review AICPS, nr. 1/2007 Ediţienouă, ISSN 1454-928X, Bucureşti, 2007.4. Crăciun, I., Secară, V., Calotă, S., Niţă, A, Şerbu, T.,Gherghinoiu, I., Roth, M.,Vale, I., Bălulescu, R., Protecţiaîmpotriva incendiului, ghid pentru aplicarea normelor generale deprvenire şi stingere a incendiilor, Editura Service Pompieri,Bucureşti, 2000.5. Calotă ,S., Lencu, V., Şerbu, T., Protecţia împotrivaincendiilor, vol.1, Editura Service Pompieri, Bucureşti,1998.6. Farcaş, D., Protecţia activă împotriva incendiilor.PompieriiRomâni nr.9/1990, pp.20-21, Bucureşti, 1990. 7. Roitman, M.I., Măsuri de prevenire a incendiilor înconstrucţii. Direcţia Paza Contra Incendiilor, Bucureşti, 1957.8. ***, Normativ pentru proiectarea şi executarea construcţiilordin punct de vedere al prevenirii incendiilor. Indicativ NPCI1957. Editura Tehnică. Bucureşti 19579. ***, Normativ pentru proiectarea şi executarea construcţiilordin punct de vedere al prevenirii incendiilor. Indicativ NPCI1961. Editura Tehnică. Bucureşti 196110. ***, Normativ pentru proiectarea şi executarea construcţiilordin punct de vedere al prevenirii incendiilor. Indicativ NPCI1964. Editura Tehnică. Bucureşti 196411. ***, Normativ republican pentru proiectarea şi executareaconstrucţiilor din punct de vedere al prevenirii incendiilor.Indicativ NPCI 1972 Ediţia 1974. Buletinul Construcţiilornr.3/1974

94

12. ***, Normativ departamental pentru proiectarea şi executareaconstrucţiilor din punct de vedere al prevenirii incendiilor înindustria chimică, indicativ NPCICh-1977 emis de MinisterulIndustriei Chimice cu ordinul nr. 1862/1976 13. ***, Prevenirea incendiilor în proiectarea lucrărilor deconstrucţii şi instalaţii. Ministerul de Interne – ComandamentulPompierilor - Serviciul Cultural, Presă şi Editorial, Bucureşti1973 14. ***, Norme tehnice privind protecţia construcţiilor contrafocului. Indicativ P.118/1983.15. ***, Normativ departamental privind proiectarea şi executareaconstrucţiilor şi instalaţiilor din punct de vedere al protecţieicontra acţiunii focului în ramura agriculturii şi industrieialimentare. Indicativ NPCIA/1984.16. ***, Prevenirea incendiilor în proiectarea lucrărilor deconstrucţii şi instalaţii, Ministerul de Interne-ComandamentulPompierilor-Serviciul Cultural, Presă şi Editorial, Bucureşti,1973.17. ***, Termeni şi expresii P.S.I., Ministerul de Interne-Comandamentul Pompierilor, Serviciul Editorial, Bucureşti, 1991.18. Regulamentul privind stabilirea categoriei de importanţă aconstrucţiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 766/1997,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din10 decembrie 1997.19. ***, Norme generale de prevenire şi stingere a incendiiloraprobate prin Ordinul nr. 775 din 22 iulie 1998, Monitorul Oficialpartea I, nr. 348 din 09.10.1998, Bucureşti, 1998.20. ***, Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor indicativP.118/1999, IPCT, Bucureşti 1999.21. ***, Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii deaplicare a prevederilor Normativului P.118/1999-Siguranţa la foc aconstrucţiilor. Indicativ MP008-2000, IPCT, Bucureşti, 2000.22. ***, Ghid pentru proiectarea, executarea şi exploatareadispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelorfierbinţi din construcţii în caz de incendiu-Indicativ GP-063-2001, IPCT-SA, Bucureşti, 2001.23. ***, Norme generale de apărare împotriva incendiilor aprobatecu ordinul nr. 163 din 28.02.2007.

95

96

97