Tipul de productie reprezinta o categorie economica cu caracter
organizational, reprezentand o stare organizatorica si functionala
a intreprinderii, determinata de nomenclatura produselor de
fabricat, volumul productiei executate, de gradul de specializare
intreprinderii, a sectiilor si locurilor de munca si de modul de
deplasare a obiectelor muncii, de la un loc de munca la altul.In
industrie, in functie de ansamblul acestor factori, se deosebesc
trei tipuri de productie:a. tipul de productie in masa;b. tipul de
productie in serie;c. tipul de productie individual.Categoria de
tip de productie prezinta o deosebita importanta din punct de
vedere economic, deoarece elementele caracteristice care-i definesc
continutul, determina, in vederea realizarii unei eficiente
economice maxime, metode de organizare a productiei si a muncii, de
conducere si de planificare a activitatii intreprinderilor, de
pregatire a fabricatiei noilor produse, de evidenta si control a
productiei.In raport cu cele trei tipuri de productie existente, au
fost elaborate doua grupe de metode de organizare a productiei de
baza, care sunt cuprinse si definite in mod sintetic prin
organizarea productiei in flux si organizarea productiei pe grupe
omogene de masini si instalatii.Grupa de oganizare a productiei in
flux corespunde, in principal, elementelor caracteristice tipului
de productie in masa. Cealalta grupa corespunde tipului de
productie in serie si tipului de productie individual.In cadrul
unitatilor industriale exista intreprinderi in care nu pot fi
intalnite, intr-o forma pura, cele trei tipuri de productie. In
aceste cazuri, intreprinderile vor fi incadrate intr-un tip sau
altul, in raport cu tipul de productie predominant, urmand ca
organizarea productiei de baza sa se faca in functie de conditiile
concrete existente.Tipul de productie in masaSe caracterizeaza prin
fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neintrerupt,
in cantitati mari sau foarte mari. Acest tip de productie ocupa o
pondere insemnata in cadrul intreprinderilor industriale.Tipului de
productie in masa ii este caracteristica o specializare adancita,
atat la nivelul intreprinderii cat si la cel al sectiilor de
productie, pana la locul de munca. Ca urmare a fabricarii
neintrerupte a acestui fel de produs, miscarea produselor sau a
pieselor de la un loc de munca la altul se face bucata cu bucata
sau in flux continuu. Existenta acestei caracteristici determina pe
plan organizatoric, dotarea locurilor de munca cu utilaje
specializate, amplasate potrivit succesiunii locurilor de munca,
determina folosirea unor mijloace de transport cu mers continuu:
benzi rulante, conveioare pe sine, planuri inclinate, determina
folosirea unei forte de munca si a unor scule si dispozitive
specializate.In cadrul intreprinderilor moderne, tipul de productie
in masa creeaza conditii optime pentru automatizarea productiei,
constituindu-se pe aceasta baza linii de productie, sectii sau
uzine complet automatizate.Tipul de productie in
serieCaracterizeaza intreprinderile care fabrica nomenclaturi mai
reduse sau o gama mai larga de produse, in mod periodic, in loturi
sau serii mijlocii si mici. In raport cu fabricarea unei
nomenclaturi reduse, largi sau foarte largi, in loturi mari,
mijlocii sau mici, se deosebeste productia de serie mare, de serie
mijlocie sau de serie mica.La intreprinderile caracterizate prin
productie de serie, gradul de specializare al intreprinderii, al
sectiilor si locurilor de munca are un caracter mai redus decat la
productia in masa, fiind mai ridicat sau mai scazut, in raport cu
marimea seriilor de fabricatie.In cadrul intreprinderilor
caracterizate prin tipul de productie in serie, deplasarea
produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul se face pe
loturi, folosindu-se in acest scop, mijloace de transport cu
deplasare continua sau discontinua, in raport cu marimea seriei de
fabricatie.La tipul de productie in serie, ca urmare a
caracteristicilor sale de baza, pe plan organizatoric, se impune
dotarea locurilor de munca cu utilaje mai putin specializate,
folosirea unei forte de munca cu o astfel de calificare, capabile
sa execute o operatie tehnologica pentru diferitele produse care
necesita aceasta si o astfel de amplasare a locurilor de munca pe
grupe omogene sub raport tehnologic, in functie de marimea seriilor
de fabricat.Tipul de productie individualIntreprinderile
industriale cu tipul de productie individual se caracterizeaza prin
fabricarea unor nomenclaturi foarte largi de produse, in cantitati
reduse, uneori unicate. La aceste intreprinderi, fabricarea
diferitelor piese sau produse se poate repeta la intervale de timp
nedeterminate, putand fi posibil ca fabricarea anumitor produse sa
nu se mai repete niciodata.Ca urmare a fabricarii unei varietati
foarte largi de produse, atat intreprinderile cat si diferitele
sale unitati de productie, sub raportul specializarii, au un
caracter universal, dispunand de masini si utilaje cu caracter
universal, folosind personal cu o calificare ridicata pentru a face
posibila fabricarea unei mari varietati de produse.O caracteristica
a tipului de productie individual o constituie faptul ca diferitele
produse sau piese fabricate sunt deplasate de la un loc de munca la
altul, bucata cu bucata sau in loturi de cateva bucati, miscarea
lor efectuandu-se in mod discontinuu.La intreprinderile
caracterizate prin tipul de productie industriala, sub raport
organizatoric, utilajele sunt amplasate dupa principiul tehnologic,
pe grupe omogene, folosindu-se un echipament tehnologic si mijloace
de transport cu caracter universal.Metode de organizare a
productiei de bazaO organizare riguroasa a procesului tehnologic de
baza trebuie sa tina seama de: gruparea intreprinderilor dupa
gradul de transformare al produsului finit (intreprinderi
extractive, producatoare de materii prime de baza); tipul concret
de industrie specific ramurii industriale; gradul de arborescenta a
operatiilor procesului tehnologic; tipul de productie caracteristic
intreprinderii (de masa, series au individual).Deoarece orice
intreprindere industriala poate fi incadrata intr-un anumit tip de
productie, metodele de organizare a procesului tehnologic de baza
si a desfasurarii lui se grupeaza, de regula, in functie de cele
trei tipuri, in doua mari categorii:a. metode de organizare a
productiei in flux pentru intreprinderile cu productie in masa;b.
metode de organizare a productiei pe grupe omogene de masini si
utilaje pentru intreprinderile cu productie in serie si pentru
intreprinderile cu productie individuala.In mod practic, intre cele
doua grupari exista si posibilitati de circulatie. Datorita acestui
fapt, o intreprindere cu productie de serie mare poate folosi
metode de organizare a productiei in flux. De asemenea, in vederea
cresterii eficientei productiei, exista tendinta de elaborare a
anumitor metode si tehnici care sa permita organizarea productiei
in flux si la intreprinderile care fabrica un larg sortiment, in
serii mici sau chiar unicat.Principiile organizarii procesului de
productieOrganizarea productiei intreprinderilor are la baza
respectarea unor principii:a. continuitatea desfasurarii intregului
proces de productie;b. defalcarea procesului de productie in
partile sale componente: stadii, faze, operatii;c. simultaneitatea
lucrului in toate stadiile de productie.Organizarea procesului de
productie in intreprinderile industriale, indiferent de tipul de
productie existent, trebuie sa asigure respectarea unor principii
de organizare de baza:a. principiul proportionalitatii;b.
principiul ritmicitatii;c. principiul paralelismului;d. principiul
liniei drepte;e. principiul continuitatii.Principiul
proportionalitatii subliniaza necesitatea, ca in vederea asigurarii
continuitatii in organizarea procesului de productie, sa existe
anumite raporturi sau proportii in functie de productivitatea
muncitorilor sau randamentului utilajului. De exemplu, ca urmare a
aplicarii acestui principiu, numarul de muncitori necesar pentru
executarea unei operatii sau faze de productie trebuie sa fie
proportional cu volumul de munca necesar prelucrarii.In conditiile
unei cooperari largi intre diferitele locuri de munca, sectoare,
ateliere, sectii de productie, incalcarea principiului
proportionalitatii si nerespectarea proportiei numerice necesare in
diferite grupe de muncitori sau sisteme de masini, duce la aparitia
locurilor inguste sau la aparitia excedentelor la diferite verigi
de productie. In raport cu noile tehnologii, cu modificarile care
apar in organizarea productiei ce duc la schimbari in
productivitatea grupelor de muncitori sau in randamentul grupelor
de utilaje, se impune adoptarea operativa a unor masuri, care sa
refaca proportionalitatea necesara dintre acestea.Principiul
paralelismului consta in executarea simultana a diferitelor parti
ale unui produs sau a produselor, precum si a diferitelor parti ale
procesului de productie: faze, operatii, stadii.In conditiile unei
organizari superioare a productiei, desfasurarea in paralel a
diferitelor faze sau operatii impune, ca o conditie necesara,
existenta unei anumite sincronizari in executarea acestora, in
vederea obtinerii la termenele fixate a productiei
finite.Principiul liniei drepte necesita, ca in proiectarea
desfasurarii tehnologice, sa se asigure cel mai scurt drum in
trecerea diferitelor materii prime sau auxiliare, de la un loc de
munca la altul, de la un atelier sau o sectie la alta.Acesta
presupune ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa
fie cat mai scurt posibil, evitandu-se intoarcerile, directiile
contrare sau intersectarile.Principiul continuitatii consta in
asigurarea desfasurarii procesului de productie fara intreruperi
sau cu intreruperi cat mai mici, pe toate fazele sau stadiile
procesului de productie, astfel incat intreruperile intre operatii
sau intre schimburi sa fie cat mai reduse, ajungandu-se la o
lichidare a lor in conditiile automatizarii complexe de ansamblu a
procesului de productie.Organizarea productiei in flux trasaturi
caracteristice de baza ale productiei in fluxOrganizarea productiei
in flux reprezinta o forma superioara de organizare a procesului de
productie, fiind folosita in mod eficient in toate cazurile in care
se poate permanentiza executarea unei operatii sau a unui grup de
produse pe anumite locuri de munca, asigurandu-se ca o conditie
necesara, o incarcare completa a acestora.Conditia se poate exprima
prin:Q * nt Ft, unde Q= volumul de productie ce trebuie executat
din produsul considerat nt= norma de timp pe produs pentru operatia
data Ft= fondul de timp disponibil al masinii pe care se executa
operatiaExistenta acestei conditii creeaza posibilitatea fixarii si
a executarii in mod permanent a operatiilor necesitate de
fabricarea unui produs sau piese, pe anumite locuri de munca,
amplasarea acestor locuri de munca in ordinea de executare a
operatiilor si asigurarea deplasarii diferitelor materiale, produse
sau piese, de la un loc de munca la altul, cu ajutorul unor
mijloace de transport adecvate. Pe baza acestor cerinte, se poate
trece la sincronizarea executarii in timp a operatiilor si la
executarea pe aceeasi baza a unei unitati de produs, la intervale
de timp regulate, legale si la folosirea unor mijloace de transport
pentru deplasarea produselor, mecanizate sau automatizate, cu o
viteza de deplasare reglementata in mod strict.Organizarea
productiei in flux se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi de
baza:1. divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau
multiple, sub raportul volumului de munca necesar executarii lor.
Acest lucru se realizeaza pe de-o parte, prin descompunerea
procesului tehnologic in operatii simple, iar pe de alta parte,
prin agregarea lor pentru a asigura conditiile egalitatii sau a
multiplicitatii duratei lor.2. repartizarea executarii unei
operatii sau unui grup de operatii, obtinute prin agregarea pe un
anumit loc de munca. In cadrul operatiei repartizarii, trebuie avut
in vedere inzestrarea masinilor, unde acestea se vor executa cu mai
multe organe de lucru.3. amplasarea locurilor de munca, unde se vor
executa diferite operatii, in ordinea impusa de succesiunea
executarii operatiilor, procesului tehnologic dat, de regula sub
forma liniei de productie in flux. Prin aceasta amplasare se
asigura trecerea pe traseul cel mai scurt a obiectului muncii, ce
trebuie prelucrat de la un loc de munca la altul.4. trecerea
obiectelor muncii de la un loc de munca la altul, in mod continuu
sau dicontinuu, cu ritm reglementat sau liber, in raport de gradul
de sincronizare a executarii operatiilor in timp. In cadrul
nesincronizarii in timp a operatiilor, executarea acestora se face
in mod discontinuu, desfasurarea productiei efectuandu-se pe baza
unui ritm liber, acestea find elemente caracteristice ale unor
forme mai putin avansate de organizare a productiei in flux.5.
executarea, in mod concomitant, a operatiilor pe toate locurile de
munca din cadrul liniilor de productie in flux.La formele
superioare de organizare a productiei in flux, lansarea produsului
in fabricatie, trecerea lor de la un loc de munca la altul si
livrarea sub forma finita se poate face la intervale de timp egale,
cu marirea tactului de functionare. Desfasurarea procesului de
productie pe baza unui tact de functionare este posibila ca urmare
a respectarii conditiei ca duratele operatiilor sa fie egale sau
intr-un raport multiplu cu marimea tactului. Mentinerea tactului de
functionare necesita prevederea unei masini sau mai multora pentru
executarea unor operatii, dupa cum durata operatiei este egala cu
tactul sau se afla intr-un raport multiplu.6. deplasarea obiectelor
muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul se face prin
folosirea unor mijloace de transport adecvate. La formele
superioare de organizare a productiei in flux, pentru deplasarea
obiectelor mici si a produselor se folosesc mijloace automatizate
sau mecanizate de transport, numite benzi transportoare sau
conveioare, a caror viteza de deplasare este corelata in mod strict
cu tactul de functionare a formei de organizare a productiei in
flux.7. executarea in cadrul formei de organizare a productiei in
flux (pe linie tehnologica, automata, banda rulanta, etc.) a unui
fel de produs sau piesa, sau a mai multor feluri de produse sau
piese, apropiate intre ele, sub raport constructiv, sub raportul
procesului tehnologic si sub raportul gabaritelor.Pentru toate
acestea trebuie sa existe o anumita omogenitate a calitatii si
dimensiunii materialelor sau semifabricatelor folosite, potrivit
prevederilor standard sau normelor interne.Prin organizarea
productiei in flux se intelege acea forma de organizare a
productiei caracterizate prin specializarea locurilor de munca in
executarea anumitor operatii, necesitate de fabricarea unui produs
sau piese sau a unui grup de produse sau piese, prin amplasarea
locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii
operatiilor si prin deplasarea obiectului muncii sau a produselor
de la un loc de munca la altul, cu mijloace adecvate de transport,
de regula mecanizate sau automatizate, iar in stadiile superioare
de organizare, intregul proces de productie desfasurandu-se in mod
sincronizat pe baza unui tact de functionare, dinainte
stabilit.Clasificarea variantelor de organizare a productiei in
fluxFormele de productie in flux se pot clasifica dupa urmatoarele
criterii:a. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii
operatiilor;b. dupa gradul de continuitate;c. dupa nomenclatura
productiei fabricate;d. dupa gradul de ritmicitate;e. dupa pozitia
obiectului de prelucrat;f. dupa modul de trecere al produsului de
la un loc de munca la altul;g. dupa configuratia liniei;h. dupa
gradul de cuprindere a productiei intreprinderii;i. dupa modul de
deplasare a produsului de la o operatie la alta.a. dupa gradul de
mecanizare si automatizare a executarii operatiilor:1. forme de
organizare a productiei in flux unde predomina munca manuala;2.
forme de organizare a productiei in flux unde predomina productia
semi-mecanizata;3. forme de organizare a productiei in flux cu
productia mecanizata sau automatizata.b. dupa gradul de
continuitate:1. forme de organizare a productiei in flux
continuu;2. forme de organizare a productiei in flux discontinuu
sau intermitent.In cadrul liniilor de productie in flux continuu,
trecerea obiectului muncii sau a produsului de la o operatie la
alta se face in mod continuu, potrivit tactului de functionare
stabilit, ca urmare a faptului ca pe fiecare loc de munca, durata
operatiilor de executat este egala cu tactul sau multiplu al
tactului.Asigurarea continuitatii lucrului se realizeaza ca urmare
a sincronizarii executarii in timp a operatiilor de productie.
Potrivit acestei sincronizari, produsele trec spre prelucrare la
diferite operatii pe locuri de munca, la intervale de timp precise,
fara a astepta nici un moment lansarea in fabricatie a produsului
pe linie.Forma de organizare a productiei in flux discontinuu sau
intermitent se caracterizeaza prin lipsa de sincronizare a
executarii in timp a operatiilor, functionarea acestora neavand la
baza un tact bine stabilit. Datorita faptului ca durata diferitelor
operatii nu este egala sau intr-un raport multiplu, incarcarea
utilajelor si a muncitorilor nu se poate face in mod uniform,
procesul de productie intrerupandu-se, aparand locuri inguste si
stocuri mari de productie neterminate. Sunt necesare masuri
organizatorice pentru evitarea acestor fenomene negative, de
exemplu la locuri de munca insuficient incarcate, putandu-se
repartiza lucrari de la alte sectoare, productia desfasurandu-se pe
loturi, sau daca acest lucru nu este posibil, se poate trece la
lucrul la mai multe masini deservite de un singur muncitor, pentru
folosirea completa a fondului de timp disponibil.c. in raport cu
nomenclatura productiei fabricate, formele de organizare a
productiei in flux se clasifica in trei categorii:1. forme de
organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta;2. forme
de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila;3.
forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in
grup.Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura
constanta se caracterizeaza prin aceea ca, in cadrul lor, se
fabrica in mod constant un singur fel de produs, in cantitati mari;
aceasta categorie se fabrica la productia de masa, putandu-se
specializa mai multe locuri de munca din firma respectiva.Formele
de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila se
caracterizeaza prin aceea ca se fabrica mai multe feluri de produse
de acelasi tip, care au un proces tehnologic asemanator. Aceste
forme de productie sunt astfel concepute incat sa poata fi
restructurate usor atunci cand se trece de la fabricarea unei
categorii de produse la alta. Folosirea lor se face, de regula, la
productia de serie, unde se executa o nomenclatura relativ larga de
produse, in cantitati relativ mici.Formele de organizare a
productiei in flux cu nomenclatura in grup se foloseste la acele
intreprinderi ce executa o nomenclatura larga de produse care sunt
asemanatoare sub raportul procesului tehnologic si al configuratiei
constructive. La aceasta forma, locurile de munca sunt dotate cu
astfel de masini si utilaje si cu un astfel de echipament
tehnologic incat sa fie posibila prelucrarea diferitelor grupe de
produse sau piese asemanatoare, sub raport constructiv sau
tehnologic, cu reglari minime.Pentru prelucrare se constituie
grupuri de produse sau piese asemanatoare, care cuprind anumite
feluri de produse, ce se executa in cantitatile solicitate. Formele
de organizare a productiei in flux, unde se executa mai multe
feluri de produse, se denumesc si linii polivalente.d. in raport cu
ritmul de functionare, formele de organizare a productiei in flux
se impart in:1. linii de productie in flux cu ritm reglementat;2.
linii de productie in flux cu ritm liber.In cadrul organizarii
productiei in flux prin ritm se intelege cantitatea de produse
executata de catre o linie, pe o unitate de timp.Liniile de
productie in flux cu ritm reglementat se caracterizeaza prin aceea
ca trebuie sa livreze pe unitate de timp o anumita cantitate de
productie, egala cu marimea stabilita a ritmului. La aceasta forma
trebuie sa existe o sincronizare a executarii in timp a operatiilor
de productie, mijloacele de transport folosite pentru deplasarea
obiectului muncii sau a produsului avand o viteza de miscare
corelata in mod strict cu ritmul de functionare adoptat.Formele de
organizare a productiei in flux cu ritm liber nu necesita
sincronizarea executarii operatiilor, iar livrarea produselor se
face la intervale de timp neregulate. In cazul in care exista
diferente de productivitate la diferite locuri de munca, pentru a
se putea asigura continuitatea lucrului se creeaza stocuri tampon
intermediare de produse sau piese, ce pot fi folosite de muncitori
dupa necesitati.La formele de organizare a productiei in flux cu
ritm liber, mijloacele de transport au rolul de asigura doar
deplasarea produselor de la un loc de munca la altul, fara ca
viteza lor sa fie corelata in mod strict cu durata operatiilor.De
regula, la formele de organizare a productiei in flux cu ritm
reglementat produsele se afla permanent pe mijloace de transport
care pot fi: conveior sau banda, durata de executie a operatiilor
fiind corelata in mod direct cu viteza de deplasare. Acest tip de
organizare se intalneste la productia de series au de masa.e. in
raport cu pozitia obiectului de prelucrat, se deosebesc:1. linii de
productie in flux cu obiect mobil;2. linii de productie in flux cu
obiect fix.Liniile de productie in flux cu obiect mobil reprezinta
cea mai raspandita categorie in industrie. In acest caz, produsul
sau piesa se deplaseaza cu mijloace de transport de la un loc de
munca la altul, dupa executarea operatiei sau grupului de
operatii.Liniile de productie in flux cu obiect stationar se
folosesc, de regula, in industria de masini grele, la fabricarea
diferitelor masini, utilaje sau agregate de dimensiuni mari si cu
greutate ridicata, cum sunt vasele maritime si fluviale, turbine,
cazane. La aceasta forma de organizare, obiectul este stationar iar
muncitorii se deplaseaza intr-o anumita ordine, la anumite
intervale de timp, de la un produs la altul, pentru executarea
diferitelor operatii.f. in raport cu modul de trecere a produselor
sau pieselor de la un loc de munca la altul, se deosebesc:1. forme
de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau
pieselor se face bucata cu bucata;2. forme de organizare a
productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se face
in loturi.In primul caz, aceasta organizare se foloseste cand avem
productie in flux continuu cu tact de functionare pentru produsele
care necesita prelucrare, montaj sau finisare si, care, prin
greutatea si volumul lor, impun o deplasare individuala. Cea de-a
doua forma se foloseste la productia in flux discontinuu sau
intermitent, de regula pentru produsele de dimensiune si greutate
mica si la care, datorita lipsei tactului de functionare, se poate
face prelucrarea la un loc de munca a mai multor produse sau piese
sub forma de loturi.g. dupa configuratia modului de amplasare a
locului de munca pe suprafata de productie, organizarea productiei
in flux se poate prezenta sub diferite variante:1. forme de
organizare a productiei in flux in linie dreapta;2. forme de
organizare a productiei in flux in careu;3. forme de organizare a
productiei in flux in zig-zag;4. forme de organizare a productiei
in flux in linie curba;5. forme de organizare a productiei in flux
in cerc, etc.Adoptarea uneia sau alteia dintre variante se face in
functie de numarul operatiilor ce trebuie executate la masinile sau
utilajele necesare, in functie de suprafata de productie
disponibila, de gradul de automatizare a transportului, etc.Forma
cea mai des intalnita de amplasare a locurilor de munca, in cadrul
productiei in flux este cea in linie, potrivit careia, locurile de
munca se pot aseza de-a lungul benzii transportoare pe un rand sau
pe doua, cu diferite scheme de deplasare a obiectului sau a
produsului, de la un loc de munca la altul.h. dupa gradul de
cuprindere a productiei intreprinderii in cadrul organizarii
productiei in flux se deosebesc: 1. forme de organizare a
productiei in flux pe sectoare;2. forme de organizare a productiei
in flux pe sectii;3. forme de organizare a productiei in flux pe
intreaga activitate. Formele de organizare pe sectoare se
organizeaza pentru fabricatia diferitelor piese sau semifabricate
din cadrul sectorului de productie.Organizarea pe sectii se
intalneste atunci cand intregul proces de productie al sectiilor se
desfasoara in flux, cum este cazul organizarii liniilor tehnologice
pentru fabricarea diferitelor piese in sectiile de prelucrare
mecanice sau in sectiile de montaj.Organizarea productiei in flux
pe intreaga intreprindere se intalneste in cazul in care toate
operatiile de productie si transport, din momentul lansarii in
fabricatie a materiilor prime si pana in momentul iesrii din
fabricatie sub forma de produs finit, se desfasoara in mod continuu
sincronizat, potrivit tactului de functionare stabilit.i. in raport
cu modul de deplasare a produselor intre operatii:1. forme de
organizare a productiei in flux neinzestrate cu mijloace de
transport speciale;2. forme de organizare a productiei in flux
inzestrate cu mijloace de transport neactionate mecanic;3. forme de
organizare a productiei in flux inzestrate cu transportoare
mecanice.Proiectarea liniilor de productie in flux este legata
direct de proiectarea produselor, de particularitatile de ordin
constructiv si tehnologic ale produselor ca si de marimea seriilor
de fabricat ale acestora.Proiectarea liniilor de productie in flux
se realizeaza pentru intreprinderile sau unitatile de productie
odata cu proiectarea intreprinderii iar, pentru intreprinderile
deja existente, cu ocazia efectuarii studiului de modernizare sau
dezvoltare a diferitelor unitati de productie. Proiectarea optima a
liniilor de productie in flux necesita crearea unor conditii
materiale, prin proiectarea constructiva si tehnologica a
produselor. Astfel, la proiectarea constructiva a diferitelor
produse sau piese, trebuie sa se tina seama de posibilitatile
fabricarii lor in conditiile productiei in flux, asigurand
stabilitatea lor constructiva, folosirea constructiilor tip pentru
diferite piese sau semifabricate, unificarea si tipizarea pieselor,
posibilitatea prelucrarii acestora in conditii superioare. Pe baza
acestor conditii se trece la proiectarea tehnologica de fabricatie,
prevazandu-se prin aceasta, formele concrete de desfasurare a
procesului tehnologic, in conditiile organizarii productiei in
flux. In cadrul proiectarii tehnologice se va stabili nomenclatura
produselor sau pieselor ce se vor executa, se va elabora tehnologia
de fabricatie prin precizarea operatiilor de executat, a
succesiunii lor, a utilajelor ce vor fi folosite, a echipamentului
tehnologic, precum si a normativelor de baza referitoare la normele
de munca ale muncitorilor, la normele de folosire a utilajului, a
masinilor si instalatiilor, la regimul de lucru, etc.Pe baza
acestor date cu caracter tehnologic se va adopta tipul de linie de
productie in flux continuu sau discontinuu, configuratia liniei,
modul de deplasare a produselor, bucata cu bucata sau in loturi,
felul mijloacelor de transport care vor fi folosite pentru
deplasarea obiectului muncii sau produsului de la un loc de munca
la altul, gradul de sincronizare a executarii in timp a operatiilor
si elementele de calcul legate de functionarea liniei. Rezolvarea
acestor probleme se face in mod diferentiat, prin luarea in
consideratie a particularitatilor produsului de fabricat, a
procesului tehnologic, pe baza de analiza economica, urmarindu-se
adoptarea unei variante optime.Proiectarea liniei de productie in
flux la intreprinderile deja existente necesita rezolvarea
acelorasi probleme ca la intreprinderile noi, daca este vorba de
introducerea in fabricatie a unor noi produse, caz in care trebuie
acordata o atentie deosebita reorganizarii productiei pentru
trecerea la organizarea productiei in flux, astfel incat sa se faca
cu perturbari minime in activitatea de productie
curenta.Introducerea productiei in flux la intreprinderile deja
existente necesita o revizuire a constructiei produselor si a
procesului de fabricare a acestora, urmarindu-se prin aceasta
simplificarea si tipizarea constructiilor si a procesului
tehnologic, folosirea unor piese sau subansamble normalizate,
adoptarea unor tehnologii tip, folosirea unor mijloace specializate
si de mare randament.Organizarea spatiala a liniilor de productie
in fluxProiectarea liniilor de productie in flux necesita, ca o
conditie esentiala, amplasarea diferitelor masini, utilaje si
agregate, potrivit mersului procesului tehnologic si adoptarea unei
organizari spatiale a desfasurarii fluxului de fabricatie.Pentru
organizarea spatiala pot fi adoptate diferite configuratii de
amplasare a utilajelor care sa respecte succesiunea prelucrarii
conform mersului procesului tehnologic.Adoptarea configuratiei de
amplasare se face prin luarea in considerare a unor factori:1.
numarul si durata operatiilor care trebuie executate pe o linie;2.
numarul de masini sau locurile de munca necesitate de efectuarea
operatiilor;3. lungimea liniei;4. forma si marimea spatiului
disponibil al unitatii de productie pe care urmeaza sa se amplaseze
linia;5. marimea, greutatea pieselor sau produselor ce urmeaza a se
executa.Configuratia unei linii de productie in flux nu trebuie sa
fie neaparat in linie dreapta ci poate fi si sub forma unor litere:
S, U, L, M, N, O, Y, C.O configuratie optima trebuie sa asigure
alimentarea in mod automat a unei masini cu produsul sau piesa de
prelucrat de la masina anterioara. Masinile sau locurile de munca
trebuie astfel amplasate, incat fiecare muncitor sa poata lua
produsul sau piesa cat mai usor de la locul unde a fost depus de
muncitorul care a efectuat operatia anterioara, sau de pe mijlocul
de transport, sau sa poata efectua operatia in conditii optime fara
a deplasa obiectul muncii de pe mijlocul de transport.Organizarea
spatiala a utilajelor necesita ca o conditie esentiala, stabilirea
mijloacelor de transport ce vor fi folosite pentru deplasarea
obiectului muncii. Pot fi folosite mijloace de deplasare cum sunt:
benzi rulante, transportoare pe role, conveioare, carucioare,
etc.Mijloacele de transport folosite pot fi de lucru atunci cand
ele asigura atat transportul cat si locul de munca pe care se
executa operatia la produsul respectiv, sau pot fi distribuite
atunci cand acesta asigura numai transportul produselor de la un
loc de munca la altul.Alegerea tipului de mijloc de transport se
face in functie de conditiile de fabricare.In cazul liniilor la
care piesele se deplaseaza intr-o singura directie se recomanda
folosirea transportoarelor pe role, in timp ce la deplasarea
alternativa a pieselor se recomanda folosirea carucioarelor
manuale. Pentru operatiile de manipulare legate de functionarea
liniilor se folosesc macarale manuale electrice iar in cazul unor
piese mici, sub 15 kg, incarcarea liniei se face manual. In cadrul
unitatilor de productie cu spatii inguste se folosesc pentru
transport, monoraiurile, iar in cazul liniilor care necesita
efectuarea transportului cu o anumita viteza pentru piese de
greutate mica se recomanda folosirea benzilor transportoare de
cauciuc, textile, plastice.Forme de organizare a productiei in flux
in diferite ramuri industrialeOrganizarea productiei in flux se
prezinta sub forme concrete, specifice, in diferite ramuri
industriale determinate de particularitatile procesului tehnologic,
felul si cantitatea produselor fabricate, felul materialelor
folosite, numarul si caracteristicile utilajelor necesare, etc.In
industria constructoare de masini, electrotehnica, electronica,
organizarea productiei in flux se prezinta sub forma liniilor
tehnologice de prelucrare, a liniilor automate de productie. In
cadrul unitatilor industriale din aceste ramuri care au productia
in masa, liniile de productie in flux sunt cu caracter continuu,
organizandu-se pe sectii de productie, de regula avand caracter
sincronizat. La unitatile industriale de productie in serie se
folosesc linii de turnare iar in sectiile de tratament, liniile
automate de tratare. In sectiile de prelucrare, forma principala de
organizare o constituie linia tehnologica de prelucrare, iar in
sectiile de montaj, liniile de montaj. Acestea pot fi cu un tact
bine stabilit, linii in flux continuu pentru seriile mari sai in
flux liber.In aceste ramuri, forma superioara de organizare o
constituie liniile automate in flux, la care utilajele tehnologice
de baza si auxiliare si instalatiile de transport formeaza un
complex unic, prelucrarea si deplasarea obiectului muncii
efectuandu-se automatizat pe baza de comanda centralizata, in
conditiile sincronizarii operatiilor si a desfasurarii lor pe baza
unui tact unic.Aceste linii automate pot fi de doua feluri:a. linii
automate cu functionare discontinua;b. linii automate cu
rotor.Liniile automate discontinue pot fi de tip sectionat sau
complet. Liniile automate de tip sectionat se caracterizeaza prin
faptul ca procesul tehnologic, fiind impartit pe sectiuni, si
liniile sunt organizate pe sectiuni. Liniile automate complete se
caracterizeaza prin aceea ca liniile cuprind intregul proces
tehnologic de fabricare. Liniile sectionate prezinta avantajul ca
in cazul aparitiei unei defectiuni pe un punct al liniei, nu se
opreste intreaga linie ci numai sectiunea unde a aparut
defectiunea, celelalte sectiuni functionand pe baza unor stocuri
tampon care se creeaza din timp. Caracterul discontinuu al acestor
linii este determinat de faptul ca procesul de prelucrare in cazul
transportului pieselor de la o masina la alta inceteaza.Liniile
automate rotor se caracterizeaza prin faptul ca procesul de
prelucrare se efectueaza in mod continuu, in timpul deplasarii
piesei dispunand de rotoare de lucru si rotoare de alimentare,
piesele si sculele fixandu-se pe rotoarele de lucru. In ramurile
industriale cu procese continue: industria chimica, petrochimica,
alimentara, a cimentului, se creeaza linii tehnologice automatizate
pentru intregul proces de fabricatie al unui produs, proces condus
de la o camera de comanda.In industria metalurgica, organizarea
productiei in flux se realizeaza prin asigurarea unei prelucrari
succesive continue a materiilor prime, in sectii de furnale,
otelarie si laminoare.O conditie de baza o constituie asigurarea
proportionalitatii necesare intre capacitatile de productie a
diferitelor stadii de productie. De exemplu, functionarea continua
presupune ca pentru un agregat de mare capacitate intr-un stadiu,
sa se prevada mai multe agregate de capacitate mai mica pentru
stadiul urmator. Intre acestea va exista un raport cantitativ
binedeterminat, impus de cerinta fluxului continuu.In industria
metalurgica organizarea productiei in flux se poate face in flux
simplu sau in flux combinat. La organizarea productiei in flux
simplu se organizeaza o sincronizare intre functionarea agregatului
principal si a utilajelor cu caracter auxiliar care impreuna
formeaza o unitate.Organizarea fluxului combinat consta in
corelarea si functionarea fluxurilor simple, asigurand o folosire
completa a capacitatii de productie a agregatelor ce realizeaza
productia de baza a utilajelor si instalatiilor cu caracter
auxiliar, precum si a suprafetei de depozitare. In conditiile
sincronizarii fluxului tehnologic, tactul de functionare este
determinat de agregatul conducator.In industria textila organizarea
productiei in flux se bazeaza pe crearea sistemului de aparate;
acesta se constituie pentru obtinerea unei anumite productii, prin
gruparea diferitelor masini si utilaje necesitate de efectuarea
operatiilor de baza si conexe, intr-o anumita proportionalitate
inclusa de cerinta asigurarii continuitatii. In industria textila
se foloseste, de regula, organizarea productiei in flux
discontinuu.In industria de confectii se folosesc mai multe forme
ale organizarii productiei in flux: banda rulanta; sistemul
prod-sincron; sistemul agregat cu transport orizontal
mecanizat.Banda rulanta cu functionare continua si ritm reglementat
se foloseste pentru fabricarea unui singur produs sau a unui numar
redus de produse in serii mari de fabricatie. In cazul in care
trebuie sa se treaca la intervale relativ scurte de timp de la
fabricarea unui fel de produs la fabricarea altuia, datorita
seriilor mici de fabricatie, banda rulanta trebuie restructurata,
ceea ce necesita cheltuieli suplimentare de munca si materiale si
intreruperi in functionare.Sistemul prod-sincron prezinta avantajul
posibilitatii executarii simultane a mai multor feluri de produse
cu procese tehnologice asemanatoare. La aceasta forma de organizare
nu mai exista o sincronizare a executarii in timp a operatiilor,
ceea ce face ca fiecare muncitor sa lucreze cu o productivitate la
nivelul posibilitatilor lui, fara a mai depinde direct de
productivitatea celorlalti muncitori.La sistemul prod-sincron
operatiile se executa pe locuri de munca grupate dupa specificul
operatiilor pe zone si grupe de faze intre diferite grupe de locuri
de munca, creand magazii intermediare pentru aprovizionare cu
semifabricate a locurilor de munca.Lansarea in fabricatie se face
pe loturi, trecerea unui lot de la un loc de munca la altul
facandu-se dupa executarea operatiei la toate produsele care
formeaza loturi. Dupa terminarea executarii operatiei la un lot,
muncitorii il predau la magazia intermediara si preiau un nou lot
pentru prelucrare de la magazia intremediara. La acest sistem,
locurile de munca nu se mai amplaseaza in jurul benzii
transportoare ci in diferite forme, in functie de spatiul
disponibil. Dezavantaje: cresterea productiei neterminate, ca
urmare a lipsei sincronizarii si a benzii transportoare;
necesitatea folosirii unor muncitori auxiliari pentru deplasarea
produselor la diferite grupe de operatii; necesitatea
restructurarii modului de organizare si de amplasare a masinilor in
cazul trecerii la fabricarea unor produse cu procese tehnologice
diferite fata de cele executate anterior.
I1I1I1I1I3I3I2I2I4I5I6I7I8I9124365
Sistemul de organizare a productiei prod-sincron1 5= magazii
intermediareI1 I9= locuri de munca pe care se executa diferite
operatii = muncitor
Eficienta economica a organizarii productiei in fluxEficienta
economica a organizarii productiei in flux se concretizeaza in
primul rand in faptul ca duce la o puternica crestere a
productivitatii muncii.Aceasta crestere se realizeaza ca urmare a
faptului ca locurile de munca fiind specializate, pentru executarea
unei operatii sau a unui numar redus de operatii se pot folosi
masini si utilaje de mare randament si un echipament tehnologic
perfectionat pentru executarea produselor. Muncitorul, executand in
mod repetat anumite operatii, poate sa adopte metodele de lucru
cele mai rationale, sa aleaga reguli de lucru optime, sa asigure o
rationalizare a executarii operatiei, in conditiile unei organizari
superioare a locurilor de munca, ceea ce permite, in final, o
reducere sistematica a cheltuielilor de timp, munca.Organizarea
productiei in flux duce in mod direct la o crestere a volumului
productiei fabricate, ca urmare a cresterii puternice a
productivitatii muncii si a faptului ca se asigura o folosire
completa a capacitatii de productie pe baza unei mai bune folosiri
a timpului de lucru a utilajului. Toate acestea sunt ca urmare a
fluxului continuu si a intreruperilor necesitate de aprovizionarea
cu materiale.Organizarea productiei in flux asigura o imbunatatire
a calitatii produselor si reducerea efectiva a rebuturilor,
datorita faptului ca are la baza un proces tehnologic elaborate in
detaliu, creand totodata cadrul organizatoric necesar respectarii
intocmai de catre muncitori a documentatiei referitoare la modul de
executare a operatiei.Calitatea superioara a produselor se
realizeaza si pe baza specializarii locurilor de munca in
executarea operatiilor, fapt care asigura o mare decizie de
executat. Eficienta economica se concretizeaza si prin faptul ca
asigura o reducere a duratei ciclului de productie, micsorarea
stocului de productie neterminata si accelerarea vitezei de rotatie
a mijloacelor circulante. Aceste avantaje au loc ca urmare a
faptului ca se reduce timpul necesar efectuarii transportului si a
duratei operatiilor, a intreruperilor dintre operatii,
accelerandu-se totodata viteza de rotatie a mijloacelor
circulante.Alte avantaje ale organizarii productiei in flux:
amplasarea rationala a masinilor si utilajelor pe suprafetele de
productie existente prin reducerea suprafetelor ocupate de
magaziile intermediare de pastrare a materialelor si
semifabricatelor; intarirea disciplinei muncii si a imbunatatirii
conditiilor de munca, prezenta tuturor muncitorilor la locurile de
munca intr-un program strict fiind obligatorie, datorita
necesitatii asigurarii tactului de functionare a liniei.La
organizarea productiei in flux se recomanda pregatirea muncitorilor
la un nivel superior, astfel incat sa poata asigura conditiile si
functionarea optima a masinilor, reglarea si intretinerea lor,
cunoasterea in ansamblu a procesului care se desfasoara in cadrul
liniei si nu numai a operatiilor pe care o executa, asigurand
totodata conditiile superioare de ordin ergonomic si de respectare
a normelor de tehnica securitatii muncii.Folosirea metodei
tehnologiei de grup pentru marirea loturilor de productie si
organizarea pe aceasta baza a productiei in fluxO cerinta de baza o
constituie trecerea de la fabricarea unor loturi mici de produse
sau piese la loturi mari si folosirea unor metode superioare de
organizare a productiei.Fabricarea produselor in serii mici
necesita utilaje si echipament universal, amplasarea utilajelor pe
grupe omogene determinand o folosire incompleta a utilajelor
datorita reglarilor frecvente si a stocurilor mari de productie
neterminata, toate acestea nepermitand intreprinderii sa desfasoare
activitati in conditii de eficienta economica maxima.Pentru
trecerea de la fabricarea unor loturi mici la loturi mari se poate
folosi metoda tehnologiei de grup, potrivit careia diferite produse
sau piese care trebuie executate in serii mici pot fi incadrate in
anumite grupe de fabricatie, dupa asemanari constructive si
tehnologice, dupa utilajul tehnologic si echipamentul necesar. Din
randul fiecarei astfel de grupe, se alege o piesa sau produs, avand
elemente constructive si tehnologii caracteristice tuturor pieselor
sau produselor din grupa; in functie de aceasta se elaboreaza
procesul tehnologic pentru intreaga grupa, se alege utilajul
necesar si se proiecteaza echipamentul tehnologic.In cazul in care
nu exista un produs sau piesa cu caracter reprezentativ, aceasta se
proiecteaza avand toate caracteristicile constructive sau
tehnologice ale celorlalte piese sau produse, in functie de care se
elaboreaza tehnologia.Prin folosirea acestei metode, in loc sa se
elaboreze procesul tehnologic pentru fiecare fel de produs sau
piesa in parte, in loc sa se proiecteze echipamentul tehnologic si
sa se foloseasca utilaje universale, se elaboreaza o tehnologie de
grup unica, care va asigura succesiunea operatiilor, echipamentul
tehnologic si utilajele specializate folosite la fabricarea
fiecarui fel de produs sau piesa, care face parte din grupa
respectiva.Datorita faptului ca folosirea tehnologiei de grup
asigura marirea lotului de productie si repetabilitatea acestora,
va permite folosirea unor masini si utilaje de mare randament si
trecerea fabricarii produselor sau pieselor din cadrul grupei de
baza intr-o metoda superioara de organizare cu toate avantajele ce
decurg din aceasta.Aplicarea acestei metode permite proiectarea si
folosirea unor dispozitive universale de montaj si dispozitive
universale de grup pentru fabricarea produselor sau pieselor din
grupa data, in locul unor dispozitive proiectate si utilizate pe
produs, reducandu-se in acest mod atat volumul de munca necesar
proiectarii cat si costul acestora.Folosirea metodei tehnologiei de
grup influenteaza in mod pozitiv cresterea nivelului de organizare
si productie a muncii, a nivelului de conducere si organizare,
permitand simplificarea activitatii de elaborare a tehnologiei si a
normativelor de baza, marirea loturilor, reducerea ciclului de
productie, imbunatatirea folosirii capacitatii de productie,
fabricarea produselor pe baza unor planuri standard si, in final,
reducerea costurilor productiei.Folosirea tehnologiei de grup
presupune ca o cerinta de baza, tipizarea, normalizarea si
modularizarea pieselor, subansamblelor sau
semifabricatelor.Organizarea fabricarii produselor dupa metoda
productiei individuale (pe unicate) si de serii mici.
Caracteristici principale ale organizarii fabricarii produselor
dupa metoda productiei individuale si de serii mici.O
caracteristica principala a productiei individuale o constituie
faptul ca ea necesita organizarea unitatilor de productie dupa
principiul tehnologic. Potrivit acestei metode de organizare,
unitatile de productie se constituie pentru efectuarea anumitor
faze sau stadii ale procesului tehnologic, amplasarea utilajelor in
cadrul unitatilor de productie facandu-se pe grupe omogene de
masini, utilaje sau instalatii.In cadrul fabricarii unor produse de
mare complexitate, organizarea unitatilor de productie se face dupa
principiul denumit al pozitiei fixe, produsele avand o pozitie fixa
in cadrul unitatii de productie, operatiile executand-se prin
deplasarea muncitorilor de la un produs la altul, in ordinea
executarii operatiilor la anumite intervale de timp
binedeterminate.In cazul organizarii dupa principiul tehnologic,
dotarea locurilor de munca se face cu masini si utilaje universale
si cu echipament universal, care sa permita executarea unui anumit
gen de lucrari la o mare varietate de produse sau piese.O alta
caracteristica a organizarii productiei pe unicate o constituie
faptul ca produsele trec spre prelucrare de la o operatie la alta,
bucata cu bucata, in loturi mici, existand mari intreruperi in
procesul de fabricare, ceea ce determina un ciclu de productie mare
si stocuri de productie neterminata in cantitati ridicate.Faptul ca
produsele se fabrica in serii mici determina caracteristici si
asupra modului de pregatire a executarii productiei. Pentru
fabricarea acestor produse se elaboreaza o serie de caracteristici,
o tehnologie sumara, precizand fazele de executie, felul si
succesiunea operatiilor de executat, grupele de utilaje pe care se
vor executa aceste operatii, felul sculelor, dispozitivelor si
verificatoarelor universale ce urmeaza a fi folosite. Aceasta
tehnologie va fi definitivata de catre tehnologi pe fiecare loc de
munca.Printre caracteristicile principale ale organizarii
productiei pe unicate sunt si cele care se refera la faptul ca, in
cadrul proiectarii tehnologiei de fabricatie se folosesc normative
grupate, evitandu-se elaborarea unei tehnologii detaliate care ar
cere mult timp si care ar necesita costuri ridicate; in acest caz,
executarea operatiilor se fectueaza pe baza unor norme de timp
grupate, cu o mare pondere a timpului de pregatire, incheiere,
existenta unor muncitori cu calificare superioara.Organizarea
spatiala a unitatilor de productie in conditiile productiei
individuale Aplicarea pe unicate sau loturi mici a produselor
impune adoptarea unui astfel de sistem de organizare spatiala a
productiei, care sa permita fabricarea unei largi nomenclaturi de
produse in conditii de eficienta economica maxima. Potrivit
principiului tehnologic de organizare spatiala a productiei,
diferite unitati de productie se constituie in vederea executarii
unui stadiu sau a unei faze a procesului tehnologic prin gruparea
diferitelor masini si utilaje asemanatoare, sau a executarii
anumitor operatii de acelasi fel, in cadrul anumitor unitati de
productie.Organizarea spatiala dupa principiul tehnologic prezinta
o serie de avantaje si dezavantaje.Avantaje: asigurarea unei mari
flexibilitati in folosirea mijloacelor de munca, acestea putand fi
folosite la fabricarea unei mari varietati de feluri de produse, la
gruparea diverselor produse sau piese, la crearea conditiilor
pentru o indeplinire ritmica a programului de productie,
eventualele defectiuni ale unor utilaje neproducand perturbari in
continuitatea procesului de productie; asigurarea unei conduceri
eficiente a unitatilor de productie, acest lucru fiind permis de
gruparea pe utilaje omogene.Dezavantaje: necesita un volum de
transporturi si manipulare ridicat; necesita muncitori cu grad
superior de calificare; presupune un ciclu de productie ridicat;
necesita un control complex pentru asigurarea unei calitati
superioare a productiei.O problema de baza a organizarii unitatilor
de productie dupa principiul tehnologic este aceea de a stabili
ordinea de amplasare a subunitatilor de productie si a diferitelor
masini si utilaje in cadrul subunitatilor de productie. Aceasta se
face prin folosirea unui ansamblu de tehnici si metode: metoda
verigilor, metoda gamelor fictive, metoda Cameron, metoda diagramei
bloc, metoda machetelor bi sau tridimensionale si metoda
repartizarii pe suprafetele de productie a subunitatilor cu
ajutorul calculelor electronice.Organizarea celulara de
fabricareAcest mod de organizare este folosit in tarile cu o
industrie dezvoltata, la intreprinderile care fabrica o
nomenclatura larga de produse, in serii mici sau unicate:
producatoare de masini, unelte, masini textile, etc.Potrivit
acestui sistem, in cadrul unitatilor de productie se creeaza celule
de fabricatie unde se grupeaza mai multe feluri de masini si
utilaje, pe baza cerintelor asigurarii prelucrarii conform unor
tehnologii de grup impuse de fabricarea pieselor.Celulele de
fabricatie se constituie pentru fabricarea sau prelucrarea
diferitelor piese componente ale subansamblelor sau produselor.
Aceste piese sau subansamble se grupeaza dupa asemanarea secventei
de operatii de prelucrare, in familii sau grupe. Pentru executarea
secventelor de operatii pentru fiecare familie sau grupa de piese
se constituie celule de fabricatie dotate cu utilaje necesare
executarii acestora, in cadrul carora lucreaza echipe sau formatii
de muncitori, specializate in executarea operatiilor din familia
sau grupa respectiva.In conditiile acestei organizari, in cadrul
unei celule se face prelucrarea completa a grupei de piese sau a
grupelor de piese repartizate spre prelucrare, spre deosebire de
organizarea specifica tehnologiei de grup, care asigura numai
prelucrarea specifica acesteia.Avantaje: reducerea ciclului de
prelucrare a pieselor; scurtarea circuitului de transport a
pieselor si reducerea timpului de intreruperi inter-operationale;
cresterea calitatii pieselor executate, ca urmare a
responsabilitatii unei singure celule de fabricare in executarea
lor; asigurarea unei folosiri mai bune a timpului disponibil al
masinilor si a timpului de lucru al muncitorilor in cadrul celulei
de fabricare; asigurarea posibilitatii trecerii la policalificare,
lucrul la mai multe masini, cu toate avantajele care decurg din
aceasta; cresterea productivitatii muncii, ca urmare a folosirii
unui personal specializat, a unor utilaje si sdv-uri specializate
in executarea operatiilor specifice celulei de fabricare; reducerea
stocurilor de productie si accelerarea vitezei de rotatie a
mijloacelor circulante.Acest sistem de organizare, folosit
indeosebi in intreprinderile din Anglia si Japonia, a determinat
reducerea ciclului de fabricatie pe loturi de piese cu circa 50%.
Tot in acest sistem de organizare, stocurile de productie
neterminata s-au redus cu 30%, iar productivitatea muncii a
crescut, avand tendinta de a se dubla.
Ciclul de productie
Ciclul de productie reprezinta unul din indicatorii de baza ce
caracterizeaza nivelul de organizare al intreprinderii
industriale.Prin ciclu de productie al unui produs sau loturi de
produse se intelege perioada de timp din momentul lansarii in
fabricatie sub forma de materii prime si pana in momentul iesirii
din fabricatie sub forma de produse finite.Durata ciclului de
productie determina marimea stocurilor de productie neterminata in
intreprindere, marimea mijloacelor circulante, productia
neterminata si viteza de rotatie a mijloacelor circulante. Durata
ciclului de productie constituie un normativ de baza al activitatii
de pregatire, lansare si urmarire a fabricatiei produselor,
determinand momentul de incepere si de incheiere a executarii
produselor si ordinea de lansare in fabricatie, incarcarea
utilajelor si folosirea utilajelor in timp.Structura ciclului de
productie este determinat pentru cunoasterea duratei ciclului de
productie. Prin structura ciclului de productie intelegem
componenta acestuia sub raportul duratei operatiilor tehnologice a
activitatii auxiliare, a intreruperilor precum si raporturile
dintre cheltuielile de timp pentru diferite feluri de operatii si
intreruperile in procesul de productie.Sub raport structural,
durata ciclului de productie este formata din doua mari
componente:1. perioada de lucru;2. timpul de intrerupere.Perioada
de lucru este formata din:a. durata ciclului operativ;b. durata
proceselor naturale;c. durata proceselor auxiliare.Durata ciclului
operativ constituie o parte a perioadei de munca care exprima
durata activitatii principale, legate de executarea produselor sau
lotului de produse. Este formata din durata operatiilor tehnologice
si durata lucrarilor de pregatire incheiere.Durata proceselor
naturale intra in componenta duratei ciclului de productie, numai
in ramurile in care obtinerea productiei finite necesita o perioada
de timp pentru actiunea unor factori naturali. Exemplu: industria
de vinuri, de prelucrare a lemnului, a berii.Durata proceselor
auxiliare este formata din doua subcomponente: durata operatiilor
de control; durata operatiilor de transport.Timpul de intrerupere
este format din:a. timpul de intreruperi interoperationale (in
interiorul schimbului);b. timpul de intreruperi intre
schimburi.Timpul de intreruperi interoperationale determina modul
de organizare a lucrului in cadrul unitatilor de productie si este
format din timpul de intreruperi datorat: executarii lucrului pe
loturi sunt determinate de faptul ca o piesa sau un produs din
cadrul lotului trebuie sa astepte pana-i vine randul spre a fi
prelucrat, iar dupa aceasta, pana se prelucreaza si celelalte
produse din lot; asteptarii la locurile de munca sunt determinate
de faptul ca piesele sau produsele sosite la locul de munca trebuie
sa astepte pana se elibereaza locul de munca ocupat cu executarea
unor produse sau piese apartinand unor loturi lansate anterior;
timpul de intreruperi pentru completare au loc in ramurile unde
obtinerea unui produs finit are loc prin montarea sau asamblarea
diferitelor piese sau subansamble; sunt determinate de
nesincronizarea in timp a acestora, unele din ele trebuind sa
astepte pana se completeaza setul de piese sau semifabricate care
urmeaza a fi supuse montajului.Timpul de intreruperi intre
schimburi este format din trei subcomponente: timpul de intreruperi
datorita zilelor nelucratoare; timpul de intreruperi datorita
regimului de schimburi; timpul de intreruperi pentru masa, conform
organizarii interne a intreprinderii.O caracteristica importanta o
prezinta durata ciclului operativ sub raportul continutului
economic al celor doua componente, astfel, in timp ce timpul
tehnologic format din suma duratelor operatiilor tehnologice
necesare obtinerii unui produs sau piese, se efectueaza cate o data
pentru fiecare unitate de produs, timpul de pregatire incheiere se
efectueaza o singura data pentru intreg lotul de produse indiferent
de marimea lotului acestuia.Cunoasterea structurii duratei tipului
de productie si a continutului fiecarei componente prezinta o mare
importanta economica.
Cai de reducere a duratei ciclului de productie Prin reducerea
ciclului de productie se poate mari numarul de cicluri care se pot
efectua in aceasta perioada de timp, care poate fi semestru sau an,
ceea ce asigura cresterea volumului de productie prin folosirea
aceleiasi capacitati de productie si acelasi numar de
muncitori.Prin reducerea duratei ciclului de productie se asigura
reducerea stocurilor de productie neterminata in cadrul unitatilor
de productie ale intreprinderii, influentand prin aceasta,
micsorarea normativului de mijloace circulante si accelerand viteza
de rotatie a mijloacelor circulante.Reducerea duratei ciclului de
productie reprezinta un puternic factor de crestere a
productivitatii muncii, de reducere a costurilor de productie si de
crestere a rentabilitatii.Cai de reducere a duratei ciclului de
productie:a. introducerea tehnicilor noi si perfectionarea
tehnicilor de fabricatie, asigurandu-se astfel automatizarea
procesului de productie si folosirea unor masini si utilaje cu
randament sporit;b. inlocuirea proceselor naturale cu procese
artificiale, ori de cate ori este posibil, reducand astfel ponderea
acestor procese in durata ciclului de productie;c. mecanizarea si
automatizarea procesului de transport si control si executarea lor
intr-un mod organizat, astfel incat sa se desfasoare in paralel
procesul tehnologic de baza;d. ridicarea nivelului de organizare a
productiei si a muncii, fiind vorba de organizarea productiei in
flux, care contribuie la reducerea intreruperilor procesului de
productie, organizarea executarii in timp a operatiilor dupa felul
lor (modul de imbinare paralel sau paralel succesiv), folosirea
schimburilor nelucratoare pentru efectuarea operatiilor de control,
reglare si reparare a utilajelor;e. imbunatatirea aprovizionarii
tehnico materiale, care contribuie la reducerea intreruperilor
datorate lipsei de materii prime, la disparitia intarzierilor
datorita absentei ritmului, etc.f. ridicarea calificarii
muncitorilor, prin faptul ca un singur muncitor poate lucra la mai
multe masini, crescand productivitatea muncii;g. imbunatatirea
programarii productiei care sa asigure prin grafice de productie
intocmite foarte riguros, reducerea asteptarilor pentru completare
sau pentru a intra in lucru pe masini, intreruperi care pot avea o
pondere ridicata.Sistemul de indicatoriEste format din trei
grupe:A. grupa indicatorilor care caracterizeaza nivelul de
organizare sub raportul metodelor de organizare folosite;B. grupa
indicatorilor ce caracterizeaza nivelul de specializare a
productiei;C. grupa indicatorilor ce caracterizeaza gradul de
cooperare a productiei.A. :1. numarul unitatilor de productie
organizate pe baza metodei de productie in flux si pe baza metodei
de organizare specifice productiei de unicate si serii mici si
ponderea acestora fata de totalul unitatilor de productie de baza
ale intreprinderii;2. ponderea volumului productiei, a valorii
mijloacelor fizice si a numarului de muncitori corespunzator
unitatilor de productie, organizarea pe baza metodelor productiei
in flux si pe baza metodelor productiei de unicate si de serii mici
fata de totalul indicatorilor similari pe intreprindere;3. nivelul
productivitatii muncii, al gradului de folosire a mijloacelor fixe
si nivelul cheltuielilor de productie la 1000 lei productie
corespunzatoare unitatilor de productie cu productia in flux si la
unitatile organizate pe baza altor metode;4. numarul liniilor
tehnologice de prelucrare, montaj al benzilor rulante, al liniilor
automate de productie sau a altor forme de organizare a productiei
in flux, existente in intreprindere;5. nivelul de inzestrare
tehnica a productiei cu dispozitive, matrite ce revin pe o piesa
sau operatie precum si greutatea specifica a dispozitivelor de grup
si a celor universale, folosite fata de totalul echipamentului
tehnologic existent;6. durata ciclului de productie pe fiecare
produs sau grupa de produse, precum si volumul productiei
neterminate;7. normativul de mijloace circulante pentru productia
neterminata si nivelul vitezei de rotatie a mijloacelor
circulante.Pe baza acestor indicatori se pot face aprecieri
cantitative si calitative referitoare la nivelul de organizare al
productiei si la masura in care metoda de organizare folosita da
eficienta economica estimata sau nu si masurile ce trebuie adoptate
pentru valorificarea potentialului productiv existent.B. :1.
ponderea unitatilor de productie specializate si a productiei
obtinute in unitatile specializate fata de totalul productiei
intreprinderii;2. ponderea pieselor, semifabricatelor si a
subansamblelor normalizate, tipizate sau standardizate in numar
total de piese, semifabricate sau subansamble fabricate pe totalul
intreprinderii;3. numarul si ponderea utilajului specializat si
universal in totalul utilajului unitatii industriale.Cunoasterea
acestor indicatori permite caracterizarea nivelului de specializare
existent la un moment dat, totodata putand fi adoptate masuri
pentru cresterea numarului de unitati specializate privind
scoaterea din productie a pieselor sau produselor care nu intra in
profilul optim de fabricatie al unitatii industriale sub raportul
omogenitatii tehnologice sau constructive, sau cu privire la
intensitatea actiunilor de normalizare, tipizare sau standardizare
a produselor sau pieselor.Din analiza numarului si ponderii
utilajului specializat, special si universal, corelat cu
specializarea unitatilor de productie, se vor putea desprinde
concluzii cu privire la extinderea ponderii utilajului specializat
in totalul utilajului intreprinderii.C. :1. ponderea valorii
pieselor, a semifabricatelor si subansamblelor aduse prin
cooperare, in valoarea totala a productiei fabricate de unitatile
industriale;2. numarul de intreprinderi cu care unitatea
industriala coopereaza pe linia primirii de piese, semifabricate
sau a executarii de lucrari, pe linia expedierii sau executarii de
piese.Interpretarea acestor indicatori trebuie facuta in corelatie
cu nivelul de specializare si cu tendintele viitoare ale
specializarii. Analiza corelata a nivelului de organizare a
productiei trebuie sa permita desprinderea rezervelor existente in
ceea ce priveste perfectionarea organizarii la nivelul unitatilor
industriale cu organizare superioara.
Metode si tehnici de studiu si analiza a procesului de productie
1. graficul general al fluxului de productie;2. graficul de analiza
generala;3. graficul de analiza detaliata;4. graficul de
circulatie.Graficul general al fluxului de productie are ca scop
trasarea in faza de proiectare sau urmarirea in faza de analiza a
circuitelor pe care le parcurg diferite piese, subansamble sau
produse, aratand grafic diferite etape sau faze de productie in
succesiunea lor din momentul iesirii din depozite sub forma de
materii prime, pana in momentul iesirii din fabricatie sub forma de
produse finite.Fluxul tehnologic se reprezinta pe planul general al
intreprinderii pentru piesele, subansamblele sau produsele generale
cu adoptarea pentru fiecare in parte a unei culori sau a unei
reprezentari caracteristice.In cazul in care fabricatia se
desfasoara pe mai multe nivele, reprezentarea grafica poate fi
facuta pe mai multe planuri. In proiectare, pe baza cunoasterii
procesului tehnologic se poate stabili fluxul general iar in
functie de aceasta se elaboreaza proiectul de amplasare a
unitatilor de productie pe teritoriul intreprinderii.Schema
generala a procesului de productie se intocmeste pentru un produs,
subansamblu sau piesa, avand scopul de a da o imagine de ansamblu
asupra intregului proces. Elaborarea acestui grafic urmareste numai
succesiunea operatiilor de baza si a operatiilor de control,
reprezentand punctele in care materialele prelucrate sau in forma
bruta intra in proces. Intocmirea acestui grafic nu tine seama de
locurile de munca in care sunt realizate operatiile, putandu-se
preciza timpul necesar pentru executarea acestor operatii.Pentru
reprezentarea grafica se folosesc anumite simboluri si reguli de
reprezentare, astfel: operatia de baza = , operatia de control =
.Graficul de analiza detaliata urmareste in afara de operatiile de
baza si control si operatii de transport, asteptare si depozitare.
Spre deosebire de graficul de analiza generala, care se intocmeste
pentru un produs sau piesa, graficul de analiza detaliata se poate
intocmi si pentru un muncitor, inregistrandu-se procesul raportat
la activitatea muncitorului iar pentru materiale sau produse,
procesul raportat la ceea ce se intampla cu acestea sau cu
utilaje.Potrivit simbolizarii, operatiile de transport = , cele de
asteptare = , cele de depozitare = . In cazul in care doua operatii
se executa in acelasi timp, simbolurile se combina, trecandu-se
operatia mai importanta in exteriorul celeilalte.Graficul de
analiza generala va arata succesiunea executarii operatiilor si
timpul de executare, inscriindu-se in interiorul simbolului cifra
de ordine corespunzatoare conform succesiunii existente in cadrul
procesului, iar in partea stanga a simbolului, timpul de
executie.Graficul de circulatie se intocmeste reprezentand pe un
plan de situatii al intreprinderii, intocmit la o scara, circulatia
materialelor sau a produselor, prin trasarea traiectoriei sau a
circuitului acesteia in procesul de productie, cu indicarea tuturor
activitatilor ce au loc: operatii de baza, de control, asteptari,
transport, depozitari.Acest grafic trebuie sa arate amplasarea
locurilor de munca in spatiul analizat cu indicarea instantelor de
deplasare si cu trasarea itinerariului parcurs de produse,
materiale sau de executant, pe la diferite locuri de munca,
folosindu-se aceleasi simboluri ca si la graficul de analiza
detaliata.Pentru trasarea circuitului diferitelor produse sau
materiale se pot folosi culori diferite, linii diferite cu
indicarea sensului de circulatie prin sageti. Se vor arata in mod
exact: directia, distantele, locurile de depozitare si control,
precum si locurile de prelucrare, asteptare cu amplasarea exacta pe
trasee. In cazul in care procesul proiectat sau analizat se
desfasoara pe mai multe nivele se va face o reprezentare izometrica
(pe mai multe nivele), potrivit cerintelor de redare exacta a
circuitului produselor sau materialelor.Pentru a se imbunatati
variantele de prelucrare sau situatiile existente in intreprindere,
se impune folosirea metodei interogative. Potrivit acestei metode,
procesul se analizeaza operatie cu operatie, urmarindu-se
obiectivul sau scopul efectuarii operatiilor, locul unde se
efectueaza, momentul executiei, persoana care executa si mijloacele
de executie.Se pun o serie de intrebari principale si o serie de
intrebari secundare, urmarindu-se in final, pe baza acestor
intrebari si a raspunsurilor rezultate, obtinerea unor solutii noi
de proiectare care se vor concretiza intr-o noua varianta,
intocmindu-se un final monografic.Elemente de calcul ale unei linii
de productie in fluxProiectarea unei linii de productie in flux
necesita stabilirea elementelor de calcul ale acesteia si
dimensionarea ei optima.Elemente de calcul:a. tactul;b. ritmul;c.
numarul de masini sau locuri de munca;d. numarul de muncitori;e.
lungimea liniei;f. viteza de deplasare a mijloacelor de
transport.Tactul reprezinta intervalul de timp la care un produs
sau piesa iese sub forma finita de pe linie si se calculeaza ca un
raport intre fondul de timp disponibil al liniei pentru perioada
considerata si cantitatea de productie prevazuta a se fabrica pe
acea perioada.T = td*60 / Pptd = fond de timp disponibil al liniei
pe perioada de timp considerata (ore)Pp = productia prevazutaIn
cazul in care pentru linia de productie in flux sunt prevazute
intreruperi planificate in timpul schimbului, timpul de functionare
al liniei trebuie diminuat cu marimea acestuia, caz in care se va
folosi:T = td*60 I / Ppi = marimea intreruperilor planificate
(min)T = td*60 : k / Ppk = coeficient de utilizare al timpului de
muncaRitmul este cantitatea de produse ce se executa in cadrul
liniei, pe unitatea de timp. Este inversul tactului.Numarul de
masini sau locuri de munca se calculeaza facand raportul dintre
suma duratelor operatiilor necesitate de obtinerea unei cantitati
de produs pe linie si tactul liniei.Nmt = Dt / TNmt = numarul total
de masini sau locuri de muncaDt = suma duratelor operatiilor de
executat pentru un produs sau piesaIn cadrul executarii unei
operatii, este egala cu marimea tactului; pentru executarea acestei
operatii este necesara o masina sau un loc de munca.Numarul de
muncitori, ce urmeaza sa lucreze la locurile de munca, se
stabileste in functie de numarul de locuri de munca din cadrul
liniei de productie in flux si in functie de norma de servire
pentru aceleasi locuri de munca. La fiecare loc de munca, durata
medie de executie a unei operatiuni este formata din timpul de
munca al muncitorului si timpul de lucru al masinii.Cand in aceasta
durata medie, ponderea timpului de munca al muncitorului este
predominanta, la fiecare loc de munca e necesar sa lucreze un
muncitor, numarul muncitorilor va fi egal cu numarul locurilor de
munca din cadrul liniei. In cadrul in care aceasta pondere este
redusa, pentru o folosire completa a timpului de lucru al
muncitorilor se impune organizarea lucrului de catre un muncitor la
mai multe locuri de munca.Stabilirea necesarului de muncitori
pentru o linie de productie in flux trebuie sa aiba la baza numarul
operatiilor de executat, cunoasterea timpului in decursul careia
muncitorii sunt ocupati cu executarea operatiilor precum studiul
posibilitatii de lucru a unui muncitor la mai multe masini.Lungimea
liniei se determina ca un produs intre distanta dintre centrul a
doua locuri de munca alaturate si numarul total al locurilor de
munca de pe linie care coincide cu numarul masinilor, atunci cand
la fiecare loc de munca exista o masina.L = dx*Nd = distanta dintre
centrele a doua locuri de munca alaturateN = numarul de locuri de
munca de pe linieViteza de deplasare se calculeaza facand raportul
intre distanta dintre centrele a doua locuri de munca si tactul
liniei de productie in flux.V = d / TMetodele de analiza a
amplasarii optime a utilajelor folosite in proiectare si analiza1.
metoda verigilor;2. metoda gamelor fictive;3. metoda Cameron;4.
metoda diagramei cu file;5. metoda planurilor generale suprapuse se
executa pe hartie transparenta, machete cu doua sau trei
dimensiuni.Metoda verigilor se determina schema teoretica de
amplasare a locurilor de munca in raport cu frecventa legaturilor
dintre locurile de munca si cu volumul materialelor sau produselor
care trebuie deplasate intre acestea.Metoda gamelor fictive consta
in stabilirea ordinii de amplasare a locurilor de munca in functie
de frecventa operatiilor, numerele de ordine ale executarii lor
potrivit procesului tehnologic respectiv.Metoda Cameron se
foloseste pentru stabilirea amplasamentelor utilajelor si a
deplasarii materialelor in cadrul constructiilor existente.
4