Cap. 12 Performanţele vizuale § 12. 1 Testarea performanţelor vizuale Ansamblul testelor de vedere perceptivomotoare dau practicianului informaţii asupra profilului calitativ al performanţei vizuale a unui subiect, adică dezvoltarea sa vizuală, adaptările şi concesiile mediului vizual. Ele pot servi pentru evaluarea capacităţii de performanţă vizuală pentru o ocupaţie precisă - circulaţie rutieră, industrie, lectură. Ele permit realizarea bilanţului calitativ al vederii. O succesiune de bilanţuri de acest gen, face să apară eficacitatea măsurilor întreprinse pentru rezolvarea problemei vizuale. Testele de performanţă vizuală arată subiectului natura exactă a problemei sale vizuale. Ele uşurează rolul educativ al optometristului. Testele propuse de Manas sunt: nestereoscopice si stereoscopice. (1) Punctul proxim de convergenţă (amplitudine de triangulaţie) Scop: Determinarea punctului proxim de convergenţă şi a calităţii recuperării alinierii binoculare după repere. Material: Izvor luminos punctiform (lampa stilou). Mod de lucru : Iluminare ambiantă normală. Pacientul este aşezat confortabil şi fixează izvorul luminos aşezat în 164
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Cap. 12 Performanţele vizuale
§ 12. 1 Testarea performanţelor vizuale
Ansamblul testelor de vedere perceptivomotoare dau practicianului informaţii
asupra profilului calitativ al performanţei vizuale a unui subiect, adică dezvoltarea sa
vizuală, adaptările şi concesiile mediului vizual.
Ele pot servi pentru evaluarea capacităţii de performanţă vizuală pentru o ocupaţie
precisă - circulaţie rutieră, industrie, lectură. Ele permit realizarea bilanţului calitativ al
vederii. O succesiune de bilanţuri de acest gen, face să apară eficacitatea măsurilor
întreprinse pentru rezolvarea problemei vizuale.
Testele de performanţă vizuală arată subiectului natura exactă a problemei sale
vizuale. Ele uşurează rolul educativ al optometristului.
Testele propuse de Manas sunt: nestereoscopice si stereoscopice.
(1) Punctul proxim de convergenţă (amplitudine de triangulaţie)
Scop: Determinarea punctului proxim de convergenţă şi a calităţii recuperării
alinierii binoculare după repere.
Material: Izvor luminos punctiform (lampa stilou).
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Pacientul este aşezat confortabil şi
fixează izvorul luminos aşezat în planul median al corpului, puţin mai jos de orizontala
prin centrele de rotaţie ale ochilor şi la distanţa lui Harmon. Se cere subiectului să fixeze
tot timpul ţinta , în timp ce aceasta se apropie şi să spună când i se pare că vede dublat.
Optometristul observă cu atenţie imaginile sursei reflectate de cornee.
Se remarcă la ce distanţă unul din ochi sau ambii pierd fixarea şi la ce distanţă
reclamă subiectul dedublarea imaginii. Se notează de asemeni distanţa la care ambii ochi
recuperează fixarea când ţinta se depărtează .
Comportamente observabile:
- ruperea fixării de un ochi.
- ruperea alternantă a fixării când de un ochi când de celălalt.
- pierderea fixării de către ambii ochi.
- nu se pierde fixarea.
164
Recuperare:
- recuperare de ochiul care a rupt fixarea.
- recuperare de ambii ochi.
- nu se recuperează.
Notare:
- se notează distanţele la punctele de rupere şi de recuperare.
- se notează ochiul care pierde fixarea.
Norma:
- recuperarea fixării la cca. 5 cm de rădăcina nasului.
- recuperare la 8 cm.
Punctul proxim de convergenţă nu depinde de vârstă.
Precauţii:
Ţinta se deplasează cu viteză constantă nici prea mare, nici prea mică. Dacă
subiectul întrerupe fuziunea, dar nu raportează dipoplie, se poate conchide că un ochi este
neutralizat. Ochiul dominant este cel care păstrează fixarea pe ţintă.
Pentru a fi sigur că pacientul a înţeles instrucţiunile, se repetă testul.
(2) Amplitudinea de acomodare Donders
Scop: Determinarea punctului proxim de acomodare.
Material: Test de acuitate Vb = 1, pentru distanţa Harmon.
Mod de lucru: Iluminarea ambiantă normală. Pacientul este aşezat comod. Testul
este prezentat pacientului în vecinătatea planului median, puţin sub planul orizontal ce
trece prin centrele de rotaţie ale ochilor. Pacientul citeşte literele cu glas tare. Testul este
plasat iniţial la distanţa corespunzătoare lungimii braţului. Dacă subiectul a citit literele,
se deplasează testul spre pacient încet cu viteză constantă. Se cere subiectului să spună
când literele devin neclare sau devin dificil de citit. Se exprimă în dioptrii distanţa de la
test la rădăcina nasului.
Norma: Conform vârstei pacientului (tabela Donders).
Observaţii: Amplitudinea de acomodare Donders diferă de amplitudinea de
acomodare stabilită cu metoda lentilelor negative, deoarece avem şi ajutorul reflexului
acomodativ datorat convergenţei.
165
Precauţii: Deplasarea ţintei se face cu viteză constantă nici prea încet nici prea
repede. Pacientul citeşte testul cât timp acesta se deplasează spre el până ce acesta apare
neclar (pacientul face greşeli). Testul se repetă pentru a fi siguri că pacientul a înţeles
instrucţiunile.
(3) Rotaţii monoculare
Scop: Se evaluează calitatea mişcărilor de versiune.
Material: Creion sau baghetă, izvor luminos punctiform.
Mod de lucru: Iluminarea ambiantă normală. Se obturează cu un carton ochiul
dominant, aşa încât optometristul să poată totuşi vedea ambii ochi ai pacientului. Ţinta se
mişcă într-un plan depărtat cam la 1m de subiect, perpendicular pe planul său median
descriind un cerc cu raza de aproximativ 300mm. Se poate observa repede dacă diametrul
cercului este prea mic sau prea mare observând mişcările ochiului. Se doreşte o mişcare
de rotaţie aproape de maxim. Viteza de rotaţie a ţintei: o rotaţie la fiecare trei secunde.
Ţinta se mişcă în sensul acelor de ceas şi în sens invers. Se vor realiza câteva rotaţii până
să înceapă observarea mişcărilor ochiului. După cca. 5 rotaţii într-un sens se inversează
mişcarea. Se repetă testarea obturând celălalt ochi.
Norma: Rotaţii balistice lente în sensul acelor de ceas şi în sens invers.
Instruirea pacientului: Priveşte ţinta şi urmăreşte mişcarea ei fără să mişte capul.
Dacă pacientul tinde să mişte capul se fixează capul pe suport.
Comportamente observabile:
- urmărire regulată;
- pierderi de fixare;
- urmărire neregulată, cu sacade;
- limitări ale mişcării în anumite zone (se notează zona după cadranul ceasului);
- mişcări asociate ale capului, corpului, membrelor.
Se atrage atenţia subiectului să urmărească ţinta numai cu ochii fără să mişte
capul. Mişcările pe verticală sau oblice nu trebuie să aibă aceleaşi amplitudini ca cea pe
orizontală. Se repetă testul obturând celalălt ochi.
Se notează: prezenţa sacadelor, a urmăririlor neregulate sau regulate, mişcările
asociate, postura capului, cu ce efort realizează pacientul urmăririle. I se dă pacientului
timp de acomodare cu testul. Se notează pe rând comportamentele pentru ochi drept
166
obturat - mişcări pozitive şi în sens invers pentru ochiul liber şi ochiul obturat - şi ochi
stâng obturat - mişcări pozitive şi în sens invers pentru ochiul liber şi ochiul obturat.
(4) Rotaţii binoculare
Scop: Evaluarea mişcărilor oculare în condiţiile fixării binoculare a ţintei mobile.
Material: Izvor punctiform luminos.
Mod de lucru: Ţintă fixată de pacient este în faţa lui la distanţă de cca. 900mm.
Ţinta se mişcă în spirală începând de la cca. 300mm diametru şi ajungând după cinci
rotaţii la diametrul de 900mm, cu viteză constantă de rotaţie la 3 secunde. Ţinta se mişcă
odată în sensul acelor de ceas şi apoi în sens invers.
Se urmăreşte rotirea globurilor oculare respectiv a imaginilor Purkinje pentru a
depista eventuale sacade sau regresii.
Se instruieşte subiectul să nu mişte capul în timpul urmăririi.
Norma: Mişcare de urmărire regulată continuă.
Se notează caracterul mişcărilor, poziţia zonelor în care apar eventuale sacade după
sistemul orar, pentru ambii ochi. Se notează dificultăţile eventuale de urmarire.
(5) Testul de orientare ochi-mână
Scop: Evaluarea posibilităţii de orientare vizuală a mâinii.
Material: Izvor luminos punctiform (bagheta,creion).
Mod de lucru: Ţinta este plasată în planul median la nivelul ochilor, la distanţa de
400mm de pacient. Pacientul obturează unul din ochi cu un carton (12x18mm) şi arată cu
degetul arătător al celeilalte mâini ţintă.
Exemplu: Cu mâna stânga ţine cartonul obturator şi acoperă ochiul stâng; cu degetul
mâinii drepte atinge ţinta. Apoi se schimbă ochiul şi mâna.
Norma: Ţintire corectă a ţintei luminoase.
Mişcarea de ţintire trebuie să fie rapidă.
Dacă subiectul are ambliopie sau fixare excentrică, el va avea dificultăţi să atingă ţinta.
Se notează:
- exactitatea fixării cu ochiul stâng;
- exactitatea fixării cu ochiul drept;
- ezitările şi erorile de indicare a ţintei.
167
(6) Fixări sacadate (monocular)
Scop: Evaluarea mişcărilor oculare.
Material: Două ţinte care să nu fie la fel. Bagheta cu vârf roşu şi verde, sau două
surse de lumină de culori diferite.
Mod de lucru: Se obturează ochiul dominant. Cele două ţinte sunt aşezate într-un
plan de front în faţa ochiului liber. Distanţa între ţinte: ~600mm în plan median. La
comandă, subiectul schimbă fixarea de la o ţintă la alta repede. Perioada schimbărilor 1s.
Se fac câteva treceri în plan orizontal apoi se fixează ţintele în acelaşi plan median
vertical şi se comandă schimbări succesive în acest plan.
Norma: Mişcare în salt de la o ţintă la alta fără mişcări corective.
Instrucţiuni pentru pacient: Schimbaţi ţinta fixată la comandă. Fixarea se face
rotind numai ochii nu şi capul.
Recomandări: Se recomandă subiectului câteva treceri de fixare înainte de
începerea testării efective. Se notează calitatea mişcărilor pentru fixări sacadate în plan
orizontal şi vertical.
(7) Fixări ”aproape-departe “ şi “departe-aproape”
Scop: Evaluarea dinamicii capacităţii de fixare cu acomodare a obiectelor la
distanţe diferite şi a reflexului pupilar de apropiere.
Materiale: Tablouri de teste Snellen pentru departe şi pentru aproape.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Subiectul este condus să citească ţinta
la distanţa normală pentru citit. Tabloul cu optotipuri pentru departe este plasat la 5m de
pacient. În scopul observării schimbărilor de fixare, pacientul ar trebui să poată privi
testele pentru departe pe deasupra capului optometristului, care însă va putea să vadă
ochii şi când subiectul fixează testul pentru aproape.
Pacientul fixează şi citeşte textul pentru aproape la comanda “aproape” şi fixează
şi citeşte textul pentru departe la comanda ”departe”. Schimbările de fixare se fac în
ritm de una pe secundă; se fac circa cinci schimbări de fixare, pentru obişnuirea
pacientului, apoi se începe observarea ochilor acestuia.
Normal: Pacientul schimbă fixările fără mişcări de corecţie sau opriri.
Recomandări:
- Se atrage atenţia subiectului să nu mişte capul când schimbă fixările.
168
- Se observă eventuale mişcări neregulate ale ochiului când se schimbă fixarea.
Unii pacienţi pot face trecerea de la departe la aproape repede, cu mişcare continuă dar
au dificultăţi când fac trecerea de la aproape la departe.
- Se observă dacă un ochi rămâne în urma celuilalt când se schimbă fixarea.
- Se observă reflexul pupilar: la fixare aproape pupila se micşorează iar la fixare
departe se dilată.
- Se observă dacă pupilele se modifică simultan, dacă au acelaşi diametru , dacă
au formă circulară.
Se consemnează: Calitatea fixărilor în ambele sensuri şi reflexul pupilar.
(8) Coarda Brock
Scop: Testul investighează comportamentul spaţial al ochilor şi cum sunt ei
folosiţi când subiectul priveşte aproape în mediul înconjurător normal.
Material: O bucată de sfoară (şnur) sau vergea de 350mm.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă normală. Pacientul este instruit să ţină sfoara
(vergeaua) cu un capăt în dreptul rădăcinii nasului iar celălalt capăt în plan median la
distanţa Harmon (în punctul corespunzător vederii aproape obişnuită). Sfoara se ţine
întinsă. Se cere subiectului să fixeze capătul depărtat al sforii. Se întreabă subiectul câte
sfori vede mergând de la ochi la degetul care ţine capătul depărtat. Dacă vede o singură
sfoară se cere subiectului să închidă un ochi, apoi celălalt şi se întrebă dacă vede în
ambele cazuri sfoara.
Normal: Subiectul vede două sfori pornind de la fiecare ochi şi întâlnindu-se în
capătul depărtat. (Fig 12.1)
Comportamente observabile
Se pot constata următoarele situaţii:
1. Subiectul vede simultan două sfori în V - foloseşte ambii ochi în acelaşi timp şi
proiectează în acelaşi punct în spaţiu.
2. Subiectul vede o singură sfoară - foloseşte un singur ochi.
3. Subiectul vede un timp o sfoară şi apoi numai cealaltă sfoară - neutralizare alternantă.
4. Subiectul vede două sfori încrucişate în X - sunt folosiţi ambii ochi dar proiecţia este
esoforică.
169
5. Subiectul vede două sfori care nu se întâlnesc - sunt folosiţi ambii ochi simultan dar
proiecţia este exoforică.
6. Subiectul percepe un X în loc de V - proiecţie esoforică cu suprimare perimaculară.
7. Sfoara pare să pornească din cap la acelaşi nivel sau o sfoara pare să fie mai sus decât
cealaltă - răspuns ambiocular sau hiperforie.
8. Subiectul vede două sfori dar una este mai neclară - suprimare parţială a unui ochi,
anisometropie.
Notare: Se descriu în amănunt constatăril.e
Răspuns V Răspuns X
Proiecţie esoforică
OS OD OS OD
OS OD OS OD OS OD
Suprimare totală OD Suprimare totală OS Răspuns binocular
Răspuns Y
OS OD OS OD
Proiecţie esoforică Proiecţie esoforică
suprimare suprimare
perimaculară OD perimaculară OS
Fig. 12.1
170
(9) Foria laterală pentru departe (Manas)
Scop: Evaluarea foriei şi variaţia ei.
Material: Stereoscop special şi stereograma DVS-2 (Keystone) (Fig. 12.2).
Mod de lucru: Este important să se inhibeze convergenţa psihică. Pacientul aşezat comod priveşte în
stereoscop. Mâinile nu trebuie să atingă stereoscopul. Stereograma este compusa în stânga de o săgeată şi în
dreapta de o scară cu puncte numerotate.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Fig. 12.2
Se întreabă pacientul “Ce vedeţi (pauza)? “ ; “ Vedeţi o sageata? “ ; “Vedeţi o
serie de cifre? “ ; “ Vedeţi săgeata şi numerele în acelaşi timp? “;
“Închideţi ochii şi la comanda ‘deschideţi" deschideţi ochii şi spuneţi ce vedeţi ”; “ În
dreptul cărei cifre vedeţi săgeata? “.
Subiectul continuă să privească stereograma şi după cca 5 secunde se întreabă:
“ Unde este acum săgeata? “. Pacientul poate indica o variaţie a poziţiei săgeţii în jurul
unei poziţii mediane 9-10-9-8-9 ceea ce denotă un nistagmus. Dacă săgeata se deplasează
în sensul cifrelor mari înseamnă exoforie. Dacă săgeata se deplasează spre cifre sub 8.5
înseamnă esoforie. Dacă sageata sau numerele dispar înseamnă neutralizare.
În cazul copiilor mici instruirea este dificilă. În acest caz se recomandă să se
folosească un indicator care să ţintească pe scara cu numere o cifră. Subiectul este
întrebat care este poziţia săgeţii faţă de indicator.