Opinii şi atitudini privind aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în justiţia juvenilă. Raport de cercetare [Opinions and Attitudes Regarding the Application

Centrul Român pentru Educaţie şi Dezvoltare Umană Piaţa Naţiunilor Unite nr. 3-5, sc. A, apt. 71, Bucureşti Tel.: (021)336.52.45, E-mail: [email protected]

Promovarea măsurilor alternative:

mijloc de apărare a drepturilor omului în justiţia juvenilă

Proiect PHARE 2004/016-772.01.02/01

Opinii şi atitudini privind aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în justiţia juvenilă

- Cercetare -

Coordonator proiect:

Camelia Tancău (Preşedinte CRED)

Coordonator cercetare:

Anamaria Szabo (Cercetător ştiinţific)

Echipa de cercetare:

Nicoleta Tancău (Asistent social)

Anca Militaru (Asistent social)

Cătălina Constantin (Psiholog)

Anamaria Leaua (Psiholog)

Bucureşti, 2007

Centrul Român pentru Educaţie şi Dezvoltare Umană ©2007

-2-

Cuprins

Argumentum ...................................................................... 3

I. Obiectivele cercetării ........................................................... 3

II. Actorii sociali vizaţi de cercetare ........................................... 3

III. Metodologia cercetării:

A. Delimitări conceptuale ..................................................... 4

B. Aria de desfăşurare a cercetării ......................................... 4

C. Perioada de desfăşurare a cercetării ................................... 5

D. Metode de cercetare ........................................................ 5

IV. Prezentarea principalelor rezultate ale cercetării:

A. Date calitative ................................................................ 5

B. Date cantitative .............................................................. 10

V. Concluzii ............................................................................ 29

Bibliografie ......................................................................... 33


-3-

Argument:

Cercetarea de faţă este parte integrantă a proiectului „Promovarea măsurilor alternative: mijloc de apărare a drepturilor omului în justiţia juvenilă” derulat de Centrul Român pentru Educaţie de Dezvoltare Umană, proiect care îşi propune să promoveze protecţia drepturilor omului, independenţa şi reforma sistemului juridic prin sprijinirea procesului de aplicare a măsurilor alternative la pedeapsa cu închisoarea. Prin derularea activităţilor proiectului se urmăreşte în mod specific o creştere a numărului de sentinţe alternative pronunţate în cadrul instanţelor din Bucureşti, o mai bună protecţie a drepturilor minorilor şi tinerilor delincvenţi şi o creştere a comportamentului democratic al întregii societăţi care va fi activ implicată în susţinerea reformelor juridice.

I. Obiectivele cercetării:

La nivel general cercetarea îşi propune să identifice principalele opinii şi atitudini ale actorilor sociali faţă de măsurile alternative la pedeapsa închisorii şi aplicarea acestora în cazul minorilor delincvenţi;

La nivel specific cercetarea urmăreşte să identifice: o gradul de familiarizare al actorilor sociali cu natura şi filosofia măsurilor

alternative la pedeapsa închisorii; o opinii privind şi atitudini faţă de modalităţile concrete de aplicare a măsurilor

alternative la pedeapsa închisorii în justiţia juvenilă; o gradul de deschidere al actorilor sociali faţă de implicarea acestora în sistemul

măsurilor alternative la pedeapsa închisorii.

II. Actorii sociali vizaţi de cercetare:

Pentru a-şi atinge obiectivele, cercetarea este orientată către patru tipuri distincte de actori sociali implicaţi sau care s-ar putea implica în sistemul măsurilor alternative:

1. Actori implicaţi în procesul de pronunţare a unei sentinţe cu măsuri alternative: a. Judecători; b. Procurori; c. Consilieri de probaţiune.

2. Actori implicaţi sau care s-ar putea implica în procesul de executare a unei sentinţe cu măsuri alternative:

a. Consilieri de probaţiune; b. Direcţii de asistenţă socială şi protecţia copilului; c. Organizaţii neguvernamentale în domeniu; d. Licee: directori şi consilieri şcolari; e. Instituţii publice: cămine de bătrâni, cantine sociale, spitale, administraţii ale

domeniului public etc. f. Biserici.

3. Minori delincvenţi: a. Care execută o pedeapsă privativă de libertate (închisoare, centru de reeducare); b. Care execută o măsură alternativă.

4. Comunitatea (într-un sens restrâns din perspectiva minorilor): a. Părinţi de adolescenţi; b. Profesori de liceu; c. Adolescenţi – ca grup de asemănare.


-4-

III. Metodologia cercetării: A. Delimitări conceptuale:

În sensul cercetării de faţă, înţelesul conceptului de „măsură alternativă la pedeapsa închisorii” se află în asentimentul Regulilor de la Tokyo privind Standardul minim de reguli ale ONU pentru măsuri necustodiale, al Regulilor de la Beijing privind Standardul minim de reguli ale ONU pentru administrarea justiţiei juvenile, precum şi al Regulilor europene privind sancţiunile şi măsurile comunitare.

De asemenea, este important de menţionat că, în sensul cercetării de faţă, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prevăzută de Codul penal în vigoare a fost asimilată conceptului de pedeapsă custodială. Ca urmare a acestui fapt nu a fost inclusă în conceptul de „măsură alternativă la pedeapsa închisorii”.

O a doua menţiune importantă ţine de decizia luată de echipa de cercetare faţă de utilizarea conceptului de „măsură alternativă la pedeapsa închisorii” în locul celui de „măsură neprivativă de libertate” ori a celui de „sancţiune şi măsură comunitară” folosit în prezent la nivel european. Au existat câteva argumente pentru alegerea făcută:

Închisoarea reprezintă o pedeapsă-etalon în justiţie. Datele statistice din ultimii ani indică o utilizare intensă a acestui tip de pedeapsă atât în cazul persoanelor majore, cât şi în cazul celor minore1. România nu este singura ţară europeană sau din lume care înregistrează această tendinţă.

Principalele măsuri alternative prevăzute de Codul penal în vigoare care sunt utilizate cu precădere de judecători se află în strânsă legătură cu principiul custodial. Aici ne referim pe de o parte la instituţia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei care presupune înainte de toate o condamnare la pedeapsa închisorii, iar pe de altă parte la măsura educativă a internării într-un centru de reeducare care presupune privarea de libertate.

Opinia publică în general consideră esenţială pentru democraţie pedepsirea aspră a infracţiunilor2.

Actorii sociali vizaţi de cercetare au un grad ridicat de eterogenitate, mulţi dintre aceştia nefiind familiarizaţi cu limbajul juridic penal de specialitate.

Astfel, ţinând cont de toate argumentele menţionate, am considerat că noţiunea de „măsură alternativă la pedeapsa închisorii” este cea mai adecvată pentru cadrul nostru de cercetare, fiind totodată apropiată din punct de vedere semantic de noţiunea mai familiară şi mai frecvent utilizată de „închisoare”. În ceea ce priveşte conceptul de „minor delincvent”, cercetarea de faţă face referire la categoria de vârstă pentru care Codul penal în vigoare prevede existenţa răspunderii penale, şi anume: minorul cu vârsta între 14 şi 16 ani care a săvârşit o faptă penală cu discernământ şi minorul cu vârsta între 16 şi 18 ani.

B. Aria de desfăşurare a cercetării:

Cercetarea se desfăşoară în Municipiul Bucureşti, o extindere şi în alte zone alte ţării fiind posibilă în cazul minorilor delincvenţi care execută o pedeapsă privativă de libertate. În acest caz cercetarea va urmări cu precădere minori cu domiciliul în Municipiul Bucureşti. 1 Vezi Anuarul Statistic al României 2005, Capitolul privind Justiţia, Tabelul 22.3, adresă web: http://www.insse.ro/Anuar 2005/CAPITOLE/cap22.pdf. 2 Vezi Barometrul de Opinie Publică realizat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă în Noiembrie 2005, adresă web: http://www.osf.ro/ro/documente.php?id_document=179.


-5-

C. Perioada de desfăşurare a cercetării:

Cercetarea se desfăşoară pe o perioadă de cinci luni: a demarat în Decembrie 2006 şi s-a finalizat la sfârşitul lunii Mai 2007. D. Metode de cercetare:

Cercetarea are o natură exploratorie. Gradul de complexitate al analizei este relativ ridicat datorită diversităţii actorilor sociali vizaţi precum şi a obiectivelor specifice urmărite. Ca urmare a acestui fapt s-a optat pentru triunghiularizarea metodelor de cercetare cantitative cu cele calitative. Principalele metode şi tehnici de cercetare utilizate au fost chestionarul, interviul semistructurat şi focus-grupul. IV. Prezentarea principalelor rezultate ale cercetării: A. Date calitative:

În cele ce urmează am realizat o trecere în revistă a principalelor orientări de opinie şi atitudine faţă de aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în justiţia penală juvenilă. Acestea sunt rezultatul analizei a interviurilor şi focus-grupurilor realizate. Actorii sociali vizaţi sunt reprezentanţi ai următoarelor instituţii sau organizaţii: servicii specializate din cadrul Direcţiilor de asistenţă socială şi protecţie a copilului; ONG-uri care activează în domeniu; instituţii publice din domeniul protecţiei sociale (cantină socială, cămin de bătrâni); instituţii de învăţământ preuniversitar - licee; spitale; Biserica Ortodoxă Română. Poziţia persoanelor intervievate nu reprezintă în mod automat poziţia instituţiilor pe care le conduc sau din care fac parte.

Actorii sociali la care face referire analiza de faţă au prezentat un grad relativ mediu şi omogen de familiarizare cu natura măsurilor alternative. Cea mai mare parte au intuit la ce se referă conceptul de „măsură alternativă la pedeapsa închisorii” datorită înţelesului semantic pe care îl conferă expresia prin alăturarea cuvintelor „alternativă” şi „închisoare”.

„Acea pedeapsă care nu presupune încarcerarea”; „Să-l lăsăm în mediul din care provine”; „Alte măsuri decât închisoarea”; „Deci, în afară de închisoare ce altceva pot să îi ofer?”; „Mă gândesc la a-l ţine în libertate”; „Posibilitatea pe care ar acorda-o societatea, comunitatea de a nu ajunge la închisoare”; „Măsurile care nu presupun încarcerarea”; „Nişte măsuri care să ţină locul închisorii, deci să fie tot un fel de pedeapsă, dar nu atât de drastică”; „Un canon care se săvârşeşte fără privaţiune de libertate”; „Adică să rămână în comunitate, dar să aibă ceva de făcut”; „Mă gândesc la faptul că acel minor nu trebuie scos din societate şi blamat”.

De asemenea, o parte din persoanele intervievate au avut opinii punctuale despre principiile care ar trebui să guverneze politica penală în general. Astfel, după cum se poate vedea în fragmentele de mai jos, pedeapsa cu închisoarea ar trebui reprezinte pentru instanţa de judecată o ultimă soluţie în pedepsirea infractorului.

Conform acestei opinii, măsurile alternative care fac obiectul cercetării de faţă nu ar trebui să fie „alternative”, subiacente pedepsei cu închisoarea. Mai degrabă, acestea ar trebui să devină pedepse de sine stătătoare, folosite cu prioritate şi în favoarea infractorului.


-6-

„Eu nu aş vedea aceste măsuri ca o alternativă la închisoare. Ar trebui sa fie o gradare, să se pornească de la aceste măsuri, ca o încercare de a te apropia de cineva, de a-l face să înţeleagă că nu-i bine să facă ceva rău, şi apoi închisoarea, privarea de libertate, în ultimă instanţă, dacă se consideră că nu se mai poate face nimic.” (Preot)

„Până a se ajunge la închisoare ar trebui epuizate toate celelalte măsuri” (Preot)

Aceeaşi viziune se regăseşte în Regulile de la Beijing ale ONU pentru administrarea justiţiei juvenile care stipulează în Regula 19.1 că „plasarea unui minor într-o instituţie este întotdeauna o măsură de ultimă instanţă, iar durata ei trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă”. Regulile de la Beijing au fost amintite şi de către una dintre persoanele intervievate, un accent deosebit fiind pus pe ideea înlocuirii pedepsei punitive cu activităţi de orientare şi supraveghere a minorului delincvent.

„Un copil nu poate fi pedepsit. O ţară care îşi pedepseşte copiii înseamnă că are o problemă extraordinar de mare. Un copil trebuie îndreptat, trebuie adus pe drumul cel bun, trebuie reintegrat, reorientat... Chiar aşa şi e, chiar aşa şi trebuie, trebuie orientat... aşa foloseşte şi Beijing-ul... Copilul trebuie orientat şi supravegheat de către adult.” (Şef serviciu: DPC)

O majoritate covârşitoare a actorilor sociali vizaţi de cercetare pledează pentru o frecvenţă cât mai redusă a utilizării pedepsei cu închisoarea în favoarea măsurilor alternative, neprivative de libertate. Principalul argument invocat de aceştia este construit în jurul consecinţelor disruptive pe care executarea de către minor a unei pedepse în mediul privativ, fie el penitenciar sau centru de reeducare, le are asupra şanselor de reintegrare pe plan social, familial şi profesional.

„Avantajul este că nu-l stigmatizezi, nu-l scoţi din viaţa socială pe copil, nu-l închizi undeva unde poate să vină în contact cu alţii care au făcut fapte şi mai rele şi de unde poate să înveţe chestii şi mai rele şi... în sfârşit, să iasă de-acolo mai înrăit decât a intrat.” (Reprezentant ONG)

„Închisoarea presupune o separare, o izolare de comunitatea şi atunci cum mai e caracterul de reintegrare socială dacă tu îl izolezi un pic acolo? Să nu spun mai mult....” (Şef serviciu: DPC)

„...nu să-l închid în penitenciar cu deţinuţi care au comis fapte grave, folosesc un vocabular obscen, unde nu poate să vadă nimic bun. Şi când iese de acolo e un individ mai degrabă pierdut, decât câştigat pentru societate. Pentru ca va avea nevoie de foarte mult timp şi nici nu ştiu dacă va reuşi să se integreze.” (Director liceu)

„Dacă un tânăr este dus la închisoare, acolo pătrunde într-un mediu să zicem toxic. Nu numai că se duce cu relele pe care le-a făcut, dar acolo învaţă şi alte lucruri rele, mult mai rele poate decât cele pentru care s-a dus şi va ieşi de acolo cu un bagaj de cunoştinţe îmbogăţit, după care se va întoarce acolo.” (Preot)

„Dacă măsurile alternative sunt bine gândite şi sunt aplicate de nişte persoane cu responsabilitate şi cu pregătire corespunzătoare, consider că sunt mult mai bine venite decât închisoarea... După părerea mea, în închisoare nu poate exista educaţie. E adevărat, din câte am înţeles şi din ceea ce văd în mass-media se încearcă acum tot felul de programe în cadrul închisorilor, dar când persoana respectivă se vede îngrădită şi nu are acea libertate, pe care este normal să o aibă la vârsta respectivă... Nu contest faptul, a greşit, dar greşelile, după părerea mea, pot fi corectate şi prin alte metode decât închisoarea.” (Director: Cămin de bătrâni)

„...e ca şi o ruptură în momentul în care te eliberezi. Ai stat cinci ani închis, nu mai şti, se schimbă, mai ales în societatea în care trăim, totul se schimbă într-o viteză la care şi nouă câteodată ne este greu să ne adaptăm, darămite cineva care a stat izolat.” (Reprezentant ONG)


-7-

„Stând împreună cu alţi infractori mai periculoşi sau care au săvârşit fapte mult mai grave pot şi cei care au săvârşit fapte mai uşoare să... pur şi simplu să îşi schimbe personalitatea.” (Preot)

„[Avantaj măsuri alternative] Evitarea contactului direct cu fauna infractorilor.” (Director liceu)

„În cadrul penitenciarelor, de foarte multe ori şi din ceea ce am auzit, din experienţa mea de viaţă, pentru că am cunoscut şi minori şi persoane adulte care au săvârşit o infracţiune şi au şi efectuat o pedeapsa... din câte am observat nu se schimbă nimic, ba dimpotrivă, din experienţa pe care o trăiesc în penitenciare devin mai violenţi, mai agresivi, mai introvertiţi, în nici un caz nu au de gând să-şi găsească un loc de muncă, să se reabiliteze cum s-ar spune în societate, să relaţioneze cu oamenii din societate, pentru că îşi dau seama că atâta timp cât au un cazier juridic trebuie să lupte foarte mult, căile legale sunt foarte complicate ca să poată fi angajaţi, ca să-şi poată face relaţii, ca să poată fi acceptaţi de societate şi atunci preferă tot aşa prin mijloace ilegale să-şi obţină veniturile. Ştiu clar ca obţin venituri mult mai mari decât prin mijloace legale şi într-un timp foarte scurt şi e mult mai convenabil.” (Şef serviciu: Cantină socială)

„În momentul în care încarcerăm o persoană îi reducem foarte mult şansele de reintegrare şi şansele astea sunt cu atât mai mari cu cât vârsta persoanei e mai mică.” (Reprezentant ONG)

„Delincvenţa se vindecă prin dragoste. E foarte simplu. Nici nu ştiţi ce putere are dragostea şi atitudinea autentică afectivă faţă de un copil în situaţia respectivă.” (Şef serviciu: DPC)

Desigur, pe lângă aceste atitudini clar orientate către folosirea cu precădere a măsurilor alternative în defavoarea pedepsei cu închisoarea, a existat în rândul actorilor sociali vizaţi de cercetare o recunoaştere a limitelor lor de aplicare. Pe lângă necesitatea dezvoltării unui sistem bine pus la punct şi a personalului specializat, ideea cea mai frecvent invocată a fost aceea a lipsei susţinerii de către opinia publică a măsurilor alternative din varii motive: fie sunt prea blânde, fie necesită un efort suplimentar din partea comunităţii.

„Mentalitatea generală a populaţiei din România este punitivă faţă de această categorie de copii.” (Şef serviciu: DPC)

„[Referitor la măsurile alternative] …implică desigur efort din partea celorlalţi. Ceea ce din păcate nu prea se mai întâmplă în societatea noastră şi atunci fiecare consideră că celălalt este dator să facă lucrul acesta, cu toate ca toţi suntem datori să facem lucrul acesta pentru că o infracţionalitate nu afectează numai pe cel asupra căruia se săvârşeşte, ci afectează întreaga societate.” (Preot)

În ceea ce priveşte măsurile alternative, exemple concrete la care persoanele intervievate fac în principal referire sunt după cum urmează:

muncă (în folosul comunităţii, voluntară sau chiar retribuită); libertate supravegheată, supraveghere specializată, supraveghere în comunitate, suspendare a sentinţei cu supraveghere;

probaţiune de şoc; centre semi-deschise şi deschise, internate, şcoli speciale, campusuri cu activităţi supravegheate, case de tip familial;

amendă penală; mediere penală; programe de tratament şi consiliere; servicii sociale.

Faţă de măsura alternativă a „muncii” au existat opinii diverse. Prima dintre acestea se află în strânsă legătură cu discuţia pe marginea posibilităţii aplicării acestei măsuri în privinţa minorilor. Cei mai mulţi au considerat benefică o activitate de acest gen pentru


-8-

dezvoltarea şi integrarea socială a minorului delincvent, însă neaplicabilă sub vârsta de 15 ani datorită prevederilor Codului Muncii.

„Ce ne facem dacă avem un copil de 14 ani, cu răspundere penală? Conform Codului Muncii, capacitatea de a munci începe de la 15 ani, cu acordul reprezentantului legal al copilului. Iar capacitatea deplină de muncă începe de la 16 ani.” (Şef serviciu: DPC)

De asemenea, în rândul actorilor sociali vizaţi de cercetare există o atitudine clară de diferenţiere între munca efectuată în acord cu vârsta, capacităţile şi nevoile minorilor delincvenţi şi exploatarea acestora. Prestarea unei activităţi este văzută drept un element esenţial, chiar necesar, în procesul de educare şi dezvoltare normală a copilului în general şi a minorului delincvent în particular.

„În familie acel copil poate să aibă anumite activităţi... La modul acesta cred eu că s-a pierdut mult la noi: faptul că încercăm să aplicăm o lege numai în litera ei, aceea de a nu exploata copiii, de a nu îi pune să muncească. S-a dus până la extremă lucrul acesta încât acum copiii noştri nu mai fac nimic, nici în familie, nici în şcoală, nici pe lângă biserică, ci aşteaptă să facă altcineva. Totuşi, eu cred că un minim de efort trebuie să facă şi copilul, tocmai pentru a se deprinde cu munca. Tocmai pentru a înţelege rostul lucrului în sine.” (Preot)

„Zic eu că n-ar fi rău, pe lângă joacă, pentru că sunt copii, să fie învăţaţi să şi muncească, nu în sensul de a exploata minorul, dar sunt anumite munci pe care minorul trebuie să le facă, le poate face. Ştiu eu... de curăţenie, nu mai vorbesc curăţenia corporală, dar curăţenie în mediul în care el îşi desfăşoară activitatea.” (Reprezentant ONG)

O idee destul de des întâlnită în rândul persoanelor intervievate este aceea a remunerării muncii prestate de minorul delincvent. Remunerarea este privită ca o modalitate de stimulare motivaţională a acestuia. Desigur, în esenţă, pedeapsa muncii în folosul comunităţii presupune neremunerarea delincventului pentru activitatea prestată, însă din perspectiva persoanelor intervievate în cazul minorilor delincvenţi ar fi mult mai benefică o stimulare a acestora faţă de perspectiva pe care o oferă o viaţă conformă cu normele şi regulile general acceptate de societate în care asigurarea mijloacelor de trai poate fi atinsă într-un mod legal.

„Dacă doar intră în contact cu alte persoane, munceşte şi el nu este remunerat, nu neapărat ca un alt salariat cu vechime care are calificare în domeniu... nici nu mi se pare normal să fie remunerat ca şi celălalt, dar nici să nu fie oarecum premiat, stimulat într-un fel, pentru că altfel nu o să înţeleagă acest lucru decât tot ca pe o pedeapsă: Dacă muncesc, pentru ce muncesc? Nu vede câştigul personal din toată treaba asta. El trebuie să înţeleagă că poate să câştige şi altfel, nu numai prin comitere de infracţiuni; munceşte, este plătit, este respectat, este apreciat, îşi face colegi şi atunci el vede viaţa altfel.” (Şef serviciu: Cantină socială)

„Într-o primă fază să fie retribuit. Pentru că e posibil ca o dată, de două ori să nu fie conştient de ceea ce face. Poate chiar ar trebui sa realizeze cu câtă muncă se obţine ceva ce el a obţinut gratis, furând. Deci, să i se ofere aceasta ocazie, să lucreze şi să fie plătit pentru asta.” (Preot)

„[Referitor la măsuri alternative] ...peste 16 ani e clar că trebuie să fie şi ceva legat de a găsi un loc de muncă, de a lucra, de a desfăşura o activitate care chiar dacă în momentul ăla nu e retribuită să zicem că e muncă voluntară, poate să devină una retribuită.” (Şef serviciu: DPC)

„Dacă fapta e gravă, muncă neplătită.” (Director liceu)

În ceea ce priveşte serviciile care pot fi oferite sau activităţile în care s-ar putea implica minorii delincvenţi ca parte din măsura alternativă la pedeapsa închisorii, persoanele intervievate au făcut următoarele referiri:


-9-

educaţie / şcoală: „educaţia este foarte importantă... majoritatea covârşitoare a celor care au intrat în acest fenomen sunt în stadiul de abandon şcolar”;

consiliere psihologică, evaluarea nevoilor: „program de consiliere, întâlnire atât cu tineri din şcoli care nu au săvârşit infracţiuni, cât şi cu tineri care au mai săvârşit infracţiuni si care au suferit pedepse... grupuri mixte şi grupuri de consiliere, de terapie, să-şi dea fiecare un punct de vedere”;

formare şi integrare socio-profesională: „o formare profesională şi după aceea, integrarea socio-profesională a minorului poate reduce cu mult recidiva, din cauză că dacă ar avea un loc de muncă ar putea eventual face rost de bani prin alte mijloace”;

activităţi care responsabilizează, ergoterapie: „asumarea unor responsabilităţi, satisfacţia lucrului bine făcut de către copil conduc automat la o echilibrare extraordinară a lui şi la o conştientizare asupra a ceea ce a făcut şi asupra a ceea ce nu ar trebui să mai facă”; „activităţi în care să se simtă util şi să aibă un rol”; „să încarce, să descarce marfă, să se simtă şi utili, poate ca într-o oarecare măsură şi retribuiţi, nu le dai salariul, dar trebuie motivaţi”; „activităţi în folosul comunităţii: salubrizare”, „să meargă să planteze copaci într-o zonă verde sau să planteze flori”;

dezvoltarea abilităţilor: „[abilităţi de viaţă] organizarea timpului, cheltuirea banilor, relaţionarea cu ceilalţi, ascultarea celorlalţi”; „trebuie văzut ce abilităţi are şi dezvoltate aceste abilităţi. Poate... ştiu eu... ştie să picteze, să deseneze, îi place să facă ceva”;

implicare voluntară în activităţi cu persoane defavorizate (copii din centre de plasament, persoane cu handicap, bătrâni): „ar putea face diferenţa”; „[legat de copii] să deseneze cu ei sau să le vorbească despre o maşină sau legat de un hobby de-al lui”; „activităţi gospodăreşti la căminele de bătrâni”; „diverse forme de voluntariat, nu ştiu... mă gândesc poate Agenţia Naţionala Antidrog organizează o campanie în zonele cu risc, să meargă şi el acolo să ajute la ceva”;

activităţi fizice: sport, activităţi de descărcare a energiei, a furiei, antrenamente; lucrul cu calculatorul: „curs de grafică”; „testare de jocuri”; activităţi cultural-artistice (piese de teatru, pictură, muzică): „dacă-i dezvolţi imaginaţia şi capacitatea de a se exprima, atunci el o va face în sensul bun”; „sunt maeştri, vă spun, sunt actori desăvârşiţi”;

excursii şi tabere în zone montane: „trebuie să vă faceţi de mâncare, să v-aduceţi lemne, să păziţi tabăra, să faceţi instrucţie militară... totul ca joacă”; „marcarea traseelor turistice”, „ecologizarea zonei de campare”, „montarea de bariere”;

activităţi de relaţionare, în comunitate: „să participe la toate întâlnirile comunităţii... să se simtă un membru al comunităţii... deşi, în România, comunitatea nu este foarte activă, în general... nu prea putem vorbi despre o comunitate”; „în general, orice activitate care presupune integrarea într-un colectiv, altul decât cel infracţional”; „activităţi care îi aduc în contact cu oamenii ca să le ofere... oportunitatea de a vedea viaţa şi altfel... să înveţe un mod de a vedea lumea, de a privi lumea diferit”;

activităţi aflate în conexiune cu infracţiunea săvârşită: „de exemplu, dacă a furat nu l-aş pune să coasă. Să zicem... l-aş implica un pic în ceva care să depindă de faptă… Poate că l-aş pune paznic, cum se zice lupul paznic la oi”; „ar trebui să fie implicat în proiecte care să-i demonstreze lui că poate dobândi de exemplu un bun, prin lucrul mâinilor lui, prin osteneala proprie, ca poate dobândi lucrul pe care l-a furat făcând el ceva”;


-10-

activităţi de conştientizare a consecinţelor faptei săvârşite: „ar trebui să aibă ocazia să vadă cum e să fii în situaţia victimei lor, s-o înţeleagă mai bine. În situaţia unui furt de exemplu, cineva care este lipsit de ceva ce-i aparţine, un lucru pe care l-a dobândit la un moment dat prin muncă. Probabil ca ar trebui pus şi minorul să dobândească acel lucru sau ceva asemănător, să vadă cum se dobândeşte un lucru cinstit, să i se ofere posibilitatea asta, să poată obţine prin muncă ceea ce a furat”; „o vizită la un penitenciar şi să i se spună: dacă o să continui să faci, ajungi aici în locul acesta de unde nu mai pleci. Oricare ar fi confortul din penitenciar, cheile şi toate uşile închise îţi creează acel sentiment de constrângere”.

Deschiderea actorilor sociali vizaţi de această analiză faţă de implicarea lor în sistemul măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în justiţia penală juvenilă este relativ ridicată şi omogenă. Trebuie însă menţionat, aşa cum am arătat anterior, că poziţia acestora nu reprezintă neapărat poziţia instituţiilor pe care le conduc sau din care fac parte. Cei mai mulţi au considerat necesară crearea unor parteneriate cu Ministerul de Justiţie şi în particular cu Direcţia de Probaţiune. De asemenea, au considerat benefică implicarea şi altor instituţii publice (Ministerul Muncii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin instituţiile de învăţământ, primăriile, direcţiile de asistenţă socială şi protecţie a copilului), a Bisericii precum şi a organizaţiilor neguvernamentale.

B. Date cantitative:

În cele ce urmează vom prezenta principalele opinii şi atitudini faţă de aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în justiţia penală juvenilă. Acestea sunt rezultatul analizei chestionarelor realizate. Actorii sociali vizaţi sunt: judecători; procurori; personal specializat din cadrul Direcţiilor de asistenţă socială şi protecţie a copilului şi persoane care activează în ONG-uri (domeniul social); consilieri şcolari; elevi de clasele IX-XII; minori delincvenţi care îşi execută pedeapsa în închisoare.

Datele cantitative confirmă rezultatele evaluării calitative. Toţi specialiştii au încredere în eficienţa măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în cazul minorilor (vezi tabelul de mai jos), bineînţeles în diferite măsuri. Astfel, judecătorii au încredere mai mare în aceste măsuri decât procurorii, iar specialiştii din domeniul social au încredere mai mare decât consilierii şcolari.

Încredere faţă de eficienţa măsurilor alternative în cazul minorilor delincvenţi

0 0

23.3

53.3

23.3

1.95.8

51.9

26.9

13.5

3.20

22.2

50.8

0 0

31.7

43.9

23.824.4

0

10

20

30

40

50

60

Foarte mica Mica Nici mare, nici mica Mare Foarte mare

Judecatori Procurori Domeniu social Consilieri scolari


-11-

Cât priveşte scopul pentru care este dată o pedeapsă penală, în sfera sancţionării minorilor delincvenţi toate grupurile aflate sub analiză au opinat că pedeapsa ar trebui să urmărească în principal educarea, respectiv reeducarea acestora şi în plan secundar descurajarea potenţialilor delincvenţi, prevenirea comiterii de noi infracţiuni sau retribuţia.

La aceste considerente putem adăuga rezultatele altei cercetări realizate în anul 20063 privind orientarea politicii penale în ţara noastră care au evidenţiat faptul că măsurile alternative la pedeapsa închisorii incluse în unele propuneri legislative (de exemplu în Legea nr. 301/2004 privind noul Cod penal) pun mai degrabă accentul pe funcţia de incapacitare a pedepsei penale şi mai puţin funcţia de reabilitare.

Atât judecătorii şi procurorii, cât şi specialiştii din domeniul social şi consilierii şcolari au fost de acord cu aplicarea unui tratament diferenţiat minorilor delincvenţi în comparaţie cu cei adulţi (97,6% - judecătorii; 94,4% - procurorii; 95,2% - specialiştii din domeniul social; 92,9% - consilierii şcolari).

3 Szabo, Anamaria. (2006). Sistemul de sancţiuni şi măsuri comunitare în România. Analiză asupra orientării politicii penale. În Doctrină şi Jurisprudenţă. Nr. 3.

Principalul scop al pedepsei penale

2.6 5.1

15.4

74.4

2.67.7

21.2

5.8

65.4

04.8

25.821.0

46.8

1.60

20.0 22.5

57.5

00.0

10.0

20.0

30.0

40.0

50.0

60.0

70.0

80.0

"Sa faca dreptate" Descurajareapotentialilordelincventi

Prevenirea recidivei Educarea /Reeducarea

delincventului

Altul


În ce ar consta tratamentul diferenţiat?

71 74.2

22.6

87.1

6.5

78.4

47.1

25.5

86.3

2

73.3

45

15

90

8.3

54.6

41

12.8

92.3

5.10

20

40

60

80

100

Instante de judecataspecializate pentru

minori

Tip diferit depedepse

Pedepse mai mici Accent pus peeducare, asistenta

si consiliere

Altul



-12-

Aşa cum reiese din graficul anterior, grupurile vizate de analiză sunt de părere că în ceea ce îi priveşte pe minori, pe timpul sentinţei ar trebui să se pună accent pe activităţile de educare, asistenţă şi consiliere, ar trebui înfiinţate instanţe de judecată specializate pentru minori, ar trebui ca pedepsele penale aplicate minorilor să fie în acord cu specificul vârstei, nevoilor şi dezvoltării acestora iar pedepsele să fie mai mici. De menţionat este faptul că nu durata pedepselor este importantă pentru grupurile analizate, ci mai degrabă modalităţile de executare a acestora şi procedurile judiciare.

În ceea ce priveşte aplicarea efectivă a măsurilor alternative la pedeapsa închisorii, aproape toate grupuri vizate de analiză au considerat că Serviciilor de probaţiune le-ar reveni această sarcină, cu excepţia consilierilor şcolari care sunt mai puţini familiarizaţi cu natura şi funcţiile acestei noi instituţii. Faptul că Serviciile de probaţiune reprezintă pentru judecători, procurori şi specialiştii din domeniul social o primă opţiune denotă creşterea încrederii, dar şi a vizibilităţii instituţiei în mecanismul justiţiei penale. Alte opţiuni făcute de cele patru grupuri analizate sunt instanţele de judecată, direcţiile de asistenţă socială, organizaţiile neguvernamentale care activează în acest domeniu, poliţia şi primăriile.

Organizaţiile neguvernamentale reprezintă un posibil partener al instituţiilor publice în aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii. De multe ori, acestea sunt flexibile în derularea unor programe noi ori experimentale, deşi se confruntă cu probleme majore în ceea ce priveşte finanţarea. La noi în ţară domeniul non-profit suferă tocmai din cauza lipsei subvenţiilor din partea statului, cea mai mare parte a programelor derulate de acestea găsindu-şi resursele în fondurile europene. Acest fapt are repercusiuni majore asupra continuităţii serviciilor oferite şi a importanţei acordate de instituţiile statului în implicarea acestora în activităţile de aplicare a măsurilor alternative. Aşa cum arată graficul următor, judecătorii sunt de părere că ONG-urile ar putea să se implice în acordarea de asistenţă, consiliere şi servicii specializate şi mai puţin în supravegherea minorilor, realizarea de anchete de evaluare a riscurilor şi nevoilor sau medierea conflictului cu victima. Procurorii sunt cei mai neîncrezători în capacitatea de implicare a ONG-urilor în astfel de activităţi.

Instituţii care ar trebui să pună în aplicare măsurile alternative

65.8

18.413.2

0 2.6 0

46.9

34.7

14.3

04.1

0

33.9

27.120.3

8.5 8.51.7

10.8

37.8

27.0

16.2

8.1

00.0

10.0

20.0

30.0

40.0

50.0

60.0

70.0

80.0

Serviciile deprobatiune

Instantele dejudecata

Directiile deasistenta sociala

ONG in domeniu Politia Primaria



-13-

Persoanele care lucrează în domeniul social şi consilierii şcolari acordă o mai mare importanţă implicării ONG-urilor în activităţile de asistenţă, consiliere, servicii specializate, dar şi în realizarea de anchete de evaluare a riscurilor şi nevoilor sau medierea conflictului cu victima. De asemenea, aşa cum arată graficul de mai jos, aceste categorii de persoane sunt de părere că şi instituţiile pe care le reprezintă şi-ar putea aduce aportul în aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii. Conform acestora, minorul delincvent ar putea fi implicat în diferite activităţi precum: ocuparea timpului liber (teatru, sport, jocuri), orientare şcolară şi vocaţională, conştientizarea consecinţelor infracţiunii comise, ajutorarea persoanelor aflate în dificultate, campanii de informare despre comportamentul infracţional, diferite activităţi în folosul instituţiilor (curăţenie, grădinărit, curierat, secretariat, etc.).

Importanta implicatii institutiei reprezentate in aplicarea masurilor alternative la pedeapsa inchisorii

3.23 3.23

22.58

41.94

29.03

2.788.33

16.67

58.33

13.89

0.00

10.00

20.00

30.00

40.00

50.00

60.00

70.00

Foarteneimportanta

Neimportanta Nici, nici Importanta Foarte importanta

Domeniu social Consilieri scolari

Importanta implicarii ONG-urilor

2.97

4.033.70

3.30

3.70

2.58

3.673.33

3.02

3.463.40

4.49

4.10

3.57

4.10

3.46

4.594.24

3.88

4.51

1.00

1.50

2.00

2.50

3.00

3.50

4.00

4.50

5.00

Supraveghere Asistenta siconsiliere

Anchete deevaluare a

riscurilor/nevoilor

Mediereaconflictului cu

victima

Serviciispecializate



-14-

În ce măsură aţi dispus(ă) să:

2.6 2.5 0 0 05.0

10.0

07.7 7.5

2.5 2.5 0

20.0 22.5

12.5

35.9

5.0 2.510.0

5.0

27.5 30.0

10.0

41.0

60.052.5 50.0 52.5

35.0

22.5

47.5

12.8

25.0

42.537.5

42.5

12.5 15.0

30.0

0.0

10.0

20.0

30.0

40.0

50.0

60.0

70.0

fie plasat un minordelincvent în

serviciul/departamentulîn care lucrati

ajutati si sa îndrumatiminorul delincvent înactivitatea pe care

acesta o desfasoara

consiliati minoruldelincvent în problemele

cu care acesta seconfrunta în viata de zi

cu zi

interveniti în momentul încare un coleg de

serviciu stigmatizeazaminorul delincvent

colaborati cu persoanacare se ocupa de

supravegherea minoruluidelincvent

aveti responsabilitateade supraveghere a

minorului delincvent înactivitatea pe care

acesta o desfasoara

întocmiti rapoarte catrejudecator sau institutiacare îl supravegheaza

mediati posibileleconflicte dintre minorul

delincvent si colegiidumneavoastra de

munca

Foarte mica Mica Nici >, nici < Mare Foarte mare

Consilieri scolari

În ce măsură aţi fi dispus(ă) să:

9.54.8

1.6 0 0

7.91.6 3.2

9.54.8 6.3

1.6 1.6

12.717.7

6.3

20.6

7.9

15.99.5 7.9

12.716.1 15.9

33.3

47.6

28.6

41.3 41.336.5

27.4 28.627.0

34.9

47.6 47.6 49.2

30.237.1

46.0

0.0

10.0

20.0

30.0

40.0

50.0

60.0

70.0

fie plasat un minordelincvent în

serviciul/departamentulîn care lucrati

ajutati si sa îndrumatiminorul delincvent înactivitatea pe care

acesta o desfasoara

consiliati minoruldelincvent în problemele

cu care acesta seconfrunta în viata de zi

cu zi

interveniti în momentul încare un coleg de

serviciu stigmatizeazaminorul delincvent

colaborati cu persoanacare se ocupa de

supravegherea minoruluidelincvent

aveti responsabilitateade supraveghere a

minorului delincvent înactivitatea pe care

acesta o desfasoara

întocmiti rapoarte catrejudecator sau institutiacare îl supravegheaza

mediati posibileleconflicte dintre minorul

delincvent si colegiidumneavoastra de

munca


Domeniu social


-15-

Plasarea unui minor delincvent în instituţiile de asistenţă socială ori în cabinetele de orientare şi consiliere vocaţională este tolerată. În ceea ce priveşte implicarea personală în activităţi directe cu minorul delincvent, persoanele care lucrează în domeniul social şi consilierii şcolari sunt dispuşi să îndrume minorul în activitatea pe care o derulează, să îl consilieze, să intervină în cazul în care acesta ar fi stigmatizat, să medieze conflictele dintre acesta şi colegii de muncă. Acestea însă nu sunt la fel de dispuse să supravegheze în mod direct minorul ori să întocmească rapoarte pentru judecători. Chiar şi aşa, datele din graficul de mai jos reprezintă un argument important în favoarea posibilităţii dezvoltării unui traseu instituţional de aplicare a măsurilor alternative care să implice serviciile specializate de asistenţă socială, organizaţiile neguvernamentale care activează în domeniu şi cabinetele de orientare şi consiliere vocaţională din licee.

Este indisputabil faptul că săvârşirea unei infracţiuni are consecinţe nefaste asupra vieţii şi viitorului unui minor. Este important însă să ştim care sunt opiniile actorilor sociali asupra acestor consecinţe pentru a putea identifica mai bine motivele pentru canalizarea resurselor disponibile în anumite direcţii. Astfel, datele prezentate în graficul următor reliefează faptul că judecătorii, procurorii, specialiştii care activează în domeniul social şi consilierii şcolari consideră că săvârşirea unei infracţiuni de către un minor are consecinţe negative asupra şanselor acestuia de a-şi găsi un loc de muncă în viitor, îl predispune la comiterea de noi infracţiuni şi ar putea duce la stigmatizarea şi chiar excluderea acestuia din societate. De asemenea, actorii sociali vizaţi sunt de părere că săvârşirea unei infracţiuni nu ar trebui să îl împiedice pe minor să îşi continue studiile, nu îi reduce şansele de a-şi întemeia o familie şi nici de a-şi găsi o locuinţă. Cu toate acestea, minorii delincvenţi aflaţi în detenţie sunt de părere că săvârşirea unei infracţiuni îi împiedică să îşi continue studiile şi le reduce şansele de a-şi întemeia o familie şi de a a-şi găsi o locuinţă. De asemenea, percepţia stigmatizării şi excluziunii sociale este mai acută în cazul acestora, lucru natural dacă ţinem cont de sentimentele de vinovăţie pe care aceştia le poartă şi de faptul că ei sunt cei care suportă consecinţele unei pedepse.

In ce masura ati fi dispus(a)...

3.59

4.03

4.14

4.35

4.38

3.68

3.81

4.08

3.54

3.98

4.35

4.23

4.38

3.30

3.10

3.95

1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00

sa fie plasat un minor delincvent în serviciul/departamentul încare lucrati?

sa ajutati si sa îndrumati minorul delincvent în activitatea pecare acesta o desfasoara?

sa consiliati minorul delincvent în problemele cu care acestase confrunta în viata de zi cu zi?

sa interveniti în momentul în care un coleg de serviciustigmatizeaza minorul delincvent?

sa colaborati cu persoana care se ocupa de supraveghereaminorului delincvent?

sa aveti responsabilitatea de supraveghere a minoruluidelincvent în activitatea pe care acesta o desfasoara?

sa întocmiti rapoarte catre judecator sau institutia care îlsupravegheaza?

sa mediati posibilele conflicte dintre minorul delincvent sicolegii dumneavoastra de munca?

Domeniu social Consilieri scolari


-16-

În opinia actorilor sociali vizaţi de cercetarea de faţă, importante pentru reintegrarea socială a minorului delincvent sunt: sprijinul familiei, continuarea şcolii, orientarea vocaţională şi profesională, consilierea psihologică şi participarea la programe pentru conştientizarea consecinţelor infracţiunii. Judecătorii şi procurorii au mai puţină încredere în medierea conflictului cu victima decât specialiştii din domeniul social şi consilierii şcolari. De asemenea, aplicarea unei pedepse privative de libertate nu este considerată opţiune care să ducă cu prioritate la reintegrarea socială a minorului.

In ce masura este importanta pentru reintegrarea sociala a unui minor delincvent...

1.82

3.77

4.67

2.77

4.52

4.58

4.52

4.48

2.17

3.38

4.28

2.91

4.41

4.54

4.32

4.46

1.71

3.67

4.46

3.87

4.62

4.74

4.58

4.81

1.53

3.59

4.57

4.12

4.68

4.46

4.43

4.90

1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00

Aplicarea unei pedepse privative de libertate

Aplicarea unei pedepse în comunitate

Participarea la programe pentru constientizareaconsecintelor infractiunii

Medierea conflictului cu victima

Sprijin din partea familiei

Continuarea scolii

Orientare vocationala si profesionala

Consiliere psihosociala


Săvârşirea unei infracţiuni...

3.17

2.87

3.60

2.27

1.86

2.07

3.06

3.07

2.80

3.51

2.66

2.09

1.87

3.57

3.37

3.21

3.72

3.11

2.46

2.46

3.69

3.50

3.14

3.57

2.81

2.38

2.52

3.71

3.94

3.69

3.93

3.62

3.37

3.02

3.13

1.00 2.00 3.00 4.00 5.00

duce la stigmatizarea delincventului

exclude delincventul din societate

împiedica delincventul sa îsi gaseasca un loc de munca

împiedica delincventul sa îsi continue studiile

reduce sansele delincventului de a-si întemeia o familie

scade sansele delincventului de a gasi o locuinta

predispune delincventul la comiterea de noi infractiuni

Judecatori Procurori Domeniu social Consilieri scolari Minori delincvenţi


-17-

Aşa cum au arătat şi datele calitative prezentate în capitolul anterior, actorii sociali vizaţi de cercetare au o atitudine pozitivă faţă de utilizarea pedepselor în comunitate. Judecătorii, specialiştii din domeniul social şi consilierii şcolari au o încredere mare în eficienţa măsurilor alternative în cazul minorilor delincvenţi. Procurorii sunt singurii rezervaţi în privinţa acestora. Pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, minorul delincvent ar trebui să urmeze tratament şi terapie în cazul dependenţelor (medie: 84,43%), să primească asistenţă şi consiliere (medie: 82,02%) şi nu în ultimul rând să participe la programe de conştientizarea consecinţelor infracţiunii (medie: 78,28%).

Încredere faţă de eficienţa măsurilor alternative în cazul minorilor delincvenţi

0 0

23.3

53.3

23.3

1.95.8

51.9

26.9

13.5

3.20

22.2

50.8

0 0

31.7

43.9

23.824.4

0

10

20

30

40

50

60



Activităţi necesare pentru ca măsurile alternative să fie eficiente

95.00

80.00

82.50

85.00

82.50

86.79

75.47

75.47

54.72

66.04

73.02

87.30

74.60

69.84

58.73

82.93

85.37

80.49

60.98

58.54

0 20 40 60 80 100

Tratament si terapie încazul dependentelor

Asistare si consilierepsihosociala

Programe pentruconstientizarea

consecintelor infractiunii

Orientare vocationala sipregatire profesionala

Prestarea unei activitatineremunerate în

beneficiul comunitatii



-18-

În comparaţie cu închisoarea, măsurile alternative au fost considerate de majoritatea actorilor ca oferind şanse mai mari de reintegrare socială. Printre alte avantaje ale măsurilor alternative mai importante s-au numărat: evitarea contactului cu mediul carceral (contaminarea morală), rolul educativ şi menţinerea contactului cu comunitatea. Cu toate acestea, măsurile alternative au dezavantajele de a fi dificil de supravegheat, riscul recidivei şi menţinerea contactului cu factorii care au facilitat comiterea infracţiunii. Judecătorii şi procurorii sunt de părere că aceste măsuri au un caracter represiv diminuat, în timp ce specialiştii din domeniul social şi consilierii şcolari sunt îngrijoraţi de reacţia negativă a comunităţii faţă de contactul cu minorii delincvenţi. Lipsa cadrului instituţional şi riscul de neexecutare a pedepsei nu prezintă motive de îngrijorare foarte mari.

Principalele avantaje ale măsurilor alternative în comparaţie cu închisoarea

65.63

12.50

18.75

3.13

48.08

28.85

13.46

5.77

43.33

23.33

15.00

8.33

5.00

3.33

52.63

15.79

18.42

7.89

2.63

3.85

2.63

0 20 40 60 80

Sanse mai mari de reintegrare sociala

Evitarea încarcerarii si a contactului cu detinutii

Rol educativ accentuat

Mentinerea condamnatului în comunitate

Implicarea comunitatii în actul de justitie

Contribuie la scaderea numarului detinutilor

Costuri mai mici pentru sistemul de justitie


Principale dezavantaje ale măsurilor alternative în comparaţie cu închisoarea

18.75

12.50

25.00

25.00

0.00

15.63

3.13

23.08

21.15

17.31

21.15

3.85

1.92

11.54

18.64

22.03

16.95

5.08

20.34

10.17

6.78

18.92

21.62

16.22

8.11

16.22

10.81

8.11

0 20 40 60 80

Dificultate în supravegherea executarii pedepsei

Riscul comiterii de noi infractiuni

Mentinerea contactului cu factorii criminogeni

Caracterul represiv diminuat al pedepsei

Reactie negativa din partea comunitatii

Necesitatea unui cadru institutional suplimentar

Riscul de neexecutare a pedepsei



-19-

Printre pedepsele considerate a fi cele mai potrivite pentru un minor care a săvârşit o infracţiune cu grad de pericol social scăzut se numără, în ordinea preferinţelor (vezi graficul de la pagina 20):

- munca în folosul comunităţii; - supravegherea în comunitate de către serviciile de probaţiune; - participarea în programe de conştientizare a consecinţelor infracţiunii; - mustrarea; - repararea daunei sau despăgubirea victimei.

Important de menţionat este faptul că, specialiştii din domeniul social şi consilierii şcolari au acordat importanţă şi stagiilor de formare civică, medierii conflictului cu victima şi amenzii penale. Pe ultimele locuri în preferinţele tuturor actorilor sociali s-au aflat monitorizarea electronică, consemnarea la domiciliu şi internarea într-un centru de reeducare.

Din perspectiva minorilor care îşi execută pedepsele în mediul privativ de libertate, cele mai potrivite pedepse pentru săvârşirea unei infracţiuni cu grad de pericol social scăzut sunt amenda penală (21,54%) şi munca în folosul comunităţii (18,46%). Spre deosebire de aceştia, judecătorii consideră că cele mai potrivite sancţiuni ar fi munca în folosul comunităţii (32,26%), programele de conştientizare a consecinţelor infracţiunii (29,03%) şi supravegherea în comunitate de către serviciile de probaţiune. În ceea ce îi priveşte pe adolescenţi ca grup de asemănare (elevi), aceştia consideră că un minor delincvent care a săvârşit o infracţiune cu grad de pericol social scăzut ar trebui pedepsit prin internarea într-un centru de reeducare (16,39%), medierea conflictului cu victima (14,75%), amendă penală (13,11%), programe de conştientizare a consecinţelor infracţiunii sau despăgubirea victimei (12,30%). Astfel, se poate spune că părerile sunt destul de diferite între aceste trei grupuri de persoane.

Un alt aspect analizat de cercetarea de cercetarea de faţă este percepţia actorilor sociali asupra severităţii pedepselor. Ne-a interesat în mod special să identificăm eventualele diferenţe de percepţie între judecători, minorii care îşi execută pedepsele în mediul privativ de libertate şi elevi ca grup de asemănare. Astfel, cu câteva excepţii s-a remarcat faptul că judecătorii, în comparaţie cu minorii aflaţi în detenţie, percep a fi mai severe majoritatea pedepselor (vezi graficele de la paginile 22 şi 23). De asemenea, cu excepţia închisorii, elevii au perceput toate pedepsele ca fiind mai severe în comparaţie cu minorii aflaţi în detenţie, rezultat ce poate fi explicat prin cultura carcerală asimilată de minorii delincvenţi cu scopul vădit de supravieţuire într-un mediu contaminat moral. Această explicaţie se corelează cu faptul că numărul minorilor aflaţi în detenţie care au declarat că au fost victimele unei infracţiuni este mai mare decât cel al elevilor.

Victima unei infracţiuni

65.6 55.4

34.4 44.6

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Elevi Minori delincvenţi

Da

Nu


-20-

Cea mai potrivită pedeapsă pentru un minor care a săvârşit o infracţiune cu grad de pericol social scăzut

30.0

20.0

27.5

12.5

2.5

0 0

2.5 2.5

0 0

15.4

28.8

23.1

15.4

9.6

0

1.9

0

3.8

1.9

0

25.0

23.2

0

5.4 5.4

12.5

8.9

1.8

3.6

5.4

8.9

30.8

15.4

0

3.8

15.4

11.5

7.7

3.8

0

3.8

7.7

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

Muncaneremunerataîn beneficiulcomunitatii

Supraveghereîn comunitate(serviciul deprobatiune)

Programe deconstientizarea infractiunilor

Mustrare Reparareadaunei /

despagubireavictimei

Stagii deformare civica


victima

Monitorizareelectronica

Consemnare ladomiciliu la

sfârsitulsaptamânii

Internarea într-un centru dereeducare

Amendapenala



-21-

Cea mai potrivită pedeapsă pentru sancţionarea unei infracţiuni cu grad de pericol social scăzut

19.35

29.03

9.23

18.46

9.23 9.23

4.626.15 6.15

3.08

21.54

2.46

16.3914.75

12.30 12.30 13.11

3.233.23 3.23

9.68

32.26

1.54

10.77

7.38

1.642.462.463.28

11.48

0.00

5.00

10.00

15.00

20.00

25.00

30.00

35.00

Închisoare Internare într-un centru dereeducare

Activitateneremunerataîn beneficiulcomunitatii


victima

Supraveghereîn comunitate(probatiune)

Obligatia de anu parasilocuinta înw eek-end

Monitorizareelectronica

Tratament încazul

consumului dedroguri

Programe deconstientizarea infractiunilor

Despagubireavictimei

Mustrare Amendapenala

Judecatori Minori delincventi Elevi


-22-

Cât de severe par pedepsele de mai jos

8.13

6.69

4.19

2.53 2.32

3.23

3.92

2.98

2.33 2.452.78

4.81

3.13

3.99 3.87

5.02

3.49 3.26 3.35 3.19

4.13

2.03

2.902.593.22

4.31

3.663.41

2.56

4.03

2.592.78

7.36

3.913.53

6.84

1.00

2.00

3.00

4.00

5.00

6.00

7.00

8.00

9.00

Închisoare Internare într-un centru dereeducare

Prestarea uneiactivitati

neplatite înbeneficiulcomunitatii


victima

Supraveghereîn comunitate

de catrespecialisti

Obligatia de anu parasilocuinta înw eek-end

Supraveghereîn comunitate

cu ajutorulunei bratarielectronice

Urmarea unuitratament în

cazulconsumului de

droguri

Participare înprograme de

constientizarea infractiunilor

Reparareapagubei /

despagubireavictimei

Mustrare sauavertisment

din partea unuijudecator

Primirea uneiamenzi penale

Judecatori Minori delincventi Elevi


-23-

În ce măsură s-ar simţi pedepsit prin următoarele:

4.434.10

5.33

3.90

6.58

4.87

5.73

4.77

5.695.16

4.885.16

6.03

7.227.56 7.75

6.41

4.40

2.55 2.74

5.00 4.885.26

2.71

4.49

2.88

3.82

5.45

6.396.73

5.505.73

4.10

4.67

5.83

7.007.37

5.435.975.47

5.41

5.816.41

5.005.83

3.24

5.164.69

4.06 5.36

5.25

6.79

5.84

6.90

5.53

4.584.12

4.36

4.89

5.03

1.00

2.00

3.00

4.00

5.00

6.00

7.00

8.00

9.00

Sa vorbescîn fata altorpersoane

despre faptacomisa

Sa stau înacasa lasfârsit de

saptamâna

Sa strângfrunzele

uscate dintr-un parc

Sa nu amvoie sa ma

întâlnesc cuanumitepersoane

Sa fac piatapentru

batrâni carenu se potdeplasa

Satrebuiascasa vorbesc

cu unconsilier/psiholog

Sa reparpagubaprodusa

Sa nu amvoie sa plecdin localitate

Sa fiucontrolat în

tot ce fac deo persoanadesemnatade judecator

Sa nu amvoie sa ma

duc încluburi, la

meciuri saula concerte

Sa mi sefaca un orarzilnic strictde la carenu am voiesa ma abat

Sa urmezniste cursuride formare

profesionala

Sa matur pestrada

Sa maprezint la

judecator defiecare data

când macheama

Sa fiuobligat samerg într-otabara de

supravetuirepe muntepentru o

luna

Judecatori Perceptie Judecatori Minori delincventi Elevi


-24-

S-a evidenţiat şi faptul că există o coerenţă între tendinţele percepţiilor celor trei grupuri, astfel că cele mai severe pedepse au fost considerate a fi închisoarea, internarea într-un centru de reeducare şi monitorizarea electronică (vezi graficul de la pagina 22). Aceeaşi coerenţă s-a putut remarca şi faţă de percepţia severităţii anumitor obligaţii (vezi graficul de la pagina 23), în special a celor care restricţionează libertatea de mişcare: orar zilnic strict, control în activităţile de zi cu zi, interdicţii privind frecventarea anumitor locaţii şi interdicţii privind întâlnirea anumitor persoane.

Un aspect interesant ce trebuie subliniat este faptul că judecătorii au considerat că minorii delincvenţi ar percepe obligaţiile şi măsurile impuse mult mai sever decât le percep în realitate (vezi diferenţa între variabilele „percepţie judecători” şi „minori delincvenţi”), identificându-se astfel o aşa-zisă „amorţeală” a minorilor aflaţi în detenţie. Acelaşi raport se menţine în majoritatea cazurilor şi faţă de percepţia elevilor în ceea ce priveşte severitatea acestor obligaţii şi măsuri. Excepţie fac obligaţiile de a strânge frunze uscate în parc, de a mătura pe stradă şi de a nu se întâlni cu anumite persoane, explicaţia găsindu-se în specificitatea vârstei (nevoia de apreciere şi de apartenenţă la grup). Pentru minorii aflaţi în detenţie cele mai uşoare obligaţii sau măsuri care ar putea să le fie impuse de judecători şi pe care nu le resimte ca pedepse sunt:

- să facă piaţa pentru persoane în vârstă; - să vorbească cu un consilier / psiholog; - să urmeze cursuri de formare profesională; - să se prezinte în faţa unui judecător; - să repare paguba produsă.

În ceea ce priveşte gravitatea infracţiunilor nu există diferenţe foarte mari de percepţie, în top aflându-se omorul, violul, tâlhăria şi furtul calificat. Motivul pentru care în cazul judecătorilor procentul tâlhăriilor este mai mare decât cel al omorurilor stă în faptul că ţinând cont de practică acestea sunt mai frecvente în rândul cauzelor cu minori delincvenţi. Cât priveşte infracţiunile cu pericol social scăzut, frecvenţele cele mai ridicate au fost înregistrate pentru loviri sau alte violenţe, furt şi ameninţare. Trebuie menţionat însă faptul că, spre deosebire de judecători şi procurori, minorii aflaţi în detenţie consideră furtul o infracţiune mai uşoară decât lovirile.

Infracţiuni cu pericol social ridicat

15.311.9

40.7

8.512.1

23.1

45.1

6.6

46.5

21.7

15.5

43.6

19.6

4.8

15.2

0

10

20

30

40

50

omor viol talharie furt calificat

Judecători Procurori Minori delincvenţi Elevi


-25-

Mai putem menţiona faptul că judecătorii şi procurorii sunt de părere că măsurile alternative la pedeapsa închisorii ar fi mai eficiente în cazul infracţiunilor de: furt (16,7% din judecători, 20,3% din procurori), lovire sau alte violenţe (13,9% din judecători, 16,5% din procurori) şi ameninţare (10,4% din judecători, 9,8% din procurori). Printre alte infracţiuni menţionate de aceştia pentru care măsurile alternative ar fi eficiente în cazul minorilor delincvenţi se numără distrugerea, abuzul de încredere, deţinerea de droguri în vederea consumului şi conducerea fără permis.

Motive invocate atât de minorii din detenţie, cât şi de elevi pentru comiterea de infracţiuni de către adolescenţi sunt în principal legate de anturaj şi de faptul că sunt forţaţi de contextul social în care trăiesc. Deşi cercetările sociologice şi datele statistice din penitenciare indică faptul că în numeroase cazuri mediul familial reprezintă un model pentru minorii delincvenţi, acesta nu este menţionat de majoritatea minorilor chestionaţi. Printre alte motive amintite de minorii delincvenţi se numără consumul ori dependenţa de alcool şi de droguri.

Infracţiuni cu pericol social scăzut

8.6 10.3

1.75.2

10.1

2.94.2

42.4

0.8 1.7

14.9

2.7

36.2

22.4

5.8

23.2

13.0

21.7

5.9

28.2

0

10

20

30

40

50

lovire sau alteviolente

furt amenintare abuz deincredere

distrugere conducerefara permis

Judecători Procurori Minori delincvenţi Elevi

Motive pentru care adolescenţii comit infracţiuni

96.9

15.420.0 18.5

69.2

79.5

8.2 10.7 9.0

36.9

0

20

40

60

80

100

Din cauzaanturajului

Pentru ca asa auînvatat în familie

Ca sa serazbune

Din invidie De nevoie

Minori delincvenţi Elevi


-26-

După comiterea infracţiunii majoritatea minorilor aflaţi în detenţie au perceput o schimbare în atitudine a mediului din care provin. Astfel, cu excepţia membrilor familiei care conform minorilor în proporţie de 49% nu şi-au schimbat atitudinea faţă de aceştia, prietenii, colegii de şcoală şi profesorii îi văd mai rău după comiterea infracţiunii. Aceste date confirmă opinia judecătorilor, procurorilor, specialiştilor din domeniul social, consilierilor şcolari, dar şi a minorilor delincvenţi conform căreia săvârşirea unei infracţiuni duce la stigmatizare şi excluziune socială.

În ceea ce priveşte percepţia minorilor aflaţi în detenţie asupra pedepsei primite, majoritatea dintre aceştia sunt de părere că pedeapsa este incorectă (52,6%), meritată (63,3%), însă prea grea (77,8%). Majoritatea dintre aceştia primesc vizite (81,54%), în principal de la părinţi (84,9%), însă şi de la prieteni (50,9%), rude (49,1%), colegi de clasă (11,3%) şi partenere ori profesori (28,3%).

Cum este văzut după comiterea infracţiunii

39.2

49.0

11.8

53.2

40.4

6.4

68.9

17.813.3

87.2

4.38.5

0

20

40

60

80

100

Mai rau La fel Mai bine

Familie Pieteni Colegi de scoala Profesori

Pedeapsa este...

47.463.3

22.2

52.636.7

77.8

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Corecta / Incorecta Meritata / Nemeritata Usoara / Grea

+ -


-27-

Planurile de viitor ale minorilor aflaţi în detenţie includ o posibilă angajare, finalizarea şcolii ori chiar deschiderea unei afaceri. Cele 16,9% de răspunsurile „altceva” includ întemeierea unei familii şi emigrarea în străinătate. De menţionat este faptul că 33,8% dintre minorii intervievaţi au afirmat că înainte de comiterea infracţiunii pentru care execută în prezent o sentinţă au mai fost pedepsiţi pentru cel puţin o alta, cele mai multe dintre acestea fiind infracţiuni contra patrimoniului (furt şi tâlhării). Media pedepselor pentru care minorii intervievaţi se află în detenţie este de 3,57 ani, în timp ce media pedepselor primite anterior de cei cu antecedente penale este de 2,47 ani.

Judecătorii şi procurorii ţin cont în momentul în care trebuie să ia o decizie privind sentinţa sau încadrarea în principal de pericolul social al faptei, natura infracţiunii şi contextul în care a fost săvârşită fapta. Mai puţin importante sunt situaţia juridică, familială, şcolară ori socio-profesională a minorului ori posibilităţile de punere în executare a pedepsei. Printre alte criterii folosite de judecători şi procurori în astfel de decizii se numără atitudinea minorului pe parcursul procedurilor judiciare, gradul de conştientizare a faptei, natura şi gravitatea prejudiciului adus victimei şi perspectivele de reintegrare socială.

Primul lucru după executarea pedepsei

64.6

40.6

13.8

3.1 1.5

16.9

0

20

40

60

80

Ma angajez Termin scoala Imi deschid oafacere

Ma mut deacasa

Acelasi lucru Altceva

Importanţa criteriilor în luarea unei decizii privind sentinţa / încadrarea

4.2

4.3

4.6

3.3

3.5

3.5

3.0

3.3

4.5

4.6

4.7

2.8

3.6

3.0

2.8

3.0

1.0 2.0 3.0 4.0 5.0

Contextul în care a fost savârsita fapta

Natura infractiunii

Pericolul social al faptei

Posibilitatile de punere în executare

Situatia juridica a minorului

Situatia familiala a minorului

Situatia scolara a minorului

Situatia socio-profesionala a minorului

Judecători Procurori


-28-

Judecătorii şi procurorii sunt dispuşi să colaboreze în deciziile pe care le iau în special cu serviciile de probaţiune, însă şi cu instituţii precum Agenţia Naţională Antidrog (cu referire la Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog) şi Consiliul de Mediere. Aceştia sunt mai puţin dispuşi să colaboreze cu organizaţiile neguvernamentale specializate. De asemenea, judecătorii sunt mai deschişi către colaborare decât procurorii, lucru firesc dacă luăm în considerare natura şi funcţiile fiecărei profesii.

În ceea ce priveşte încrederea judecătorilor şi procurorilor în îmbunătăţirea sistemului de justiţie pentru minori, aceasta se situează peste medie, deşi sunt nemulţumiţi de situaţia prezentă. Ambele categorii profesionale consideră că numărul şi pregătirea personalului implicat în justiţia juvenilă din România sunt insuficiente. De asemenea, logistica de care dispun instanţele de judecată şi parchetele necesită îmbunătăţire. Procurorii sunt mai mulţumiţi decât judecătorii cu sancţiunile cuprinse de Codul penal în vigoare. În schimb, sunt mai nemulţumiţi decât judecătorii de modalitatea în care se execută în prezent sancţiunile aplicare minorilor.

Gradul de mulţumire faţă de:

4.9

4.6

5.2

4.7

5.1

4.2

5.2

3.7

4.8

4.1

4.5

3.5

1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0 8.0 9.0

Diversitatea sanctiunilor din Codul penal

Eficienta sanctiunilor aplicate minorilor

Executarea sanctiunilor aplicate minorilor

Logistica

Pregatirea personalului implicat în justitia pentru minori

Numarul personalului implicat în justitia pentru minori

Judecatori Procurori

Cât de dispus(ă) sunteţi să colaboraţi în luarea deciziei cu...

7.8

6.0

6.5

7.6

7.2

4.6

5.8

7.0

1.0 3.0 5.0 7.0 9.0

Serviciul de probaţiune

Organizaţii neguvernamentale specializate

Consiliul de mediere

Agenţia Naţională Antidrog

Judecători Procurori


-29-

Atât judecătorii, cât şi procurorii sunt de părere că sistemul de justiţie penală pentru minori nu este adaptat la nevoile şi la realitatea României de astăzi. Principalele direcţii în care ar trebui să se axeze reforma justiţiei penale juvenile în ţara noastră sunt de creare a unei reţele instituţionale pentru aplicarea măsurilor alternative, de pregătire a unor complete de judecată specializate în cauze cu minori şi de înfiinţare a tribunalelor pentru minori. Schimbarea legislativă şi la nivel de mentalitate a practicienilor sunt mai puţin o prioritate.

V. Concluzii:

Cercetarea este parte integrantă a proiectului „Promovarea măsurilor alternative: mijloc de apărare a drepturilor omului în justiţia juvenilă” desfăşurat de Centrul Român pentru Educaţie şi Dezvoltare Umană şi a urmărit în mod specific cunoaşterea opiniilor instituţiilor privind măsurile alternative în vederea implicării acestora în reţeaua de sprijin comunitar necesară pentru implementarea acestora.

La nivel general pot fi trasate următoarele linii în ceea ce priveşte atitudinea actorilor sociali faţă de măsurile alternative:

Măsurile alternative nu ar trebui să fie „alternative”, subiacente pedepsei cu închisoarea. Mai degrabă, acestea ar trebui să devină pedepse de sine stătătoare, folosite cu prioritate şi în favoarea infractorului.

Pedepsele privative de libertate ar trebui folosite în proporţii mai reduse datorită consecinţelor disruptive pe care executarea de către minor a unei astfel de sentinţe le are asupra şanselor de reintegrare pe plan social, familial şi profesional.

Măsurile alternative trebuie să presupună implicarea minorului în diferite activităţi precum cele de educaţie/şcoală, consiliere psihologică şi evaluarea nevoilor, formare şi integrare socio-profesională, activităţi care responsabilizează, ergoterapie, dezvoltarea abilităţilor, implicare voluntară în activităţi cu persoane defavorizate, activităţi fizice, lucrul cu calculatorul, activităţi cultural-artistice, excursii şi tabere în zone montane, activităţi de relaţionare, în comunitate, activităţi aflate în conexiune cu infracţiunea săvârşită, activităţi de conştientizare a consecinţelor faptei săvârşite.

Măsura în care reforma în justiţia penală ar trebui să se axeze pe:

7.0

7.3

7.6

8.5

6.2

6.8

7.6

7.5

7.8

6.9

1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0 8.0 9.0

O noua legislatie penala

Înfiintarea tribunalelor pentru minori

Pregatirea de judecatori specializati în cauze cu minori

Crearea unei retele institutionale pentru aplicareamasurilor alternative

Schimbarea mentalitatii practicienilor

Judecatori Procurori


-30-

Actorii sociali vizaţi de această cercetare sunt deschişi să se implice în dezvoltarea unui sistem de măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în justiţia penală juvenilă.

Majoritatea specialiştilor au încredere în eficienţa măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în cazul minorilor. Procurorii sunt singurii rezervaţi în privinţa acestora. Pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, minorul delincvent ar trebui să urmeze tratament şi terapie în cazul dependenţelor, să primească asistenţă şi consiliere şi nu în ultimul rând să participe la programe de conştientizarea consecinţelor infracţiunii.

Pedeapsa penală ar trebui să urmărească în principal educarea, respectiv reeducarea minorilor delincvenţi şi în plan secundar descurajarea potenţialilor delincvenţi, prevenirea comiterii de noi infracţiuni sau retribuţia.

În ceea ce îi priveşte pe minori, pe timpul sentinţei ar trebui să se pună accent pe activităţile de educare, asistenţă şi consiliere, ar trebui înfiinţate instanţe de judecată specializate pentru minori, ar trebui ca pedepsele penale aplicate minorilor să fie în acord cu specificul vârstei, nevoilor şi dezvoltării acestora iar pedepsele să fie mai mici. De menţionat este faptul că nu durata pedepselor este importantă pentru grupurile analizate, ci mai degrabă modalităţile de executare a acestora şi procedurile judiciare.

Serviciile de probaţiune reprezintă pentru judecători, procurori şi specialiştii din domeniul social o primă opţiune în ceea ce priveşte instituţia responsabilă cu aplicarea efectivă şi supravegherea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii. Organizaţiile neguvernamentale se află pe locul patru, imediat după instanţele de judecată şi direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Cu toate acestea, organizaţiile neguvernamentale reprezintă un posibil partener al instituţiilor publice în aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii. Judecătorii sunt de părere că ONG-urile ar putea să se implice în acordarea de asistenţă, consiliere şi servicii specializate şi mai puţin în supravegherea minorilor, realizarea de anchete de evaluare a riscurilor şi nevoilor sau medierea conflictului cu victima. Procurorii sunt cei mai neîncrezători în capacitatea de implicare a ONG-urilor în astfel de activităţi. Persoanele care lucrează în domeniul social şi consilierii şcolari acordă o mai mare importanţă implicării ONG-urilor în activităţile de asistenţă, consiliere, servicii specializate, dar şi în realizarea de anchete de evaluare a riscurilor şi nevoilor sau medierea conflictului cu victima.

Plasarea unui minor delincvent în instituţiile de asistenţă socială ori în cabinetele de orientare şi consiliere vocaţională este tolerată. În ceea ce priveşte implicarea personală în activităţi directe cu minorul delincvent, persoanele care lucrează în domeniul social şi consilierii şcolari sunt dispuşi să îndrume minorul în activitatea pe care o derulează, să îl consilieze, să intervină în cazul în care acesta ar fi stigmatizat, să medieze conflictele dintre acesta şi colegii de muncă.

Minorii delincvenţi aflaţi în detenţie sunt de părere că săvârşirea unei infracţiuni îi împiedică să îşi continue studiile şi le reduce şansele de a-şi întemeia o familie şi de a a-şi găsi o locuinţă. De asemenea, percepţia stigmatizării şi excluziunii sociale este mai acută în cazul acestora spre deosebire de judecători, procurori, specialiştii domeniului social şi consilierii şcolari.


-31-

Importante pentru reintegrarea socială a minorului delincvent sunt: sprijinul familiei, continuarea şcolii, orientarea vocaţională şi profesională, consilierea psihologică şi participarea la programe pentru conştientizarea consecinţelor infracţiunii.

Măsurile alternative au fost considerate de majoritatea actorilor ca oferind şanse mai mari de reintegrare socială. Cu toate acestea, măsurile alternative au dezavantajele de a fi dificil de supravegheat, riscul recidivei şi menţinerea contactului cu factorii care au facilitat comiterea infracţiunii. Judecătorii şi procurorii sunt de părere că aceste măsuri au un caracter represiv diminuat, în timp ce specialiştii din domeniul social şi consilierii şcolari sunt îngrijoraţi de reacţia negativă a comunităţii faţă de contactul cu minorii delincvenţi.

Printre pedepsele considerate de către judecători, procurori, specialişti din domeniul social şi consilieri şcolari a fi cele mai potrivite pentru un minor care a săvârşit o infracţiune cu grad de pericol social scăzut se numără munca în folosul comunităţii, supravegherea în comunitate de către serviciile de probaţiune, participarea în programe de conştientizare a consecinţelor infracţiunii, mustrarea şi repararea daunei sau despăgubirea victimei.

Din perspectiva minorilor care îşi execută pedepsele în mediul privativ de libertate, cele mai potrivite pedepse pentru săvârşirea unei infracţiuni cu grad de pericol social scăzut sunt amenda penală şi munca în folosul comunităţii.

Judecătorii, în comparaţie cu minorii aflaţi în detenţie, percep a fi mai severe majoritatea pedepselor. De asemenea, cu excepţia închisorii, elevii au perceput toate pedepsele ca fiind mai severe în comparaţie cu minorii aflaţi în detenţie. Atât judecătorii, cât şi minorii aflaţi în detenţie şi elevii au considerat că cele mai severe pedepse sunt închisoarea, internarea într-un centru de reeducare şi monitorizarea electronică.

Pentru minorii aflaţi în detenţie cele mai uşoare obligaţii sau măsuri care ar putea să le fie impuse de judecători şi pe care nu le resimte ca pedepse sunt să facă piaţa pentru persoane în vârstă, să vorbească cu un consilier/psiholog, să urmeze cursuri de formare profesională, să se prezinte în faţa unui judecător şi să repare paguba produsă.

Nu există diferenţe foarte mari de percepţie între judecători, procurori, minori delincvenţi şi elevi în ceea ce priveşte gravitatea infracţiunilor, în top aflându-se omorul, violul, tâlhăria şi furtul calificat. Cât priveşte infracţiunile cu pericol social scăzut, frecvenţele cele mai ridicate au fost înregistrate pentru loviri sau alte violenţe, furt şi ameninţare.

Judecătorii şi procurorii sunt de părere că măsurile alternative la pedeapsa închisorii ar fi mai eficiente în cazul infracţiunilor de furt, lovire sau alte violenţe şi ameninţare.

Motive invocate atât de minorii din detenţie, cât şi de elevi pentru comiterea de infracţiuni de către adolescenţi sunt în principal legate de anturaj şi de faptul că sunt forţaţi de contextul social în care trăiesc.

După comiterea infracţiunii majoritatea minorilor aflaţi în detenţie au perceput o schimbare în atitudine a mediului din care provin. Astfel, cu excepţia membrilor familiei care conform minorilor nu şi-au schimbat atitudinea faţă de aceştia, prietenii, colegii de şcoală şi profesorii îi văd mai rău decât înaintea comiterii infracţiunii.


-32-

Numărul minorilor aflaţi în detenţie care au declarat că au fost victimele unei infracţiuni este mai mare decât cel al elevilor.

Minorii aflaţi în detenţie percep pedeapsa primită ca fiind incorectă, meritată, însă prea grea.

Planurile de viitor ale minorilor aflaţi în detenţie includ o posibilă angajare, finalizarea şcolii ori chiar deschiderea unei afaceri. Pentru o mică parte viitorul înseamnă întemeierea unei familii şi/sau emigrarea în străinătate.

Judecătorii şi procurorii sunt destul de încrezători în îmbunătăţirea pe viitor a sistemului de justiţie pentru minori, deşi sunt nemulţumiţi de situaţia prezentă. Aceştia sunt de părere că sistemul de justiţie penală pentru minori nu este adaptat la nevoile şi la realitatea României de astăzi. Principalele direcţii în care ar trebui să se axeze reforma justiţiei penale juvenile în ţara noastră sunt de creare a unei reţele instituţionale pentru aplicarea măsurilor alternative, de pregătire a unor complete de judecată specializate în cauze cu minori şi de înfiinţare a tribunalelor pentru minori.


-33-

Bibliografie

Anuarul Statistic al României 2005, Capitolul privind Justiţia, Tabelul 22.3, adresă web: http://www.insse.ro/Anuar 2005/CAPITOLE/cap22.pdf.

Barometrul de Opinie Publică realizat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă în Noiembrie 2005, adresă web: http://www.osf.ro/ro/documente.php?id_document=179.

Szabo, Anamaria. (2006). Sistemul de sancţiuni şi măsuri comunitare în România. Analiză asupra orientării politicii penale. În Doctrină şi Jurisprudenţă. Nr. 3.

Opinii şi atitudini privind aplicarea măsurilor alternative la pedeapsa închisorii în justiţia juvenilă. Raport de cercetare [Opinions and Attitudes Regarding the Application

Documents