ȘOALA GIMNAZIALĂ NR. 16 „TAK IONSU” LA 50 ANI · 7 Lista profesorilor care au îndrumat practica pedagogică în şcoală Nr. crt. Ciclul primar Nr. crt. Ciclul Gimnazial 1.

1

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 16

„TAKE IONESCU” LA 50 DE ANI

2

Această lucrare a apărut cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Timiş,

prin Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Timiş

3

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 16

„TAKE IONESCU” LA 50 DE ANI

Coordonator: Prof. dr. Mihai Pârvulescu

Au colaborat:

Sanda Oravițan Alina Jucuți

Doina Geană Valentina Șandru

Valerica Ilincar Ana Siminea

Timişoara, 2014

4

ISBN 978-6 06-569-902-1

Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României

www.bibnat.ro

Editura Eurostampa

Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989 nr. 26 Tel/Fax: 0256 204 816

[email protected] www.eurostampa.ro

Tipărit la Eurostampa

5

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.16

,,TAKE IONESCUʼʼ

LA

50 DE ANI

Timișoara a constituit și constituie un străvechi leagăn de cultură și

civilizație.

În spiritul secolului al XIX-lea, dar mai cu seamă în a doua jumătate a

secolului al XX-lea, în Timișoara, datorită creșterii rapide a populației, ca urmare

a industrializării crește numărul de copii și implicit necesitatea înființării de noi

școli.

Școala Gimnazială Nr. 16 Timișoara se află situată pe strada București Nr.

11. Școala are două intrări: una pe Str. București și una pe Str. Theodor Mihaly.

Conform datelor de care dispunem construcția școlii a început în anii 1962/1963

sub îndrumarea primului director profesorul Suvăgău M. În evoluția școlii se

disting mai multe etape.

O primă etapă este între anii 1964 - 1965, când școala a funcționat cu

câteva clase purtând denumirea de Școala Medie Nr. 9 .

În toamna anului 1965 au fost transferate clasele românești de gimnaziu

de la Liceul N.Lenau, director fiind numit profesorul de limba română Liviu Pop,

pentru o scurtă perioadă de timp.

Începând cu anul 1965 - 1966 sunt menționați ca directori profesorul de

matematică Igor Călugăru și profesorul de matematică Drăgulin Emilia care

conduc școala până în anul 1969.

Începând cu perioada 1965 - 1969, școala a funcționat cu toate nivelele, de

la clasa I la clasa a VIII-a. Prima serie de elevi ai clasei a VIII-a a absolvit în anul

1965, provenind din elevii transferați de la alte școli (două clase a VIII-a).

6

Începând cu anii 1969 - 1970, situația școlii se schimbă. Datorită corpului

profesional foarte bine pregătit, această școală va intra în atenția Ministerului

Învățământului și a Inspectoratului Școlar, devenind școala în care se vor derula

o serie de experimente pentru învățământul românesc.

În perioada 1971-1972 s-a făcut experimentul cu clasele a IX - a și a X - a,

pentru ca începând cu anul 1972-1973 învățământul de 10 clase să se

generalizeze.

O atenție deosebită s-a acordat studiului limbilor străine. Astfel în anul

școlar 1971 - 1972 la Școala Generală Nr. 16 din Timișoara, în colaborare cu

profesori din Suedia, s-a derulat un experiment pentru studierea limbilor străine

(franceza și engleza) începând cu clasa a II-a.

În cadrul acestor două experimente profesori cu un înalt profesionalism au

derulat o activitate deosebită, un rol merituos avându-l prof. Felicia Dinu (limba

engleză) și Rodica Radu (limba franceză).

În perioada 1970 - 1976, Școala Generală Nr. 16 devine una de referință a

învățământului din Timișoara. Aici își vor desfășura practica pedagogică elevi ai

Liceului Pedagogic din Timișoara, precum și studenți de la Universitatea de Vest

la specialitățile: istorie, geografie, limba română, matematică, fizică, chimie.

Practica s-a desfășurat sub îndrumarea unor profesori de excepție, cum au fost:

prof. Maria Oancea - specialitatea istorie, prof. E. Mihalca - specialitatea

geografie.

7

Lista profesorilor care au îndrumat practica pedagogică în şcoală

Nr. crt.

Ciclul primar Nr. crt. Ciclul Gimnazial

1. Pintea Iuliana 1. Pârvulescu Mihai

2. Blaj Ana 2. Mureşanu Ion

3. Ivăşchescu Ileana 3. Cismaş Ramona

4. Iager Anesia 4. Popescu Diana

5. Fibişan Lia 5. Căta Mioara

6. Nicoli Marina 6. Tudorica Felicia

7. Ciubotaru Tatiana 7. Dinu Felicia

8. Jenei Georgeta 8. David Maria

9. Biliuţă Viorica 9. Petrişor Cosmina

10. Petroman Rodica 10. Berbecel Viorel

11. Dan Angela 11. Lolea Angela

12. Petrovici Elena 12. Deaconu Sorin

13. Marinescu Anastasia 13. Murărescu Sorin

14. Marinescu Luminiţa 14. Bâscă Anca

15. Roman Stela 15. Esch Gabriela

16. Oprea Rodica

17. Bârlovan Anamaria

18. Todor Emilia

19. Veştemean Florentina

20. Oberşterescu Alina

21. Pereni Teodora

Dacă la începuturi, școala a funcționat cu două - trei, apoi patru clase pe

nivel, de-a lungul anilor numărul claselor a fluctuat între patru - cinci clase pe

nivel. Numărul maxim de clase a VIII-a a înregistrat în anii 1981 - 1982, 8 clase a

VIII-a, în anii 1996 - 1997, 1998 - 1999, 2000 - 2001, 7 clase a VIII-a, 2002 - 2003,

8 clase a VIII-a.

8

Evolutia absolventilor la clasa a VIII a pe o perioada de 50 ani la Școala

Gimnazială nr. 16 Take Ionescu Timisoara

Nr. crt. Anul școlar Nr.clase a VIII a Nr. elevi Etape

1 1964/1965 2 56

2 1965/1966 2 70

3 1966/1967 3 107

4 1967/1968 3 95

5 1968/1969 3 93

6 1969/1970 4 129

7 1970/1971 3 96

8 1971/1972 6 190

9 1972/1973 6 181

10 1973/1974 4 124

11 1974/1975 4 154

12 1975/1976 5 174

13 1976/1977 4 138

14 1977/1978 4 143

15 1978/1979 3 111

16 1979/1980 3 124

17 1980/1981 4 134

18 1981/1982 8 293

19 1982/1983 6 225

20 1983/1984 4 164

21 1984/1985 4 140

22 1985/1986 4 156

23 1986/1987 3 122

24 1987/1988 4 152

25 1988/1989 4 168

26 1989/1990 4 158

27 1990/1991 4 147

28 1991/1992 6 178

29 1992/1993 5 148

30 1993/1994 5 129

Școala

Medie

Nr.9

Prima

etapă

A doua

etapă

A treia

etapă

9

Nr.crt. Anul școlar Nr.clase a VIII a Nr. elevi Etape

31 1994/1995 5 160

32 1995/1996 5 173

32 1996/1997 7 204

33 1997/1998 5 127

34 1998/1999 7 189

35 1999/2000 6 170

36 2000/2001 7 200

37 2001/2002 7 201

38 2002/2003 8 212

39 2003/2004 7 200

40 2004/2005 5 155

41 2005/2006 6 141

42 2006/2007 5 108

43 2007/2008 5 107

44 2008/2009 4 103

45 2009/2010 4 124

46 2010/2011 5 115

47 2011/2012 3 78

48 2012/2013 4 97

49 2013/2014 4 83

50 2014/2015 4 100

Începând cu anul anul 2004 - 2005, numărul claselor se ridică la patru pe

nivel. Din anul 2012 - 2013, școala are 20 de clase de ciclu primar și 17 clase de

ciclu gimnazial. Programul de studiu este în două ture: program 8 -12 clasele I -IV

și clasele a VIII-a. Clasele a VI-a și a VII-a funcționează în prezent cu program

după- amiază.

Începând cu anul 1970 - 1971 la Școala Nr. 16 au funcționat clasele a IX -a

și a X -a învățământ general.

10

Din analiza documentelor de arhivă rezultă că au absolvit clasa a X-a un

număr de 413 elevi între anii 1970 - 1973 și 1983 - 1990. În perioada menționată

numărul claselor a X-a au fost de 14.

CLASA a X a

Nr.crt. Anul școlar Nr.clase a X a Nr. elevi

1 1970/1971 2 49

2 1971/1972 1 23

3 1972/1973 1 25

4 1983/1984 2 72

5 1984/1985 2 71

6 1985/1986 2 65

7 1986/1987 1 38

8 1988/1989 1 35

9 1989/1990 1 35

10 Total 14 clase 413

Pe parcursul celor 50 de ani de la înființare, în Școala Nr. 16 din Timișoara

s-a desfășurat o activitate deosebită de către un colectiv de cadre didactice de

un înalt profesionalism. Drept dovadă stau rezultatele obținute, și faptul că elevi

ai școlii de acum 20-30 de ani organizează aproape anual întâlniri și revin cu drag

în școală. Merită să amintim acei directori și directori adjuncți care au condus cu

măiestrie destinele acestei școli de referință pentru învățământul timișorean pe

parcursul a 50 de ani.

11

DIRECTORI SI DIRECTORI ADJUNCȚI LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.16

1964 - 1965 DIRECTOR M. ȘUVAGĂU

1965 - 1966 DIRECTOR LIVIU POP

1965 - 1969 DIRECTOR IGOR CĂLUGĂRU

DIRECTOR ADJUNCT EMILIA DRĂGULIN

1969 - 1973 DIRECTOR IGOR CĂLUGĂRU

DIRECTOR ADJUNCT MARIA OANCEA

1973 - 1978

DIRECTOR MARIA OANCEA

DIRECTOR ADJUNCT PETRU IENEA

12

1978 - 1983

DIRECTOR MARIA OANCEA

DIRECTOR ADJUNCT MARIA ALBU

1983 - 1987

DIRECTOR MARIA ALBU

DIRECTOR ADJUNCT PETRU IENEA

1987 - 1994

DIRECTOR MARIA ALBU

DIRECTOR ADJUNCT RODICA RAAB

1994 - 1998 DIRECTOR RODICA RAAB

DIRECTOR ADJUNCT MIHAI PÂRVULESCU

1998 - 2003 DIRECTOR MIHAI PÂRVULESCU

DIRECTOR ADJUNCT ELENA ȘANDRU

13

01.04.2003 -31.08.2003

DIRECTOR VIOREL BERBECEL

DIRECTOR ADJUNCT DOINA GEANĂ

2003 - 2012 DIRECTOR MIHAI PÂRVULESCU

DIRECTOR ADJUNCT DOINA GEANĂ

2012 - IN PREZENT

DIRECTOR MIHAI PÂRVULESCU

DIRECTOR ADJUNCT SANDA ORĂVIȚAN

Un rol important în educarea elevilor l-au avut sindicatele și organizațiile

de tineret U.T.C. și Pioneri.

14

Pe parcursul celor 50 de ani, au fost lideri de sindicat: prof. Petru Ienea,

prof. Rodica Radu, prof. Elena Coza, Cristina Săndescu, responsabil U.T.C. Eugen

Raab, responsabil cu munca pionierilor a fost prof. Mihalcea Parasca.

Pe parcursul anilor, școala a purtat diferite denumiri:

1964 - 1966 Școala Medie Nr. 9

1966 - 1990 Școala Generală Nr. 16

1990 - 2005 Școala cu clasele I - VIII Nr. 16

2005 - 2011 Școala cu clasele I - VIII Nr. 16 „Take Ionescu” cu

statut de Eco - Școală

2011 - 2014 Școala Gimnazială Nr. 16 „Take Ionescu” cu statut de

Eco - Școală

Menționăm că numele școlii, începând cu anul 2005 este Școala cu clasele

I -VIII Nr.16 „Take Ionescu” la inițiativa directorilor de atunci, d-na prof. Maria

Albu și d-na prof. Rodica Raab, care au inițiat și derulat un schimb cultural cu

profesori din Franța, pe o perioadă de 10 ani.

Acest schimb cultural a fost deosebit de important, contribuind la

apropierea copiilor din România și Franța. S-a realizat astfel o punte de legătură

între elevi și profesori. Multe dintre aceste relații se mai păstrează și astăzi. Dar

cel mai important rezultat al acestui schimb constă în faptul că s-au promovat

valori românești și s-a schimbat imaginea României, greșit percepută de elevii

francezi.

15

Un alt schimb cultural deosebit a fost cel cu școli din Suedia. Merită

amintit și faptul că a existat o legătură strânsă cu Inspectoratul Școlar din Viena,

inspectorul general din Viena vizitând de mai mai multe ori școala noastră.

La Școala Gimnazială Nr. 16 „Take Ionescu” s-au derulat mai multe

programe educative. Merită amintit și programul Eco - Școală care a început în

anul 2003 și continuă în prezent.

Participarea unităţii la Programul internaţional Eco-Schools, reprezintă

oportunitatea realizării unor acţiuni instructiv-educative complexe, cu implicarea

activă a elevilor, cadrelor didactice, a părinţilor cu un ecou important în rândul

comunităţii locale, pornind de la necesitatea implicării participanților în găsirea

de soluţii la provocările impuse de dezvoltarea durabilă la nivel local.

La Scoala Gimnazială nr. 16 „Take Ionescu” Timișoara, programul a fost

implementat în anul 2003.

După doar doi ani de activitate, în cadrul programului în anul 2005, școala

noastră obține Steagul Verde și titlul de „ECO-ȘCOALĂ”, devenind prima Eco-

Școală din partea de vest a țării, dar și Centru de formare și perfecționare pentru

cadrele didactice în domeniul implementării programelor de educație ecologică.

16

Este prima Eco-școală din Vestul României

Cu ocazia unor evenimente de mediu (22 martie-Ziua Apei, 22 aprilie-Ziua

Pământului etc), au fost organizate mai multe activități educative, la care au

participat cadre didactice, elevi, parinti, reprezentanți ai comunității locale

(vizite, excursii, colectarea materialelor reciclabile, redactarea revistei Ecolo-

magazin, sesiuni de comunicari pentru elevi, profesori, expozitii cu

desene,fotografii, postere, materiale reciclabile, plantare de flori, arbori etc).

17

Un alt program în care este implicată școala, elevii, părinții și comunitatea

este „SĂ INVĂŢĂM DESPRE PĂDURE” - program mondial de educaţie pentru

mediul înconjurător, prin care sala de clasă este înlocuită cu natura, iar lecţiile de

desfăşoară în mediul natural. Programul încurajează dascălii şi elevii să

experimenteze starea de a fi în pădure,să coreleze lecţiile realizate în pădure cu

cerinţele curriculum-ului şcolar și astfel să simtă recunoştinţă şi respect pentru

pădure, ceea ce le va influenţa acţiunile şi comportamentul în viitor.

18

O atenție deosebită se acordă și activităților extrașcolare. Elevii îndrumați

de cadrele didactice participă la multe activități extracuriculare: vizite, excursii,

dans, judo, karate, atletism, lecții, concerte, muzică etc.

Dintre activitățile extrașcolare, merită să amintim activitatea de dansuri

populare îndrumată de doamna învățătoare Biliuță Viorica. Echipa de dansuri

populare a participat la multe concursuri, obținând premii și trofee la nivel local

și național.

19

Alte activități remarcabile au fost șezătorile literare, unde elevii au

îmbrăcat straie populare și au recitat în grai bănățean.

Am amintit doar câteva dintre activitățile extrașcolare, dar nu în ultimul

rând merită să amintim activitățile ecologice: PARADA COSTUMELOR ECO.

20

Problema raportului dintre om şi mediu, ignoranţa cu care oamenii

tratează degradarea mediului, a constituit punctul de plecare pentru proiectul

SUNTEM MICI, DAR NE PASĂ, TIMIŞOARA E CASA NOASTRĂ!

Sănătatea oraşului nostru este şi sănătatea noastră. Efectele necontrolabile

ale activităţii umane, sub impactul dezvoltării economice şi a ignoranţei de care

dau dovadă unii locuitori, a pus amprenta şi asupra oraşului nostru natal.

Pornind de la aceste considerente, prin intermediul acestui proiect am

încercat să dezvoltăm şi să menţinem interesul copiilor asupra problemelor de

mediu ale oraşului natal. Astfel, prin stimularea creativităţii şi a aptitudinilor

artistice ale elevilor, am încercat să sensibilizăm opinia publică a oraşului Timişoara

faţă de aspectele negative ale acţiunilor umane asupra ecosistemului oraşului.

Finalitatea concursului este realizarea de afişe cu desenele realizate de

copii, care urmează să sensibilizeze opinia publică a timişorenilor prin mesajul

vizual transmis de lucrările copiilor.

Acest proiect este realizat în colaborare cu Direcţia de mediu a Primăriei

oraşului Timişoara şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş. Proiectul este un real

succes pe plan local. Afişele realizate de elevii şcolii noastre au împânzit oraşul şi

au fost apreciate de toată lumea.

21

Expoziții sau vernisaje finalizate cu aprecieri și premii:

22

În spaţiul verde din curtea şcolii, elevii clasei a V-a B îndrumați coordonați

de d-na dirigintă au plantat puieți.

Plantarea de copaci este importantă pentru noi toţi pentru că ne

aminteşte de natură şi de importanţa protejării ei.

O atenție deosebită s-a acordat studiului limbilor străine, Școala Nr. 16 fiind

centru pentru examenele Cambridge, remarcându-se activitatea deosebită a d-nei

Ramona Cismaș prin dăruirea și profesionalismul în predarea limbii engleze.

23

Pentru programele educative și activitățile extracurriculare toate cadrele

didactice ale școlii, părinți și elevi au desfășurat o activitate deosebită. Merită

amintită activitatea d-lor profesori Sorin Murărescu, Doina Geană, Alina

Oberșterescu, Rodica Marinescu, Anamaria Bârlovan, Mariana Culciar.

În urma unor analize de nevoi cu care se confruntă comunitatea, repectiv

familiile elevilor școlii noastre s-a ajuns la concluzia că este nevoie de

desfășurarea unui program complementar programului şcolar obligatoriu în

spaţiile din propria unitate şcolară. Acesta are un caracter opţional pentru

elev/părinte și oferă oportunităţi de învăţare formală şi non-formală, pentru

îmbogăţirea cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor, pentru consolidarea

competenţelor dobândite, pentru accelerarea învăţării.

Programul „Școală după școală” se dorește a fi un serviciu deschis către

comunitate, dar care nu se substituie familiei.

Proiectul nostru a început în anul 2000 și se derulează și în prezent.

Acesta este construit pentru a oferi copiilor după terminarea programului

şcolar obligatoriu (în funcţie de orarul fiecărui nivel de studiu), servicii de servire

a mesei la cantina școlii, programe educative (supraveghere şi îndrumare în

efectuarea temelor; activităţi de încurajare a lecturii independente; activităţi de

cunoaştere, intercunoaştere, de dezvoltare personală), asistența socio-

pedagogică, asistența psihologică, logopedie, activități recreative de petrecere

eficientă a timpului.

Dintre cadrele didactice implicate în derularea programului se remarcă d-na

prof. Alina Jucuți, Stela Roman, Florentina Veștemean, Viorica Biliuță, Ana Blaj.

24

Cadrele didactice de la Școala Nr. 16, au avut și au o permanentă

preocupare pentru cercetarea științifică și psiho-pedagogică. S-a reușit, ca prin

munca întregului colectiv al școlii, să se organizeze un Simpozion internațional,

intitulat „Școală și Societate în Banat”, dedicat Unirii Principatelor Române de la

24 Ianuarie 1859. Simpozionul s-a impus pe plan intern și internațional, anual

participând peste 100 de specialiști în diferite domenii, comunicările științifice

publicându-se într-un volum intitulat „Școală și societate în Banat” care se află la

ediția a XII-a.

25

Colectivul de cadre didactice și conducerea școlii a avut în permanentă

atenție pregătirea elevilor, având ca obiectiv principal creșterea și educarea

elevilor în așa fel încât să devină exemplu de pregătire și comportament pentru

cei din jurul lor.

Putem spune cu mândrie că acest obiectiv a dost atins de-a lungul anilor,

dovada fiind rezultatele obținute la examenele de la sfârșitul clasei a VIII-a și a

admiterii în licee.

O altă dovadă sunt foștii noștri elevi, care activează în instituții de

învățământ din țară și străinătate, în cercetare, administrație, medicină. Sunt

nume de referință în domeniile amintite și ar fi foarte greu să-i putem aminti pe

toți în acest album aniversar (o vom face în monografia școlii).

Realizarea obiectivului amintit a necesitat și necesită o muncă susținută de

către minunatul colectiv al școlii, de Asociația părinților din școală și de sprijinul

acordat de administrația locală (CJT, ISL, Primăria Timișoara, Mitropolie, Muzeu,

Consiliul Local etc.).

26

Evoluția rapidă a societății omenești impune o nouă orientare a

învățământului romănesc și nu numai. Asistăm în prezent la schimbări foarte

rapide în toate domeniile. Este necesară o schimbare în abordarea procesului de

învățământ.

Obiectivul fundamental al învățământului trebuie să fie „capacitatea de

adaptare” a individului pentru ca acesta să se poată adapta repede și ușor la

noutatea permanentă. Cu cât ritmul schimbărilor este mai rapid, cu atât se cere

mai multă atenție pentru a discerne tipul de evenimente ce va surveni.

Pentru a crea un învățământ eficient va trebui să producem imagini

succesive și interschimbabile ale viitorului, să facem previziuni la tipurile de

munci, de profesii și de vocații de care va fi nevoie în viitori 20 - 50 ani, să

prevedem tipul de familie și de relații umane care va predomina atunci, natura

problemelor etice și morale, care se va pune, genul de tehnică de care vor fi

înconjurați și structurile organizatorice din care vor face parte.

Numai făcând asemenea previziuni, definindu-le, dezbătându-le,

sistematizându-le și actualizându-le în permanență, putem deduce natura

bagajului cognitiv și afectiv de care vor avea nevoie oameni de mâine, pentru a

supraviețui evoluție accelerate a societății în viitor. Se impune cu stringență

pregătirea elevului pe cât mai multe „tehnici de învățare” și selectare a

informației. Elevul să lucreze cât se poate de mult independent, iar profesorul să

devină dirijor al actului de învățare.

27

sau

Inteligența și ambiția sunt calitățile datorită cărora mulți dintre copiii care

au învățat Școala Gimnazială Nr. 16 Take Ionescu au câștigat etapele naționale și

internaționale ale unor concursuri școlare. Iată câteva rezultate din ultimii ani:

Olimpiada de matematică

2001 - Octavian Ioan Mara, clasa a VIII-a, LOCUL al III-lea (prof. Angela Lolea)

Olimpiada de biologie

2002 - Mădălin Margan, clasa a VII-a, LOCUL al II-lea (prof. Venera Jeberean)

Olimpiada de educație tehnologică

2003 - Caius Chevereșan, clasa a VIII-a, LOCUL al II- lea (prof. Sanda Oravițan)

2006 - Marius Posa, clasa a V-a, LOCUL I (prof. Elena Coza)

Olimpiada Sportului Școlar

2008 - Călin Popescu, clasa a VIII-a, LOCUL I (prof. Cristian Modra)

Poveștile Cangurului

2011 - Raluca Scarlat, clasa a V-a, LOCUL I (prof. Ana Siminea)

Flavius Bogdan, clasa a VIII-a, LOCUL I (prof. Georgeta Orbulescu)

28

2014 - Daria Șipoș, clasa a VIII-a, LOCUL al II- lea (prof. Ana Siminea)

Raluca Scarlat, clasa a VIII-a, LOCUL al III-lea (prof. Ana Siminea)

Concursul Discurs Public in limba engleza – Public Speaking faza jud.

2013-2014

Premiul Nume și prenume elev Clasa Coordonator I Parvulescu Mihai 7D Cismas Ramona I Aman Anda 7D Cismas Ramona I Sipos Daria 8A Cismas Ramona I Pelin Anamaria 8A Cismas Ramona I Malicki Raisa 8A Cismas Ramona II Radulov Nikola 7D Cismas Ramona II Margarit Maria 7C Popescu Diana II Ivancu Andreea 6A Popescu Diana II Grama Elena Mirabela 7B Popescu Diana III Aslau Teodora 8A Cismas Ramona III Basca Rebeca 7D Cismas Ramona III Jenei Anca 8B Oravitan Alexandru mentiune Cinca Andrei 7D Cismas Ramona

Concursul/ Olimpiada de limba engleza - English Made Fun - faza judeteană

2013- 2014

Premiul Nume și prenume elev Clasa Coordonator I Pârvulescu Mihai 7D Cismas Ramona II Hodor Laura 7D Cismas Ramona I Aslau Teodora 8A Cismas Ramona II Pelin Anamaria 8A Cismas Ramona III Grama Mirabela 7B Popescu Diana mentiune Oravitan Anamaria 8A Cismas Ramona mentiune Micu Ligia 8A Cismas Ramona mentiune Malicki Raisa 8A Cismas Ramona

29

Cangurul lingvist (limba engleză)

2012 - Ligia Micu, clasa a VI-a, LOCUL al II-lea (prof. Ramona Cismaș)

Daria Șipoș, clasa a VI-a, LOCUL al II-lea (prof. Ramona Cismaș)

2014 - Raluca Scarlat, clasa a VIII-a, LOCUL I (prof. Ramona Cismaș)

Daria Șipoș, clasa a VIII-a,LOCUL al II-lea (prof. Ramona Cismaș)

Vlad Șipoș, clasa a V-a, LOCUL al II-lea (prof.Ramona Cismaș)

Cangurul (matematică)

2014 - Daniel Munteanu, clasa aV-a, LOCUL al III-lea (prof. Sorin Deaconu)

2014 - Raluca Ivancu, clasa a VI-a, LOCUL al II-lea (prof. Angela Lolea)

Ioana Vasile, clasa a V-a, LOCUL al II-lea (prof. Angela Lolea)

Concursuri de creație plastică

2006 - Bucuriile culorilor, Luiza Bogdan, PREMIUL I (prof. Ciprian Chirileanu)

2008 - Elev în comunism, Dan Alexandru Șipoș, PREMIUL I (prof. Ciprian

Chirileanu)

2003 și 2006, 3 premii I la etapele naționale ale concursurilor Și eu

mănânc sănătos și Mic dejun cu cereale la secțiunile desen, eseuri, respectiv

colaje, pentru elevii Alexandru Pacev, Vlad Postelnicu (cls. a III-a) și Coca Denisa

(cls. a IV-a) (prof. Alina Oberșterescu)

2011, Concurs internațional Culori pentru mama

Alexandru Birău – Premiul I (prof.Dalia Druia)

Ioan Tărniceru – Premiu al II-lea (prof. Nicoleta Cuteanu)

Concurs internațioal Luptă împotriva fumatului

Ariana Goia – LOCUL I (2008)

Bianca Octavia – LOCUL I (2010)

30

Concursul internațional Eugen Jebeleanu, pentru eseu civic - 2010

Anca Goldiș - LOCUL al III-lea (prof. Gabriela Esch)

Concursul național de colaje

Grindean Raul – Trofeul Eco-Fun (prof. Gabriela Esch)

Mulți dintre elevii noștri și-au demonstrat talentul și pasiunea în diferite

competiții extrașcolare.

Amintim aici doar câteva nume:

Gabriel Grecescu – campion național la șah - 1999

Călin Popescu – Balcaniada de badminton, Locul al II-lea - 2005; Concurs

internațional de badminton, pe echipe, Austria, Locul I - 2006

Dan Popescu – Balcaniada de badminton, Locul al II-lea -2012

Alexandru Macarie – locul al II-lea la Concursul de Național de Dans Sportiv, 2012

Leonard Borlovan – campion național la carting – 2007, 2009, 2011, 2012, 2013

Lucia Giurcă – vicecampioană și campioană națională la înot – 2011, 2012, 2013,

2014

Neaga Vlad – locul al II-lea, Campionatul European Supermoto, clasa S3 și locul al

II-lea

La Campionatul Supermoto, clasa S open, 2013

Paul Stiegelbauer – locul al II-lea la Concursul de Dans Transilvania Grand Prix,

locul al II-lea, categoria 15 ani

Bianca Budugan – locul al II-lea la Concursul Internațional de Karate – Kunite

individual, Subotica, Serbia, 2013

Ana Maria Pelin – locul al III-lea la Campionatul Școlar de Inot, 2013

Ana Ivășchescu – locul al III-lea, cu echipa CSS Bega TM la Campionatul Național

de Baschet

Andreea Diana Simoiu – locurile I, II și III la diferite concursuri europene de dans

din Serbia și din România – 2014

31

Asociaţia NonProfit "Prezent" Timişoara în colaborare cu elevii Școlii

Gimnaziale cu clasele I - VIII Nr. 16 Take Ionescu Timișoara au obținut în decursul

anilor numeroase premii, trofee și distincții:

2008 – 2009, 3 concursuri naționale, obținându-se: premiul I- 1, premiul

al II-lea- 3, premiul al III-lea- 5

2009 – 2010, 5 concursuri naționale, obținându-se: premiul I- 4, premiul

al II-lea- 6, premiul al III-lea- 4

2010 – 2011, 7 concursuri naționale, 36 de premii I, 14 premii II, 12

premii III

2011 – 2012, Concursul Național MĂRȚIȘOR, Iași, Trofeul de Excelență și

Concursul Național SFINTELE SĂRBĂTORI: 79 de premii I, 51 de premii I, 50 de

premii III, cei mai premiați elevi fiind: Karla Malicki, Raisa Malicki, Cristina

Bercea, Raluca Scarlat, Jasmina Mandici, Cristiana Nichita, Sara Hassan, Victoria

Lozanu,Lucas Miskolczi

2012 – 2013,Concursul Național TRADIȚII DE IARNĂ și Concursul Național

SFINTELE SĂRBĂTORI, concursurile naționale INVINGĂTORI PRIN ARTĂ, FANTE

ZIA RECICLĂRII, UNIVERSUL ȘTIINȚELOR și MĂRȚIȘOR elevii școlii noastre au

obținut 96 de premii I, 76 de premii II și 50 de premii III. Cei mai premiați au fost:

Raisa Malicki, Karla Malicki, Jasmina Mandici, Bianca Fota, Victoria Lozanu,

Cristiana Bercea, Raluca Scarlat, David Guțiu, Lucas Miskolczi, Cristiana Nichita,

Jucuți Ruxandra, Jucuți Alesandra, Grozi Alexandra.

32

2013 – 2014, concursurile naționale TRADIȚII DE IARNĂ, MĂRȚIȘOR,

SFINTELE SĂRBĂTORI, INVINGĂTORI PRIN ARTĂ și ANELISSE, 198 de premii I, 133

de premii II și 98 de premii III. Cei mai premiați elevi au fost: Jasmina Mandici,

David Guțiu, Victoria Lozanu, Cristiana Nichita, Raisa Malicki, Bianca Rădulescu,

Richard Grosu, Bianca Fota, Mihaela Lozanu, Karla Malicki, Jucuți Ruxandra,

Jucuți Alesandra, Grozi Alexandra.

Cadre didactice coordonatoare: prof Rodica Marinescu, prof Constanța

Vana, prof. Alina Jucuți, prof. Ana Blaj, prof. Alina Ardelean, prof. Dr. Mihai

Pârvulescu, ing. Voichița Bercea, Th. Apostol Ana-Maria, prof. Doina Geană, prof.

Steluța Guțiu.

Formația de dansuri tradiționale din Banatul de Câmpie VLĂSTARE

TIMIȘENE s-a înființat în urma încheierii parteneriatului educațional dintre

Școala Gimnazială Nr. 16 Take Ionescu din Timișoara și Casa de Cultură a

Municipiului Timișoara, în toamna anului 2008, care se va derula până în anul

2016. Sunt implicați elevi din două generații, coordonați de prof. înv. primar

Viorica Biliuță.

Formația a participat la multe spectacole cu diferite ocazii in colaborare cu

Televiziunea Europa Nova si Televiziunea Timișoara.

Cea mai importantă realizare este câștigarea LOCULUI I, la FESTIVALUL

INTERNAȚIONAL DE FOLCLOR PENTRU COPII VETRE STRĂBUNE din anul 2009

până la ultima ediție din anul 2012.

33

În cadrul parteneriatului cu CENTRUL DE ZI PENTRU PERSOANE VÂRSTNICE din Timișoara, am susținut spectacole cu diferite ocazii la sala Adam Müller-Guttenbrunn, Parcul Rozelor, Casa Tineretului.

Imaginile sunt dovada talentului nostru și a muncii depuse.

Evoluția de la o societate industrială la o societate informațională obligă

învățământul să formeze oameni pentru „societatea informațională”.

Profesorii Școlii Nr. 16 Timișoara, care au înțeles pe deplin aceste

schimbări prin efortul de perfecționare și autoperfecționare, au reușit să obțină

rezultate foarte bune.

Rezultate la evaluări naționale și admiterea la licee

Efortul elevilor școlii noastre și-a găsit răsplata în rezultate bune și foarte

bune la evaluările de la sfârșitul anilor de gimnaziu.

34

Datorită mediilor obținute de absolvenții noștri, aceștia au fost admiși la

liceele și grupurile școlare pentru care au optat, după cum urmează:

35

Ne mândrim cu elevii care au avut media generală 10 în clasele V – VIII și

media 10 la Evaluarea Națională:

2006 – Cătălina Lăscuț și Carla Maghețiu

2014 – Ana Maria Oravițan

Îi felicităm cu ocazia aniversării a 50 de ani de activitate școlară pe toți cei

ce au activat și activează în această prestigioasă instituție de învățământ.

36

Profesor Dr. Mihai Pârvulescu

37

38

39

MULȚUMESC Generală „16”

Fie că ne place sau nu, trebuie să admitem că sunt răscruci

hotărâtoare în viața noastră. Ni se oferă un evantai de căi din care putem

accepta una, mai multe, dar și niciuna. Rămâne ca o întâmplare, o vorbă,

un om, un sfat să te hotărască. Probabil că și impulsul insuflat de dascălii

mei m-a ținut în același loc – ȘCOALA – timp de 35 de ani. Ultimii 15 în

ȘCOALA „16”, care acum sărbătorește „nunta de aur”. Aici i-am întâlnit pe colegii mei, care fac parte din seria prețioasă a

oamenilor ce se dăruiesc încontinuu semenilor. Pentru ei, provocările nu

sunt bune sau rele, sunt doar provocări. Cei de la „16” au reușit

întotdeauna să-i învețe pe elevi că nimic pe lumea asta nu este oferit cadou: lecțiile cele mai importante sunt întotdeauna învățate cu mare greutate și

efort. Îi voi mângâia duios cu amintiri, mereu, pe acești oameni străbătuți

de splendoare. Alături de ei și eu am încercat să fac din orice activitate

creatoare o aventură fascinantă. În viață există doar o singură fericire de necontestat: a trăi pentru

alții. Puterea celor ce construiesc lasă urme mai durabile decât a celor ce

dărâmă. Profesorul construiește cu pasiune și vocație. Totuși, rar se

vorbește de vocația de dascăl, aceea vocație care te ajută să „citești”

privirea de o prudență curajoasă, iscoditoare și neliniștită a copiilor. Prin

vocație poți „înțelege” când se înfiebântă, discutând pe un subiect anume,

poți vedea îmbujorarea obrajilor copiilor când trec de la sfiiciune la verbul

pasionat, convingător. Mie îmi place să mă înconjur de copii, să mă contamineze de

prospețimea și flerul lor, eu dând în schimb experiență, îngăduință și cumul

de cunoștințe. Vârstele se contaminează și dau cea mai bună formulă: o

tinerețe comună a spiritului. Șederea mea lângă ei a fost un exercițiu de

respirație pentru mine, să trăiesc mai frumos și mai curat. Să faci ceva ce-ți place, alături de oameni dragi, înseamnă cu

adevărat SĂRBĂTOARE. Împreună am continuat să credem că frumusețea

și echilibrul vieții nu trebuie căutate la suprafața întâmplărilor, ci în

străfundurile liniștite și nepătrunse ale sufletului.

40

Cei 2 ani ca și consilier pentru proiecte și programe educative și 9 ani

ca director adjunct m-au adus și mai aproape de un om cu o experiență

foarte bogată, cultivat, bine intenționat și în acord cu cerințele timpului – profesor doctor Mihai Pârvulescu. Am învățat să elaborez strategii

profitabile și am câștigat experiența rafinamentului. Nu poți înțege cu

adevărat ce este recunoștința, decât atunci când te încumeți să-ți privești

propria viață, cu înțelesurile ei adunate în timpuri, și să accepți că tot ceea

ce a conturat devenirea ta ca om are legătură cu ea. Cu tandrețea gândului aplecat în reverență față de cei care mi-au

dăruit din frumusețea lor – copii, părinți, colegi – de bună voie și nesilită

decât de propria mea dorință, pot spune: MULȚUMESC Generală „16”.

director adjunct,

prof. lb. română Doina Geană

41

ŞCOALA MEA

Şcoala aceasta reprezintă jumătate din viaţa mea, jumătate frumoasă,

cu multe împliniri. Îmi amintesc prima mea zi de şcoală, când, la 22 de ani intrând în

sala profesorală am fost uimită să constat că eu, aproape un copil ieşit de

pe băncile şcolii, voi profesa alături de oameni în toată firea, despre care

auzisem numai cuvinte de apreciere. Şi ei, aceşti minunaţi dascăli, m-au acceptat, mi-au dăruit atenţia şi

simpatia lor, ceea ce m-a ajutat să-mi depăşesc emoţia şi cu siguranţă

nepriceperea începutului. Dar în acelaşi timp am inţeles că nu pot fi mai

prejos decât ei în calitatea actului profesional. După nişte ani frumoşi munciţi cu pasiune si dăruire am fost numită

director adjunct, apoi director plin. Ce provocare! Să fii directorul “Şcolii

lui Călugăru”, căci aşa era cunoscută şcoala noastră în Timisoara, să te

ridici la nivelul unui om de exceptie, care a facut din Şcoala 16 un brand, a

fost poate provocarea cea mai mare din cariera mea. Daca am reuşit sau nu să mă ridic la înălţimea unui OM pe care l-am

iubit şi l-am stimat, sunt destui colegi şi foşti elevi care pot judeca. Eu mă consider un om protejat de destin pentru ca 36 de ani în

aceeaşi şcoală mi-au dat ocazia să am aproape oameni de valoare, dar si

privilegiul de a avea elevi de excepţie cărora sa le transmit cu dragoste tot ceea ce ştiam.

Doresc viaţă lungă, dar nu orice fel de existenţă, ŞCOLII MELE.

director,

prof. pensionar chimie Maria ALBU

42

,,Dacă vrei să ai un viitor strălucit, cultivă oameni!”

Copilul este ca o fereastră … sau poate ca o oglindă care te ameţeste puţin……. şi este unic”. (Antoine de Saint-Exupery)

De aceea, menirea noastră, a dascălilor a fost, este şi va fi aceea de a

descoperi această unicitate, de a oferi un climat în care ea să se dezvolte şi

să creeze o personalitate puternică, complexă, dinamică.

Acum, la incheierea unei etape de viaţă, când închizi ochii şi încerci

să revezi momentele importante, iţi dai seama că de fapt şi tu şi colegii

tăi,ai încercat cu mai mult sau mai puţin succes, să descoperi calităţi şi să

le cultivi, să deschizi ochii spre lumea înconjuratoare, să pregăteşti pentru

viaţa care începe.

Cred că trebuie să amintesc un moment important în viaţa şcolii – relaţia de ani buni cu Colegiul Pierre de Coubertin din Saint Jean de Braye

(Franţa) şi cu cel din Effretikon (Elvetia) care a deschis o poartă spre lume

elevilor noştri, le-a marcat existenţa. Nu am greşit, căci numele marelui

diplomat, Take Ionescu, l-am transformat în renume.

Despre noi, generaţia de început, retrăiesc, de câte ori gândul imi

zboară înapoi, momentul in care ne-am asumat o resposabilitate şi o datorie

de onoare, pe care cred că am indeplinit-o, muncind cu stăruinţă şi dăruire

şi încercând “să dăm înapoi ţării ce am primit” (Nicolae Titulescu).

Şi nu pot încheia, fără să amintesc un cunoscut proverb chinezesc

“dacă vrei să ai un an roditor, cultivă orez. Dacă vrei să ai un viitor

strălucit, cultivă oameni.”

Director,

Prof.pensionar limba franceză, Rodica Raab

43

Evoluție pe tărâmul rodnic al faptelor

Sărbătorim cei 50 de ani ai Școlii Gimnaziale Nr. 16 „Take Ionescu”

din Timișoara cu bucurie și recunoștință în suflet, dar gândul mă duce în

urmă, la început de secol XXI, în anul 2000... Era o zi de toamnă blândă,

dulce ca și colorit, bună cu cei mulți, copii, părinți, dascăli ce debutau într-un an școlar plin de speranțe. Aveam și eu speranțele mele de mai bine,

debutând în acel an școlar în această unitate de învățământ de elită, după

ce schimbasem orașul și locuința, la cei 50 de ani ai mei... Aveam în suflet avântul, dar și teama școlarului de început de ciclu, rezonând astfel perfect

cu elevii clasei a V-a cărora le deveneam dirigintă... Un redondant început

de an școlar ce umplea văzduhul cu mirosul florilor din buchetele ținute

strâns în mână de micuții școlari. Mari ori mici, se bucurau de revedere și

zâmbeau vizibil ori doar cu sufletul. Începutul se săvârșise, urma, în gândul meu, evoluția pe tărâmul

rodnic al faptelor. M-am avântat, alături de elevii mei, susținută permanent de

conducerea școlii în dezvoltarea profesională, nu fără a ignora latura

educativă și afectivă a muncii de la catedră. Rezultatele nu au încetat să

apară. Lucrând cu elevi dotați, cu aplicație spre studiu și activitatea de

creație, am cuprins multiple laturi ale instrucției, atingând performanțe prin

obținerea de locuri fruntașe la Olimpiada de limba franceză, limbă străină

studiată în regim intensiv.Transmițând elevilor dragostea pentru limba

franceză, pentru poezie și cântec, am pregătit și prezentat spectacole în

această limbă cu ocazia Zilelor francofoniei din luna martie sau a Zilei

limbilor străine, în 25 septembrie. Elevii școlii au dat dovadă de creativitate în realizarea de materiale

literare în limba franceză: poezii, eseuri, umor, jocuri didactice și

distractive, desene animate pe care le-am cules și utilizat, din postura de

redactor-șef al revistei școlare în limba fnceză Magazine francophone, în

perioada 2001-2008. Doar pentru a aduce tribut muncii elevilor școlii

doresc să amintesc premiile numeroase pe care revista le-a obținut ani de-a rândul, la nivel de județ: Premiul I cu 100 puncte, punctaj maxim, în 2006

și Mențiune specială la nivel naționl.

44

2006 a fost Anul international al francofoniei. Cu sprijinul ISJTimiș, a

conducerii școlii și a părinților, elevii noștri au prezentat un program în

limba franceză, în coordonarea lor alăturându-se și prof. Manuela Doț. Pe

slide-urile prezentate în fața diplomaților din țările străine acreditați în

Ungaria, elevii școlii au imprimat pe suport electronic rezulatele muncii lor de cercetare, tematica fiind Similitudini între limba franceză și limba

română. Recepția de deschidere a sărbătorii Francofoniei a avut loc la

Palatul Stefania din Budapesta, invitația fiind înaintată nouă de Ambasada

Romaniei la Budapesta, activitatea desfășurându-se sub auspiciile Institutului Cultural Român și a M.A.E. Succesul a fost pe măsura stradaniei

echipei, ulterior primind aprecieri din partea conducerii școlii, a ISJTimiș, a

Ambasadei României la Budapesta și a președintelui Academiei Române de

atunci, scriitorul Eugen Simion, invitat la ceremonie. Fiind prima școală eco din zona de vest a țării, toate cadrele didactice

au activat cu multă dăruire pentru implementarea educației ecologice și

aplicarea ei în viață. Activitatea tuturor, elevi, dascăli, părinți, susținută de

instituții importante din municipiu, a fost bogat ilustrată, cu evenimente

reliefate la zi, în revista școlară cu profil de specialitate ECOLO MAGAZIN coordonată între 2004-2008. Revista poate fi catalogată ca un

memento al tuturor activităților derulate în acei ani, conținând rubrici

permanente care ilustrau diversele concursuri, investigații, acțiuni de

cercetare pe teren, excursii de documentare, muncă în folosul obștei, ea

fiind apreciată la nivel de județ cu Premiul I ani la rând și cu Titlul de Laureat în cadrul concursului Național al revistelor școlare în 2005.

Strategiile și mijloacele folosite de colectivul de cadre didactice al

școlii, impulsionat de conducerea acesteia, d-l director prof. dr. Mihai Pârvulescu și d-na prof. Doina Geană, director adjunct, ulterior în această

calitate d-na prof. Sanda Orăvițan, au determinat ca programele

internaționale Eco Școala și Să învățăm despre pădure să obțină

rezultate deosebite, bogat reliefate în paginile revistei, numeroase comunicări științifice pe teme de ecologie ale cadrelor didactice și ale

elevilor găsindu-și locul în această publicatie, bogat ilustrată imagistic. Alături de multipla activitate din domeniul învățământului, șef de

comisie metodică a profesorilor de limbi străine din școală, coordonator al

45

echipei de proiect, mentor pentru profesorii debutanți și studenții de la

Universitatea de Vest Timișoara, metodist și membru în Consiliul de

conducere al ISJTimiș, responsabil al Cercului pedagogic la nivel de municipiu, atmosfera intelectuală și multitudinea evenimentelor culturale

derulate în școală au impulsionat și expansiunea mea personală. Ca iubitor de cuvânt și cu aplicație spre cercetare, numeroase

comunicări științifice pe teme de educație, teme culturale dar și profesionale

au apărut în volumele Școală și societate, între 2000-2013. În domeniul

exegezei literare volumul Le modèle narratif réaliste et sa destinée, a văzut

lumina tiparului la Editura Eurostampa, Timișoara, în 2005, în colaborare cu prof. Doina Geană. În domeniul beletristic debutul cu volumul bilingv de

poezii, M.F.David, Filonul de fum. Le filon. Consonances, a avut loc la Editura Marineasa, Timișoara în 2002, ulterior, în 2009, publicând la aceeași

editură, volumele de poezie Stropi de lumină și Introspecție. Un apogeu în munca de creație cu elevii l-a constituit coordonarea

unui volum colectiv trilingv de poezii create în limba română, traduse în

limbile franceză și engleză , realizat cu elevii promoției 2009, publicat sub

denumirea de Rondo adolescentin,la Editura Marineasa,Timișoara. În 2013 apare volumul bilingv al poetesei Raluca Neniu, Înaintea

lumii ...e roz/Avant tout...le rose, la Editura Solness, Timișoara, tradus și

adaptat în limba franceză de M.F.David. Trasând o acoladă peste timp, sentimentul avut în 2000 când pășeam

timid pe porțile Școlii Generale nr.16 Timișoara, că voi reuși în tot ceea ce

mi-am propus, s-a adeverit, deceniul fiind prolific, cu realizări care mi-au încununat cariera, grație mediului favorabil dezvoltării profesionale din

această instituție remarcabilă de învățământ din partea de vest a țării, unitate

școlară care la cei 50 de ani ai săi a devenit performantă datorită muncii

celor ce o slujesc, dascăli admirabili, dar și administrației și conducerii științifice, eficiente, coroborată cu dorința de cunoaștere a elevilor.

prof. pensionar lb. franceză

Maria Felicia David

46

AMINTIRI…

În orice poveste, personajele străbat un drum lung, plin de

evenimente. Desigur şi al nostru, în cei opt ani de şcoală, ce păreau la

vremea aceea o eternitate a fost la început, mai lin.Timizi, chiar temători,

nişte prichindei cu ghiozdanul poate prea mare in spate. Apoi a devenit tot

mai tumultuos, uneori de-a dreptul imprevizibil. La final poze, lacrimi, despărţiri temporare.

Privesc cu nostalgie fotografiile – o tempora – aparent banale, alb - negru, ce surprind un crămpei de viaţă. Ce frumoşi sunt colegii mei!

Focalizând chipul drag al fiecăruia simt un fior plăcut, imaginea prinde

viaţă şi totodată culoare şi pare că încep să aud glasuri de demult… Da, este el, se foieşte nerăbdător să fugă în pauza mult aşteptată. Nu

nominalizez pe niciunul, durează prea mult şi ar fi nesemnificativ pentru

tine, cititorule. Dar pot sa rememorez secvenţe de viaţă în care îi regăsim

desigur pe ei, colegii mei. “Volumul sferei se calculează cu formula” ... “Stai, colegule, mai rar,

să notez şi eu ceva.” “Cum? Ce spui? Ai rezolvat deja problema?” Privind chipurile celor mai buni jucatori de fotbal îmi vin în minte

driblingurile fine în zgomotoasele meciuri de cu bunii noştri prieteni de la

,,B''. Ce senin este zâmbetul colegelor reuşind cu bine o experienţă în

laboratorul de chimie! Au pus granulele de sulf în apă şi nu invers, cum

spunea unul mai şugubăţ. Un salt în timp şi îi văd cum păstrează o linişte mănăstirească în timp

ce colega cu ochi de peruzea termină de recitat “Luceafărul” nemuritorului

Eminescu. “Ce faci, prietene? Ai rupt pânza de bomfaier în placajul pentru

traforaj!”

47

Ia uite, colegul mai oacheş indică la hartă râurile ce se varsă în

bătrâna Dunăre. Dar trebuie să-l vezi pe cel ce respiră sacadat: e fericit după ce a ieşit

învingător la crosul pe şcoală. “101-102, 1475,1848… Măi, ce memorie ai! Te poţi compara cu

marele savant Iorga.” “Hei, linişte!” Se aude do, re, mi..”. Vezi? Ce am spus eu? Prietenul

meu are ureche muzicală. El dă tonul la orele de muzică.” “Uraaaaaa! Am învins!” Golul victoriei in disputatul meci de handbal

a fost marcat de cel mai voinic din clasă.Toţi ne uităm cu admiraţie la el. Cel ce stă în prima bancă deţine un insectar foarte frumos. Dar stai să

vezi! Colega lui cu codiţe ştrengăreşti prezintă un ierbar bine documentat.

Competiţia ne împinge pe toti spre rezultate tot mai bune Ha, ha, ha !“Je m'appelle...” Ia auzi! Pe rândul de la geam premianta

clasei încearcă să converseze în limba lui Moliere. Fii atent ce discuta câţiva colegi după ore… Cel blond cu ochii verzi

spune că simte ceva deosebit în piept. “Stai liniştit, eşti sănătos tun! Sunt

primii fluturaşi…” lămureşte situaţia altul mai copt la vârstă. Da, am

observat şi eu: colegii mei s-au maturizat treptat. Să fie acele semne

dragostea nevinovată, precum în inegalabila “Calin (file de poveste)”? Nu

ştiu, nu mă pricep încă. Şi pentru că a venit vorba despre tun, cel ce stă în a treia bancă, da,

ăla mai creţ, va deveni un adevărat tunar, la propriu nu la figurat. Ei, ce spui? Acestea sunt personajele alături de care am trăit opt ani

într-o frumoasă poveste. Vrei să-i cunoşti mai bine? Atunci află că cei ce

vociferează şi se hârjonesc în amintirile păstrate ca-ntr-o vrajă în fotografii

sunt fiinţe simple, ca tine, pe lângă care treci zilnic, indiferent. Profesori universitari, medici, meseriaşi cu înaltă calificare în diferite

specialitaţi, fără de care societatea nu poate exista, ingineri şi cercetători.

Într-un cuvânt, oameni deosebiţi, cu realizări, bucurii, frustrări, iubiri şi

necazuri. Vezi? De aceea este povestea frumoasă: aminteşte de ea, de el, de

noi… De un lucru să fii sigur: oricând te poţi baza cu nădejde pe oricare

dintre ei, dacă eşti vreodată într-un impas. Au reuşit în viaţă aici sau pe alte

meleaguri, oriunde a fost nevoie de capacitatea intelectuală şi puterea lor

de muncă.

48

Te întrebi ce a generat putere colegilor să obţină atâtea rezultate

deosebite? Ei, nu a fost aşa lesne cum pare la prima vedere. Am avut meşteri foarte pricepuţi care au ştiut, trudind zi de zi, să aşeze fiecare, cu

multă migală şi dăruire, “cărămidă cu cărămidă” acolo şi atunci când a

trebuit pentru zidirea noastră ca oameni adevarati, puternici şi foarte bine

pregătiţi pentru ceea ce a urmat în viaţă. Au fost mulţi cei ce au muncit

etape mai lungi sau mai scurte, întodeauna atât cât a fost nevoie. Îi simt

permanent în jurul nostru zâmbind mulţumiţi după atâţia ani de lucrul

temeinic făcut. Cer iertare tuturor dascălilor fiindcă nu îi nominalizez pe toţi. Au fost

mulţi şi ar fi de neiertat să omit pe cineva.Toţi au fost creatorii personajelor

de care am vorbit. Chipul drag şi vorba lor înţeleaptă, au ramas încrustate

veşnic ca un filigran de aur in sufletele noastre ajunse la deplina maturitate. Vă rog să-mi permiteţi să vorbesc totuşi despre cei ce şi-au lăsat amprenta

cel mai pregnant în devenirea noastră. Primul condei a fost pus in mâinile noastre firave de o fiinţă

deosebită înconjurată permanent de o aură dumnezeiască. Este doamna

învăţătoare Linca Cheluce a făcut posibil să transformăm simple puncte şi

liniuţe în cuvinte prin care poţi exprima dragostea şi ura, fericirea şi

deznădejdea. Ce poate fi mai fantastic de atât? Apoi a urmat doamna dirigintă, profesoara de limba română, Emilia

Drăgulin. Dânsa, la fel ca toţi dascălii noştri dragi, a fost exigentă,

nepărtinitoare, dornică să ne transmită cât mai multe cunoştinţe şi

învăţăminte, ce ne-au prins bine în hăţişul vieţii. Să ştii că la ore nu zâmbea

aşa cum a surprins-o fotograful… numai in excursii sau peste ani, la dânsa

acasă la o şuetă, lângă ceaiul aburind. Ştiu ce vrei să mă întrebi: unde sunt ceilalţi profesori? Simplu, în

cancelaria profesorală, la şedinţa de lucru cu atât de specialul şi totodată

unicul director, profesorul de matematică Igor Călugăru. Ce mai zbucium,

ce mai vaiet răzbate pe holurile şcolii! Acum, după ce am trecut prin

greaua şi totodata frumoasa meserie a armelor, cunosc ce înseamnă să fii

subordonat în asemenea situaţii. Simt cum mă cuprind emoţiile când îi

privesc semnătura hieroglifică luată parcă de pe un obelisc egiptean. Mai

ştii? Poate în alte lumi a fost faraon. Cei ce l-au cunoscut ştiu despre ce

este vorba.

49

Ai rabdare! Văd că eşti grăbit să afli de ce suntem unici in istoria atât

de bogată în realizări a Şcolii Generale nr. 16 Timisoara. Ei, află: prin

faptul că am crescut odată cu ea, fiind primii boboci în anul de graţie 1964

al înfiinţării ei. Hai, fii sincer! Este o poveste frumoasă, cea a clasei a VIII-a A, promoţia 1972, urmând ca alţii şi alţii să adauge noi file în palmaresul

acestei şcoli ce a rămas până în prezent, “de elită”! Te îndemn şi pe tine, cititorule, să nu îţi uiţi niciodată dascălii.

Caută-i, iscodeşte-i cu întrebări, spune-le frământările tale, cât timp îi

avem printre noi. Altfel, când s-au dus, rămân doar regrete… Încerc să închei, dar nu înainte de a face o propunere, sper eu, bine

primită. Înainte ca fotografia alb-negru să devină fără viaţă si vraja să

dispară, fiindcă tot suntem aliniaţi ca la cor, să cântăm cu toţii din tot

sufletul pentru şcoala noastră dragă LA MULŢI ANI! Cu respect şi consideraţie pentru toţi cei ce au păşit pragul acestei

şcoli, eu, fostul elev, Gheorghe Măgureanu, vă doresc numai bine!

fostul elev,

Gheorghe Măgureanu

50

Să privești școala prin ochii copiilor

Era în toamna anului 1983. Când am intrat pe poarta Școlii Generale

Nr. 16 din Timișoara, am simțit mânuța tremurândă a fiicei mele, Alina,

cuibărindu-se în palma mea. Era prima ei zi de școală, începea clasa I, și

urma să descopere tainele cititului și socotitului sub îndrumarea și sub

privirea caldă a unui om minunat și a unui dascăl dedicat, doamna Ileana

Ivășchescu. După trei ani, în urma unei detașări, am venit și eu în școală ca

învățătoare, iar după alți trei ani ni s-a alăturat și fiica mea cea mică,

Andreea. Școala 16 a devenit pentru noi a doua casă. Fetele mele și-au urmat drumul spre alte școli și spre alte locuri, unde

le-au purtat cărările vieții; eu am rămas aici, în școală, până la pensionare.

Privind în urmă, mă năpădesc amintirile: chipuri de copii cu ochi curați,

chipurile colegilor pe care i-am simțit mereu ca prieteni, întâmplări prin

care am trecut împreună, mai ușor sau mai greu. Poate nostalgia anilor

tineri mă face să văd acum totul în tonuri blânde și calde. Doar câteva pete

întunecate: momentele în care m-am despărțit de colegi dragi, care au

trecut în neființă, dar care vor rămâne în inima mea și, cu siguranță, în

inimile elevilor care au avut norocul să-i cunoască. E ziua școlii, iar școala e a copiilor. Aici învață să deosebească

adevărul de minciună, învață că numai dacă semeni un grăunte de suflet

în ceea ce faci, poți fi mulțumit și poți privi senin în jurul tău, învață să-și urmeze visul și să își croiască drumul. Nici sărbătoarea acestor 50 de

ani nu o puteam imagina fără copiii cărora am avut bucuria să le fiu

dascăl și care acum au devenit adulți. De aceea am adunat o fărâmă din

gândurile lor.

”E greu să comprimi în câteva fraze 8 ani fundamentali în

dezvoltarea fiecăruia dintre noi... Am învățat mult mai mult decât

matematică, română, geografie, biologie, engleză sau franceză cât timp

am frecventat Gen. 16. Am învățat să construiesc și să mențin prietenii, să

colaborez cu alte persoane pentru a atinge același rezultat, să îmi deschid

mintea și sufletul, să profit de fiecare moment petrecut alături de dascăli

deosebiți, pentru a evolua atât în plan științific, cât și personal. M-am simțit în familie, nu doar în sens figurat, ci la propriu, căci am împărțit

51

aceleași coridoare cu mama mea și am predat ștafeta surorii mele. Chiar

dacă geografic sunt acum departe, cu gândul o să vă fiu aproape în acest moment de sărbătoare.”

Alina Iager, project-manager senior SAP, Lisabona

”Mie Școala 16 nu mi-a oferit doar bazele educației formale, dar

și cele mai frumoase amintiri ale copilăriei, ale devenirii mele, și câteva

prietenii care știu că vor dura o viață întreagă. Spuneam atunci și spun și-acum, cu aceeași mândrie, că am studiat acolo, pentru că ”Gen 16” era

un simbol pentru cadre didactice dedicate, care puneau suflet în tot ceea

ce făceau: de la orele de desen, sport, lucru manual și până la olimpiadele de matematică ori de limba și literatura română, toate au fost trăite cu

entuziasm. Erau apoi colegii. Cu mulți dintre ei țin legătura, fie că sunt

din aceeași generație cu mine, mai mari sau mai mici, astăzi adulți

responsabili, care caută să aducă valoare în meseria pe care și-au ales-o, în medii foarte diferite. Sentimentul pe care îl împărtășim este comun: o

frumoasă combinație de respect și recunoștință profundă pentru tot ceea

ce am primit în acei opt ani frumoși.”

Andreea Iager Tako, co-fondator al Festivalului Plai, Timișoara

"Unele dintre cele mai frumoase amintiri despre Școala Gen 16 sunt

legate de începutul fiecărui an școlar. Îmi amintesc cu drag de zilele de 15

septembrie, atunci când toți elevii, cu mic și mare, împreună cu părinți și bunici, se strângeau în curtea școlii pentru marea deschidere a noului an

școlar. Bucuria de a revedea colegii și emoția de a le povesti frumoasele

amintiri încă proaspete din vacanță erau oglindite de călduroasa

întâmpinare a învățătoarelor și profesorilor. Era mereu o zi frumoasă, o zi

care ne aducea pe toți împreună, pentru a începe o nouă călătorie de

descoperiri, de prietenie si de pregătire pentru dezvoltarea noastră

personală. Pentru că, mai presus de orice materie sau curs, școala ne-a învățat să fim oameni. Mulțumesc!"

Csilla Balint, studentă la The Robert Gordon University, Scoția, UK

52

”Copilul care eram îndrăznea să privească în sus, să aştepte cu

ardoare o nouă zi de şcoală, să înveţe zilnic lucruri noi, să găsească

bucurie în a împărtăşi orice fleac cu unul sau mai mulţi colegi de clasă, cu

atât de multă inocenţă şi speranţă încât, mergând retroactiv pe firul

povestirii, mi se pare că vorbesc despre o altă viaţă. Urma să fie modelat

precum lutul de mâna olarului. Fără aşteptări, recunoscător pentru absolut orice primea, fără îndoiala că ceea ce i se transmitea nu ar fi

adevărat sau i-ar putea cauza vreun prejudiciu. Gol în faţa informaţiei,

era pregătit să o buretească pentru a se descoperi pe el şi prin el, pe cei

care îl înconjoară. Dumnezeu binecuvântează oamenii cu experienţa copilăriei pentru a

avea unde fugi ca adulţi, atunci când lucrurile devin lipsite de sens şi

valoare umană. Mulţumim Şcolii Generale nr. 16 Take Ionescu din

Timişoara pentru faptul că ne-a acceptat necondiţionat şi, mai mult decât

atât, ne-a ajutat să devenim oameni responsabili şi conştienţi.”

Rodica Călin, grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş

”Nu știu alții cum sunt, vorba lui Creangă, dar eu când îmi aduc

aminte de primii ani de școală, primele opt clase la Gen.16, mă trec și-acum fiori de bucurie. Deși sunt departe de acele locuri, amintirile

păstrează imaginea primului abecedar, a primelor cărți de citire, și se

împletesc în timp cu primii fiori de iubire și primele descoperiri

cosmopolite, care ne-au purtat pașii pe tărâmuri de castele, muzee și

experiențe noi trăite pe malurile bătrânei Loare. Sentimentul dominant e

însă mereu același: apartența la o mare familie, cea a dascălilor care ne-au pregătit pentru marea aventură a vieții și a numeroșilor colegi, deveniți

prieteni, cu toții contribuind la ceea ce astăzi suntem fiecare din noi.”

Ioana Coța, specialist în marketing și comunicare corporatistă, Codere SA Madrid

”Pentru mulţi dintre tinerii de-acum, primii opt ani de şcoală şi-au

găsit „adăpostul” în una dintre sutele de şcoli generale-tip construite în

anii ’60 în România. Imaginea familiară a clădirii şcolii generale, cu

zecile de ferestre mari, pătrate, aliniate pe trei rânduri, străjuite şi umbrite

de brazii înalţi plantaţi în jur. Intrarea profesorilor: o alee cimentată,

53

două bănci, trei trepte, o copertină si un tricolor fluturând mândru

deasupra. Accesul elevilor: o uşă dublă, acoperită de afişe vechi și postere

„eco”... Dar cum învia şi se justifica totul, odată cu freamătul copilăriei ce

zburda între acele ziduri. Vârsta la care ştiai să apreciezi orice, chiar şi

scaunul cu şuruburi lipsă ori banca clătinândă. Clopoţelul ce anunţa vesel

cele cel puţin 10 minute de pauză provoca o aglomerare de nedescris în

dreptul ieşirii spre curte, urmată de o eliberare de energie prin metode

binecunoscute. Coada de la bufetul improvizat într-un fost spaţiu de

depozitare te obliga să întârzii la ora de mate, unde îţi făceai apariţia la

„şi 5”, cu braţele pline de cornuri pentru tine şi încă vreo 5 colegi: „Vă

rog frumos să mă scuzaţi că am întârziat!”.„Sigur! Lasă cornurile în

bancă şi treci la tablă!” Şi apoi te şi trimitea să aduci de la bibliotecă o

culegere cu exerciţii pentru olimpiadă... Câte şi câte mai erau... Te inundă

un sentiment profund de melancolie şi te regăseşti zâmbind discret, întors

în timp. Anii aceia par acum perfecţi. Copilăria este acea parte a sufletului

adult de care nu se poate atinge nimeni şi nimic, acea perioadă pe care

mereu o vei idealiza, iar Generala nr. 16 va rămâne mereu locul unde...

am fost fericiţi.”

Ioana Hariga, architect SIN Studio, Timișoara

Ce mai pot adăuga? Că doresc Școlii dascăli la fel de inimoși și elevi

la fel de curioși! Să fim sănătoși, să ne bucurăm de multe aniversări

frumoase, împreună!

învățătoare pensionară

Anesia Iager

54

Mă bucur şi sunt mândră că am lucrat în această şcoală!

Mă gândesc cu nostalgie la clipele trăite când am aflat că voi sluji

învăţământul într-o şcoală nouă din oraşul de pe Bega – Şcoala Gimnazială

Nr. 16. Era 1 septembrie 1964. M-am prezentat la şcoală. În şcoală s-a adus

atunci mobilierul, nu era terminată curăţenia. Colectivul de cadre didactice

avea vârsta cuprinsă între 25 – 30 de ani. Generaţia tânără era entuziastă şi

dornică de a sluji într-o şcoală frumoasă care să impresioneze pe viitorii

elevi şi pe părinţii lor. Am fost mobilizaţi şi am pus la punct

înfrumuseţarea şcolii încât la 15 septembrie totul era minunat. Gândul nostru nu era numai să avem o şcoală frumoasă din toate

punctele de vedere, ci şi una de prestigiu. Toate cadrele didactice s-au angajat în acest scop. Am căutat să găsim cele mai adecvate metode,

materiale didactice, materiale auxiliare, prin care pregătirea elevilor să se

ridice la standarde înalte. Ne-am ajutat reciproc, fără egoism, să formăm un

colectiv educaţional de bună calitate. După prima generaţie de elevi educaţi în şcoala noastră, rezultatele

au început să fie apreciate. Şcoala a început să fie dorită nu numai de

părinţii elevilor din cartier, ci şi de cei din alte părţi ale oraşului. Am fost

cu toţii fericiţi – conducerea şcolii şi sujitorii ei – cadrele didactice. În cadrul şcolii mi-am desăvârşit cariera profesională. Obţinerea

gradului didactic II şi apoi a gradului didactic I au fost o recunoaştere a nivelului şi calităţii muncii desfăşurate atât la clasă, cât şi în colectivele şi

cercurile pedagogice din care am făcut parte. Prin ordinul nr. 5561 al

Ministerului Învăţământului mi s-a acordat titlul de „Învăţător evidenţiat”

în anul 1984. Am avut dorinţa să le insuflu elevilor dragostea pentru matematică.

La început, acest obiect de studiu îi înspăimânta un pic pe cei mai mulţi

elevi şi de aceea am căutat diverse metode să-i apropii de tainele şi

frumuseţea matematicii.

55

Am creat primele caiete de muncă independentă care au stârnit

curiozitatea elevilor, plăcerea de a lucra pe ele, bucuria rezolvării cerinţelor

şi a descoperirii rezolvării jocurilor pe care le-au cuprins sau a colorării

simbolurilor de pe ele pentru a fi expuse la apnoul din clasă. Era o

adevărată întrecere între ei şi o satisfacţie pentru mine. Încetul cu încetul,

elevii mei au îndrăgit acest obiect şi eu eram fericită. Am lucrat în această şcoală timp de 34 de ani. În toată această

perioadă am ajutat la formarea cadrelor didactice tinere. Mă bucur nespus că în urma mea, generaţii noi de cadre didactice

duc mai departe prestigiul şcolii, şcoală căutată şi astăzi de părinţii elevilor

din întregul oraş. Dăruirea, seriozitatea în muncă atât a colectivului

didactic, cât şi conducerea şcolii au adus acest prestigiu şcolii noastre. Mă bucur şi sunt mândră că am lucrat în această şcoală!

învăţătoare pensionară

Ivăşchescu Elena

56

CINSTE ŞCOLII 16.

Septembrie 1964 e luna în care noua şcoală şi-a deschis porţile

pentru generaţiile de copii care au păşit cu încredere, bucuroşi şi plini de

entuziasm. Printre copiii din cartier mă număram şi eu, Lavinia Jivan şi

fratele meu, Alexandru, care am urmărit curioşi, timp de câteva luni, cum

s-au înălţat zidurile unei clădiri de care se lega viitorul nostru, din acel moment. Deşi am urmat aici doar clasele a VII-a şi a VIII-a, fiind a doua promoţie de absolvenţi de gimnaziu, am rămas în suflet cu frumoase

amintiri, cu învăţăturile primite de la iubiţii noştri profesori şi cu un

puternic sentiment de apartanenţă la această şcoală. Anii au trecut şi, poate, mai emoţionată, am trecut iarăşi pragul şcolii

noastre dragi cu fiul meu, Marius Mirică, în clasa doamnei învăţătoare Dinu

Silvia, apoi cu fiica mea, Miruna Mirică, în clasa doamnei învăţătoare Marina

Nicoli. Cunoştinţele dobândite prin munca profesorilor noştri ne-au ajutat să

ne găsim un drum drept şi plin de realizări în activitatea profesională şi să

călăuzim, la rândul nostru, paşii altor tineri în pregătirea şcolară. Timpul a zburat şi, iata-mă în 1990, revenită în şcoala copilăriei mele,

ca profesor de limba şi literatura română şi franceză şi, prin munca mea, am

putut să-i răsplătesc pe cei care m-au format pe mine şi pe copiii mei,

contribuind la instruirea şi educarea unor noi generaţii. Aici am regăsit

atmosfera de seriozitate şi muncă prin care se ajunge la adevăratele împliniri. Prin elevii mei şi succesele lor şcolare şi, apoi, în viaţă, am ajutat ca

bunul nume al şcolii noastre să fie cunoscut şi apreciat. În meseria noastră nu poate fi nimic mai frumos decât să ştii că cei

cărora le-ai dăruit cunoştinţele tale şi, mai ales, o părticică din suflet, au

găsit calea cea bună în viaţă, sunt mulţumiţi şi fac cinste Şcolii 16.

prof. pensionar lb. română

Lavinia Mirică

57

Carpe diem!

O credinţă indiană spune că nu ne alegem singuri visele, ci ele ne

aleg pe noi. Şi eu, prof. M. Predescu, am fost aleasă să lucrez cu copiii, să

le modelez sufletele, să-i învăţ să râdă, să plângă, să se bucure, să iubească

şi să le dau aripi să zboare. În 1990 am ales singură Şcoala Generală Nr. 16 din Timişoara, care

avea de acum un prestigiu în localitate. Doamna profesoară Delia

Căpăţâneanu ne-a primit cu drag şi prietenie pe cele care am venit la

catedra de limba română: prof. Lavinia Mirică, prof. Nuţi Iştfan şi prof.

Maria Predescu. Cabinetul de limba română a devenit locul unde se

discutau probleme legate de procesul de învăţământ, dar şi locul unde ne

întâlneam să ne împărtăşim bucuriile şi necazurile. Lelia Căpăţâneanu, şefa

de catedră de atunci, a încercat să ne contureze profilul dascălului de la

Şcoala Generală Nr. 16: „bine instruit în specialitate, cu o cultură

construită meticulos în timp şi o informaţie la zi, cu o gândire creativă, cu

aptitudini creatoare”. Noi, doamnele din catedra de limba română eram, în viziunea altor

cadre didactice, cam aşa: „Înşiră-te, mărgăritare, / Printre nişte aiurite, /

Filoloage înfocate, / Ce se cred tobă de carte // De le iei la adunare, / Ele

cred că-i de mâncare; / Dacă treci la împărţire, / Ai găsit zala subţire. // Da,

dar dacă vrei să fii cinstit, / Recunoaşte, în sfârşit, / Că româna-i o plăcere,

/ Matematica-i durere”. Lelia se supăra şi ne spunea că, din cele mai vechi timpuri, educaţia

are nevoie, în primul rând, de modele. Primul model al oamenilor a fost Iisus, cei pe care discipolii săi l-au numit „Învăţătorule!”

Pentru copii noi trebuia să fim modelele. Un profesor transmite, odată cu cunoştinţele sale, şi, de regulă, fără să-şi dea seama, şi modelul lui

de a fi, de a gândi, de a se comporta, de a iubi sau de a fi tolerant.

58

Oare eu, prof. Maria Predescu, în ce am reprezentat un model pentru

distinsul medic Alexandru Gheorghiu, de la Spitalul de Cardiologie din Timişoara? Un băiat subţire şi înălţat parcă prea repede pentru vârsta pe

acre o avea, vreo 11 – 12 ani. Îl revăd într-un scenariu după Amintirile lui

Creangă. El era moşneagul din iarmaroc care ţinea o viţică de o funie.

Viţica o imaginase pe tablă profesoara de desen, Florica Florescu, iar

găinuşa pe care Nică i-a dat-o „s-o drămăluiască” era o pupăză împăiată,

din cabinetul domnului Ienea. Pentru tânărul actor Radu Iacoban, de la un teatru din Bucureşti, ştiu

sigur că piatra de temelie a carierei sale s-a pus la Şcoala Generală 16. A

fost selectat sa-l interpreteze pe Demiurg, în poemul lui Eminescu, „Luceafărul”. Nu a respectat nici recomandările pentru costum, şi nici

modelul oferit de mine pentru recitare. El a creat un Demiurg în propria sa

viziune. Şi a reuşit! Atunci l-am certat, acum îl aplaud când îl văd la

televizor. Şi dacă poetul Ion Pillat nu se studiază în şcoala generală, mie îmi

vin în minte, acum, câteva versuri dintr-o poezie de-a sa: „Am păstrat în

suflet gânduri, vorbe, glume, / Zâmbetul ce iartă plânsetul hain; / Am

păstrat în minte feţe fără nume, / Întâlnite-n cale şi pierdute-n lume. / Le-am cuprins în mine una câte una / Pentru totdeauna. / Vremea, vremea însă,

n-am putut s-o ţin”. Şi a venit anul 1998. Doamna director profesor Rodica Raab a

organizat o festivitate pentru a-i sărbători pe cei care părăseau coridoarele şcolii. Mi-am permis atunci să improvizez un catren ca fiind dedicat

„Tânărului coleg”: „Cunoştinţe, teorii, mult elan, / Ai adus cu tine la

început de an. / Fii atent că pe parcurs, / să rămâi cu fruntea sus !” Am rugat-o pe regretata colegă, Lia Jagăr, să ilustreze grafic ideea

schimbului de generaţii. Ea a imaginat o tânără cu o ramură de măslin şi o

carte pe care a aşezat un trandafir, iar eu am adăugat cuvintele lui Horaţiu:

„Carpe diem! ”

prof. pensionar lb. română

Maria Predescu

59

Pledoarie pentru reabiliatarea unui apelativ

În loc de motto:

„Cine nu cunoaşte sensul cuvântului „tovarăş” este sfătuit să consulte Dicţionarul Limbii Române. Va afla, cu surprindere, că nu are conotaţii politice.”

În zilele noastre, totul poate fi măsurat: timpul, distanţele,

capacitatea, masa corpurilor.... aproape totul. V-aţi gândit vreodată care

este instrumentul pentru măsurarea iubirii? Dar unitatea de măsură

folosită? De ce iubirea? Pentru că ea alină suferinţa, stimulează creşterea,

dezvoltarea, dă aripi omului dornic să relizeze lucruri nemaivăzute,

nemaiauzite. Îl face pe om mai puternic, mai încrezător, mai frumos. Hai să ne aducem aminte de unul din momentele cruciale din viaţa

noastră: prima zi de şcoală. Ţinându-i strâns de mână pe mama, pe tata, pe bunica sau pe oricare din cei dragi lui, puiul de om se pregăteşte de o nouă

viaţă. Dar vine momentul când încleştarea mâinilor se rupe. Siguranţa

copilului se clatină. Şi, din afara lumii sale, apar alte mâini care-l preiau, îl

alină şi-l mângâie. Dar cine este noua lui protectoare? Învăţătoarea. Doamna! Doamna-

a-a-a! Dar până nu demult, într-un trecut nu prea îndepărtat (pe vremea

mea, adică) era „tovarăşa”. Tot o Mărie, dar cu altă pălărie! Copilul o observă. O studiază. Se apropie încetul cu încetul de ea. Şi

fizic, şi sufleteşte, mai ales, se agaţă de fusta ei, de mâinile ei. Simte că

poate să aibă încredere în ea. Începe să o iubească tot mai mult. O alintă

aşa cum alintă pe mama:

mama-a-a-a tovaraşa-a-a-a

mămica-a-a tova-a-a-a

mami tovi

60

„Tovi” devine „superlativul substantivului tovarăşa”.

Şi iată că dacă un adult nu s-a gândit vreodată cum poate măsura

iubirea, copilul o face prin „alintarea” unor apelative. Diminutivele

marchează apropierea sufletească între două persoane, indiferent dacă

aceste două persoane sunt „doamna” sau „tovarăşa”.

învăţătoare pensionară

Marina Nicoli

61

Stare de spirit

În viaţa Şcolii se petrec mereu evenimente şi sărbători, unele

repetabile la fiecare început şi sfârşit de an şcolar,altele cu frecvenţă

variabilă sau cu statut de unicitate. O sărbătoare - eveniment şi o stare de

spirit cu multiple valenţe trăieşte acum, în acest anotimp al roadelor şi al

împlinirilor, marea familie a Eco – Şcolii Gimnaziale Nr. 16 „Take

Ionescu” din Timişoara, ce îşi măsoară existenţa cu durata unei jumătăţi de

veac! Spre făclia ei neestompată de vreme ne îndreptăm, în acest moment

aniversar, gândurile noastre senine, prinosul de recunoştinţă şi emoţiile

nestăvilite, toţi aceia care am păstrat şi purtăm în suflet imaginea şi

atmosfera locului unde am trăit toată gama de sentimente… Privită dintr-o altă perspectivă, şcoala devine ”zidire între inimi”, între inimile ale căror

ritmuri pulsează în armonie spre a-i menţine prestigiul şi legitimitatea

întru existenţă. Vârsta şcolii este revigorată de bogăţia spirituală a oamenilor ei

(elevi,dascăli, părinţi). În centrul universului şcolar se află elevii. Lor le

sunt dedicate preocupările şi dragostea acelora care, îi pregătesc, în

prezent, pentru viitor. În tripticul – elevi, dascăli, părinţi – un rol cardinal le revine, în şcoală, dascălilor care (prin forţa modelului oferit, prin

dragoste şi sinceritate, prin respect faţă de semeni şi prin devotament faţă

de profesie) îi îndrumă pe elevi să depăşească zona ignoranţei şi să treacă

spre tărâmul însorit al cunoaşterii. Totodată, dascălul cu har filigranează,

cu migală şi meşteşug, personalitatea în devenire a elevului, străduindu-se, fără ostenire, să transforme “plumbul în aur” şi “cărbunele în diamant”.

Cât de neasemuită este bucuria acestei izbânzi! Spre şcoală copilul vine cu toată paleta lui de sentimente, cu inocenţa

şi lumina din suflet şi din priviri, cu îndoielile şi temerile lui, cu mintea

însetată de cunoaştere. Şcoala îl primeşte în marea ei familie, îi creează mediul de comunicare, de manifestare şi de culturalizare, îi deschide calea

62

spre învăţătură, îi oferă instrumentele necesare pentru a putea descoperi

tainelor lumii şi ale vieţii… În casa şcolii elevii vin şi pleacă mereu. La absolvire, fiecare

generaţie îşi ia zborul spre alte orizonturi pentru continuarea formării

personale şi pregătirii academice sau profesionale. În „decolarea lor spre

zenit”, elevii iau în dar şi câte un mănunchi de gânduri, un strop de suflet şi

câţiva din trecătorii ani ai profesorilor care, rămaşi la locul lor “de dulce

trudă” (cutreieraţi de nostalgia despărţirii, dar şi de entuziasmul tinereţii),

păstrează în suflet bucuria dăruirii. Alese stări de spirit retrăiesc dascălii ori

de câte ori unii dintre discipoli revin, peste timp, (în ipostaza de oameni

împliniţi, cu realizări familiale, sociale, profesionale) să-şi revadă şcoala de

odinioară şi pe cei ce le-au înmânat cheia deschizătoare de noi drumuri.

Mulţi dintre aceştia au devenit emblema şcolii, cartea ei de vizită. Alături de elevii şi profesorii din Şcoala Generală Nr. 16 unde mi-am

desfăşurat activitatea ca profesor de limba şi literatura română, (iar pentru o perioadă de patru ani, spre sfârşitul carierei mele didactice, şi în calitate de director adjunct), am cunoscut şi am trăit felurite şi importante

momente, evenimente şi stări de spirit. Acestea au încă reverberaţii

puternice, nestinse, în mintea şi sufletul meu. Parcursul meu profesional a continuat aici, începând cu anul 1990,

într-un context social special, când întreaga societate asista la o bulversare

generală, ca urmare a schimbărilor radicale postdecembriste. Astfel, după

Revoluţie, în învăţământ s-a creat posibilitatea mobilităţii cadrelor

didactice de la o unitate şcolară la alta. Graţie acestei oportunităţi, am dorit să-mi continui activitatea didactică în Şcoala Generală Nr. 16, având în

vedere atât proximitatea faţă de domiciliu, cât şi faptul că şcoala se bucura

în comunitate de o recunoaştere a rezultatelor sale deosebite,comparabile cu ale aceleia de unde veneam – Şcoala Generală Nr. 22 din Timişoara.

Opţiunea de atunci a fost de bun augur pentru cariera mea didactică,

întrucât aici am intâlnit colegi dăruiţi profesiei, animaţi de spirit

competitiv, deschişi spre colaborare, precum şi elevi dornici să înveţe, să

se formeze, să performeze. Împreună am depăşit dificultăţile inerente

perioadei efervescente pe care o traversa şcoala românească, împreună am

trăit satisfacţia împlinirilor profesionale şi şcolare.

63

Dupa elaborarea Proiectului de reformă care a avut un impact crucial

în viaţa şcolii, se impunea si restructurarea formării iniţiale şi continue a

cadrelor didactice. Profesorii şi învăţătorii din şcoală noastră, coordonaţi

de un director (înzestrat cu vocaţie de manager), care dirijează şi în

prezent, cu succes, activitatea Şcolii Gimnaziale Nr. 16, au înţeles

necesitatea acestor schimbări, ştiind că opera didactică se dezvoltă sub

imperiul calităţii în instrucţie si educaţie. În consecinţă, ne-am implicat cu toţii în activitatea de formare, parcurgând diferite stagii, participând la

cursuri de iniţiere în elaborarea de programe, proiecte, manuale şcolare.

Informaţiile şi competenţele dobândite la aceste forme de perfecţionare,

organizate pe diferite paliere, au condus la optimizarea performanţelor la

toate nivelele procesului educaţional. Astfel, eficienţa activităţilor comune

a atins cote valorice înalte, spre satisfacţia tuturor celor implicaţi. Asemenea multor colegi, am avut şansa de a colabora la orele de

limba şi literatura română ori la alte activităţi cu elevi care au manifestat

interes şi dragoste pentru studiul acestei discipline de învăţământ. Tuturor, le sunt recunoscătoare pentru privilegiul de a se fi lăsat îndrumaţi spre

studiul acestei importante discipline de învăţământ ce le-a oferit mereu posibilitatea să descopere, cu fiecare lecţie, câte ceva din marile şi

adevăratele valori perene ale culturii si literaturii române şi universale, să

cunoască nestemate din bogăţia tezaurului limbii române, înţelegând că

avem datoria să-i păstrăm neasemuita frumuseţe, să o apărăm de orice

agresiuni sau barbarisme. Elevii pasionaţi de cercetare, cu aptitudini deosebite pentru studiu

aprofundat,au fost impulsionaţi să-şi valorifice competenţele şi potenţialul

creator, prin participarea la diverse concursuri şcolare şi olimpiade de nivel

judeţean sau naţional. De fiecare dată, au obţinut rezultate remarcabile,pe

măsura capacităţii lor de efort intelectual si a determinării fiecăruia în

atingerea ţelului propus. Satisfacţia împlinirilor profesionale am trăit-o cu toţii, la toate disciplinele, atunci când competenţele şi pregătirea elevilor

noştri erau certificate, an de an, prin numeroase diplome şi premii ori prin

evaluări cu note maxime, la examenele de intrare în liceu. Performanţele

de excepţie au rămas inscripţionate în Cartea de aur a şcolii, cea care le-a dăruit tuturor elevilor săi merindea de drum lung din zestrea ei spirituală şi

64

morală oferită atât de generos! de către dascălii ce poartă cu demnitate brăţara profesiei care îi înnobilează…

În această “alcătuire de cuvinte“ am dorit să fac doar o răsfoire

blândă a câtorva dintre filele în care se reflectă starea de spirit a unei şcoli

ce le deschide elevilor săi poarta spre viitor… Aceasta este ECO-SCOALA GIMNAZIALA NR. 16 “TAKE

IONESCU” din Timişoara, căreia îi dorim să-şi menţină mereu locul de

onoare în constelaţia şcolilor reprezentative, de elită, ale învăţământului

preuniversitar timişean!

prof. pensionar lb. română

Elena Marilena Şandru

65

Școala mea la 50 de ani

Am fost elevul Școlii Generale Nr. 16 din Timișoara în perioada

1976 – 1980. Veneam de la secția germană a Școlii Generale Nr. 13 și nu

mi-a fost ușor să mă adaptez învățământului în limba română. Țin minte și

acum că în clasa a 5-a confundam spre exemplu 56 cu 65, pentru că în

germană se spune șase și cincizeci. Am depășit aceste greutăți și datorită

susținerii primite din partea unor dascăli excepționali pe care i-am avut în

acești patru ani și am să încerc să evoc personalitatea a trei dintre ei. Am avut parte de niște ore absolut excepționale de geografie, grație

doamnei profesoare Tamara Birdean. În acei ani mizerabili ai comunismului, doamna profesoară ne deschidea orizonturi și imaginația

către țările lumii prin intermediul unor diapozitive sau imagini splendide de acolo. Era o luptă între noi colegii pentru a fi desemnați să manevrăm în

timpul orei dia- sau retroproiectorul. Doamna Birdean ne-a deschis și

apetitul pentru excursii prin țara noastră, pentru vizitarea frumuseților acesteia. Niciodată nu am avut dificultăți în chestiuni legate de geografia

lumii sau a României, spre deosebire de mulți politicieni care s-au făcut de

râs confundând de exemplu Budapesta cu Bucureștiul și invers. A doua mare personalitate pe care doresc să o evoc este doamna

profesoară Maria Albu pentru splendidele ore de chimie, dar și pentru

modul în care s-a apropiat de noi elevii influențând puternic educația și

caracterul nostru. Țin minte să eram fascinat de orele de chimie, dar și de

personalitatea doamnei profesoare, lucru care m-a determinat să mă

înscriu la cercul de chimie, deși era evident de atunci că nu voi face

carieră în domeniul respectiv. La oră și la cerc, doamna prof. Albu ne

cerea rigoare si disciplină respectiv să realizăm experimentele conform procedurilor. Odată nu am făcut-o și la o reactie cu degajare de halogen

am luat o gura zdravănă de brom de am tușit și lăcrimat minute în șir. Nu

am mai ignorat niciodată de atunci încolo sfaturile doamnei profesoare.

Am invățat cu multă plăcere chimia și ca atare și astăzi, când băiatul meu,

66

elev în clasa a 8-a, mă solicită să îl ajut la temele de chimie, constat cu

bucurie că mă descurc foarte bine. Cel care însă mi-a marcat decisiv cariera profesională a fost cu

siguranță ilustrul profesor de matematică și director de atunci al școlii,

domnul Igor Călugăru. Aveam deja la vremea respectivă aptitudini

matematice evidente, moștenite de la mama, și ea profesoară de

matematică. Întâlnirea cu domnul profesor Călugăru a generat, poate

subconștient la vremea aceea, imaginea mea despre dascălul de matematică

care urma să devin. Erudiția, tactul, înțelegerea, rigoarea, dar și umorul fin

și elegant îl caracterizau pe acest mare maestru al didacticii matematice.

Țin minte, cum se adunau în afara orelor de curs copiii de la toate școlile

din oraș la un așa numit cerc de matematică pe care îl conducea, numai

pentru a putea avea parte și ei de ceea ce primeam noi din plin la cursuri.

Cerându-ne concizie domnul profesor spunea: ”Cine spune în jumătate de

oră ce poate să spună și în 5 minute, este capabil și de ticăloșii mai mari”.

Pot confirma valabilitatea acestei observații urmărind discursurile din

politica românească, iar în ceea ce mă privește îi respect morala cu stricteșe

limitându-mi intervențiile la strictul necesar. Matematica pe care am învățat-o cu domnul profesor Călugăru m-a îndreptat desigur către Liceul

C.D. Loga și Facultatea de Matematică, unde alți iluștri dascăli: prof.

Mihai Haivas, prof. Titu Andreescu și prof. dr. Mircea Craioveanu mi-au desăvârșit formarea și educația ca om și profesor de matematică.

Mă gândesc întotdeauna cu dragoste și recunoștință la foștii mei

dascăli și la fosta mea școală. Mă bucur că și astăzi școala mea este prin

rezultatele elevilor și dascălilor săi în mod cert una dintre cele mai bune școli din Timișoara.

Fie ca multe generații de acum încolo să beneficieze de șansa de a fi

elevii acestei școli și de a contribui la bunul ei renume.

LA MULȚI ANI!

Ovidiu Victor Ganț Absolvent 1980, deputat al minorității germane

în Parlamentul României

67

Şcoala cea mai dragă sufletului

“Fiecare om îşi construieşte de-a lungul vieţii un “edificiu afectiv”.

Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea

de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i-a preluat în el, fără rest, fără

umbră… Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu

regretăm că suntem, reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie

care ne ajută să trecem prin viaţă… Cu cât mai deosebită e calitatea

oamenilor din care e alcătuit edificiul nostru afectiv, cu atât mai subtil, mai

tenace este modul nostru de a persista în viaţă.” Nu sunt cuvintele mele, e citatul meu de suflet din Declaraţia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Dar aşa cum spunea şi filosoful, eu am persistat pe drumul pe care mi l-au deschis “o mână de oameni” dintr-o şcoală mică de pe strada Bucureşti,

prin încrederea uriaşă pe care au avut-o în mine, învestindu-mă cu un rost,

cu misiunea de a trece dincolo de condiţia mea iniţială. M-au făcut să cred că pot şi m-au lăsat să visez, pentru că, iată, lumea poate fi schimbată prin

modelarea spiritului, prin iluminarea lui, iar ei asta au făcut, “m-au contaminat” cu virusul care se cheamă nevoia de carte şi mi s-au aşezat

temelie – preţioasă şi indestructibilă – în edificiul afectiv de care vorbea

Gabriel Liiceanu, construindu-mă, în acelaşi timp pe mine, cel care am

devenit. Impresiile mele despre primii ani de şcoală? Oare ce aş putea să

aştern mai repede pe hârtie, când atâtea lucruri îmi năvălesc în minte? Prima întâlnire cu învaţătoarea, primii mei colegi, primele cărţi, prima nota, prima serbare… sunt atat de multe de zis. În toţi aceşti ani, şcoala mi-a fost ca a doua familie, m-am trezit a doua zi cu gândul la ea, încă o dată importantă în viaţa mea, încă o zi plină de evenimente! Toate clipele petrecute în aceasta școala au rămas în sufletul meu, orice învătătură - întipărită în mintea mea. Aducându-mi aminte de toti aceşti ani, de vremea cand eram doar un copil, nici nu stiu când a trecut timpul.

68

Susţin cu tărie că valoarea unei şcoli se reflect şi în valoarea elevilor pe care i-a instruit şi educat de-a lungul existenţei ei ca instituţie de formare şi educare. Şcoala mi-a deschis porţile cu dragoste, zi de zi, timp de opt ani. Ea mi-a vegheat copilăria si mi-a călăuzit paşii spre tainele

învăţăturii. Aici s-au legat cele mai frumoase prietenii şi alături de colegii mei am petrecut clipe de neuitat. Port în suflet amintirea profesorilor care m-au îndrumat, m-au ajutat să descopăr şi să înţeleg necunoscutul ce mă

înconjoară. De asemenea, şcoala m-a învăţat să deosebesc binele de rău, să

fiu cinstit, dreapt şi responsabil pentru faptele mele. La împlinirea a 50 de ani de existenţă a Şcolii Gimanziale Nr. 16

urez întregului colectiv multă sănătate, rezultate deosebite în munca

desfaşurată şi La multi ani!

Adrian Negoiță Președinte Comisie Cultura Sport Invatamant

CJT Timiș

69

Falsa anamneză

De fiecare dată când intru în sălile 101 și 206, mă trece un fior dual –

rece și cald – conturat după chipul și asemănarea conștiinței mele de

Geamăn întârziat. Dacă mai spun că și postura mea este tot una duală,

diagnosticul devine tot mai clar – bipolarism ori bipolaritate, căci sensurile

lor se întrepătrund. Sala 101 e un Pol Nord la care mi-am petrecut șapte ani de pelerinaj,

căci numai în acest fel pot descrie acei ani. Ei au rămas fotografiați pe fina

peliculă a memoriei asemenea unui pelerinaj într-o mănăstire Zen, în care

marile adevăruri nu sunt niciodată revelate direct – pentru a le găsi, trebuie

străbătut labirintul inițierii prin meditație și profundă ruminație a sinelui.

Numai în acest fel, sinele poate deveni un receptacul care să îmbrățișeze

darul inestimabil al cunoașterii. În dicționarul unei mănăstiri Zen, termenii

„automatism” și „inconștiență” nu numai că nu există, dar nici nu pot fi

concepuți prin niciun mijloc de îmbogățire al vocabularului. Sala 101 a fost

propria-mi mănăstire Zen, unde am cunoscut tainele scrisului și ale

cititului, care au ajuns să-mi ghideze traiectoria existențială. În sala 101 am descoperit literatura, devenită acum mult mai mult decât materia primă

pentru recenziile mele din revista „Orizont” sau pentru alte diverse

explorări hermeneutice; a devenit un refugiu prețios, care exorcizează

zgomotul alb și cauterizează cel mai bine momentele de cădere ale sinelui,

de melancolie înțepătoare, tot mai frecvente în viețile noastre. În sala 101

am învățat ce înseamnă exaltarea în fața cunoașterii, felul în care sinele

poate tresălta la propriu odată pus față în față cu undele universale care conturează ceea ce s-ar putea foarte bine numi „frumos”. Copilăria mea e

indisolubil legată de sala 101. De fiecare dată când îi trec acum pragul,

gândul îmi zboară involuntar spre o zi ploioasă de septembrie a anului

1998 – prima plutire peste fatidicul prag. Aici mă întâlnesc cu o esență vie

de copilărie – cea rătăcită pe culoarele propriului meu suflet și cea ultra-

70

prezentă în sufletele curioase care mă investighează necruțător, primindu-mă ireal, mereu halucinant: „Hello, Teacher!”

În clasa a VIII-a am ajuns și la Polul Sud, sala 206. Aici a început

adolescența, aici s-au declanșat mecanismele complicate ale pierderii mele

treptate într-un străin devenit pe parcurs tot mai cunoscut, „adultul” ascuns

într-o permanentă apocatastază. În sala 206 mi-au crescut primele excrescențe de barochism ale sinelui, inerent prezente în cazul oricărui

tânăr, adesea atrofiate progresiv în lumea „oamenilor mari”. Dimensiunea

melancolică a început să răzbată la suprafață în sala 206, în primele poeme

scrise într-o agendă acum pierdută prin vreun sertar. De fiecare dată când

îi trec acum pragul, are loc o vivisecție a unei adolescențe timpurii, ale

cărei urme încă mai pot fi regăsite pe coridoarele întortocheate ale sinelui,

și cea pulsatil-reverberatoare din sufletele curioase care mă investighează

neîncetat, primindu-mă nălucitor, adesea incredibil: „Hello, Teacher!” În ultima oră pe care am avut-o cu cei care au terminat clasa a VIII-a

în anul 2014, cei care au avut „norocul” de a fi primii mei elevi, o generație

cu totul specială, pe care nu o voi uita niciodată (începuturile nu se uită

niciodată, parcă sfidând așteptările și asupririle înaintării în vârstă), mi-am permis să fiu patetic. Le-am spus că a fi absolvent de „gen. 16” (cum spun

ei, asemenea generației mele) înseamnă a gândi „altfel”, într-un fel cu totul unic. Acest lucru se datorează mediului educațional în care au fost

modelați, generat de Oamenii care au venit în fața lor, oferind ce au avut ei

mai bun de oferit. Le-am mărturisit senzația de irealitate imediată

pricinuită de faptul că pe mulți din acești Oameni, care au avut un rol

esențial în formarea mea, acum îi regăsesc, oricât de greu și de incredibil și

de nemeritat mi s-ar părea, în ipostaza de a îmi fi colegi. Ei au sădit

cunoașterea în interiorul meu, așa cum și eu am încercat să transmit mai

departe acest dar. I-am îndemnat să mențină viu spiritul acestor primi opt

ani din parcursul lor educațional, al acestui început esențial pentru întreaga

lor existență, prin curiozitatea care le-a fost infuzată și înfierată în

conștiința lor. Să considere viața ca pe o sumă de lecții și să aducă

mulțumire pentru învățăturile deprinse, așa cum și eu le aduc mulțumire

pentru neprețuitele lecții de viață.

71

Sufletul Școlii Gimnaziale nr. 16 este unul și același cu sufletul lor – cei de acum și cei de dinaintea lor, elevi și profesori, uniți toți sub cupola

poleită cu aur a sfintei cunoașteri.

prof. lb. engleză

Alexandru Oravițan

72

Viața amintirilor

În absența practicării cu regularitate a artei întrupate de cuvântul scris,

demersul de a așterne pe hârtie câteva gânduri despre „școala ta” capătă

proporțiile unei încercări herculeene. „Școala mea”, în care mi-am petrecut copilăria și o parte din adolescență, nu a încetat niciodată să fie „a mea”,

întrucât am revenit aici la maturitate, iar ea s-a convertit atât într-un spațiu al

amintirilor, cât și într-un loc de muncă. Am fost martoră a traiectoriei acestei

școli de-a lungul existenței ei; am văzut-o în fiecare zi în drumul spre casă,

veselă în zilele în care elevii se auzeau zumzăind din clasele cu ferestrele

deschise spre întreaga lume, tristă în timpul vacanțelor, în care absența celor

care îi propulsează existența este mai marcată ca niciodată. La ceas aniversar, alunecarea în contemplație devine ispititoare. M-am

întors și îmi trăiesc zilele într-o școală care, prin oamenii ei, mi-a modelat viața. Reîntâlnirea cu acești învățători și profesori după ani, când am

revenit de data aceasta de cealaltă parte a catedrei, mi-a trezit senzații

neașteptate – sunt din nou elevă, caut din nou îndrumarea și aprobarea lor

pentru ceea ce fac. Sunt senzații stârnite dintr-o experiență rezervată celor

puțini – a deprinde tainele vieții trăite prin muncă în același loc în care am

descoperit pentru prima dată literele și lucrul cu cifrele. În acest moment, dincolo de oricare altul, realizez că școala clădită

din cărămidă trăiește prin oamenii ei, profesori și elevi deopotrivă. Aduc

mulțumiri profesorilor mei, colegilor și, nu în ultimul rând, elevilor, care,

prin activitatea lor în spiritul parteneriatului și spiritului de familie care

definesc această relație unică din sfera umanului, au făcut ca această școală

să fie considerată, pe drept, una dintre cele mai bune unități de învățământ

de Timișoara. De noi toți depinde demersul înnobilator de a menține și

transmitere a acestui spirit unic al școlii, clădit pe cunoaștere și

performanță, mai departe. director adjunct,

prof. Sanda Orăviţan

73

ȘȘCCOOAALLAA IIEERRII

74

ȘȘCCOOAALLAA AAZZII

75

76

Ca urmare a rezultatelor deosebite obţinute în întreaga noastră

activitate, Şcoala Gimnazială Nr. 16 „Take Ionescu” funcţionează ca centru

acreditat pentru:

Centru de formare iniţială – practică pedagogică – Universitatea de Vest;

Centru de desfăşurare a Bacalaureatului;

Centru de testare pentru Evaluarea Naţională; Centru de formare continuă pentru implementarea programului

Eco-Şcoala în judeţele: Hunedoara, Caraş-Severin, Timiş şi a

programului „Să învăţăm despre pădure”; Centru pentru acordarea atestatului lingvistic Cambrigde;

Centru de desfăşurare a consfătuirilor cadrelor didactice – disciplina Istorie;

Centru de organizare a olimpiadei şcolare la disciplina

Educaţie tehnologică – etapa judeţeană; Centru de organizare a unor concursuri la nivel judeţean sau

naţional: Concursul + /- poezie Concursul judeţean de ortografie „Limba noastră-i o comoară” Concursul naţional „Micul matematician” Etapa judeţeană la tenis de masă Concurs interjudeţean de educaţie ecologică ECO-LOGIC

Centru de organizare a unor manifestări ştiinţifice:

Simpozionul internaţional „Şcoală şi societate în Banat”; Centru de organizare a Şcolii de vară – limba engleză în

parteneriat cu Asociaţia profesorilor de limba engleză TETA;

77

Centru de organizare a Şcolii de vară – Societatea de Ştiinţe

Istorice din România; Centru iniţiator de programe reformatoare pentru învăţământul

românesc, validate prin numeroase parteneriate cu alte şcoli din

ţară sau diferite instituţii; În anul şcolar 2010- 2011 Şcoala cu clasele I- VIII Nr. 16 „Take

Ionescu” a fost singura şcoală din judeţul Timiş menţionată în publicaţia

„Note pentru calitate – jurnal al educaţiei din România” realizat de Agenţia

Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar – Nr. 1- decembrie 2011; revista îşi propune să evidenţieze şi să promoveze

iniţiativele locale, dar cu participare naţională sau internaţională menite să

contribuie la dezvoltarea spiritului competiţional al elevilor, la cultivarea

talentelor şi aptitudinilor deosebite sau la schimbul de experienţe între

cadrele didactice şi elevii din diferite zone ale ţării. În acest context, școala noastră a fost desemnată ca având riscul de

educație sub media pe țară, majoritatea cadrelor didactice fiind titulare, iar

rezultatele la Evaluarea Națională la clasa a VIII-a au fost deosebite. Așadar, în urma evaluării externe ARACIP din cadrul proiectuluui

strategic ,,DEZVOLTAREA CULTURII CALITĂȚII ȘI FURNIZAREA

UNEI EDUCAȚII DE CALITATE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA PRIN IMPLEMENTAREA

STANDARDELOR DE REFERINȚĂ” instituția noastră a primit calificativul FB, acumulând, la final, 72,432. Toate domeniile evaluate au

primit un punctaj care a tins spre limita maximă. Școala cu clasele I-VIII nr. 16 Timișoara a primit ATESTATUL

privind calitatea educației.

78

79

80

Cultură organizaţională

Şcoala Gimnazială cu clasele I- VIII Nr. 16 „Take Ionescu” are

elemente de identitate organizaţională ţinuta şcolară, emblema şi culorile

şcolii: alb, verde, portocaliu.

Avem o echipă proprie de dansuri populare dotată cu 16 perechi de

costume naţionale autentice din Banat.

În instituţie se desfăşoară programe extraşcolare şi extracurriculare

proprii cum ar fi: Programul „Şcoală după şcoală” (a fost prima şcolă din

Timişoara cu un astfel de program), Simpozionul Internaţional „Şcoală şi

societate în Banat”, Concursul de ortografie „Limba noastră-i o comoară”,

concursurile pe teme de educaţie ecologică: „Suntem mici, dar ne pasă,

Timişoara-i casa noastră” şi „ECO-LOGIC”.

PUBLICAȚII și REVISTE ȘCOLARE

1. Prof. dr. MIHAI PÂRVULESCU, - 78 articole de specialitate

- Şcoala şi societatea în Banat - Elite intelectoale românesti în Sec al XIX

lea

- Din Istoria Învăţământului Bănaţean

- Din Istoria Învăţământului Mehedinţean

- Teste evaluare – istorie – geografie

- Karl Brooky-Un pictor bănăţean la curtea reginei Victoria

- vol. Complexul muzeal Arad- istoricul D,. Demșa

2. Prof. GEANĂ DOINA, DAVID MARIA FELICIA, - Le modele naratif realiste et sa destine

81

3. Prof. DAVID MARIA FELICIA, - Magazine Francophone - Filonul de fum. Le filon. Consonances, vol bilingv de poezii. - Stropi de lumină, vol de poezii. - Introspecție, vol de poezii - Traducere în limba franceză a vol. Înaintea lumii...e roz de Ra

4. Prof.OARCEA MONICA, - Fii inteligent la matematică, clasa a VII-a - Culegere matematică, clasa a VI-a

5. Prof. LOLEA ANGELA, - Matematica împreună-Evaluare semestrială, clasa a VII-a

6. Prof. DEACONU SORIN, - Matematica împreună-Evaluare semestrială, clasa a VIII-a

7. Prof. BÂRLOVAN ANEMARIA, - Geografia României și Istoria românilor, clasa a IV-a. - Caiet de limba română, clasa a II-a - Puișorul moțat a trecut în clasa a II-a, caiet de comunicare - Sunt meșter mare, colaje pentru copii - Mâini de aur, colaje pentru copii - Cunoașterea mediului, caiet pentru elevi

8. Prof. NENIU RALUCA, BÂSCĂ ANCA, - Să învățăm să ne jucăm - Mișcarea te educă, educă prin mișcare-CRAES

9. Prof. BÂSCĂ ANCA, OARCEA MONICA, - Caiet de aplicații pentru ora de dirigenție, clasa a V-a - Orientare școlară și profesională-Ghid pentru elevii claselor a VIII-a

10. Prof. BÂSCĂ ANCA, - Ghid de recuperare logopedică a lexiei și grafiei - Modalități de intervenție logopedică în terapia dislexiei-disgrafiei

82

11. Prof. GEANĂ DOINA, SIMINEA ANA, ORBULESCU GEORGETA, ȘANDRU VALENTINA, NENIU RALUCA, BÂSCĂ ANCA - Mic dicționar de carieră.

12. Prof. NENIU RALUCA, - Când gândurile fac punți...se nasc vorbe - Calc pe moalele timpului - Înaintea lumii...e roz

13. Prof. ȘANDRU VALENTINA, - Modele de analiză a textului literar și nonliterar - Modele de teste propuse pentru Evaluarea Națională 2014,

clasa a VI-a - vol. Crai Nou, antologie de creație literară

14. Prof. CULCIAR MARIANA, - Sunt școlar în clasa a IV-a

15. Prof. OPREA RODICA, - Poezia cuvintelor. Texte în versuri cu omonime și cuvinte polisemantice.

16. Prof. FERICEAN DIANA, - Educație muzicală, manual pentru clasa a IV-a - Limba și literatura sârbă, manual pentru clasa a III-a - Limba și literature sârbă, manual pentru clasa a IV-a - Cunoașterea mediului, manual pentru clasa I - Științele naturii, manual pentru clasa a IV-a - Istorie, manual pentru clasa a IV-a - Auxiliar didactic- Limba sârbă pentru clasa a III-a - Programa școlară de limba și literatura sârbă pentru clasele a III-a

17. Prof. ESCH GABRIELA, - Eseuri - Antologie Floare de colț - Reprezentări ale ideii divinului în epoca modernă - Gândire și imaginație în viziunea lui Gaston Bachelard - Confesiunile creștine în perspectiva raportului dintre teologie și filosofie

83

18. Prof. PERENI TEODORA, - Tipuri de exerciții folosite în consolidarea noțiunilor de sintaxă a

propozițiilor. - Tipologia exercițională și sintaxa propoziției. - Lucrare științifică privind aplicabilitatea de curs opțional-ROGVAIV-

învățământ primar - Dinamica și nevoia de schimbare organizațională la nivelul resurselor

umane.

19. Prof. LICUȚĂ- GAFTON ALEXANDRA, - Aspecte psihopedagogice ale curriculumui integrat și politicilor

educaționale.

20. Prof. IOVA OFELIA, - Signe et enseigne

21. Prof. ALEXANDRU ORĂVIȚAN, - Returningintonothing (poezie în limba engleză și fotografie), - Apus..., în De profundis (antologie)

22. Prof. GEORGESCU MINODORA, - -Tehniques d,animation en classe de francais- fișe pedagogice

23. Prof. LOLEA ANGELA, PANEȘ ILEANA, RADU LUCREȚIA, - Matematică distractivă

24. Prof. PINTEA IULIANA, - Cele șapte păcate capitale ale educatorilor

REVISTE: 1 Prof. dr. PÂRVULESCU MIHAI,

- Școală și societate în Banat - Timp și istorie

2. Prof. OPREA RODICA - -Gânduri de copil

84

3. Prof. DRUIA DALIA, ESCH GABRIELA, - Interferențe

4. Prof. DRUIA DALIA, - Diaconia în Școală - Albumul săptămâna patimilor în imagini, - Albumul,, Școala și Biserica în Timiș”

5. Prof. BÂRLOVAN ANEMARIA, - Primii pași - Revista noastră

6. Prof. DAVID MARIA FELICIA, - Ecolo Magazin - College,,Take Ionescu” Timișoara

7. Prof. SIMINEA ANA, - Caleidoscop 4×4 - Fărâme de suflet

8. Prof. ȘANDRU VALENTINA, - Clepsidra cu vise

9. Prof. ȘANDRU VALENTINA, BODNARU ALINA, - Cufărul cu povești

10. Prof. BLAJ ANA, - Voinicii, - Eco –Învățăceii

11. Prof. OBERȘTERESCU ALINA, - În țara nutriției - Fantezie. Gingășie - Floare de colț - Zâmbet de copil

12. Prof. IAGER ANESIA, - Curcubeul magic

85

- Ochii copilăriei - Un nou pas în viață - Ani de neuitat. Revista clasei a IV-a E

13. Prof. STOICA CRISTINA,

- Cireșarii secvolului XXI

14. Prof.MIRICA LAVINIA, - Iubiți Pământul!

15. Prof. ESCH GABRIELA, - Drumeți prin grădina cuvintelor

16. Prof. BILIUȚĂ VIORICA, - Vetre timișene

17. Prof. LOLEA ANGELA, OARCEA MONICA, - Foaie de matematică

18. Prof. DON LUCREȚIA, PANEȘ ILEANA, - Epsilon, revistă de matematică pentru clasele V-VIII

19. Prof. MARINETE DANIELA, - Gânduri de după gratii(Școala nr. 16 în colaborare cu Penitenciarul

Timișoara).

20. Prof. VANA CONSTANȚA, - Noi copiii.

21. coordonator, prof. Stela Guțiu - Copilăria-un poem, creații literar artistice ale Cercului de pictură

PREZENT,

- Bucuriile copiilor - Gândim. Creăm. Trăim în PREZENT

Elevi: Bogdan Flavius, Goia Ariana - În Țara Nutriției, carte ilustrată Elevă: Sonia Lupulescu, Printre vise și cuvinte, vol. poezii

86

87

88

COMISIA METODICĂ A CLASELOR

PREGĂTITOARE

CULCIAR MARIA BLAJ ANA VEȘTEMEAN FLORENTINA MARINESCU RODICA

89

COMISIA METODICĂ A CLASELOR I

ROMAN STELA RADULOV LAVINIA CORLA ANAMARIA TOTAN COSMINA

90

COMISIA METODICĂ A CLASELOR a III - a

CHIRIBUCĂ ADRIANA BILIUȚĂ VIORICA VANA CONSTANȚA OBERȘTERESCU ALINA

91

COMISIA METODICĂ A CLASELOR a IV - a

BÂRLOVAN ANEMARIA DAN ANGELA OPREA RODICA JUCUȚI ALINA PERENI TEODORA

92

CATEDRA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

ȘANDRU VALENTINA SIMINEA ANA ORBULESCU GEORGETA GEANĂ DOINA ILINCAR VALERICA

93

CATEDRA: MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

GRAURE GHGEORGHIȚA BERBECEL VIOREL PETRIȘOR COSMINA CONSTANTIN LILIANA OARCEA MONICA LOLEA ANGELA PEIOV LAURA JEBEREAN VENERA DIACONU SORIN

94

CATEDRA OM ȘI SOCIETATE

ESCH GABRIELA DRUIA DALIA PÂRVULESCU MIHAI STOICA CRISTINA CUTEANU NICOLETA MURĂRESCU SORIN

95

CATEDRA DE LIMBI STRĂINE

IONESCU FLORENTINA POPESCU DIANA CISMAȘ RAMONA STOICOIU ANDREIA

96

CATEDRA DE ARTE, TEHNOLOGII ȘI EDUCAȚIE

FIZICĂ ȘI SPORT

CHIRILEANU CIPRIAN AUGUSTINOV ALINA COZA ELENA ORAVIȚAN SANDA NENIU RALUCA STURZA VIRGIL

97

COMPARTIMENTUL: BIBLIOTECĂ ȘI SECRETARIAT

IAMBOR DANIELA FILIP ANCA DANA PETRITI NEDELCOV ZVEZDANCA

98

CABINETUL MEDICAL

COPORAN MIRELA STAN SORINA

99

PERSONALUL AUXILIAR

DUMITER GHEORGHINA BALINT IOSZEF MATIU DUMITRU COCOȘ DORU RADU GABRIELA KARMAN MARIA VLAD GEORGETA PETROV ANA CRAM ELEONORA GAL IRINA MICLAUS DANIELA PETRITI DANIELA