53 O ABORDARE TIPOLOGIC A INVARIAN ILOR STRUCTURALI ÎN CREA IA LUI SIGISMUND TODU (1) MONODIA-HETEROFONIA Prof. univ. dr. GHEORGHE DU IC Universitatea de Arte „George Enescu” Ia i Gheorghe DU IC , muzicolog, compozitor, profesor. Studii i volume publicate în domeniile: teoria i analiza sistemelor modale; fenomenologia timpului muzical i a sintaxelor sonore; strategii arhetipale/anarhetipale în componistica româneasc (George Enescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Sigismund Todu , Viorel Munteanu . a.); muzic i matematic ; retoric muzical . Articole, cronici, recenzii. Crea ie coral , vocal , instrumental i cameral . Actualmente, profesor de teoria muzicii i muzicologie, conduc tor de doctorat. „… setea unului de a se pierde i setea multiplului de a se readuna.” Constantin Noica Arhegeneza operei muzicale todu iene relev existen a unor „invarian i cu prezen ontologic tare” 54 , responsabili de coeren a i coeziunea întregului, indiferent de ramifica iile sau digresiunile pe care le dezvolt discursul respectiv. Aceste constante arhetipale confer operei valoare de model ontologic unitar i centrat 55 , polarizând generaliz rile parametrice i sintaxice din care deriv tipologiile structural-vectoriale. F r a intra în specula ii teoretice – fatalmente captive impasului generat de imposibilitatea ierarhiz rii sau clasific rii riguroase a arhetipurilor – vom orienta abordarea noastr c tre o perspectiv opera ional , selectând, sub inciden a diadei unu-multiplu, dou dintre cele mai relevante fenomene de invarian structural-sintaxic : monodia i heterofonia. În concep ia noastr , pe lâng arhetipurile „pure” sau autonome exist o multitudine de arhetipuri combinate, intersectabile sau de fuziune. Acest adev r – confirmat de crea ia lui Sigismund Todu – ne-a sugerat triada tipologic matc -racord-nucleu, a c rei substan conceptual va putea fi dedus dintr-o argumenta ie analitic girat de o bogat cazuistic muzical . 54 Corin Braga, De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom, Ia i, 2006, p. 274. 55 Ibidem, p. 275.
23
Embed
O ABORDARE TIPOLOGIC A INVARIAN ILOR STRUCTURALI ÎN … abordare tipologica.pdf53 o abordare tipologic a invarian ilor structurali În crea ia lui sigismund todu (1) monodia-heterofonia
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
53
O ABORDARE TIPOLOGIC A INVARIAN ILOR STRUCTURALI ÎN CREA IA LUI SIGISMUND TODU
(1) MONODIA-HETEROFONIA
Prof. univ. dr. GHEORGHE DU ICUniversitatea de Arte „George Enescu” Ia i
Gheorghe DU IC , muzicolog, compozitor, profesor. Studii i volume publicate în domeniile: teoria i analiza sistemelor modale; fenomenologia timpului muzical i a sintaxelor sonore; strategii arhetipale/anarhetipale în componistica româneasc (George Enescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Sigismund Todu , Viorel Munteanu . a.); muzic i matematic ; retoric muzical .Articole, cronici, recenzii. Crea ie coral , vocal , instrumental i cameral .Actualmente, profesor de teoria muzicii i muzicologie, conduc tor de doctorat.
„… setea unului de a se pierde i setea multiplului de a se readuna.”Constantin Noica
Arhegeneza operei muzicale todu iene relev existen a unor „invarian i cu prezen
ontologic tare”54, responsabili de coeren a i coeziunea întregului, indiferent de ramifica iile sau
digresiunile pe care le dezvolt discursul respectiv.
Aceste constante arhetipale confer operei valoare de model ontologic unitar i centrat55,
polarizând generaliz rile parametrice i sintaxice din care deriv tipologiile structural-vectoriale.
F r a intra în specula ii teoretice – fatalmente captive impasului generat de imposibilitatea
ierarhiz rii sau clasific rii riguroase a arhetipurilor – vom orienta abordarea noastr c tre o
perspectiv opera ional , selectând, sub inciden a diadei unu-multiplu, dou dintre cele mai
relevante fenomene de invarian structural-sintaxic : monodia i heterofonia.
În concep ia noastr , pe lâng arhetipurile „pure” sau autonome exist o multitudine de
arhetipuri combinate, intersectabile sau de fuziune. Acest adev r – confirmat de crea ia lui
Sigismund Todu – ne-a sugerat triada tipologic matc -racord-nucleu, a c rei substan
conceptual va putea fi dedus dintr-o argumenta ie analitic girat de o bogat cazuistic muzical .
54 Corin Braga, De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom, Ia i, 2006, p. 274. 55 Ibidem, p. 275.
54
UNU-MULTIPLU (Arhetip-matc )
R d cina filosofic a binomului arhetipal monodie-heterofonie se afl în diada unu-
multiplu, definit de Constantin Noica drept „dualitate metafizic fundamental , de caracter
formal”56. Analogia nu este gratuit dac avem în vedere faptul c principiul coincidentia
oppositorum – v zut de tefan Niculescu ca fundament normativ al sintaxei heterofone – se
întâlne te cu viziunea lui Noica (diferit de cea a lui Platon), potrivit c reia numai ipostaza
integratoare unu-multiplu („unitate sintetic în expansiune”), care de ine „complexul originar i
procesualitatea (ca virtualitate), poate permite unului ca unitate s se desf oare în unit i
multiple”57. Acesta este i sensul biunivoc al rela iei monodie-heterofonie, în care prima entitate se
deschide spre multiplicitate, în timp ce a doua se închide spre (re)unificare.
1. MONODIA /AULODIA (Arhetip-racord 1)
Întreaga muzic româneasc de tradi ie oral este esen ialmente centrat pe arhetipul
monodic, fenomen virtual integrator al diversit ii i multiplicit ii evenimentelor sonore. Monodia
semnific deci „identitatea i identificarea, unitatea deja stabilit , împlinit i intranzitorie, [având o
existen ] dat i determinat de unu, dincolo de care nimic nu exist ”58.
Pentru Sigismund Todu recursul monodic nu reprezint o stare accidental , preliminar
sau intermitent , ci un dat existen ial ancorat într-o realitate fundamental i originar , o (re)în-
fiin are ontologic , în ultim instan . Din aceast perspectiv , inconfundabila aulodie todu ian
reface periodic înse i racordurile fiin ei cu starea n scând a muzicii.
1. 1. POLIGENEZA STRUCTURAL A MATERIEI SONORE.
MODALUL – ARHETIP UNIFICATOR AL STILULUI TODU IAN
Prin întreaga sa crea ie, Sigismund Todu promoveaz un concept monodic de filia ie
modal-arhaic , decantat într-un stil personal a c rui ontogenez este detectabil în zona „folclorului
imaginar”. Drept consecin , pe linia demersului edificator, „recursul la citat” se dovede te a avea o
frecven redus i, prin aceasta, o importan relativ secundar .
Înc rc tura genetic a monodiei todu iene – plurivalent i de maxim poten ial formativ –
este reductibil , în esen , la dou surse: cea folcloric i cea liturgic , bivalent , la rândul ei, prin
filia ia bizantin i gregorian (vezi triada: recitativ, melism , coral).
56 Constantin Noica, Echilibrul spiritual, în: Unu i multiplu, Anuarul Izvoare de filosofie, Bucure ti, 1942, p. 318; apud: Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dic ionar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica (Introducere prin concepte), Editura Univers Enciclopedic, Bucure ti, 2004, p. 683. 57 Idem.58 Marin Marian, Chipul geniului. Eseu despre creativitatea exemplar , Editura Muzical , Bucure ti, 1991, p. 57.
55
FILIA IE FOLCLORIC
Ex. 1 Simfonia a III-a, Ovidiu59 (1957), Partea I, R 90-1 (12 ms.),
pp. 28-29/PG (clarinet solo)
FILIA IE LITURGIC BIZANTIN
Ex. 2 Miori a, balad -oratoriu60 (1957-1958), Nr. 11, Rondo, R 44 (12 ms.),
pp. 142-144/PG
FILIA IE LITURGIC GREGORIAN
Ex. 3a Simfonia I 61 (1954), Partea I, ms. 1-5, pp. 9-10/PG Nucleu generator cu func ie de racord i vector tematic
Ex. 3b Simfonia a II-a62 în re minor, cu org – „În memoria lui George
Enescu” (1956), Partea I, ms. 1-5, p. 3/PG Enun motivic – incipit Dies Irae – matrice macrogenerativ
59 Editura Muzical , Bucure ti, 1975. 60 Editura Muzical , Bucure ti, 1971. 61 Editura Muzical , Bucure ti,, 1959. 62 Editura Muzical , Bucure ti, 1965.
56
Ex. 3c Simfonia a III-a, Ovidiu (1957), Partea I, R 210+4 (5 ms.), pp. 55-56/PG Ethos coral gregorian
Aceste surse muzicale fac trimitere direct la poligeneza structural a materiei sonore
care, în ordine sistemic , etaleaz urm toarea gril generativ :
Oligocordii – anhemitonice, hemitonice
Pentatonii – anhemitonice, hemitonice
Pre-heptacordii i heptacordii – diatonice i cromatice
Octocordii simetrice (de tip 1:2/2:1)
Policordii – cromatic-diatonice sau cromatic-polimodale
(Sisteme intona ionale complexe cu trepte mobile)
1. 1. 1. MODUL LIDIAN/CVARTA M RIT BIHOREAN /
MOTIVUL „TODU ” (Arhetip-nucleu 1)
Una dintre cele mai vehiculate entit i arhetipale, recognoscibil , f r echivoc, în
integralitatea operei todu iene, este sintagma intona ional cu structura unei tetratonii hemitonice
de pant melodic descendent (2m -3M -2M ), circumscris spa iului de congruen al cvintei
perfecte, dar definit de ethosul inconfundabil al cvartei lidice.
Ex. 4 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga63
(1978), Întoarcere (III), p. 22 Proces (semi)caden ial-iterativ
Arealul folcloric bihorean pare a fi cel mai apropiat în stabilirea filia iei arhetipale, dar
omniprezen a acestei sintagme – plurivalent ca poten ial generativ-formativ – în crea ia
compozitorului i, prin aceasta, asocierea ei definitiv cu numele „Todu ”, îi legitimeaz deplin
valoarea de logotip.
63 Editura Muzical , Bucure ti, 1981.
57
Exegeza clujean a semnalat în mai multe rânduri acest fenomen64. În prezenta abordare, pe
lâng argumentele men ionate, propunem o sistematizare tipologic a celor mai frecvente ipostaze.
MOTIVUL „TODU ” – Tipologii structurale
Concatenare secven ial (Juxtapunere conjunct )
Ex. 5a Simfonia a V-a65 (1962-1976), Sec iunea a II-a, Aulodia,
R 140+1 (3 ms.), p. 39/PG
Concatenare secven ial cu variante permutative
Ex. 5b Simfonia a V-a (1962-1976), R 185-1 (2 ms.), p. 47/PG
Polifonie latent , în caden monodic-improvizatoric
Ex. 5c Simfonia a V-a (1962-1976), R 200+2, p. 51/PG
Inversare integrat melismatic (-iterativ)
Ex. 5d Simfonia a V-a (1962-1976), R 200+4, p. 52/PG
64 Vasile Herman, Sofia Gelman Kiss, Hilda Iacob, Mihai Ghircoia iu .a. 65 Editura Muzical , Bucure ti, 1979.
58
Permutare interioar cu men inerea cadrului de congruen modal
Ex. 5e Sonatina pentru pian66 (1950), Partea a III-a, ms. 1-5, p. 19
1. 1. 2. PENTATONIA (Arhetip-nucleu 2)
Arealul modal-diatonic al monodiei („diatonia modal alb ”, cum o nume te Vasile
Herman) se sprijin masiv pe o pregnant baz pre-pentatonic /pentatonic , activ la nivelul
întregului univers sonor todu ian.
Din punct de vedere structural, pentatonia anhemitonic (non-octaviant sau octaviant )
de ine ponderea semnificativ (ceea ce nu presupune absen a total a pentatoniei hemitonice, vezi
ex. 8), iar prezen a ei se manifest atât sub form real (ex. 6), cât i sub form latent (ca substrat,
ex. 7).
Ex. 6 Concertul pentru sufl tori i baterie/percu ie (1970), Partea a IV-a,
Ostinato, pp. 57-58/PG, manuscris Pentatonie anhemitonic octaviant , starea a V-a (pien do)
Ex. 7 Passacaglia pentru pian67 (1943), Tema Substrat bivalent: 1. dup marcajul timpilor accentua i (palindrom);
2. dup marcajul duratelor lungi (doimi)
66 În: S. Todu , Lucr ri pianistice, vol. I, sub îngrijirea lui Dan Voiculescu, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 1998. 67 Editura Muzical , Bucure ti, 1966.
59
Ex. 8 Concertul nr. 2 pentru orchestr de coarde68 (1972-1973),
Partea a IV-a, Toccata, ms. 72-75, p. 37/PG Pentatonie hemitonic de tip frigic
Capacitatea formativ a pentatoniei poate cunoa te extrapol ri macrotemporale atunci când
temele generatoare ale unei p r i, sau chiar ale unei întregi lucr ri, se revendic de la o structur -
matrice, cu reale virtu i ciclice. Acest nivel maximal este atins atât în Concertul nr. 4 pentru
orchestr de coarde i org (P r ile a IV-a, Ricercarii 1-5 i a V-a, Fugi 1, 2, 3), cât, mai ales, în
Sonatina pentru violin i pian, adev rat apoteoz pentatonic .
Ex. 9 Concertul nr. 4 pentru orchestr de coarde i org (1980),
Partea a V-a, manuscris, Subiectele fugilor 1, 2, 3
Ex. 10 Sonatina pentru vioar i pian69 (1981)
Temele generatoare ale p r ilor I, II, III
68 Bucure ti, Editura Muzical , 1978. 69 Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2003, sub îngrijirea Ciprianei Gavri iu.
60
1. 1. 3. CROMATISMUL POLIMODAL (Arhetip-nucleu 3)
Dup cum afirmam în debutul capitolului VI al tezei noastre de doctorat70, intitulat
Fenomenologia oscila iei modale, „dualismul ontologic din sfera (micro)modalului este
consubstan ial stadiului arhetipal (infradiatonic sau infracromatic), primordial identificat în
Astfel, „polimorfismul diacronic-oscilatoriu al melodicii arhaice se concretizeaz adesea
prin pluralitatea (micro-)zonelor modale, a c ror alternan , jonc iune i interferen genereaz
sisteme intona ionale complexe”76, polistructural-active în perimetrul uneia i aceleia i unit i
sintactice.
Ceea ce este semnificativ rezid în cromatismul diatonic instituit la nivelul întregului,
fenomen de sintez global rezultat din calitatea dual a unor trepte care sunt naturale într-o
forma iune i alterate în cealalt .
Ancorat în arhetipalitatea tradi iei muzicale autohtone, monodia todu ian nu este str in de
fenomenul polimodal-succesiv (orizontal), amplificat deseori în polimodalism vertical, organizat
chiar pe sistemul axelor de simetrie77. Iat -l prezent într-o psalmodiere de autentic ethos bizantin:
76 Gheorghe Du ic , op. cit., p. 162. 77 Cfr. Ibidem, pp. 288-289.
67
Ex. 20 Concertul nr. 1 pentru orchestr de coarde78 (1951), Partea a III-a,
ms. 83-89, pp. 33-35/PG
1. 2. MONODIA / AULODIA – IPOSTAZE STRUCTURALE
Începând cu a doua perioad de crea ie (stabilit de Vasile Herman pentru intervalul 1957-
1983, mai precis, de la oratoriul Miori a la opera Me terul Manole79), Sigismund Todu devine tot
mai preocupat de elaborarea unui discurs sonor circumscris unui alt tip de cronogenez , în spe ,
non-liniar , vectorial-sinusoidal , de racord nemijlocit cu structura arhetipal a cântecului lung,
doinit, din tradi ia muzical oral româneasc .
Etnomuzicologia define te doina ca fiind „un stil melodic prin excelen liric, o melopee de
form deschis , bazat pe improviza ie, prin folosirea unor elemente melodice tipice, mai mult sau
mai pu in variabile”80.
Pe aceast baz , f r s recurg la citat folcloric (dup cum am mai subliniat), compozitorul
asimileaz i rafineaz caracteristicile stilului improvizatoric-doinit, dezvoltând structuri monodice
de mare amplitudine sonor , prin care traseaz matca temporal a unor evolu ii de anvergur
simfonic . Iat , într-o simpl enumerare, câteva dintre exemplele edificatoare:
Miori a, balad -oratoriu (1957-1958), Nr. 4, Aulodia, pp. 39-54/PG
Simfonia a V-a (1962-1976), Sec iunea a II-a, Aulodia, R 110-7 R 200+8, pp. 31-52/PG
78 ESPLA, Bucure ti, 1956. 79 Vasile Herman, Form i stil în crea ia compozitorului Sigismund Todu , în: Studii todu iene, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2004, pp. 40-58. 80 Gheorghe Oprea, Folclorul muzical românesc, Editura Muzical , Bucure ti, 2002, p. 488.
68
Ex. 21 Pe urmele lui Horea81, oratoriu (1978), Partea a XII-a, Aulodie,
(clarinet solo), p. 104/PG
Pliat pe o ritmic subsumat conceptului general parlando-rubato, monodia
improvizatoric todu ian (a se vedea ponderea covâr itoare a sec iunilor sau p r ilor purtând
indica ia improvvisando) dezvolt formule melodice de larg cantabilitate, asociate unor recitative
melismatice, asimetrice, de factur liric . Pe alocuri, bog ia ornamental a liniei se reduce la
monostructuri lapidare, austere, de tipul recitativului recto-tono. Caden ele, în schimb, restabilesc
profilul ondulat al liniei, pe care îl subliniaz prin aport repetitiv.
Ex. 22 Simfonia a V-a (1962-1976), Sec iunea a II-a, Aulodia,
R 180-2, p. 45/PG
Monodia de tip „aulodic” rela ioneaz , într-o sintez organic , arhetipurile-nucleu
semnalate anterior. Iat , spre exemplu, cum fuzioneaz cvarta lidic (de aceea i sorginte bihorean
ca i caden a final la treapta a II-a a modului) cu formula cromatic întoars (do diez - re - do
becar).
Ex. 23 15 Coruri mixte, Caietul III82 (1969), Eglog I, p. 107
81 Editura Muzical , Bucure ti, 1981. 82 Editura Muzical , Bucure ti, 1970.
69
De asemenea, piesa coral nr. 1, La cur ile dorului, din ciclul cu acela i nume, con ine un
enun melodic integrat, motivul „Todu ” fiind introdus prin incipitul de formul cromatic
întoars .
Ex. 24 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga
(1978), I, p. 3, debut
2. HETEROFONIA (Arhetip-racord 2)
De i se aliaz condi iei ontologice a multiplului, heterofonia se dovede te a fi o alt stare a
unu-lui, a monodiei. Într-adev r, cronogeneza heterofonic , fundamentat pe principiul
coexisten ei modelului cu el însu i, nu neag unitatea monadic primordial ci, dimpotriv , o
recunoa te ca fiind tutelar în sensul larg al predetermin rii/preexisten ei tuturor fenomenelor ce au
condus la multivocalitate, respectiv la polifonie i omofonie.
Dar stratificarea i evolu ia multifascicular a vocilor heterofonice ine de o alt organizare a
dimensiunii verticale, de o anume autonomie a mi c rii, guvernat de o subtil pendulare între
sincronie i asincronie, cu intersec ii i dispersii controlate sau quasi-aleatorii. Astfel, dinamica
heterofonic este diferit de mi carea paralel a mixturilor medievale (tip organum, gymel, faux-
bourdon), de interdependen a planurilor polifonice imitative sau de ierarhia suprastructurilor
omofone.
Din aceast perspectiv , Sigismund Todu – un maestru des vâr it al polifoniei imitative,
dar i al mixturilor armonice i contrapunctice – î i va contura o viziune proprie asupra sintaxei
heterofone, pe care o vede ca pe o stare tranzitorie, de disimulare meteoric a consensului monodic
sau ca pe o perturbare par ial , provizorie, a st rii de unison.
Ipostazele contextuale sunt diverse: de la ison i antifonie, trecând prin ambiguitatea st rilor
de „îngânare” a vocilor i/sau instrumentelor, pân la monodii i parafonii pe ison sau la structuri
mai elaborate, precum coralul figurat.
Scriitura heterofonic todu ian se preteaz totu i unei minime tipologiz ri, evident, sub
rezerva unor interpret ri personale i în limita unei cazuistici adecvate acestui tip de discurs.
70
2. 1. HETEROFONIA – TIPOLOGII STRUCTURALE
2. 1. 1. HETEROFONIE LATENT – HETEROFONIE REAL
Primul termen al acestui binom angajeaz inevitabil referin a monodic în stadiu de unison.
Ca fenomen antecedent agreg rii heterofonice propriu-zise, unisonul cunoa te în viziunea lui
Todu o subtil pendulare a densit ilor sonore, concretizat fie prin decupajul periodic al
angrenajului monodic-bi(multi)vocal, cu sau f r prezen a stazei isonice (ex. 25), fie prin
extrapolarea parametrului timbral, prin cuplarea, din nou intermitent , a vocilor cu grupul
instrumentelor (ex. 26).
Ex. 25 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga (1978), I, p. 3
Ex. 26 Miori a, balad -oratoriu (1957-1958), Nr. 6, Arioso, p. 65/PG
71
Al doilea termen al binomului implic stadiul de agregare efectiv a fascicolului
heterofonic, concretizat fie minimal, printr-un impuls diferen ial ce ine mai mult de sugestia
perturbatorie a st rii de unison (ex. 27), fie maximal, prin instituirea dispersiei modelului monodic
în alteritatea complexului plurisonic (ex. 28).
Ex. 27 Miori a, balad -oratoriu (1957-1958), Nr. 1, Eterofonia, R 4+3, p. 14/PG Heterofonizare prin oscila ia secund -unison
72
Ex. 28 La cur ile dorului – Trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga (1978), I, p. 6 Însumare de microprocese imitative, convergente sau divergente,
trasee melismatice, pedale, derivate din aceea i magm monodic