Numărul 52 mai 2019 - berezka.bg fileNumărul 52 mai 2019 Adresele noastre din Bucuresti • Calea Dorobanților, nr 170 • Piata Amzei, nr.7-9 •Sos. Mihai Bravu 290 • Bd Camil

Numărul 52mai 2019

Adresele noastre din Bucuresti • Calea Dorobanților, nr 170 • Piata Amzei, nr.7-9 •Sos. Mihai Bravu 290 • Bd Camil Ressu, 6 • Bd Ion Mihalache, 111, Bloc 14A, parter, sector 1• Str. Sfânta Vineri, 21A, parter, sector 3 • Calea Moșilor, nr 221, bl 31A, sector 2 www.berezka.bg/ro

2Numărul 52 / mai 2019ESTE TimPUL SĂ iEȘim ÎN NaTURĂ

Bună ziua, dragi prieteni!! Afară este luna Mai, iar asta ce înseamnă? Înseamnă că este timpul să mergem să comemorăm ziua de 1 Mai!!!. Pentru mulți comemora-rea zilei de 1 Mai se asociază cu grătarul și cu berea. În numerele anterioare noi am discutat despre votcă. Dar, ce ziceți de bere – haideți să ne lămurim.

Primele mențiuni despre bere au fost găsite în timpul săpăturilor din vechiul oraș Novgorod din Rusia, unde arheolo-gii au descoperit niște înscrisuri pe coa-jă de mesteacăn, iar în unul dintre aces-tea se vorbea despre o băutură numită „perevar – refierbere”, care se obținea din miere și hamei. Apropo, băutura era foarte valoroasă. Tăranii au utilizat-o ca o modalitate de plată a dărilor pentru folosirea pământurilor.

Rece, întăRitoaRe – iaR hameiul te unge pe suflet...

O influență semnificativă asupra răs-pândirii berii în Rusia a avut-o Petru I, unde el, însuși, a fost un mare fan al acestei băuturi. Suveranul a folosit în-tr-un mod constant berea în cadrul meselor de la petreceri și a recepțiilor diplomatice. Conform protocolului de la masa oaspeților, pe parcursul mesei, aceștia erau tratați cu votcă și vin, iar către final se aducea câte o cupă de bere.

În epoca Ecaterinei cea Mare – în 1775 – la Sankt-Peterburg apare o fa-brică de bere denumită Alexandr Nevs-ki. Mai târziu se va deschide fabrica de bere de la Kalinkinsk. În anul 1848 are loc fuziunea fabricilor de bere „Alexandr Nevski” și Kalinkinsk, și apropo, această fabrică mai există și astăzi, este adevă-rat că începând cu anul 1922 această fa-brică a început să se numească „Fabrica Stephan Razin”. În anul 1875 în Mosco-va a fost construită și dată în funcțiune „Fabrica de bere Triohgornâi”, care pro-ducea 7 milioane de litri de bere pe an! O cifră astronomică pentru acei ani.

Sub această denumire a apărut în ia-nuarie 1875 o asociație în care au intrat, deoadată, cei mai puternici producători de bere din Moscova, în frunte cu unul dintre membrii familiei Morozov.

Întreaga soartă a fabricii a fost în-mânată lui A.A Kempe din Vâborg, un novice în ceea ce privește producerea de bere. Fost elev al școlii europene de producere a berii, el a organizat o lucra-re cu adevărat măreață, aplicând pro-iectul fabricii de bere din München. În decursul unui an, muncind de la oara 5 la ora 21, a făcut posibilă începerea fa-bricării berii, care a apărut spre vânzare la 1 iunie 1876. Popularitatea fabricii a depășit cu mult zona Moscovei. Fabrica a fost în mod constant modernizată din punct de vedere tehnic, iar activitatea sa a fost îmbunătățită. La un moment dat, acolo se găsea singurul aparat me-canic de germinat malț din Rusia pre-cum și 300 de tancuri de fermentație.

Dar, ca și în orice poveste despre fa-bricile de bere din Rusia, vine perioada legii prohibiției din timpul Primul Răz-boi Mondial, după care urmează Revo-luția și „revolta”. În acești ani fabrica a fost „zguduită”, dar a încercat frenetic să se adapteze la condițiile propuse și a fost răsplătită cu acordarea de atenție, este adevărat, ea și-a pierdut întreaga conducere și chiar denumirea. Din 1934

Stefoglov Vladimirmanager Magazin „Berezka“,

Ruse, Bulgaria

Denumirea a fost aleasă într-un mod simplu, plecând de la zona adiacentă a viitoarei fabrici – barierea Triohgornaya. La acea vreme acastă suprafață de teren de la periferia Moscovei era abandonată.

fabrica este denumită în onoarea revo-luționarului Alexei Egorovici Badaev.

Sub aripa puterii sovietice, fabrica nu avea probleme cu comenzile și cu locu-rile de muncă. Dar, ca în orice poveste despre fabricile de bere din Rusia, înce-pe a doua etapă de încercări - economia de piață și libera concurență, care au în-locuit „socialismul confortabil”.

APROPO, liderul proletar V.I. Lenin era un mare fan al berii, devenind de-pendent de ea în timpul primei sale emi-grări, la München. Trecea destul de des pe la legendara berărie „Hofbräuhaus”, bea berea în halbe de un litru și mânca cârnați bavarezi din carne de vită – iar ei numesc așa ceva ca o referință?!))) Ei bine, în Țară, Ilici a preferat berea loca-lă Jiguli, bere ce era produsă în cadrul fabricii de bere din Samara.

În ceea ce privește perioada sovietică și actuală de dezvoltare și producere de bere, precum și asupra celor mai popu-lare mărci de bere din Rusia, vom reveni la acest subiect, cu siguranță, în urmă-toarea ediție.

asociaȚia pRoDucătoRiloR De BeRe tRiohgoRnoe

slasti-moRDasti CUm TREbUiE SĂ fiE

UN dESERT SLab CaLoRiC

Este clar pentru toată lumea că prin-cipalul grup țintă al prăjiturilor cât și a altor deserturi slab calorice – sunt fe-meile. Dar nu vă grăbiți să vă bucurați de dulciurile dietetice din magazin – nu este o certitudine faptul că acestea vor fi de acest gen...Totul necesită un studiu mai atent...

Prăjiturile clasice cu conținut scăzut de calorii vândute în supermarkete nu sunt mai bune decât prăjiturile obișnuite. Ele cauzează aceeași dependență de dulciuri și sunt, de asemenea, foarte calorice, dă-unătoare pentru aspect. Cel mai bun lucru este acela de a vă face un desert slab ca-loric, cu propriile mâini. Singurul avantaj care poate fi găsit în prăjiturile „pentru slăbire” din magazine - sunt grăsimile ve-

Reimer Ekaterina, doctor- resuscitator,

cosmetician

getale, ele nu conțin grăsimi trans și gră-simi animale și nu contribuie la formarea colesterolului „rău”. Alegerea lor are o no-imă doar pentru aceia care sunt predispuși la diabet.

Cantitatea redusă de calorii din desert poate să fie, dar pentru așa ceva, în com-poziția lui trebuie să fie prezente produse total diferite:• iaut degresat (96 kcal);• caș degresat (110 kcal);• o cantitate mare de fructe și legume (de exemplu, morcovi, banane sau mere), fruc-te de pădure;• jeleu ca element de decor.

Personal, am grijă nu numai de figură ci și de starea pielii, prepar prăjituri slab ca-lorice cu propriile mâini cu ajutorul blaturi-lor de tort „Medovik”1. Luați 3-4 morcovi, răzuiți-i pe răzuitoare cu găuri mici și amestecații cu 3 linguri de miere și un pahar de nuci și fructe uscate

mărunțite într-un blender. Tot acolo – pu-țină scorțișoară – aceasta va fi un fel de ungere a blaturilor de tort „Medovik”.2. Pentru a doua ungere trebuie să batem 150 g de iaurt degresat și 1 banană verde.

3. Decorăm tortul în felul următor: ungeți deasupra cu cremă de iaurt și decorați cu nuci – serviți la masă – desertul va fi die-tetic și gustos!

Ficat de cod – ca o măsură împotriva unor îmbolnăviri gravemiT Și adEVĂR dESPRE UN STiL dE ViaȚĂ SĂNĂToS

Așadar, despre princi-palul subiect al discuției noastre de astăzi

Ficatul de cod

1. Intareste inima și va-sele de sânge

Grăsimea, ca și ficatul în sine, conține o cantitate uriașă de omega-3, acti-vează metabolismul gras lipidic al colesterolului, fapt ce împiedică formarea plăcilor aterosclerotice. În plus, ficatul de cod conți-ne heparină - o substanță care împiedică formarea cheagurilor de sânge

2. Reduce riscul dezvol-tării diabetului zaharat

Insulina este produsă de celulele specifice ale pan-creasului, iar persoanele care dezvoltă diabet za-harat dezvoltă și o rezis-tență la insulină (celulele produc mai multă insuli-nă). Dar uleiul de pește are un indice glicemic 0 (zero), din care cauză îl puteți consuma cu încredere. În plus, aceasta îmbunătățește toate procesele oxidati-ve, ceea ce duce la scăderea nivelului de insulină.

3. Prevenirea demenței senileCreierul - cel mai activ organ uman

care consumă cea mai mare energie. Ca urmare a tuturor activităților sale, se formează radicali liberi, de care organis-mul trebuie să scape, iar uleiul de pește conține o mulțime de antioxidanți, care sunt principalii luptători cu aceștia. Fiind

în sânge, ajută în activitatea creierului.

4. Ajută în cazul menopauzeiCa urmare a reducerii hormonilor se-

xuali, sistemul cardiovascular suferă iar în această situație ne vine în ajutor omega-3, riscuri ridicate de osteoporoză - ficatul de cod și uleiul de pește conțin vitamina D, în această perioadă de timp pielea se ofilește - în ajutor ne vin vita-minele A și E, în ceea ce privește starea de spirit se va lupta triptofanul, strămo-șul serotoninei.

Despre faptul că ficatul de cod – este o delicatesă gustoasă se știe și este totul clar, din care cauză nimeni nu mai are obiecții. Totuși, ficatul de cod – este și un remediu profilactic excelent împotriva aterosclerozei, a trombozei, a diabetului zaharat, a demenței senile și, de asemenea, facilitează menopauza. Despre acest lucru vom discuta astăzi.

5. Este util și pentru bărbațiAcizii grași polinesaturați sunt impli-

cați în producerea testosteronului, hor-monul sexual masculin.

ESTE IMPORTANT DE REȚINUT

Dacă peștele, până ca acesta să ajungă în conserve, se va afuma, marina sau se va fierbe, atunci ficatul nu se va supune tratamentului termic. El, pur și simplu este spălat, sărat și condimentat. Foar-te, foarte rar este supus procesului de blanșare. După care, aflat deja în cutii, este sterilizat. Prin urmare, în compara-ție cu alte conserve, vitamine în ficatul de cod sunt mult mai multe.

Ingrediente pentru 2 por-ții: ficat de cod conservă 240 grame (1 cutie); ouă 3 buc; castravete mare 1 buc; ceapă verde, câteva fire; icre roșii 4 lingurițe; maioneză (sau iaurt natu-ral) 4 lingurițe.

Preparare:1. Ouălele se fierb tare, se răcesc, se curăță și se taie în cubulețe. Două sferturi dintr-un ou se lasă pentru ornamenta-re.2. Castravetele se taie cubulețe.3. Ficatul de cod se scoate din cutie și se taie frumos, cu grijă, în cubu-lețe. 4. Ceapa verde se toacă mărunt.5. Pe fundul paharelor (nu mai mare de 200 ml) se așează ficatul de cod, după care se pune un strat de ouă și un strat de castraveți. 6. Deasupra salatei se pun 2 lingurițe de maio-

neză (sau iaurt natural), se ornează cu 2 lingurițe de icre roșii și cu sfertul de ou păstrat. 7. Se presară salata cu ceapă verde.8. Nu trebuie să amesteccăm salata, acest lucru îl va face fiecare pentru sine.

Salată multiStrat cu ficat de cod în pahar

interesant, original și foarte gustos!

Poftăbună!

3Numărul 52 / mai 2019VREaU SĂ mĂ dESfĂT

„Cele mai oribile tipuri de votcă din Rusia s-au produs prin anii ‚80, iar dacă în Moscova acest lucru nu era încă vizibil, atunci, să spunem, în orașul Gorki, cu toată dorința de-a o bea, acest lucru era imposibil – toboșarul nostru Valeri Efremov, chimist prin pregătire, stabilea prin gust procentajul de benzen, iar doza acestuia se apropia de cea letală. Existau posibilități de epurare a acesteia la domiciliu – cu ajutorul cărbunelui activ și a permanganatului de potasiu. Și unul, și celălalt erau achiziționate din farmacii și dispăreau rapid din vânzare. Dacă se folosea cărbunele, votca trebuia strecurată, dar dacă se folosea permanganatul de potasiu, acesta se adăuga în sticlă, care era pusă într-un loc întunecos. Votca, contrar așteptărilor nu căpăta culoarea roz, dar totuși, pe fundul sticlei se depuneau „zdrențe” oribile de culoarea maro. Nu știu ce se separa acolo, eu nu sunt chimist. Dar să te uiți la acele zdrențe și să ți le închipui în tine, era înfricoșător.

În istericii ani anti-alcool ai lui Gorbaciov, calitatea votcii a atins vârful său cel mai scăzut – se pare că, aceasta era puțin probabil să fie autentică. Ce n-am mai băut atuncea! M-am ocupat chiar cu distilarea, și nu fără de succes, dar aste este o altă temă. Interesant fapt, votca – este doar alcool alimentar și apă potabilă curată, iar pentru ca votca să devină de nesuportat, trebuie ca, fie unul, fie ambele condiții să nu fie îndeplinite. Așadar, se pare că, mulți ani au făcut așa ceva, iar votcă de calitate a apărut cu puțin timp în urmă – cu circa zece ani în urmă, și asta într-o cantitate destul de mare și în cele mai neașteptate locuri. De exemplu, în Rostov, unde proprietarul, strălucind de mândrie, ne-a condus prin micuța sa fabrică, de o asemenea curățenie, încât se părea că suntem într-o sală de operații, ne-a arătat cum își filtrează votca sa, dar nu o singură dată, ci de șapte ori – trecând-o prin niște ierburi speciale și prin același cărbune activ, iar dimineața următoare, degeaba încercam să prindem ecourile unei mahmureli – aceasta nu exista”.

„Desigur că, dacă sunteți un hedonist, atunci metoda propusă de a bea și de a servi ca gustare slănină este pentru dumneavoastră prea conceptuală, există totuși o mulțime de modalități de a diversifica masa. Acest lucru ne va duce, într-o oarecare măsură, mai departe de puritatea senzațiilor, dar va adăuga delicii de gust. În acest caz vă recomand castraveți murați (dar nu marinați) – castraveți de butoi, crocanți, de mărimi medii, de asemenea o varză murată, crocantă, nu prea acră (acră- este pentru shii, care, apropo, se potrivesc de minune la votcă). În general, a servi ca gustare la votcă supă – este o ramură separată a culturii, ciuperci în saramură - cel mai bine să fie bureți iuți albi și roșcați cu ceapă și smântână (dar nu-mi place tot ce este marinat!), scrumbie, dar să nu fie din conservă sau tăiată în celofan!

Nu vă leneviți să vă faceți rost de o scrumbie întreagă, dar cel mai bine de două bucăți de scrumbie slab sărată, puneți un ziar pe masă (cu ajutorul acestuia este mai ușor să îndepărtăm măruntaiele și mirosul), îndepărtați pielea de pe scrumbie (dacă scumbia este de calitate – se va îndepărta precum o mănușă), tăiați capul, scoateți măruntaiele, să nu cumva să scoateți icrele sau lapții. Iar mai departe gusturile mele și gusturile așa-numitei umanități culturale se deosebesc. Umanitatea recomandă ca scrumbia să fie tăiată de-a lungul ei, să se scoată oasele din ea. Iar eu vă spun – în niciun caz. Gustul unei scrumbii chinuite de degete se schimbă, și nu în bine, iar structura țesuturilor este distrusă. Imaginați-vă – o vară fierbinte, o terasă, un pepene, iar cineva a scos sâmburii din el. Dar ce să ma scuipi? Așa că, tăiați pur și simplu peștele de-a latul, în bucăți de 1,5-2 centimetrii, așesați bucățile pe o farfurie pentru pește, presărați-le cu ceapă roșie, stropiți-l cu un ulei de floarea soarelui aromat, lăsați-l să stea puțin. Credeți-mă – în ceea ce privește oasele, oaspetele se va descurca singur, aceasta este o problemă de relație personală cu scrumbia, să nu-i deranjăm. Iar cartofii deja s-au fiert, din aceaștia trebuie să scurgem apa, să-i ținem pe foc fără capac circa jumătate de minut, pentru ca să se evapore restul de apă, să adăugăm acolo o bucată de unt și o mână de mărar tăiat mărunt, acoperim din nou cu capacul, scuturăm cu grijă și deabia după aceea să-i servim la masă. Mai departe totul va merge de la sine.

andrei makareviciun muzician rock din Rusia,

poet, compozitor

MoDalitate De a fi feriCit

și iarĂși DesPre gustĂri

Gustarea fierbinte a profesorului preobrajensky(M. Bulgakov „InIMă de câIne”)

Salutare tuturor! Mulți, probabil, și-au pus în zadar întrebări: „Interer-sant, oare ce mănâncă, cu atâta plăcere, acești prieteni?”. Mi-am pus și eu o astfel de întrebare.

Și după cât se pare, este vorba despre o binecunoscută și populară, în acei ani, gustare fierbinte la votcă.

Era populară, pe de-o parte datorită accesibilității, a faptului că era ieftin și datorită, desigur, gustului distinciv. Potrivit expertului în cul-tură Vladimir Ghilyarovsky în descrierea tavernei I. Ya. Tectova: „Încă un platou, pe el este un bostan cu castraveți, os de vită cu măduvă prăjit ce fumega pe pâine neagră și două cofe mari de argint cu icre de culoare cenușie și icre negre de Aciuevsk, strălucitoare, presate”...

Ce fel de gustare era aceasta în forma sa originală, este greu să ne pronunțăm cu exactitate. Dar vreu să cred, că piatra, pe care am arun-cat-o, nu a căzut prea departe de adevăr. Este interesant să încercăm să ne dăm seama, ce gustau vlăstarii nobililor la începutul secolului al XX-lea.

Așadar, depărtându-ne de partea lirică, putem trece la cea practică:O să ne trebuiască: Os de vită cu măduvă – 2-3 bucăți, pâine „Boro-

dinsk”, unt – 20-30 g., sare, un cățel de usturoi, piper negru, ceapă verde, (ardei iute – opțional. Derogare).

Cum se prepară:1. Se spală oasele și se taie în „rondele”, de dimensiuni care vă convin. Ca fapt divers, vă spun că eu le-am avut de înălțimea unei cutii de chibrituri.2. Se fierb oasele în apă sărată timp de aproximativ o oră. Măduva trebuie să se desprindă ușor. Așa că puteți să scoateți și să încercați cu ajutoru unei lingurițe potrivite.3. Pâinea Borodinsk se taie sub formă de triunghiuri.4. Cu grijă, în centrul fiecărei bucăți de pâine se scobește puțin miez. 5. Untul se va topi într-o tigaie după care se va prăji pâinea, pe ambele părți. 6. Se scoate măduva din oase, se potrivește de sare, piper și usturoi pisat. 7. Măduva se pune pe pâine și se condimentează cu ceapă verde și suplimentar cu piper negru proaspăt măcinat. Se servește imediat, fierbinte!

Ca o variantă a servirii acestui fel de gustare este varianta de „casă”: se amestecă, pur și simplu, într-o ceașcă mică de metal resturile ră-mase de pâine și măduvă, se condimentează și se mănâncă cu lingura. Este ceva deosebit.

P.S. Doamnelor și domnilor, este așa de gustos! Să nu vă lăsați păcăliți de prima impresie, că tot ce s-a prezentat mai sus, - este plin de grăsime. Din contră. Caloricitatea măduvei (de vită) este de circa 230kcal pentru 100 g. Și, în general, ea este foarte benefică. Aceia care se tem de ceva grăsimi în plus, pot să renunțe la pâinea părjită în unt (chiar dacă acesta este puțin, în total 20-30g), și pot să o prăjească ușor, într-o tigaie uscată.

Acum câteva cuvinte legate de senzație: gustarea, în ciuda simplită-ții sale, este foarte elegantă – aici coexistă două texturi opuse: pâine moale și ușor crocantă, măduvă cremă. Toate acestea au un gust plă-cut de vită cu nuanțe de unt și usturoi, iar în completare – o aromă de piper negru. Dar dacă e să adăugăm la toate acestea și ceva cartofi în coajă și scumbie, acoperită din belșug cu ceapă marinată și să mai adăugăm și un păhărel de votcă rece... Atunci, vrei nu vrei, dar starea de spirit se îmbunătățește automat.

Încercați. Vă recomand. Consider că v-a plăcut, așa cum mi-a plă-cut și mie.

„Filip Filipovici (...) a aruncat, dintr-o dușcă, conținutul păhărelului pe gât.–E...m-m doctore Bormental, vă rog: deodată, acest lucru...El însuși, cu aceste cuvinte, a agățat cu ajutorul unei furculițe de argint ceva asemănător cu o bucățică mică de pâine neagră. Cel mușcat i-a urmat exemplul. Ochii lui Filip Filipovici s-au aprins.– Este rău? – întrebă mestecând Filip Filipovici. – Rău? Răspunde-ți, stimate doctore.–Este minunat, – răspunse sincer cel mușcat.–Desigur...vedeți, Ivan Arnoldovici: gustări reci și supe mănâncă doar moșierii necăsăpiți încă de bolșevici. Un om care se respectă cât de cât operează numai cu gustări fierbinți. Iar dintre gustările fierbinți din Moscova – este prima. Cândva, acestea erau preparate într-un mod minunat în „Bazarul slav”

Așadar continuăm seria de publi-cări de povești fascinante, nuvele și bancuri, scrise nu de scriitori pro-fesioniști, ci de muzicieni ruși – re-prezentanți ai liberei culturi a rock-ului. Aceste lucrări sunt dedicate, bineînțeles, principalelor simboluri gastronomice ale Rusiei. Continuă vernisajul nostrum cultural Andrei Makarevici - un celebru muzician rock din Rusia, poet, liderul gru-pului „Mashina vremeni (Mașina timpului)”... povestea lui ... despre votcă!

4Numărul 52 / mai 2019bUCĂTĂRia LiTERaRĂ RUSĂ 5Numărul 52 / mai 2019bibLioTECa UNUi RoKER RUS

IstorIe culInară

Trăim, mâncăm... La urma urmei, ce poate fi interesant în mâncare? Bineînțeles că, toată lumea cunoaște, de mult timp, istorii privind apariția unor feluri de mânare – chiar și noi am povestit multe despre ele: și de salata „Olivie” (de boeuf), care defilează cu mândrie prin lume, sub denumirea de „Salata rusească”; și despre salata „Scrumbie sub șubă” ca cea mai proletară tratație din vremea Uniunii Sovietice; și despre Lapte condensat, și despre pelmeni... Dar lucruri mult mai neașteptate și mai interesante ni se dezvăluie...

Puțină lume știe, dar apariția rețetei de pâine Borodinsk este legată de mănăstirea Spaso-Borodinsk. Pâinea Borodinsk era oferită ca pomană, la câțiva ani după bătălia de la Borodino. În această zi au venite văduvele celor căzuți, lume era multă, iar călugării au făcut această pâine. Rețeta contemporană a pâinii îndrăgite de foartă multă lume a apărut în anul 1933, dar totuși, primele pâini Borodinsk cu adaos de malț și coriandru au fost coapte

de către călugărițele mănăstirii de femei. În perioada SOVIETICĂ, celebra pâine Borodinsk, făcută în cadrul fabricii de pâine nr. 6 din Moscova, era furnizată, în mod regulat, în America. În ciuda abundenței de pâine locală, pâinea noastră aromată se bucura de popularitate. Acuma, aceasta este făcută în conformitate cu acea rețetă, stabilită încă din anul 1937 – ingrediente: făină specială, glucoză alimentară, coriandru, etc, iar tehnologia (întregul ciclu de coacere este de 48 de ore) a rămas cea de atuncea.

• Apa „Borjomi” este cap-tată de la înălțimea de 760-920 m de deasupra mării din puțuri cu adân-cimea cuprinsă între 200 și 1500 metri. • „Borjomi” nu a partici-pat niciodată în circuitul apei în natură, iar din această cauză este con-siderată ca fiind cea mai pură. Această apă mine-rală este unică prin pro-prietățile sale: Borjomi a fost aleasă ca să fie reșe-dința din Caucaz a fami-liei imperiale a Romano-vilor, care a dezvoltat, în mod activ, stațiunea.• Datorită faptului că în compoziția „Borjomi” sunt 60 de minerale de proveniență vulcanică, această apă minerală ac-ționează ca un „duș pe dinăuntru”, curățind or-ganismul.

Dacă e să dăm crezare ziarelor de bu-levard, înseamnă că chiftelele moscovite cu chifle împreună cu panourile publici-tare au apărut în Moscova în anul 1937. Plimbându-se în vara anului 1936 prin New York, Mikonian și-a îndreptat aten-ția asupra celebrului produs de alimenta-ție publică, ce se vindea direct pe stradă:

„Ne-a atras atenția pro-ducerea în cantități mari, de către utilaje, a unor chiftele standard, care în forma lor fierbinte se vin-deau împreună cu o chiflă – așa-numiți „hambur-geri” – direct pe stradă, în chioșcuri speciale... Chif-teaua se ținea pe o parte, după care era întoarsă pe cealaltă parte - și în decursul a câtorva mi-nute ea era gata. Același vânzător avea și chifle. El taie chifla, pune înăuntru chifteaua, adaugă bulion, o felie de castravete mu-rat sau muștar, și iată, un sandvich fierbinte. Pentru o persoană foarte ocupa-tă este foarte convenabil”.

Dragi cititori, oare această tehnologie nu vă amintește pe aceea care se folosește astăzi în McDonald‘s? Apropo, impresionat de ceea ce a văzut, Mikoyan, cu obiș-nuitul său elan, a coman-dat deodată 25 de mașini

pentru producerea de chiftele, care puteau să producă două milioane de „hamburgeri sovietici” pe zi. După care a cumpărat exemplare de grătare pentru încălzirea acestor produse și o fabrică pentru producerea de chifle.

Printesa rusă Alexandra Osipova scria: „un vinaigret mărunt” sunt „resturi de carne rece de vită, de vițel, înăuntru iar la exterior, în grămadă - murături, sfeclă în rânduri, ara-tând ca o mică piramidă”. Dar iată o rețetă din compilația „Cartea unei gospodine ruse cu experiență...”a Ecaterinei Avdeevka: „Din resturile a tot feluri de fripturi se poate pre-găti un vinaigret, adugând castraveți proas-peți sau murați, cartofi fierți, sfeclă, ouă fierte tare, ciuperci opărite sau bureți iuți. După care se toarnă peste vinaigret următo-rul sos: în funcție de cantitatea de vinaigret, o lingură de ulei de măsline, două linguri de oțet, un gălbenuș fiert, puțină sare, o lingu-riță de muștar, se amestecă totul foarte bine și se toarnă peste vinaigret”. Iar acela, cu care am fost obișnuiți noi: cartofii, castrave-

ții, morocovi, sfecla (mazăre verde și varza murată în vechile rețete nu se pomenește), în secolul al XIX-lea era denumit de post.

Se consideră că aceasta a fost inventată de Marie-Antoine Karem un bucătar fran-cez ce își desfășura activitatea în Rusia. Dar oare așa o fi? Se povestește cum acest neo-bosit căutător și strângător de rețete a vă-zut într-o bucătărie rusească că un bucătar toarnă ceva peste o gustare făcută cu sfe-clă. Simțind un binecunoscut miros, fran-cezul a întrebat: „Vinegr?” (adică, oțet?). Și a primit un răspuns afirmativ. Iar bucătarul, poate în batjocură față de străinul curios, a început să denumească acest fel de mânca-re din sfeclă, castraveți și carne ca vimai-gret. Se pare că există motive să se creadă că vinaigretul – este totuși, rusesc.

despre pâinea Borodinsk

Big-mag-ul sovietic

legendara apă „Borjomi”

cine a inventat salata vinaigret și de ce era numită, în vremea lui pușkin, ca măruntă? de ce în toată lumea vinaigretul este considerat ă o salată rusească, iar în rusia – ca franceză?

Арсений БурлаковДиректор,

Верига руски магазини „Берьозка“, Румъния

Nu de puține ori primesc scrisori din partea clienților noștri, uneori acestea sunt pline de indignare iar uneori, sunt juste, lucrăm în a remedia greșelile, ne îndreptăm, totul este normal!

Cu toate acestea, uneori nu accept reproșurile, iar unul dintre ele este acela că „voi – su sunteți un magazin rusesc autentic, deoarece vindeți produse din

țările baltice, Georgia, Moldova și chiar (groaznic, dacă te gândești) din Germania“.

Vreau să-mi exprim odată, pentru totdeauna, poziția mea cu privire la această chestiune.

Timp de secole, bucătăria rusă a absorbit tradițiile culinare ale vecinilor sau ale popoarelor sale, cu care aceasta și-a intersectat cărările într-o perioadă sau alta a istoriei sale.

Borșul și slănina au venit de la frații noștri ucrainieni, șașlâki (frigăruile) de la popoarele din Caucaz, plovul - invenția uzbecilor și tadjicilor, pelmenii au fost inventați de către chinezi și chiar în ceea ce privește votca nu contenesc controversele – cine a creat-o – Rușii sau Polonezii! Tocmai prin aceste lucruri este atât de minunată și de diversificată bucătăria rusească!

Din păcate, de multe ori, asemenea

întrebări - avem oare dreptul de a vinde produse făcute nu în Rusia, au un iz politic, fapt complet inacceptabil pentru mine personal! Mâncarea – este plăcerea și bucuria vieții, iar politica, să-mi fie cu iertare, este ceea ce producem după ce mâncăm!)

Lituanienii de mii de ani coc o uimitoare pâine neagră – o vom cumpăra din Lituania. Letonienii toată viața lor au prins hering, pe care-l pregătesc în diferite feluri – îl vom cumpăra din Letonia. Moldovenii sunt tari în producția de coniac, iar renumitele pivnițe din Cricova sunt prezente în Cartea recordurilor Guinness – aducem coniacul din Chișinău. Primul vin vechi a fost găsit în Georgia, dar iată că locuitorii din Yakutia și Ciukotca nu se pricep deloc la vinuri, de aceea se pricep la icrele roșii.

O să vă explic și în legătură cu „argumentul fatal” – dar de ce cumpărați

În timpul vizionării serialului și/sau în timpul lucrului la calculator trebuie să aveți parte de o plăcere suplimentară.

Noul fel de mâncare făcută din produse celebre este creată special pentru acest lucru.

În recipientul unui blender se pun crenvurști doktorskie fierte – sunt de ajuns șase bucăți pentru o seară.

Se mărunțesc.Se acoperă cu suc de roșii! Gustarea de seară este GATA!

Sfaturi valoroase suplimentare:a) dacă se taie rapid – se obține – firimituri –icre, dar dacă se toacă un timp mai îndelungat în blender, atunci se obține o cremă-pateb) 1-2 felii suplimentare de salam afumat va îmbogăți buchetul cremei de carnec) crema de carne cu suc de roșii este ideală pentru a fi unsă pe coaja de pâine Borodinskd) crema obținută doar din salam afumat nu este comestibilă – este iute și asprăe) este bun amestecul obținut dintre tobă și crenvurști – 50 cu 50!

MÂNCAȚI ȘI BEȚI SĂNĂTOȘI! cu pâine Borodinsk

aNEXĂ

preȚuri accesibile – calitate germană ridicată – cele mai bune tradiȚii ruseȘti

Ne-ați întrebat de unde provin crenvurști din Bereozka?Nu avem ce să vă ascundem – noi ne mândrim cu aceea

că, crenvurști vin la noi din ecologica Bavarie – de la fabrica «Monolith Fleisch-und Teigwarenfabrik GmbH»

Începând cu anul 1996 în cadrul întreprinderii „Monolith Fleisch-und Teigwarenfabrik GmbH” se produc diferite sortimente de cârnați și produse pe bază de carne. Astăzi firma «Monolith Fleisch-und Teigwarenfabrik GmbH» – este lider național în ceea ce privește producția de produse alimentare est europene și cu preponderență, a celor rusești.

Pentru a atinge acest obiectiv, întreprinderea „Monolith Fleisch-und Teigwarenfabrik GmbH” se ghidează după următoarele principii de bază:

Întreprinderea își formulează misiunea în felul următor 1. Materia primă: niciun fel de congelări – doar carne proaspătă, rece. 2. Angajații: numai specialiști cu înaltă calificare.3. Întreprimderea: tehnologii de ultimă generație, un grad ridicat de igienă, testarea constantă a produselor noi pentru lansarea lor în producție.

În noua rubrică „Monolith Fleisch-und Teigwarenfabrik GmbH” o să vă placă foarte mult „Anexa”! Ea va fi un permanent potențiator de gust al produselor noastre... Așadar!

calitate Superioară a produSelor

SatiSfacția clienților

din Germania?? Da de aceea, pentru că în Germania trăiesc 5,5 milioane de germani cu rădăcini rusești. Aceștia sunt descendenți ai acelor nemți care s-au stabilit în Rusia cu 2,5 secole în urmă, mulțumită Ecaterinei a II-a, îndrăgita țariță a Rusiei. Iar acești minunați germani au construit fabrici și, conform tehnologiilor tradiționale rusești, realizează excelente produse atât pentru ei cât și pentru noi! De exemplu, fabrica de mezeluri „Trei purceluși” în apropiere de Nürnberg produce crenvurști doctorskie și încă 100 de diferite feluri de mezeluri pe care le furnizează în toate magazinele rusești din Europa și, imaginați-vă, chiar și în Moscova!!

Acesta va fi răspunsul meu, și să împart clienții și furnizorii în funcție de naționalitatea lor, noi nu o vom face niciodată!

6Numărul 52 / mai 2019iaR Noi NiCi NU ȘTiam... 7Numărul 52 / mai 2019VREaU SĂ mĂ dESfĂT

preȚuri accesibile – calitate germană ridicată – cele mai bune tradiȚii ruseȘti