- 22 - Lucrarea numărul 3 Noţiuni generale de Hidrogeologie. Cartarea surselor de apă subterană şi monitorizarea elementelor hidrogeologice. Modalităţi privind elaborarea studiilor hidrogeologice, hidrologice şi a cercetărilor de teren Cercetările hidrogeologice şi hidrologice au ca prim scop, stabilirea principalelor resurse de apă potabilă subterană (din stratele acvifere şi de adâncime) şi de suprafaţă care pot intra în circuitul economic, în vederea alimentării cu apă a populaţiei, a zonelor industriale, a utilizării acestora în agricultură sau în alte scopuri (Minea, Românescu, 2007). Astfel pentru obţinerea unor date cât mai concludente asupra repartiţiei spaţiale a resurselor de apă dintr-o anumită regiune, activitatea de cercetare trebuie să cuprindă într-o primă etapă, studierea informaţiilor bibliografice existente, într-o a doua etapă, organizarea cercetărilor de teren, urmată de a treia etapă ce cuprinde activitatea de prelucrare a datelor şi a informaţiilor obţinute din activitatea de teren şi de analiză şi sintetizare a acestora. • În prima etapă hărţile topografice constituie principalul mijloc de la care se porneşte în cercetarea hidrogeologică şi hidrologică. Pe baza acestor tipuri de hărţi ne putem forma o imagine generală şi reală asupra distribuţiei în spaţiu a resurselor de apă subterană şi de suprafaţă. În primul rând în etapa cercetărilor de teren, e necesar ca pe baza hărţilor topografice să se constituie o cartare topografică (poziţionare pe harta topografică) a surselor de apă (izvoare, puţuri, foraje, etc.). Acest proces de cartare topografică a surselor de apă subterană oferă o imagine mai de ansamblu asupra modului de dezvoltare a stratelor acvifere, a direcţiei de curgere a apei în subteran şi la suprafaţă, în raport cu înclinarea reliefului, a modului de utilizare a acestor resurse, atât la nivel local cât şi la nivel regional (Minea, Românescu, 2007). Tot cu ajutorul hărţilor topografice se mai pot carta şi unele procese geomorfologice, cum ar fi: deschiderile naturale apărute în urma prăbuşirilor, surpărilor, alunecărilor de teren, dar şi formele de relief generate de activitatea antropică, care pot produce schimbări de direcţie a curgerii apei subterane şi de suprafaţă şi modificări ale grosimii stratelor freatice (exploatări în carieră şi în mină, depozite de halde de steril, depozite de deşeuri menajere, etc.).
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
- 22 -
Lucrarea numărul 3
Noţiuni generale de Hidrogeologie.
Cartarea surselor de apă subterană şi monitorizarea elementelor hidrogeologice.
Modalităţi privind elaborarea studiilor hidrogeologice,
hidrologice şi a cercetărilor de teren
Cercetările hidrogeologice şi hidrologice au ca prim scop, stabilirea principalelor
resurse de apă potabilă subterană (din stratele acvifere şi de adâncime) şi de suprafaţă care pot
intra în circuitul economic, în vederea alimentării cu apă a populaţiei, a zonelor industriale, a
utilizării acestora în agricultură sau în alte scopuri (Minea, Românescu, 2007).
Astfel pentru obţinerea unor date cât mai concludente asupra repartiţiei spaţiale a
resurselor de apă dintr-o anumită regiune, activitatea de cercetare trebuie să cuprindă într-o
primă etapă, studierea informaţiilor bibliografice existente, într-o a doua etapă, organizarea
cercetărilor de teren, urmată de a treia etapă ce cuprinde activitatea de prelucrare a datelor şi a
informaţiilor obţinute din activitatea de teren şi de analiză şi sintetizare a acestora.
• În prima etapă hărţile topografice constituie principalul mijloc de la care se
porneşte în cercetarea hidrogeologică şi hidrologică. Pe baza acestor tipuri de hărţi ne putem
forma o imagine generală şi reală asupra distribuţiei în spaţiu a resurselor de apă subterană şi
de suprafaţă.
În primul rând în etapa cercetărilor de teren, e necesar ca pe baza hărţilor topografice
să se constituie o cartare topografică (poziţionare pe harta topografică) a surselor de apă
(izvoare, puţuri, foraje, etc.). Acest proces de cartare topografică a surselor de apă subterană
oferă o imagine mai de ansamblu asupra modului de dezvoltare a stratelor acvifere, a direcţiei
de curgere a apei în subteran şi la suprafaţă, în raport cu înclinarea reliefului, a modului de
utilizare a acestor resurse, atât la nivel local cât şi la nivel regional (Minea, Românescu, 2007).
Tot cu ajutorul hărţilor topografice se mai pot carta şi unele procese geomorfologice,
cum ar fi: deschiderile naturale apărute în urma prăbuşirilor, surpărilor, alunecărilor de teren,
dar şi formele de relief generate de activitatea antropică, care pot produce schimbări de direcţie
a curgerii apei subterane şi de suprafaţă şi modificări ale grosimii stratelor freatice (exploatări
în carieră şi în mină, depozite de halde de steril, depozite de deşeuri menajere, etc.).
- 23 -
• În etapa de teren pe hărţile topografice şi în carnetul de observaţii se trec
următoarele informaţii: cotele altitudinale ale surselor de apă, adâncimile nivelului hidrostatic
în puţuri şi foraje, prezenţa unor artere hidrografice, a lacurilor, mlaştinilor, lucrărilor de
irigaţii, direcţia şi viteza de curgere a apelor subterane şi de suprafaţă. Totodată se pot preleva
probe de roci pentru identificarea proprietăţilor fizico-chimice ale acestora, se pot realiza
măsurători morfometrice ale albiilor cursurilor de apă, se poate determina valoarea debitelor
izvoarelor şi râurilor, se poate măsura temperatura apei, se pot colecta probe de apă pentru
determinarea ulterioară a calităţii acesteia şi în final se pot analiza modalităţile de utilizare a
resurselor de apă de către om (Minea, Românescu, 2007).
• A treia etapă este cea de laborator care constă în: prelucrarea datelor şi a
informaţiilor obţinute în etapa de teren sau de la punctele de observaţie special amenajate
(posturi hidrometrice, staţii hidrologice, posturi hidrogeologice, etc.), determinarea prin
intermediul analizei de laborator, pe baza probelor de roci prelevate în faza de teren, a
principalelor proprietăţi fizico-chimice ale substratului geologic (granulometria, porozitatea,
permeabilitatea, alcătuirea chimică şi solubilitatea, etc.), studierea şi analizarea structurii
geologice pe baza hărţilor geologice şi a coloanelor stratigrafice (profile ce reflectă
formaţiunile geologice prin care s-a efectuat săparea unui foraj hidrogeologic şi caracteristicile
acestora), determinarea pe baza măsurătorilor de teren a grosimii depozitelor permeabile
(pietrişuri, nisipuri şi argile) şi a stratului acvifer, determinarea prin analize fizico-chimice a
proprietăţilor chimice ale probelor de apă colectate din diferite surse, a calităţii şi a saprobităţii
acestor surse de apă, etc. (Minea, Românescu, 2007).
Folosindu-se de datele obţinute în etapa de laborator, prin analiză şi sintetizare,
hidrologii realizează diferite reprezentări grafice (hărţi, diagrame, grafice, etc.) care mai apoi
se interpretează, elaborându-se în final studii hidrogeologice şi hidrologice.
Aplicaţii practice
Cartarea surselor de apă subterană
Cercetările de teren alături de analiza detailată a hărţilor topografice constituie o
etapă importantă în studierea repartiţiei spaţiale a surselor de apă subterană. În cadrul acestei
etape o importanţă deosebită o are aşa cum am amintit anterior, cartarea şi înscrierea punctelor
hidrogeologice (foraje, puţuri, etc.) pe hărţile topografice.
- 24 -
Punctele hidrolgeologice se înscriu pe hartă printr-un pătrat în cazul puţurilor sau un
triunghi în cazul forajelor, poziţionarea lor făcându-se faţă de un reper vizibil (obiective social-
economice, hidrotehnice, artere hidrografice, şi de circulaţie, căi ferate sau rutiere, etc.).
Într-un bazin hidrografic numerotarea punctelor hidrogeologice se face începând cu
cele situate în partea dreaptă a bazinului, dinspre zonele joase spre cele înalte, apoi cu cele
situate în bazinul superior şi în final cu cele situate în partea stângă a bazinului. După
poziţionarea punctelor hidrogeologice, în partea stângă a acestora se trece numărul, iar în
partea dreaptă se notează adâncimea nivelului hidrostatic şi cota altimetrică sub formă de
raport, faţă de „nivelul 0” al Mării Negre (fig. 3.1) (Minea, Românescu, 2007).
Fig. 3.1. Reprezentarea punctelor hidrogeologice (puţuri sau fântâni) unde: a. puţ simplu, b.
puţ cu cumpănă, c. înscrierea pe hartă a puţurilor, P2 – numărul puţului, 109 – cota altimetrică a