-
1
Muzeul industrial: Fabrica de frânghii Vallois
A- adresa sitului :Musée industriel de la Corderie Vallois185,
route de Dieppe76960 Notre-Dame-de-Bondeville (Seine–Maritime)
Franţa
B- contact :Mylène BeaufilsChargée des collections et des
expositionsMusée Industriel de la Corderie Vallois –
Notre-Dame-de-Bondeville.+33 (0)2 35 74 35 35
http://www.corderievallois.fr
C- scurtă descriere (la origine) :La origine, este vorba de o
mică întreprindere familială, « LesEtablissements Jules Vallois »,
fabrică de cabluri, de frânghii împletite şicorzi din bumbac.
Instalată în această comună de trei generaţii, fabricafuncţiona cu
un echipament tehnic neschimbat de la sfârşitul secolului
alXIX-lea. Originalitatea acestei întreprinderi este că ocupa cele
două primeniveluri ale clădirii unei vechi filaturi hidraulice de
bumbac, construită dinpanouri de lemn în 1821/1822 de către doamna
Fouquet-Cuit, peamplasamentul unei mai vechi mori de hârtie. Pe de
altă parte, pentru aalimenta dinamul care îi procura
electricitatea, a menţinut în activitateroata Poncelet, roată de
7,30 m diametru şi lată de 3,88 m.
D- localizare :Fabrica de corzi Vallois este situată la
aproximativ doisprezece kilometride centrul oraşului Rouen, pe
malul râului Cailly, afluent al Senei. Acestrâu, a avut, pînă în
secolul al XX-lea, pe o lungime de cca. treizeci dekilometri, o
mare importanţă economică pentru întreaga regiune Rouen.Industria
bumbacului s-a instalat aici din secolul al XVIII-lea,
deoarececererea de ţesături de bumbac devenise atît de intensă,
încât negustorii şifabricanţii din Rouen au organizat producţia în
zona rurală, graţieprezenţei unei numeroase mâini de lucru. Numărul
de muncitori rurali caretrăiau din torsul, urzitul şi ţeserea
bumbacului, era de mai multe zeci demii la sfârşitul secolului.
Această industrie beneficia de prezenţa a douăporturi : Rouen şi
Havre, veritabile platforme comerciale pentruprofesioniştii
industriei textile.
E- datare şi arhitecţi :- 1821/1822 : construcţia filaturii
hidraulice de bumbac- 1836 : M.Rondeaux, fabricant de indiene de la
Bolbec, cumpără
fabrica şi o închiriază filatorului Pierre Petit.- 1856 :
instalarea une maşini cu aburi în ajutorul roţii hidraulice
http://www.corderievallois.fr/
-
2
- 1880 : filatura închiriată lui Jules Vallois este transformată
în fabricăde frânghii
- 1897 : Jules Vallois devine proprietar al fabricii de
frânghii- 1975 : inscrierea în Inventarul suplimentar al
Monumentelor Istorice- 1978 : depunerea de bilanţ al
întreprinderii- 1990 : arhitectul Jean-Marie Lépinay din Nantes
devine
responsabilul proiectului de renovare- 1994 : inaugurarea şi
deschiderea pentru public
F- analiza tipologică a sitului :Este vorba de o « fabrică de
frânghii », adică de o întreprindere careproduce frânghii împletite
şi mici corzi de bumbac, utilizate înindustria textilă, mai ales
pentru tapiserii Aubusson.
G-întinderea sitului : 0,56 ha
H-compoziţia sitului : (vezi planul anexat)Cuprinde : clădirea
principală, care adăposteşte muzeul pe patru niveluri,o construcţie
nouă (primire, birouri administrative, sală de activități şigrupuri
sanitare), casa paznicului. În anexe : vechea cameră a
cazanelor.
I-promotori şi motivaţii :Închiderea progresivă care a avut loc
la începutul anilor 1970 a lăsat săplaneze riscul închiderii
definitive a întreprinderii în care nu mai lucraudecât câţiva
muncitori. Terenul din jurul uzinei este promis în 1974
unuisindicat intercomunal în vederea construirii unei piscine, fapt
careameninţa grav existenţa uzinei.Responsabilul regional al
Monumentelor istorice, alertat de deameninţarea dispariţiei
sitului, în caz de faliment al întreprinderii, obţine în1975
inscrierea ei în « Inventaire supplémentaire des
Monumentshistoriques » permiţând astfel protecţia acestei clădiri.
Trei ani mai târziuintreprindrea depune bilanţul.Din iniţiativa
CILAC (Comité d’information et de liaison pour
l’archéologie,l’étude et la mise en valeur du patrimoine
industriel), reprezentat înregiune de Serge Chassagne, director
atunci al noului Muzeu Naţional alEducaţiei din Rouen, la Camera de
Comerţ şi Industrie are loc o reuniunecare încearcă sensibilizarea
responsabililor pentru conservarea şivalorificarea acestui sit
excepţional. În paralel, este creată o asociaţie cunumele de «
Association pour le Musée de l’Homme et de l’Industrie
enHaute-Normandie ». O tranzacţie prin bună înţelegere
permiteconservarea în ansamblu a terenului şi salvarea aproape în
întregime amaşinilor şi a materialelor pentru suma de 125 000
franci şi, înconsecinţă, sunt cedate asociaţiei, înainte de
vînzarea publică. Autorităţilepublice, care au manifestat mai
curând indiferenţă, sfârşesc prin a se puneîn mişcare. Regiunea
acceptă, în 1983, să subvenționeze protecţiaclădirilor împotriva
apei. Vor fi necesari încă mulţi ani înainte de a vedeasfârşitul
lucrărilor de reabilitare şi finalizarea unui proiect de muzeu.
-
3
J-starea reconversiei :Cîteva jaloane :
- 1988 : reluarea dosarului de către Regiunea Haute-Normandie
careîncredinţează tinerei arhitecte Isabelle Roulier elaborarea«
Programului arhitectural de transformare a vechii fabrici
defrânghii Vallois în muzeu industrial » ;
- 1989 : concurs de arhitectură. Sunt reţinuţi trei
laureaţi.Proiectul ales respectă integralitatea clădirii.
Arhitectul dinNantes Jean-Marie Lépinay devine responsabilul
proiectului,definitivat pe parcursul anului 1990. Sindicatul
intercomunalrenunţă atunci la proprietatea sitului, iar asociaţia
la dreptul eide contract de închiriere, în favoarea regiunii,
pentru a permitecoordonarea lucrărilor pe şantier. Opţiunea
muzeografică adestinat primele două niveluri ale acestui « loc al
memoriei »unui muzeu al sitului, evocator al muncii din ultima
perioadă deactivitate a uzinei. Al doilea etaj va evoca
prezentareaactivităţiilor şi transformărilor succesive al
peisajului din valeaCailly, de la Renaştere până în perioada de
dezindustrializarecontemporană. Se va accentua evoluţia tehnicilor
hidrauliceutilizate din secolul XV în această vale pentru a
producesuccesiv hîrtie, timp de trei secole, ţesături de bumbac,
timp depatruzeci de ani şi frânghii de bumbac timp de aproape
unsecol, din 1880 până în 1978.
- 1991 : dosar de consultare al întreprinderilor şi recrutarea
uneipersoane salariată de către Regiune pentru a face inventarul
tuturorobiectelor depozitate în întreprindere înainte de transferul
lor într-unlocal provizoriu pe durata lucrărilor, cu excepţia celor
mai marimaşini conservate la parter ;
- 1992 : punerea oficială a primei pietre a şantierului de
cătreAntoine Ruffenacht, vice-preşedintele Consiliului régional
cândlucrările sunt deja avansate ;
- 1992-1994 : lucrări, amenajări şi pregătirea expoziţiei
inaugurale ;
- 1994 (11 februarie) : inaugurarea şi deschiderea pentru
public.
K- memorie a lumii muncii :Arhivele contabilităţii
întreprinderii, fotografii, dosare privind Jules Vallois,etc.
L- reuşiteConservarea şi renovarea acestui sit este o reuşită.
Este vorba de una dinrarele uzine unde conservarea s-a făcut
integral, în starea în care segăsea la închidere şi care funcţiona
cu maşini, în majoritate de origine
-
4
engleză, datând dela sfârşitul secolului al XIX-lea sau
începutul secolului alXX-lea. Cîteva puncte importante ale sitului
:
· Adausul discret de clădiri contemporane este în armonie cu
locul ;· Maşinile, acţionate de o roată hidraulică, funcţionează în
faţa
publicului şi produc frânghii de bumbac în timpul demonstraţiei
;· Parcul de maşini reprezintă 90 de unităţi tehnice de producţie
;· Muzeul este un loc plin de viaţă care propune numeroase
activităţi şi
expoziţii temporare ;· Vizitele în grupuri pot fi pregăite şi
exploatate graţie unor dosare
pedagogice de calitate ;· Muzeul găzduiește ocazional expoziţii
de artă;· Muzeul primeşte cca 10 000 vizitatori pe an.
M- costuri şi investiţii :125 000 franci pentru cumpărarea de
către Asociaţia Musée de l’Hommeet de l’Industrie en
Haute-Normandie a ansamblului de maşini şi deutilaje (cca 45 000 €
astăzi).Costurile de reabilitare şi de transformare în muzeu au
fost evaluate la 20de milioane de franci (cca 4 066 000 €
astăzi).
N- bibliografie :
Chassagne, Serge, Perrin-Laouette, Xavière, Un Musée à visiter :
LaCorderie Vallois à Notre-Dame-de-Bondeville, in L’Archéologie
industrielleen France n° 26, Iulie 1995.
Notre-Dame de Bondeville : la corderie Vallois / Direction
régionale desaffaires culturelles de Haute-Normandie. Service
régional de l'Inventaire ;Red. Emmanuelle Leroy-Réal, Xavière
Perrin-Lalouette ; fotografii. DenisCouchaux, Yvon Miossec. - Rouen
: Connaissance du Patrimoine de Haute-Normandie, 1996. - 16 p. :
il. în culori. ; 23 cm.- (Itinéraires duPatrimoine, ISSN 1159-1722
; 18). - ISBN : 2-910316-12-2.
Belhoste, Jean-François, Smith, Paul : Architectures et
paysagesindustriels: l'invention d'un patrimoine, La Martinière,
2012, 271 p.(capitol privind corderia Vallois).
O- Autorul şi data elaborării fişei :Geneviève DUFRESNEMaître de
Conférences d’HistoireVice-présidente du CILAC (Comité
d’information et de liaison pourl’archéologie, l’étude et la mise
en valeur du patrimoine industriel)
Martie 2013
-
5
Triunghiul de supravieţuire :
Fabrica de corzi Vallois (fotograf : Yohann Deslandes)
-
6
Photo 1 : Faţada
Photo 2 : Vedere de ansamblu a atelierului cu maşini de împletit
la primul etaj
-
7
Photo 3 : « Cantre »
Photo 4 : Răsurcitoare cu aripi
-
8
Photo 5 : Roată hidraulică
Photo 6 : Vizita muzelui condusă de un conferenţiar pentru un
public compus din copii
-
9
Photo 7 : Vedere axonometrică
Photo 8 : Plan