Mormantul de la Mawangdui The Mawangdui Silk Texts (Chinese : 馬王堆帛書; pinyin : Mǎwángduī Bóshū) are texts of Chinese philosophical and medical works written on silk and found at Mawangdui in China in 1973. They include some of the earliest attested manuscripts of existing texts such as the I Ching , two copies of the Tao Te Ching , one similar copy of Zhan Guo Ce , and a similar school of works of Gan De and Shi Shen , as well as previously unknown medical texts like Wushi'er Bingfang ("Recipes for Fifty-Two Ailments"). Scholars arranged them into silk books of 28 kinds. Together they count to about 120,000 words covering military strategy, mathematics, cartography and the six classical arts of ritual, music, archery, horsemanship, writing and arithmetic. [1] Contents Overview of the texts The Mawangdui Silk Texts were buried in Tomb no. 3 at Mawangdui, which was sealed in 168 BC, and lay hidden in Changsha, Hunan for over 2000 years. Some texts were only previously known by title; some are previously unknown commentaries on the I Ching attributed to
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Mormantul de la Mawangdui
The Mawangdui Silk Texts (Chinese: 馬王堆帛書; pinyin: Mǎwángduī Bóshū) are texts of
Chinese philosophical and medical works written on silk and found at Mawangdui in China in
1973. They include some of the earliest attested manuscripts of existing texts such as the I Ching,
two copies of the Tao Te Ching, one similar copy of Zhan Guo Ce, and a similar school of works
of Gan De and Shi Shen, as well as previously unknown medical texts like Wushi'er Bingfang
("Recipes for Fifty-Two Ailments"). Scholars arranged them into silk books of 28 kinds.
Together they count to about 120,000 words covering military strategy, mathematics,
cartography and the six classical arts of ritual, music, archery, horsemanship, writing and
arithmetic.[1]
Contents
Overview of the texts
The Mawangdui Silk Texts were buried in Tomb no. 3 at Mawangdui, which was sealed in 168
BC, and lay hidden in Changsha, Hunan for over 2000 years. Some texts were only previously
known by title; some are previously unknown commentaries on the I Ching attributed to
Confucius. In general, they follow the same sequence as the various received versions – versions
that have been passed down by copying and recopying from generation to generation from texts
collected and collated during the 5th century. However, they are, in some important respects,
notably different from the sundry received texts known before their discovery.
The Chinese characters found in the silk texts are often only fragments of the characters used in
the later versions that tradition has handed down. Many Chinese characters are formed by
combining two simpler Chinese characters, one to indicate a general category of meaning, and
one to give an indication of pronunciation. Where the traditional texts have both components, the
silk texts frequently give only the phonetic half of the intended character. There are several
hypotheses that might explain this fact:
The copyist may have been simply too lazy to write the full form of many of the characters. Perhaps the earlier of the two silk texts (or maybe the text that it was copied from) was simply
the result of someone taking dictation in the fastest way that s/he could write. The scribe wrote down the part of each character that indicates its pronunciation with the idea that s/he could later recopy the text with the appropriate meaning components for those abbreviated characters.
In English, the word "dog" can have two apparently unrelated meanings: "a kind of carnivorous mammal" or "to pursue with unflagging patience." We hardly ever bother to write something like "dog (the mammal)", even when we write something like, "The feral dog dogged the human invaders of its territory until they eventually left the area." Perhaps the same kind of thing was going on in these ancient writings, and people felt that they did not need to add a meaning component to these characters to make their meaning clear.
Or, it could be a jargon system. Similar writings (of partial characters) can be found in ancient Chinese music (e.g., pipa, guqin and guzheng) scores. Partial characters (and their derivations) also provide building blocks for the writing systems of some historical (e.g., Khitan and Tangut) languages and modern (e.g., Japanese) languages.
In addition to the "partial" characters mentioned above, the two-silk-text-characters sometimes
use characters that are different from the ones present in the texts that have come down to us
through consecutive publications of the later version of the 'named work'. In cases where
different traditional versions of the text have characters with different meanings at the same point
in the text, the newly found text can sometimes give us additional evidence. Suppose that we had
two received texts, and one said: "She flowered the table," but the other text said: "She floured
the table." Did she sprinkle flowers on the table? Or did she sprinkle flour on the table? If a
"silk" text were to be discovered, it might say: "She powdered the table," or it might say, "She
blossomed the table." The students of this text would now have an independent opinion, from
much nearer in the history of this book, as to what the original meaning was.
Tao Te Ching
Most of the time the received versions of the Tao Te Ching are in substantial agreement with
each other, and most of the time the text is simple and straightforward. Occasionally, however,
two received versions will write homonyms with entirely different meanings at some point in a
chapter. In such cases, much help can be received from a silk text that gives a third character that
has a different pronunciation but is a synonym for one of the two in the received text.
întărirea muşchilor şi a tendoanelor, îmbunătăţirea stării de spirit, creşterea longevităţii şi oferă o
cale ce duce spre iluminare şi armonie cu Tao.
Unii specialişti afirmă că Brocardul în 8 Secţiuni nu este un exerciţiu de qigong. Ei spun că
acesta e un set de exerciţii de încălzire folosit în artele marţiale predate în templul Shaolin şi că
el poate fi executat şi fără implicarea minţii. Însă când aceste mişcări sunt executate mai rapid nu
e posibil întotdeauna să ne concentrăm mintea pentru a putea conduce energia. Iar beneficiile
suplimentare de pe urma practicării Brocardului (colectarea, circularea, purificarea,
direcţionarea, cultivarea, păstrarea, transformarea sau emiterea energiei) nu pot fi obţinute fără
disciplinarea minţii. Majoritatea practicanţilor vor avea de câştigat de pe urma practicării
Brocardului într-o manieră calmă, relaxată şi naturală. Mişcările rapide şi executate în forţă sunt
contraproductive. Practicantul trebuie să respire natural şi complet, să execute mişcările încet, să
devină ca apa curgătoare, să fie relaxat. Nu trebuie să se gândească la problemele de zi cu zi.
Când acestea îi apar în minte trebuie doar să le observe şi să le lase să treacă mai departe.
Trebuie să-şi simtă corpul, să execute cu plăcere fiecare mişcare şi să devină conştient de mediul
înconjurător.
Vă invit acum să trecem în revistă câteva dintre beneficiile obţinute de pe urma practicării
fiecărei secţiuni în parte.
Prima secţiune
1. respiraţia profundă ajută la reglarea tensiunii arteriale 2. întinderea mâinilor relaxează muşchii tensionaţi 3. poziţia în picioare cu greutatea corpului în mod egal distribuită pe ambele tălpi realiniază
muşchii spatelui şi ai coloanei vertebrale 4. ajută la reglarea energiei inimii, plămânilor, stomacului, splinei şi ficatului. Desemenea
stimulează organele interne din torace (Triplul Încălzitor). 5. sunt puşi în mişcare muşchii umerilor şi tricepşii 6. ajută la creşterea capacităţii pulmonare 7. alungă oboseala
Acest prim exerciţiu pregăteşte muşchii şi organele interne pentru formele următoare. În timpul
practicii gâtul, spatele, picioarele şi mâinile sunt îndoite sau curbate în mod natural. E foarte
important ca pe durata practicii să se menţină aceste curbe naturale. Genunchii şi coatele nu
trebuie să fie blocate.
A doua secţiune
1. poziţia MaBu întăreşte picioarele, genunchii, mijlocul şi muşchii spatelui
2. se întăresc muşchii umerilor, bicepşii şi ai antebraţelor
3. funcţiile creierului sunt îmbunătăţite datorită concentrării pe coordonarea mişcărilor
4. liniştirea minţii reduce stresul din corp
5.datorită mişcării duble (stânga-dreapta) se aliniază corpul şi se îmbunătăţeşte coordonarea
6. respiraţia profundă şi regulată îmbunătăţeşte funcţionarea plămânilor şi îmbunătăţeşte starea
de spirit
7. se exersează muşchii ochilor şi se reduce durerea din muşchii lombari (şale) sau din picioare
9. tonifică meridianele plămânului şi intestinului gros
A treia secţiune
1. se întăresc muşchii braţelor, ai umerilor, ai spatelui şi ai abdomenului 2. prin "deschiderea" pieptului creşte profunzimea respiraţiei 3. ajută la reglarea splinei şi a stomacului 4. îmbunătăţeşte echilibrul şi funcţiile creierului 5. reduce stresul din corp 6. relaxează muşchii tensionaţi 7. reglarea energiei stomacului şi a pancreasului previne bolile gastro-intestinale, îmbunătăţeşte
digestia, tranzitul intestinal şi circulaţia sanguină.
Primele trei secţiuni ale Brocardului destind muşchii pieptului şi ai abdomenului precum şi pe cei
ai umerilor şi ai braţelor. Desemenea şi cuşca toracică are de câştigat de pe urma primelor trei
exerciţii. Toate acestea, combinate cu respiraţia profundă, sporesc capacitatea pulmonară.
A patra secţiune
1. pune în mişcare muşchii gâtului şi pe cei oculari, împiedicând astfel apariţia problemelor la
vertebrele cervicale
2. funcţiile creierului sunt îmbunătăţite datorită concentrării pe coordonarea mişcărilor
3. respiraţia prelungă, profundă şi constantă aduce un aport suplimentar de oxigen în sânge
4. relaxează muşchii tensionaţi şi reduce stresul din corp
5. stimulează circulaţia sanguină la nivelul capului eliminând oboseala, ameţelile şi alte dereglări
funcţionale ale sistemului nervos central
6. este în mod special benefic celor care suferă de hipertensiune şi arterioscleroză
Persoanele cu probleme la nivelul gâtului trebuie să execute mişcarea foarte încet şi să nu
încline capul spre înapoi deoarece acest lucru va induce o tensiune suplimentară în vertebrele
cervicale.
A cincea secţiune
1. întăreşte inima şi ajută la eliminarea "focului inimii" 2. poziţia Ma Bu întăreşte picioarele şi zona lombară 3. se întăresc şi se întind muşchii coapselor, ai abdomenului, ai spatelui şi tricepşii 4. previne apariţia blocării vertebrelor şi le realiniază
A şasea secţiune
1. se pun în mişcare muşchii lombari şi îmbunătăţeşte funcţionarea rinichilor şi a glandelor
suprarenale
2. creşte fluxul sanguin în zona toracelui
3. se antrenează muşchii cvadricepşi şi tendoanele din zona genunchiului
4. arcuirea spre spate întăreşte atât muşchii abdominali cât şi pe cei lombari
5. stimulează diferite meridiane energetice
Persoanele care suferă de hipertensiune arterială sau arteroscleroză nu trebuie să coboare capul
prea mult iar cele care au probleme în zona taliei nu trebuie să se aplece prea mult în faţă sau în
spate.
A şaptea secţiune
1. întăreşte sistemul cardiovascular 2. antrenează muşchii umerilor, ai taliei, ai feţei şi muşchii oculari 3. îmbunătăţeşte coordonarea şi echilibrul 4. elimină stările interioare negative 5. conform MTC acestă mişcare stimulează şi revitalizează ficatul 6. acest exerciţiu are efect de mărire a qi-ului intern, stimulează cortexul cerebral şi sistemul
1. se pun în mişcare muşchii gambelor, ai spatelui inferior şi ai coapselor 2. întinderea coloanei vertebrale aliniază şi îndreaptă coloana 3. MTC spune că acest exerciţiu stimulează sistemul imunitar şi ajută corpul să se vindece de multe
boli 4. este exersat tendonul lui Ahile 5. acest exerciţiu distribuie energia în tot corpul
După cum am arătat mai sus, originile acestui set de exerciţii nu au fost stabilite clar. Dar dacă e
să privim lucrurile strict din punctul de vedere al restabilirii, menţinerii şi îmbunătăţirii stării de
sănătate, acest lucru nici nu contează prea mult. Importante sunt efectele pozitive care apar în
urma practicării acestui set de exerciţii.
Secretul Doamnei Dai, unul dintre marile
mistere ale lumii
În 1972, lucrările efectuate pentru construirea unui adăpost antiaerian din apropierea oraşului
chinez Changsha au dus la descoperirea unuia dintre cele mai mari mistere ale omenirii: trupul
unei aristocrate din sec. al II-lea î.Hr., incredibil de bine conservat. Pielea fină, articulaţiile
mobile şi organele interne rămase intacte chiar şi după 1.200 de ani constituie şi astăzi o enigmă
pentru cercetători şi oameni de rând deopotrivă.
În anii 70, în timpul Războiului Rece, preşedintele Mao Zedong a dispus construirea de
adăposturi antiaeriene în toate regiunile Chinei. Lucrările efectuate în acest scop lângă oraşul
Changsha, capitala provinciei Hunan din sudul ţării, au dus la descoperirea unuia dintre cele mai
mari mistere ale lumii.
Când pereţii tunelului săpat în dealul Mawangdui au început să se surpe şi din tunel a ieşit o
flacără uriaşă, la faţa locului au venit şi autorităţile, dar şi o echipă de arheologi. Flacăra indicase
prezenţa unor materii organice în descompunere care, la contactul cu aerul, determină producerea
unui gaz inflamabil, fenomen des întâlnit în cazul siturilor arheologice.
Cum banii primiţi iniţial de la Guvern nu erau suficienţi, arheologii au fost ajutaţi de localnici şi
studenţi care au muncit în regim de voluntariat. În 1972, săpăturile au dus la descoperirea unui
mormânt datând din epoca dinastiei Han, iar când specialiştii au fost convinşi că în acelaşi
perimetru se mai află două morminte, guvernul a suplimentat fondurile şi a hotărât să fie
implicate şi echipe specializate ale armatei.
Astfel, în 1973 şi 1974 au fost descoperite încă două morminte: cel al unui nobil pe nume Li
Cang, marchiz al ţinutului Dai, mareşal imperial în Changsha, şi cel al unui tânăr de 30 de ani,
probabil fiul nobilului amintit sau fratele mai mic al acestuia. Cele două locuri de veci nu erau,
însă, la fel de bine conservate.
Marele mister: pielea fină şi articulaţiile mobile după 1.200 de ani!
Primul mormânt reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri arheologice nu doar prin
valoarea istorică a obiectelor pe care le conţine, ci şi prin faptul că în sarcofagul din lemn preţios
a fost găsit corpul unei femei din înalta aristocraţie chineză de acum 1.200 de ani, într-o
incredibilă stare de conservare. Atunci când a fost deshumată, pielea acesteia era fină şi
articulaţiile îşi păstraseră mobilitatea, iar cercetările ulterioare au relevat faptul că organele
interne erau perfect conservate şi că în vene exista sânge, grupa A2!
Sarcofagul “doamnei Dai”, cum a fost numită de istorici, era o dovadă a statutului social şi
prestigiului de care se bucurase în timpul vieţii.
Xin Zhui, soţia marchizului Dai, a fost înmormântată în trei sicrie aşezate unul în altul (privilegiu
destinat doar nobililor; în cazul împăratului, numărul sicrielor era 5): cel exterior, acoperit cu lac
negru este decorat cu imagini ale unor zeităţi protectoare; cel din mijloc este acoperit cu lac roşu
şi decorat cu dragoni, animale care simbolizează puterea, iar cel interior, nedecorat, este realizat
din lemn de pin.
Şi, cum numai familia imperială putea fi înmormântată cu obiecte din aur sau argint, nobilii
foloseau mătasea ca simbol al fastului şi al puterii. Din acest motiv, în mormântul doamnei Dai
nu au fost găsite bijuterii din metale preţioase, dar au fost descoperite peste 100 de obiecte din
mătase, cel mai interesant fiind un voal de 1,20 m care cântăreşte doar 49 de grame, amintind de
regula potrivit căreia mătasea de calitate este “mai uşoară decât fumul şi mai subţire decât aripa
unui fluture”.
Alături de voal, au fost descoperite rochii de mătase, tunici, eşarfe, mănuşi, lenjerie, şosete, dar şi
46 de role de suluri de material necroit.
Cosmeticele şi accesoriile erau păstrate într-o casetă compartimentată, unde au fost găsite cutii
cu pudră, roşu pentru obraji, o pensulă pentru fardat, ornamente pentru păr, o meşă de păr lung,
piepteni şi perii.
Obiectele descoperite refac atmosfera de la curtea Doamnei Dai În sarcofagul doamnei Dai s-au găsit alte câteva sute de obiecte care, conform tradiţiei, aveau
rolul de a-i asigura o viaţă plină de belşug şi după “plecarea din această lume”. Se pare că
doamna Dai a fost o mare amatoare de banchete, aşa că în mormântul ei s-au găsit atât vase şi
ustensile de bucătărie obişnuite, cât şi obiecte valoroase din bambus şi ceramică, frumos colorate
şi decorate, special destinate petrecerilor la care, în timpul vieţii sale, invita doar oameni de vază.
Mai mult, au fost descoperite şi 30 de mici containere din ceramică pline cu diferite ingrediente
necesare gătitului, cum ar fi rădăcini de lotus, linte, grâu, fructe etc.
Iar în aproape 50 de cutii de bambus au fost descoperite nu doar alimente (de exemplu, fructe
uscate), ci şi plante medicinale şi alte leacuri.
Doamna Dai era, cu siguranţă, o femeie fină şi elegantă, care iubea florile, motiv pentru care a
fost înmormântată ţinând în mâini flori şi beţişoare parfumate, iar pentru că iubea arta şi cărţile,
alături i-au fost aşezate broderii fine, bibelouri delicate şi caligrafii pe hârtie de mătase.
Alături de doamna Dai au fost aşezate în sarcofag şi peste 160 de statuete din lemn,
reprezentându-i pe servitorii care au slujit-o în timpul vieţii, rangul acestora fiind sugerat de
înălţimea figurinelor. 10 dintre figurine sunt îmbrăcate în rochii sau uniforme din mătase
indicându-le pe doamnele de onoare ale marchizei şi pe servitoarele mai apropiate de aceasta. Şi
pentru că iubea muzica, din sarcofagul doamnei Dai nu puteau lipsi statuete reprezentând un
grup de muzicanţi şi de dansatoare.
Toate acestea redau atmosfera de la curtea unui nobil chinez din sec. al II-lea î.Hr şi oferă
informaţii suplimentare despre perioada dinastiei Han (care a condus China între anii 206 î.Hr şi
220 d.Hr.).
Chipul doamnei Dai, reconstruit pe calculator
Cea mai fascinantă este, însă, Doamna Dai. O echipă de specialişti a reuşit să “reconstruiască” pe
calculator acest personaj istoric, ţinând cont şi de detaliile descoperite în urma cercetărilor
minuţioase, inclusiv a autopsiei.
Echipa a obţinut şi trei variante ale chipului ei, aşa cum arăta la 18, la 30 şi la 50 de ani, vârstă la
care a murit, în urma unui infarct.
Pe baza acestei remarcabile realizări, în Muzeul Provinciei Hunan se păstrează o statuie în
mărime naturală, care o reprezintă pe Doamna Dai la vârsta de 30 de ani. Îmbrăcată într-o rochie
din mătase aurie, ea este un simbol al eleganţei şi frumuseţii, dar şi al unei lumi de acum peste