MODULUL IV
MODULUL IV
COMUNICARE SI ETICA PROFESIONALA; COMUNICARE IN CADRUL
ORGANIZATIEI
I. Nivelurile comunicarii
Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ
distincte:
1.Comunicarea intrapersonala este comunicarean si catre sine.
Fiecare fiintaumana se cunoaste si se judeca pe sine, si pune
ntrebari si si raspunde,astfel ca aceasta comunicare cu propriul
forum interior devine o sursa deechilibru psihic si emotional.
Exista trei sintagme semnificative:1.SELF-CONCEPT este
rezultanta intregii noastre experiente de viata, este o imagine a
sinelui. Exprima parearea noastra despre noi insine. Fiecare
nazuieste sa ajunga la un concept de sine cat mai bun. El incearca
din rasputeri sa-si mentina conceptul de sine favorabil, folosind
toate mijloacele.
2.SELF-ESTEEM este subordonat conceptului de sine. Nici un om nu
poate supravietui daca nu atinge un grad rezonabil al stimei de
sine.3.SELF-ACCEPTANCE reprezinta acceptarea de sine, felul in care
individul accepta schimbarea conceptului de sine in raport cu
experienta de viata. Este prima etapa in dezvoltarea conceptului de
sine. Trebuie sa acceptam realitatea si sa comunicam deschis.
Acceptarea de sine ne ajuta sa ne pastram stima de sine in ciuda
esecurilor din viata.2. Comunicarea interpersonala este comunicarea
ntre oameni. Obiectiveleacestei comunicari snt extrem de multiple
si complexe: cunoasterea celor delnga noi, crearea si ntretinerea
legaturilor umane, persuadareainterlocutorului, recunoasterea
valorii personale, satisfacearea nevoilorafective, de control si
dominatie etc. Comunicarea interpresonala directapresupune
initierea de contacte personale nemijlocite si interactive
ntreoameni, pe cnd cea interpersonala indirecta are nevoie de
mijloace si tehnicisecundare de punere n contact uman (scrierea,
nregistrarile magnetice sautransmisiile prin unde saufibra
optica).
3.Comunicarea de grup se deruleaza ncolectivitati umanerestrnse,
demaximum 11persoane- echipe, familii, cercuri de prieteni, colegii
de redactiietc. La acest nivel se asigura schimburi de idei si
emotii, se mpartasescexperiente si se cauta solutii de rezolvare a
problemelor, se iau decizii si seaplaneaza conflicte.
4.Comunicarea publica siare radacinilen retorica
antica.Discursul publicnu viza doar transmiterea de informatii, ci
mai ales schimbarea opiniilor si actiunilor publicului,
influentarea sentimentelor acestora. Eficienta unei astfelde
comunicari se afla deopotriva n minile oratorului si ale publicului
sau. Marcus Fabius Quintilianus a fost primul profesor public de
retorica la Roma si, totodata, dascalul fiilor si nepotilor
mparatului Domitian. La retragerea sa din activitate a scris un
compendiu n 12 volume, intitulat Institutio oratoria(Formarea
vorbitorului n public), din care transpare clar idea ca oratorul,
pe lnga calitatile unui om al legii, ale unui filosof si ale unui
poet, trebuia sa mai posede si pe acelea ale unui bun actor. n
zilele noastre, orice gen de cuvntare, expunere sau prezentare
sustinuta de catre o persoana direct n prezenta unui auditoriu,mai
mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o
forma de discurs public sau comunicare publica(e.g. conferinta,
pledoaria,prelegerea, comunicarea stiintifica, luarea de cuvnt,
prezentarea unui raportsau a unei dari de seama, expunerea n fata
unei comisii de examinare,prezentarea unui spectacol etc.).
In raport cu atitudinea sa fata de orator si discurs publicul
poate fii:
Ostil
Neutru
Indecis
Neinformat
Sustinator
5.Comunicarea demasa serefera laproducerea sidifuzarea
mesajelorscrise,vorbite, vizuale sau audiovizuale de catre un
sistem mediatic institutionalizatcatre un public variat si numeros.
Motivele care stau la baza consumului de mesaje mediatice vizeaza
informarea, construirea identitatii personale,integrarea si
interactiunea sociala si divertisment. II. Comunicarea
interpersonala
Comunicarea interpersonala - este cea mai importanta forma de
comunicare si cel mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip
de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care
pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu
prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta
calitate. Comunicare interpersonala se refera la comunicarea fata n
fata. Acest tip de comunicare este important pentru a te ntelege pe
tine si pentru a construi relatiile tale cu ceilalti. Pentru a
realiza acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza,
autocunoastere, autoexpunere ct si cunoasterea barierelor si
factorilor perturbatori care ngreuneaza procesul comunicarii. Freud
considera ca a te autocunoaste, a fi complet onest cu tine nsuti
constituie un efort uman deosebit deoarece aceasta onestitate cu
sine reclama cautare, descoperirea si acceptarea de informatie
despre sine si o dorinta de autoperfectionare. n comunicarea
didactic vom ntlni ca tipuri de comunicare interpersonal,
comunicarea:
a. direct
b. de grup
c. indirect (mediat)
Raporturile interpersonale se realizeaza prin contactul direct
nemijlocit intre doua peroane, sau dintr-o persoana si un micro
grup uman in cadrul vietii de familie, la locul de munca sau in
viata sociala. Aceasta presupune ca persoanele sa se cunoasca
reciproc, sa comunice, mai ales verbal si sa actioneze in comun
intr-un anumit scop. Orice forma de mijlocire si de mediere a
cerintei cunoasterii, a comunicarii reciproce si a actiunii comune
intervenite intre doua sau mai multe persoane, este de natura sa
afecteze specificul raporturilor interpersonale date. Raporturile
interpersonale implica, o anumita traire, o participare psihologica
de ordin emotional, vocational sau rational. Cunoasterea,
comunicare si actiunea nemijlocita permite oamenilor sa-si
defineasca pozitiile, atitudinile unii fata de altii. In acest sens
ei se pot aprecia sau nu, se pot simpatiza, antipatiza sau pot
sa-si fie indiferenti in mod unilateral sau reciproc, simultan sau
succesiv. Oalta caracteristica a raporturilor interpersonale consta
in aceea ca acestea sunt, in principal, subordonate vietii
particulare, personale, a celor ce interactioneaza. Raporturile
interpersonale ne apar ca fiind un gen specific de legaturi,
indivizibili psihosociale, vii, nemijlocite intre oameni, care
reflecta cel mai adesea in forme predominante afectiv emotionale,
aspecte particulare ale vietii sociale, istoricesti determinata.
Raporturile interpersonale nu sunt pe de-o parte psihologice si pe
de alta parte sociologice. Dimpotriva ele se imbina, se
intrepatrund, astfel incat, eliminand un termen se distinge cu
necesitate celalalt.
Se vorbeste n cadrul comunicarii interpersonale si despre
identificarea cu celalalt si luarea deciziilor. Grupurile de
indivizi ofera totdeauna oportunitatea de a avea noi prieteni.
Exista mai multe categorii de grupuri: -grupuri de lucru-grupuri
de gndire-grup think-grupuri mediate-pe internet, pe chat, la o TV,
etc.
Decizia ntr-un grup este de mai multe tipuri:
Autocratica
Democratica
Laissez faire
Abda cratiae
In fiecare grup de indivizi exista anumite roluri:
1. Roluri de grup
-initiator contribuitor-cautator de opinii-elaborator si
coordonator de programe-evaluator critic-energizatorul-tehnicianul
procedual-inregistratorul
2. Roluri sociale:
-incurajatorul-armonizatorul-observatorul
3. Roluri individuale:
-agresorul-dominatorul
III Bariere de comunicare
Comunicarea, ca schimb de opinii i informaii prin intermediul
cuvintelor, gesturilor i atitudinilor este fundamentul coordonrii
activitilor umane. Explicaiile nenelegerilor i conflictelor se
gsesc n comunicare, n barierele pe care oamenii managerii i
executanii le ridic, mai mult sau mai puin intenionat n calea
comunicrii. Factori generali ai blocajelor n comunicareDintre
barierele comune ridicate de oameni in calea comunicarii, cele mai
cunoscute sunt:- Diferenele de personalitate. Fiecare om este un
unicat de personalitate, pregtire, experien, aspiraii, elemente
care mpreun sau separat influeneaza nelegerea
mesajelor.Personalitatea este considerat de specialiti rezultanta a
4 factori: constituia i temperamentul subiectului; mediul fizic
(climat, hran); mediul social (ara, familia, educaia); obiceiurile
i deprinderile ctigate sub efectul influenelor precedente (mod de
via, igien, alimentaie).Important este faptul c oamenii nu se nasc
cu personalitatea integral. Ea se dezvolt pe parcursul vieii sub
influenta motenirilor genetice, a mediului i experienei
individuale. Cnd ajunge la maturitate, personalitatea se
definitiveaz, integrndu-i diferitele componente. Unicatele de
personalitate genereaz modalitile diferite de comunicare.Nu
ntotdeauna suntem capabili s influenm sau s schimbm personalitatea
celuilalt dar trebuie s fim pregtii s ne studiem propria-persoana
pentru a observa dac o schimbare n comportamentul nostru poate
genera reacii satisfctoare (acest tip de autoanaliza nu poate fi
agreat de oricine i oricum).- Diferentele de percepie. Percepia
este procesul prin care indivizii selecteaz i interpreteaz
senzorial stimuli i informaii n funcie de propriile repere i
imaginea general despre lume i via. Modul n care noi privim lumea
este influenat de experienele noastre anterioare, astfel c,
persoane de diferite vrste, naionaliti, culturi, educaie, ocupaie,
sex, temperament vor avea alte percepii i vor recepta situaiile n
mod diferit. Diferenele de percepie sunt deseori numai rdcina
multor alte bariere de comunicare. Exista o mare probabilitate ca
receptnd mesajele, oamenii s vad i s aud exact ceea ce s-a
preconizat prin mesaj, dar nu sunt excluse nici situaiile de
evaluare greit (i nu pot fi eliminate). Deci o barier important n
calea interpretrii obiective a mesajelor o constituie propria
percepie.
n raporturile interumane Edouard Limbos identific patru tipuri
debarierepersonale care blocheaz comunicarea:a. Bariere cauzate de
contextul socioculturalsereferlacondiiiledetraiale individului
ntr-un tip de societate sau mediu nesatisfctor pentru el.Conflictul
de valori i lipsa cadrelor de referin apare atuncicnd persoanele nu
pot admite i adera la scrile de valori, la ideologiilesocietii n
care triesc, deoarece nu sepot regsi pe sine.Condiionarea i
manipularea prin mass-media apare dacindivizii nu dau dovad de
spirit critic i de luciditate fa de informaiile propuse de
mass-media.Prejudecilesauideilegataconfecionate sunt raportate la
tradiiile ce i au rdcinile ntr-un trecut mai mult sau mai puin
ndeprtat.Adoptarea unei atitudini nonconformiste fa de norme i
prejudeci conduce,deseori, la o comunicare neeficient.
Difereneleculturale .O cultur diferit de cea n care a fostcrescut
persoana constituie o viziune diferit asupra lumii, un sistem
diferitdevalori i ideologii, ceea ce facedificil comunicarea.b.
Bariere cauzate de frica endemic.Se refer la teama pe care o ncearc
anumiimembri ai societii, deregul, cei mai vulnerabili, cei careau
unele sensibiliti personale.nfruntarea poate provoca unor indivizi
reacii deteam, adeseaimprevizibile. Acetia au tendina de a
considera interlocutorul un judector,un om cu atitudine critic,
ceea ce conduce la timiditate. Respectiva situaiedetermin
persoanele s fie retrase, nchise i mereugata s se
apere.Agresivitatea face ca o comunicare s se transforme ntr-o
stareconflictual.Principiulcompetiiei
poatefiobarierncomunicaredacvizeaz n special dominarea, nvingerea i
mai puin progresul ca atare. ncazul cnd competiia este corect,
constructiv, bazat pe valori autentice, eaeste
stimulativ,condiionnd afirmarea i valorificarea
interlocutorilor.Rezistenalaschimbare apare deoarece orice
modificareprovoacteam, anxietate, implicnd necunoscutul i
asumareade riscuri.Lipsancrederiinsine se manifest datorit falsei
idei despresine i despre interlocutor.c. Bariere cauzate de
atitudinile individualiste.Sunt specifice indivizilor care pun
accentul pe propria persoan. Comportamentul egocentric face ca
individul s fienereceptiv laceea ce se petrece n jurul lui,
dialogul devenind astfel greoi, uneori
chiarimposibil.Necunoatereaproprieipersonae favorizeaz o
imaginedeformat, chiar eronat despre sine, fapt ce determin lipsa
autocontroluluireaciilor i comportamentelor n procesul
decomunicare.Sentimentul de incompeten sau ineficiennseamn
tendinade a nega sistematic valoarea propriilor capaciti n raport
cu cele ale
altorpersoane.Acestsentimentdeinferioritatesemanifestprinjen,sfial,stngcie,
autocritic exagerat, tcere nejustificat, dificultate
nexprimare.Lipsadeobiectivitateirealism apare atunci cnd
percepiarealitii are locprin prisma sentimentelor personale i
aexperienei anterioare.Un astfel de blocaj genereaz o comunicare
deformat, falsificat saudeturnat n mod voit.Pasivitateaexcesiv duce
la inerie, indolen i dezinteres,precum i la neimplicarea n
diversesituaii de comunicare.d. Bariere referitoare la relaiile
individ-grup:Marginalizarea.Comunicarea cu persoane
subapreciate,neglijate de societate este foarte dificil, acestora
fiindu-le caracteristic un comportament deviat, nerespectarea
promisiunilor i alegilor.Lipsadeautenticitate este incapacitatea de
a se exprima nconformitate cu ceea ce simt i i doresc n mod real.
Asemenea oameni suntnite actori, asumndu-i roluri pe care nu le
accept.Izolarea se manifest prin afiarea unui
comportamentindividualist, team fa de alii i de ridicol,
neimplicare, lips de iniiativ.Izolarea poate fi att blocaj al
comunicrii ct i consecina unei comunicrineeficiente.2.2.Alte
taxonomii aleblocajelor comunicriiA.Leonard Saules consider c n
procesul de comunicare pot interveni:a. Bariere de limbaj:-aceleai
cuvinte au sensuri diferite pentru diferitepersoane;-cel ce vorbete
i celce ascultse pot deosebi ca pregtire iexperien;-starea emoional
a receptorului poate deforma ceea ce aude;-ideile preconcepute i
rutinainflueneaz receptivitatea;-dificulti de exprimare;-utilizarea
unor cuvinte sau expresii confuze.b.Bariere de mediu:-climat de
munc necorespunztor (poluare fonic ridicat etc.);-folosirea de
suporturi informaionale neadecvate;Poziia emitorului i receptorului
n comunicare poate constitui o barier datorit:-imaginii pe care
oare emitorul sau receptorul despre sine idespre interlocutor;
-caracterizrii diferite de ctre emitor i receptor a situaiei n
care areloc comunicarea;-sentimentelor i inteniilor cu care
interlocutorii particip lacomunicare.c.Bariere de
concepie:-existena presupunerilor;-exprimarea cu stngcie a
mesajului de ctre emitor;-concluzii pripite asupra mesajului
-lipsa de interes a receptorului fa de mesaj;-rutina n procesul
de comunicare.B. Sidney Shore identific trei tipuri de blocaje ce
constituie reale probleme n realizarea procesului
decomunicare.a.Blocaje de ordin emoional:-teama de a nu comite
greeli, de a nu prea extravagant;-teama de a fi un pionier, de a
fin minoritate;-nencrederea fa de superiori, colegi,
colaboratori;-dificultatea de a schimba modelul degndire;
-dependena excesiv de opiniile altora;-lipsa capacitii de a
depune unefort susinut n rezolvarea uneiprobleme: dela
identificarea ei pn lasoluionare.b.Blocaje de ordin
cultural:-dorina de a seconforma modelelor sociale, dorina de
apartenen;-conformism la ideile vechi, dar i la cele noi;-slaba
capacitate de a transforma sau modifica ideile.c.Blocaje de ordin
perceptiv:-incapacitatea de a se interoga asupra
evidentului;-incapacitatea de a distinge ntre cauz i
efect;-dificultatea de a determina oproblem sau declinarea
capacitii, refuzul de asesiza, de a releva;-incapacitatea de a
defini lucrurile;-ngustarea excesiv a punctului devedere.Zgomotul
(semantic, mecanic i de mediu) este considerat, de asemenea,
obarier n transmitereamesajului.Dei mbrac forme diferite,
constituind reale perturbaii ale comunicrii, barierele nusunt de
neevitat. Pentru nlturarea lor se vor lua n considerare mai multe
aspecte:Se atacproblema,i nupersoanaTrebuie evitat tendina de a
judeca. Convingerea unorpersoane c cei din jurul lor ivor mbuntii
comportamentul doar dac sunt criticai, constituie o barier n calea
uneicomunicri eficiente. n loc de: Tu eti vinovat pentru aceast
situaie, se spune: S vedem cum putem rezolva problema.Se vorbete la
concret, i nu la generalNuse permitefolosireaetichetelor
ncaracterizarea uneipersoane careagreit sauaavut un comportament
neadecvat. Urmeaz s precizm locul, timpul i condiiile n care
agreit.Ascultareasuportiv nseamn recepionarea mesajelor prinmodul
de ascultare i prin reaciile de feedback. Felul n care ascultm
trebuie s-i sugereze interlocutorului c suntem interesai de
persoana sa, c irespectm sentimentele, emoiile, gndurile i, chiar
dac nu
mprtimpunctulsudevedere,avemconvingereacacestaesteimportantivalid
pentru el.Exist i alte modaliti de a surmonta barierele de
comunicare,de a evita declanarea i meninerea situaiei
conflictuale:
- planificarea comunicrii;-determinarea scopului fiecrei
comunicri;-alegereamomentului potrivitpentru comunicare;
-clasificarea ideilor naintea comunicrii;-folosirea unui
limbajadecvat.IV. Comunicare si persuasiune
COMUNICAREA reprezint un proces complex de transmitere a
informaiilor n cadrul unui cuplu pragmatic format din emitor i
receptor. Comunicarea face posibil coexistena indivizilor i st la
baza raporturilor interumane. Sub orice form, omul comunic: fie c
verbalizeaz, fie c tace, fie prin mimic i gestic, individul
arentotdeunaun cuvnt de spus. Comunicarea este perceput ca element
fundamental al existenei umane.
n fiecare clip, indivizii comunic, stabilind relaii interumane
bazate pe respect reciproc, ncredere, iubire, nelegere, loialitate,
sinceritate, ori sprijin sau suport moral. Societatea modern n care
trim ne nva i ne impune o diversificare a rolurilor,
comportamentelor i relaiilor cu care individul interacioneaz.Pionul
principaln stabilirea i dezvoltarea raporturilor interumane o
reprezint insiCOMUNICAREA.
PERSUASIUNEA, ns reprezint o form de influenare. Aceasta este
modalitatea de argumentare prin intermediul creia o persoan
ncerceac s conving o alt persoan sau un grup de persoane s cread
sau s fac un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare
al oamenilor pentru a adoptaidei, atitudini sau aciuni (raionale
sau mai puin raionale). Ea se bazeaz pe discuii i atractivitatea
prezentrii n locul folosirii mijloacelor de for.Persuasiunea vizeaz
atitudinile i comportamentele, adic afecteaz n mod direct domeniul
privat al fiecrui individ, domeniul de exprimare a propriei sale
personaliti, care-l difereniaz de ceilali. A convinge nseamn a
defini schimbarea de opinie ca rezultat al unui mers in doi,
comunicatorul si destinatarul, fr nvingtor i nvins, cu un statut
egal.
Rolul persuasiunii
Persuasiunea este acea cale prin care valorifici la maxim
abilittile si resursele de care dispui.Se urmareste persussinuea
din pesspectiva rotii vietii.Roata vietii este o abordare sintetic
si autoevaluativ asupra vietii noastre, conform imaginii de mai
jos.
Pe coordonatele contributie, carier si bani, este o abilitatea
esential. Dac pe celelalte arii persuasiunea nu joac un rol major,
ci mai mult unul de completare indirect, n cazul de
fatpersuasiuneaeste un instrument magic. Felul cum negociezi cu
seful, colegii, partenerii este esential n carier.
Felul cum te valorificipe tine si ceea ce ai de oferit tine de
persuasiune, de felul cum convingi echipe s intre n proiectele
tale.Negocierea cu seful, fie c vorbim de pozitii, proiecte sau
bani tot depersuasiunetine. Cu partenerii de afaceri, inconstient
sau nu tot de persuasiune tine. Dac pe celelaltearii, interventiile
pot fi punctuale si poatee nevoie s intervii izolat, persuasiunea
este abilitatea care are efect direct 3 coordonate din 8.
Legiile persuasiunii
Persuasiunea este procesul prin care tu convingi interlocutorul
sa faca ceva. Este o activitate umana care decurge natural. Fiecare
dintre noi convingem sau influentam mai mult sau mai putin, asa cum
fiecare dintre noi comunicam mai intens sau mai superficial.Cele 10
legi ale persuasiunii sunt caramizile fundamentale cu care se
construieste eficienta in comunicare.
1. Legea reciprocitatii. Se refera la dorinta de a da ceva in
schimb, pe care o simtim atunci cand primim ceva semnificativ
pentru noi.
2. Legea contrastului. Se refera la perceptie: doua obiecte
diferite par si mai diferite daca sunt plasate unul langa
celalalt.
3. Legea prietenilor. Arata ca ne lasam mult mai usor convinsi
de cei care ne demonstreaza ca au in vedere propriile noastre
interese (de cei care se comporta ca niste prieteni adevarati).
4. Legea asteptarilor. Spune ca avem tendinta sa performam la
nivelul asteptarilor celor pe care ii respectam.
5. Legea asocierii. Spune ca tindem sa apreciem produse sau
servicii sustinute de oameni pe care ii apreciem (altfel de ce ar
fi Nadia Comaneci invitata sa faca reclama la lapte?).
6. Legea consecventei. Cand o persoana sustine un punct de
vedere, in scris sau oral, va apara acel punct de vedere chiar si
in fata unor probe contrare foarte puternice.
7. Legea penuriei. Apreciem la o valoare mai ridicata lucrurile
despre care percepem ca se gasesc in cantitate limitata.
8. Legea conformismului. Avem tendinta de a accepta propunerile
pe care majoritatea oamenilor le considera la randul lor
acceptabile.
9. Legea puterii. Suntem investiti cu putere de catre ceilalti
in masura in care ei percep ca avem autoritate, forta sau
experienta.
10 Legea timpului. Comportamentele noastre difera in functie de
orientarea preponderenta a atentiei: in trecut, in prezent,
respective in viitor.
V. Abilitatea sociala
Abilitatea social capacitatea de a iniia i ntreine relaii
personale, de a fi acceptai i de a ne integra n grupuri, de a
aciona eficient ca membri ai unei echipe, de a influena atitudinea,
prerile i comportamentul altor oameni, de a conduce oameni, n unele
cazuri organizaii ntregi i de a preveni apariia conflictelor, sau,
n cazul n care au loc, de a le dirija corespunztor. Cuprinde trei
elemente principale:
1. dezvoltarea i meninerea relaiilor interumane
2. comunicarea cu alte persoane
3. munca mpreun cu alte persoane.
Exemple de abiliti sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea,
leadership-ul, oferirea de suport social, abilitatea de a dezvolta
o reea de suport social.Prin dezvoltarea abilitilor de comunicare i
relaionare interpersonal putem preveni scderea performanelor la
locul de munca, problemele emoionale i de comportament, dificultile
de adaptare social.
Abilitatile sociale sunt unele dintre cele mai importante
aptitudini pe care le putem avea.1. Abilitatea de a fi relaxata sau
de a pastra un nivel tolerabil al anxietatii, in orice situatie
sociala.
2. .Abilitatea de a asculta, inclusiv aceea de a le arata celor
din jur faptul ca ii ascultiEste extrem de important pentru
interlocutori sa stie ca sunt ascultati si ca ceea ce spun are
impact.3. Abilitatea de a manifesta empatie si interes.4.
Abilitatea - naturala sau invatata - de a construi un raport sau o
relatie.Raportul este o stare de intelegere sau de apropiere care
apare in cadrul unei interactiuni sociale bune.5. Abilitatea de a
sti cum, cand si cat de mult sa discuti despre propria persoana.6.
Abilitatea de a mentine un contact vizual adecvat.Este esential si
un semn de politete sa privesti in ochii celor pe care ii asculti
sau carora le vorbesti. In caz contrar, mesajul transmis este unul
negativ. Astfel, le arati ca:Ii ignori.Nu esti demn de incredere.Nu
iti face placere sa ii privesti.Comunicarea umana este procesul
prin care emitem opinii, valori, norme, perceptii catre un
receptor.(Comunicarea este un proces prin care un individ transmite
stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor
indivizi.Comunicarea reprezinta procesul prin care un Emitator
transmite un mesaj sub forma unui Cod prin intermediul unui Canal
catre un Receptor.Comunicarea reprezinta un ansamblu de principii
si norme care traverseaza planul gandirii si cel
comportamental.
Mesajul elaborat de o Sursa este codificat de un emitator sub
forma unor semnale care parcurg un Canal, pe traseul caruia poate
sa sufere distorsionari ca urmare a interventiei unei surse de
zgomot, dupa care parvin la Receptor care le decodifica si il
incredinteaza destinatarului.Procesul comunicarii Prin procesul de
comunicare incercam sa convingem, sa explicam, sa influentam, sa
educam, sa informam sau sa indeplinim orice alt obiectiv.
Scopurile principale ale procesului de comunicare:((Sa fim
receptati((Sa fim intelesi((Sa fim acceptati((Sa provocam o
reactieCand nici unul dintre aceste obiective nu este atins
inseamna ca procesul de comunicare nu s-a realizat.VI. Forme de
comunicare
Comunicarea proces de transmiterea informaiilor (opinii,
credine, impresii, sentimente, emoii, idei) prin mijloace (cuvinte,
gesturi, semne, simboluri) i canale restrnse (discuii directe, n
grupuri mici, prin scrisori, telefon, internet) sau lrgite (radio,
TV, mijloace artistice) de la o persoan la alta (E-R) i care se
presupune a fi capabile s perceap acest proces i s-l
interpreteze.
Procesul comunicrii presupune dou etape:
1.Receptarea mesajului celuilalt implic stabilirea contactului
vizual cu persoana cu care vorbim, folosirea rspunsului minimal i a
ncurajrii, concentrarea ateniei pe ceea ce spune vorbitorul,
evitarea judecrii sau a interpretrii a ceea ce spune cellalt,
reflectarea sentimentelor celuilalt, adresarea ntrebrilor nchise i
deschise, concentrarea ateniei pe aspectele importante din discuie,
evitarea sfaturilor, evitarea ntreruperii persoanei care
vorbete;
2.Transmiterea mesajului: a comunica eficient nseamn a transmite
un mesaj clar i concis astfel nct s fie evitate confuziile.
Eficiena procesului de comunicare este asigurat de manifestarea
urmtoarelor abiliti:
-ascultarea activ capacitatea de a surprinde att coninutul
mesajului ct i emoiile interlocutorului, pentru a asigura nelegerea
ct mai acurat a mesajului;
-transmiterea asertiv a mesajului;
-identificarea surselor de conflict i utilizarea strategiilor
specifice de rezolvare a a conflictelor;
-utilizarea acestor abiliti n diferite contexte de comunicare
(dialog, comunicare de grup, comunicare direct sau mediat).
Comunicarea non-verbal
Modul n care este exprimat un mesaj poate s modifice nelesurile
acestuia i s aib o importan mai mare dect cuvintele propriu-zise.
Cercetrile arat c n comunicare limbajul non-verbal are o pondere de
aproximativ 85%.
Forme de comunicare non-verbal:
1.Spaiul personal distana inter-personal acceptabil
2.Contactul vizual poate exprima o gam variat de emoii:
dezaprobare, ncntare, dispre, prietenie
3.Postura corporal (ex: st cu capul n barb ngndurare, oboseal,
tristee)
4.Paralimbajul: inflexiuni verbale(ridicare a vocii, coborre,
monotonie), ritm verbal (rapid, lent, variat), intensitate (voce
puternic, slab, cu respiraie ntretiat), ton (nazal, plngcios,
teatral, linguitor), pauze (cu subneles, dezorganizate, de
timiditate, ezitare)
5.Expresivitatea facial
6.Gesturile
Comunicarea asertiv, pasiv i agresiv
Asertivitatea comunicare deschis, direct i onest, care ne
permite s avem ncredere n noi i s ctigm respectul prietenilor i
colegilor; abilitatea de exprimare a emoiilor i a gndurilor ntr-un
mod n care ne satisfacem nevoile i dorinele i le respectm pe cele
ale interlocutorului. Ea faciliteaz rezolvarea situaiilor
interpersonale tensionate.
Pasivitatea rspunsul unei persoane care ncarc s evite
confruntrile, conflictele i dorete ca toat lumea s fie mulumit, fr
a ine cont de drepturile sau dorinele personale; manifestarea unei
persoane care nu face cereri, nu solicit ceva anume, nu se implic n
ctigarea unor drepturi personale sau n aprarea unor opinii.
Agresivitatea o reacie comportamental prin care l blamezi i l
acuzi pe cellalt, ncalci regulile impuse de autoriti, eti
insensibil la sentimentele celorlali, nu-i respeci colegii,
consideri c tu ai ntotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin
violen, consideri c cei din jurul tu sunt nedrepi cu tine.
Asertivitatea, agresivitatea i pasivitatea sunt trei modaliti
calitativ diferite de abordare a relaiilor interpersonale.
Metacomunicareaeste ultimul nivel al comunicarii; presupune mai
mult decat decodarea si interpretarea mesajului - implica si
pozitionarea receptorului fata de continutul care i-a fost
transmis. MODELUL ICEBERULUI Cuvinte: 5-7%Tonul vocii: 13-15%
Limbajul corporal: -ochii 35%; -corp, expresii faciale, gesturi
45%.
Modelul ghetarului sugereaza cat de importanta este comunicarea
nonverbala (ochii si corpul constituie 80% din impresia totala).
Aceasta inseamna ca prin expresia corporala, persoana isi dezvaluie
starea mentala si emotionala, simpatia sau antipatia inconstiente
fata de partenerul de discutie Asadar, intr-o situatie de
comunicare,este esential sa existe o corespondenta intre exprimarea
corporala si cea verbala.
VII. Strategii de comunicare eficienta
VII. Strategii de comunicare eficienta
Reguli minimale ale unei comunicri eficiente
orientarea pozitiv a comunicrii (pe fapte plcute, stimulatoare,
afirmative)
comunicarea s fie bilateral, s permit schimbul de mesaje,
punerea de ntrebri
s permit intervenia tuturor cu mesaje, s stimuleze emiterea de
alternative
s faciliteze verificarea nelegerii mesajului
s fie securizant i nu prilej de abuz afectiv, emoional al unuia
asupra celorlali
concordana comunicrii verbale cu cea mimico-gestual
evitarea ambiguitilor, subnelesurilor, incertitudinilor,
aluziilor maximal vagi
evitarea suprapunerii, interferenelor n emiterea de mesaje (a
interveniei peste cuvntul celuilalt)
comunicarea eficient presupune construirea de mesaje clare,
concise i exprimate cu expresii i cuvinte uzuale.
Consecine ale eurii comunicrii: conflictul
Conflictul este o parte fireasc a procesului de comunicare i
apare constant n relaia cu prietenii, familia sau colegii de
serviciu. Apare atunci cnd:
dou sau mai multe persoane au interese diferite ntr-o
situaie
aceste interese sunt contradictorii i mpiedic comunicarea
adecvat ntre acele persoane
Rezolvarea eficient a conflictului are o serie de aspecte
pozitive:
crete motivaia pentru schimbare
mbuntete identificarea problemelor i a soluiilor
crete coeziunea grupului dup soluionarea lui
ofer posibilitatea dezvoltrii unor noi deprinderi
Dac situaia conflictual nu este rezolvat i persist n timp, pot
aprea efecte negative:
scade implicarea n activitate
scade sentimentul de ncredere n sine
duce la dificulti de relaionare
Obstacole n procesul rezolvrii conflictului:
Tendina natural de a explica mai nti care este punctul nostru de
vedere
Ineficiena noastr ca i asculttori
Teama c lucrurile nu vor iei aa cum vrem noi, de a pierde ceva,
de a recunoate c am greit
Presupoziia c vom pierde iar cellalt va ctiga
Strategii de abordare constructiv a conflictului:Utilizarea
mesajelor la persoana I pentru a descrie problema
Ascultarea activ a descrierii problemei din punctul de vedere al
celeilalte persoane
Reflectarea sentimentelor pentru a nelege i a clarifica ceea ce
simte cealalt persoan
Generarea a ct mai multe soluii posibile mpreun
Analiza alternativelor i alegerea variantei potrivite
Obinerea unui angajament
Planificarea datei la care se face evaluareaVIII. Efectele
mass-media in comunicare
Functiile mass-mediaCele ase funcii pe care le-am selectat spre
analizare le considerm dominante. Oricum, acestea, aproape toate,
suport un numr de combinaii posibile. Ele sunt :
functia de informare,ce satisface o incontestabila trebuinta
umana
functia de interpretare,ce se manifesta atat de explicit prin
productii jurnalistice de genul editorialului sau al comentariului.
Primul exprima punctul de vedere oficial al organului de presa, pe
cand cel de-al doilea face cunoscute publicului numai opiniile
personale ale autorului sau. Sunt cuprinse aici si selectarea
informatiei transmise si stabilirea unor prioritati percepute de
receptori drept adevarate ierarhii de importanta.
functia instructiv-culturalizatoare, care se refera atat la
furnizarea explicita de cunostinte cultural-stiintifice, ca in
cazul unor filme documentare sau pagini de popularizare a stiintei
din publicatiile periodice, cat si la promovarea, intr-o forma mai
putin evidenta, dar cu atat mai persuasiva, a valorilor, normelor,
modelelor de comportament ce tin de paradigma culturala a
societatii, la a carei stabilitate contribuie astfel, intr-o masura
deloc neglijabila.
functia de liant,care deriva din precedentele, caci indivizii
care poseda un bagaj de informatii asemanator, sunt preocupati de
aceleasi probleme ale actualitatii si impartasesc valori morale si
culturale comune se vor simti mai apropiati unul de celalalt si se
vor solidariza, la nevoie, dincolo de frontierele nationale,
religioase, politice sau rasiale, mobilizandu-se in favoarea unor
cauze nobile, percepute drept ale intregii umanitati.
functia de divertisment, care raspunde dorintei de relaxare a
omului stresat de solicitarile profesionale, dar si setei de
evadare intr-un univers imaginar a neadaptatului. Nu numai ca,
procentual, emisiunile sau paginile dedicate amuzamentului sunt in
continua crestere, dar, mai mult, se constata o orientare tot mai
marcanta catre tratarea in termeni de spectacol a tuturor
subiectelor abordate de mijloacele de comunicare in masa.
La acestea se pot aduga alte funcii (critic, polemic).
IX. Comunicare strategica
Strategii de aplanare a conflictelor la locul de munca.
Dicionarul explicativ al limbii romne defiete conflictul ca pe o
nenelegere, ciocnire de interese, dezaccord, antagonism, ceart,
diferend, discuie (violent) (DEX, 2009). Chiar i un dicionar de
psihologie, dei mai vechi, observ la conflict tot latura violent i
numai pe aceasta, chair dac este vorba de un conflict intern
"Ciocnire i lupt ntre motive, interese, atitudini opuse
i de fore relative egale i greu de conciliat sau
ireconciliabile" (P. Popescu-Neveanu, 1978).
Surse ale conflictului:
- diferenele i incompatibilitile ntre personae (trsturi de
personalitate, opinii,
atitudini, valori, nevoi, gusturi i preferine).
- nevoile i interesele umane (trebuine de fiziologice vitale, de
integrare social-
apartenen i dragoste, trebuine de apreciere i stim, de
cunoatere, estetice,
de actualizare- autorealizare i valorificare a propriului
potenial, tendia spre
ridicare social, tendina normativ de supunere la normele i
regulile sociale);
- comunicare precar, necorespunztoare sau lipsa comunicrii;
- lezarea stimei de sine prin contestare, minimalizare sau
critica din partea unei alte persoane, constrngerea sau persuadarea
unei persoane s acioneze contrar contiinei sale;
- conflictul de valori;
- conflictul de norme;
- comportamente neadecvate (negative-antisociale, positive dar
atipice-nepotrivite contextului social, neadecvate situaiei)
- agresivitatea
- absena competenelor sociale, cum ar fi dispoziia i capacitatea
de a acorda
gratificaii (recompense) i sprijin (ajutor) (e.g. empatia,
cooperarea, atenia
acordat celorlai);
- structura sau cadrul extern n care se desfoar o interaciune
(e.g.
constrngerile temporale, proximitatea persoanelor implicate
ntr-o disput).
- alte cauze (e.g. status, putere, prestigiu).
MODALITI DE PREVENIRE A CONFLICTULUI PRIN COMUNICARE
A. Stoica-Constantin consider c o comunicare preventiv pentru
conflict are n vedere att modalitile de iniiere a dialogului, ct i
cele de desfurare a acestuia.
A. Iniierea dialogului
Cteva dintre regulile concrete de iniiere a dialogului sunt:
- alegerea ca tem a situaiei date, n care v aflai amndoi;
- vorbii despre cealalt persoan, nu vorbii despre dumneavoastr.
Formulele de deschidere care se refer la persoana vorbitorului,
rareori reuesc s nchege o conversaie. S nu oferim informaii despre
noi nine fr s ne fie pus o ntrebare n acest sens;
- evitai deschiderile negative- critici, lamentri, observaii
acide care nu i ncurajeaz pe ceilali s stea de vorb cu noi;
- evitai ntrebrile prea deschise: Ce ai mai fcut n ultima vreme?
Povestete-mi despre tine. Cemai e nou? Acestea cer un efort prea
mare i un timp prea ndelungat pentru a li se rspunde, ceea ce-i
determin pe muli s renune chiar i la ncercarea de a face acest
efort;
- autodezvluirea (furnizarea de informaii despre propria
persoan). Oamenii cu care facem cunotin vor s afle i ei cte ceva
despre noi: cum vedem lumea, interesele, valorile noastre,unde
locuim. Acest proces este unul simetric, vom arta interes pentru
cellalt, punndu-I ntrebri. Vom lega apoi rspunsurile lui de propria
noastr persoan. Autodezluirea i evoluia
relaiilor de prietenie i a relaiilor intime sunt dou fenomene
care se alimenteaz reciproc.Creterea direct proporional a celor dou
elemente merge ns doar pn la un anumit punct al autodezvluirii,
dincolo de care aceasta poate fi un factor de nstrinare.
- regula primelor 10 secunde. Modul n care v prezentai n primele
10 secunde i autopercepia performanei sunt foarte importante n
deciderea succesului aciunii, printr-o rapid acordare a tonalitii,
ritmului vorbirii, expresiei feei, etc.
B. Desfurarea dialogului
- folosirea predilect a ntrebrilor deschise, dar nu vagi,
excesiv de deschise. ntrebrile deschise sunt de tipul: Cum? De ce?
n ce fel?
- ncurajri mrunte de tipul: neleg, A, da?, Chiar aa? Mai
spunei-mi ceva despre asta.
- podurilepunile ajut la fluidizarea conversaiei cu cineva care
rspunde eliptic. Ele sunt formule ca: Vrei s spunei c? De
exemplu..., i ce-i cu asta?
- meninerea unei duble perspective. Aceasta nseamn s ne gndim nu
numai la ceea ce vrem noi s spunem i s aflm, ci i la ceea ce l
intereseaz pe cellalt.
- a vorbi despre persoana celuilalt. Cei din jur ne plac sau nu
n funcie de priceperea noastr de a pune ntrebri despre subiectul
lor numrul unu, propria persoan.
- folosirea posesivului al meu, pentru a sugera implicarea
emoional a vorbitorului fa de obiectul comunicrii: mama mea n loc
de mama, ara mea, n loc de Romnia;
- valorificarea informaiilor care nu au fost solicitate, prin
care se poate obine o varietate de informaii;
- nclinarea capului. Micarea aprobativ din cap are efecte
benefice asupra ambilor nterlocutori
- cum s rspundem la critici. n astfel de situaii trebuie s tim
cum s rspundem la o observaie critic fr a-l jigni pe cellalt. Pe
scurt, la critic se rspunde n urmtoarele moduri:
1. Nu l vom contrazice i nu ne vom supra.
2. Dac ne dm seama c are dreptate, vom recunoate acest
lucru.
3. Dac nu are dreptate sau nu vrem s procedm cum ne cere el,
facem dou lucruri: i recunoatem dreptul la opinie dar continum s ne
meninem punctul de vedere i i dm de neles c vom face tot cum vrem
noi.
PRINCIPII COMUNICATIVE NECESARE N PREVENIREA CONFLICTULUI
Cele mai importante principii i atitudini comunicative pentru
prevenia i rezolvarea conflictului prin dialog sunt detaliate de A.
Stoica- Constantin (2004):
1. Accepiunea comunicrii. Comunicarea nseamn mprtirea propriilor
triri, efortul de a le cunote i nelege pe ale celuilalt i
cooperarea n gsirea unei soluii reciproc avantajoase.
2. Prezentarea preocuprilor cuiva nu nseamn i rezolvarea unor
probleme.
3. Voina, hotrrea de a-l nelege pe cellalt sau de ase face
corect neles,
implicarea i concentrarea tuturor eforturilor n rolul de jucat n
comunicarea
respectiv, de asculttor sau de vorbitor, reprezint atitudinea
care st la baza
unei comunicri. O comunicare eficient se poate nva. Dar atunci
cnd
atitudinea unei persoane nu este propice bunei comunicri,
comportamentele
nu o ajut.
4. Alegerea momentului. Momentul potrivit este important,de
asemenea alocarea timpului necesar pentru rezolvarea
conflictului.
5. Tolerana bilateral. Tolerana fa de dificultatea oamenilor de
a comunica
(inclusiv a noastr nine) este important. n acest sens, trebuie s
existe:
a) ateptri realiste fa de comunicare;
b) dreptul la opinii, probleme i exprimarea lor;
c) curaj s comunici clar ntr-un conflict i s i prezini mesajul
cu putere, dar
respectuos;
d) dreptul la reacie emoional spontan;
e) dreptul la inconsecven.
6. Claritatea mesajului, care presupune mulare pe stilul
celorlai de comunicare.
7. Evitarea atacului la persoan, care transform rezultatul
neconvenabil al unui comportament al celuilalt ntr-un atac la
persoan.
8. Interactivitatea dialogului prin feedback bilateral, ajutor
resciproc i cooperare versus competiie.
Strategii de reducere a conflictului
Cteodat conflictul aduce cu sine elemente negative care trebuie
nlturate din experiena de comunicare partenerilor pentru nu a umbri
relaionarea dintre ei. Strategiile pentru reducerea conflictului
apar ca fiind utile atunci cnd un conflict a fost escaladat, tinznd
s aib mai degrab un efect negativ dect unul pozitiv n interiorul
grupului. Astfel, se pot propune dou
tipuri de abordri:
- focalizarea pe schimbarea atitudinilor sau
- centralizarea demersului pe schimbarea comportamentelor,
practic acest lucru se poate realiza prin:
a) utilizarea integratorilor (apelul la persoane cu influen n
grup poate reduce intensitatea unor conflicte);
b) rotirea persoanelor de la un grup la altul, rotirea
responsabilitilor n grup;
c) n cazul conflictelor intergrupuri, identificarea unor
obiective supraordonate (propuse de o persoan cu autoritate-
moderator, ef) care s oblige grupurile s lucreze mpreun.
Elementele de identificare a modalitilor de utilizare a criticii
n mod pozitiv,
care s nu alimenteze conflictul:
- locul: critica nu trebuie fcut de fa cu alii;
- timpul corect: presupune s nu treac prea mult timp de la
comportamentul incriminant pentru ca situaia s posede
actualitate;
- termenii personali relev faptul c nceputul discuiei cu
persoana care urmeaz s fie criticat este important, de exemplu, se
poate formula astfel: Am o problem i vreau s discut cu tine...
- riscul poate presupune evaluarea consecinelor;
-utilitatea presupune faptul c se va ine cont dac se repet sau
nu compotamentul ;
-relaia presupune c atunci cnd cealalt persoan rspunde violent
argumentelor noastre,nseamn c a intrat n defensiv. De aeea este
important ca tot ceea ce este criticat s fie argumentat, iar
persoana criticat s neleag i s accepte critica;
-comportamentul relev faptul c trebuie criticat comportamentul i
nu persoana care are acel comportament, n integralitatea ei;
- de asemenea, critica trebuie s fie specific,evitndu-se
formulri vagi de tipul : tii la ce m refer...;
- o critic trebuie completat cu un mesaj non-verbal pozitiv, de
apropiere, de relaxare, destindere, oferind posibilitatea persoanei
criticate s se argumenteze.
Strategii de rezolvare a conflictului
n ceea ce privete strategiile de rezolvare a conflictului.
Acestea pot s dezvolte o arie extrem de larg de condiii practice,
de la strategii eficiente, la strategii eficiente de rezolvare a
conflictlui.
1) nonaciunea presupune opiunea uneia dintre pri de a nu face
nimic pentru a rezolva aciunea, ignornd-o;
2) traiectoriile administrative se obiectivizeaz prin puinele
aciuni n direcia rezolvrii problemei, de tipul o am n studiu;
3) tendina de a observa riscurile procedurilor de rezolvare a
conflictului este o opiune de rspuns care ofer o fals imagine c
persoanele respective sunt deschise spre rezolvarea problemei cnd
de fapt nu sunt;
4) secretizarea conflictului este o alt manier ineficient de
rezolvare a conflictului, conform strategiei ceea ce nu se tie, nu
rnete;
5) culpabilizarea persoanei presupune c acela care reclam
ndezirabilitatea unui fapt n grup, este o persoan problem. Se
ncearc astfel discreditarea respectivului membru al echipei,
izolarea i stigmatizarea sa, considerand c astfel, problema va fi
rezolvat.
Exist ns mai multe modaliti de a rspunde unei situaii
conflictuale:
1) abandonul- dac o persoan se retrage fizic sau emoional
dintr-un conflict, poate de teama confruntrii, neavnd nimic de spus
cu privire la problem;
2) reprimarea este refuzul de a lua act de existena unui
conflict, de a vorbi despre acesta;
3) stilul victorie-nfrngere este o confruntare de fore din care
una tinde s ajung deasupra;
4) compromisul este mpcarea fiecrei pri cu ideea de a ctiga
ceva, dar i de a renuna la ceva; totui, compromisul pune accentul
pe ideea de renunare i nu pe cea de ctig;
5) strategia ctig-ctig specific tehnicii de negociere, pune
accentul pe avatajele descoperirii de soluii mai bune, urmrind de
asemenea mbuntirea relaiilor ntre parteneri.
Comunicarea
pasiv
Comunicarea
Asertiv
Comunicarea
agresiv
Caracte-
ristici
Seevit abordarea problemelor care apar n procesul de promovare
personal (critici, conflicte)
Sunt ignorate drepturile personale n comunicare (dreptul de a fi
ascultat, de a ti exprima prerea)
Drepturile celorlalti sunt considerate ca fiind mai importante
dect drepturile proprii
Apare nencredere n propriile forte si n eficienta promovrii
personale.
Se discut si se clarific problemele care apar n procesul de
promovare personal (critici, conflicte)
Sunt respectate si sustinute activ drepturile personale n
comunicare (dreptul de a fi ascultat, dreptul de a-i exprima
prerea)
Este recunoscut att importanta drepturilor proprii ct si a
celorlalti
Se dezvolt ncredere n fortele proprii si n eficienta promovrii
personale
Sunt abordate ntr-o manier agresiv si ineficient dificulttile de
promovare personal
Drepturile personale n comunicare sunt susinute fr a tine seama
de drepturile celorlalti
Drepturile personale sunt considerate mai importante dect
drepturile celorlalti
Se dezvolt comportamente de ostilitate, blamare si acuzare a
celorlalti.
Comunicarea
pasiv
Comunicarea
asertiv
Comunicarea
agresiv
Efecte
Pe termen scurt
-scade anxietatea
-evit sentimentul de vinovtie
-suferint
-sacrificiu
Pe termen lung
-stim de sine sczut
-tensiuni interioare care duc la stres, furie, depresie
-afectarea strii de sntate
-iritarea celorlalti
-lipsa de respect din partea celorlalti
Asertivitatea este o atitudine fat de tine si ceilalti onest si
util.
O persoan asertiv cere ceva ce doreste:
-direct si deschis
iadecvat,respectnd propriile opinii si drepturi si asteptnd ca
si ceilali s fac acelasi lucru.
-cu ncredere, fr anxietate
O persoan asertiv:
-nu ncalc drepturile celorlalti
-nu va astepta ca ceilali s ghiceasc ceea ce doreste
-nu va fi anxioas si nu va evita situatiile dificile
Beneficiul major este cresterea ncrederii n sine si respectul
fat de ceilalti, mbunttirea abilittilor de luare a deciziilor
responsabile, dezvoltarea abilittilor de management a
conflictelor
Pe termen scurt
-eliberarea tensiunii
-sentimentul de putere
Pe termen lung
-sentimentul de vinovtie si rusine
-ceilalti sunt responsabili pentru propriul
comportament
-scade stima de sine
-resentimente n jurul persoanei agresive.