Moda post, post mode - Curtea de la Arges · la începutul anilor 1980, întro nuvelă SF de care îmi amintesc cu plăcere, care poate fi recitită şi acum, în cheie post… (O

Horia Bădescu: Între Scylla şi CaribdaDan Anghelescu: Vintilă Horia:

Credinţă şi cunoaştereDragoş Vaida: Ieşind din pandemie,

încotro?Nicolae Melinescu: Cecil Rhodes

cel urâtRaia Rogac: De vorbă cu poeta

Ana BlandianaElis Râpeanu: Marea Profesoară

Zoe Dumitrescu BuşulengaTudor Nedelcea: Elena Văcărescu – Un excepţional discurs la Academie

Lucian Costache: Paradoxalul Urmuz. Parodierea parodiei

Dan D. Farcaş: Manifest pentru o ştiinţă post­materialistă

Un joc de cuvinte, îl „descifrez”imediat. Nu e vorba despre postulPaştelui sau de alt post de natură

gastronomică, nu e vorba despre un post­funcţie într­o schemă de personal, nue vorba despre vreun substantiv, ci deprefixul post, cu sensul după, acelaşiîn mai multe limbi (ceea ce, probabil,i­a facilitat succesul). Prefixul de care, decâteva decenii bune, se abuzează copios.Cel mai frecvent se aude termenul depostmodernism, o boală generalizată încultură, extinsă şi în afara acesteia (s­ausemnalat determinări reciproce cu istoriamodernă însăşi, nu degeaba FredricJameson titra Postmodernism, or TheCultural Logic of Late Capitalism, DukeUniversity Press, 1992), cu o versiunenumită, cam la repezeală, chiar post­postmodernism. Pană de inspiraţie termi­nologică sau accentuarea jocului de­arelativizarea­disoluţia­textualizarea, debătrâneţe cu porniri puşteşti? Probabilcă amândouă, chiar dacă un titlu precumPostmodernism Is Dead. What ComesNext? (căutaţi pe web) ne îndreaptă spreprima posibilitate. Ar fi o revenire recon­fortantă, chiar dacă având un nume cool­neadecvat (care face plauzibilă adăugareaîncă unui „post” înaintea lui „postpost”, iardacă se insistă, devine necesară folosireaunei notaţii matematice…).

În faţa multor lucruri s­a agăţat buclu­caşul prefix, aici menţionez numai douăexemple sonor­crepusculare: vremeapost­adevărului (n­a intrat în DOOM, alegsă scriu cu cratimă) şi post­umanism.

Trăim prima „vreme”, am mai vorbitdespre ea, îi suntem subiect şiobiect, nici nu ne dăm seama cât

de mult ne influenţează – şi cât de profund:dacă ne învăţăm să nu mai credem în nimic(ce lume tristă!), vom începe să verificămtotul (ar fi bine, dar obositor), să nu maiascultăm nimic (versiune de autism) sausă credem numai sursele „sigure” (ar fipericulos, pentru că acestea vin de regulădin bule în care ajungem captivi). Psiho­sociologii, politologii, poate şi istoricii săne spună cum va fi şi ce cale să alegem.

La vremea post­umanismului nu amajuns, dar ne îndreptăm destul de vizibilîntr­acolo. Bibliografia aferentă estebogată, mi s­a confirmat la o conferinţă peacest subiect organizată de UniversitateaApollonia din Iaşi, în jurul lui 1 martie 2020.Înlocuirea omului cu post­omul, cu un

hibrid (fizic şi cultural) om­maşină. Un „protezozaur”,ca să reiau un termenpe care l­am folosit pela începutul anilor 1980,într­o nuvelă SF de careîmi amintesc cu plăcere,care poate fi recitită şiacum, în cheie post…(O chestiune gravă eradiscutată în text, actualăşi la vremea… Covid­19:ce drepturi mai are un omîmpănat cu proteze, câtmai este om şi cât maşină?

În nuvelă, decizia era luată… la kilogram.Metaforic vorbind, cam la fel cum au pro­cedat grijuliii decidenţi de astăzi în ceeace­i priveşte pe bătrâni.) Iar dumnealuiY.N. Harari ne asigură că procesul esteinevitabil: salvarea umanismului prinînlocuirea umanităţii… Trecând sau nuprin dilema protezozaurilor?

Am citat mai devreme titlul „Post­modernism Is Dead” pentru aaminti că, oarecum înaintea modei

post, a existat o „modă dead/end” (folosescversiunea englezească, e mai neutră, emai internaţională). Dumnezeu a murit(Nietzsche, 1882), timpul şi spaţiul au murit(McLuhan, 1962+, adăugând „Bine aţi venitîn satul global!”), istoria a murit (Fukuyama,1992), sfârşitul lumii a fost anunţat de maimulte ori, că mulţi ani din ultima vremes­au scris cu cifre „interesante” (şi 2020e astfel…). Există o noimă în toate celedinainte, dar există şi o masivă doză decăutare a ratingului, nu insist. Adaug însăun fapt poate surprinzător pentru cititor,de data asta, mai degrabă punctând spreo realitate serioasă: şi în ştiinţă se totanunţă sfârşituri, începând cu ştiinţele„grele”/exacte, matematica, fizica,informatica.

Reiau câteva titluri, cronologic, spreilustrare doar: Edsger W. Dijkstra (infor­matician notoriu, a primit în 1972 PremiulTuring), „The End of Computer Science?”,Communication of the ACM, martie 2001,şi „Under the Spell of Leibniz’s Dream”,Information Processing Letters, februarie2001; David Pratt, „The Farce of ModernPhysics” (internet, ianuarie 2008); KeithDevlin, „The Death of Mathematics”(internet, 2013).

Amintesc câte o idee de la fiecare:Dijkstra – distincţia birocraticăîntre teorie şi aplicaţii poate ucide

teoria (iar că „Applied Mathematics Is BadMathematics” a spus­o, în această formă,poate prea tranşantă, Paul Halmos, încă din1981, şi în moduri similare mulţi alţii). Pratt– fizica modernă este o înşiruire de modelematematice din ce în ce mai sofisticate,care nu explică nimic, bazate pe presupu­neri neverificabile, având ca principală„aplicaţie” proiectarea de acceleratoaregigantice care să verifice eventual unelepresupuneri. Devlin – matematica se facecu creionul, nu pe calculator; într­ogeneraţie de acum încolo, matematicatradiţională poate să moară din cauzadependenţei matematicienilor de tastatură.

(Continuare la pag. 2)

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020

cy

mk

Din sumar:

www.curteadelaarges.ro

Revista apare sub egida Centruluide Cultură şi Arte „George

Topîrceanu” din Curtea de Argeşşi a Asociaţiei Culturale

„Curtea de Argeş”.

ORAª REGAL

Moda post, post­modeGheorghe PĂUN

Monumentul Eroilor din Bezdeal­Dâmboviţa

Revistã de culturã

Când ne­aducem aminte de bunul­simţde­odinioară al poporului nostru neatmosferizăm oarecum c­o altă epocă,

plină de senin şi de cuminţie, lipsită de pretenţii,sănătoasă. Poporul citea pe atunci scrierileunui Anton Pann, ale unui Gherasim Gorjan.Azi citeşte Dramele Parisului, Mizeriile Londrei,Misterele Puşcăriei. Nu era vrun lucru mare TiluBuhoglindă, Arghir ori Leonat din Longobarda,dar formau – de bine, de rău – o atmosferăintelectuală de­un admirabil bun­simţ şi adeseacu mult haz. În orice caz, nu se corumpeafantazia oamenilor şi nu li se vicia judecata.

Astăzi, dac­am judeca intelectul popular dupăceea ce el citeşte, am trebui să rămânem uimiţi decorupţia de fantazie şi judecată care se introducesistematic în el, dar totodată am înceta de­a nemira de ce acest ogor al creierului omenesc adevenit atât de primitor pentru orice idee suptădin degete, de judecata omului din popor numai e în stare de­a rezista nici celei mai comunesofisme făcute de­o gazetă guvernamentală,de ce acest teren e atât de pregătit pentru a primiabsurdul în el şi a rămâne indiferent faţă cu celemai elementare adevăruri.

E desigur ceva elementar ca o reformă, înaintede­a fi introdusă, să fi devenit necesară, să fiecerută de cineva, de grupuri ale populaţiunii saude populaţiunea întreagă. Am dori să ştim cineîn ţara aceasta cere electivitatea magistraturii,cine sufrajul universal? Nimeni.

Cu toate acestea, zilnic Românul readuce petapet când una, când alta şi aproape totdeaunacu acuzarea că partidul conservator se ridicăcontra drepturilor poporului, contra naţiunii.

Până când aceste fraze banale, lipsite deorice cuprins, mai pot afla urechi crezătoare?

Dar cine vă cere electivitatea, cine vă ceresufrajul? Ceea ce vă cere lumea nu e să­i luaţiochii cu formări, deformări şi reformări; muncă văcere. Dacă avem nevoie de ceva este mai înainte

de toate o administraţie cu ştiinţă de carte şiinsuflată de spiritul probităţii; acelaşi lucru secere de la judecători, de la profesori, de la oriceorgane ale statului. În loc de­a restitui poporuluiprin muncă serioasă ceea ce vă dă ca bugetal cheltuielilor, ne veniţi zilnic, cu aerul tragical Dramelor Parisului şi al Mizeriilor Londrei,să cereţi ba reformarea legii electorale, baelectivitatea magistraţilor, ba câte toate.

Toate acestea nu ajută nimic, nu uşureazăc­un grăunte măcar sarcina socială, din contra,o îngreuie fără niciun folos şi ţara stă tot peloc, ţăranul ară tot cu plugul lui Mircea cel Mare,administraţia tot rea, şcoala tot mediocră, justiţiatot înjghebată din oameni ce vor să­şi facă întribunale practica de advocatură.

După cum ni se pare nouă, legile şiorganizarea politică ar fi putut să rămânăcu totul aceleaşi care erau înainte de

1700; nu l­ar fi durut pe nimenea capul de toateacestea. De ce căutăm în legi, în forme şi înreforme scrise ceea ce nu este, nu poate ficuprins în ele: probitatea aplicării lor şi cunoş­tinţele tehnice de resort? Legile cele mai bunenu fac din subprefect un om cu ştiinţă de carte;cea mai bună constituţie din lume nu poate facepe­un Simeon Mihălescu să ştie altceva decâta se iscăli şi a se învoi cu Warszawsky; legiscrise nu pot înlocui munca, nu probitatea,nu cunoştinţele şi practica afacerilor publice.

Acesta este însă blestemul demagogiei, de­avedea relele acolo unde nu sunt şi de­a nu lerecunoaşte acolo unde sunt în adevăr. Ele suntîn ignoranţă, în cele patru clase primare erijateîn om de stat; ele sunt în lipsa de probitate, înlipsa de creştere şi de cultură; în contractareade trebuinţe străine, pe care inepţia de­a muncinu le poate satisface decât recurgând la mijloacemaloneste şi la şarlatanie politică. Acestea suntrelele ce trebuiesc combătute, nu legea electorală

ori numirea magistraţilorde către guvernul regelui.Şi, dacă organele roşii aravea mai multă onestitatede cugetare, s­ar pune săcombată asemenea relelereale, nu cele fictive şiimaginare; ar căuta reme­dii în contra ignoranţei şiimprobităţii, iar nu reme­dii scrise pe hârtie încontra organizaţiuniiactuale.

(Timpul, 10 aprilie 1882)

Ceea ce ne pareun semn carac­teristic al vremii

este că în senat se vor­beşte româneşte; bine,de­a dreptul, fără înconjurşi fără frază. Cine ştie ce însemnătate mareare limba asupra spiritului, cum ea­l acopereşi îl pătrunde, cum limba noastră veche trezeşteîn suflet patimile vechi şi energia veche, acelava înţelege de ce ne pare bine de lucrul acesta.Fie cineva ateu şi păgân, când va auzi muzicăde Palestrina, sentimentul întunecos, neconştiental creştinătăţii îl va pătrunde şi păgânul sau ateulva fi, pe cât ţine impresia muzicii, creştin pân­înadâncimile sufletului. Şi limba strămoşească eo muzică; şi ea ne atmosferizează cu alte timpuri,mai vrednice şi mai mari decât ticăloşia de azi, cutimpuri în care unul s­au făcut poporul şi una limba.

Suta a şaptesprezecea e purtată de ţinta de­ada unitate limbii şi poporului şi ne pare bine căîn Senat se începe a se vorbi româneşte, pentrua restatornici de sus unitatea compromisă prinexperimente filologice şi prin înrâurirea dicţiona­rului franţuzit al breslei advocaţilor.

(Timpul, 1 mai 1882)

Redactor­şef : Gheorghe Păun

Colegiu redacţional: SvetlanaCojocaru – membru corespondental Academiei de Şt i inţe a Moldovei,Chiş inău, Florian Copcea – scriitor,membru al USR ş i USM, Drobeta­Turnu Severin, Ioan Crăciun –director al Editurii Ars Docendi,Bucureşt i, Spiridon Cristocea – conferenţiar la Universitatea Piteşti, DumitruAugustin Doman – scriitor, Curtea de Argeş, Sorin Mazilescu – lector laUniversitatea Piteşt i, Marian Nencescu – cercetător asociat la Institutulde Filosofie al Academiei Române, Eufrosina Otlăcan – profesor universitar,Bucureşt i, Filofteia Pally – expert naţ ional etnolog, Muzeului Viticulturii ş iPomiculturii Goleşt i, Argeş, Cornel Popescu – director al Muzeului JudeţeanArgeş, Piteşt i, Octavian Sachelarie – director al Bibliotecii Judeţene „DinicuGolescu”, Piteşt i, Adrian Sămărescu – conferenţ iar la Universitatea Piteşt i,Ion C. Ştefan – profesor, membru al USR, Bucureşt i, Maria Mona Vâlceanu –scriitor, Piteşt i, Constantin Voiculescu – profesor, Curtea de Argeş

Revistă lunară de culturăApare sub egida Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” (Bv. Basarabilor 59)

şi a Asociaţiei Culturale „Curtea de Argeş”Redacţia: Str. Schitului 45A, 115300 Curtea de Argeş

Tiparul: Venus Printing Solutions SRL, Iaşi

E­mail: [email protected]: www.curteadelaarges.ro Abonamente se pot face direct la redacţie, trimiţând contravaloarea (60 lei/an) în contul specificat mai josşi , prin e­mail, adresa poştală.

ISSN: 2068-9489Întreaga răspundere ştiinţifică, juridică şi morală pentru

conţinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricăruiarticol se face numai cu acordul autorului şi precizarea sursei.

Revista poate fi sponsorizată prin Asociaţia Culturală „Curtea de Argeş”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901.

(Urmare din pag. 1)

Sunt multe de adăugat la fiecare dintre cele trei puncte. Cumvaparadoxal, informatica teoretică are probleme şi din cauza pro­greselor inginereşti şi la nivelul software (conectivitate în primul

rând), care au făcut posibile soluţii pentru multe probleme practice prinfolosirea forţei brute, iar asta poate induce iluzia că nu mai e nevoie deteorie, drept care contabilii şi decidenţii din afara informaticii pot ucidegâsca ce face ouă de aur (Dijkstra). La rândul ei, matematica „pură”se află sub presiunea matematicii „experimentale” şi a demonstraţiilorobţinute pe calculator, imposibil de reluat şi verificat cu mâna, iarmatematica aplicată este tot mai mult revendicată de informatică.

Există însă un context mai general care induce pesimism în ceeace priveşte ştiinţa. Doar câteva idei, mai toate de tip „post”: excesivaspecializare, necesară pentru a face performanţă („civilizaţia analfabe­tismului”); concurenţa globală/globalizatoare, care face dificilă obţinereade proiecte/bani, promovând birocraţia, exacerbând scientometria, fetişi­zarea „punctelor”, în dauna plăcerii de a cerceta; obsesia „progresului”,productivismului, creşterii, legate toate acestea de consumerism, deci deprofit (iarăşi banii!); în context, aplecarea studenţilor spre profesii imediatlucrative, spre „joburi” mai bine plătite, chiar dacă mai efemere sau de nivelştiinţific mai scăzut; peste toate, mediocrizarea generalizată a societăţii,

de la mass­media la politică (în toată lumea, dar la noi, cu fireasca„originalitate”), de la şcoală la „IQ­ul planetar” (am văzut diagnosticede acest gen în multe locuri, dar nu ştiu cum se poate evalua cât de câtobiectiv indicatorul cu pricina – şi până nu e prea târziu…).

Şi totuşi, apare natural o inevitabilă reacţie (optimistă!...): aşa nu semai poate! Trebuie să existe şi un sfârşit al… sfârşiturilor! Dupămoda post trebuie să vină şi o post modă! O vreme a post­modelor,

când nu va mai fi promovată originalitatea ca scop în sine, nu va mai fi debonton să fii trendy, nu se va mai face carieră din inventarea de isme saudin afilierea snoabă la ele, când vor fi de laudă lucrurile trainice, perene,ancorate în tradiţie. Am închis astfel cercul explicării titlului.

Iar semne sunt – am spus de mai multe ori că văd/simt în lumea ultimilorani („ultimii” în sensul de recenţi, nu altfel…) un punct de inflexiune alistoriei. Corona­pandemia este un simptom şi un prilej, s­a tot repetatcă este şi un moment de resetare a lumii. Cauză sau efect, nu ştiu, poateamândouă. I­am zis uneori pangoliniadă, pentru că nu e clar cât e molimăşi cât e exagerare educativă, pedagogie planetară, în toată povestea asta.Cine ar putea fi „învăţătorul”, nici asta nu e clar. Necesară pedagogie, fărăîndoială. Din păcate (numărul de morţi tot creşte), preţul e mare.

Să sperăm că lumea va trece clasa… că nu va fi nevoie să vinăla reexaminare… în toamnă…

Curtea de la Argeş

Domnul Eminescu scris­a

Anul XI Nr. 8 (117) August 20202

Toate­s vechi şi nouă toate...

Monumentul luiMihai Eminescu

de la C. de Argeş

Scriu cu un tot maiacut sentiment alinutilităţii. Am tot mai

mult impresia că ispita lecturiise îndepărtează pe zi ce trecede omul contemporan, căa încerca să­l scoţi din vrajacacofoniei internautice şibâlciul deşertăciunii imaginii

e „vânare de vânt”, vorba unui chitarist nobelizat. Mainimeni nu e dispus să asculte ceea ce nu vine dinsloganurile înseriate, care te plasează în ocrotitoarearezervaţie a mulţimii unde se disipează vinovăţii şiresponsabilităţi. Reflecţia, efortul de a înţelege ce sepetrece cu tine şi cu lumea, de a te situa în raport deceilalţi şi, uneori, chiar de propria existenţă, a rămasundeva, în orizontul unor „vremi mai mari la suflet”.La ce bun să te străduieşti a afla cine eşti, de undevii şi încotro te îndrepţi? La ce bun să te întrebi ce eviaţa, ce rosturi are ea, dincolo de stereotipiile zilnicecare­ţi asigură confortul burţii şi al distracţiei, ce rostsă asculţi avertismentul unor vremuri cu care nu aişi nici nu vrei să mai ai de­a face: Memento mori!?La ce bun să pricepi că eşti unic şi irepetabil şi să­ţiasumi această realitate, cu bucuriile şi primejdiile ei,când e atât de cald şi bine în pântecul gloatei? De cesă te oboseşti cu atâtea inutile eforturi, când cineva,văzut sau nevăzut, n­are importanţă cine, o poateface în locul tău, când nu trebuie decât să­l laşisă hotărască şi să aleagă drumul în numele tău?Socializează, spune şi fă ceea ce fac toţi ceilalţi!Urmează morcovul care flutură ademenitor dinainteaasinului, sub surâsul emoticoanelor şi dansul delucioli ai portabilelor! Încrede­te în măreţia tehnolo­giilor. Lasă­ţi inteligenţa să se odihnească, oricumnu poate face faţă celei artificiale. Viitorul nu maie al tău. E al ucenicului vrăjitor. Am intrat în orizontulaleatoriului şi entropiei. Dar niciodată aroganţa, maniagrandorii, narcisismul omului n­au fost atât de mari.O umanitate fascinată de propria­i capacitate decreaţie ştiinţifică, de tehnologia deificată şi de virtualulatotputernic. Cu toate că Aldous Huxley ne preveneaacum un secol că: „Progresul ştiinţific n­a făcutaltceva decât să ne ofere mijloace mult mai eficacepentru a regresa spiritual şi moral”. Minunata lumenouă, despre care vorbea acesta, era lumea iluzieiatotputerniciei individului asupra lumii şi destinului

social, ca parte din arsenalul de droguri cu careomenirea era şi este ţinută sub control: de lastupefiante, la libertinajul sexual, de la iluzia uneichermeze nesfârşite, despre care vorbea Hemingwayîn jurnalul lui parizian, O sărbătoare continuă, la circulmedia, această iluzorie la belle époque a dat impresiacă umanitatea era stăpână pe libertatea de a faceorice, fără să mai perceapă, în mintea adormităde droguri, controlul subteran căruia îi era supusă.

Doar că paradigma Huxley n­a părut afi suficient de eficace celor interesaţi deacest control. Aşa încât, pumnul a fost scos

din mânuşa de catifea şi varianta terorii, a spaimeicopleşitoare, pe care o experimentaseră, cu succes,încă valurile popoarelor migratoare năpustite asupraEuropei, „Biciul lui Dumnezeu” a fost scos de lanaftalină pentru a­şi arăta sălbatica străfulgerareîn ideologiile brune sau roşii.

Lumea e în esenţa ei o permanentă pulsaţie,o succesiune de deveniri şi reveniri. Maleficul însuşi,ca parte a acestei lumi, nu scapă acestei alternanţe.Anilor întunecaţi, a căror experienţă părea inaccepta­bilă occidentului victorios, le­a urmat o nouă epocăde prosperitate dezlănţuită, de consumerism şi hedo­nism deşănţat, de libertinaj, de pervertire a sensuluivalorilor fundamentale. Numai că excesul s­a dovedit

mereu ineficace şi reclamă întotdeauna o inversarea polilor.

Am trăit deci, mulţi dintre noi fără să­şi dea şisă ia seama, momentul unei schimbări de paradigmă,noua trecere de la Huxley la Orwell, cum numeaGabriel Popa într­o admirabilă şi succintă analizădin revista Lumea mutaţia la care asistăm, trecereade la drog, înţeles nu doar ca substanţe stupefiante,la spaimă, la iminenţa dezastrului, la teroare, pentrua realiza Supunerea, despre care vorbeau, în roma­nele lor cu acelaşi titlu, Michel Houellebecq şi EugenUricaru. Precum avertiza Yuval Noah Harari înFinancial Times: „Multe măsuri de urgenţă propusepe termen scurt vor deveni [mâine] lucruri obişnuiteîn peisajul cotidian.”

Uşurinţa cu care „lumea civilizată” (oare?),anesteziată de psihoza spaimei de moarte, indusăîntr­un planetar experiment social, renunţă cu orbirela drepturile şi libertăţile ei inalienabile este stupefi­antă. Nimeni nu pare a mai lua în seamă profeţiilelui Albert Camus din Ciuma, deşi retrăim din plinspaimele şi psihoza despre care vorbeşte romanulacestuia, presiunea lor insuportabilă asupra oame­nilor, cărora le modifică, le alterează sau le fortificămodul de existenţă, comportamentul faţă de ceilalţidar şi faţă de sine, angoasa claustrului, a izolării,a lipsei de control asupra propriei vieţi pe care oimpune un inamic nevăzut, toate interdicţiile frustranteşi deseori negândite, absurde şi cinice, pe carele practică mecanismele sociale.

În tot acest malaxor social şi psihologic,despre care vorbea acelaşi Yuval Noah Harari,pentru luarea la cunoştinţă a zicerii căruia

îi mulţumesc domnului Gabriel Popa: „Tehnologiiimature sau chiar periculoase sunt folosite imediat,deoarece riscul de a nu face nimic este mai mare.Ţări întregi sunt folosite drept cobai în experimentesociale la scară largă.”

Retortele ucenicului vrăjitor pregătesc licorilemagice pentru a mankurtiza, cu acadelele droguluisau cu otrava spaimei, noos­ul planetar. Iar diavolulne asigură că nu există, făcându­i cu ochiul de dupăperdea.

Între Scylla şi Caribda, doar Dumnezeu mai poatesalva sufletul sărmanului corăbier!

Vintilă Horia: Credinţă şi cunoaştereDan ANGHELESCU

Dacă aprofundămsensurile şisemnificaţiile

pe care le degajează înintegralitatea lor scrierile horiene, descoperimpersonalitatea complexă, inclasabilă pe coordona­tele obişnuite, a unui scriitor care lansa un amplurechizitoriu asupra epocii actuale, iniţiind o epuizantăşi tulburătoare investigaţie dedicată fenomenuluiCunoaşterii. Oricine îşi va oferi iscusita zăbavă dea pătrunde în profunzimea meditaţiilor lui distingeprezenţa unuia dintre cei mai importanţi gânditoriai veacului XX, Vintilă Horia situându­se, alăturide un Oswald Spengler, Paul Valéry, Ortega yGasset, Ernst Jünger ori Raymond Abellio, ceicare – în tragic­dramatica desfăşurare de evenimentea veacului – au încercat o desluşire a marilor enigmece apasă asupra Timpului, a Civilizaţiei şi, mai ales,a destinului cu care se confruntă umanitatea.

Să reamintim că, în octombrie 1936, în nr. 8 alrevistei Gândirea, debutantul (nu împlinise încă 20de ani) publica sub titlul Către o nouă cunoaştere aomului, un strălucit comentariu la cartea doctoruluiAlexis Carrel L’homme, cet inconnu. Consideraţiilesale de atunci arată că atât problematica, precum

şi interogaţiile ce aveau să domine în preocupărilescriitorului de mai târziu erau pe deplin conturate.Vorbind despre „progresul civilizaţiei” văzut mai alesca un „zbor către comoditate şi efort facil de satis­facere a unor pofte degenerate” (v. Albu, Anghelescu,2016: 60), încă adolescentul Vintilă Horia subliniaideile celebrului doctor privind civilizaţia care, „neso­cotind individul în folosul masei”, a generat apariţia„celei mai grave maladii a vremurilor”, un „avortonal maşinismului” cunoscut sub numele de proletariat.Acesta „va fi ruşinea eternă a civilizaţiei ştiinţifice”,sfârşind prin a „suprima familia ca unitate socială,stingând inteligenţa şi simţul moral, distrugând ulti­mele resturi ale culturii şi ale frumosului. Dictatura/.../maselor inculte, nu va fi decât o sinistră himeră amaşinismului modern, reuşind cel mult o guvernarede carton cu un sfârşit în ea însăşi.” Astfel se vaîntrona o domnie a mediocrităţii, spulberându­se„toate năzuinţele spre înalt ale spiritului”. (Ibidem: 64)

Vintilă Horia mai afirma la momentul acelacă scopul civilizaţiei ar trebui să urmăreascănu „progresul ştiinţei şi al maşinilor, ci pe cel

al omului”. În astfel de circumstanţe, unica salvare(întrezărită de doctorul Carrel) ar fi fost să se apeleze

la o elită de învăţaţi, „care să cuprindă toate dome­niile de activitate omenească, pentru ca, având ovedere de ansamblu, să descopere viciile sistemuluinostru social, să­i prescrie remediile” şi să „îndreptecivilizaţia pe calea unui nou început.” (Ibidem: 64)Ideea acelei necesare elite îl va urmări îndelung şi, încele din urmă, se va materializa în acel amplu şi uniceseu­interviu intitulat Călătorie la centrele Pământului(Viaje a los centros de la Tierra). Va fi un demersdestinat reunirii celor mai importante centre creatoarede energii explicative, în tentativa de a se alcătui un„vocabular general, un pact între înţelepciuni, caresă facă din nou posibilă o înţelegere totală a omului”.(Horia, 2015: 16) Acesta va fi modalitatea prin careliteratura lui (romanele, eseistica, incluzând până şipoezia) va încerca să răspundă exigenţelor impusedin perspectiva Cunoaşterii.

În fruntea elitei de învăţaţi vor fi plasaţi – cum şispune – filosofii, Vintilă Horia considerând că „filosofiaconstituie linia directoare a vieţii, o culme a activită­ţilor omeneşti, motorul şi sinteza lor”. (Horia, 2015:15) Aceasta şi pentru că, în epocă, apartenenţafilosofiei, a metafizicii şi a literaturii la domeniulCunoaşterii avea să fie pusă sub semnul întrebării.

...Odinioară, Sphinxul era cel care punea omului întrebarea despre om, pe care Oedip credea că o rezolvase, pe care noi toţi amcrezut­o rezolvată; astăzi omul este cel care pune Sphinxului, inumanului, întrebarea despre inuman, despre fatal, despre

dezinvoltura acţiunile noastre, despre dezinvoltura lumii faţă de legile obiective. Obiectul (Sphinxul), cu mult mai subtil, nu răspundenimic, niciodată. Şi totuşi, nesupunându­se regulilor şi desjucând dorinţa, el răspunde în secret la cine ştie ce altă enigmă.

(Jean Baudrillard, Strategiile fatale)

O, Doamne, nu Te­am căutat atât /.../ Spre a fi înţeles, cât pentru a înţelege... (Sfântul Francisc din Assisi)

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 3

Homo sapiensÎntre Scylla şi Caribda

Horia BĂDESCU

Exacerbările disolutive ale pozitivismului(să amintim de Rudolf Carnap şi de Cerculde la Wiena cu aşa­numita Concepţie

ştiinţifică despre lume / Wissenschaftliche Weltan­ffassung) intenţionau o drastică limitare a teritoriilorCunoaşterii. Întreaga filosofie era subordonatăexigenţelor empirismului, fiind redusă la o simplăactivitate de „clarificare logică a gândurilor”(Wittgenstein). Întregul gândirii se redirecţiona cătreprocesele de producţie ale civilizaţiei de consum,provocând o posibilă închidere a oricăror alte ori­zonturi de raţionalitate. Se iniţia o aberantă tentativăde alienare mecanizantă a esenţelor umanului,adeverind predicţiile întunecate ale lui Spenglerdespre timpurile omului faustic în care civilizaţia tindesă devină „...o maşină, care face sau vrea să facătotul după modelul maşinii. /.../ O lume artificială,avertizase el, pătrunde şi otrăveşte lumeanaturală. /…/ Faptul ca gândirea umanădescătuşată nu­şi mai poate înţelege propriileconsecinţe face parte din tragismul acestuitimp.” (Spegler, 1931: 81,82).

În astfel de circumstanţe şi­a făcut apariţiatânărul Vintilă Horia, realizând, cu o uimitoareprecocitate, că umanitatea traversează o epocăde erori şi derapaje fără precedent şi că însăşiraţiunea a devenit coruptibilă. Ca scriitor, îşiasumă, încă de la debut, destinul, conştiinţaşi vocaţia tragică a cunoaşterii. Cunoaşterea esuferinţă va spune el, mai târziu, într­un interviuacordat revistei Punto y coma. Cât despreesenţa întregii sale opere, ea se lasă cuprinsăîn doar două cuvinte a căror completitudineeste totală: Credinţă şi cunoaştere.

Iată de ce literatura lui are, în spiritul ei, omiză cu totul aparte. Veritabile tratate de marerigoare şi erudiţie, romanele lui, ca şi eseistica,au fost gândite – şi ele – într­o amplă comple­mentaritate, formând un tot care, desigur, este şiliteratură, dar, în concepţia lui, aspiră să fie mai multdecât atât. Savant, om al unor ample şi profundemeditaţii despre lume şi timp, Vintilă Horia le con­sideră, aşa cum şi spune, „instrumente de cercetareşi tehnică de cunoaştere, cea mai complicată, unicaposibilitate de a cuprinde realitatea într­o singurăoperă, mai mult decât fizica, biologia sau muzica,unica realmente capabilă a descrie un tot”. (Horia,op. cit.: 214). Ca autor, devine vizibilă insaţiabilalui nevoie de a fi mereu în proximitatea taineide­ne­cuprins a Fiinţei.

În realitatea agitatului veac XX, dincolo de erorişi derapaje, una dintre lapidarele premoniţii spengle­riene, veritabil ecou al dantescului Lasciate ognisperanza, rămâne de­ne­şters: „Orice mare culturăeste o tragedie; istoria omului este tragică în tota­litatea ei. Însă păcatul şi prăbuşirea omului fausticsunt mai mari decât tot ce au putut vedea vreo­dată Eschil şi Shakespeare.” (Spengler, 1996: 78)Într­adevăr, umanitatea de după Al Doilea RăzboiMondial se confrunta cu ceea ce Spengler nu ezitasă numească „marea modă a semidocţilor, a adună­rilor populare radicale, a marxiştilor şi scriitorilor deliteratură etic­socială care se vor considera gânditorişi poeţi”, instaurându­se „o formă complet nouă şitârzie, lipsită de viitor, dar inexorabilă a existenţeiumane”. (Spengler, 1996: 57)

Acesta este, în fondul ei tragic, realitateaTimpului ce i s­a dat lui Vintilă Horia, Timpulîn care – cum spune Spengler – metropolele

n­au mai adăpostit înlăuntrul lor un popor, ci o masă...Iată de ce scrisul lui a gravitat în jurul tulburătoareiprobleme a timpului. Confruntarea cu acest effrayantDieu sinistre (Baudelaire) şi aspiraţia de evadare dinminciuna marelui timp mesianic (cum îl numise WalterBenjamin) îl alătură în ipostază de comiliton al luiMircea Eliade. Azvârlit de un cataclism al Istorieiîn destinul tristelor şi nesfârşitelor bejenii, modelultipologiei pentru care optează în literatura lui estecel al rătăcitorului, al unui Waldgänger abandonatîn grija şi mila lui Dumnezeu. Iată de ce perspectivareligioasă asupra existenţei domină şi, de fapt,iluminează totalitatea demersurilor sale epice, iarconfruntările capătă o evidentă aură mistică. Înromane (Les impossibles, Marta o la segunda guerra,Le voyage à San Marcos), exilul şi pelerinajul capătăreverberaţii ample nu numai ca trimitere la situaţiaexilatului din Europa de Est, ci şi la o stare de lucruricu mult mai generală, aceea care­l vizează, înesenţă, pe omul veacului XX, altfel spus, aceeacare atinge condiţia şi determinările acestuia.

Privitor la configuraţiile apărute în literatura tinerilordin perioada interbelică (devenită ulterior literaturaexilului românesc), trebuie semnalată apariţia unorelemente de nouă poietică sub iradiaţia cărora,inevitabil, avea să se afle, la un moment dat, atâtVintilă Horia, dar şi încă mulţi alţii. Asupra acesteistări de fapt, referiri ample şi edificatoare oferă cores­pondenţa dintre poetul Horia Stamatu şi profesorulPaul Miron. Se face vorbire despre apariţia elemente­lor de nouă poetică influenţată de o strictă reconside­rare /.../ şi de zguduitoarea introducere la problematimpului, Was ist Metaphysik? a lui Heidegger. /.../Existenţialismul se năştea în România.” (Miron,2007: 83)

Evident, o răsturnare fundamentală survenea înistoria şi în configuraţiile romanului românesc, prinsimpla repunere în discuţie a dimensiunii temporale.

Timpul continua săîşi reafirme obsesivprezenţa în preocu­pările gânditorilor,romancierilor şieseiştilor. Dartermenii în care seaducea în discuţieprezenţa luidobândea noiconotaţii şi accentede o natură mult maiprofundă şi gravă,coloratura Timpului

căpătând inflexiunile unui fatumtragic. Aşadar, de aici încolo,Timpul nu va mai fi obiect decontemplaţie, ca în heraclitis­mul volatil al interiorităţii unuiMarcel Proust. Aruncat încondiţia plină de dramatism şisfâşiere a exilului, romancierulVintilă Horia este unul dintreacei care vor încerca sădescifreze esenţa şi mai alessemnele oculte, ameninţătoare,ivite în relaţia Fiinţă­Timp.Aceasta şi pentru că, înfenomenologia oricărui fapt deartă, potrivit lui Hans­Georg Gadamer, există intenţiade a găsi un mod de a intra, de a păşi în existenţă.Într­o operă căutăm mereu acel ceva cunoscut pentrua recunoaşte „în ea despre ceva şi despre noi înşine”.Pe urmele înţelegerii lui Platon, cel din Phaidros,scrisul îşi „caută adevărul în logoi, adică în idealitatealimbii”, iar „ceea ce este reprezentat (prin el) existăaici (ist da) şi /.../ a ajuns într­un mod mai propriuîn deschis (das Da). (Gadamer, 2001: 97)

De altfel, în aria întregii gândirii europene,interesul pentru experienţele orientate spreinefabil şi spiritual (deja sustrase de sub

jurisdicţiile pozitivismului) schimbaseră deja imaginea(sic!?) timpului, ducând­o dincolo de acea privire înnoi înşine prin care Bergson, Husserl şi, desigur,Marcel Proust (discipol literar al lui Bergson) neasigurau că aduce cunoaşterea absolută. Importanţa,până de curând discretă, aproape inaparentă aoperatorului Timp, dobândea dintr­odată un accentdeosebit de apăsat. Se schimbaseră înseşi modali­tăţile de înţelegere şi evaluare a realităţii. Heideggerdemonstrase că „perspectiva care, de la începutulfilosofiei occidentale, călăuzeşte deschiderea fiinţeieste timpul, însă în aşa fel încât această perspectivăa rămas ca atare şi a trebuit să rămână ascunsă. /.../Acest lucru se exprimă în faptul că timpul (în momen­tul de faţă) este conceput pornind de la acum, dela ceea ce este prezent în cutare moment şi în chipunic.” (Heidegger, 1999: 268, 269)

Întemeiate pe acest acum, pe ceea ce esteprezent şi în chip unic în datele actualităţii, literaturaşi eseistica lui Vintilă Horia vor tinde să ilustrezecât mai adevărat sensul relaţiei cu timpul. Şi pentrucă timpul apare încărcat de istorie, discursul roman­cierului pledează împotriva lui într­o vizibilă şideclarată tentativă de abolire a acestuia.

În integralitatea lor, demersurile literare, indiferent

de formele pe care le adoptă, devin, din perspectivaromancierului, dar şi a eseistului, elementele uneivaste şi neîntrerupte investigaţii transdisciplinare,culminând în celebra Călătorie la centrele Pământuluiiniţiată cu scopul deschiderii unui orizont de înţele­gere asupra acelui mister ce acoperă devenirileOmului sub Timp şi sub mişcările lumii datorateacestuia. Ştiinţa, religia, literatura (arta) – cele treidomenii aparent diferite ce apăruseră împreunăîn timpurile lor aurorale, acum, în scrierile lui, sereunesc într­o tentativă ce tinde la o descifrare amiracolului existenţei. Vintilă Horia repune în contactaceste teritorii ale gândului încercând să aducă înlumină faţetele unui adevăr capabil să limpezeascăînţelegeri despre timpul şi lumea în care trăim,întemeindu­se pe străvechiul adagiu parmenidian,„e tot una a gândi şi a fi”. (Parmenide, 1979: 232).Obsesia lui va sta mereu atât în ştiinţificitate, înraţiune, dar şi în iubirea de Dumnezeu ca act ceprecedă cunoaşterea. Iar „Cunoaşterea adevăratăe laudă: trebuie să iubeşti obiectul cunoaşterii taleşi să­l exalţi”, spune un alt important reprezentantal exilului, André Scrima (Scrima, 2005: 368). DarCredinţa şi cunoaşterea spune Oswald Spengler„guvernează toate condiţiile ştiinţei, oricât de exactăar fi ea”. (Spengler, 1996: 519)

Ca şi Eliade, Vintilă Horia pledează pentru oregândire a acelui fenomen de Dezvrăjire a lumii pecare Max Weber îl întrezărise pe cale de a fi desă­vârşit, prin secularizare, în modernitatea noastră. Dinperspectiva horiană, sensul ar trebui inversat către

o re­vrăjire a lumii, o reinstaurarea Sacralităţii ca temei fondator decivilizaţie, Sacralitea, la momentulacela fiind deja ocultată sub pre­siunile supertehnicizatei şi violenteiecloziuni a pozitivismelor de tot felul.

Întrezărind fracturile dinperimetrul cunoaşterii, inves­tigaţiile horiene din Călătorie

gravitează în jurul unei întrebăricare, explicit, e adresată lui JaquesRueff (economist şi filosof, membrual Academiei Franceze, Cancelaral Institutului Franţei), dar, indirect,tuturor celor pe care îi vizitează înperiplul său, de la Gabriel Marcella Jünger sau Werner Heisenberg:„Ce înseamnă exact o epocă decriză?” (Horia, 2015: 370)

Pentru a înţelege cauzele acesteicrize a lumii actuale, Vintilă Horia

opina că „ar trebui să plecăm de la lupta pe carePascal a pornit­o împotriva raţionalismului incipient,formulat într­un stil modern de către Descartes,pentru a înţelege nu numai ceea ce azi reprezintăîn filosofie gândirea şi atitudinea lui, ci toată dramape care existenţialismul, plecând de la Kirkegaardşi ridicându­se împotriva absolutismului hegelian,a reprezentat­o de­a lungul unui secol întreg”. (Horia,2015: 23) Continua cu gândul că ar trebui intentatun proces idealismului, sistematizării, totalitarismelorcare au implicat tot acest fenomen, pornind de lafilosofic către politic, pentru a situa mai bine peanumiţi gânditori ca Marcel, Heidegger, Berdiaev,Unamuno, Jaspers şi alţi câţiva, a căror prezenţăprintre noi presupune o luptă contra exceselor raţiuniiîn numele credinţei în fiinţa umană şi în dorinţa eiperenă de libertate şi perfecţiune. Ar fi suficient,accentua el, să cităm aici operele lui Huxley sauOrwell, ca pledoarii împotriva utopiei. Gânditorulajunge astfel şi la concluzia că: „Momentul istoricîn care ştiinţa se desparte de religie ne oferă cheianecesară deschiderii unei uşi spre o înţelegere totalăşi neîndoielnic definitivă a ceea ce numim criză şi acărei explicaţie se află în respingerea crucii.” (Horia,2017: 75,76) A fost perioada începând de la careştiinţa se năpustea asupra religiei, oferindu­se cafundament mişcărilor revoluţionare atunci cândacestea, în tentativa de dizolvare a unei întregicosmoviziuni holiste a existenţei, dezlănţuiau delirulmonstruos al pozitivismului. El va constata că dupăEvul Mediu lumea cunoaşterii a cunoscut un puternicproces de fracţionare. Teritorii diverse, până nu demultinterconectate, începând de atunci s­au separat prininutile şi falacioase frontiere, confruntându­se reciproc.E starea de lucruri sesizată şi de Stéphane Lupascoatunci când constata că: „Niciodată nu s­a văzuto separaţie atât de mare între ştiinţe şi filosofie”.(Lupasco, 1982: 5)

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 20204

Condamnând această separaţie, VintilăHoria se ridica deasupra tuturor frontierelorivite în drumul, adesea evanescent,

al cunoaşterii, atingând un superius al ideilor decomplementaritate şi completitudine, în ideea dea oferi, cum spune chiar el, une nouvelle possibilitéd’envisager l’Être. (Horia, 2017: 1) Demersul horianprefigura viitorul Cunoaşterii printr­o răsturnarecopernicană ce reunifica teritoriile gândirii, viziunece îşi afla întemeieri în sublima alchimie celestăa crucii. Dintr­o asemenea perspectivă, Cunoaşterease prefigura şi ca o strădanie „pentru ca destinulomului să tindă spre mântuire, concluzie a uneitragedii universale pe care nimeni nu a aşezat­o înaceastă lumină, nici măcar Milton în al său Paradisulpierdut. Şi nici Thomas Mann, Raymond Abellio sauHermann Hesse, Rilke sau Claudel.” (Horia, 2017:12) În plus, autorul lui Dumnezeu s­a născut în exilsublinia, citându­l pe Heidegger, că, de aici ar puteaprinde contur „o teologie a crucii, autentica teologiecreştină, înlăturând cealaltă teologie, cea neautentică,/.../ care a provocat astăzi o teribilă confuzie întrereligie ca mesaj ezoteric menit să ne converteascăla propria noastră posibilitate de mântuire, şi religieca mesaj social pe cale să transforme Biserica într­osimplă societate anonimă pentru apărarea drepturiloromului, ceea ce, apropiind­o totuşi de conceptulde revoluţie, o anihilează ca religie propriu­zisă.Cristianitatea, sub acest aspect, accentuează VintilăHoria, nu este nici o morală, nici un program dereformă socială sau politică, scopuri lipsite de trans­cendenţă şi de ecumenicitate.” (Horia, 2017: 12)

Postumitatea lui Vintilă Horia a oferit în 2017una dintre marile cărţi ale exilului românesc: Crucea.Lucidul său discurs pledează pentru reinstaurareaacelei ordini pe care, pierzând­o, umanitatea deastăzi nu se mai regăseşte cu propria esenţă. Într­unasemenea timp, Crucea, prin latura istorică şi esha­tologică pe care o ascunde şi o relevă în dubla saproiecţie în spaţiu şi timp, va trebui să redevină temafundamentală a orientărilor noastre, dat fiind că există„un sens orizontal şi un sens vertical în metageografiacrucii (sens) care indică în mod precis o posibilitatede completitudine înscrisă în însuşi misterul creştin”.Din perspectiva sinuoasă a Cunoaşterii, „contempla­rea misterului crucii, tocmai în acest moment deconfuzie şi incertitudine pe care nici Biserica nua ştiut să­l evite, /.../ pare indispensabilă /.../, pentrucă simbolismul crucii, în proiecţia sa ultimă, sepresupune că antrenează spre un soi de explozieuniversală a adevărului, ceea ce ar implica o nouăposibilitate de a înţelege fiinţa. Filosofia ar puteaastfel, depăşind moştenirea raţionalistă, să­şirecupereze funcţia presocratică, în vreme ce teologias­ar reîntoarce la căutarea unică a obiectului său,redevenind, aşa cum o afirma Heidegger o teologiea crucii.” (Horia, 2017: 9,10) Vintilă Horia aşazăsimbolul Crucii într­un de­necuprins în chingileraţionalităţii, un veşnic departe şi un inexplicabilaproape, Centru al lumii şi al istoriei unde întrezărimîndelebila identitate cu puterile ce străbat profunzi­mea fiinţei până dincolo de hotarele depărtăriiesenţiale care despart de Dumnezeire. CuvântulCentru, păstrând proximitatea cu inefabilul, scoate dinascundere rostul a toate câte există şi, de asemenea,a celor care şi câte nu există, sau nu există încă.Cunoaşterea se situează astfel în completitudinegnoseologică, acel esenţial ce se refuză disidenţelorraţionaliste. Renaşterea şi Iluminismul – oferindtemeiuri pentru toate mişcările revoluţionare – au fostmomentele care au pulverizat legăturile dintre religieşi ştiinţă, îndepărtând cunoaşterea de complexitateapoliformă a realităţii. Reunificarea acestor teritorii alegândului e prefigurată şi de alţi gânditori, ca, de pildă,Oskar Gruenwald, cel ce scrie în Journal of Interdisci­plinary Studies (Gruenwald, 1993: 1): „It is a vitalcomplementarity between all the arts and sciences,knowledge and faith, science and religion, as well asa deeply religious perception of man and his world”.

Şi faptele surprinzătoare survenite înştiinţele veacului XX confirmă din plin oasemenea orientare. Odată cu Max Planck,

Niels Bohr, Werner Heisenberg sau Wolfgang Pauli,fizica cuantică redescoperea religia în chiar interiorulsău. Etologia readucea în gândire indestructibilaunitate dintre subiect şi obiect. Oameni de ştiinţă demare prestigiu, asemenea unui Bernard Lovell, afirmăcă nu se mai poate lansa o teorie despre Cosmosfără a­i consulta în prealabil pe teologi. „Ştiinţa, scriaşi Isidro Juan Palacios în revista spaniolă Punto

y coma, deja nu mai este revoluţionară, a devenitumilă, s­a pus în serviciul realităţii şi respectă religia.”(Albu, Anghelescu, 2015: 302) Meritul cultural al luiVintilă Horia – potrivit aceluiaşi Isidro Juan Palacios –este că oferă astăzi „o viziune armonioasă a realităţii,ca totalitate”. (Ibidem: 300, 301)

Prin Vintilă Horia, cunoaşterea se arată ca o starede împlinire interioară, aceea unde Heidegger vedeo intrare în posesie de sine, situare sub orizonturilimpezitoare de sens, apropiere de acel Cuvânt(Verbum erat apud Deum) apt să devină „cel maidemn de a fi supus interogării” (Heidegger, 2014: 46)

Eseul Crucea, alăturat celorlalte scrieri horiene,eşafodează astfel ceea ce, în timpurile lui WilhelmDilthey, se constituia într­un construct spiritual. Dardacă, sub presiunea pozitivismului din ultima partea veacului XIX, cel care, scriind despre Trăireşi poezie (Das Erlebnis und die Dichtung), situagândirea religioasă într­o ireconciliabilă opoziţiecu filosofia, la Vintilă Horia sensurile sunt inversate.Misterul Crucii e parte integrantă a unei totalităţiunde strălucesc, deopotrivă egale întru cunoaştere,teologia, filosofiile, ştiinţele şi literatura. Operândo asemenea reconciliere, gândirea lui holistică sealătura celor care încearcă să întemeieze o nouăraţionalitate, pentru că autorul lui Dumnezeu s­anăscut în exil se întreba dacă „putem oare astăzicunoaşte şi întemeia – mă refer la ştiinţă şi la politică– dincoace de drumul crucii? Dincolo de aceastăcompletitudine, teologică şi ştiinţifică totodată, estegreu să găsim o soluţie. /.../ Trebuie să credem că /.../la capătul ştiinţei înseşi, nu ar fi decât o ştiinţă acrucii, aşa cum ne­o arată Edith Stein urmând gândulSfântului Ioan al Crucii? Numele acestui misticspaniol contemporan cu El Greco, ne­ar putea servidrept călăuză dezocultantă.” (Horia, 2017: 80)

Opera lui Vintilă Horia se întemeiază înegală măsură pe ştiinţificitate şi pe iubireade Dumnezeu, ca act ce precedă cunoaş­

terea. Aşa se face că, potrivit lui, templul creştin este,înainte de toate, „locul în care adevărul se manifestăşi devine tangibil spiritului”. (Horia, 2017: 23) Numaiastfel cunoaşterea îşi dobândeşte completitudineagnoseologică, acel Ceva esenţial, ce se opune disi­denţelor raţionaliste şi disolutivei gândiri calculatoaredenunţate de Nietzsche.

Divizarea extremă spirit–materie (res cogitans–resextensa) operată de Cartesius a generat confuzieocultând omul transcendental: „A separa obiectul desubiect, eroare corectată de epistemologia cuantică,sublinia Vintilă Horia, nu permite, după cum gândeaAbelio, o emergenţă vizibilă a unei proporţii ascunse.”(Horia, 2017: 18) Prin aceasta, potenţialul infinit alcomplementarităţii, unicul capabil să spulbere fronti­era dintre vizibilul şi invizibilului lumii, ar fi exclus.

Pentru Cunoaştere ca şi pentru credinţă, prezentulapare ca o vârstă guénoniană, moment de confuzieşi incertitudine, pe care, spune Vintilă Horia, niciBiserica nu a ştiut să­l evite. Se poate distinge aicişi o consecinţă firească a acelui raţionalism ambiguucare – vreme îndelungată – persistase latent înîncercarea de a­L cuprinde pe Dumnezeu (Fiinţainfinit perfectă / Ens summe perfectum) demon­strându­i, pe cale raţională (!?), existenţa. Pondereaaccentelor gnoseologice şi epistemologice propriiacelui „ratio” obstinat devenea îndoielnică. Evident,Teologia occidentului medieval a aspirat să setransforme în ştiinţă (Sacra scientia / Scientia Dei!)

Pe de altă parte, prin scrierile lui Descartes,metafizica fusese inoculată de un raţionalismdizolvant: Nihil esse in intellectu quod prius non fueritin sensu, afirmase el. Se înţeleg de aici motivelepentru care Fr. Nietzsche incrimina supremaţia pecare Descartes o atribuia subiectului cunoscător.Odată indus în lumea credinţei, raţionalismuldeclanşa un ireconciliabil conflict între cer şi pământ.

De aceea, considera Vintilă Horia, contemplareamisterului crucii a devenit, acum, „indispensabilă nunumai pentru un creştin, ci şi pentru un credinciosaparţinând oricărei alte confesiuni”. În proiecţia saultimă, doar simbolismul crucii mai poate deschideo posibilitate de completitudine şi ne mai poateantrena spre o „explozie universală a adevărului”.(Horia, 2017: 9)

Meditaţiile horiene deschideau un superius alideilor de complementaritate şi completitudine, aceleaîn virtutea cărora cunoaşterea oferă „une nouvellepossibilité d’envisager l’Être”. Configurându­se subun orizont cu deschideri metapolitice, cunoaştereadevine, în accepţia lui, „un spaţiu pe măsura Aceluia

care avea să corecteze traiectoria omului /.../purificându­l /.../ şi adăugându­i o dimensiunede eternitate /.../ pe care omul o uitase sau nuo cunoscuse niciodată înainte de începutul ereicreştine”. (Horia, 2017:11) E o pasiune specificăa gânditorului pentru adevărurile pe care umanitateale­a abandonat în uitare. Şi Heidegger, pe care îlcitează în numeroase ocazii, identifica un asemeneatip de pasiune, considerând că ea aparţine „uneistăpâniri pe deplin întemeiate peste ceea ce neîntâmpină ca şi peste felul în care noi răspundemacestei întâmpinări, subordonând­o unor ţeluri marişi importante” (Heidegger, 2014: 38,39), ceea ce,în cazul de faţă, nu mai necesită o demonstraţie.Crucea conduce spre un éclatement universelde la vérité. (Horia, 2017:1)

„Omul, scria Nietzsche, creşte şi se desprindede tot ceea ce îl înconjura cândva, /.../ dar unde esteveriga care încă îl cuprinde? Este ea lumea? Esteea Dumnezeu?” (Heidegger, 2014: 27) Iată întrebareala care, prin Crucea, Vintilă Horia tocmai a răspuns,veriga (annulus aeternitatis) ce îl cuprinde şi îlexprimă ridicându­l deasupra păcatului metafiziciloroccidentale, vinovate de marea uitare a Fiinţei.

Poetic locuieşte omul pe­acest pământ,scria Hölderlin. Această rostire ar puteadeveni semnul heraldic al scrisului horian.

Dacă a locui poetic însemna, potrivit lui Hölderlin,să te situezi în prezenţa zeilor şi a esenţei lucrurilor(apud Heidegger, 2011: 241), atunci ce se mai poatespune despre cel care a scris Dumnezeu s­a născutîn exil, tocmai în vremea când se încerca o golire alumii de Dumnezeu. Şi totuşi, Vintilă Horia continuasă spere – îndemnându­i şi pe alţii – într­o eternitatesituată dincolo de istorie. Nu e ceva eroic în scrierilelui? Ce te face eroic? – se întreba Nietzsche, oferindşi răspunsul: să vii, în acelaşi timp, în întâmpinareacelei mai mari suferinţe şi a celei mai mari speranţeproprii. (Ştiinţa voioasă, fragmentul 268) Eroic şitragic într­un acelaşi timp (timp al guénonianuluikali­yuga), prin Crucea, dar şi prin întreaga lui operă,Vintilă Horia confirmă că „tragicul este de aflat acolounde domină spiritul, într­atât de mult încât tragediasupremă se petrece pe tărâmul cunoaşterii şi în sferacelui care cunoaşte”. (Heidegger, 2014: 50)

BibliografieAlbu, Mihaela, Anghelescu, Dan, 2015, Eseistica lui

Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate,Ed. Aius, Craiova.

Albu, Mihaela, Anghelescu, Dan, 2016, Tinereţea unuifost săgetător, Vintilă Horia, publicistica interbelică,Ed. Aius, Craiova.

Arendt, Hannah, 2006, Originile totalitarismului,Humanitas, Bucureşti.

Berdiaev, Nicolae, 1995, Un nou Ev Mediu, Ed.Omniscop, Craiova.

Gadamer, Hans­Georg, Adevăr şi metodă, 2001, Teora,Bucureşti.

Gadamer, Hans­Georg, Actualitatea frumosului, Polirom,2000.

Grunewald, Oskar, 1993, The Rainbow Paradigm,în Journal of Interdisciplinary Studies.

Guénon, René, 2008, Domnia cantităţii şi semnelevremurilor, Humanitas, Bucureşti.

Heidegger, Martin, 1999, Introducere în metafizică,Humanitas, Bucureşti.

Heidegger, Martin, 2011, Originea operei de artă,Humanitas, Bucureşti.

Heidegger, Martin, 2014, Despre eterna reîntoarcerea aceluiaşi, Humanitas, Bucureşti.

Horia, Vintilă, 1997­1998, Un scriitor împotriva timpuluisău, Secolul 20, nr. 10­12/ 1­3, Bucureşti.

Horia, Vintilă, 1988, Le voyage à San Marcos, Éditionsdu Rocher, Jean­Paul Bertrand Éditeur, collection Alphée,Paris.

Horia, Vintilă, 2015, Călătorie la centrele Pământului,Ed. ART, Bucureşti.

Horia, Vintilă, 2017, Crucea, Ed. Vremea, Bucureşti.Lupasco, Stéphane, 1982, Logica dinamică a

contradictoriului, Ed. Politică, Bucureşti. Miron, Paul, 2007, Corespondenţă cu Horia Stamatu,

Bucureşti, Jurnalul Literar.Nietzsche, Fr., 2019, Ştiinţa voioasă, Humanitas,

Bucureşti.Parmenide, 1979, Filosofia greacă până la Platon,

Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.Scrima, André, 2005, Antropologia apofatică,

Humanitas, Bucureşti. Spengler, Oswald, 1996, Declinul Occidentului/

Untergang des Abendlandes, Ed. Beladi, Craiova.Spengler, Oswald, 1931, Der Mensch und die Technik,

München.

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 5

Preocupările pentru potenţarea pestemăsură a puterilor luptătorului se pierdîn negura vremurilor. Dovada o constituie

legendele, basmele ori poveştile pe care le întâlnimla mai toate popoarele. Astăzi, suntem martorii unordezvoltări ştiinţifice şi tehnologice care ne arată căceea ce era odinioară de domeniul ficţiunii a devenitrealitate.

Dincolo de dorinţa autodepăşirii prin ştiinţă şitehnologie, transumanismul afirmă posibilitatea creăriiomului „îmbunătăţit”, ba, mai mult decât atât, a uneinoi specii, homo ciberneticus.

Dorit sau nu, acest lucru ar influenţa confruntareade tip militar în mod covârşitor şi ar putea să conducăla dispariţia speciei homo sapiens, la postumanism.

Nevoia de violenţă. Acest demers nu mai mirăpe nimeni. Nevoia violenţei dirijate avea în trecutulîndepărtat sau mai apropiat întemeieri ideatice, darşi considerente de ordin pragmatic abordate dupăştiinţa vremii.

Sunt autori care consideră că „menţinerea ordiniieste cel mai vechi dintre obiectivele guvernării şipresupune stabilirea de reguli în scopul prezervăriivieţii şi al garantării proprietăţii.” [7, p. 19]

Tot aşa, devenirea şi menţinerea statelor înlăuntrulunor graniţe s­a făcut de multe ori pe calea armelor.Contractul social, postulat de J.J. Rousseau, actfundamental al existenţei statale, are în centrul său,dincolo de separarea puterilor în stat, un temeifundamental, renunţarea cetăţeanului la dreptulnatural la violenţă. Este locul în care statul îşi asumădreptul la violenţă într­un cadru contractual care ducela afirmarea în echilibru a celor trei puteri (legislativă/normativă, judecătorească şi executivă), dar şi lacrearea de instituţii specializate, inclusiv în privinţaadministrării violenţei (Armată, Jandarmerie ş.a.).

Mai departe, se face distincţie „între două violenţeproprii dreptului, între două violenţe legate de drept:violenţa întemeietoare, care instituie şi impunedreptul (die rechtsetzende Gewalt), şi violenţaconservatoare, care menţine, confirmă, asigurăpermanenţa şi aplicabilitatea dreptului (dierechtserhalttende Genwalt). [3, p 67]

Chiar şi autori de sorginte teologică acceptănevoia violenţei în scopul prezervării existenţeiumane. Astfel, „guvernul are un scop divin. Funcţiaguvernului este de a folosi forţa pentru a asigurapacea civilă, dreptatea şi libertatea. Creştinii nutrebuie să fie anarhişti.” [11, p. 12]

Aşadar, nevoia unei violenţe care să cadăîn sarcina statului şi a unui cadru normat pentruaplicarea ei pare să fie acceptată în cvasiunanimitate.

Instituţiile dedicate violenţei, cele careîmpreună constituie instrumentul militar deputere, au ca specific şi faptul că resursa

umană angajată este mai întâi selectată după criteriişi standarde care să asigure capacitatea fizică,psihică şi morală de acţiune stabilită. Mai mult decâtatât, acestora li se impune, prin cadrul normat, înde­părtarea de subiectivisme care la un moment datar putea să conducă la disfuncţionalităţi, la implicăricare să scoată violenţa în afara cadrului normat.Există aici o paletă largă de acţiuni sau inacţiuniale instrumentului militar de putere care ar constituiderapaje de la scopul fundamental al creării acestuia,dar cel mai de temut este acela al acţiunii caresă aibă drept urmare disoluţia statului. Aşa se facecă dincolo de normă există ideea că militarul areobligaţia să curme prin violenţă atacul la statalitate.

Există aici o întreagă literatură de specialitate cuprivire la acţiunea manu militari, dar şi o seamă decontroverse, contestări şi repudieri vizavi de subiectsau de aspecte concrete manifeste sau de intenţiiale puterii sau ale comandanţilor militari.

Cert este că insul, resursă umană componentă,trebuie să răspundă standardelor specifice care săgaranteze funcţionalitatea obiectivă, fără exagerărisau diminuări datorate persoanei. Cadrul specificnormat trebuie, de asemenea, să corespundălegislaţiei fundamentale.

Preocupări care conduc spre transhuman.Cercetarea ştiinţifică, cu accent pe cea medicală,a căutat să aducă omului îmbunătăţiri ale propriilorperformanţe, corectări ale unor deficienţe sau secheledupă evenimente nedorite, dar şi abilităţi peste celeobişnuite. Denis Alexander, profesor la Oxford, neaduce în atenţie tema, remarcând „trei niveluri deîmbunătăţire: trivială, convenţională şi transumanistă,plecând de la simplă tehnologie şi ajungând la purăideologie.” [2, p. 4] Se evidenţiază ca exemple lacategoria „triviale” vaccinul şi lentilele de contact,iar la „convenţionale” operaţiile estetice, utilizareade medicamente pentru potenţarea mentală, dar şiprotezele dedicate persoanelor cu membre amputateetc. Dincolo de acestea se situează transumanismul,ca acţiune programată de depăşire a datului umanpe calea tehnologiilor, inclusiv crearea unei noi fiinţe,una de sorginte cibernetică.

Activitatea specifică instrumentului militar deputere este una care dintotdeauna a impus calităţiaparte ale luptătorului şi nevoia de capacităţideosebite. Aşa se face că istoria ne arată şi variimodalităţi de potenţare a forţei fizice, a celei mentale,dar şi ale unor simţuri ale militarului dincolo de celedobândite la instrucţie.

Dacă în Antichitate sau în Evul Mediu i se dis­tribuia luptătorului vin sau un aliment similar menitsă­l stimuleze înainte de a pleca la atac, mai târziu,lucrurile au evoluat, căpătând o justificare medico­militară. Sunt de enumerat raţiile de morcov şi afinecare erau distribuite aviatorilor şi observatoriloraerieni pentru potenţarea acuităţii vizuale cu cevatimp înainte de plecarea la misiune în timpul PrimuluiRăzboi Mondial, dar şi diverse substanţe din cate­goria drogurilor, unele menite să­l facă mai curajospe luptător, altele să­i diminueze durerile pricinuitede răni sau chiar să­l facă să uite atrocităţile la carea fost părtaş. Tot aşa, în anii ’60, pe timpul războiuluidin Vietnam, luptătorul american primea amfetaminepentru efectele specifice de dezvoltare a vigilenţeişi de menţinere a robusteţii psihice, ca şi substanţedestinate să­i îndepărteze sau să­i elimine frica etc.[1] În anii ’80, între obiectivele aplicaţiilor tactice alestructurilor Armatei Române se situa şi călirea psihicăa luptătorului şi creşterea rezistenţei la stres, inclusivprin lucrul prelungit în condiţii de privare de somn.Aşa se face că se urmărea ca pe durata de 8 zilea unei aplicaţii, ofiţerii să poată lucra şi depune efortspecific, asigurându­se doar 2­4 ore de somn pezi. Numai că acest lucru se făcea fără a se apelala stimuli externi.

Mai nou, anul 2003, acela al invazieitrupelor SUA în Irak, a însemnat utilizareaca „drog” a modafinilului, ca stimulator

psihic pentru sporirea vigilenţei şi a capacităţilorcognitive şi a celor de performanţă fizică, inclusiva celor legate de privarea de somn. Anul 2004 aînsemnat şi achiziţionarea de către armata UK a unuinumăr de 24.000 de tablete de acest fel! [Ibidem]Studiile asupra subiectului arată că „în SUA, soldaţiitrebuie să ia medicamente dacă li se ordonă asta,pentru binele performanţei militare.” [Ibidem, p. 18]

Departe ca cei care au imaginat, creat şi utilizatinstrumente auxiliare acţiunii armate să fi gânditla vremea aceea în termenii în care astăzi culturacaracterizează drept fenomene de tip transhumansau postuman în dinamica acţiunilor specifice,oamenii implicaţi au căutat eficienţă. Acesta esteşi sensul major al dezvoltării societăţii occidentaledezvăluit de Mihai Nadin. Eficienţa dincolo de oricealtă raţiune pare să ghideze şi fenomenul militarprezentat în Capitolul 12, „Nu­i treaba lor să ştie dece”. [8, p. 693] Încă din anii ’80, autorul surprindeorientările fundamentale ale producţiei de orice. Aşase face că „civilizaţia analfabetismului a reintegratarmata în reţeaua sarcinilor şi funcţiilor semnificativeale pragmaticii înaltei eficienţe.” [Ibidem, p. 712]

De la spărgătorul de capete la spărgătorulde... coduri? Şi mai aproape – 2018 – suntdezvăluite programe ample de cercetare privindcrearea „superluptătorului/supersoldatului bio­

îmbunătăţit”, capabil săactiveze fără să doarmă (saucu refacere în durate foartereduse). Acest proiect, careîşi propune să revoluţionezerăzboiul, este intitulatProgramul biomedical de cercetare a performanţelorumane şi chinologice, [15], şi are alocate mari sumede bani. La DARPA (Defense Advance ResearchProjects Agency/Agenţia de Proiecte de CercetareAvansată în Domeniul Militar, creată în 1958) selucrează şi pentru dobândirea de calităţi superioareale vederii, mirosului şi altor simţuri ale luptătorului,urmând „exemplul fiziologic” al animalelor (pisică/vedere în infraroşu, capacităţi olfactive mărite de sutede ori etc.), dar şi pentru crearea unui software carear putea fi încărcat direct pe creier pentru sporireacapacităţilor proprii, inclusiv de autovindecare în cazde orbire, paralizie sau tulburări de vorbire. Astfel decercetări au un istoric în perioada 1949­1969 cânds­a folosit şi LSD pentru interogatorii. [Idem] Întreobiectivele urmărite de DARPA în urmă cu mai binede cinci ani se situau programe precum: „AcceleratedLearning”, „Crystalline Cellulose Conversion toGlucose” (abilitatea oamenilor de a mânca iarbăsau alte plante nedigerabile), „Human­aided opticalrecognition” (binoclu neuro­optic, pentru detectareapericolelor), „RealNose” (senzori pentru a detectasubstanţe chimice la fel de precis ca un câine) şi„Z­Man” (dispozitive care să le permită oamenilorsă urce pe ziduri ca şopârlele). [1]

Astăzi DARPA are în vedere dorinţa Pentagonuluica instituţia să se ocupe de viaţa artificială, o calede a crea sisteme biologice („fiinţe”?!), produseşi materiale dedicate acestora.

Evoluţia tehnologică dedicată unor astfelde preocupări este mai frecventă decât amcrede. Căutările ne arată (atât cât permite

menţinerea secretului acţiunilor specifice) că în maimulte locuri pe glob (peste 50 de ţări cerceteazăşi proiectează roboţi de luptă – Wikipedia!) sedesfăşoară de mai multe decenii cercetări, studii,experimente dedicate atât aplicaţiilor care să poten­ţeze capacităţile luptătorului, cât şi celor menite săcreeze „fiinţa” care să­l înlocuiască.

Desigur că dincolo de entuziasmul stârnit firescde unele demersuri care arată capacităţile omului dea produce „materie inteligentă”, apar şi unele între­bări, mai ales când sensul este dat de crearea unor„proteze” destinate potenţării acţiunii de tip militar.

Oameni îmbunătăţiţi sau o nouă creaţie? nu mairămâne o întrebare retorică a lui Denis Alexander,ci capătă contur prin programe publice şi realităţiincontestabile.

Într­o sarabandă a preocupărilor domeniului,au apărut deja şi documente programatice [6]:

­ SUA lansează Strategia privind inteligenţaartificială (AI) în 12 februarie 2017;

­ Canada lansează Strategia pan­canadianăpentru inteligenţa artificială în martie 2017;

­ Japonia, lansează Strategia pentru tehnologia AIîn martie 2017 (având ca ţel trecerea spre Societateajaponeză 5.0, în raport cu conceptele momentuluirevoluţia industrială 4.0 şi fenomenul globalizării 4.0.);

­ China anunţă public nivelul său de ambiţie dea deveni lider global în cercetarea, dezvoltarea şiaplicarea tehnologiilor de AI în iulie 2017 prin Planulde dezvoltare a generaţiei următoare de AI (compe­tiţie în care intenţionează să fie în frunte în 2030);

­ India adoptă o Strategie naţională pentruinteligenţa artificială #AiforAll cu intenţia de deveni„atelierul a 40% din lume” ca furnizor de soluţii AI;

­ Rusia nu a prezentat încă un document specialdedicat domeniului, dar preşedintele Vladimir Putinmenţiona în spaţiul public, în septembrie 2017, că„cine va deveni lider în domeniul AI va conducelumea” şi că ar fi bine să fie prevenită acumulareaacestei puteri „într­o singură mână” pentru că„incumbă oportunităţi uriaşe, dar şi ameninţări dificilde anticipat astăzi”, declaraţie care indică un nivelînalt de preocupare pentru AI;

Transumanismul şi postumanismulîn acţiunea militară (I)

Col. Georgel RUSU

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 20206

Cuvântarea Papei,din 31 mai 2020,la Vatican, a relevat

ceva care trebuia să fiespus, importanţa omului,a persoanei: „Noi, oamenii,suntem temple ale DuhuluiSfânt, economia nu este”,de unde şi prioritatea care

se impune: „Vindecarea oamenilor, nu economisireapentru a salva economia (este importantă), vinde­carea oamenilor, care sunt mai importanţi decâteconomia”. Ar fi greşit să legăm cele spuse deafilieri confesionale, sunt chestiuni de principiu, deconcepţie/filosofie privind viaţa. Noi am lăsat tradiţii,cultură şi familie şi am mers pe tripticul creştereeconomică idolatrizată la extrem – concurenţa acerbă– globalizare, mondializare, ignorarea surselor şiiată preţul: 30 de grade în Siberia, terenuri sterpe,învăţământ fără profesori, diplome câte vrei la ieftiniri,amfiteatre, clase şi biserici pustii ş.a. Sigur, putemdenunţa tripla alianţă amintită, dar trebuie să vedemcum pot fi împăcate reducerea inegalităţilor sociale cuprotejarea mediului şi, mai departe, cu descreşterea,dacă pot fi împăcate. Poate vom ajunge în pragulunei economii bazate pe resurse naturale şi muncămanuală, situaţie care probabil nu va fi acceptatăuşor. Se găsesc expuse şi idei nemaipomenite,exemplu, pentru a ne salva locul de muncă, le boulot,trebuie să venim cu bani, să cheltuim, deci, tot noitrebuie să îndurăm.

Este necesar să schimbăm direcţia, cu curaj şiîncredere, să anulăm prin mijloace morale, culturale,în primul rând educaţionale, efectele pandemieiasupra psihicului si comportamentului nostru, asuprafiinţei noastre, de exemplu, sălbăticirea şi prostirea,analizate într­un articol recent din revistă. Un alt efectimportant de luat în seamă este sentimentul neplăcutşi alarmant că în tot ceea ce ne înconjoară seascunde un duşman, că lumea în care trebuiesă trăim ne este esenţial ostilă.

În aceeaşi direcţie, Bernard­Henri Lévy a publicatprobabil cea mai scurtă carte a sa, Ce virus qui rendfou. Scrisă cu amărăciune, după cum mărturiseşteautorul, lucrarea face multe observaţii remarcabilecare merită să fie reţinute: frica generează ură şiinduce tentaţia de a turna vecini şi, tot din frică, chiartentaţia de a denunţa pe cineva din personalul deîngrijire, cu puţin înainte aplaudat din balcoane,pentru că nu­l acceptăm ca posibil vecin. Omulînfricoşat devine docil şi gata să cedeze (vezi maijos citatul din Aristotel).

Lucrul cel mai natural, logic, la care neputem aştepta este declinul despre carescria Oswald Spengler, prăbuşirea, colapsul.

Întâlnim şi în prezent acest curent de idei, referinţela momente ale crizei imposibil de trecut cu vederea,vezi Nicolas Baverez, La chute de l’Occident, cuobservaţia gravă: „Occidentul şi­a pierdut credi­bilitatea şi şi­a arătat vulnerabilitatea ratândgestionarea riscurilor sistemice şi şocurile carecaracterizează secolul XXI” („L’Occident a perdu sacrédibilité...”, cu textul originar puteţi găsi pe internetsursa şi completarea). Într­un moment în care avemacută nevoie de stat, unii văd o prăbuşire a acestuiadin cauze atât sanitare, cât şi morale sau intelectuale.La noi, cutare personaj, nu prea ajutat de o rostireinteligibilă, devenit ideolog şi publicist care umblă şiprin mănăstiri – religia fiind un domeniu de interesstrategic pentru fraţii pravoslavnici –, merge maideparte şi proclamă bucuros, relativ la Europa,prăbuşirea „şandramalei”.

Nu mai găsim între semeni decât cu greutateoameni cu o minte şi cu o judecată bine aşezate,cu încredere în ceea ce fac, oameni de ispravă, vitejiîn viaţă, caractere. Să ieşim din dihonie, din izolare,

şi să sperăm că nu dăm peste un nou principiu/stilde guvernare, guvernarea autoimpusă.

Sa ne salvăm dintr­o experienţă în care izolareacumplită, frica şi bănuiala ne­au alterat semnificativînsăşi calitatea de fiinţă umană. Ce s­a întâmplat cunoi şi în noi? Prietenul de ieri a devenit o persoanăsuspectă. La Sfânta Liturghie, un mare dar ce nis­a făcut, oamenii nu se mai împărtăşesc, se daudeoparte, reducând sensul şi efectul slujbei care nupoate fi separată de comuniune, împărtăşire. Specia­liştii ne îndrumă să punem banii în bancă, să fructificeinstituţia rezultatul muncii noastre. Mondializareade masă este un fenomen nemaivăzut în istoriaepidemiilor. (Françoise Fressoz) Noi, românii, amavut revoluţia în direct, acum autorităţilor nu le putemreproşa nimic, ne­au dat pandemia în direct.

Educaţia bine înţeleasă, dezvoltată cu discer­nământ, poate juca un rol de prim ordin. Nu trebuieorientată excesiv către bazele teoretice ale domeniilorstudiate, exemplu studiul gramaticii, în timp ce elevulnu învaţă cum să crească o floare, cum să înţeleagăşi să iubească grădina, nu este îmbiat să perceapăşi să guste natura. Educaţia este aproape în totali­tate orientată către producţie şi creaţie, în daunadeprinderilor care vizează atenţia (Chantal Delsol)faţă de lumea din jur, mediul natural sau faţă depersoanele care ar avea nevoie de un ajutor, de ovorbă bună; vedeţi Matei 25, Duminica ÎnfricoşătoareiJudecăţi, cu gesturi simple, la îndemână (35. Căciflămând am fost şi Mi­aţi dat să mănânc; însetatam fost şi Mi­aţi dat să beau; străin am fost şi M­aţiprimit; 36. Gol am fost şi M­aţi îmbrăcat; bolnav amfost şi M­aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venitla Mine) – le luăm oare în serios când se prezintăocazia?

Dăscălimii celei mereu criticate, abia acumi se vede rostul când e pe cale de dizolvare.Nu mai spunem bancuri, nu mai avem

aniversări colegiale. Cursul la bursă a fost înlocuit dedecese, cine dă mai mult e mai bine în pagină. Nu nemai este teamă de securitate, virusul ne pândeşte şide la o zi la alta aflăm că s­a descoperit un nou modde transmitere, că mai atacă încă ceva. Duşmanul declasă este acum duşmanul din casă. Am prieteni, foşticolegi, mai vorbim la telefon, în dialog ne verificămintegritatea, ca după un accident – dacă mai putemmerge, dacă mai putem formula o idee ca înainte,dacă mai putem vorbi. Nu suntem siguri că dupăizolarea în care am fost, într­o dezbinare nefirească,teribilă, ne mai putem obişnui să fim din nou oameni.Ar fi o imensă pierdere dacă acum, când revenimla realitate, toate cele trăite nu ne­ar deschide ochiiasupra unei întrebări de răscruce şi asupra valorilorveritabile care într­adevăr contează. Cum vremsă ieşim, mai buni sau mai răi, şi cum va ieşidemocraţia?

După Tocqueville, democraţiile pier ca urmare nuatât a unor înfrângeri militare, cât mai ales a coruperiiinstituţiilor precum şi a pierderii simţului civic alcetăţenilor datorate individualismului. Explicând cumîşi păstrează tiranii puterea, Aristotel făcea analizacuprinzătoare următoare: „Tirania urmăreşte treiscopuri. Unul este umilirea supuşilor, pentru că niciunsuflet umil nu va unelti. Al doilea este realizarea uneisuspiciuni reciproce, căci o tiranie nu se va prăbuşiînainte de a se încheia o înţelegere reciprocă a unorsupuşi. În al treilea rând, o tiranie urmăreşte casupuşii să fie incapabili de acţiune, pentru că de lacei incapabili nimeni nu se aşteaptă la nimic, astfelîncât ei nu vor răsturna tirania pentru că nu le stăîn putere. Iată cele trei ţinte către care se îndreaptăvoinţa tiranului: suspiciunea reciprocă, incapacitateade acţiune şi umilirea.” Dintre cei trei factori consi­deraţi se detaşează clar şi semnificativ pentru noiastăzi cultivarea climatului de suspiciune. Mai mult,în analiză trebuie inclus un nou factor, care apare

în situaţia pe care o trăim, climatul de frică, teamaîn faţa unui necunoscut înfricoşător, care inducedesocializarea insului.

Măsurile de relaxare, mă refer la texte, amimpresia că introduc mereu restricţii şi tindsă complice situaţia. Mersul la restaurant

sau la plajă devin operaţii tactice complexe, greude suportat. Pe de altă parte, din ce mi se maipovesteşte, în stradă se revine „la normal”, regulileşi controalele nu mai apar la tot pasul. Sper să potsă stau cu strănepoţica noastră, Smaranda, să privimla cărţile ei în franceză, să povestim, să comentăm.Gustul, plăcerea de a citi o carte în pat şi de a spuneo rugăciune s­au compromis şi nu ne rămâne decâtsă sperăm că vor reveni.

De­a lungul pandemiei atitudinile exprimateîmpărtăşesc observaţia că reacţia în raport cu criza afost slabă. Dintre analizele relative la ceea ce ni s­aîntâmplat, o reţinem pe cea datorată lui Paul Thibaud,care a pus o întrebare cheie absolut legitimă: de ceEuropa nu a găsit la ea acasă, în ea însăşi, resurselenecesare pentru a opri pandemia. („Pourquoi l’Europen’a pas trouvé en elle les ressources pour juguler lapandémie.”) Filosoful citat (suntem amândoi născuţiîn 1933) a condus revista Esprit între 1977 şi 1989,s­a ocupat de Algeria şi a susţinut că acolo a avut locun război, nu o revoluţie, „căci o revoluţie presupuneparticiparea activă a poporului”. Această teză neinteresează, căci ne putem atunci gândi că în 1989nici noi n­am avut o revoluţie, ci mai degrabă oscăpărare foarte scurtă, urmată de o contra­revoluţie.S­a văzut că au fost promovate repede cadre legatede eşalonul doi al nomenclaturii. Chiar dacă învelişulpropagandistic şi simulacrul de ideologie nu maiapăreau, ce dacă, din moment ce, foarte important,metodele de conducere şi de manipulare ca şiprivilegiile se menţineau, de altfel, continuate pânăîn zilele noastre, de exemplu, vezi pensiile specialeinimaginabile, în prea multe cazuri neacoperite de unaport social util. În ceea ce priveşte Covid­ul, din nouremarcabil, autorul pune greul bilanţ al crizei sanitarepe seama individualismului occidental, care seconsideră absolvit de trecutul familial şi colectiv. Serupe astfel legătura cu tradiţia, cu valorile promovatede aceasta. Or tocmai familia este leagănul acestorvalori care constituie soclul civilizaţiei europene,acel our way of life la care m­am mai referit.

Dar care ar fi bilanţul, ce s­a întâmplatcu corabia vieţilor noastre? Evenimentul„pandemia”, care acum pare că se risipeşte

în vânt, ne lasă o frică cumplită în suflet, graveconsecinţe în plan social şi economic, conflictemajore, o desocializare deşirantă, dincolo de oricemăsură. Îmi pare că ne­am ales cu o catastrofă deamploare profund detestabilă, cu întrebările „la cebun”, ce s­a întâmplat, cine şi cum au intervenit,cu resursele noastre de isihie pe sfârşite. Din ceîn ce mai bine se conturează impresia că există unmanagement clar în dezvoltarea şi tratarea crizeiCovid, că evoluţia nu este necontrolată, că existăobiective precise care sunt urmărite. Din păcate,dar natural, nu putem identifica aceste obiective, darse vede că lucrurile se mişcă în direcţia unui controlmai ferm al populaţiei. Poate că experienţa dramaticăşi consumatoare a „fărăderostului” a fost însuşi unuldintre ţelurile proiectului.

Apelul către revenirea la normal nu trebuie urmatfără discernământ, fără nuanţările care se impun pedomenii. În cele mai multe ţări, şcolile nu vor revenila viaţă înainte de septembrie. Dar de ce neapăratsă revină, nu ar fi totuşi învăţământul on line viitorulîn sistem? În ceea ce mă priveşte, nu. Reîntoarcereaîn clasă este cea care va imprima o disciplină, unobicei şi va oferi un cadru, o legătură între oameni,tineri, familii.

Ieşind din pandemie, încotro? (I)Dragoş VAIDA

Comisia Europeană a adoptat în aprilie 2018 Comunicatul privindinteligenţa artificială, document semnat de 24 de state membre.România nu se află printre semnatarii interesaţi „să lucreze împreună

în domeniul AI”. Mai departe, un număr tot mai mare de state îşi manifestă intenţiile în acest

domeniu prin documente programatice. De remarcat semnatarele declaraţiei„Inteligenţa artificială în regiunea nordic­baltică”, Danemarca, Finlanda, Franţa,

Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia şi Suedia. De asemenea, Estonia,Insulele Feroe, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia.

Majoritatea acestor instrumente de management ale domeniului accentueazănevoia dezvoltării inteligenţei artificiale pentru asigurarea unui ritm mai susţinutal dezvoltării economice. Unele dintre ele propun chiar dezvoltări deosebitepe sensul homo ciberneticus şi utilizarea tot mai intensă în domeniul militar.

(Va urma)

Homo sapiens

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 7

În anul 1955 eram elev în clasa a VIII­a laLiceul „Moise Nicoară” din Arad. Instruit depărinţi să utilizez dicţionarele din biblioteca

familiei atunci când am nelămuriri sau vreau săcunosc mai mult despre personalităţi, evenimenteistorice, sensuri ale cuvintelor sau diverse alteletrebuincioase cunoaşterii, aveam grijă să cautşi în alte dicţionare, de pildă, în cele ale lui LazărŞăineanu. Observând că zăbovesc mai mult asupraunei pagini din Enciclopedia Română Minerva, ediţiadin anul 1930, apărută la Cluj, unde erau reproduseîn sepia trei sculpturi de Brâncuşi, Pasărea măiastră,Studiu de copil (Cap de copil din marmură din colec­ţia Bogdan­Piteşti) şi Portret (Capul baroanei R.F.) –opere de artă neînţelese de mine atunci, care m­aucaptivat însă – tatăl meu, încântat că fiul priveşteacea pagină, s­a hotărât să­mi relateze cum l­a întâl­nit pe Constantin Brâncuşi, gorjeanul său. În cele ceurmează, iată povestea, aşa cum am reţinut­o.

În anul 1938, părintele meu era învăţător încomuna Socodor, judeţul Arad. Primise, în acelan, ordin de concentrare militară la Cluj, pe termennedefinit. Cum în acea perioadă mirosea a praf depuşcă în Europa, s­a gândit că cine ştie dacă îşi maipoate vedea mama vreodată, pe muica Ioana, încazul unor încleştări militare de anvergură. I­a scrisfratelui său Gheorghe că va sosi la Târgu Jiu, la oanumită dată, rugându­l să­l aştepte la gară cu carul(tras de unica vacă din dotarea familiei). În zilele încare circulase scrisoarea până la destinaţie (satulVârtop, aflat la 15 km de Tg. Jiu), s­a schimbatoficial mersul trenurilor. Nemaifiind timp de a încropio altă epistolă pentru corectarea orei sosirii, trenula ajuns mai devreme cu vreo două–trei ore, timpîn care tata s­a plimbat pe malul Jiului, prin parcultinereţii sale de elev la Şcoala Normală din localitate.A văzut Masa tăcerii, apoi Poarta sărutului. Ladistanţă, de 1,5 km, aflată în schelă de lemn, se aflaColoana fără sfârşit, cu o mulţime de lucrători în jur.Era în vara anului 1938, probabil după încheiereaanului şcolar, prezenţa sa la unitatea militară din Clujurmând a fi abia în toamnă. Apropiindu­se de schelaunde se efectuau lucrările de metalizare a modulelorde fontă („mărgelele”), a întrebat pe cineva care lucrala coloană ce­i cu acea construcţie. „Nu ştim nicinoi bine ce reprezintă, dar puteţi să­l întrebaţi pe celcu barbă şi cu pălăria aia pe cap. Ăla e sculptorul!”Tata s­a apropiat de autorul coloanei, s­a prezentat,spunându­i:

Sunt învăţătorul Vasile Homescu, gorjeandin comuna Peşteana, satul Vârtop, dela poalele dealului Gura Bujorăscului ce

duce spre Motru. Vă întreb, dacă îmi este permis,ce reprezintă această lucrare?

– Eu sunt Costantin Brâncuşi, tot gorjean, dincătunul Hobiţa, Peştişani. Ca să afli ce­i cu ceea ceam ridicat aici... să­ţi explic: Aici la Jiu au murit eroiineamului apărând în 1916 glia. Doamna ArethiaTătărăscu, soţia prim­ministrului, gorjean şi el,a comandat un ansamblu monumental închinateroilor care s­au jertfit la Jiu. Dumneaei are o funcţieimportantă, anume aceea de preşedintă a LigiiNaţionale a Femeilor Române din Gorj (ArethiaTătărăscu era bucureşteancă din părinţi argeşeni –n.n.). Tot ansamblul se află în linie dreaptă, de lamalul Jiului, până aici, a relatat Brâncuşi. Acolo seaflă o masă rotundă, ca la noi, cu scaune mărunte,puse de jur­împrejur, unde se aşază suflarea caseisă ia cina. Plecarea la război a unuia din flăcăi îiîngrijora pe­ai lui. Aceştia stăteau în linişte aşezaţi,cu strachina pe masă şi, gândindu­se la ce va fi, cumse va întoarce din luptă: învingător şi nu altfel! I sedădeau sfaturi, încurajări, celui ce urma să plece laluptă, cu toţii făcându­şi planuri de viitor la întoarce­rea lui acasă. La plecare este însoţit până la poartă,unde ostaşul se desparte de familie, primind sărutulcelor dragi. După câte ştii, domnule învăţător, în Gorjnu există superstiţia de a nu te săruta la despărţiresub grindă, fiindcă­îţi merge rău, ci dimpotrivă. Aceapoartă ar fi Poarta sărutului. După săruturile de des­părţire ale familiei, flăcăul se duce la biserică să seroage lui Dumnezeu să­l ajute să învingă duşmanul

şi să poată reveni nevătămat la casa lui. Apoi, cusufletul întărit de rugăciunea făcută, se duce pe câm­pul de luptă. Dacă va muri, el va fi un erou al neamu­lui; iar dacă va învinge vrăjmaşul, va fi, de asemenea,erou! Din antichitate şi până în zilele noastre, eroilorli s­a ridicat o coloană a recunoştinţei. Aceasta esteColoana recunoştinţei fără de sfârşit adusă eroilorneamului nostru care s­au jertfit la Jiu în 1916.

Din câte se ştie, Brâncuşi nu vorbea mult, eratăcut. Pesemne că prezenţa unui învăţător doritorsă afle despre complexul sculptural era şi un prilejde a lămuri pe cel care, la rândul lui, va vorbi elevilorca să afle despre ceea ce s­a întâmplat acolo în 1916şi despre cum se poate, prin artă, reţine în memoriacolectivă eroismul apărătorilor gliei străbune.

Merită a aminti aici şi reflecţiile sculptoriţeiMiliţa Petraşcu – eleva lui Brâncuşi, carea lucrat în atelierul acestuia timp de patru

ani. La 12 august 1938, Miliţa Petraşcu îi scrie: Scumpe maestre, Am venit de la Târgu Jiu, unde am avut o nespusă

bucurie de aţi vedea operele. (…) Coloana se ridicăliberă acuma sacadat ca nişte bătăi de inimă gene­roasă, şi odată sfârşeşte în seninătate printr­o cupăgata de a primi daruri cereşti în infinit. (Notă: epistolaeste publicată în volumul Brâncuşi inedit, Ed.Humanitas, 2004, p. 296­297.)

Inaugurarea ansamblului a fost amânată de maimulte ori, iar Constantin Brâncuşi n­a mai venit laTârgu Jiu să participe la eveniment (27 octombrie1938). Facem o remarcă: iniţial Arethia Tătărăscui s­a adresat Miliţei Petraşcu spre a prelua proiectul.Aceasta l­a recomandat însă pe maestrul ei, care,fiind gorjean, cunoştea cel mai bine istoria locurilor.În actul de donaţie a operelor brâncuşiene de cătreLiga Naţională a Femeilor Române din Gorj se spunedespre „memoria eroilor gorjeni care s­au jertfitîn războiul de întregire” (cf. informaţiilor primitede la doamna Sorana Georgescu­Gorjan).

La despărţire, tatăl meu i­a mulţumit mareluisculptor pentru explicaţiile primite. Despre valoareareală a maestrului a aflat mult mai târziu, e drept.Cunoscuse, aşadar, un artist genial, de dimensiuneuniversală. Îndrumându­mi interesul pentru artă,tata m­a impulsionat şi printr­o dedicaţie, scrisăpe albumul de pictură Theodor Aman primit cadoude ziua mea, la vârsta de 16 ani, cu aceste cuvinte:„Prin cultura românească, spre cultura universală”.

Marcat o viaţă întreagă de opera lui Brâncuşi,am avut şi unele şanse să mă intersectez cu„urmele” sale, în ţară şi peste hotare. Prima meamare întâlnire cu el a fost în septembrie 1968 laParis, când am vizitat Musée National d’Art Moderne(Centre Beaubourg) şi unde, atunci, în aria Brancusia muzeului, am putut vedea expuse operele salefascinante, inclusiv atelierul său adus acolo. Amîndrăznit să fac o corectură necesară, abordându­lpe custodele acestei arii. Posterul sculptorului indicalocul naşterii Peştişani, iar eu l­am rugat să­şi notezecă e Hobiţa, cătunul comunei Peştişani. I­am explicatce înseamnă cătun, sat şi comună în România şi,mai mult, i­am spus că descind pe linie paternă dinacele locuri. Îndrăzneala s­a tradus în faptă, menţio­

nându­se, la un an după vizitamea la prestigiosul muzeu,denumirea exactă a loculuinaşterii marelui artist.Pesemne că semnalarea meaa fost luată în seamă, iarmodificările necesare au fost operate, fiind necosti­sitoare. Credibilitatea tânărului vizitator ce eramatunci a avut greutate şi prin faptul că veneam dinţara care s­a opus invaziei sovietice în Cehoslovaciadin acel august nefast. Peste tot pe unde mă aflamîn Franţa, mă bucurasem de bunăvoinţă, căldură,credibilitate şi interes pentru România.

Şansele mele în viaţă vizându­l pe Brâncuşişi creaţia sa au fost de neimaginat în aniitinereţii mele. L­am cunoscut pe inginerul

Ştefan Georgescu­Gorjan, cercetător ştiinţific laINCERC (Institutul Naţional de Cercetare în Con­strucţii), pe care l­am vizitat de mai multe ori.Întâmplarea a făcut să fiu coleg de facultate cuRuxandra (Sanda), fiica cea mică a valorosuluiinginer, ea urmând secţia de Fizică secundar Chimie(secţie mutată după vreo doi­trei ani la Facultateade Chimie), iar eu secţia de Fizică. După absolvireafacultăţii, am devenit colegi la Laboratoarele deHormonologie şi Sinteze de citostatice ale InstitutuluiOncologic Bucureşti. Pe fiica cea mare, doamnaSorana Constanţa Georgescu­Gorjan, am cunoscut­otot în acel institut de cercetare, unde fusese angajatăla absolvirea facultăţii, ca şefă de promoţie, laDepartamentul de Documentare, secţia de limbăengleză. Eram, aşadar, coleg cu această distinsăanglistă, o bună cunoscătoare a operei lui Brâncuşi.Dumneaei deţine o importantă arhivă legată derealizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Este încontact permanent cu Centrul „Georges Pompidou”,cu Atelierul Brancusi – Musée National d`Art Modernedin Paris, cu Centrul de Cercetare, Documentareşi Promovare „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiuşi cu Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti.

Sanda Gorjan, căci aşa era cunoscută admirabilamea colegă, valoroasă cercetătoare, şi ea şefă depromoţie la absolvirea facultăţii, personalitate cucalităţi colegiale rarisime, plină de umor şi genero­zitate, într­o zi, la începutul anului 1965, m­a invitatla dânsa acasă, să­l cunosc pe constructorulColoanei, pe tatăl ei, ştiindu­mă ahtiat după artabrâncuşiană. M­a prezentat astfel părintelui ei: „Tată,colegul meu Radu este fiu de oltean şi ardeleancă,la fel ca mine”. Glumind, răspunsul prompt a fost:„Radule, asta­i cea mai proastă combinaţie”.Zâmbind, mi­a spus că dacă tot vreau să aflu dela dânsul despre Brâncuşi, să remarc sculptura dinipsos ce­l reprezintă pe tatăl său, Ion Georgescu­Gorjan (nume schimbat, la majorat, din Ion Ciobanu,un gorjean din Godineşti, fără şcoală, dar unautentic autodidact – cf. relatărilor doamnei SoranaGeorgescu­Gorjan). Era prietenul lui Brâncuşi, maivârstnic cu şapte ani. Portretul acestuia, realizat deBrâncuşi la Craiova, era aşezat pe dulapul­bibliotecădin holul apartamentului din str. Vasile Lascăr nr.18,etajul II (fostă str. Galaţi). Îmi amintesc că parchetuldin hol scârţâia păşind pe el şi parcă dulapul seclătina. Am întrebat gazda dacă bustul nu poatecădea de pe bibliotecă la vreun cutremur, distru­gându­se.

În anul 1967, bustul a fost vândut MuzeuluiNaţional de Artă, ca urmare a faptului că i­afost refuzată inginerului Georgescu­Gorjan

aprobarea pentru turnarea în bronz a portretului,întrucât lucrarea nu figura în patrimoniul vreunuimuzeu din ţară. Valoarea cu care a fost achiziţionatbustul de către muzeu a fost de 40.000 lei, cu altecuvinte, nici măcar valoarea unui autoturism Dacia1.100 din anii următori. Lucrarea se află astăziexpusă la Muzeul Naţional de Artă al României.La acea întâlnire nu am beneficiat de mai multeinformaţii, altele decât cele bine ştiute. La o altăîntrevedere cu inginerul Ştefan Georgescu­Gorjan,am aflat multe date tehnice privind construcţiaColoanei fără sfârşit.

Mărturii despre Ansamblulbrâncuşian de la Târgu Jiu

Radu HOMESCU

Istoria de lângă noi

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 20208

La editura CurteaVeche, a apărutcartea Memoriile

unui matematician, scrisăde Nicolae Dinculeanu,personalitate remarcabilă,matematician american deorigine română. În rândurilecare urmează voi încerca să

explic cine este venerabilul matematician, de 95 deani, cu o biografie fascinantă, care trăieşte în SUA.

În 1899, după model european, Spiru Haret aintrodus la clasele terminale de liceu din şcolileromâneşti, analiza matematică şi algebra superioară.După programele introduse atunci de el, cele douădiscipline s­au predat în liceele româneşti până în1948, când au fost scoase din programele şcolare.Întâmplarea a făcut ca în 1958, când am terminatfacultatea de matematică, să se reintroducă analizamatematică şi algebra superioară. Fără experienţă,cu un manual cu definiţii care nu corespundeau deloccu cele învăţate în facultate, m­a cuprins disperarea.Salvarea a venit însă de la Ministerul Învăţământului,care a început să ne trimită nişte fascicole şapiro­grafiate, cu un proiect de manual semnat NicolaeDinculeanu şi Eugen Radu, primul fiind chiar asis­tentul meu din facultate. Proiectul de manual avea unlimbaj foarte clar, exerciţii bine alese şi bine gradate,după care aveam să predau mai bine de 20 de ani.După două decenii, prin 1978, când profesoriistăpâneau bine acel manual şi­l considerau excelent,ne­am trezit că, fără nicio explicaţie, ne­a fost înlocuitmanualul cu un altul, care avea şi el calităţi, dar eranou pentru profesori. Pe atunci, în toată ţara se predaobligatoriu după un manual unic. Unic şi bun! Printreprofesori s­a zvonit că manualul nu mai era valabildeoarece autorul lui ar fi fugit în America, aşa sespunea pe atunci despre cei care nu se mai întorceauîn ţară. Apoi, numai cei care participau la congreseşi conferinţe internaţionale de matematică ne maiaduceau veşti despre profesorul N. Dinculeanu, pânăîn 2019, când Editura Curtea Veche a editat volumulde memorii menţionat la început, o carte de 700 depagini, tipărită în condiţii excelente, cartonată şi foartefrumos legată. Nu degeaba directorul editurii i­a fostdiscipol şi doctorand profesorului Dinculeanu. Imediat,în lumea matematică românească, din ţară şi străi­nătate, au început să se întretaie emailurile despreaceastă carte nou apărută.

Nicolae Dinculeanu s­a născut la 26februarie 1925, în comuna Padea, judeţulDolj, la 40 km la sud de Craiova, din părinţii

Nicolae Dobre şi Frusâna Dinculeanu, văduvă dinPrimul Război Mondial. Pe atunci, multe femei nuse cununau cu un nou bărbat, pentru a beneficia deacele puţine drepturi pe care le primeau de la stat, cavăduve de război, dar recunoaşterea satului era maiputernică decât actele oficiale. Astăzi, la venerabilavârstă de 95 de ani, N. Dinculeanu trăieşte în oraşulGainesville, din Florida, are o memorie excelentăşi am rememorat acum multe fapte din facultateade matematică din Bucureşti, din perioada 1953­58,când i­am fost studentă.

Biografia lui N. Dinculeanu este impresionantă,pentru că ne arată cum regina ştiinţelor, matematica,

poate ridica un copil de la ţară, fără susţinere materi­ală, până în lumea academică, până în elita socialăa vremurilor lui. El nu pune faţă în faţă două lumi,aşa cum se scrie pe ultima copertă, ci trei lumi: lumeainterbelică, complet diferită de lumea postbelicădin România, pe de o parte, şi lumea occidentalăşi americană, pe de altă parte. În prima parte amemoriilor, ne descrie viaţa de copil de la ţară,fascinat de obiceiurile şi datinile din satul său natal.Cartea ar trebui citită de cât mai mulţi profesori şiînvăţători, pentru a înţelege complexitatea percepţiilorelevilor. Receptează toate obiceiurile comunităţii lui,participă cu suflet la tot ce era necesar pentru a sedescurca în acele condiţii grelede la ţară. Acum, după ce amparcurs cartea, aş periodiza­oastfel: anii 1925­1935, în careîşi descrie cu mult talentcopilăria şi şcoala primară,etapa 1935­1946, Liceul militar„D.A. Sturdza” din Craiova şiŞcoala de ofiţeri, deci perioadade militărie, iar după 1946,studiile şi cariera universitară.

Liceul militar „D.A.Sturdza” din Craiova,care anterior fusese

gimnaziul fiilor de militari,încă din 1881, era o unitatede elită a învăţământului licealromânesc. Liceele militare, înspecial cel de la MănăstireaDealu, luau atunci toatepremiile Gazetei Matematice.Oricum, nu cred că i­a fostprea uşor ca de la vârsta de 10 ani să se desprindăde unicul părinte pe care îl avea şi să intre într­unprogram strict de pregătire militară, pentru următoriizece ani. Dar, în situaţia lui familială şi materială, nuavea de ales. Programul unei zile din liceul militar,pentru un copil de 10 ani, nu era uşor, dar deprin­derile de ordine, disciplină, seriozitate pe care ile­a format, cu siguranţă, i­au folosit în tot restul vieţii.Nu degeaba familiile care doreau să investescă îneducaţia fiilor lor îi duceau în liceele militare de laIaşi, Dealu, Timişoara, Tg. Mureş sau Craiova. Poatenu a fost uşor nici ca, după ce ai fost cel mai bunofiţer artilerist din seria ta, cel mai bun trăgător cutunul, să laşi totul şi să devii un mare specialist înteoria probabilităţilor şi teoria măsurii. Dar aşa cummărturiseşte într­o frază, era harnic, învăţa foarte bineşi cu frica lui Dumnezeu, iar eu, care l­am văzut tânăr,aş adăuga că era înalt, frumos, cu o expresie blajină,şi că aşteptam cu plăcere orele sale de seminar şi,uneori, însoţea grupa de studenţi la câte o plimbarepe bulevardul Magheru. Aşa se face că era şi port­drapelul Liceului „D.A. Sturdza”. Crescând la ţară,într­o curte cu mai mulţi copii, participând la pescuit,la săniuş, la colinde, trăind 8 ani în colectivul liceuluimilitar, a dobândit cultul prieteniei, fiind invitat cumultă plăcere în familiile colegilor, iar apoi mai târziuîmpreună cu soţia, să deschidă cu plăcere şi uşurinţăcasa lor colegilor şi prietenilor.

În perioada când era simultan student şi la electro­tehnică şi la facultatea de matematică a Universităţii

din Bucureşti, la ultima lucra o echipă de profesori detalie internaţională: Grigore Moisil, Miron Nicolescu,Dan Barbilian, Simion Stoilow, Gh. Vrănceanu.Victor Vâlcovici, Alexandru Ghica, Caius Iacob ş.a..Prestigiul lor internaţional, dar şi modul exemplar încare S. Stoilow şi Gh. Mihoc, care s­au apropiat maidevreme de partidul comunist, i­au apărat pe OctavOnicescu (prieten al lui Nae Ionescu), Dan Barbilian(aderase la mişcarea legionară), V. Vâlcovici (secretargeneral al partidului înfiinţat de Carol al II­lea),Al. Ghica (prinţ din familia domnitoare Ghica), Gh.Vrănceanu (candidase în 1946 din partea ţărăniştilor),a făcut ca să nu fie atinşi de urgia comunistă. N.

Dinculeanu consacră un capitol cu multedetalii despre profesorii lui. Cum sănu­l elogieze pe Moisil, care în afarăde faptul că l­a remarcat ca studentfoarte bun, student fiind, l­a angajatca asistent al lui, atunci când nu maiavea salariu de la armată şi când mâncala supliment, la cantina studenţească(mânca ce rămânea la sfârşitul mesei).

Ca mentor, a îndrumat în ţarăpână la plecare, activitateaa zece doctori în matematică,

toţi devenind ulterior profesori universi­tari şi cercetători: Şerban Strătilă(California), Theodor Făgărăşan(California), Grigore Arsene (Inst.de Matematică), Simona Niculescu(Elveţia), Ion Chiţescu (Univ. Bucureşti),Stelian Găină (Univ. de Arhitectură),Mihai şi Florica Voicu (Univ. de Con­strucţii), Gh. Cenuşe (ASE), ValentinPopescu (Inst. de Matematică).

Ziarul Evenimentul Zilei din 20 martie 2020 publicăcu litere mari ştirea că N. Dinculeanu a fost meditato­rul la matematică al familiei Ceauşescu. Prin 1963,când a început meditarea copiilor pe atunci Zoia,Valentin şi Nicu, apoi şi a lui N. Ceauşescu, viitoruldictator încă nu deţinea puterea în stat, nu acceptasecultul deşănţat al propriei personalităţi şi poate eraucu toţii aşa cum îi descrie în carte. Oricum, eu rămânuimită de alegerea de către familia Ceauşescu, saupoate de alţii, a meditatorului, ca fiind unul din ceimai valoroşi şi oneşti matematicieni ai acelor ani.

N. Dinculeanu a fost foarte cunoscut în lumeacelor interesaţi de matematică, nu numai datorităacelor excelente manuale după care s­a studiat 20de ani şi a celor 20 de generaţii de studenţi de lafacultatea de matematică cărora le­a predat, dar şidatorită tratatelor, publicate la Editura Academiei. Peplan internaţional, l­au făcut cunoscut cărţile publicateîn edituri ca Deutscher Verlag der Wissenschaften,Noordhoff (Olanda), Pergamon Press (Anglia), ca şicomunicările ştiinţifice ţinute la congrese şi conferinţeinternaţionale de matematică.

Odată scăpat din lagărul socialist, prin 1966, cavisiting profesor în Canada, s­a năpustit cu arzătoaredorinţă să vadă lumea, să înconjoare globul, să vadămarile muzee ale omenirii. Temându­se de lipsa uneiaprobări ulterioare de a ieşi din ţară, a vizitat Japonia,India, Egipt, Nepal, Libia, Turcia, pe toate descriin­du­le istoric şi geografic, aşa că am putea întitulacartea şi Memoriile unui matematician mare turist.

Memoriile unui matematicianOlimpia IORGA­POPESCU

În anul 1977, aveam responsabilitatea, în calitate de membru al Colegiuluide redacţie al revistei în limba engleză Economic Computation and Eco­nomic Cybernetics and Research, de a veghea la respectarea programării

la tipografie şi apariţiei la timp a celor patru numere pe anul în curs. Conformlegislaţiei în vigoare, traducerea în limbi străine trebuia efectuată doar de tradu­cători autorizaţi. Inginerul Ştefan Georgescu­Gorjan, cunoscător a cinci limbistrăine (italiană, germană, franceză, engleză şi rusă), cu atestate de traducător,era singurul agreat de conducerea Catedrei de Cibernetică Economică pentruefectuarea traducerii. Am avut, aşadar, prilejul de a­l vedea mai des, discutândşi despre Brâncuşi. După cutremurul din 4 martie 1977, l­am întrebat despre oeventuală înclinare a Coloanei. Mi­a relatat că s­a deplasat la Târgu Jiu la puţinăvreme după seism şi a făcut personal măsurători asupra unei posibile înclinări,inclusiv determinări catetometrice privitoare la o cu putinţă afundare a Coloanei.Nu a constatat nici cea mai mică deviaţie de la verticală sau vreo modificare aînălţimii. Mi­a explicat că tronsonul central era din oţel, alcătuit din trei segmentebine îmbinate, iar elasticitatea acestuia s­a menţinut în timp fără modificări.Privitor la o eventuală afundare a Coloanei în sol, datorită undelor seismiceprimare (pe verticală), nu s­a putut constata nici un milimetru, datorită structuriifundaţiei de beton extrem de solide. Explicându­mi că stâlpul central era vopsit

cu dublu strat de miniu de plumb, rugina acestuia era evitată, iar modulele defontă nu trebuiau dislocate pentru curăţire de rugină, vreme de „o sută de anide acum încolo”.

Închei aceste amintiri cu o importantă menţiune din Raportul Tehnic (pag. 24)privind Coloana fără sfârşit, publicat de Misiunea UNESCO la Bucureşti şi TârguJiu din luna mai 1998: „Coloana este nu numai o capodoperă a artei moderne, cişi o extraordinară operă inginerească”. Această apreciere este şi elogiul supremadus inginerului Ştefan Georgescu­Gorjan, personalitate de mare valoare tehnicăşi culturală, trecut la cele veşnice în 5 martie 1985.

Din cartea Aşa grăit­a Brâncuşi (Ed. Brâncuşi, Tg. Jiu, 2018, p. 122) deSorana Georgescu­Gorjan, distinsa deţinătoare a unor importante informaţii des­pre opera genialului sculptor şi a dosarului tehnic al tatălui domniei sale despreColoană, aducem în atenţie citatul următor: „Coloana fără sfârşit e aidoma unuicântec etern care ne poartă în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie factice”.

Pe această cale, exprim gratitudinea nemărginită doamnei Sorana Georgescu­Gorjan pentru materialele pe care mi le­a dăruit, pentru clarificările competenteoferite cu generozitate, pentru bucuria reîntâlnirii recente, în care mi­am verificataducerile­aminte despre cele relatate mai sus, precum şi pentru lectura textuluişi observaţiile aferente.

Istoria de lângă noi

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 9

Aproximativ douăzeci de milioane deafricani au fost cărate cu forţa în zonaCaraibilor şi a coloniilor americane în secolul

al XVIII­lea, la apogeul pirateriei şi al comerţului cusclavi. (Daniel Seculich, Terror on the Seas, ThomasDunne Books, New York, 2009) Jurnalele de bord alevelierelor, pe baza cărora au fost întocmite statisticileactuale, nu dau dimensiunea exactă a comerţului cusclavi, dar au consemnat detalii semnificative pentruactualele manifestaţii din America şi din Europamenite să demaşte rolul sclaviei în dezvoltarea celordouă regiuni prospere. O mare parte dintre protestecer să fie doborâţi de pe soclul gloriei eterne dinforurile publice indivizi care şi­au creat averi şirenume prin exploatarea şi „civilizarea” teritoriilor depeste mări. Că manifestările au degenerat în ciocniride stradă, au vizat personalităţi care nu auintrat în clasa exploatatorilor, ci în cea aexploratorilor, este o discuţie paralelă. Violen­ţele actuale rivalizează cu cele ale răpirilor desclavi, deşi au trecut mai bine de trei sute deani şi omenirea se consideră mai avansatăşi mai eliberată de preconcepţii şi stereotipii.

Unii comandanţi de vase ce traversauAtlanticul încărcate cu oameni în lanţuri auînregistrat „sursa” pasagerilor: capturi aletraficanţilor arabi, foşti prizonieri ai războaielorlocale vânduţi de şefii de trib învingători sauprada raidurilor europenilor. Descendenţiiacelor uriaşe crime cer, în zilele noastre,decontul pentru frauda imensă în urma căreiaforţa de muncă africană ieftină a alimentatpornirea motoarelor primei revoluţii industriale.

Populaţiile locale bantu (nu mai este corectpolitic să le numim de „negri”) au pus înmişcare exploatările de minerale din sudulAfricii, de unde s­au extras cantităţi enorme deaur, platină şi diamante din secolul al XIX­leapână în zilele noastre. (Numai din Namibia –Africa de sud­vest –, colonialismul german a extrasdiamante în valoare de 24 de miliarde de mărci, înnumai 23 de ani, până la începutul Primului RăzboiMondial.) Când africanii au dat semne de nemul­ţumire, proprietarii terenurilor aurifere şi diamantifereau importat muncitori chinezi, stimulaţi şi ei cu biciulşi înfometarea ca să sape mai cu râvnă sub pământpână când cădeau morţi de epuizare. Comorilescoase la suprafaţă au făcut din întreprinzătoriibritanici şi olandezi primii magnaţi ai pieţelor inter­naţionale de pietre şi metale preţioase.

Între ei, Cecil Rhodes (1853–1902) a avuto carieră fulminantă pentru standardele celeide­a doua părţi a secolului al XIX­lea. Proprietar

de mine, politician, prim­ministru al guvernuluiColoniei Cape între 1890 şi 1896, fondator alcompaniei De Beers (controla la început 90 la sutădin piaţa mondială a diamantelor, 40 la sută înprezent), el a cumpărat (pentru un braţ de păturicolorate şi câteva flinte) teritoriul de la nord de fluviulLimpopo, populat de triburile ndebele şi shona,acestea din urmă conduse de regele Lobengula,şi a înfiinţat colonia britanică Rhodesia, din cares­a desprins Zambia în 1960 şi Zimbabwe în 1980.

Credincios misiunii civilizatoare a Imperiuluicolonial britanic, el a propus construirea unei căiferate de la Cape Town la Cairo, ceea ce ar fiînsemnat pentru Africa sfârşitului de secol al XIX­leaun alt canal de Suez, de data aceasta terestru, cuo valoare economică inimaginabilă. Personalitatealui Cecil Rhodes a fost controversată încă din timpulvieţii. Unii contemporani, cum a fost George Albu(descendent al unei familii româneşti din Transilvania),l­a admirat ca vizionar, întreprinzător şi intrigantpolitic. Criticii săi i­au reproşat că s­a comportat ca uncuceritor brutal, avid de putere, nemilos şi fără scrupule.

Cu o sănătate fragilă, cardiac, victimă a unoraccidente, infectat cu malarie, Cecil Rhodes şi­a scrisprimul dintre cele şapte testamente la numai 24 deani, pe când studia la Colegiul Oriel. El i­a cerutexecutorului său, lord Rothchild, să finanţeze dupămoartea lui o societate secretă care să subvenţionezecultivarea unei elite imperiale. Când avea 45 de ani(a murit patru ani mai târziu), a scris ultima variantăa testamentului, prin care a instituit bursa doctoralăCecil Rhodes, dedicată educaţiei tinerilor din imperiul

colonial care dovedeau anumite calităţi fizice(robusteţe masculină, rezistenţă, sportivitate) şimorale (simţul datoriei, altruism, forţă de convingere).Pe domeniul său Groote Schuur, devenită reşedinţaşefului guvernului, a dispus ridicarea vilei Woolpack,pentru tinerii scriitori britanici albi, între care s­a aflato vreme şi Rudyard Kipling (Cartea Junglei, 1894).Spiritul pragmatic al amfitrionului a influenţat şicriteriile de selectare a bursierilor. „După cum ştii”,i se adresa editorialistului William Thomas Stead,pionier al jurnalismului de investigaţie, „sunt totalîmpotriva acordării burselor doar tocilarilor care stautoată ziua cu nasul în carte şi­şi pierd vremea numaicu greaca şi latina. Trebuie să lăsăm loc pentru acelelement numit automulţumire, o stare pe care ocreditez cu patru zecimi. Brutalitatea capătă două

zecimi. Tactul şicalitatea de condu­cător primesc împre­ună încă două zecimi.Ultimele două zecimiîi revin rectitudiniiflexibile.” (MartinMeredith, Diamons,Gold and War, PublicAffairs, New York,2007) Potrivit dispo­ziţiilor testamentare,60 de burse eraurezervate bărbaţilordin colonii, 96 ameri­canilor şi 15 germa­nilor. Primul bursier(1903) a fost sud­africanul WilliamMiller Macmillan,devenit istoric, remar­cabil critic al condu­cerilor coloniale din

Africa. Între cei peste opt mii de beneficiari ai burseipost­universitare Cecil Rhodes, dedicată universităţiiOxford, s­au aflat Dean Rusk, secretar american destat între 1960 şi 1969, senatorul republican RichardLugar, co­preşedinte ale Comitetului senatorial pentrurelaţii externe (alături de Jospeh Biden), StrobeTalbot, subsecretar de stat american, kremlinologeminent, generalul Wesley Clark, comandant altrupelor NATO, Bill Clinton, al 42­lea preşedinteamerican, Susan Rice, ambasadoarea Statelor Unitela ONU, Wasim Sajjad, preşedintele Pakistanului,Dom Mintoff, prim­ministru al guvernului Maltei, TonyAbott, Bob Hawke şi Malcolm Turnbull, prim­miniştriai guvernului australian. Spiritul filantropic al lui CecilRhodes nu a depăşit, de­a lungul deceniilor, siajulcomportamentului său rasist. Amintirea sclavieiafricane i­a animat pe doctoranzii actuali de laColegiul Oriel, a cărui intrare este dominată destatuia binefăcătorului studenţilor de excepţie.

În curentul tot mai popular de distrugerea statuilor, postura în marmură a lui Rhodeseste o victimă preferată. Prea e sus, peste

capetele tuturor, prea e îngâmfată ipostaza, prea ealbă marmura, deşi patina timpului a mai înnegrit­o!

Încă din 2016, studenţi de origine africană, uniichiar bursieri Rhodes, au cerut violent şi agresiv nunumai înlăturarea statuii, ci chiar sfărâmarea ei curanga şi cu ciocanul. Protestatarii au preferat să uitesau să treacă cu vederea faptul că însuşi NelsonMandela a abordat subiectul pe un ton conciliant şia declarat în 2003 la inaugurarea fundaţiei Rhodes­Mandela, că primul întemeietor „a fost parte a ceeace a devenit Africa de Sud în prezent, un om careşi­a căpătat o statură impresionantă pe scena istorieinoastre… Este încurajator că după un secol şi maibine există momente şi ocazii în care oameni ca CecilRhodes revin în memoria posterităţii.” (http://www.mandela.gov.za/ mandela_speeches/2003/ 030201_rhodes.htm, accesat 15 iunie 2020)

Peste o sută cincizeci de mii de oameni au semnato petiţie online pentru demontarea sculpturii. Unmonument al lui Rhodes a fost distrus în prealabil launiversitatea din Cape Town în urma unei campaniiRhodes Must Fall. Colegiul britanic Oriel, care includeşi o clădire impresionantă botezată cu numele cele­brului său student şi susţinător, a hotărât să nu

înlăture statuia lui CecilRhodes şi să nu mutilezefaţada construcţiei dupăprotestele din 2016. În condi­ţiile actualelor demonstraţiianti­rasiste, lord ChristopherFrancis Patten, baron Pattenof Barnes, rectorul universităţiiOxford, le­a recomandatstudenţilor demolatori să fie pregătiţi să acceptelibertatea de gândire, „sau să se pregătească săstudieze în altă parte”. (https://www.theguardian.com/education/2016/jan/13/cecil­rhodes­statue­row­chris­patten­tells­students­to­embrace­freedom­of­thought,accesat 15 iunie 2020) El i­a acuzat pe criticii luiRhodes că blochează spiritul dialogului deschis,sunt incapabili să privească drept în faţă acele fapteistorice care nu le convin şi, în consecinţă, ignorăvalorile liberale de exprimare de care beneficiază toţi.

Shaitza Aziz, membră a Consiliului municipalOxford, l­a calificat pe rector drept „surd”, o ilustrare aincapacităţii conducerii universităţii pe care o conducede a fi în pas cu timpurile şi cu preocupările actualeale oraşului academic. Lord Patten nu poate intervenidirect ca să direcţioneze viitorul statuii, dar a ţinut săprecizeze: „Există şi ceva ipocrizie în Oxford. Din ceipeste o sută de bursieri, în fiecare an, cam o cincimesunt din Africa. Vin la Universitatea din Oxford pebanii fundaţiei (Cecil Rhodes) şi vor să­i aruncestatuia lui Rhodes în Tamisa. Dacă pentru Mandelanu au mai contat problemele create de moştenireaRhodes, ele nu mai contează nici pentru mine.”(https://www.bbc.com/news/uk­england­oxfordshire­52990860, accesat 15 iunie 2020)

Intervenţia lordului Patten nu are valoare institu­ţională, dar poartă o greutate covârşitoare dată deexperienţa sa publică, politică şi academică. A fostultimul guvernator britanic în Hong Kong, a fost pre­şedinte al Partidului Conservator, secretar de statpentru mediul înconjurător în cabinetul MargaretThatcher şi cancelar al ducatului de Lancaster.

Lui i se opun acum protestatarii anti­rasişti. Pentruregatul care a ajuns cel mai întins din istoria omenirii(35,5 milioane de kilometri pătraţi, 26,35 la sută dinsuprafaţa globului, la apogeu în 1920), asemeneaacţiuni de restituire istorică pot să pară motivate.

Paradoxal, mare parte dintre manifestanţiiiconoclaşti sunt beneficiari ai sistemuluialimentat de exploatarea colonială. Dintre

aceştia se remarcă noii atei corporatişti, nu numaiafricani. Este un nou regn foarte agresiv şi îngâmfat,în curs de afirmare, care se manifestă şi pe la noi cutot mai multă nesimţire. Membrii şi membrele acesteinoi caste ce se auto­consideră superioară, la umbramarilor transnaţionale, au câteva caracteristicidemonstrate în Africa, în America, în Marea Britanieşi chiar şi în România, caracteristici demonstratecopleşitor de comportamentul lor social. Exemplarelesale sunt educate în institute de elită (cum esteOriel, Oxford), sunt abili/abile, extrem de competenţi/competente în propriile domenii profesionale, depreferinţă cele care aduc foarte mulţi bani (avocatură,IT, contabilitate­finanţe, industria PR, management,securitate), sunt globalişti/globaliste, urăsc statulşi simbolurile sale identitare – inclusiv monedelenaţionale – pentru că le­ar putea trăda originile etnicemodeste, declară credinţa creştină demodată, daradoptă noul idol – profitul. Ca animale sociale, urăscpe toată lumea şi tot ceea ce nu aduce beneficiimateriale, imateriale, de imagine, sociale. Urăscbătrânii, persoane trecute de 38 de ani, sau carenu au o sută de mii de euro în cont, nu aparţin uneiminorităţi (eventual sexuale), indiferent de vârstă,muncitorii câmpului, intelectualii discreţi, consecvenţicu propriile principii, oamenii care nu strigă pe stradănumai ca să iasă numărul şi amploarea unui protestîn care nu cred. Iubesc instituţia numită şef, cunerăbdarea de a deveni aşa ceva ca să­i terorizezepe subalterni. Această gaşcă se manifestă pestetot în lume. Pandemia de la începutul lui 2020le­a permis să­şi desfăşoare arogant privilegiileşi dispreţul faţă de cei care nu le au.

(Imagine: desen înfăţişându­l pe Cecil Rhodes,realizat în 1892 de Edward Linley Sambourne şipublicat în Punch magazine.)

Cecil Rhodes cel urâtNicolae MELINESCU

8

Istoria de lângă noi

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202010

Vali Grossu: Sunteţi destulde cunoscut şi… „recunoscut”că aţi activat pe două „tărâ­muri” (cel al muzicii şi celal fizicii) care, în aparenţă,

nu ar avea nicio legătură unul cu celălalt. Puteţi săreconstituiţi cine v­a descoperit „înclinaţiile” pentrucele două?

Benedict Popescu: Înclinaţiile pentru muzică mile­a descoperit chiar tatăl meu. Îmi aduc foarte bineaminte. Era într­o seară de iarnă (la sfârşitul anului1959 sau începutul anului 1960). Tatăl meu mi­atestat urechea muzicală: mi­a cântat o gamă… do­re­mi­fa­sol­la­si­do şi m­a pus să o reproduc. Amreprodus­o întocmai! Apoi mi­a cântat o gamă din„scrierea” bisericească: pa­vu­ga­di­che­zo­ni­pa. Amreprodus­o şi pe aceasta. Mi­a testat apoi memoriamuzicală: mi­a cântat o înlănţuire de mai multe note,pe care am reprodus­o cu precizie! Cred că atuncitatăl meu a decis să mă dea la şcoala de muzică,fapt care s­a şi întâmplat câteva luni mai târziu…

Înclinaţiile pentru fizică mi le­a descoperitînvăţătorul Titel Mărgescu (în vremea aceea nuprea existau la ţară profesori cu studii superioare– diferitele materii fiind predate de… învăţători).În clasa a VI­a (când am studiat pentru primadată fizica) ne­a dat la teză o problemă (desigur,de fizică). Am fost printre puţinii din clasă carea rezolvat­o la perfecţie. Mi­a luat caietulşi m­a lăudat în toată şcoala!

V.G.: În perioada comunismului, când aveaţi 10ani, nu aţi fost lăsat să urmaţi cursurile Şcolii demuzică din Piteşti (unde trecuserăţi examenul deadmitere cu nota maximă), dată fiind originea socială„nesănătoasă” (fiind fiu de preot). Totuşi, v­aţireimaginat pasiunea pentru muzică pe cont propriu.Cum a fost întreg procesul – susţinerea părinţilor,procurarea instrumentelor ş.a.m.d.?

B.P.: Vedeţi dumneavoastră, acel moment m­amarcat (viaţa mea ar fi avut alt curs – poate mai bun,poate mai rău, dar oricum altul!), dar m­a făcut să fiumai ambiţios. Părinţii mei nu au putut decât să­misusţină moralul, neavând resurse financiare pentru amă ajuta să­mi procur instrumente. Ca dovadă, princlasa a VI­a mi­am cumpărat o vioară din baniicâştigaţi de la Pluguşor, prin clasa a XI­a mi­amcumpărat o chitară din banii câştigaţi într­o tabărăde muncă patriotică (era prin 1968 – se lucra laAutostrada Bucureşti­Piteşti). Am fost autodidactîn tot ceea ce am făcut. Am învăţat singur să cântla mai multe instrumente: fluier, vioară, muzicuţă,ocarină, clavietă, blockflute sau un instrumentproiectat şi construit chiar de mine: varitonul. Maitârziu am descoperit ferăstrăul muzical, teraminul şiun alt instrument la fel de interesant – martenotonul –o versiune originală a instrumentului cunoscut subnumele de „Ondes Martenot”.

V.G.: Aţi lucrat aproape toată viaţa în cercetareştiinţifică. Aveţi şi un doctorat în fizică…

B.P.: După terminarea facultăţii, în 1974, amefectuat mai întâi un stagiu în producţie la o între­prindere de prospecţiuni de petrol cu sediul înBucureşti. Apoi am lucrat la un institut de cercetăripe Platforma Băneasa, unde am parcurs toate grade­le ştiinţifice, de la cercetător simplu până la cercetătorprincipal gradul I (echivalent cu cel de profesoruniversitar). Am obţinut 10 brevete de invenţie şiam fost implicat în proiecte comune în Anglia şiGermania. Rezultatele obţinute în astfel de cercetări

sunt acum publicate în reviste de prestigiu din străi­nătate, unele lucrări fiind citate de câte 30­40 de ori!

V.G.: Care dintre cele două domenii – cel al muzi­cii şi cel al fizicii – v­au adus mai multe satisfacţii?

B.P.: Aş putea să spun că amândouă – aproapeîn aceeaşi măsură. Şi asta pentru că am ştiutîntotdeauna să îmbin un domeniu cu celălalt, aşaîncât cele două au „trăit” în persoana mea într­osimbioză perfectă. Au fost perioade în care fizicaa fost pe primul plan şi alte perioade în care amdat întâietate muzicii!

V.G.: Au trecut 100 de ani de când a fost inventatteraminul. Sunteţi unul dintre puţinii artişti care cântăla acest instrument şi nu aţi cumpărat unul, ci v­aţifăcut unul. Povestiţi­ne cum l­aţi descoperit şi cuml­aţi construit…

B.P.: Prin 1999, eram în Anglia şi lucram laUniversitatea din Leicester în cadrul unei burse

post­doctorat NATO –Societatea Regală dinLondra. Într­o sâmbătăcântam la ferăstrău pe

stradă în centruloraşului. A venit lamine un domn destulde tânăr (cu băieţelullui de mână) şi mi­aspus că există uninstrument la care secântă… fără a fi atins şi care scoate un sunet apro­piat de cel al ferăstrăului. Mi­a scris pe o bucăţică dehârtie numele: „Theramin”. La scurt timp după aceea,sperând să găsesc vreun brevet, am căutat la ceamai mare bibliotecă din Cambridge, folosind cuvântul­cheie „Theramin”, negăsind nimic. Nu am ştiut atuncică o literă era greşită în… spelling – „a” în loc de „e”!

După încă o vreme, un domn mai în vârstă,pe numele lui Arthur Huscroft, m­a găsit cântândla ferăstrău în centrul aceluiaşi oraş (Leicester)şi mi­a spus că are acasă o videocasetă despre…„theremin”. Am aranjat să­mi dea o copie şi, vizio­nând­o, am reuşit să aflu mai multe despre acestinstrument. Apoi, printr­o căutare pe internet, amintrat în lumea teraminului: istorie, scheme, interpreţi,producători, înregistrări audio şi/sau video. Aşa amaflat de Jake Rothman, absolvent de facultate înspecialitatea „Electronică cu aplicaţii în muzică”.Jake proiectase o placă de teramin, pe care amşi achiziţionat­o la scurt timp după aceea. A urmato perioadă de cel puţin un an în care, pornind dela plăcuţa lui Jake, am proiectat şi construit restul:carcasă, antene, stativ, oscilatoare de joasă frecvenţăpentru generarea efectelor de vibrato şi de tremoloetc. Aşa a apărut primul meu homemade theremin!

V.G.: Aveţi o evoluţie asemănătoare cu cea ainventatorului, rusul Lev Termen (nume anglicizatca Leon Theremin). Amândoi fizicieni, amândoiinventatori ai unui instrument muzical electronic.Cum vedeţi aceste legături?

B.P.: Într­adevăr, Lev Termen era student la fizicăşi studia în paralel violoncelul la conservator. Celedouă tărâmuri i­au permis să vadă eventualele punţiîntre electronică şi muzică. De altfel, el a descoperitprincipiul teraminului mai mult printr­o întâmplare:lucra la un circuit electronic ce urma să detectezeeventualele scăpări de gaze (cum sunt cele de laaragazul nostru). Mişcând mâinile în jurul aceluicircuit a putut auzi nişte „fluierături” într­un difuzorconectat la ieşirea circuitului electronic. Astfel i­a venitideea să exploateze acest fenomen şi să creeze uninstrument muzical electronic. De menţionat faptulcă teraminul a fost prima sinteză a unui sunet acusticfolosind potenţialul electronicii. Şi asta s­a întâmplatîntr­un moment nu prea departe (la vreo numai 12­13ani) de apariţia electronicii pe planeta Pământ! Pebună dreptate, Lev Termen este acum recunoscutca fiind părintele actualelor sintetizatoare electronice(fie ele analogice sau digitale).Şi eu am avut şansa de a activa, precum Lev

Termen, în acelaşi timp pe cele două tărâmuri:fizica şi muzica. Nu emitpretenţia de a fi inventatteraminul (ideea de bazăaparţinând lui LevTermen), dar, practic, eul­am re­inventat – venindcu multe elemente noi:(1) am inversat sensulde control al volumului;(2) am rotit instrumentulcu 90 de grade, aşa încâtrolul mâinilor este inversatîn comparaţie cu tera­minul clasic; (3) amintrodus o a doua antenă(cu diametrul mai mic),pentru controlul înălţimii

sunetului, îmbunătăţind în mod substanţial preciziade intonaţie – ca să menţionez numai trei dintre ele.Dacă Lev Termen ar fi trăit şi ar fi văzut îmbunătăţirileaduse de mine acestui instrument, sunt aproape sigurcă m­ar fi considerat ca fiind un… „băiat deştept”!...

V.G.: Care este reacţia celor care vă văd cântândla teramin şi vă ascultă?

B.P.: Deşi eu îl consider ca fiind un instrumentmuzical de sine stătător, cei mai mulţi îl iau, maidegrabă, ca pe o ciudăţenie. Ceea ce îl deosebeşteîn mod substanţial de celelalte instrumente este faptulcă la el se cântă… fără a fi atins. Celor ce văd pentruprima dată un astfel de instrument (şi nu ştiau încăde existenţa lui) nu le vine să creadă că se poatecânta la el… mângâind aerul din jur!

V.G.: Cum credeţi că acest tip de muzică (lateramin) ar putea să ajungă la un public mai larg?

B.P.: Cum? Păi, în principiu, lucrurile ar fi destulde simple. Mijloacele de informare (posturile de radioşi de televiziune) ar putea realiza emisiuni în care săfie arătat teraminul, să se explice cum funcţionează,să fie făcute demonstraţii, să fie interpretate piesede mare rezonanţă, să fie… să fie… Dar, din păcate,acest lucru în România nu s­a întâmplat încă şi nu seva întâmpla curând. Mass­media românească aleargădupă subiecte cu impact imediat (cum se exprima unprieten de­al meu – „fuste scurte”) asupra publicului.Ori teraminul nu reprezintă un subiect de acest gen.Lucru care pe mine mă doare într­un fel.

Benedict Popescu –fizicianşi cântăreţ la teramin!

Vali GROSSU

Întorşi în Africa din studenţia militantă, membrii închipuitei elite practicăun rasism invers, la fel de brutal precum cel al albilor de acum o sută de ani.Izolaţi în cartiere de lux, apăraţi de gorile umane, în incinte de fortăreaţă,

slujiţi de şoferi personali şi oameni de serviciu, trataţi, efectiv, ca nişte sclavi,oameni din aceeaşi etnie dar cu statut de clasă muncitoare (inferioară), ateiicorporatişti sunt vitrine umblătoare ale unui standard segregaţionist şi ajungopusul a ceea ce doresc să pară. Îi trădează vestimentaţia expozitiv de scumpă,mersul, gestica, tonul, vocabularul, grupul social (nu au prieteni), distanţarea depărinţi, de familie, de foşti dascăli şi îndrumători profesionali. Mesajele lor către„ăilalţi” se reduc la o vituperaţie otrăvită, la o dezlănţuire ipocrită de egoismşi de respingere a „restului”.

Probabil că exemplare comportamentale asemănătoare au mai existat şiînainte (Uriah Heep, Dinu Păturică). Comunicarea globală le permite actualilor

atei corporatişti să se unească, să deturneze cauze sociale întemeiate în schimbulunor demagogii „trendy”, să pună în pericol un sistem de valori tradiţionale alcăror produs au fost iniţial, înainte de faza dezumanizării. Proliferarea lor estetolerată de corporaţiile care au nevoie de asemenea servo­motoare umane,competente, ambiţioase, arogante şi servile, instrumente inconştiente în luptatransnaţionalelor cu statul­naţiune pe care vor să­l scoată din jocul universalde putere.

În prezent, ateii corporatişti fac slalom printre oameni responsabili, cu viziuneşi pricepere, navighează prin meritocraţie ca să mai fure privilegii, relaţii, stan­darde sociale. În clipa în care vor ajunge la pârghiile puterii decizionale îneconomie, finanţe, politică, armată, diplomaţie, cultură în număr copleşitorde mare, vor duce omenirea la eşafod.

Dialoguri esenţiale

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 11

Raia Rogac: Dragă AnaBlandiana, mă bucur să vărevăd din nou la Chişinău,sunt onorată că aţi acceptataceastă convorbire de suflet,apreciez rolul organizatorilorcare v­au invitat – îi am aiciîn vedere în primul rând pe

redactorul de la „Europa Liberă”, Lina Grâu, precumşi pe directorul general al Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”, în persoana Marianei Harjevschi. De fiecaredată când aţi fost la Chişinău, m­am străduit să vin laîntâlnirile cu dumneavoastră, începând cu cele din ani’90 de la Teatrul „Ginta Latină”, la Biblioteca „OnisiforGhibu” care, pe­atunci, găzduia oaspeţi de marecalibru. Dar să trecem la subiectul întâlnirii noastre.Vă rog să începeţi cu începutul…

Ana Blandiana: Chiar aş vrea să începem cuînceputul. Mai întâi, mi­a dat telefon Lina Grâu de la„Europa Liberă”. Înainte să spună cum se numeşteproiectul, care­i tema pentru care sunt invitată,m­a anunţat că vom merge în două şcoli din douălocalităţi. M­am bucurat enorm, pentru mine acestaa fost într­un fel cadoul pe care mi l­a făcut „EuropaLiberă”. Îmi doream de mult să ajung în Basarabiaşi în sate, să cunosc copii, să cunosc tineri, săputem vorbi de la suflet la suflet…

R.R.: Să vă convingeţi că în ciuda tuturorgreutăţilor şi plecării masive peste hotare, sateleîncă n­au dispărut…

A.B.: M­am convins, m­am convins de aceastaşi m­am bucurat. Vreau să spun că toată viaţa mea,singurul lucrul pe care nu l­am refuzat niciodată, înmăsura în care am putut, n­am refuzat să merg înşcoli, mi se pare lucrul cel mai important, şi pentruscriitori, şi pentru copii. Îmi dau seama cât deimportant este pentru că îmi amintesc şi acum, lavârsta mea, când a venit în şcoala noastră un scriitor,

şi nu era unul cine ştie ce, dar am fost absolut fericiţi,ţin minte tot­tot…

R.R.: Iar dacă obţineai de la acel scriitor unautograf, fericirea se dubla…

A.B.: Exact. Ideea că aceşti copii cu care măîntâlnesc sunt la fel cum eram eu atunci şi vor ţineminte tot ce le spun eu, la fel cum am ţinut eu minte,mi se pare extraordinar de important în viaţă, esteceva profund emoţionant. Lina Grâu mi­a spuscă este vorba de un proiect care se numeşte„AntiNostalgia – Privind spre viitor”, finanţat deAmbasada Statelor Unite în Republica Moldova.Prima serie de dezbateri în noul format, adresate cuprecădere tinerilor, se intitulează „Şi eu am trăit încomunism. Părinţi­copii: ce aţi făcut, ce am fi făcut?”şi are ca scop să se discute cu copiii, să­i întrebămcât ştiu ei despre comunism, ce înţeleg despre aceaperioadă, să discutăm şi să facem legătura dintreepoci, dintre generaţii. Mi s­a părut un proiectfoarte interesant, a mai avut etape şi va mai avea.Următoarea etapă care a fost anunţată va fi unape tema religiei.

R.R.: Veniţi şi atunci?A.B.: Din păcate, nu…R.R.: Poate fi la fel de interesant. La unul din

liceele unde aţi fost şi care se numeşte „MeşterulManole”, din Sălcuţa, activează doi preoţi fraţi, Sergiuşi Nicolae, din dinastia de preoţi Jelihovschi, cu soţiilelor preotese, trei din cei patru au susţinut doctoratulla diferite discipline…

A.B.: Da, dar e aşa de scurtă viaţa şi sunt atâteade făcut în ea pentru a reuşi peste tot unde ne­amdori să ajungem măcar o dată, dar mai ales sărevenim după o primire călduroasă! Deci, am avutdouă zile lungi, extraordinar de pline. În prima searăcând am ajuns la Chişinău am realizat un interviucu Vitalie Ciobanu şi cu Vasile Botnaru la „EuropaLiberă”, a doua zi am plecat la Căuşeni, unde am

avut o discuţie de vreo trei ore, cred, cu toată şcoala,care s­a strâns într­un amfiteatru. Cei de la „EuropaLiberă” au pregătit nişte filmuleţe despre Memorialulde la Sighet, care reprezintă deopotrivă monumentulunor eroi din trecut şi o şcoală civică pentru prezentşi viitor şi unde fuseseră ei. Erau foarte mulţi copii şinoi am vorbit, ei au privit filmuleţele şi au pus multeîntrebări, a fost o comunicare de suflet. De fapt,primul popas din proiect a fost cel de la LiceulTeoretic „A. Mateevici” din Căuşeni, apoi la Liceul„Meşterul Manole” din Sălcuţa.

R.R.: Cum vi s­au părut întrebările copiilor?A.B.: Important este că au fost extraordinar de

atenţi, mă hipnotizau cu ochii, a fost o linişte ca înbiserică, la toate discuţiile… Întrebări au fost foartemulte, de genul cum am putea noi să aflăm, asta m­aimpresionat îndeosebi, cum a fost viaţa în Româniacând Basarabia era parte din ea, când era perioadaRomâniei libere, căci după aceea, în comunism, maimult sau mai puţin, a fost la fel.

R.R.: Acea perioadă interbelică a fost specialăpentru Basarabia…

A.B.: Aşa este. A doua zi am fost la liceul dinSălcuţa, unde am cunoscut­o pe directoarea şcolii.Acest liceu mi s­a părut un miracol…

R.R.: Condus de o miraculoasă directoare prenume Liuba Pleşca…

A.B.: Aşa cum arată e un centru de cultură iradiatdin toate părţile de lumină, era şi un muzeu etnograficacolo, o bibliotecă extraordinară, mare, ordonată pesistem zecimal, ce oferea acces liber la raft elevilor, osală de festivităţi şi spectacole, plină de elevi frumoşi,cu ochii sclipind de inteligenţă, îmbrăcaţi în uniformaşcolii, cu graţioase jachete bordo. Şcoala are aproape50 de profesori şi mai bine de 550 de elevi, şi tot cevezi dovedeşte că formează o familie cu standardeintelectuale şi morale impresionante, o familie cuaspect european şi cu suflet românesc.

Eu am făcut numeroase turnee în majoritatea ţărilor din Europa şi vreausă vă spun, cu mâna pe inimă, că acolo teraminul este cu mult maicunoscut decât la noi. Foarte probabil că, în ţările din vestul Europei,

mass­media a făcut de­a lungul anilor ceea ce trebuia făcut – promovarea acestuiminunat instrument şi a muzicii ce poate fi făcută cu acesta…

V.G.: Legat de activitatea dumneavoastră la teramin, în ce s­a concretizatpână acum?

B.P.: Prin 1999 am plecat de la două piese şi, după mai bine de 20 de ani,am ajuns la un repertoriu de 80 de piese!

Am înregistrat 4 CD­uri, intitulate după cum urmează: 20 Hits – From Folkto Classical, Close to Angels, Sweet Like a Honeymoon şi, respectiv, Grandeurin Smplicity. Piesele au fost orchestrate de oameni de muzică binecunoscuţiîn România: George Natsis pentru primele două CD­uri, Dumitru Lupu pentrual treilea şi Marius Hristescu pentru cel de­al patrulea.

V.G.: Aveţi vreo recunoaştere internaţională a activităţii la teramin?B.P.: Din fericire, răspunsul este afirmativ. Anul acesta, cu ocazia împlinirii a

100 de ani de la inventarea instrumentului, o societate din New York (constituităpe ideea de teramin şi supervizată de Dorit Chrysler – o apreciată cântăreaţă

la teramin) a adunat înregistrări din întreaga lume, constituind o colecţie de 70de piese, printre care este şi o înregistrare de­a mea, Valurile Dunării (interpreta­tă, desigur, la teramin). Înregistrarea a fost difuzată şi la radio, într­un programde 30 de minute (în statul Colorado din America) – realizatorul emisiunii fiindRick Reid, el însuşi cântăreţ la teramin.

În intenţia de a fi promovat în cursul acestui an, mi s­a cerut să fac unvideoclip cu piesa Valurile Dunării, videoclip pe care l­am realizat de curând şil­am postat deja pe YouTube. Cei interesaţi îl pot viziona la https://www.youtube.com/watch?v=8boE23ncW30

V.G.: La finalul acestei discuţii extrem de plăcute, doresc să vă mărturisescfaptul că tocmai Valurile Dunării (un minunat videoclip difuzat la TVR) este piesacare, în urmă cu mai bine de 10 ani, m­a condus către… dl Benedict Popescu.Întrucât, pentru un muzician, răsplata cea mai de preţ este bucuria ascultătorilor,vă invit călduros să vă apropiaţi mai mult de activitatea artistului BenedictPopescu. Unde am putea viziona mai multe clipuri cu piese cântate dedumneavoastră la teramin?

B.P.: Simplu… Căutaţi cu numele meu pe YouTube!

Ana Blandiana

De vorbă cu poeta Ana BlandianaRaia ROGAC

Ana Blandiana s­a născut la 25 martie 1942 la Timişoara, în familiapreotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiş. Dupăretrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s­a mutat la Oradea,unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună – Catedrala Ortodoxădin Oradea. După instaurarea regimului comunist în România, preotulComan a fost arestat ca „duşman al poporului”.

Tatăl poetei a murit într­un accident de maşină în anul 1964, la scurt timpdupă eliberarea din detenţia politică. Din cauza lui, fiicei i­a fost interzispatru ani să se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj. Mai apoi, a fostnevoită să­şi adopte un pseudonim, după numele satului natal al mamei,respectiv Blandiana, Alba. Cu numele Ana Blandiana şi­a făcut debutulpoetic în revista Tribuna din Cluj, cu poezia Originalitate. Este pentruprima oară când semnează astfel. În anul 1960 se căsătoreşte cu scriitorulRomulus Rusan. Şi din nou are o interdicţie de patru ani, fiind necesar săredebuteze, de data aceasta irevocabil, în revista Contemporanul, condusăde George Ivaşcu. În 1964, debutează editorial cu prima carte de versuri,intitulată Persoana întâia plural, cu o prefaţă de Nicolae Manolescu. Din1967 activează în calitate de redactor la revista Viaţa Studenţească. Înaintede 1989, Ana Blandiana devine o mare luptătoare pentru drepturilor omuluişi o curajoasă disidentă, făcând declaraţii publice în interviuri acordatepostului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii din afară.

După căderea regimului, poeta, publicista, traducătoarea Ana Blandianas­a implicat activ în lupta pentru libertate şi drepturile omului, numărându­seprintre fondatorii primelor organizaţii ale societăţii civile. În 1997 primeşte

Premiul Naţional de Poezie „MihaiEminescu” şi este aleasă membrual Academiei de Poezie „StéphaneMallarmé” din Paris, iar în 1998înfiinţează, împreună cu RomulusRusan, Şcoala de Vară de la Sighet,destinată adolescenţilor. Este membrual Academiei Europene de Poezie,iar din 2001 este membru fondatoral Academiei Mondiale de Poezie,constituită la Verona sub egidaUNESCO. De­a lungul frumoaseicariere de scriitor şi luptător civic, AnaBlandiana s­a bucurat şi de alte premiivaloroase: Premiul pentru Poezie alUniunii Scriitorilor din România, 1969;Premiul pentru Poezie al AcademieiRomâne, 1970; Premiul pentru Prozăal Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfriedvon Herder”, Viena, 1982; Premiul „Opera Omnia”, 2001; Premiul Inter­naţional „Vilenica”, 2002; în martie 2016 a primit Premiul „Poetul Europeanal Libertăţii” pentru volumul Patria mea A4, care a apărut în traducerepoloneză în ianuarie 2016, ş.a.

Din 2016, este membru corespondent al Academiei Române. (R. Rogac)

8

Seniori ai culturii

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202012

Am plecat cu sufletul încărcat de lumină.Discuţiile, întrebările, răspunsurile s­audesfăşurat într­o impresionantă compre­

hensiune şi din tot ce vedeam deduceam că neaflăm într­un loc în care nu mai e nevoie să pledămîmpotriva nostalgiei comunismului, că dacă există onostalgie în acea oază culturală românească, ea estedupă Basarabia şi România de dinainte de ocupaţiasovietică. Cereau cât mai multe cărţi despre istoriaRomâniei şi am promis toate publicaţiile Memorialului.Am plecat cu sufletul încărcat de lumina pe careau reuşit să o facă să lumineze grupul acela deprofesori, făcându­şi datoria de apostoli într­unsat cu nume diminutival dintre dealurile şi câmpiileBasarabiei. Este evident că directoarea este ceacare a sfinţit şi sfinţeşte locul, doamna Pleşca.

R.R.: Îmi amintesc că la intrarea în liceu se vedede departe înscrisul: Aici se vorbeşte corect limbaromână!

A.B.: Da, da. Impresionant, n­am mai văzut aşaceva, e un model demn de urmat de toate şcolile.

R.R.: Aţi vorbit cu drag despre întâlnirile cucopiii, dar aţi avut întâlniri şi cu a altă categorie deadmiratori – cititorii. La Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu” au venit în număr mare, au venit pregătiţi cumulte cărţi de­ale dumneavoastră pentru a le semnaautografe…

A.B.: Da, la Bibliotecă au fost adulţi, mariintelectuali, scriitori, jurnalişti, bibliotecari. Am fostfericită să mă întâlnesc cu prietenii mei VitalieCiobanu, Galaicu Păun, cu domnul profesorPetrencu, cu care suntem în colaborare continuă întreFacultatea de Istorie a USM şi Memorialul Sighet, şidomnul Bârlădeanu, şi doamna Bârlădeanu – ei vinla Sighet şi mi­ar plăcea să vină tot mai mulţi şi custudenţi. În orice caz, chiar ne simţim fraţi, şi chiarlucrăm împreună, iar faptul că ne­am reîntâlnit laBiblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” e minunat.Domnul Petrencu a fost la ambele întâlniri de laChişinău, adevărul e că la acest nivel chiar ne simţimlegaţi. Cu părere de rău, la noi nu se difuzeazărevistele de aici şi aici nu se difuzează revistelede la noi… doar sporadic se transmit, cu ocazia

anumitor evenimente culturale. R.R.: În primii ani de renaştere naţională această

colaborare era cu mult mai eficientă… s­a pierdut…A.B.: Da, într­adevăr, foarte multe au dat înapoi…R.R.: Eu cred că v­aţi simţit bine la Bibliotecă şi

în calitate de colegă cu gazdele, chiar dacă nu amamintit în succintul breviar că aţi avut o perioadă deactivitate de bibliotecar. Cât de modelator a fost înacest sens exemplul lui Mihai Eminescu şi BogdanPetriceicu Hasdeu!

A.B.: Da, pentru un scurt timp am fost angajataBibliotecii Institutului de Arte Plastice şi m­am simţitatât de bine lucrând printre cărţi, încât aproapeuitasem necazurile de scriitor interzis. La BibliotecaMunicipală „B.P. Hasdeu” a fost pentru prima oară înviaţă când am scris în calitate de fostă bibliotecară,aducându­mi aminte cu emoţie de acea perioadădin anii '80.

R.R.: Spunea Dostoievski că „frumuseţea va salvalumea”, iar frumuseţea ţine de cultură. Eu cred căromânii de pe ambele maluri ale Prutului se vorsalva prin cultură…

A.B.: Mi se pare firesc şi logic, ca să spun aşa, caprin cultură să putem drege totul, pentru că, în primulrând, chiar şi cunoaşterea situaţiei din comunismde către tinerii de azi, care n­au trăit perioadarespectivă, tot numai prin cultură se poate face,tot numai cunoscând istoria, învăţând­o, pot sădeducă care sunt urmările în societatea de aziale comunismului, pentru că până la urmă acesta­iscopul: înveţi istoria nu doar ca să ştii date din trecut,ci ca să vezi în ce măsură acest trecut a lăsat urmerele, urme bune în cadrul istoriei mari. Este clar că,

aşa cum în comunism am rezistat prin cultură, sediscută la nesfârşit despre rezistenţa prin cultură dincomunism, uneori şi peiorativ, pentru că rezistenţaprin cultură nu a fost o rezistenţă cu arma în mână,adică scriitorii nu şi­au pus viaţa în pericol ca ceicare au luptat în munţi, dar în româneşte cuvântul„a rezista” are două sensuri: a rezista – adică arămâne în viaţă şi e clar că prin cultură asta amfăcut: am rămas în viaţă.

R.R.: Uneori cuvântul e o armă destul deputernică…

A.B.: A existat în România şi Rezistenţa din munţi,cu arma, care a durat din 1945 până în 1962. În 1962a fost omorât ultimul fugar din munţi. Părerea meaeste că a fost forma cea mai completă de eroismcare a funcţionat pe teritoriul României şi de caretrebuie să fim mândri. Ţin minte un răspuns al lui IonGavrilă Ogoranu, luptătorul din Rezistenţă, pe carel­am cunoscut, care timp de 30 de ani nu a putut fiprins de Securitate. Avea o figură de parcă era unsenator roman şi care nu numai că a luptat în munţi,n­a fost arestat niciodată, dar a reuşit după aceastasă stea ascuns aproape 20 de ani şi a ieşit înmomentul în care s­au schimbat lucrurile. L­amîntrebat o dată: de ce aţi făcut­o?, adică ce vă

închipuiaţi, că o să învingeţi dumneavoastră ArmataRoşie? Şi el a răspuns: Nu, nu ne­am închipuit căvom birui Armata Roşie, dar ceea ce am vrut sădovedim a fost că există şi români liberi. Şi a dovedit.

R.R.: Vă aşteptam în hol la Radio Moldova 1 cândsusţineaţi un interviu cu Alina Chiriac­Ivaşcu. Felicitărişi pentru acea emisiune foarte bună despre victimeledeportărilor, foametei impuse, alte calamităţi comu­niste. Mi­am amintit că în 1990, când lucram la RadioMoldova 1, am propus să fac un interviu cu mamamea, care, pe timpul foametei, avea deja cinci copii,deci, împreună cu tata şi bunica maternă erau optguri flămânde, dar au scăpat toţi cu viaţă, cumanume, e o povestire foarte interesantă, e un subiectaparte… Conducerea redacţiei mi­a refuzat interviul.Regret foarte mult şi astăzi că n­am făcut aceaînregistrare pe bandă pentru arhiva personală. Zileleacestea am mai auzit de la cineva asemenea regrete.Apropo de regrete, dumneavoastră aveţi regrete?Aţi fost şi aţi rămas o luptătoare pentru libertateşi drepturile omului…

A.B.: Regrete că n­am făcut ceva ori că nu s­auîntâmplat anumite lucruri?

R.R.: … poate nu se întâmplă încă, de exemplu,revenirea la Patria­mamă…

A.B.: Un exemplu ar fi pentru mine personal căaş da orice ca tata să fi trăit până, cel puţin, în 1989.Există multe regrete, am încercat întotdeauna să faccât pot, dar e clar că am făcut destul de puţin dincâte ar fi trebuit făcut sau, mai bine zis, din câtemi­aş fi dorit să reuşesc, după 1989. Când a apărutlibertatea, a apărut şi posibilitatea solidarizării,pentru că înainte aceasta era obsesia mea. De fapt,

problema era în ce măsură puteai să te opui altfeldecât ca scriitor. Ca scriitor scriai cărţile tale şi elerămâneau şi puteai spera, ceea ce s­a şi întâmplatîn cele din urmă, să fie publicate. Mă gândeam, deexemplu, să zicem, că în semn de protest ţi­ai fi datfoc în faţa comitetului central, ce se realiza prin asta?Prin asta, Ceauşescu nu cădea, cel mult puteai sperasă se audă la „Europa Liberă”, să se anunţe căcineva şi­a dat foc. Însă, fără solidarizare, revolta era

aproape fără sens. După 1989, cândsolidarizarea a devenit posibilă, abiaatunci, chiar mi­am ieşit din viaţa mea,am încetat să mai stau să scriu cărţilepe care trebuia să le scriu şi mi s­apărut că este mai important să facAlianţa Civică, să ne strângem la unloc, să încercăm să schimbăm ce­i deschimbat în Ţară, pentru că toate seschimbă, se schimbă mai încet decâtne dorim şi decât ar fi bine să fie,dar există probleme…

În general, trebuie să lucrăm şi săne purtăm ca şi când totul s­ar păstra,ca şi când totul ar rămâne, ca şi cândtotul ar folosi la ceva, pentru că suntabsolut convinsă că nimic din ce facinu e zadarnic, numai nefăcutul

e zadarnic.R.R.: Important este să avem memoria încărcată

şi să transmitem generaţiilor care vin după noi celemai valoroase momente…

A.B.: În primul rând să ne cunoaştem… Se maiîntâmplă şi de o parte şi de alta a Prutului când uniicopii aproape nu ştiu nimic despre trecutul apropiat.Capacitatea de uitare a oamenilor este înspăimân­tătoare. Eu, de exemplu, am fost cutremurată într­ozi când mi­am dat seama că unii copii nu ştiu ceînseamnă cuvântul mineriadă. Mă aflam la Sighet, laMemorial, şi, venind un grup din ultima clasă de liceu,pentru că s­a făcut un obicei frumos acolo prin toateliceele din zonă, după ce susţin BAC­ul, vin şi depunflori la Memorial şi coroniţele, i­am condus eu prinmemorial, povestindu­le. Ajungând în sala dedicată

revoltei minerilor din 1977 din Valea Jiului, le­am spusdespre aceştia, ei fiind alţii decât cei de la mineriadă,am înţeles că vorbesc în gol, că n­au înţeles ce amspus, mi­am dat seama că şi cuvântul „mineriadă”nu l­au înţeles şi am întrebat, ştie cineva să­mi spunăce înseamnă „mineriadă”? Am asistat la o linişteabsolută şi o fetiţă a ridicat mâna şi a spus: cred căe o luptă a clasei muncitoare pentru o viaţă mai bună.Mie mi­a venit să izbucnesc în plâns, mineriadelefuseseră cu zece ani în urmă şi deja se uitase totul!Ei, cei care s­au născut după mineriade, nu mai ştiaunimic despre acestea. Mi se pare absolut importantsă nu lăsăm istoria să dispară, pentru că istoriasuntem noi.

R.R.: Vă sunt foarte recunoscătoare pentruaceastă amplă convorbire de suflet. Am avut impresiacă ideea despre o lansare de carte la BibliotecaMunicipală „B.P. Hasdeu” v­a plăcut mult, adicăaţi acceptat şi sper ca atunci când veţi reveni,elevii de la Liceul „Prometeu” să interpreteze pentrudumneavoastră cântecul Îndem la Unire, care începeaşa: Noi nu mai vrem o Ţară dezbinată…

A.B.: Cea mai realistă formă de a ne uni esteaceea de a fi împreună în Uniunea Europeană, nuexistă în perspectivă altă formă de unire şi, într­unfel, aceasta este cea mai de folos, e suficient capopulaţia RM să înţeleagă că trebuie să sprijine aceaparte din spectrul politic care îndeamnă spre Europa.

(Fragmente dintr­un interviu mai amplu, care va fipublicat în întregime într­un volum ce va apărea curândîn Biblioteca Revistei Curtea de la Argeş – n. red.)

8

Seniori ai culturii

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 13

Pe marii oameni care fac cinste neamuluinostru, care au creat opere durabile pentrunoi şi pentru generaţiile viitoare, e bine

să­i amintim şi să­i omagiem în fiecare zi, nu numaila date aniversare sau comemorative. Dintre acesteminţi luminate, destinate nemuririi, face parte şiMarea Profesoară Zoe Dumitrescu Buşulenga,cea care a trăit prin cultură şi pentru cultură.

S­a născut la Bucureşti, pe 20 august 1920,într­o familie înstărită, ca fiică a juristului NicolaeDumitrescu şi a Mariei Dumitrescu (Apostol) –profesoară de Română şi Franceză. A primit oeducaţie aleasă, într­un „imperiu” al cărţilor. Cântala pian ca o adevărată pianistă şi şi­a însuşit, dincasă, franceza şi germana. A făcut studii muzicalela Conservatorul „Pro­Arte”, dar şi studiijuridice şi filologice, obţinând licenţa înEngleză. A susţinut teze de doctorat înDrept (Evoluţia noţiunii de suveranitate)şi în Filologie (Renaşterea – Umanismul –Dialogul artelor). A urcat treptele univer­sitare, fiindu­i recunoscute calităţileintelectuale, cultura sa întinsă, împlinităalături de marele profesor Tudor Vianu(8 ian. 1898 – 21 mai 1964) căruia i­adevenit asistentă în 1948. După reformaînvăţământului din '48, în şcoli se studiarusa încă din clasa a IV­a, iar în liceu[„şcoala medie”] se adăuga franceza. Or,la sfârşitul anilor '50, Doamna Zoe vorbeafranceza şi germana din familie şi îşi luaselicenţa în engleză; în plus, ştia bine latinaşi italiana, citea în spaniolă şi portugheză.După cum mărturiseşte profesorul MihaiZamfir, spre deosebire de aproape toţiprofesorii noştri, citise marea literatură alumii în original şi îţi dădeai imediat seamacă faptul în sine definea un cu totul altfel de lectură decât cel curent. (DoamnaZoe, în România Literară nr. 20, 19 mai2006, p. 10). Se ştia, de asemenea, că eraprofund religioasă „şi nu făcea din asta un secret”. Şi­a inaugurat lungul şir al lucrărilor fundamentale

în 1963, când începuse „dezgheţul” care avea săducă la eliberarea deţinuţilor politici în 1964: IonCreangă, E.P.L., Bucureşti. Au urmat alte scrieride importanţă capitală pentru promovarea valorilorculturii româneşti, pentru a face cunoscute valorileculturii universale. A trăit numai prin cultură şi pentrucultură. Marele critic şi istoric literar Valeriu Râpeanusubliniază aria întinsă a interesului ei, „a citit imens,cunoştinţele sale acoperă nu numai literatura, ci şiistoria, filosofia cu toate corolarele lor, iar de muzicăşi pictură nu se apropie cu cochetăria amatorului,ci cu optica celui avizat” (vol. Interferenţe spirituale,Ed. Eminescu, Bucureşti, 1970).

Profesoara­savant care şi­a publicat primulstudiu închinat lui Ion Creangă, şi­a con­tinuat munca de cercetare şi elaborare a

nenumărate lucrări apărute în volume sau incluse încărţi ample intitulate „Oameni de seamă”, culegeri dearticole etc. Dintre studiile şi eseurile sale de sinteză,bazate pe o vastă şi erudită documentare, amintim:Eminescu (monografie), Surorile Brontë, Sofocle şicondiţia umană, Eminescu şi romantismul german,Renaşterea – umanismul şi dialogul artelor, Itinerariiprin cultură, Periplu umanistic (impresii de călătorie),Culegere de articole grupate în patru capitole (IPortrete pentru o istorie a culturii române, II Literaturistrăine, III Miscelanea, IV Gânduri de umanist); încolaborare cu Iosif Sava, a publicat lucrările Muzicaşi literatura: scriitori români, şi Eminescu şi muzica,la Editura Muzicală, în 1989. A coordonat Istorialiteraturii române. Studii (Ed. Academiei) şi a scrisnenumărate prefeţe la volume ale unor autori, precumIoan Alexandru, Hans Christian Andersen, JánosBencsik, Amita Bhose, I.L. Caragiale, GeoffreyChaucer, Rosa del Conte, Constantin Drăgan,Mircea Eliade, J.W. Goethe şi mulţi alţii. Să nuuităm Antologia poeziei româneşti, Ed. Didacticăşi Pedagogică, 1974.

Pentru meritele sale s­a bucurat de mare cinstire,

primind, pe drept, funcţii, titluri şi medalii. În 1990este aleasă membru titular al Academiei Române,iar în perioada 1990­1994 a îndeplinit funcţia devicepreşedinte al acestui for. Meritele sale capersonalitate a culturii europene au fost recunoscuteprin alegerea ca membru al Academiei Europene deŞtiinţe şi arte (Académie Européene des Scienceset des Arts) şi al Academiei Europaea. Din 1991 pânăîn 1997, a fost director al Şcolii Române din Roma(Academia di Romania). A fost distinsă cu premiulspecial al Uniunii Scriitorilor, cu Premiile Herder,Adelaide Ristori şi Pleiade. În 2003, a primit OrdinulNaţional pentru merit în grad de Ofiţer pentruîntreaga activitate şi contribuţia la studierea,conservarea şi promovarea patrimoniului cultural

românesc.A fost căsătorită cu

juristul Apostol Buşulenga– aromân care a decedatcu aproape zece aniînaintea sa. La înmor­mântarea juristului,înainte de a fi încredinţatpământului, profesoarade dialectologie MatildaCaragiu­Marioţeanua recitat Părinteascadimândare, adică Poruncapărintească, din carecităm câteva versuri, cuîncredinţarea că „porunca”va fi înţeleasă şi o vorîndeplini toţi cei de neamromânesc: Care­şi lasălimba lui/ S­lu­ardă pirafocului/ […] Care fudzede­a lui mumă/ Şi dipărinteasca­l' mumă,/Fugă­l'i doara Domnului/Şi dulţeamea somnului.

Convieţuirea cu soţul său i­a întărit credinţaîn care fusese educată încă din copilărie.De altfel, scrie Mihai Zamfir – situaţie rară

pentru acele vremi – era profund credincioasă şi nufăcea din asta niciun secret. Considera Biblia dreptcartea de căpătâi a umanităţii, indispensabilă uneiculturi solide. Ne­a recomandat­o nouă, studenţilor,la bibliografia obligatorie, şi nu numai pentru culturanoastră, ci şi pentru o elementară educaţie religioasă,atât de necesară tinerilor – considera Domnia Sa.Când ne explica mitul cosmografiei în literaturauniversală, se referea la o cosmogonie foarte mică,la Ioan din Patmos, la începutul Evangheliei luiIoan. „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul erala Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” Poatecă şi de la această primă carte a umanităţii şi nunumai formaţiei sale de filolog i se datorează cultulpe care îl avea pentru cuvânt; se considera cetăţeanal Galaxiei Gutenberg: „Eu cred în cuvânt pentru căcuvântul este Logos, cuvântul este sfânt. Proferareacuvântului este un lucru sacru.”

A făcut, ca mai toţi, concesii, dar nu compromisuri.Ajungând în funcţii înalte (şeful Catedrei de Literaturăcomparată la Universitatea din Bucureşti, director alInstitutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”),se remarcă prin capacitatea, prin energia pusă înslujba culturii. Astfel, în perioada de relativă liber­tate, „pentru a demonstra «deschiderea politică»,Ceauşescu a oferit unor intelectuali şterşi şi obedienţicâteva locuri în temutul Comitet Central. Din eroare,probabil, a pătruns acolo şi un intelectual de mareclasă, Zoe Dumitrescu Buşulenga. Să presupunemoare că până şi minţile înguste pot fi sensibilela sclipirea intelectuală? Greu de admis, dar nuimposibil. E adevărat, Doamna Zoe n­a făcut mulţipurici în acel club închis, dar, ca reflex al treceriiei prin «camera pestiferă», a ocupat şi mai târziufuncţii importante în domeniul culturii.

În ceea ce mă priveşte, am avut faţă de noile şineaşteptatele identităţi ale profesoarei de Literaturăuniversală o singură perspectivă necontrazisă defapte: acolo unde Doamna Zoe ajungea să joace

un rol conducător, ariacivilizaţiei se extindea în modautomat.” [subl. în text MihaiZamfir]

Edrept, această mare profesoară a folosito diplomaţie de tip renascentist, e dreptcă, se­ngăduie „să facă operă de educaţie

umanistă în România şi să contribuie la afirmareaculturii române în lume (şi nu ca să obţină – ase­menea altora – înalte titluri prin impostură)”. DoamnaZoe l­a tratat ca o adevărată doamnă pe Ceauşescu(Alex. Ştefănescu, România literară, 12 mai 2006,p. 6), e drept că n­a putut să reacţioneze energicatunci când, în 1983, clădirea care adăposteaInstitutul „Călinescu” a fost demolată, dar, vorbacronicarului, „nu e omul la cârma vremurilor, ci bietulom sub vremuri”: atitudinea ei s­a adaptat condiţiilorimpuse de acele vremi. I­au fost impuse, uneori,decizii pe care nu putea să le respingă, dar cugetuli­a fost întotdeauna curat. Dar, după '90, au fost vocicare au condamnat­o, i­au atribuit şi ce n­a făcut, auacuzat­o că ar fi fost „prietenă” cu Elena Ceauşescu(cea din ordinul căreia a fost demolată clădirea careadăpostea Institutul „Călinescu”: tovarăşa nu puteasuporta existenţa unei doamne care o punea înumbră); ba, au acuzat­o că l­a comparat peCeauşescu cu Eminescu (deşi nimeni nu a demon­strat până acum, arătând rândul scris, că ea arfi făcut clar – nu sugerat – această comparaţie).

În primul rând, cine sunt aceşti detractori? Câţidintre ei nu sunt aşa­zişi disidenţi, de fapt, lupiîmbrăcaţi în blană de oaie? Care e valoarea lor şide pe ce poziţie ridică glasul să condamne un uriaşal culturii române? În al doilea rând, cine e fără păcatsă arunce primul cu piatra. În al treilea rând, cumar fi putut să­şi continue activitatea dacă se opunea„directivelor”? Şi cât ar fi pierdut cultura româneascădacă nu şi­ar fi continuat­o? Când te afli în faţaunui duşman puternic, îi întinzi punţi de aur ca să­ţipăstrezi identitatea şi să nu faci rău poporului tău.Dar aceste voci care se vor topi în neant precumîntunericul la raza soarelui s­au întrebat, oare, careau fost actele ei de curaj? Astfel, prin anii '50, cândintelectualii erau arestaţi pentru te­miri­ce, DoamnaZoe a cerut introducerea Bibliei în bibliografiastudenţilor şi în programa de învăţământ „SecretarulP.C.R. pe Universitate, mi­a spus: Doamnă, mănenorociţi, mă dau afară, mă bagă în puşcărie, cumputeţi să­mi cereţi aşa ceva? – Dragă, te priveşte,eu zic aşa: dumneata să le spui ălora că dacăscoateţi din programă Biblia, care este prima cartea umanităţii, cartea mare a întregii umanităţi, atuncisunteţi nişte inculţi, nişte ignoranţi şi o să vă râdălumea! Şi aşa a rămas Biblia în bibliografie. A fostprima oară când am pus un picior în prag şi i­amsperiat, făcându­i ignoranţi.” (Cf. Radu Comănescu,interviu reluat la Radio România Actualităţi,7 mai 2006)

Surpriza a fost şi mai mare când a avuto iniţiativă care avea s­o coste scump:l­a invitat pe Gala Galaction în amfiteatrul

„Odobescu” şi, glorificându­i opera şi activitatealiterară, a lăudat valoarea Bibliei, cartea de căpătâia civilizaţiei creştine. La sfârşit, cei doi s­au îmbră­ţişat şi tot amfiteatrul a aplaudat furtunos. Neavândîncotro, au aplaudat şi vigilentele organe prezentela datorie. Profesorul Şt. Cazimir a venit cu precizări:evenimentul a avut loc în 1954 şi la el a luat parteşi prof. Emil Boldan, decanul de atunci al facultăţiide Limba şi Literatura română; la întâlnire, DoamnaZoe îl numea pe Gala Galaction Părintele scriitor.

În volumul Omagiu Acad. Zoe DumitrescuBuşulenga la 80 de ani, Alex. Ştefănescu nedezvăluie alt act de curaj al Profesoarei: i­a luatapărarea în adunarea pe facultate programatăpentru a fi sancţionat. Ce făcuse, oare, acest studentdin anul II care, cu exuberanţa celui care devenise„tânăr”, ieşit, deci, din adolescenţă, a improvizato parodie după Împărat şi proletar, intitulată Ţăranşi secretar, în care­l compara pe bietul colectivistcu proletarul lui Eminescu.

Marea ProfesoarăZoe Dumitrescu Buşulenga

Elis RÂPEANU

8

In memoriam

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202014

Deşi în 1964 deţinuţii politici fuseserăeliberaţi, s­a considerat că studentul a făcutafirmaţii „duşmănoase” la adresa regimului.

Se cerea excluderea lui din UTC şi chiar exmatri­cularea din facultate şi trimiterea în producţie, „casă­i vină mintea la cap”. Unii colegi, manevraţidinainte, l­au încriminat. Consemnăm gândurile celuipropus la „condamnare”: „Aveam ochii în lacrimi, darnu reuşeam să mi le reţin. O vedeam pe DoamnaZoe în prezidiu şi îmi aminteam cu câtă înflăcărarevorbea la cursuri despre datoria de a ne iubiaproapele şi a respecta semenii. Prelegerile salede Literatură universală nu erau niciodată prezentărineutre ale unor autori şi opere, ci emoţionante lecţiide umanism. Dar – îmi spuneam cu ironie amarăîn sinea mea – principiile nobile enunţate ex catedranu sunt aplicabile în viaţa de zi cu zi. Mă înşelam şieram nedrept. Chiar în clipa aceea, Zoe DumitrescuBuşulenga l­a fulgerat cu privirea pe George RaduSerafim şi l­a admonestat cu dispreţ:

Dumneata îţi depăşeşti atribuţiile! Ştefănescueste un student eminent şi soarta lui o hotărâm noi,profesorii săi, nu dumneata. /…/ Profesoara meaa făcut această afirmaţie ca să păstreze discuţiaîn raza competenţei sale profesionale. /…/ Cândmembrii prezidiului au deliberat asupra soartei mele,Zoe Dumitrescu Buşulenga a fost categoric împotrivaeliminării din facultate. Punctul ei de vedere s­aimpus.” În încheierea articolului Zoe DumitrescuBuşulenga a spus NU securităţii, Alex. Ştefănescusintetizează în nici patru rânduri, faptul că Profesoaramea şi a Domniei Sale reuşea să se impună fărăcompromisuri: „Fără să declare în mod deschisautorităţilor, străduindu­se chiar – cu o diplomaţieluminoasă de om de Renaştere – să rămână înrelaţii cordiale cu persoanele oficiale şi, în măsuraposibilităţilor, să le… educe, iubita mea [şi a mea!]Profesoară a susţinut sistematic şi eficient cauzalibertăţii şi a demnităţii.”

În volumul Omagiu Acad. Zoe DumitrescuBuşulenga la 80 de ani (Ed. Roza vânturilor)şi­au exprimat respectul şi aleasa preţuire pentruactivitatea neîntreruptă, de mai bine de o jumătate deveac, pusă în slujba culturii, a credinţei şi a identităţiide neam, personalităţi ale culturii şi chiar ale politicii:Valeriu Râpeanu, Alexandru Balaci, ConstantinCiopraga, Răzvan Theodorescu, Dan Grigorescu,Dan Horia Mazilu, Cornelia Ştefănescu şi mulţi alţii.Însuşi Ion Iliescu, preşedintele României, subliniază:„Printre cei care şi­au închinat o viaţă de muncă şi deapostolat pedagogic punerii în lumină a marii noastretradiţii culturale, căutând a­i determina locul pe hartaintelectuală a continentului, omul de ştiinţă şi dascălulstrălucit Zoe Dumitrescu Buşulenga şi­a asumat unrol exemplar.”

Fostul ministru Paul Niculescu­Mizilo consideră o Mare Doamnă care a datdovadă de curaj în momentele în care până

şi bărbaţii îşi ascundeau capul între urechi. Unexemplu semnificativ e atitudinea pe care a avut­odupă „revoluţie”, luându­i apărarea printr­un articol:„Eram arestat, trimis în judecată penală, fără niciunfel de dovezi, pe baza unor acuzaţii prefabricate.Eram supus unei înscenări judiciare, unei răfuieli nucu faptele mele, ci cu convingerile mele. Ei, bine, înacel moment extrem de greu pentru mine, DoamnaProfesoară Zoe Dumitrescu Buşulenga a luat poziţiepublică. A scris un articol în săptămânalul Ordinea din27 iunie – 4 iulie 1991, intitulat A ajutat la ridicareavalorilor, a înţeles nevoile culturii. Marele om decultură şi academician de uriaş prestigiu a fost mişcatde situaţia mea. Păstrez cu sfinţenie acel articol, caşi altele asemenea, în arhiva mea. /…/ Am apreciatatunci, în închisoare, şi apreciez şi astăzi articolulrespectiv ca un gest de mare verticalitate morală,de mare curaj civic.”

Eminescu a fost iubirea constantă a vieţii sale.Doamna Zoe, în afară de modele, credea în iubiriletotale, în statornicie, în valorile etice şi esteticeconsacrate, în dragostea pentru Eminescu şi înlumina lui Dumnezeu. A scris mult despre Eminescuşi o teză de doctorat n­ar fi suficientă pentru tratareaacestei teme. Ceea ce aş vrea să subliniez estecombaterea celor care, din interese meschine, străinede neamul românesc, neagă credinţa ortodoxă amarelui poet. „Eminescu lipsit de credinţă?” – seîntreba retoric. În nenumărate lucrări, articole, studii,a subliniat, dând exemple edificatoare, că, în întreagasa lirică (şi nu numai), Eminescu exprimă iubirea,acest sentiment cu care Dumnezeu l­a înzestrat pe

om. Însăşi biografia Domnului Iisus Hristos „întru­pează şi descoperă iubirea care a ridicat popoaredin întuneric şi le­a constituit pe principiul iubiriiaproapelui”. Nimic vulgar, nimic deplasat în poezia dedragoste a acestui geniu, în care sunt prezenţi îngeriica s­o ocrotească pe ea. Imaginea Fecioarei, la carepoetul se roagă pentru izbăvire, apare ca o luminăîn versurile sale. Şi, în fond, se­ntreabă MareaProfesoară, oare există om care să nu fi avut, în viaţalui, momente de îndoială de care, apoi, s­a căit? „Cucâtă dragoste, cu câtă evlavie se îndreaptă cel ajunsla capătul cunoaşterii şi al deznădejdii spre MaicaSfântă, spovedindu­se şi cerându­şi înapoi tinereţeaşi credinţa, cu o smerenie într­adevăr mântuitoare:Răsai asupra mea, lumină lină,/ Ca­n visul meuceresc de­odinioară;/ O, Maică Sfântă, purureaFecioară,/ În noaptea gândurilor mele vină!”

Da, cultură, credinţă, verticalitate. Laspiritul enciclopedic al Marii Profesoare,nu se poate vorbi de convertirea la învă­

ţătura lui Iisus Hristos, după cum afirmă şi RaduComănescu în interviul reluat la Radio, pe 7 mai2006. Credinţa i­a fost sădită în suflet încă dincopilărie, când mergea regulat la biserică. Buniculdinspre mamă era preot. A învăţat la maici catolice,pe strada Pitar Moş. Înainte să intre în clasă, copiiimergeau la capelă să spună Ave Maria şi, la fiecareoră, spuneau Tatăl Nostru. „Când intra Maica deGermană, de Franceză sau de Română, ne ridicamîn picioare şi spuneam Tatăl Nostru în limba respec­tivă, fără cusur. /…/ Mergeam la biserică, mă împăr­tăşeam în fiecare post, dar nu aveam deschiderea.”Respirând în atmosfera de sacralitate a celor douăreligii, o durea foarte mult schisma dintre ortodocşişi romano­catolici, subliniind implicarea făţişă aacestora în politică, din vremuri vechi. „În facultateam început să am nişte duhovnici foarte buni. /…/A venit şi momentul intervenţiei Duhului. Cel care afost la început primul duhovnic – Părintele Nicolae –mi­a explicat un lucru ciudat, în legătură cu intrareamea în partid, ca să pot fi trimisă în străinătate pentrucă altfel n­aveam voie să ies din ţară şi m­am dus laSfinţia Sa sub patrafir să mă spovedesc. Plângeam,mi­era frică să mă duc acasă la tata… I­am zis:Părinte, n­o să mă scoateţi din rândul credincioşilordacă… Iar Sfinţia Sa mi­a răspuns: «Cum îţi închipuiasta? (Era un om înţelept) Dacă ar fi fost mulţiintelectuali ca dumneata poate nu s­ar fi ajuns aici.»Atunci am rămas absolut trăsnită că Părintele a ziscă s­ar putea ca eu să am un rol pozitiv făcând ceam de făcut… Am început să înţeleg. /…/ Dupăaceea, am avut un alt duhovnic, care m­a introdus,de fapt, în esenţa rugăciunii, părintele GheorgheChiriac. Era un om extraordinar, doctor în Teologiela Strasbourg. Făcuse o puşcărie amarnică şi erabătrân, mare credincios, şi de la Sfinţia Sa amînceput să aflu de rugăciunea inimii; mi­a spus«încearcă!» Ştia că eu o iubesc foarte mult pe MaicaDomnului şi insista: «Încearcă şi când te uiţi la icoanaei, du imaginea ei în inimă şi întoarce­o înapoi înminte şi fă gimnastica asta, du imaginea de la mintela inimă şi din inimă la minte, ca să­ţi faci liberă caleapentru mai târziu, ca să­ţi curăţeşti inima pentruMântuitor.» /…/ Ăsta a fost începutul… Pe urmăa intervenit contactul meu cu mănăstirile. /…/ Ei,şi a venit '75, când Valerica Sadoveanu, prietenamea, m­a invitat la Văratec şi, după mai multe ezitări,am dat curs invitaţiei şi am mas în casa măicuţeiBenedicta Braga, plecată în Statele Unite ca misio­nară, să­i fie reazim Maicii Alexandra, numele decălugărie a principesei Ileana. Preasfinţitul arhiereual Clujului şi Feleacului, Bartolomeu Anania, care

stătea în Palatul Episcopal, în apartamentul pecare i­l lăsase lui episcopul Sofron, venea la LilyTeodoreanu, soţia lui Ionel Teodoreanu, şi ne­amîmprietenit la toartă, venea Profira Sadoveanu, ve­neau aici dirijorul Horia Andreescu şi Horia Bernea,care a pictat aici, în veranda asta, săptămâni întregi.”

Zoe Dumitrescu Buşulenga transformaseVăratecul în centru cultural european. A doritsă­şi trăiască ultimii ani pentru a respira

sacralitate. Chemarea spre viaţa închinată Domnuluia determinat­o, până la urmă, să se călugărească.Cu binecuvântarea Fericitului Părinte Teoctist, patri­arhul Bisericii Ortodoxe Române, a­mbrăcat hainamonahală la Mănăstirea „Petru Vodă”, slujba fiindoficiată de Prea Cuviosul Părinte Justin Pârvu,primind numele Maica Benedicta, întru cinstireacelei în casa căreia se retrăgea din primăvară pânătoamna, în prag de iarnă. Casa, cu un lung pridvorînchis pe două laturi, e aşezată în partea de sus, lamarginea localităţii, lângă pădurea de brazi. Curtealargă coboară spre vale, purtând în spate pomifructiferi, straturi de legume şi zarzavaturi, iar sub nucse află o masă cu două bănci cuprinzătoare. MaicaFrusinica îi spunea Mamă şi Profesoara s­a dusla soţul ei (când acesta trăia) şi i­a zis: „Am găsito fată. Mi­a zis mamă. Tu ce zici?” La care domnula răspuns: „Păi aş dori şi eu din suflet să­mi spunătată.” Şi, de atunci, aşa le­a spus. Maica Frusinicami­a povestit, când am vizitat­o în vara lui 2006 şiam fost găzduită în aceeaşi cameră în care vieţuiseProfesoara mea, că, atunci când erau în largaverandă închisă, „de bătea clopotul de Vecernie,Mama se retrăgea într­o cămăruţă din spate, stăteaîn genunchi şi se ruga. Se ruga profund. Nici nu m­aauzit când am intrat şi am ieşit.” O interesa tot ceţinea de viaţa ţării. Îl admira pe Octavian Bellu care,„cu gimnastele lui”, făcea cinste României şi aduceaaurul gloriei, o asculta pe Sofia Vicoveanca, îl iubeape Părintele Arhim. Grigore Băbuş; avea o dragosteşi o grijă deosebită faţă de tineri, considerând căo lume fără rădăcini este o lume fără morală.

Puţină lume ştie că Maica Benedicta a servitsculptorului Gh. Anghel (1904­1966) drept modelpentru o statuetă care, iniţial, a fost pusă la mormân­tul acestuia, de la Mănăstirea Pasărea, apoi a fostdusă în muzeul acestui sfânt locaş de călugăriţe.

Dar timpul e necruţător şi, în ultimii ani, a fostsuferindă. Cu două săptămâni înainte de clipa finalăa fost internată la Spitalul de Urgenţă din Iaşi. Despresemnele sfârşitului şi tot ce s­a întâmplat după aceea,mi­au relata Maica Frusinica şi doctorul Adrian Fochi,nepotul cunoscutului culegător de folclor cu acelaşinume (doctorul a fost botezat de unchi), care aîngrijit­o din 1990. Acesta spunea: „Pentru mine nuexistă moarte, există trecere dincolo”. Cum semnelese arătaseră mai înainte, şi­a scris Ultima dorinţăîn care scria că, în funcţie de locul în care va muri,să fie înmormântată în cimitirul de la MănăstireaCernica sau în cel de la Putna, iar serviciul religiossă­l îndeplinească I.P.S. Pimen.

Atrecut pragul veşniciei pe 5 mai 2006 şia fost dusă la Mănăstirea Putna, în cimitirulcăreia se odihneşte lângă Biserica „Adormi­

rea Maicii Domnului”, de unde ne veghează Ştefancel Mare şi Sfânt. Astfel, celei care transformaseVăratecul timp de 30 de ani, cel puţin în timpul verii,într­un iradiant centru cultural, cu musafiri veniţi şide peste hotare, şi îmbrăcase haina monahală subnumele de Maica Benedicta, i s­a îndeplinit ultimadorinţă de a fi, şi după moarte, alături de Ştefan celMare şi Sfânt – simbolul românilor de pretutindeni.N­a existat om al condeiului care să nu­şi fi manifes­tat, în rândul scris, regretul pierderii acestui spirit deexcepţie al culturii. Dan Hăulică a numit­o „MareaDoamnă a culturii româneşti şi universale, o conşti­inţă înaltă al spiritualităţii”, a venit din străinătate şia ajuns la Putna duminică 7 mai 2006, fiind singurapersonalitate a Bucureştiului prezentă s­o omagiezepe cea care stătea în sicriu în haine monahale, cufaţa la Dumnezeu. Grigore Ilisei (Un tezaur, înConvorbiri Literare, 2006, p. 35) împărtăşeşte afirma­ţia acestui mare critic literar şi de artă, ambasador,care, în cuvântul mişcător rostit în ziua înmormântăriia spus că dacă ar fi trăit în Japonia, Zoe DumitrescuBuşulenga ar fi fost declarată tezaur naţional. I­arăspuns cu amărăciune, la telefonul ce i­l dăduseapoi din străinătate, că nu suntem în Japonia,ci în România, „într­o ţară care se becalizeazăde la o zi la alta”.

In memoriam

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 15

În anul 1978 apărea la Editura Albatros carteaUn roman epistolar, cu autori Ion Negoiţescu şiRadu Stanca. Protagoniştii romanului sunt chiar

cei doi autori. În fapt, Negoiţescu este cel care publicaşirul de scrisori între el şi Radu Stanca, desfăşuratde­a lungul unui deceniu şi jumătate, 1945–1961, pe­rioadă de umbră pentru viaţa intelectualităţii române.

Precizări face Ion Negoiţescu în paginileintroductive: „Epistolarul se întemeiază pe o ideeexplicit românească, iese în evidenţă conceptulexaltat al prieteniei literare, fecundă pe plan creator,în puritatea ei ideatică, şi preocuparea permanentăa conjugării valorii estetice cu valoareamorală…” (subliniere I.N.).

Termenul cuplu spiritual, pe care îl folosescîn titlu, îi aparţine lui Radu Stanca, şi îl afluîn scrisoarea pe care acesta i­a trimis­o în 8septembrie 1946, după ce, în noiembrie 1945,numise prietenia sa cu Ion Negoiţescu drept„unica sa aventură literară”.

Idealuri, proiecte, trăiri, sentimente, păreriale celor doi literaţi despre viaţa culturală aepocii şi despre semenii lor le voi culege, înparte, nu urmărind cronologic şirul scrisorilor,ci încercând a le aşeza pe câteva planuri. Credcă sunt necesare şi unele date biografice pentruRadu Stanca şi Ion Negoiţescu, a căror prietenieîşi are începutul în anii de studenţie la Facul­tatea de Litere şi Filosofie a Universităţii clujene,refugiată la Sibiu între 1940 şi 1945. Foarteimportant de reţinut şi că, atunci şi acolo,l­au avut profesor pe Lucian Blaga.

Radu Stanca, dramaturg, poet, eseist şi regizor deteatru, s­a născut la Sebeş în 1920, fiind fiu de preotortodox român. S­a stins din viaţă la Cluj, în decem­brie 1962. Ion Negoiţescu, poet, eseist, critic şi istoricliterar, s­a născut la Cluj în 1921, fiu de ofiţer decarieră şi avocat, a trăit până în 1993, când, expatriat,a murit în Germania, la München. Explicaţia faptuluică schimbul epistolar se opreşte la 1961 şi nu mergepână în ultimul an din viaţa lui Radu Stanca amgăsit­o în Wikipedia: în acest an, Negoiţescua fost arestat şi închis la Jilava, pe motive politice.

Atmosfera intelectuală febrilă în Sibiulprimilor ani de după 1940, generate înprincipal de prezenţa facultăţilor Universităţii

clujene, se manifestă în cadrul unui cerc literar, careeditează Revista Cercului Literar şi publică ManifestulCercului Literar din Sibiu în anul 1943. Acest Mani­fest este o scrisoare deschisă adresată lui EugenLovinescu, unde, între altele, se afirmă: „Acei careVă scriu această scrisoare au, în ocupaţia lorintelectuală, ca obiectiv, studiul estetic sau aplicatfenomenului artistic şi cu specialitate în literatură. Iatăde ce rândurile ce vor urma se vor referi îndeosebila opera literară, deşi, într­o atare discuţie, e angajatăo întreagă problemă artistică şi – mai departe –fenomenul cultural.” Manifestul, semnat „CerculLiterar din Sibiu”, este conceput de Negoiţescu,alăturându­i­se Victor Iancu, E. Todoran, Corneliu

Regman, Ovidiu Drimba, Ion Oana, Radu Stanca,Romeo Dăscălescu, Ştefan Aug. Doinaş. Aproapetoate aceste nume le vom întâlni în corespondenţaprotagoniştilor romanului epistolar. (Manifestul estepublicat în această carte, pp. 368­374.)

Nu pot să nu mă opresc la o frază din Manifest,în care se exprimă întreaga admiraţie pentru cercul„Sburătorul” al lui Lovinescu, în care „Nu numaicreatori de mare artă au fost, în zilele noastre,sburătorişti, precum Hortensia Papadat­Bengescu,Ion Barbu sau Dinu Nicodin, dar s­a născut acoloînsăşi critica literară, în ce are ea mai definitiv”.

Proiectul celor doiprieteni era crearea uneireviste, căreia hotărâserăsă­i dea numele Euphorion,cu subtitlul „Caiet de criticăşi poezie editat de CerculLiterar”. Explicaţia alegeriiacestui titlu ne vine de laNegoiţescu: „Euphorionpersonifică sufletul poetului,e un simbol bogat şi cer­chist. El simbolizează totce e nou pe plan spiritual…Ca fiu al Elenei şi al luiFaust, în el s­au contopitspiritul grecesc, apolinic(limitele, ordinea elină) şifausticul modern al euro­peanului, adică dinamismul,avântul nesăbuit.”

În afara revistei, ei vor proiecta un teatruC. L., euphorionistic, pe care îl vedeau cape „un început de ev nou”. De asemenea, îşi

doreau a avea împrejurul lor o „şcoală cerchistă”.În această idee, Radu Stanca adaugă că, din lecturilesale de natură teologică, unde „a descoperit lucruriadmirabile”, se gândeşte ca din colocviile ce le voravea în viitor, ar putea desprinde şi o concepţieoriginală, pentru a putea completa ideologia cerchistă.

În anul 1946, Ion Negoiţescu scria, gândind înperspectiva viitorului: „Se dă azi în lume o luptăteribilă pentru instaurarea unei lumi noi şi noi nuputem fi decât alături de Europa, de tradiţia latină, despiritul europenismului”. Şi unul şi celălalt îşi doreaucontinuarea studiilor în străinătate. Radu Stanca îşipropunea să scrie Istoria contemporană a României,văzând idealul în europenizare. Negoiţescu, pentrua sa Istorie a literaturii române, o vedea a deveni„un volum dens, nu de prezentări de scriitori, ci dedezvăluire a sensului istoric şi a destinului literaturiinoastre. Va fi un adevărat manifest al lui Euphorion.”

Cum este normal într­o corespondenţă întreprieteni, în multe scrisori, trimise din Sibiu, Cluj sauBucureşti, aflăm mărturisiri ale trăirilor sentimentale,precum şi probleme ale vieţii materiale cu caredeseori s­au confruntat, persecuţia declanşată deasaltul dictaturii inculturii, atotputernică în acei ani.

Dintre rândurile care dezvăluie simţămintesufleteşti, transcriu pe cele ale lui Radu Stanca,

care­i descriu trăirile inspiratede Doti, în luna mai 1951:„O întâlnire cu o făptură pre­destinată să intre în viaţamea. E acea uimitoare sur­priză a afinităţii elective –dincolo de sentimente şidoruri… Doti vine în viaţamea ca un augur minunat,care­mi va împlini destinul...O iubesc – cu o iubire în caretot eul meu e angrenat. Totsensul meu e cuprins înaceastă iubire – şi ea e toată în acest eu, încât numai pot concepe nimic din mine care să nu fie ea.Dacă am viaţă înainte, o voi avea de la ea – dacă amvreo urmă de geniu în mine, mi­l va dezvălui ea.” Înadevăr, destinul i­a fost împlinit, căsătorindu­se cuDoti, talentata actriţă care va fi Dorina Stanca (1927–2019). Dorina Stanca este cea care, păstrând toatăcorespondenţa soţului ei, o va pune la dispoziţia luiIon Negoiţescu pentru a realiza acest roman epistolar.

Despre greutăţile vieţii materiale,zbuciumul, uneori disperat, pentru a­şiasigura traiul zilnic, aflăm multe citind

corespondenţa celor doi literaţi. Fiecare suferăalternanţa situaţiilor în care au o slujbă remunerată cucea în care sunt şomeri. Stanca, de la a fi fost propusasistent la catedra de filosofie a culturii, condusă deprofesorul Lucian Blaga, devine doar simplu profesorla conservatorul popular din Sibiu (uneori neplătit),actor (violon d’Ingres pentru el), ajutor de regizor şiregizor la teatru; Negoiţescu, în această perioadă,este ajutor de bibliotecar, bibliotecar şi secretar lao clinică medicală din Cluj, copist diurnist la Operăşi, în sfârşit, bibliotecar la Filiala din Cluj a AcademieiRomâne. Situaţiile materiale precare prin care trecsunt amplificate de suferinţa sufletească de a nule fi publicate lucrările, Despre momentele lor critice,şi­au descărcat necazurile în scrisori.

Să­l urmărim mai întâi pe Radu Stanca, după cumîl vedea prietenul său, având „o ocupaţie mai practicocupantă decât a sa”, putea depăşi mai uşor piedicile,necazurile; dovadă că îşi exprimase crezul său în1946: „Dacă ai conştiinţa vie a valorii tale, orice jignireţi se aduce rămâne fără urmări”. În 20 decembrie1946, scrie: „Dacă aş izbuti să­mi găsesc o slujbămodestă pe arginţi – m­aş declara perfect mulţumit înSibiu”, iar în aprilie 1947, despre „o teribilă dezordinefinanciară şi sufletească”; în luna mai, „fiind din nou înmare criză financiară, m­am însoţit cu câţiva amatorişi am pregătit o comedie pe care o vom juca prinîmprejurimile Sibiului”; în septembrie 1948: „O ducdin ce în ce mai prost materialiceşte. E în fireamuncii noastre literare ca ea să caute expresiapublică… De două săptămâni am în buzunar exactdoi poli”; iar în octombrie, „Aceeaşi blestemată lipsăde bani, dorinţa de a obţine la Cluj o situaţie – câtmai anonimă, bineînţeles, dar care să­mi asigurevenitul de la o zi la alta”.

Cuplul spiritual Radu Stanca ­ Ion Negoiţescu, în romanul lor epistolar

Eufrosina OTLĂCAN

La mormântul Maicii Benedicta s­a aşezat o cruce de piatră purtândsemnătura lui Vasile Gorduz şi modelată de cioplitorii din Vama. Lainiţiativa lui Dan Hăulică, în deplin acord cu stareţul Sfintei Mănăstiri

Putna – Arhim. Melchisedec Velnic, aici s­au pus bazele seminarului ştiinţificanual „Artă şi Credinţă” de către Fundaţia „Maica Benedicta”, prima sesiuneavând loc în august 2007. La această manifestare de înalt nivel ştiinţific, participăoameni de cultură din întreaga lume. Am avut cinstea să particip la ediţia a II­a,pe 18­20 august 2008, unde am prezentat lucrarea Lumină din Lumină… mareaProfesoară Zoe Dumitrescu Buşulenga, apărută la Ed. Printeuro, Ploieşti, 2007.A fost un eveniment de excepţie şi de mare emoţie pentru mine: i­am avut alăturipe prorectorul de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, prof. univ. Gh. Popa, şipe romanistul Bruno Mazzoni de la Facoltà di Lingue e Litterature Stranierede la Universitatea din Pisa. Vorbea româneşte ca aproape orice român.

Marea Profesoară n­a apucat să trăiască momentul consfinţirii intrării noastreîn Europa Unită, dar, lucru nu lipsit de importanţă, a simţit respingerea din parteaoccidentului: „Una dintre durerile mele este şi lipsa de iubire cu care ne întâlnimîn Occident”. Nu ne mirăm că vremurile noi i­au lăsat un gust amar. Spunea cătot ce se întâmplă în actualitate întrece Sodoma şi Gomora. Şi ce o durea celmai mult e decăderea culturii, lipsa de cultură spre care se îndreaptă tineretul,contestarea valorilor româneşti. În legătură cu globalizarea, considera că nu enormal ca individul aparţinând oricărui popor, să­şi părăsească matca proprie,

izvorâtă din nişte rădăcini, dintr­o istorie a spiritului, a intelectului, a creativităţiiînseşi (Gânduri către tineri). Pentru Zoe Dumitrescu Buşulenga, lupta dintre carte,pe de o parte, şi televizor şi internet, pe de altă parte, se cristalizează în elementemateriale, între cuvântul scris şi ziditor al minţii şi imaginea fugitivă, răvăşitoarede minţi, e lupta dintre expresia Logosului şi cea a vrăjmaşului său.

Multe ar mai trebui spuse despre acest colos al culturii române, unsavant umanist care se naşte o dată la o sută de ani. A fost în continuăvervă intelectuală până în cel din urmă ceas. Cantitatea de informaţii

pe care voia s­o transmită la cursuri sau în expuneri, când vorbea liber, întreceaparcă posibilitatea de vorbire, totuşi ideile erau exprimate clar: vocea era grăbită,dar fermă, avea totdeauna o dimensiune de raţionalitate. Spunea mereu că unpopor fără modele nu poate trăi, se prăbuşeşte. Şi, pentru noi, a fost un model.

Deşi ne­a părăsit, Doamna Zoe rămâne aici, cu noi, în acumulările noastrespirituale la baza cărora stă spiritul ei. E alături de noi şi azi, când ar fi împlinit,în acest august, 100 de ani. Pentru acest simbol al spiritualităţii noastre, deşis­a întors în pământul din care venim toţi, timpul nu curge pe dedesubt, ci pedeasupra, simţim mereu deasupra spiritul ei, simţim lumina pe care ea a sădit­oîn noi, „copiii” ei. Ne­a dat lumină din lumina ei. Cuvântul care i se potriveştecel mai mult este Lumină, ca în Crez: Lumină din Lumină…

8

In memoriam

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202016

Într­un iunie bântuit de vijelii şi de spaimelemorţii, a plecat, pe neaşteptate, spre tărâmurimai liniştite, „unde nu­i nici întristare, nici

suspin”, unul dintre cei mai vechi colaboratori airevistei Curtea de la Argeş şi ai Clubului Iubitorilorde Cultură din oraşul basarab, profesorul CezarBădescu. Ramură a aceluiaşi trunchi din care mătrag, acest istoric dăruit, personalitate incontestabilăa învăţământului argeşean, încheie o dinastie didac­tică ce a marcat, neîndoielnic, viaţa spirituală alocalităţii în care ne­am născut amândoi, satul Aref.O dinastie începută cu bunicul nostru Ilie Bădescu,dusă mai departe de părinţii mei, unchii săi, Elena şiGheorghe Bădescu, şi continuată de el, adevăratullor moştenitor în universul şcolii arefene. Moştenitornu doar al harului pedagogic, al performanţei actuluide predare, ci şi al asumării condiţiei de „învăţător”,în înţelesul vechi al acestui cuvânt învăluit de auralui transcendentă, acela de îndrumător spiritual alcomunităţii, implicat în viaţa şi destinul acesteia.Păstrător şi transmiţător al valorilor de vieţuire, decultură, de datini şi de obiceiuri. Înscriindu­se poateprintre ultimii purtători în cuvânt şi suflet ai civilizaţieirurale româneşti. Slujit şi de talentul oratoric în careînaintaşii săi au strălucit şi pe care l­a moştenit cuprisosinţă. A făcut parte, ca şi predecesorii săi, dintreaceia despre care scriam recent că: „Erau ai satului.Erau cu satul. Se regăseau în aproape tot ce contapentru comunitate. Au fost. Oameni ai unei alte lumi,ai datoriei şi jertfei de sine.”

Oameni de carte şi cucarte, dascăli de învăţăturădar şi de inimă, făuritoride minţi dar şi de suflete.Oameni cu principii. Oameniprobi. Oameni de cuvânt.Oameni pentru care cea maiînaltă datorie şi cea mai mare

satisfacţie era aceeade a lumina spiritul,de a da întâietate şide a trăi întru spirit şide a­i convinge şi pealţii s­o facă. Oameniîn jurul cărorauniversul străvechicare este satul, bineaşezat în temeiurilelui, gravita, încercândsă armonizezeexistenţa locuitorilorcu aceste centre

spirituale iradiante, în speranţa de maibine. Educatori şi formatori care au datlumii româneşti generaţii şi generaţiide oameni, adică de fiinţe împlinite îndestinul lor. Adevăraţii învăţători, cei careîndrumau deopotrivă mintea şi inima.Un asemenea om, un asemenea dascăla fost Cezar Bădescu.

Dinastiei din care face parte,Areful îi datorează fondareaşcolilor sale, a primului cămin

cultural, a dispensarului, a telefonieiautomate. Iar profesorului CezarBădescu, noua, impunătoarea şcoală,la construirea căreia a trudit dimpreunăcu unchiul său, Gheorghe Bădescu,şi admirabilul muzeu al satului, pe carel­a gândit şi s­a străduit să­i dea viaţă

cu întreaga lui ştiinţă şi putere de muncă. Fiindcă unmuzeu este expresia memoriei raţionale şi, deopotri­vă, a ceea ce putem numi memoria inimii, reconstitu­ind în materialitatea exponatelor sale sufletul loculuişi al oamenilor, viaţa interioară în întreaga ei bogăţie.

A avut, ca şi înaintaşii săi, o conştiinţă manolică,cu dorinţa de a făptui şi de a se zidi în făptuirea sa.Un om, în deplinul înţeles al cuvântului.

Impunerile acestui timp ieşit din ţâţâni nu mi­auîngăduit să fiu lângă el la întoarcerea în ţărâna dincare venim cu toţii. Dar Cezar va fi prezent mereuîn gândul şi inima mea. Acolo unde toţi duşii noştrine sunt mereu alături.

Un omHoria BĂDESCU

La rândul lui, Negoiţescu, despre cauza situaţiei economice „atât deabsurde”, după ce speranţa în demersurile făcute pentru a obţine bursaîn străinătate eşuase, scria în decembrie 1947: „Cu toată structura mea

optimistă, am din ce în ce mai dese momente de cădere, când toate orizonturilemi se anulează. Atunci mă gândesc să fug.” La fel ca Stanca, scrie despre „nevoiade public”, stimulent care, atunci când lipseşte, poate fi fatală. În noiembrie 1954:„Cu mizeria m­am învăţat, au fost zile destule în care nu mi­am îngăduit să cinez,aşa cum demult am renunţat la dejunul matinal”; în februarie 1955, din Bucureşti:„Cu banii obţinuţi pe ceasul de aur al lui tata, voi putea trăi liniştit până la 1 iunie”.

Negoiţescu are şi o reprezentare a situaţiei generale, europene. În 29 decem­brie 1947, scria: „Prea e tulbure cazanul… într­o eventuală pax americanum,Europa e sortită să fie un muzeu pentru yankei… În ceea ce priveşte crizafinanciară, pe rând, toţi intrăm în ea. Dacă până azi – fără abundenţă – n­amresimţit­o, e iminentă.”Şi totuşi, amândoi s­au bucurat de aprecierea, exprimată în acte oficiale,

a marilor oameni de litere cu care au fost contemporani. Radu Stanca primeştePremiul „Sburătorul” în 1947 şi Premiul de Stat cls. III în 1952, iar Ion Negoiţescueste primit în Uniunea Scriitorilor în 1948. Despre modul cum a decurs atuncişedinţa de primire, povesteşte că avut loc după un scandal „nemaipomenit,discuţii vehemente despre Manifestul CLS din 1943”. I­au luat apărareaCrohmălniceanu, Cicerone Teodorescu, Jebeleanu, Perpessicius. De ase­menea, Camil Petrescu, Vianu, Rosetti i­au sprijinit deseori pe amândoi.

În scrisori sunt şi alte aspecte relevante ale vieţii celor doi prieteni spirituali.Aproape în fiecare scrisoare îşi povestesc despre audiţiile muzicale sau celede teatru care le umplu serile, ascultând posturile de radio din Hamburg, Parissau Monte Carlo. Unul în Sibiu, celălalt în Cluj, merg la cinematografe, îşi scriuunul altuia comentarii, apreciază filmele de artă ruseşti. Şi cel mai adesea, îşiîmpărtăşesc părerile despre cărţile de literatură sau filosofie pe care le citescşi, mai ales, despre oamenii de cultură ai vremii lor şi despre cei care, prietenifiindu­le, se afirmau atunci în literatura românească.

Din partea lui Negoiţescu, găsim mai multe referiri la Lucian Blaga, nutotdeauna admirative. Dar în paginile introductive din roman, simte nevoia să­şireconsidere poziţia faţă de profesorul lor: „Pentru Blaga am avut cu toţii (vorbesc

de Radu, de mine şi de prietenii noştri sibieni) un cult, dar apropierea zilnică deel, atâţia ani, la Sibiu şi la Cluj, a creat acele rezerve care adesea vin din instinctulde independenţă, din teama de a nu fi blagieni”.

Cele mai aspre rânduri le scrie Negoiţescu în noiembrie 1951, dupăce în septembrie intrase în post, bibliotecar la Academie: „De când lucrezla acelaşi serviciu cu Blaga şi ne vedem zilnic, mi­am dat seama şi mai

bine de faptul cât de străini suntem noi de el, adică mai bine zis cât de opac e ella generaţia noastră: nu poate distinge între noi şi ceilalţi cu care vine în contact…E atât de preocupat de persoana sa, încât nu­l interesează real decât ceea cepoate servi această persoană. Ne înţelegem foarte bine, dar niciodată nu simtnevoia să­i comunic ideile şi problemele care mă preocupă… Ca om este completrece şi, dacă nu aş avea în general un puternic sentiment pentru opera de culturăîn sine, nu aş putea stabili niciun fel de comunicaţie cu el. El nu are entuziasm, cinumai interese, chiar şi în cele mai acute situaţii spirituale. Lucrurile îl interesează,nu se dă niciodată lor. Iată de ce nu are Dumnezeu şi nici nu­l caută.” O răutatestrecoară şi Radu Stanca în 1947, când, fiind vorba de înfiinţarea unui teatrual primăriei Sibiu, propune în repertoriu Arca lui Noe a lui Blaga, dar scrie înparanteză lui Negoiţescu: „deşi nu merita să­i fac acest serviciu”. În schimb,în luna mai 1957 scrie că i­a făcut o „vizită plăcută” lui Blaga la Cluj.

În octombrie 1956 Negoiţescu scria că „circulă zvonul (mi l­a confirmat chiarel [Blaga]) că e propus pentru Premiul Nobel”.

Din multele referiri la marii creatori ai literaturii române, mă opresc la Caragialeşi Eminescu. Radu Stanca, pe când regiza O scrisoare pierdută, scrie: „Caragialee o asemenea culme atinsă de cultura noastră. De aceea eu îl consider cel maimare scriitor al nostru.”

Ion Negoiţescu (în mai 1959, Cluj): „M­am cufundat în masiva producţieziaristică a lui Eminescu, în care descopăr o proză deosebit de viguroasă şide matură (stilistic vorbind). Ideile sunt edificatoare pentru o întreagă poziţie şimentalitate în cultura noastră. Ce interesantă ar fi o istorie a ideologiei româneşti.”

Cu aceste rânduri voi încheia parcursul meu printr­un roman epistolar, grăitorpentru epoca în care se desfăşura.

În fotografie, Cezar Bădescu împreună cu fiul său, rapsodul popular Graţian Bădescu

Nicolae Dan Fruntelată, Scaunul electric, Editura Semne, Bucureşti, 2020„Scaunul electric” este, de fapt, un simbol al memoriei mele care începe să

se topească în aburul vârstei. El este un liman al salvării amintirii în deşertul uităriide sine şi de mine.

Îl iubesc, dar mi­e teamă de el. De asta i­am zis scaunul electric. Pentru căe la graniţa dintre amintire şi uitare, pentru că are în el disperarea unui om carevrea din răsputeri să­şi păstreze şi să­şi povestească scrierile pe care le­a umblat,într­un fel de odisee, de aventură a spiritului. (…)

Eu trăiesc din cărţi, eu voi scrie despre cărţi, eu îmi voi judeca prietenii dupăcărţi.

Mă obsedează Scaunul electric. M­am hotărât să scriu o carte unde voicuprinde tot ce­a avut această rubrică din Bucureştiul literar şi artistic, precum şiînsemnări despre Mitică Matală, despre Jan Andreiţă, despre Ioan Barbu, despreDoru Moţoc, despre Vasile Szolga, despre Ştefan Mitroi, despre Artur Silvestri,despre Vasile Răvescu, despre Rodica Lăzărescu, despre vechiul meu prieten,Nicolae Dragoş, despre mulţi alţii.

Pe urmă o să­i adaug şi alte cărţi. (Autorul, la începutul volumului)

Mihai Sporiş, Dialoguri cu duhul poeţilor. Recitiri, reformulări, răstăl­măciri, Editura Intol Press, Râmnicu Vâlcea, 2019

O interesantă „carte de recitire”, imaginând un paralelism sugestiv între teme şimotive existente în volume remarcabile de poezie, tipărite prin editurile vâlcene,dar şi prin alte locuri, şi propria inspiraţie lirică. Creatorii selectaţi pentru realizareaacestui experiment inedit sunt: Ilie Gorjan, George Ţărnea, George Voica, AdrianPăunescu, Grigore Vieru, Vasile Ponea, Mona Vâlceanu, Marinela Belu­Capşa,Paul Everac, Constantin Mosor, Petre Dinulică, Ion Marinescu, Ion Mocioi.(…)

Bucuria recitirii poeziilorîntr­o nouă cheie e molipsitoareşi... concomitent benefică. (…)

Dialogul, atins uneori deumor şi încifrări rebusisticeprecum şi catrenele atitudinaledau şi ele o coloristică anume,deschizând o poartă şi sprecele... lejere. Descoperim pede­a întregul, cu bucurie, undemers poetic nou şi­i salutămoportunitatea. (Lidia VioricaHanaru, în Prefaţă)

Semn(al) de carte

In memoriam

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 17

„Personalitatea europeană a EleneiVăcărescu se constituie din însăşicomplexitatea ei valorică: este o poetă

ce se înscrie organic în cadrul celor mai importantemişcări literare de la sfârşitul sec. al XIX­lea şi dinprima jumătate a sec. al XX­lea; este apoi o figură cuvocaţia europenităţii care s­a consacrat stabilirii decontacte temeinice între cultura românească şi ceafranceză; în sfârşit, a slujit cauza unităţii continentaleprin întreaga sa activitate (culturală, diplomatică,literară)”, scrie Mihai Cimpoi în monografia sa, ElenaVăcărescu, poeta „neliniştii divine” (Târgovişte, 2015).

Descendenta poeţilor Văcăreşti (Iancu îi era bunic,iar Ienăchiţă, străbunic), Elena Văcărescu se naştela Bucureşti, la 21 septembrie 1864, ca fiicăa Eufrusinei (n. Fălcoianu) şi a diplomatuluiIoan Văcărescu. Începe studiile cu profesoriparticulari, le continuă la Sorbona, aicistabilind legături cu marii scriitori francezi.Talentul său literar precoce este apreciat deV. Alecsandri şi Titu Maiorescu. Debuteazăeditorial în 1886 cu vol. Cântecele Aurorei,pentru care primeşte Premiul AcademieiFranceze, aceeaşi instituţie premiind­oşi pentru următorul volum, Rapsodulde pe Dâmboviţa (1900).

Fascinată de personalitatea regineiElisabeta (Carmen Sylva), intră în suitaacesteia (1888­1891) şi, influenţată de regină,se logodeşte în taină cu prinţul moştenitorFerdinand, act dezavuat de rege şi deoamenii politici. Este obligată să accepteexilul în 1891, stabilindu­se la Paris, pentrutot restul vieţii (însăşi regina este pedepsită).Şi, astfel, nu s­a putut realiza o căsătorie întreurmaşa unor domni pământeni şi un regegerman. Multe date biografice apar în carteasa, Regi şi regine pe care i­am cunoscut (1904).

Deşi obligată să trăiască departe de ţară, caalţi mari patrioţi români (Ioan Inochenţiu Micu Klain,N. Bălcescu, Al.I. Cuza, Mircea Eliade, Emil Cioran,E. Ionescu, Şt. Baciu, Vintilă Horia, Brâncuşi, G.Enescu etc.), Elena Văcărescu se implică şi în alteactivităţi intelectuale europene spre a­şi promovaţara: membră a delegaţiei române pentru Conferinţade Pace de la Paris (alături de N. Titulescu), repre­zentanta României la Societatea Naţiunilor, deschideun salon literar la Paris (1898), cofondatoare aCercului Analelor din Bucureşti, a Ligii Culturale,a Bibiliotecii Universale pentru sprijinirea traducerilor,a Institutului Internaţional de Cooperare Intelectuală(1924), a Casei Româneşti din Paris, a Catedrei„Eminescu” de la Nisa etc., membră în conducereaComisiei de Cooperare Intelectuală de la Geneva şia Comitetului Internaţional pentru Difuzarea Artelorprin Cinematograf, preşedintă de onoare a Academiei

Feminine de Litere de la Iaşi şi iniţiatoarea Premiului„Femina” pentru români, distinsă cu Legiunea deOnoare a Franţei. Traduce şi popularizează scriitoriiromâni, pentru care are o sinceră veneraţie. („Decâte ori deschid vol. de Poeme al lui Eminescu, amimpresia că mă întorc acasă, după o călătorie lungă[...]; pe Eminescu nu­l pot uita. Confruntat cu mariimânuitori de liră, Eminescu nu scade, ci creşte.”)După război este numită consilier cultural pe lângăAmbasada României (1945) şi membră a delegaţieiromâne la Conferinţa de Pace. La 15 septembrie1945 îşi redactează testamentul, înregistrat şicontrasemnat pentru autentificare de savantul SimionStoilow, ambasadorul României la Paris. Trece la cele

veşnice la 17februarie 1947, laParis, în 1959 fiindreînhumată încavoul familiei de laCimitirul Bellu.

În 1925, esteprimită în AcademiaRomână, ca mem­bru de onoare,prilej de susţinerea tradiţionaluluiDiscurs derecepţie, maipuţin cunoscutazi. Dactilogramaacestui discursa fost preluatăîn 1966 de IonStăvăruş – autorulmonografiei ElenaVăcărescu (1974),a vol. Scrieri alese

(1975) şi Memorii (1989), de la fosta secretară a cele­brei scriitoare.

„Născută din cel mai curat pământromânesc, crescută generaţii dupăgeneraţii în volbura veacurilor româneşti,

eu am respirat adierea parfumată a primăverilornoastre”; a iubit ţăranul român încă din copilărie,pentru că „nu l­am întâlnit în altă parte”. Iubirea deţară este profundă: „Îmi iubesc ţara pentru toatăoriginalitatea ei autentică, din care s­a plămăditpropria­mi originalitate”. Nu evită nici evocareamomentului exilului său impus: „Am fost ursitădezrădăcinării. Dezrădăcinare! Cuvânt greu, cuvânttrist, cuvânt tragic! Dorul meu de frumos şi de divin,nostalgia pământului născător şi toată aspiraţia meacătre desluşirea poetică a tainelor eterne, nu le­amcântat în grai românesc, ci în grai străin.” Cumplitădestăinuire! „Căci dacă eu nu eram în ţară, ţara era

cu mine.” Şi o dovedeşteprin cărţile sale, în care doruleste sfâşietor: libretul opereiLe cobzar (1907), Le jardinpassioné (1908), Miresme dedeparte (1927, împreună cuAnna de Noailles, născută Brâncoveanu) etc., darşi prin activitatea sa europeană proromânească.

Discursul său la Academia Română continuă înaceeaşi notă de sinceritate: „Am servit ideea româ­nească [...], am încercat să răspândesc peste hotarefaima neamului românesc şi am servit în lumeexpansiunea sufletului românesc. [...] Am învăţatmai întâi că ideea românească nu se poate disociade cultul trecutului românesc.”

Sunt lecţii de românism, de patriotism, mai actualeca oricând: „Tipul patriotului autentic mi se pare acelacare ştie să ţină cumpăna dreaptă între elementulnaţional şi factorul internaţional”. Cât adevăr, câtădreptate!

Cu o generozitate rar întâlnită, ElenaVăcărescu vorbeşte în acest discursdespre contesa Anna de Noailles (primită

în Academia Română în acelaşi timp), „o sintezăromâno­bizantină, o fericită sinteză de fineţe elenăşi de spontaneitate românească”, „zeiţă zburdalnicăşi copilărească”, „o cuceritoare de oameni, o vrăji­toare de suflete”. Soarta Annei Brâncoveanu i­a fostasemănătoare, fiind şi ea o „mare neadaptată”, darîn această neadaptare la condiţia omenească stăînsăşi condiţia „divină a poeziei”. Neadaptarea Annei(născută în Franţa) este explicată prin raţiuni atavice.„A fost o fiică a Orientului nostru fierbinte, înrudităde aproape cu mitul acestui leagăn al civilizaţieicare a fost Asia; [...] şi­a suspinat prin fiecare vers,prin fiecare gest, nostalgia paradisului pierdut.”

Cât priveşte izvorul românesc al vieţii şi creaţieiAnnei de Noailles (pe care o cunoscuse de 35 deani), Elena Văcărescu este îndreptăţită să afirmeşi să se întrebe retoric: „Clocot de sânge românesc,alături de clocotul sângelui ionic şi asiatic. Să fie,domnilor, o simplă întâmplare că unul din ultimelesale poeme închide în rimele lui mărtirisirea deromâncă a poetei?” Este vorba de poemul tulburătorAmintirea strămoşilor. Anna Brâncoveanu simţea„vigoarea elementară a sufletului ţărănesc de la noi.O mişca până la lacrimi acest lirism”, în baladeleromâneşti descoperind „ecouri din sufletul ei”, „patriadepărtată şi visătoare”.

Elena Văcărescu nu şi­a iubit ţara doar teoretic,prin declaraţii sau prin creaţiile sale. Deşi a trăitşi a murit departe de România, „inima mea nu aîncetat un singur moment de a bate pentru dânsa”şi, ca atare, concret, prin testamentul său, din 15septembrie 1945, îşi lasă cea mai mare parte a averii

Domnule Preşedinte, Domnilor Colegi,Când, acum câţiva ani, m­aţi chemat printre dumneavoastră ca membră cores­

pondentă, am încercat una din emoţiunile cele mai adânci ale vieţii mele. Era unsentiment complex, ţesut din bucurie şi tristeţe – bucuria de a mă simţi înţeleasă şirecunoscută de dumneavoastră, tristeţea de a mă şti departe de pământul strămoşilorşi copilăriei mele. Mai presus de toate însă, ceasul acela deştepta în sufletul meude nedezminţită româncă mândria datoriei împlinite vreme de zeci de ani şi conştiinţasolidarităţii mele intime cu sufletul şi mintea românească, a căror aleasă expresiesunteţi dumneavoastră.

Mai mult încă. Vedeam în gestul acesta de chemare un gest simbolic, în persoanamea cinsteaţi faima de peste hotare a românismului şi acordaţi aprobarea dumnea­voastră unei atitudini statornice, unei acţiuni pasionate, în sfârşit, unei idei – ideeaexpansiunei noastre spirituale în Europa.

A vrut ursita ca acestei idei să­mi închin viaţa. Zadarnic încercam a scruta voinţanedesluşită, dar neiertătoare a destinului. Născută din cel mai curat pământ românesc,crescută generaţii după generaţii în volbura veacurilor româneşti, eu am respiratadierea parfumată a primăverilor noastre, am înfruntat crivăţul zăpezilor noastre...Poveşti străvechi mi­au alinat copilăria, iar înţelepciunea şi poezia rustică mi­au nutritcele dintâi gânduri şi sentimente. Înrădăcinată într­un mediu de patriarhală comuniune

cu întreg trecutul, cu întreaga fire de la noi, substanţa mea sufletească e plămăditădin colori, din sunete, din toată comoara de senzaţii, de visuri, de tradiţiuni româneşti.Eu cred în puterea acestor influenţe elementare. Suntem alcătuiţi în armonie intimăcu înaintaşii noştri şi cu natura în care înflorim. Şipotul râurilor noastre repezi nu l­amauzit în altă parte. Pădurile foşnesc la noi cu foşnete grave şi omeneşti. Lumina caldă,lumina francă a cerului românesc se deosebeşte în aceeaşi măsură de însorireaveselă a ţărilor din sud şi de clar­obscurul ţinuturilor septentrionale. La noi, valurilede grâu în luna mai posedă un caracter de măreţie vegetală, care nu aminteşte întrunimic cultura utilitaristă întâlnită aiurea. Se simte în largul câmpiilor noastre înfrăţireaomului cu solul, un fel de îndrăgostire a ţăranului cu glia; cerealele cresc la noi cuvoie bună, fără siluirea industrializării şi ne plătesc fericirea lor obscură desfătându­nesufletul ca nicăieri. Pădurea şi muntele, râul şi câmpia, lanurile şi florile, anotimpurile,zorii şi amurgul, furtuna şi zăpada – toate aceste stări şi fenomene naturale îşi găsescsub fiecare latitudine existenţa lor originală şi exprimă un timbru personal, o coloareindividuală.

Ţăranul nostru mi­a fost drag din copilărie: nu l­am întâlnit în altă parte. Aici,deosebirea este cu totul evidentă. Atâta filosofică împăcare cu sine şi cu firea, atâtaobscură statornicie în felul său de a fi, atâta drag de omenie, de cuminţenie şi de lucrufrumos n­a fost hărăzit altui popor pe lume. Cine n­a cunoscut de aproape ţăranulromân nu poate înţelege pe deplin entuziasmul meu.

Elena Văcărescu ­ Un excepţionaldiscurs la Academia Română

Tudor NEDELCEA

Discurs la Academia RomânăElena VĂCĂRESCU

Supliment bibliografic

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202018

Cine nu l­a ascultat cântându­şi durerea în faţa morţii şi bucuria în aburulprimăverii, nu poate şti cu adevărat tot preţul durerii, tot preţul bucuriei. Existăîn sufletul rustic de la noi o plenitudine de simţire, o rotunjime de gând, o anumeautentică umanitate care se datoreşte unor împrejurări unice. De obicei, chiaroamenii cei mai simpli îşi cioplesc idoli sub formă de prejudecăţi artificiale şinu privesc viaţa şi lumea decât prin această prismă. Un văl le tulbură privirea.Singur ţăranul ştie a privi lucrurile şi evenimentele cu ochi limpede şi ager, aşacum i l­a lăsat Dumnezeu.

Iar dacă cineva mă întreabă de ce­mi iubesc ţara, îi răspund: îmi iubesc ţarapentru toată originalitatea ei autentică, din care s­a plămădit propria­mi originalitate.Şi să nu se creadă că mă complac în contemplarea unei imagini făurite de mineîn colori de legendă şi vis. Nu eu am făurit aceste mari linii ale sufletului şi fireiromâneşti, ci ele m­au făurit pe mine. Pe această armătură de instincte şi tendinţes­au altoit toată învăţătura şi toată experienţa pe cari le­am căpătat: Platonşi Shakespeare, Shelley şi Victor Hugo.

Ei bine, Domnilor, aşa cum sunt, am fost ursită dezrădăcinării. Dezrădăcinare!Cuvânt greu, cuvânt trist, cuvânt tragic! Dorul meu de frumos şi de divin, nostalgiapământului născător şi toată aspiraţia mea către desluşirea poetică a taineloreterne, nu le­am cântat în grai românesc, ci în grai străin.Oameni de pretutindeni mi­au acordat atenţia lor, mi­auascultat cuvântul: şi le­am spus lor cuvânt neromânesc. Anide­a rândul am rămas departe de tot rostul existenţei melesufleteşti. Iar în vremea războiului, vestea catastrofei şitriumfului nostru îmi sosea pe drumuri întortocheate şi lungi,întârziere ce sporea tortura neliniştei, întocmai ca aşteptareaveştilor de la o mamă cu viaţa primejduită...

Dezrădăcinare! Şi totuşi, Domnilor, acest cuvânt durerosnu mi se potriveşte. Refuz să văd un fenomen de acest fel înexistenţa mea tumultoasă. Căci dacă eu nu eram în ţară, ţaraera cu mine. În depărtata Franţă, pe malul îngust al Senei, îmitransportasem penaţii şi un fragment din fiinţa românească.Sălaşul meu parizian a fost întotdeauna un colţ de patrieromânească. În casa mea dăinuia nu numai un spirit româ­nesc, ci o atmosferă, o atmosferă cu parfum patriarhal şireligios ce plutea deasupra sfintelor icoane. Mă simţeamacolo, departe, în misiune. Eram un sol al sufletului românesc,sortit să­i cânte destinele, să­l împărtăşească prietenilorşi neprietenilor, să­l apere, să­l preamărească.

Am pronunţat numele Franţei. Franţa! Un sentiment denemărginită recunoştinţă îmi umple sufletul de câte ori evocchipul acestei ţări. Franţa mi se înfăţişează ca un adevăratmiracol al civilizaţiei omeneşti. Şi ca orice alt miracol ea cere,spre a fi înţeleasă, o adevărată pregătire. Călători de diferite naţionalităţi au vizitat­oîn grabă şi s­au întors în ţările lor păstrând în privire doar viziunea fugară aParisului, iar în suflet dispoziţia de a critica tot ceea ce nu izbutise să­i uimească...Sunt convinsă că dumneavoastră rămâneţi indiferenţi la afirmaţiile acestorpamfletari cu vederea scurtă şi cu ambiţii nemărturisite. Ei nu pot înţelege Franţaşi poate nici nu vor s­o înţeleagă.

Căci patria lui Descartes, a lui Voltaire, a lui Pasteur nu prezintă observării nimicviolent, nimic senzaţional, nimic excesiv. Faptul francez a izbutit să realizeze osinteză absolut unică în istoria omenirii, o sinteză între extreme şi între tendinţeledogmatice ale tuturor ideologiilor, atât în literatură, cât şi în societate. Se spuneuneori că Franţa e o ţară bătrână. E adevărat, dar cu o rezervă: bătrâneţea Franţeiînseamnă înţelepciune, nu lipsă de vigoare. Dacă cineva îndrăzneşte să punăla îndoială civismul francez, sensul datoriei patriotice pe care­l posedă fiecarecetăţean, istoria vine să­l dezmintă cu o mie de argumente şi de fapte. Franţae patria tuturor reformelor, tuturor experienţelor sociale şi politice. Iar dacă astăzipăstrează acea cuminţenie de care se miră lumea întreagă, aceasta nu dovedeştenici oboseală, nici lipsă de curaj: aceasta dovedeşte pur şi simplu că poporulfrancez, atât de încercat şi de frământat în trecutul său, a învăţat din propria­iexperienţă că progresul spiritual şi ameliorarea condiţiilor de viaţă nu se obţin decâtîntr­o atmosferă de linişte generală, de moderaţie şi de muncă rodnică. Franţarămâne, Domnilor, ţara temperată prin excelenţă, ţara semitonurilor şi a discreţi­unei. Bunul gust francez nu este o iluzie, ci un magistral adevăr. El înseamnă căfrancezul, renunţând la ambiţii supraomeneşti în artă ca şi în ştiinţa societăţii, semărgineşte la simpla perfecţiune omenească. Buna creştere, politeţea, vestitasociabilitate franceză, toate aceste apucături, pe care uneori străinii le interpreteazăcu zâmbet de ironie, formează împreună un admirabil ideal omenesc şi, în acelaşitimp, singurul mijloc de perfecţionare treptată a civilizaţiei. Să fie oare aceasta opildă de dispreţuit? Mi se pare, dimpotrivă, că în zilele noastre înnourate de tot felulde idei şi de acte excesive, echilibrul francez e plin de învăţăminte.

Nu e vorba, Domnilor, să luăm Franţa drept model al dezvoltării noastre socialeşi spirituale. Am depăşit de mult stadiul imitaţiei servile. Nicio ţară din lume nu poateservi altei ţări drept pildă permanentă. Numai istoria rău concepută pretinde că unfenomen omenesc se poate reproduce identic sub altă latitudine. Dacă însă nucerem nimănui un model, cerem tuturor exemple de meditat, exemple ce trebuiescgândite cu gândire personală, în lumina împrejurărilor specifice de la noi.

Întrucât mă priveşte, eu datorez Franţei mai mult decât respectul pe care oriceromân ar trebui să­i închine. Pentru mine, Franţa rămâne ţara care a primit soliamea românească, ţara care, înţelegându­mi misiunea, mi­a înlesnit­o cu o gene­rozitate pe care renunţ s­o descriu în colori ditirambice. În memoriile mele dinvremea războiului se vor putea citi într­o zi fapte necunoscute sau puţin cunoscuteastăzi, care vor releva toată sinceritatea alianţei franco­române, toată grija pe carene­o purta nu numai oficialitatea, dar până şi publicul francez cel mai puţin pregătitsă ne iubească. Şi veţi recunoaşte, Domnilor, că experienţa unei îndelungicolaborări cu Franţa îmi permite să proclam aici admiraţia mea pentru o ţară care,ştiind în ce măsură am rămas româncă în mijlocul ei, în ce măsură fiecare gestşi fiecare cuvânt al meu reflecta o cerinţă a sufletului şi a intereselor româneşti,mi­a acordat un concurs constant şi neprecupeţit.

Dar, Domnilor, n­am venit în faţa dumneavoastră să povestesc propria­mi viaţă,înaintaşii mei m­au învăţat că viaţa trecătoare a omului atârnă uşor în cumpăna

eternităţii. Suntem, fiecare dintre noi, o celulă dintr­un corp imens, pe care minteanu­l poate pricepe în întregul său. Atât ştim că suferinţele noastre personale,că viaţa şi moartea fiecăruia se pierd în curgerea vremilor. Lucru ciudat, omulnu transmite posterităţii decât partea cea mai impersonală din personalitatea sa.Ne mirăm uneori că viaţa unor ilustre personagii istorice nu ni s­a păstrat decâtsub forma simplificată a legendei sau ca un simbol abstract. Simplificare admi­rabilă, care ar trebui să ne umple de umilinţă, căci ea dovedeşte fără replicănimicnicia vieţii personale! Alături de pumnul de cenuşă, ce rămâne din trecereanoastră prin viaţă? Rămâne ceva imponderabil şi totuşi puternic, ceva nematerial,dar nespus de activ, rămâne IDEEA, Domnilor! Fiecare om este exponentul uneiidei, iar adevăraţii nemuritori sunt aceia care au ştiut muri pentru idee.

Am servit şi eu, cu toată modestia, o Idee. Am servit ideea românească. Dacăarunc o privire asupra trecutului meu, asupra trecutului generaţiilor din care cobor,surprind în fiecare act manifestarea acestei idei româneşti. Am conştiinţa de a firespectat consemnul strămoşesc, străduindu­mă din toate puterile să colaborezla „creşterea limbei româneşti” şi la „a patriei cinstire”. Am încercat – vor spunealţii mai târziu întrucât am izbutit – am încercat să răspândesc peste hotare faimaneamului românesc şi am servit în lume expansiunea sufletului românesc. Din

această lungă experienţă de luptă, două învăţăminte deseamă am tras, pe care vreau să vi le împărtăşesc acumîn puţine cuvinte.

Am învăţat mai întâi că ideea românească nu se poatedisocia de cultul trecutului românesc. Avem în ţară o şcoalăistorică înfloritoare, reprezentată de învăţaţi cu reputaţieuniversală. Pe zi ce trece, se desluşeşte o nouă filă a cărţiineamului, se precizează o dată, se stabileşte o filiaţie defapte, se restituie cauza obscură a unui eveniment.Activitate admirabilă. Hărnicie mai presus de orice laudă!În această privinţă, Domnilor, n­am decât o singură îndoială.Mi se pare – şi cum aş dori să mă înşel! – că trudaînvăţaţilor noştri nu mai produce în marele public repercu­siunea fecundă care este indispensabilă formării unui curentde opinie generală. Şi să ferească Dumnezeu poporul acărui istorie rămâne apanagiul unui mic număr de specialişti,oricât de inimoşi şi de geniali ar fi ei! Comuniunea pioasăcu înaintaşii noştri, înţelegerea deplină şi imparţială aevenimentelor, interesul pentru activitatea generaţiilor cene­au precedat rămân şi astăzi, mai ales astăzi, în mijloculameninţărilor de tot felul, singura şi adevărata garanţiea unui viitor în organică dezvoltare. Dar ideea româneascăse va sprijini pe un al doilea factor, care nu contrazice decâtîn aparenţă pe cel dintâi. Vreau să vorbesc de factorul

internaţional. Împrejurări numeroase, pe care dumneavoastră le cunoaşteţi caşi mine, au hotărât în vremile moderne că un neam nu poate exista şi mai puţinîncă propăşi decât în funcţie de vecinii lui, de popoarele continentului, depopoarele lumii întregi. Mai mult chiar: un neam nu­şi poate înţelege propria­itradiţie, propriu­i destin decât comparându­se cu alte neamuri. Cine n­a citit decâto carte, cine n­a studiat decât un sistem filosofic sau politic, cine n­a contemplatdecât un singur tablou sau o singură statuie, acela nu poate pretinde la destoiniciaunui critic literar sau artistic, nici la înţelepciunea larg cuprinzătoare a omuluide stat. Eu cred că adevărata poziţiune a unui patriot luminat şi cu răspunderenu poate rezulta decât din îmbinarea lucidă şi echilibrată a factorului naţionalcu factorul internaţional. Definind pe alţii, ne definim pe noi înşine. În gamavalorilor universale, să înscriem cu modestie valoarea noastră autentică,în lumina valorilor vecine.

Dacă cineva ar voi să pună la îndoială folosul expansiunii spiritului româ­nesc în străinătate, i s­ar putea răspunde că, asemeni unui mizantrop izolat însingurătatea gândurilor lui, un popor nu există şi nu colaborează la civilizaţiauniversală decât în măsura în care izbuteşte să­şi valorifice personalitatea. Trăiescpoate între noi individualităţi puternice care au creat pentru propria lor satisfacţiecapodopere de frumuseţe genială. Aceste presupuse capodopere nu există decâtdin clipa în care s­au impus admiraţiei obşteşti. Tot aşa se întâmplă cu popoarelece se izolează într­un naţionalism îngust, dispreţuind factorul internaţional şipreamărind exclusiv propria lor existenţă. Aceste popoare există fără a existaşi oricât ar fi de puternică vitalitatea lor iniţială, porţile viitorului le vor rămânede­a pururi închise.

Iată, Domnilor, câteva din învăţămintele pe care le trag din experienţa mea depropagare a românismului. Datoria care decurge din aceste consideraţii sumare sedefineşte de la sine: nu vom reuşi să închegăm personalitatea noastră de Stat şi deneam decât în lumina valorilor universale. Tipul patriotului autentic mi se pare acelacare ştie să ţină cumpăna dreaptă între elementul naţional şi factorul internaţional.Cu rădăcini adânc înfipte în glia românească şi în substanţa trecutului, sufletulnostru va îmbrăţişa cu privire ageră şi nepărtinitoare toate orizonturile. Cu cât vaprivi mai departe, cu atât rădăcinile lui vor pătrunde mai puternic în elementul natal.O floare nu poate creşte şi rodi decât dovedind potrivnicia plantelor parazite ce­oînăbuşesc şi străbătând victorios în lumina însorită a cerului larg cuprinzător.

Aceste consideraţii, Domnilor, m­au îndreptat pe nesimţite către Contesa Annade Noailles, a cărei amintire doresc s­o celebrez în minutele ce­mi rămân. Ilustrapoetă franceză mi se pare a fi posedat, printre alte numeroase virtuţi, şi pe aceeade mesager al sufletului românesc în lume. Această vedere nu vi se va păreanouă, dumneavoastră, care aţi manifestat un sentiment analog în ziua când, odatăcu mine, aţi chemat în sânul Academiei pe Anna Brâncoveanu. Marele MauriceBarres, care i­a fost prieten drag şi devotat până la moarte, a recunoscut în dânsascânteia nestinsă a sufletului românesc: „Vous êtes venue du Danube commeRonsard et de Byzance comme Chenier.../ Ai venit de la Dunăre cum a venitRonsard”, îi scria Barres. Cu prilejul fiecărui volum nou, cu prilejul dureros almorţii, vreme de treizeci de ani, presa franceză a celebrat în Anna de Noaillesnu numai pe un autentic poet francez, dar şi pe coborâtoarea din cele mai vechifamilii dunărene. Doresc să adaug la atâtea alte mărturii şi mărturia mea. Dorescca acest minut solemn să integrez, fie şi numai parţial, spiritul şi opera Conteseide Noailles în patrimoniul românesc.

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 19

Supliment bibliografic

Şi îndrăznesc, Domnilor, să afirm că mărturia mea este autorizată. De Anna deNoailles mă leagă treizeci şi cinci de ani de amintiri scumpe, o viaţă întreagă deprietenie devotată, luminoasă şi fără umbră. În restriştea încercărilor grele din vremearăzboiului, Anna de Noailles era necontenit alături de mine, cu vorba ei blândă şiconsolatoare, cu îmbieri meşteşugite spre nădejde. I­am cunoscut viaţa şi gloria zi cuzi, ceas cu ceas. Îi ştiu suferinţele şi durerile, neliniştea şi tulburarea. Şi vin să proclamaici că avem dreptul să revendicăm pentru românime partea noastră din gloria poetei.

Descendentă, după tată, din familia Bibescu, aliată printr­o bunică Văcărescu cupropria­mi familie, Anna de Noailles a fost o Brâncoveancă prin adopţiune. Soarta eistrălucită a vrut ca numele Brâncovenilor să­i încununeze genealogia cu ghirlande devechi tradiţii româneşti, cu acea bătrână atmosferă de fast patriarhal care ne­a rămasatât de scumpă. Mama ei cobora din vechea familie fanariotă Musurus, pe care ovedem în lungul veacurilor trăind în cea mai autentică atmosferă bizantină. AnnaBrâncoveanu era, astfel, o sinteză româno­bizantină, o fericită sinteză de fineţe elenăşi de spontaneitate românească. Taina acestui dublu atavism dăinuieşte, bogatăşi fantastică, în toată opera poetei, precum şi în viaţa ei paradoxală.

A fost o cuceritoare, dospită din farmec nedefinit şi din imperioasă voinţă. O vădmică şi fragilă, cu ochi vioi, cenuşii în ovalul de sidef al figurii, cu mâinilungi şi nervoase... O văd alunecând cu paşi mărunţi de zburătoareneobişnuită cu mersul pământesc... O văd pătrunzând în vreunul dinaceste saloane pariziene unde se întâlneşte tot ce Franţa are mai deseamă în toate domeniile. O privire repede asupra grupurilor formatedupă afinităţi şi interese îi ajunge spre a­şi alege tactica ei de cuceritoare.Căci Anna de Noailles nu cobora printre muritori decât pentru a­i robi,pentru a­i înjuga la carul ei triumfal. Admiraţia şi entuziasmul îi sunt totaşa de necesare ca aerul pe care­l respira. Încet, încet, se va desprindedin mulţimea adoratorilor şi va pluti deasupra contingenţelor, singurăşi fericită. Zeiţă zburdalnică şi copilărească! Zâmbetul ei distribuit dupăcuviinţă îi deschide calea inimilor. În jurul ei, cercul de ascultători devinemereu mai larg. Anna vorbeşte. Vorbeşte cu voce de cristal, în propoziţiiprecipitate, în cascadă de fraze. Povesteşte o întâmplare, evocă amintiri,descrie un lucru văzut, săgetează cutare personagiu cu un cuvântascuţit... Vorbeşte şi e ca şi cum ar cânta. Apropieri nebănuite se nascîntre lucruri, sugestiuni fascinante poartă sufletul ascultătorilor în sferamuzicală a gândurilor poetizate. E o vrăjitoare ce transfigurează realitateacu un semn de baghetă magică. Lucrurile îşi schimbă faţa; sentimenteleşi ideile prind trup, devin transparente şi mai adevărate decât obiectelemateriale. Cuvântul poetei e o oglindă în care se reflectă adâncul tainical vieţii spirituale şi divine. Un întreg univers ia fiinţă, un univers miraculosîn care totul e alcătuit armonic şi simplu, un univers făurit din pietrepreţioase, din munţi de aur, din râuri de argint, un univers aidoma cuviziunea din „O mie una de nopţi”. Muritorii de rând se miră de aceastăîntâmplare minunată. Iar poeta, liberată de grija pământească, uitând detoate şi de sine însăşi, evoluează în lumea creată de dânsa şi, împăcatăcu viaţa, domneşte.

A fost o cuceritoare de oameni, o vrăjitoare de suflete. De unde să­i fi venit acestinstinct dominator dacă nu din Bizanţ? Uneori mi se pare că întruchipa o împărăteasăbizantină, în veşmânt de aur şi de purpură, o basilissă mândră de măreţia ei, îmbătatăde visuri supraomeneşti şi de parfumul voluptuos al luminilor de dincolo.

Astfel, Domnilor, Anna de Noailles a fost o mare neadaptată. S­a rătăcit ca o steaîn noaptea terestră. A căzut ca o zeiţă din Olimp într­o lume grăbită, prozaică, plinăde griji practice şi de interese imediate. Ştiu, Domnilor, că într­un fel fiecare mare poeteste un neadaptat: în această neadaptare la condiţia omenească stă însăşi condiţiadivină a poeziei. Dar mai ştiu că rari, foarte rari sunt poeţii care îşi trăiesc poezia pânăla capăt, care îşi cântă viaţa ca ciocârlia, care cântă zorile în triluri mereu mai repezişi mai sfâşietoare. Cine a urmărit fulgerarea Contesei de Noailles pe firmamentulveacului nostru va înţelege ca mine adevăratul rost ai poeziei creatoare. Un cântecspontan năştea fără încetare pe buzele ei. Ce n­a cântat? Ce n­a transfigurat? Dela aspectele generale ale creaţiunei, până la notaţiunea infimă a unui subtil momentsufletesc. A cântat cerul şi lumina cu o bogăţie de colori neasemănată, în fiecareceas al zilei şi al anotimpurilor. În cuibul sonor al cuvântului a prins cu măiestrie joculcapricios al luminii, miile de tonuri ale azurului. Florile n­au avut prietenă mai înduio­şată, mai înţelegătoare şi mai subtilă. Toate fastele vegetale, creşterea copacilor,pocnirea primăvăratecă a mugurilor, viaţa complexă a pădurii, a grădinii, a peisagiilor,s­a reconstituit muzical în planul cu infinite ecouri al sufletului său. „Mon coeur – vastetémoin du monde...” (Inima, martor imens al lumii...) (Forces éternelles).

Adăugaţi la această transfigurare poetică a universului, transfigurarea lumiisufleteşti. Anna de Noailles a trăit ca nimeni marea dramă a vieţii, dragostea, şimarea ei tragedie, moartea, le­a găsit sensul poetic, le­a integrat în lumea misterelordumnezeieşti. Iar misterul ultim, sensul suprem al vieţii şi neantului, cheia lumiifermecate pe care o crease în visul ei intens au plutit ca o veşnică întrebare în sufletulfrământat de o prealucidă curiozitate. În preajma marelui salt în necunoscut, în pragulexistenţelor pure şi necondiţionate de dincolo de lut, lira Contesei de Noailles a sunatcu tulburare şi nedumerire. Pe Dumnezeu l­a bănuit numai, fără să­l cunoască, fărăsă­l recunoască. De aici durerea tragică a poetei: să iubeşti lumea cu toate făpturileei până a te topi într­o rază de lună, într­un bob de rouă, să te identifici cu zburătoa­rele cerului şi cu rodul livezilor, să înalţi lumea aceasta pe planul unei înţelegeri curateşi nobile, şi totuşi să cauţi orb până la sfârşit rostul atâtor frumuseţi, atâtor aparenţe!Să creezi fără să ştii de ce, să­ţi cânţi uimirea faţă de minunile firii şi să nu­i aflitemeiul dintâi şi din urmă: dureroasă tragedie, Domnilor, sub povara căreia Contesade Noailles a simţit încovoindu­se umărul ei plăpând...

A fost o inspirată în sensul cel mai precis al cuvântului. A cântat ca privighetoarea,ca ciocârlia, fiindcă nu putea să nu cânte. Poezia Contesei de Noailles e o fatalitate.Ea curge de­a dreptul dintr­un izvor dumnezeiesc, fără sforţare, fără sprijinul nici uneiteorii, nici unei şcoli literare. Nu cunosc, într­adevăr, un poet mai depărtat ca dânsade orice teorie, de orice ideologică prevedere a mijloacelor de înfăptuire poetică.Trupul ei puţin s­a mistuit la flacăra focului lăuntric. Iar inima ei vastă s­a mistuitluminând, desfătând, împărtăşind oamenilor posaci şi grei daruri dumnezeieştide graţie şi de frumuseţe.

A scris o poezie senzuală, scăldată în belşug de parfumuri şi conţinând cevadin savoarea mirodeniilor arabe şi persane. E ca un rod greu al verilor noastre calde,

un rod mustos şi plin de rumeniri ademenitoare. Fiecare senzaţie îşi revelează poeteipropria ei personalitate, devine un tip, o fiinţă, o idee, un sentiment. Poeta resimteatât de puternic ecoul lucrurilor ce­i întâlnesc simţurile, încât toată fiinţa ei se topeşteîn azurul Lemanului, în verdele grădinii, în roşul aprins al florii. Sufletul ei se înalţăvehement, se coboară până la şoaptă, alunecând neîncetat pe gama colorilorşi a sunetelor.

Nu din întâmplare sau dintr­o fantezie personală întrebuinţez aceşti termenimuzicali. Căci poezia Contesei de Noailles îmi face impresia unei vaste partiturimuzicale cu infinite modulaţii. Şi acest caracter mi se pare revelator pentru naturatemperamentului său poetic. Consideraţi unul din peisagiile ei scânteietoare, unadin elegiile pe care i le inspira presimţirea neantului. Veţi descoperi că procedeulîntrebuinţat nu este nici pictural, nici retoric. Peisagiile apar fără contur precis, fărănicio căutare plastică sau lapidară a liniei ori a volumului. Ele se topesc într­o curgeresonoră, sugerată atât de muzicalitatea vocalelor, cât mai ales de jocul şi degradareanesimţită a colorilor. Nu logica înlănţuirii ideilor explică trecerea de la o frază la alta,de la o strofă la altă strofă, ci o logică muzicală, un sens al orchestraţiei sentimentalecare vrea instinctiv ca poemul să se moduleze melodic.

O mare neadaptată; o cântăreaţă cu inspiraţie bogatcurgătoare, dotată cu viziunea senzuală şi muzicală alucrurilor şi a sufletului. Aşa am cunoscut­o. Dacă însăcercetez mai adânc natura geniului ei frământat, ajungla concluzia care interesează de­a dreptul aceastăcomunicare. Neadaptarea Contesei de Noailles se explicăprin raţiuni atavice. A fost o fiică a Orientului nostrufierbinte, înrudită de aproape cu mitul acestui leagănal civilizaţiei care a fost Asia. Transplantată în Occidentultuturor prudenţelor şi al strictei măsuri, răsădind sufletulei iluminat de irizări orientale în termenul bine zăgăzuital limbii franceze, Anna de Noailles şi­a suspinat prinfiecare vers, prin fiecare gest, nostalgia paradisuluipierdut. Nostalgie uneori conştientă, cele mai deseorinelămurită. Amănunte şi amintiri oarecum materiale vinsă mărturisească obsesia Orientului în opera ei. Cu cepătrunzătoare melancolie a evocat pe acea străbună –Greaca cu ochii lungi – de la care recunoaşte a fi primitplânsul poetic! O altă străbună greacă îşi profileazăsilueta în acelaşi poem din volumul Forces éternelles:poeta o vede brodând sau mânuind harpa la umbra unuichiparos; îi cunoaşte cuvioşia şi dragul pentru icoanele deaur cu care îşi ctitorea mănăstirile. Iată o a treia bunică,pe care o reprezintă luându­şi rămas­bun de la Cretanatală pe când corabia se depărtează de ţărm. În gestulacesta de despărţire, eu închipuiesc tot destinul poetic alContesei de Noailles, toată aspiraţia ei de mai târziu către

limanul natal, către insulele greceşti nimbate de mitul homeric, către plaiurile bogateale întreg Orientului nostru. Nostalgia aceasta se dovedeşte atât de viguroasă, încâtversul francez econom şi bine cumpănit parcă se sparge sub presiunea substanţeistrăine pe care o închide. În măsurile lui limpezi şi corecte se desfăşura o imensăbacanală de sunete, de colori, de parfumuri, o lume întreagă de vehemente dorurişi de imnuri senzuale. Reţeaua metrică impune cu greu disciplina ei rigidă luxuluiverbal, exuberanţei pe care poeta le­a moştenit de la înaintaşii săi orientali.

Intimitatea ei cu lucrurile firii mi se pare a veni din acelaşi izvor oriental. Contesade Noailles poseda acea viziune directă, acea pătrundere în inima făpturilor, pe careOccidentul nu i le putea mijloci. Tendinţa ei către jocul dezinteresat şi naraţional,gustul ei instinctiv pentru toate capriciile, pentru toate contrastele violente, pentrucolorile prea vii, toate aceste elemente descind din orizontul nostru oriental, grec,asiatic şi românesc.

Izvor românesc! Clocot de sânge românesc alături de clocotul sângelui ionic şiasiatic! Să fie, Domnilor, o simplă întâmplare că unul din ultimele sale poeme închideîn rimele lui mărturisirea de româncă a poetei? Acest prea frumos poem se intituleazăLe souvenir des aieux (Amintirea strămoşilor) şi îmi este dedicat. A apărut în revistaL’Illustration din septembrie 1929, sub ocrotirea unei reproduceri a ciobanului luiGrigorescu. Ajunsă la sfârşitul încă nebănuit al vieţii sale fragede, prin ce miracol fiinţaromânească s­a descătuşat în sufletul poetei, smulgându­i ceea ce mi se pare a fi unadevărat Testament spiritual? Suferinţele noastre în război, eroismul ţăranului­soldatva fi dat de gândit acestui suflet solicitat de numeroase chemări atavice. Se poate deasemeni ca apropierea şi rudenia cu românca ferventă ce totdeauna am reprezentatîn ochii ei să nu fi rămas fără ecou în sensibilitatea sinceră a poetei. Mă gândescla admiraţia ei generoasă pentru baladele româneşti pe care în tinereţea mea leadunasem din gura poporului şi pe care le­am publicat pe franţuzeşte în RapsodulDâmboviţei. Anna Brâncoveanu simţea acolo vigoarea elementară a sufletuluiţărănesc de la noi. O mişca până la lacrimi acest lirism exprimat cu simplicitate epicăşi desfăşurat în cadrul marilor evenimente ale creaţiunii. Cu ce căldură încerca săpătrundă taina acestor naive capodopere! În ele descoperea ecouri din sufletul eişi păstrez credinţa că la lumina lor Contesa de Noailles a desluşit cu încetul semnelepe care rasa românească le înscrisese în plăsmuirea ei.

Oricare ar fi cauza revelaţiei târzii, ea rămâne absolut sigură, săpată pentrueternitate în marmura poemului pe care l­am citat. Poeta evocă „Patria depărtatăşi visătoare” care­i formase ursita în torsul harnic al fusului, întrevede prin brumadepărtărilor ţărmuri bucolice, spaţii scânteind din porumbul şi grâul lor, spaţii vegheatede un ţăran cu râsul pe buze, dar cu melncolia în suflet... Ne spune cum a înfiorat­oun cântec din fluier: poate că viaţa mea veşnic însetată vine din acest cântec freneticşi nomad – adaugă poeta pe gânduri. „Ţara aurită, vorbăreaţă şi naivă”, cu zile fărăsfârşit de coloarea zorilor, copii cu trupul gol, ziduri albe; biserici, morminte – toateaceste fugare viziuni româneşti capătă un prestigiu venerabil, căci „neştiutorul suflet”al poetei din ele se născuse...

Vedeţi, Domnilor, că nu fără temei am încercat să revendic pentru patrimoniulromânesc o parte din geniul poetic al Annei Brâncoveanu. Din sferele înalte undesufletul ei complex şi dureros va fi găsit pacea senină de care nu s­a bucurat înviaţă, moarta ilustră ascultă, poate, aceste cuvinte ale mele şi sunt sigură, Domnilor,că le aprobă.

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202020

Supliment bibliografic

De­a lungultimpului, proza luiUrmuz a fost privită

în fel şi chip, de la aprecierientuziaste, majoritare, lacontestări radicale, foarte

puţine, dovedind obtuzitatea analiştilor ori, pentru afi mai reţinuţi, refuzul bunului­gust estetic în faţa uneiatare opere. Începând cu Tudor Arghezi, Saşa Pană,Geo Bogza, Mihail Cruceanu, Perpessicius, EugenIonescu şi continuând cu George Călinescu, SolomonMarcus, Valeriu Cristea, Paul Anghel, Marin Sorescu,George Munteanu, Lucian Raicu, I. Negoiţescu,Eugen Negrici, Artur Silvestri, Ioan Petru Culianu,Marin Mincu, Ana Olos, Aurel Rău, Ion Pop, la cares­au adăugat studii mai recente, fie în articole distincte,fie în studii mai largi privind mişcarea avangardistă orimodernismul în ansamblu: Adrian Lăcătuş, DanielaPetroşel, Dan Gulea, Radu Cernătescu, IrinaUngureanu, Constantin Cubleşan etc. –, fiecareadăugând o nouă dimensiune prozei lui Urmuz. Întretoate acestea, autoritatea critică, analiza de detaliua lui Nicolae Balotă şi analiza critică de încadrare încorintic, adică într­un stil narativ distinct, a lui NicolaeManolescu, sunt studii care îl aşază pe Urmuz lalocul cuvenit unui talent autentic. De asemenea, nuputem să nu evidenţiem o lucrare de excepţie a luiConstantin Cubleşan, Urmuz în conştiinţa criticii şiStudiul introductiv al domniei sale, Absurdul fabulos,grotesc şi parodic, care esenţializează aspecte aleprozei urmuziene. Un punct de vedere care clarificăperspectiva în care trebuie citit bizarul acestor texteeste dat de Eugen Negrici, care propune o cheie delectură căreia îi acordăm distinct interes: parodiereaparodiei. Esenţială este şi perspectiva savantuluiSolomon Marcus, care punea la baza înţelegeriioperei urmuziene paradoxul, de fapt, singura soluţiede a înţelege, poate chiar de a desfiinţa noţiunea debizar atribuită prozelor sale, proiectându­le în altădimensiune filosofică şi logică. De asemenea, amţinut cont de opiniile de distinctă profunzime analiticăale cărturarului Andrei Oişteanu, care pătrunde într­odimensiune mai puţin sau aproape deloc exploratăa prozelor urmuziene, în contexte tematice mai largi,de generoasă deschidere.

În această parte a studiului nostru, noi dăm maimultă atenţie aspectelor legate de sufletul (psihiculpersonajelor), determinărilor de adâncime, dar şi unoraspecte particulare privind mediul social şi familial,cadrului „intim” al dezvoltărilor psihice în act, înproces, agresivitatea, furia şi frustrările personajelor,mecanismelor interioare ale structurării şi construcţieipersonajelor. Ocupăm un anumit spaţiu pentruevidenţierea emotivităţii particulare a eroilor, densi­tăţii, aglomerării stilistice, discursului privit ca efectestetic, în evidenţierea acestor trăiri, de la speranţăla prăbuşirea psihică, morală şi fizică, particularită­ţilor lingvistice, de la mediu, fizionomii, fiziologii(prezentate naturalistic), regim nocturn, „întunecat”ori umbrit, la îmbrăcămintea de carnaval a persona­jelor, până la „meniul” preferat, culinar şi „spiritual”,la comportamente şi gesturi ritualice, ceremoniale,legate de credinţe religioase, simbolice.

Epicul major. „De­a dreptul urmuzian”. Înaceste texte scurte, descrierile şi portretelesunt concise, clasice, lăsând locul privilegiat

„poveştii”, în sens epic, istoriei, narării. Singurul textcare face excepţie, din acest punct de vedere, estePâlnia şi Stamate; roman fiind, se dă o mai mareîntindere descrierii apartamentului familiei Stamate,cu precizarea că spaţiul ocupat e caracterizant pentruo locuinţă cu trimiteri în zone simbolice şi ritualice,către un mediu specific unei comunităţi, un spaţiuînchis, claustrant, limitat şi sufocant, apăsător, pânăla a încărca protagonistul cu acea energie a dorinţeide fugă, de eliberare, ca un ultim gest de supra­vieţuire; dar nici acesta suficient pentru a fi salvator.Această tendinţă de evadare dintr­un mediu mai multdecât ostil, pentru că e activ, este însă o constantăa torturii psihice pe care o suportă eroii urmuzieniîntr­un mediu social, familial, istoric agresiv sauînchis în automatismele cotidiene, repetate până

la a măcina orice voinţă de evadare: personajele,ca să folosim o formulă atât de expresivă şi cuprin­zătoare, fiind aduse în situaţia de a­şi lua câmpii.

În absenţa unor portrete „elaborate”, cadimensiune, în sensul detaliilor abundente (altfel,portretele au o încărcătură semnificativă puternică)şi a descrierilor stufoase, cantitatea verbelor, aatributelor calificative acordate stărilor prin caretrec personajele, din perspectivă auctorială, estesubstanţială şi sublinierea lor prin cursive a fostnecesară, tocmai pentru a marca abundenţa lor.În lipsa lumii citate,adică a dialogului din­tre personaje, pentrua le putea caracterizaprin propria limbă, prinpropria vorbire, nune rămâne decât calumea narată să fiesingura modalitate dea pătrunde în psihicullor. Folosirea unormijloace aparţinânddiferitelor ideologiiliterare (clasicism,baroc, manierism,preţiozitate, roman­tism, realism, natura­lism), reafirmate subtilşi negate avangardistprin parodiere şiparodierea parodiei(Eugen Negrici), prinsuprarealism şi absurd– toate acesteane impun un efortsubstanţial de atenţieşi de delimitare. Adăugăm paradoxul, caracteristicăevidenţiată, cum am precizat, de Solomon Marcus,situaţiilor deopotrivă contradictorii şi demonstrabile,posibile; şi posibilităţile de lectură a unor alteparadigme lingvistice şi de înţelegere, chiarpilduitoare, „profetice”. Reliefăm de la începutşi apartenenţa textelor lui Urmuz la literatura deputernic impact estetic, la epicul major, la încadrareatextelor în specii literare distincte, aşa cum autorulînsuşi, în mod demonstrativ şi parodic, le numeşte,fără a le nega ca specie: roman, fabulă, epopee.

Spre deosebire de alţi avangardişti, Urmuznu caută forme literare hibridate, subminatede întreruperi logice, de incoerent, de

abolire sau fracturare gramaticală, de renunţarela punctuaţie, de dislocări sintactice şi de încărcarebarocă a textului, intersectări ilogice, cu elementeaparţinând altor arte (pictopoezie, sugestie formalăcorespondentă conţinutului, temei textului, ca laGuillaume Appolinaire), dicteu automat, hazardul„formelor” după cum se împrăştie culoarea pentruun oarecare efect cromatic. Din suprarealism, Urmuz„preia” (cuvântul e relativ, Urmuz fiind un precursor)tehnici de compoziţie şi de construcţie (constructi­vism): observaţia lui Adrian Marino că nu putem vorbinici de antiliteratură, nici de antiepic, nici de antiroman,în sensul desfiinţării lor, e îndreptăţită; Urmuz cultivăspecii literare clasice şi romantice, teme predilecteîn epocă, fiind în epocă din acest punct de vedere şidevansând­o prin noutatea scriiturii, a stilului. NicolaeManolescu (Arca lui Noe. Eseu despre romanulromânesc) observa, cu fineţe analitică, complementa­ritatea dintre literal şi literar, asocierile printr­un felde paralogism formal, intrând, cum spune, în „miezulproblemei” sau, cum zicea Nicolae Balotă, în acelesituaţii „de­a dreptul urmuziene”. Opinia lui TudorVianu se îndrepta în aceeaşi direcţie, vorbindde o „persiflare a fixismelor de limbă”.

Persiflarea presupune şi parodiere. Urmuz parea­şi persifla şi propriul stil, propriul „limbaj” şi numaiîn acest sens pot fi înţelese constructele, compuselecu anti­, înţelegând, mai bine decât oricare alt avan­gardist, că fiind anti­ a tot ce şi mai ales cum s­a scrisliteratură până la tine, şi opera ta va avea aceeaşisoartă, în procesul continuu de primenire a formelor

artistice, până la „epuizarea” spiritului uman. Şi înacest sens, considerarea ca parodiere a parodieiîn prozele lui Urmuz, pe care o face Eugen Negrici,nu numai că se susţine, dar trebuie reconsideratăla orice nivel al acestor texte exemplare. Aşa cumNatura cuprinde nenumărate forme în continuătransformare (vezi Puţină metafizică şi astronomie:„setea mulţimilor, a încâlcelei şi a contradicţiei”,„setea numărului, distanţelor şi iuţelilor mari, fără rostşi necesitate”: singurele legi după care funcţioneazăUniversul – purul hazard), tot aşa spiritul uman, prin

datul creaţiei, caută să se exprimemereu diferit, căutând forme noi,transformându­le. Aparent, totul eurmare a luptei fiinţei umane de acrea conştient, de a stăpâni mentalrealitatea şi de a crea prin forţacuvântului şi deci a gândirii. În rea­litate, şi fiinţa umană, amăgindu­se căe stăpână pe propriul destin, e dusăînainte de aceeaşi sete, atrasă deaceastă sete „fără rost şi necesitate”.E o iluzie, pare să ne spună Urmuz,că există ceva permanent: totule supus fie transformării, meta­morfoticului, fie repetării. Şi în litera­tură funcţionează aceleaşi principii:clasicismul de secol XVII reiaclasicismul „vechilor”, Antichităţii,romantismul se întoarce la „subiecte”şi atmosferă de Ev Mediu şi la baroc;iluminismul, la noi mai departe caepocă, prin Istoria Ieroglifică a luiCantemir, şi prin Ţiganiada luiDeleanu, ceva mai aproape (la odistanţă de mai bine de 100 de ani)de baroc; prin paşoptism, în spaţiul

culturii române, „arzând etapele”, după expresialui Ibrăileanu, ideologiile literare se întrepătrund,clasicism şi romantism, atingând perfecţiunea prinEminescu în epoca postpaşoptistă, junimistă, sintezăde apollinic şi dionisiac (= „artă” – Nietzsche). Moder­nismul se inspiră din arta primitivă, din mitologie(aşa cum o făcea şi romantismul explorând basmul,legendarul, istoria reală), din elemente de sintezătradiţionalistă, căutând esenţialitatea simbolicăa formelor simple sau alambicarea, ambiguitatea.

Putem sintetiza prin observaţia făcutăde Adrian Marino, într­un context din carenu lipseşte Urmuz: „Orice creaţie autentică

are vocaţia clasicităţii. Dincolo de intenţii şi programe,ceea ce triumfă în cele din urmă şi în orice ipotezăeste realizarea. Iar realizarea estetică nu esteposibilă fără un număr de condiţii minimale, care ţinde esenţa oricărei structuri artistice. În mod analog,manifestele cele mai incendiare nu pot fi conceputedecât într­o anumită ordine a ideilor, cu o bunăsilogistică.” Aşadar, şi textele lui Urmuz trebuieînţelese ca anti­ doar în sensul unui alt fel de a scrieliteratură, faţă de formele anterioare, fără a negaliteratura ca formă de manifestare a spiritului uman,dar ajunsă în pragul epuizării ideilor de conţinutşi formale. Urmuz pare a nu nega teoretic vechiul„artistic”, ci doar practic, prin propria literatură,propunând altceva ca formă, dezideratul artei literare,gratuita inutilitate, arta „pură”. În Algazy & Grummer,mai ales, literatura e definită ca o „hrană mai aleasă”decât altele; cea veche, „ce mai rămăsese bunîn literatură e mâncat şi digerat” de mai tânărulGrummer. Bătrânului Algazy i se restituie totuşiaceastă hrană superioară, după ce „fermentează”în stomacul asociatului care „o vomită în mâinile luiAlgazy, trezindu­i fiorii literaturii viitorului, găsind cătot ce i se oferă este prea puţin şi învechit...” Nefiindniciunul în stare să găsească „prin întuneric hranaideală de care amândoi aveau atâta nevoie, reluarăatunci lupta cu puteri îndoite şi, sub pretext căse gustă numai pentru a se complecta şi cunoaştemai bine, începură să se muşte cu furie mereucrescândă, până ce, consumându­se treptat unulpe altul, ajunseră ambii la ultimul os... Algazytermină mai întâi...”

Paradoxul Urmuz. Parodierea parodiei

Lucian COSTACHE

8

Urmuziana

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 21

Arta – „hrana ideală”. Epilogul din Algazy &Grummer definitivează un adevărat manifestliterar, rezumând întreaga atitudine a frondei

care se opune vechii literaturii, „hrana ideală” avechilor, dar şi a celor noi, posteritatea având acelaşidestin, al apogeului şi, apoi, al prăbuşirii inevitabile:„una din soţiile lui Algazy” [o adeptă!] devine,simbolic, „mătura care, dând de două­trei ori, îndreapta şi în stânga [adică fără a excepta vreoalegere], mătură tot ce găsi [„într­un şanţ, la poalelemuntelui”], la gunoi...” E un adevărat manifest,cuprinzând nu numai o atitudine, ci şi o convingerefermă, o întreagă profesiune de credinţă, o viziuneaproape profetică. E de spus şi că perioada inter­belică aproape că epuizează formele de manifestareartistică, cea de a doua jumătate a secolului XXnemaifiind tot atât de prolifică în forme artistice noi,probându­se întrucâtva criza spiritului, instituireacenzurii transcendentale. E prima perioadă în istoriecând Ştiinţa o ia înaintea Artei. Artele nu mai ţin pasulcu descoperirile ştiinţifice şi pierd o parte din impactulpublic al altor epoci. Se extind temele, subiectele, încontact cu evoluţiile şi transformările sociale, politice,economice, dar formele noi sunt din ce în ce mairare şi mai puţin spectaculoase. Neomodernismul,postmodernismul, transpostmodernismul şi altecâteva direcţii artistice sunt, cel puţin cantitativ, îndiminuare faţă de numeroasele tendinţe, de descă­tuşare, manifeste în prima jumătate a secolului trecutşi, în afară de elementele de compunere neo­, post­,transpost­, nu şi­au găsit încă un nume propriudincolo de esenţa lor modernistă. O enumerare aideologiilor estetice interbelice ar fi suficientă pentrua marca „deficitul”. Se multiplică însă formele deinvestigare a literaturii, poetici, retorici, aspecteteoretice, terminologie, aspecte lingvistice, multipli­carea ştiinţelor din domeniul limbajului: lingvisticatextului, semantica, semiotica, semasiologia, para­digmatica, hermeneutica, gramaticile etc. etc. Deasemenea, critica literară, domeniu care valorificăşi „recreează” opera literară, instituie perspectivemultiple, construieşte istorii tematice, coborândinvestigaţiile la istoria unor motive, teme, speciiliterare, şcoli şi mişcări literare mai mult sau mai puţinlocale, la monografii de autor, de epoci etc. Adicăo extensie a cercetării ştiinţifice. În ciuda faptului căse scrie foarte mult, şi ca urmare a evoluţiei sociale,ideologiile literare, artistice, perspectivele esteticenoi sunt puţine. În domeniul romanului, de exemplu,după Balzac, Proust, Gide, Faulkner, James Joyce,Dostoievski, Kafka nu apar formule noi. Remarcape care o face însă Nicolae Manolescu că există totatâtea genuri romaneşti câte romane există, făcândpractic imposibilă orice clasificare strictă, este îndrep­tăţită, cu amendamentul că doar unele amănunte,uneori semnificative, alteori nu, ar putea eliberatextele respective din încadrarea lui Ibrăileanu (roma­ne de creaţie şi de analiză) sau de încadrarea deexcepţie a exegetului nostru (doric, ionic sau corintic).Formula lui Urmuz, a romanului său „în patru părţi”,e una nouă, încadrabilă în ceea ce se înţelege prinoriginalitate, imposibil de imitat, pentru că formula arfi imediat recognoscibilă, aşa cum, dacă cineva arimita „stilul” lui Brâncuşi, ar fi imediat dat în vileag.

Oincursiune în viaţa sufletească a perso­najelor, judecată ca psihic, introspectiv, casensibilitate manifestă, e în măsură să ne

aducă mai aproape un Urmuz inteligibil, construindraţional, conştient, cu o sinceritate dezarmantă, darîncifrată, ca să nu zicem ermetizată, în stil, în scriiturasa neobişnuită, nouă. În calitate de psihologie, psiha­naliza este „o psihologie a inconştientului”, spredeosebire de psihologia prefreudiană care este o„psihologie a conştiinţei”. Psihologia inconştientuluistudiază acele fenomene psihice care nu sunt acce­sibile în mod direct conştiinţei, ci doar datorită inter­venţiei interpretării de tip psihanalitic. Psihanalizainconştientului nu anulează psihologia conştiinţei,ci o completează. Primele conţinuturi ale inconştien­tului descoperite de psihanaliză au fost de naturăinstinctuală (acele comportamente umane neaccep­tate de cultură).

După Freud, inconştientul este preistoria dez­voltării libidoului. Tendinţele sexualităţii cele maiexpuse refulării datorate cenzurii culturale aparţinsexualităţii infantile (până pe la şase ani). Adlerva pune în discuţie conţinuturile sociale aleinconştientului. Dorinţa de autoafirmare, care reianietzscheiana voinţă de putere, şi corelativele

sentimente de inferioritate sunt luate în considerarede acesta. C.G. Jung vorbeşte de un „inconştient dejos”, produs de refulări şi de un „inconştient de sus”,alcătuit din norme culturale interiorizate afectiv înprima copilărie. Această instanţă superioară e numităde Freud Supraeu. Savantul psihanalist Vasile Dem.Zamfirescu reaminteşte că, după Freud, „secretulvieţii” ar consta din lupta dintre Eros şi Thanatos,dintre instinctul vieţii şi instinctul morţii. (Introducereîn psihanaliza freudiană şi postfreudiană, Cursuniversitar, Ediţia a treia, Editura Trei, Bucureşti,2012, p. 41) E acesta un conflict care să poatăfi identificat şi în cadrul textelor lui Urmuz?

Psihanaliza, ne spune eminentul psihanalist,nu reduce psihicul tuturor la suflet (psihic), cidemonstrează prezenţa conţinuturilor psihiceinconştiente în marile opere culturale, fără săconteste specificul acestora, de exemplu, ireduc­tibilitatea valorii estetice. Asta înseamnă că nuconţinutul psihic (conştient sau inconştient) producevaloarea estetică, ci talentul creatorului. „Tendinţeleoedipiene refulate produc la nevrotic simptome, laomul sănătos psihic, disconfort, iar la creatorul degeniu, opere literare de mare valoare – Hamlet deShakespeare.” Cele mai frecvente dimensiuni alepsihanalizei aplicate sunt psihanaliza literaturii şipsihanaliza artei. (Vasile Dem. Zamfirescu, op. cit.,p. 42) Între altele, psihanalistul aminteşte şi delucrarea doctorului Constantin Vlad, din 1932, MihaiEminescu, din punct de vedere psihanalitic, în careacesta făcea o analiză de mare impact critic privind„relaţia dintre opera poetului şi viaţa sa psihicăprofundă”. (Op. cit., p. 74) Afirmă, de asemenea,că nici G. Călinescu, nici Perpessicius nu preţuiauprea mult acest fel de investigare a artei, a literaturiişi creatorului de literatură.

Preocupat de psihanaliză a fost însă LucianBlaga. Piesele de teatru Ivanca şi Fapta(1920) se bazează pe idei freudiene despre

complexul lui Oedip şi Kastrationem complex, iarFilosofia culturii se bazează pe ideea de inconştientcolectiv. Nici drama Meşterul Manole, din 1927,nu e străină de acest „inconştient” – vezi personajulGăman şi mulţimea. Proza lui Camil Petrescu eimposibil de interpretat fără această dimensiune, lanivel individual sau colectiv (vezi războiul). Rebreanu,prin „glasul pământului” şi „glasul iubirii”, alternând,defulant şi refulant, ori prin comportamentul lui PetrePetre, care îşi reprimă din raţiuni sociale instinctelesexuale, dar care vor exploda violent, trecând sălbaticpeste orice determinare morală, deschide la noimarea proză a sufletului.

Indiferent de domeniul căruia se aplică (boalapsihică, starea de sănătate psihică sau domeniileimportante ale culturii: filosofia, religia, artele, morala,ştiinţele), psihanaliza foloseşte aceeaşi perspectivăa inconştientului psihic. Spre deosebire de perechea„normal – patologic”, bazată pe criterii statistice,cantitative, cum spune Vasile Dem. Zamfirescu,perechea „sănătate – boală” ţine seama de „criteriiintrinseci calitative”. (Op. cit., p. 74) Freud relateazăo scenă în care soţul, nereuşind să întreţină actulsexual cu soţia, pentru a nu se ruşina în faţa servi­toarei care ar fi găsit aşternutul imaculat, aruncăcerneală roşie în patul conjugal. E aici „sensulsimbolic al unui act compulsiv, strâns legat de forţelepsihice în conflict, care­l produc”. Soţia pluseazăşi varsă şi ea cerneală roşie pe faţa de masădin camera alăturată, părând a­şi spune sieşi şiservitoarei: „Nu e adevărat, el nu are de ce să seruşineze!” Femeia însă se izolase de lume, despărţităîn fapt de soţ (nu şi juridic) pentru a evita orice ispităşi ruşinea socială – „gura lumii”. Femeia însă sperasă­şi refacă viaţa, nu avea însă curajul să o spună,pentru că, de fapt, soţul era impotent. (După VasileDem Zamfirescu, op. cit., p. 79)

Aplicând, pătrunzând în proza lui Urmuz,să ne amintim comportamentul lui Stamatecare „şterge cu un otrep pâlnia şi îi unge

găurile mai principale cu tinctură de iod”, de parcăar vrea să spună, să transmită că e „curată”, „nouă”,„nefolosită încă”, „dezinfectată” şi nu „ruginită”,amuţind o realitate ruşinoasă, pe care refuză săo accepte. În schimb, soţiei „legitime şi devotate”îi dă „în degrabă o vopsea”. În Fuchsiada, eroul are,de asemenea, un comportament compulsiv, alternant(nu altfel sunt Stamate, Turnavitu, Cotadi şi Dragomirori Grummer; eroul din Plecarea în străinătate e deja

un model de frustrare, situată între reprimare şiexplozie (soţia „bătrână” şi „netrebnică”, deşi „seacă”pasional şi tocmai din acest motiv, suferă de gelozie),dar rămâne sănătos psihic, deşi are propriile luihalucinaţii şi visuri (aspiraţii, cum sunt cele muzicale,morale, educaţionale), asemenea unui individ normal.Dar şi vise, cu cele două conţinuturi – „manifest”(ceea ce este conştient şi poate fi conştientizat) şi„latent” – dorinţa inconştientă de natură instinctualăsau pulsională.

Eliberarea. Divina muzică. Stamate şi Fuchsau un psihic mai complex, cu preponderenţaunei dorinţe care le motivează parţial

comportamentul; primul, de a împlini, deopotrivă, unideal de cunoaştere şi unul emoţional, ambele legateîntre ele, dragostea devenind ea însăşi o formă decunoaştere şi un suport pentru cunoaşterea lumiiîn general. Cel de­al doilea, căutând fericirea totîn dragoste, sentiment care stă nu numai la bazacreaţiei artistice, sămânţă a „divinei muzici”, asunetului, ci la naşterea lumii înseşi, a omului şiOlympului, „călăuzitor”, germinativ. Deziluzionatcă dragoste absolută (temă romantică) nu există,Stamate, „cătând pentru ultima oară prin tubulde comunicaţie”, se eliberează de toate frustrările,pentru că „mai priveşte o dată Kosmosul cu ironieşi indulgenţă” (şi ironia şi înţelegerea sunt formede apărare împotriva violenţelor de orice fel);agresivitatea e şi ea inutilă, pentru că fuseserăeliminate motivele (soţia „devotată” e ermetizatăîntr­un strat „de vopsea” şi „cusută într­un sac imper­meabil”; Bufty, fiul, şi „pâlnia” sunt „aruncaţi într­untramcar şi li se face vânt cu dispreţ în Nirvana”.Închiderea soţiei într­un „sac impermeabil”, pentrua păstra „mai departe, intactă, tradiţiunea culturalăa familiei” sugerează că Stamate ia hotărâri radicale,aşa cum procedează şi cu ingrata pâlnie şi cu„prefăcutul” Bufty, cel care doar mimează dragosteafilială. Nirvana înseamnă „stingere”; alegoric,semnifică „eliberarea din durere”, dar polisemiacuvântului cuprinde şi sensurile de „dispariţie”,„sfârşit”, „curmarea existenţei”, dar şi „curmareaşirului de reîncarnări”, deci „inexistenţa”, „antipodullumii imediate a lucrurilor schimbătoare şi instabile,al lumii pline de agitaţie, emoţie şi suferinţă”. Cuaceastă semnificaţie, Nirvana ar fi echivalentă cumântuirea. (Victor Kernbach, Dicţionar de mitologiegenerală. Mituri. Divinităţi. Religii, Ed. Albatros,Bucureşti, 2004, pp. 445­446) În Pâlnia şi Stamate,sensul duce spre înţelesul de uitare, „uitarea oarbă”,„eterna pace”, semnificaţii către care ne îndrumaşi Eminescu, excelent cunoscător al mitologieiHindustanului, budiste şi brahmane. Pătrundereaîn Nirvana nu mai e însă aici, în textul lui Urmuz,o recompensă, ci o pedeapsă, pentru că nici Bufty,nici pâlnia nu dovediseră vreo virtute, pentru a devenisfinţi prin credinţă, bărbăţie, atenţie, concentrareşi înţelepciune, şi nu vor străbate „cele trei porţiale eliberării”, deşi Bufty, „urcat sus”, fusese „lăsatsă intre şi să treacă”, dar nu e vorba de Nirvana,ci de „pâlnie”! – fiecare dintre ele căpătând un sensnegativ: golul, vacuitatea, apoi absenţa semnelorşi absenţa dorinţelor, care, fără starea care permiterevelaţia sinelui, nu mai pot deveni porţi ale eliberării.Astfel, trimiterea în Nirvana nu mai produce fericirea,ci un chin permanent: Stamate îşi vindecă frustrărileprin pedeapsă şi nu prin generozitate. Cu privire lasine, Stamate se detaşează de realitate şi, pierzândraţiunea, conştiinţa lumii (= nebunia), accelereazătendinţa de a pătrunde şi a dispărea în „infinitul mic”,adică într­o tendinţă eternă, nesfârşită, o tulburarefără sfârşit, spre „capătul misterios al canalului”,spre cunoaşterea cauzei cauzelor, tema din Puţinămetafizică şi astronomie; „Kosmosul” de la capătultubului de cunoaştere, de comunicaţie, „ce i­ar fipermis să satisfacă şi cerinţele dragostei, şi intere­sele superioare ale ştiinţei”. Pendularea aceasta întrerealitate, metafizic şi mitologic e o modalitate de a secrea ambiguitate, asocieri, alegorii şi polisemii carene obligă, în plus, la încadrarea prozei lui Urmuzîn modernism şi avangardism. Fuchs, de exemplu,caută dragostea, ratează o primă încercare trupeascădar, continuând o misiune implacabilă, dispare şiel „pentru totdeauna, în mijlocul naturii măreţe şinemărginite...” E cam acelaşi lucru cu dispariţiaîn „infinitul mic” a lui Stamate din Pâlnia şi Stamate,numai că Fuchs se scufundă în infinitul mare, tot fărăun liman, un capăt, o limită, „spre gloria Eternităţii...”

(Va urma)

8

Urmuziana

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202022

Începutul anului 1889nu­l găsi prea bine pe„moşul” Ion Creangă. La

Iaşi „pe dărâmăturile Junimii”,se ridicase, „oarecum laconcurenţă”, cum observăG. Călinescu (Viaţa şi operalui Ion Creangă, Bucureşti­

Chişinău, Ed. Litera), o altă tinerime, grupată în juruldoctrinarului socialist şi profesorului ieşean IonNădejde (1854­1928, directorul, împreună cu VasileMorţun, al revistei Contemporanul), din care făceauparte, între alţii, Eduard Gruber (1869­1896), ginereleVeronicăi Micle, tânăr creditat cu faimă de filosof, darşi Artur Gorovei, Artur Stavri (viitorul prefect liberal, cesemna cu numele de Coresi, atât la Contemporanul,cât şi în Adevărul şi Convorbiri literare), şi care­lconvinseseră pe Creangă să citească în Cercul lorliterar un fragment din partea a IV­a a Amintirilor dincopilărie. Acum, notează G. Călinescu, „Creangă numai asculta sfaturile altora, ci dădea el însuşi sfaturi”(op. cit., p. 224) prezidând adunările serios şi ţeapăn,cum văzuse el că proceda Maiorescu, la Junimea:„Ia mai citeşte odată, rostea el, măsurând fraza”,asta pentru că „unica lui conştiinţă artistică era măsu­ra” (notează, conştiincios Artur Gorovei, în articolulAmintiri despre Ion Creangă (Şezătoarea, V, decem­brie 1889). Mai târziu, îmbulzindu­se în bojdeucă,tinerii îl găsesc pe maestru îmbrăcat lejer, cu celebralui cămeşoaie de in, cu dungi albastre, înconjuratde pisici, dar şi de „însemnări, caiete şi cărţi” (GrigI. Alexandrescu, Biografia lui I. Creangă, în Operecomplete, I, Biblioteca pentru toţi, 28, p. 173).

„Dar cu sănătatea cum mai mergi, moş Creangă?”,întrebau ei, făcându­se a nu­i observa faţa suptă,gălbenicioasă, şi slăbiciunea evidentă, în ciuda„voiniciei afişate ostentativ.” „Ia, stupesc în barbă şitrag oghealul”, o da pe glumă Creangă, apoi, serios:„D­apoi iar mi­a venit pârdalnica de boală”. În vară,se­auziră de la Bucureşti veştile rele, că Eminescuar fi iar bolnav, apoi sosi ştirea cea grozavă: Eminescua murit! (p. 225). Creangă fu văzut plângând ca uncopil şi adormind cu cartea lui Eminescu în mână.Apoi, firesc, ca fost preot ce se afla, chiar şi aşa,oprit de două ori de la slujire, Creangă fu cuprins şide presimţirea morţii, care­i înnegri şi mai tare inima:„De­acum nu­i mult până departe”.

Pe 31 decembrie, institutorii Iaşului cerurăo audienţă ministrului Instrucţiunii, Theodor Rosetti(1837­1923, fost junimist, conservator, şi membru înConsiliul de administraţie al ziarului Timpul). Era o zicu ploaie, iar zăpada topită făcea mersul şi mai greu.Ion Creangă ieşi şi el în târg să afle ce mai e nou.Pe la prânz, i se făcu rău şi se abătu pe la tutungeriafratelui Zahei, de pe strada Goliei 51, unde­l prinsemoartea. Spre seară, amicii, luaţi prin surprindere detrista veste, nu prea avură ce mai face. InstitutorulGh. Ienăchescu, cel cu manualele, se ocupă deînmormântare şi tot el merse la primarul Vasile Pogor(1833­1906, şi el junimist şi anticuzist), ca să­i obţinăo groapă în cimitirul cel mare al Iaşilor, Eternitatea.În pripă, se tipări şi o invitaţie, cu totul banală, cese încheia cu o impardonabilă greşeală gramaticală:„Fii(!), frate şi surori roagă pe toţi amicii şi colegiia asista la înmormântare” (p. 228).

Într­adevăr, puţini fură prezenţi la funeralii,pe 2 ianuarie, între aceştia aflându­se EduardGruber, cel care va rosti şi cuvântul de adio,

apoi profesorul N. Iorga, Stavri, Gorovei şi, evident,Ienăchescu, împreună cu „tovarăşii” de la manuale.Peste câteva zile, mai precis, pe 5 ianuarie, dupăcum consemnează scrupulos istoricul literar NicolaeGeorgescu, în articolul Eduard Gruber şi destineleeminescianismului (Cercetări filosofico­psihologice,an III, Bucureşti, 2011, p. 103 şi urm.), la HotelulTraian din Iaşi are loc o întâlnire unde se stabileştedestinaţia manuscriselor lui Creangă. Deşi fuseserugat, prin Petre Missir, să încredinţeze texteleJunimii, pe motiv că ele apăruseră iniţial în Convorbiriliterare, fiul scriitorului, căpitanul Constantin Creangă,preferă să i le ofere lui A.D. Xenopol, împreunăcu suma de 9 mii de lei, probabil moştenire de laCreangă, în vederea alcătuirii unei ediţii complete.Apoi, odată contractul încheiat, merseră la bojdeucă,de unde ridicară manuscrisele, „câte s­au mai găsit”,prilej cu care mai scotociră prin lucrurile defunctului,

de unde alese fiecare ce dori, iar restul îi lăsarăTincăi, „ţiitoarea”, viitoarea doamnă Ecaterina Deliu,care, „scăpând de terfeloagele ce­i şedeau de atâtavreme în gât, făcu, în sfârşit, curăţenie” (p. 229).Desigur, „altă moarte se cădea feciorului Smarandeişi al lui Ştefan al Petrei, care se rătăcise dincolode Siret” (p. 228), dar, am văzut, „i­a fost dat altfel”.

Interesantă este şi soarta manuscriselor luiIon Creangă. Cumpărate de la Emil Gârleanu, înfebruarie 1908, ele au intrat în posesia AcademieiRomâne. La acestea se adaugă o serie de Scrisori,vândute de fiul scriitorului, Constantin Creangă, unuioarecare Vupperman, din Iaşi, în iunie 1907, ajunse,pe vremea directoratului lui G. Călinescu, în 1954, laInstitutul de Istorie Literară şi Folclor. Până la acestmoment, ce se prelungeşte istoric, târziu, spre anul1915, cu excepţia câtorva articole memorialistice,semnalate de biografii târzii ai lui Ion Creangă,practic interesul pentru valorificarea moştenirii literarea marelui povestitor humuleştean a fost cu totulminimal. Tonul acestei atitudini, greu de înţeles,l­a dat inclusiv Titu Maiorescu, care a văzut în„nepreţuitul Creangă” mai degrabă un scriitor„poporal”. Pentru junimişti, se pare că simpla pre­zenţă a lui Creangă la şedinţele curente, dar maiales la Serbările Junimii, unde strălucea prin textelerostite când „pe uliţa mare”, când pe cea „mică”,era de ajuns pentru a contura impresia de realismţărănesc, fără alte conotaţii de tip intelectual. Sur­prinzător, primul interpret cu adevărat empatic faţăde conţinutul rural şi, în esenţă, etic, al operei luiCreangă, a fost un biograf amator, părintele economDumitru Furtună, un căutător autentic de comoribibliofile pierdute în cotloanele arhivelor ori alecolecţiilor personale de scrisori, o revelaţie istorio­grafică târzie, am spune, dar niciodată ignorată deveritabilii degustători de rarităţi filologice, între carese situează şi neobositul editor Gheorghe Macarie.

Pasionat încă din vremea frecventăriiSeminarului „Veniamin Costachi”, din Iaşi,de creaţia lui Ion Creangă, părintele Dumitru

Furtună va transforma, de­a lungul vieţii, aceastăpasiune într­un adevărat „cult” al marelui scriitor(Gh. Macarie, Introducere, Istorie literară, ColecţiaPr. Dumitru Furtună, Omul şi opera, Iaşi, Ed. Sf.Mina, p. 9). Stabilit la Dorohoi, după 1915, va slujila „bisericuţa” de lemn, monument istoric a oraşului,iar, între 1916­1940, va preda la mai toate şcolilemari ale urbei, o vreme fiind şi director, de unde

şi titlul onorific de econom al Seminarului „PimenMitropolitul”. „Animator al vieţii culturale de provincie”,cum ne asigură biograful său, Gh. Macarie (p. 10),va conduce o vreme revistele Tudor Pamfile şiÎnsemnări, unde publică majoritatea scrierilor sale.Opera sa istoriografică principală, din păcatenefinalizată, este însă Cuvinte şi mărturii despreIon Creangă – cu prilejul împlinirii a 25 de ani de lamoartea sa (Bucureşti, Editura Librăriei Leon Alcalay,1915, 100 p.). Ulterior, până în 1949, părintele D.Furtună va mai publica 39 de texte pe aceeaşi temă(ultimul, în Almanahul Pentru pace şi cultură luptăm),25 dintre acestea fiind cuprinse în volumul editatde Gh. Macarie, fără însă a da un contur final uneicercetări unice în peisajul critic al vremii.

Împletind confesiunea directă cu documentelede arhivă, mărturiile epistolare cu informaţiile culesedirect de la sursă, de la rude, consăteni, prieteni,părintele D. Furtună alcătuieşte, în cartea sa, unportret literar veridic al lui Ion Creangă, diferit demărturiile „joviale”, vădit prelucrate, aranjate, ale unor„biografi” în goană după senzaţional. Iată, de pildă,tabloul trist al mormântului părăsit, în consonanţăcu surparea bojdeucii, singurele mărturii directeale trecerii prin viaţă ale lui Ion Creangă: „Cel careînveselise şi avea să înveselească de­a pururi o naţieîntreagă n­a avut măcar o cruce la groapă. Mână dela mână, nişte tineri de treabă, şi ei săraci şi necăjiţi,i­au pus la cap o cruce de lemn acum 5 ani (în 1909,la douăzeci de ani de la moarte, n.n.). Azi sunt 25de ani de la moartea scriitorului. Cei mari de totdin această ţară lipsesc cu desăvârşire de la mor­mântul cel părăsit. Să­i lăsăm, deci, la Dumnezeu;învrednicească­se unii ca aceştia de cinstea cu carel­au cinstit ei pe marele Creangă, de i­au lăsat groapapustiită şi căsuţa din Ţicău pradă prăbuşirii” (p. 85).

Despre educatorul Creangă, părinteleFurtună afirmă că era o adevărată persona­litate pedagogică. Ca un argument supli­

mentar, este invocată corespondenţa, inedită, cufiul său, Constantin („Care nu ne va lua în nume derău dacă răscolim fişele de la Academia Română”,adaugă prevenitor biograful). Iată­l, deci, pe „moş”Creangă precaut cu laudele la adresa fiului: „Costachi,Costachi, cum nu dai laudă lui Dumnezeu că te­aivăzut ce eşti?” (Scrisoare din 12 decembrie 1880,mss. 199, f. 15.) Altădată îl încurajează: „Vezi doarcă eşti tot atât de rău, pe cât eşti şi de bun altădată”.(Scrisoare din 26 octombrie 1884, ibidem, f. 74.)

O biografie timpurie a lui CreangăMarian NENCESCU

Am revăzut de curând ultima parte a filmuluiAmintiri din copilărie (1964, regia: ElisabetaBostan), ecranizare după bine­cunoscuta

carte a lui Creangă. După un drum lung, călare,prin zăpadă, Nică – băiat de nici 12 ani – ajunge laBroşteni, adus la învăţătură de bunicul său dinspremamă, David Creangă, şi „aşezat în gazdă, cu toatăcheltuiala lui, la una Irinuca”: „Nu­i rău, măi Ştefane,să ştie şi băietul tău oleacă de carte, nu numaidecâtpentru popie, cum chiteşte Smaranda (…). Cartea îţiaduce şi oarecare mângâiere. Eu, să nu fi ştiut a ceti,de mult aş fi înnebunit, câte am avut pe capul meu.”„(…) Am să ieu nepotul cu mine şi am să­l duc laBroşteni cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanude la şcoala lui Baloş, şi­ţi vede voi ce­a scoate el dinbăiet”, le spusese David Creangă părinţilor acestuia,înainte de plecare.

„Cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei, bărbatul,fata şi boii din pădure, un ţap şi două capre slabeşi râioase, ce dormeau pururea în tindă, era toatăaverea Irinucăi.” Aici urma să stea Nică pe timpulşcolii, la Broşteni, împreună cu Dumitru, fratele celmai mic al mamei sale.

Dar şederea celor doi se termină în primăvară. Cujoaca pe munte, la deal de casă, şi cu o idee năstruş­nică, dar neinspirată, urnesc o stâncă „numai înţinată”din locul ei, care o ia la vale spre gospodăria gazdei.„Gardul şi casa femeii dărâmate la pământ, o caprăruptă în bucăţi, nu­i lucru de şagă. Uitasem acum şirâie, şi tot de spaimă.” Aşa descrie, plastic, Creangădezastrul. La îndemnul lui Dumitru, îşi strâng lucrurile

şi fug cu pluta pe Bistriţa.Filmul se termină curând, fără vreo referire la

isprava celor doi, eventual lăsând spectatorul să­şipună întrebări. Îmi aminteam vag că în carte femeianu rămâne în pagubă. Nu puteam să cred că buniculDavid lăsase lucrurile aşa şi că Ion Creangă nuconsemnase asta în amintiri.

Aveam la îndemână ştiuta ediţie din 1959,ilustrată de Eugen Taru, cu Nică şi pupăzape coperta cartonată. Iată cum sfârşeşte

scriitorul „povestea caprelor Irinucăi” şi, totodată,prima parte din Amintiri, când băieţii ajung plini derâie căprească în Pipirig, la bunicul David: „Şi dupăce ne­a căinat şi ne­a plâns bunica, după obiceiul ei,şi după ce ne­a dat de mâncare tot ce avea mai bunşi ne­a îndopat bine, degrabă s­a dus în cămară, ascos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne­a uns pestetot trupul din creştet până în tălpi şi apoi ne­a culcatpe cuptior la căldură. Şi tot aşa ne­a uns de câtedouă­trei ori pe zi cu noapte, până ce în Vinerea Sacăne­am trezit vindecaţi taftă. Dar până atunci a venitşi veste de la Broşteni despre stricăciunea ce făcu­sem, şi bunicul, fără vorbă, a mulţămit pe Irinucacu patru galbeni.”

Era preţul omeniei, un amănunt care lipseşte din film.Din datele biografice ale scriitorului şi din propriile

relatări, bunicul său – un bunic de poveste, care încăducea cu străşnicie vornicia în satul Pipirig – aveape atunci cam 65 de ani. Era, cum am zice noi astăzi,„un bătrân vulnerabil”…

Un bunic de povesteIoan CRĂCIUN

Cărţi şi autori

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 23

Trece câte un om prin viaţa noastră,ducându­şi în spate viaţa lui, ne lumineazăsufletul cu prietenie, cu frumuseţe, cu daruri

pe care în lumea de astăzi aproape nu le mai găseşti.Trece şi se duce dincolo, îi rămâne doar numeleşi, uneori, mai vorbesc despre el cărţile lui dragi,ca nişte comete ale gândului.

Am primit zilele trecute o carte, o antologiesubstanţială semnată de Tudor Opriş. Se numeşte,modest, Versuri alese, e ilustrată de buna lui doamnă,graficiana de mare talent Elena Boariu, cea pe caream avut onoarea de a o publica în tinereţe în toategazetele la care am lucrat: Viaţa studenţească,Amfiteatru, Scânteia tineretului, Luceafărul.

Cartea mi­a fost trimisă (prin intermediul fiiceimele, cardiolog de profesie) de fratele scriitorului,cunoscutul scenarist Mihai Opriş. Parcă mi s­arestituit o lume întreagă, o bucurie întreagă de pevremea când l­am cunoscut, l­am apreciat şi l­amiubit pe Marele Săgetător, dom' profesor Tudor Opriş,mentorul atâtor generaţii de scriitori tineri, de elevitalentaţi, adunaţi de el din toată ţara şi urcaţi înpaginile unor mari publicaţii. Puţini dintre aceştiamai scriu despre el, puţini îi mai aprind o lumânare,în gând, măcar, deşi ajutorul pe care li l­a dat afost esenţial, a fost hotărâtor în cariera lor poetică.

Dar cine oare a fost, este, a rămas Tudor Opriş?Un om­zvârlugă, un nebun frumos de tot al literaturiiromâne din a doua jumătate a veacului trecut, unerudit, un fin cunoscător al tainelor naturii, al plante­lor, al insectelor, autor al multor cărţi enciclopedice,dar, mai ales, un om ca o bucurie de dimineaţă careîţi deschidea ziua cu patima lui pentru armonie şiiubire pură. Era un om născut în 1926, făcând parte,după cum spune prietenul şi biograful său, OvidiuPapadima, din „generaţia pierdută”. În treacăt fiezis, câte generaţii pierdute a avut, are, va mai aveaţara asta bogată şi nefericită numită România?

Tudor Opriş, munteanul aprig legat de Câmpu­lungul Muscelului, vatră de domni şi de scriitori, fiude general erou în Primul Război Mondial, nepot allui Tudor Muşatescu, absolvent al liceului de elită dela Mănăstirea Dealului şi al Facultăţii de Litere dinBucureşti, e poetul care şi­a găsit ca timp de explozietocmai deceniul tulburat când „se sfărmau cătuşe/şi se făceau împărăţii cenuşă”, cum zicea poemulproletcultist. El, suavul venit dintr­un Câmpulungal iubirii, din lumina primei pasiuni pentru AndreeaNegulici, strănepoata paşoptistului celebru, el,studentul strălucit pe care l­au remarcat GeorgeCălinescu şi Tudor Vianu (Dumnezeule, ce decoraţii

pe care ţi le poţi pune pe tunica visului!), e poetuldespre care însuşi „divinul critic” spunea: „La 20 deani, vârstă rimbaudiană, Tudor Opriş este un poetformat, stăpân pe cuvinte şi imagini. E greu să­l fixeziîn perimetrul unor curente literare. Le­a parcurs prinbune lecturi şi le­a asimilat pe toate, realizând întopitura versurilor o sinteză încântătoare de elanurirenascentiste, învolburări romantice, unduiri de melossimbolist, smalţuri şi armonii folclorice, coloanede puritate şi echilibru.” Asta scria G. Călinescuîn Naţiunea, în 1947. E imposibil să mai adaugiceva peste astfel de aprecieri ale unui geniu critic.

Cu umilinţă, cu adâncul respect alabsolventului Facultăţii de Filologie dinEdgar Quinet, unde au luminat eternitatea

Călinescu, Vianu, Rosetti, atâţia dascăli de literaturăromână, îmi permit să formulez, totuşi, o caracterizaresintetică a operei lui Tudor Opriş. Este opera unuisimbolist naturist. Curent ce nu există, desigur, licenţăpoate riscantă a unui iubitor de literatură.

Dar aici l­am găsit, cu toate ale sale, pe prietenulmeu mai vârstnic, dar atât de egal în simţire, peprofesorul Tudor Opriş. Una dintre cărţile lui secheamă Omul cu iubirile. Prefaţa i­o scrie însuşiVladimir Streinu. Această carte este chiar buletinullui de identitate artistică: „O, scutură­mi tristeţeaşi minciuna/ Şi pune­mi alb veşmânt de Voievod/Prea milostivă, Doamna mea, Niciuna”.

Apoi: „Doamne, mi­a­nverzit un mugur/ Sub ostreaşină de papuri!/ Cerul, boabă grea de struguri,/L­a învăluit în prapuri”. Asta o spune într­un poemdedicat lui Tudor Arghezi pe care îl vizita la Mărţişor.

Din cărţi în cărţi, Tudor Opriş revine la marile luiiubiri, la muzele lui, ca la nişte îngeri ai speranţei.În multele poeme dedicate frumoasei studente DanaComnea, mai târziu mare actriţă a scenei româneşti,Tudor Opriş se închină ca într­un templu al tinereţiieterne: „Doamne, nu mă face înger/ Străveziu,nepământesc,/ Vreau să cânt şi vreau să sânger/Lângă omul omenesc”.

De ce am afirmat că Tudor Opriş este un simbolistnaturist? Poate că şi versurile următoare, de esenţăargheziană, vor confirma ipoteza mea: „Jocul acestade perechi/ E străvechi,/ Îl joacă florile pe crengi,pe sânul păşunii,/ Îl joacă fluturii, cărăbuşii, tăunii,/Lăstunii/ Prieteni ai lunii”.

Pot să­i spun lui Tudor Opriş „prietenul meu”,pentru că ne­a legat mereu un sentiment de respectreciproc, nealterat de nimic şi el n­a putut niciodată,cu niciun prilej, să mă asimileze funcţionarilor literari

care i­au obturat cariera – şinici n­a făcut­o! – pentru că,într­o perioadă grea pentrumine, după marea rivuluţiedemocratică din 1989, cândcopiii foştilor cominterniştiîncălecaseră cultura românăca pe o iapă nevolnică, TudorOpriş mă suna şi­şi manifestavehement solidaritatea cu mine. Culmea, el, fiul gene­ralului Ştefan Opriş, erou în Primul Război Mondial,persecutat în anii proletcultului pentru origineaburgheză, era solidar cu mine, declarat indezirabilde corifeii rivuluţiei, nepoţi de prim­secretari de partid,copii de torţionari culturali, refuzaţi ai condiţiei degineri ai Marelui Conducător! Ce semn mai marede prietenie şi curaj omenesc ar fi putut să­mi dea?

Mă suna la telefon dimineaţa devremeşi­mi explica mersul şcolii româneşti,criticându­i pe pretutindenarii care ajun­

seseră să ocupe fotoliul lui Spiru Haret. Indiferentde partidul lor, Tudor Opriş îi cunoştea de pe cânderau elevi ori studenţi, pentru că el slujise şcoalaromânească în decursul unei jumătăţi de veac. Şi­mideplângea dezinteresul pentru creaţia literară, pentrutaberele literare în care se formaseră scriitorii tineri.Disidentul Tudor Opriş, pentru că el a fost visceralun disident faţă de comunismul de tip bolşevic, îmicomunica nostalgia lui pentru lucrurile bune, solide,creatoare, dintr­o epocă în care fusese oprimat anide­a rândul.

Dar să lăsăm amintirile – cine mai ţine seamade ele?! – şi să ne întoarcem la poezie. La versurilelui Tudor Opriş: „În ele voi trăi, poate, mereu/ Cu straide cerşetor sau nimb de zeu/ În vuietul nevolnic dincetate/ Şi poate­n prag de seară cu zefirii/ Voi risipipe pragul omenirii/ Aromele femeii adorate”.

Tudor Opriş, Omul cu iubirile, scrie un gândcutremurător despre ultima şi definitiva lui iubire,doamna care l­a însoţit până la capăt de drum:„De ce mi­ai dat­o, Doamne, aşa târziu?”

Iată o carte despre care am scris ca despreo fântână a amintirii. Pentru că izvorul ei este unom, un poet al iubirilor lui şi al omeniei din noi.

Nu pot să vă cer să­l citiţi, să­l iubiţi. Pot doar săvă cer să ascultaţi ecoul unei lumi în care el, poetulTudor Opriş, profesorul Tudor Opriş, a trăit şi a scris.Lumea lui Călinescu, Vianu, Streinu, Philippide,Ovidiu Papadima, Tudor Muşatescu, Tudor Arghezi,George Bacovia. E puţin, e mult, poate e Totul!

Iubirile lui Tudor OprişNicolae Dan FRUNTELATĂ

De cele mai multe ori, Creangă, în calitate de părinte, îşi însoţeştesfaturile cu vorbe populare, „acesta era cilibicul (firea) lui”: Când e vorbade bani, „tac mă cheamă”, sau (cu creionul, pe o carte poştală): „Nu

mă năvăliţi, că dau cu ciomagul”. Altădată se „umileşte” cu premeditare: „Limpe­de ca cristalul: soarta nu mi­a râs de când eram în leagăn, ca la feciorii cei de(î)mpăraţi”. Altfel, e mulţumit de ceea ce scrie şi­i comunică şi fiului isprăvile sale:„I­am citit d­lui Eminescu începutul scrierii mele care, fără să mă laud, l­a umplutde admirare, cerându­mi să­i trimit o copie pe care s­o citească şi dl. M(aiorescu).”(Scrisoare din 8 martie 1882, ibidem, f. 28.) Desprindem, din acest portret defamilie, imaginea unui părinte îngrijorat de evoluţia intelectuală a fiului, gata să­iofere sfaturi învelite în poezia spumoasă a zicătorilor, certându­şi fiul ţărăneşte,dar gata oricând să­l susţină cu sfaturi, ori cu „proptele”.

Dacă în familie e generos şi binevoitor, în faţa autorităţilor e smerit şi ceremo­nios. Iată­l adresându­i­se mitropolitului Sofronie Miclescu, la 19 decembrie 1859,pentru un post de cliric: „Cliricul Ion Creangă, plecată suplică, înalt pre(a) SfinteStăpâne! După săvârşirea cursului inferior ce am făcut la Seminaria centrală aSfintei Mitropolii, posedând şi formalnicul atestat (respectiv, Adeverinţa că a urmat4 clase seminariale, absolvite la 10 septembrie 1858, n.n.) plecat viind rog milaÎnalt Prea Sfinţiei Voastre pentru a poronci (!) a me hirotonie în diacon.”

După obişnuita duhovnicească cercetare şi supunându­l la taina mărturisirilor,mitropolitul Sofronie dispune: „Aghie Tripolese, poftim pe frăţia Ta să hirotoniseşticanoniceşte pe clericul Ioan diacon şi să avem ştiinţă, 19 decemv(rie) 1859”.Aşadar, între decembrie 1859 şi începutul aceleiaşi luni, 1872, Ion Creangă afăcut parte din tagma preoţească, ca diacon, sau bisericaş, cum îi spune părinteleD. Furtună.

Despre „reaua sa purtare”, ce i­a adus şi excluderea din cinul clerical, părinteleD. Furtună are suficientă înţelegere: era vorba de niscaiva plăceri cu care să­şimai îndulcească viaţa cea mohorâtă, omenească. Purtarea lui era, aşadar, înacord cu „gura slobodă, de ţăran glumeţ şi original” (Cuvinte şi mărturii, p. 67).Este acuzat de tragere la ţintă şi vânat de paseri în mijlocul oraşului, apoi detăierea părului („Rog pe Înălţimea Voastră ca să bine­voiţi (!) a da dezlegarede este el în contravenţiune cu prescripţiunile Sinodului, diaconul Ion Creangătaliendu­şi (!) părul scurt, ca civilii”, sună un denunţ păstrat în arhiva Mitropolieiieşene); în fine, este acuzat de mergerea la teatru, vină, se pare, capitală, potrivitcanonului legislativ Îndreptarea Legii, unde, la cap. 64, se cere: „Lipsa de la

preoţie a cliricului care s­a vârât în teatru”. Concluzia este însă neiertătoare:„Moldova bisericească întreagă ar fi putut să fie mai blândă şi mai înţelegătoare,dacă nu şi mai dreaptă cu el, dar a ţinut să­l excludă şi a doua oară dintre clericiiei pe povestitorul cel mai mare şi mai iubit de popor” (p. 82).

Nu toate epistolele lui Creangă emană acest aer nostalgic. Biografulsău aduce drept argument o mărturie apărută public tardiv, neinclusă învolumul din 1915, dar cuprinsă de Gh. Macarie în antologia sa, respectiv

o scrisoare familială, adresată rudelor sale din Târgu­Neamţ, mai precis, „moşului”Gheorghe Creangă şi fiicei sale Elena („Sărutări amicabile din parte­mi, respectivmâinile, guriţa şi ochii d­rei Elenuţa, iar de­aş fi acolo v­aş arăta în faptă, dacănu m­aş trezi cu vreo câteva testele de pumni pe spinare. Aolio! rău mă doare!”),un adevărat autoportret al lui Creangă, debordând de voioşie şi umor. Scrisă pehârtie „albă, groasă, fără semne”, scrisoarea, pusă la dispoziţia părintelui Furtunăde un seminarist din Dorohoi (publicată prima oară în Făt Frumos, II, 1927,pp. 33­37), este un veritabil tableau vivant, o scenetă în miniatură, cu personaje,întâmplări şi umor natural, cum folosea Creangă în intimitate. Este descrisăatmosfera ieşeană, în care se simţea ca peştele în apă: „Altă noutate: m­ammutat într­o casă unde se află şi câteva frumuşele, ce pe la Iaşi le zic fete.Ştii proverbul acela: Beţivanului şi dracul îi iese cu o cană plină” (Ibidem, p. 133).

Între noutăţile verii ieşene, Creangă enumeră falimentul Bondarului (efemerăgazetă politică locală, condusă de Veniamin Adrian, profesor de liceu, apoidirector de gimnaziu, la Botoşani (v. Istoria jurnalismului în date, Polirom, 2012),apoi „revineala” din puşcărie (a) „Sfântului” Nichipercea (fosta gazetă a lui N.T.Orăşanu, cândva suspendată, editată, în continuare, din iulie 1859 până în mai1879 – ibidem). Finalul e demn de o scenetă umoristică: „Şi, uite­aşa, m­am trezit,cu condeiul după urechi, ştii cum şed cei dă pă la canţelarii (!)”.

Cu totul, părintele D. Furtună se dovedeşte cel mai fidel biograf al lui Creangădin epoca de început a istoriografiei noastre literare moderne. Atent la limbaj,empatic cu gesturile şi volutele politice ori administrative ale eroului său, biografuliartă şi izbăveşte „greşelile” omeneşti, ca un vrednic părinte de suflete ce este.Opera sa e nu doar o cruce de lemn la căpătâiul „moşului” Creangă, ci un monu­ment trainic, ivit în vremuri tulburi nu doar pentru memoria lui Ion Creangă, darşi pentru destinul literaturii româneşti, în ansamblu.

8

Cărţi şi autori

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202024

Un profesor dematematică, aflat,după toate indiciile,

cam în floarea vârstei, cum sezice, primeşte vestea că, datăfiind starea sa de sănătate,e posibil ca în termen de40 de zile să primească

un diagnostic care nu ar lăsa loc vreunei speranţe.Cu această informaţie, dată de protagonistul (lanivel formal) romanului Mozaic, semnat de ElizaRoha şi apărut cu patru ani în urmă la Editura Betta,informaţie dată de acesta însuşi în ipostază depersonaj­narator în carte, debutează textul. Iatăun început care pe loc „ne pune în priză”, cam înfelul în care se petrec lucrurile şi în Ultima noapte…a lui Camil Petrescu. Şi acolo naraţiunea erala persoana I, şi acolo cititorul afla, fără niciopregătire prealabilă, că e pus în faţa unei drameîn plină desfăşurare. Eroul romanului interbelicinforma de la primele rânduri ale cărţii asuprasuspiciunii sale că soţia îl înşeală, cel al naraţiuniide acum vorbeşte despre o altă suspiciune, care,fireşte, nu este a sa şi, tocmai de aceea, este multmai motivată, întrucât aparţine unor competenţeîn domeniu: medicii. În momentul pe care îl trăim,cartea Elizei Roha capătă accente, nebănuite lavremea apariţiei sale, cu rezonanţă în actualitate:o sabie a lui Damocles atârnă deasupra capetelorfiecăruia dintre noi, oamenii trăitori pe Terra înaceastă clipă. Promisul roman de investigaţieretrospectivă, desigur proustian, dat fiind faptulcă naraţiunea este la persoana I, dar, mai ales dinperspectiva intenţiilor declarate ale autorului, defapt zgomotos­declarate, nu se realizează în Ultimanoapte… (cum nu se va realiza nici în celălalt romaninterbelic camilpetrescian, Patul lui Procust), textulfiind, cum s­a arătat demult, de factură sthendaliană.În Mozaic ne­am fi aşteptat la un roman de intros­pecţie, aflat generic în succesiunea primelor trei cărţiale lui Alexandru Ivasiuc, dat fiind că un om, prota­gonistul, mărturiseşte din start că e posibil ca într­unanume termen să i se anunţe că momentul supremse apropie cu paşi repezi de el. Mai înfricoşător decâtfaptul că acest termen e scurt este acela că el poatefi prevăzut cu o anume precizie. Nimic mai terifiant,mai zdrobitor pentru conştiinţă, decât să ştii cândîţi va fi clipa morţii. Aşadar, tema prin excelenţăera a unei naraţiuni de adâncită, neistovită analiză,una prin excelenţă de roman ionic, ca să utilizez oterminologie deja încetăţenită la noi de vreo 40 (iată,de data aceasta din întâmplare, aceeaşi cifră) de ani.Dacă deţine teribila informaţie că periplul său lumescva să aibă o apropiată scadenţă, omul, orice om, aretendinţa să se aplece cu dureroasă şi persistentăinsistenţă asupra lui însuşi, să se judece pe sine întoate ramificaţiile conduitei sale, în toate raporturilecu ceilalţi, să evalueze când a procedat bine şi cânda greşit, să­şi amintească atâtea detalii şi să le punăsub microscopul analizei, să cântărească ce poatedesăvârşi din ceea ce a întreprins pozitiv sau sărepare din ceea ce consideră că a fost necores­punzător, ori de­a dreptul nociv în atitudinea sa,în faptele sale, în raport cu semenii săi, darşi în acela cu sine însuşi.

Nimic din toate acestea în Mozaic, şiaceasta din pricina specificului înzestrăriiscriitoarei. Aşteptatul roman ionic este unul

prin excelenţă doric, aşadar unul burduşit (touffu, cumîi plăcea să spună lui Ibrăileanu) de fapte. Şi aceastaîncă de la început. În loc să se auto­investigheze,cum ne aşteptam să facă eroul la aflarea unei atât decrispante veşti, acesta investighează mai întâi ce săfacă în timpul care i­a mai rămas de trăit, în ipostazacă suspiciunea fatală se va confirma. Aşadar, setrece brusc la istorisire. Ne aflăm în faţa unor micronaraţiuni, plasate sub un semn dublu al imaginarului.Unul este acela firesc: ne găsim în spaţiul unuiroman. A doua marcă a imaginarului este oferită departicularitatea că se istorisesc pe scurt nu eveni­mentele petrecute aievea, ci unele posibile, legate deipoteze, construite de personaj, privind opţiunile saleîn existenţă, dat fiind că există o serioasă posibilitateca zilele să­i fie numărate. Acest semn al imaginaruluiar putea fi considerat în fond a fi triplu, pentru că

ipotezele, implicit ipostazele, în care îşi imagineazăpersonajul că s­ar afla, sunt respinse pe rând deel însuşi, mereu cu argumente. Sesizăm, din însăşietalarea acestora din urmă, specificul profiluluilăuntric al protagonistului. De fapt, nici nu mai eranevoie de un asemenea efort intelectual. Omul seautodeclară, cu toată seninătatea şi francheţea, afi un individ comun. Desigur, ar fi fost preferabil caaceastă dominantă să fie perceptibilă prin discursulepic, iar nu prin definiţii date de personajul nostru.E o caracteristică de remarcat, de altfel, la nivelulîntregii cărţi: personajele sunt caracterizate în termeniprecişi în text, nu sunt lăsate să se dezvăluie caatare prin acţiunea lor în naraţiune. Ninu Păvălan,protagonistul, e un copil de ţărani, care, în deosebirede fraţii săi, a absolvit o facultate. Ulterior, s­a

specializat în a meditaelevi, pentru ca eisă devină ceea ceera el însuşi: dascălide matematică. Ninua parvenit nu graţie

vreunor aptitudini intelectualedeosebite, ci, precum oricemediocritate, întrucât a avutinstinctul de a se infiltra întreodraslele celor din mediulîn care se afla şi care bene­ficiau de o educaţie maialeasă. A avut astfel posi­bilitatea să le copiezetabieturile şi limbajul. S­arputea spune că personajul e de o anume moder­nitate, tocmai fiindcă este omul obişnuit al lui RobertMusil. Mai degrabă este însă individul comun aflatîn circumstanţe excepţionale (aici ar fi vorba deperspectiva potenţial apropiată a morţii). Căldurainsuportabilă îl va face pe placidul Meursault, dinStrăinul lui Camus, să recurgă la un gest absurd,nu lipsit de o nuanţă de romantism delirant. Altom banal pus într­o situaţie de excepţie este HansCastorp din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann.

Situaţia de excepţie este aceea a uneiboli, mai degrabă prezumate, ca şi la desEsseints al lui Huysmans. Acesta scapă de

condiţia de individ mediocru, sub semnul căreia seafla (mediocritatea exprimându­se prin ipohondrie),prin contactul cu nişte oameni de excepţie (Naphta,Settembrini), iar, sub influenţa lor, se întoarce lanormalitate. În deosebire de aceştia, omul comun,personaj­narator în Mozaic, este în esenţă inert laprovocările contextului, cu o singură excepţie: areo reacţie intempestivă, spectaculoasă, smintită,când i se năzare că femeia adorată, Silvia, îl înşeală.Altminteri, manifestările sale par a fi dictate strict deinstinctul de conservare. După ce a trecut succintîn revistă, prin intermediul micro naraţiunilor de caream vorbit, posibilităţile teoretice de a­şi petrece cele40 de zile, rămase până i se va da verdictul (aici oanume trimitere la textul biblic nu doar că e evidentă,dar o găsim inserată expres în text), personajulîncepe să­şi povestească viaţa oarecum cu indi­ferenţă („existenţa lui … cură/ Încet repovestită deo străină gură”, cum ar fi formulat Eminescu). Cuevidentă dezinvoltură şi talent de a povesti, ni serelatează ba cutare moment din copilărie, ba câte unaspect din viaţa cultural­mondenă, la care participăprofesorul, atunci când nu are vreun episod amoros.Aici, ca şi în cutare celebră pânză a lui Rembrandtsau într­un film al lui Hitchcock, o aflăm fugitiv încadru pe autoarea însăşi, dar şi pe soţul acesteia.Ni se vorbeşte despre un tip charismatic, ironic, bunorganizator de întâlniri literare. Ni se relatează despre

o scriitoare cam timidă, care însă se pricepe sărecurgă la „complimente meşteşugite”. O găsimconturată astfel cu precizie pe Eliza Roha însăşi,excelentă producătoare de epitete flatante la adresainterlocutorilor, îmbăiaţi astfel într­o apă fierbinte,straşnic creatoare de iluzii. Protagonistul vede pentruprima dată pe stradă pe marea sa iubire ulterioară,Silvia. O vede din spate şi este cucerit de apariţiaei strălucită fizic. Exact aşa se petrec lucrurile şi cuVictor Petrini în Cel mai iubit dintre pământeni. Îndeosebire însă de Matilda, eroina din ultimul romanal marelui scriitor, Silvia nu e o demonică, dar va jucarolul de femeie fatală în viaţa protagonistului, cuprecizarea că aceasta se produce din vina exclusivăa bărbatului. Ea avusese o legătură anterioară cuun arab, Abdul. Lui Ninu îi cade sub ochi, tocmai înmomentul în care Silviei, însărcinate, i se apropiasorocul, numele arabului, aflat pe o însemnare afemeii. Protagonistul, căzut imediat pradă unui accesde gelozie necontrolată, fuge de lângă partenerasa. Gestul, care se va dovedi ulterior cu desăvârşirenemotivat, ar avea o explicaţie de tipul celui a

conduitei lui Othello. Acela e manipulat,în faimoasa tragedie shakesperiană, deIago, întrucât e un complexat, avândpercepţia că el, un maur cu „sânul defuningini“, cum spune socrul său rasist,nobilul veneţian Brabantio, e nefiresc săfie iubit de Desdemona şi e firesc ca easă îl prefere pe Cassio, la fel de nobilautentic şi italian autentic ca şi tânăra.E greu de crezut pentru un plăvan caeroul nostru (aceasta este percepţia luidespre sine, adânc infiltrată în subconşti­ent) că Silvia, femeie atât de frumoasă şila care ascendenţa socială a Desdemoneie înlocuită cu ascendenţa profesională,l­ar selecta pe dânsul. Ea are nişteenigmatice – iar orice e misterios einhibant şi trezeşte respect – atribuţii încadrul unor importante servicii, aflate îninteresul ţării, ca să mă exprim şi eu câtmai enigmatic. Aşadar, era de înţeles (lanivelul de înţelegere al lui Ninu, fireşte)

să­l prefere pe analogul lui Cassio din contextul defaţă, foarte bogatul şi stilatul arab Abdul. Autoarea nuinsistă, din păcate, în fructificarea artistică a acesteisugestii de accentuată subtilitate psihanalitică.

Protagonistul o duce pe viitoarea lui soţiela părinţii săi, la ţară. Bineînţeles, acestepisod se petrece anterior fugii lui nechib­

zuite de lângă femeie. De către mama protagonis­tului, de fraţi şi nurori (mai ales de către acestea!),femeia este tratată cu duşmănie. Binevoitoare vafi doar Muma (vom vedea şi cine e aceasta), carebeneficiază de o onomastică cu rezonanţă regional­arhaică. Aici un termen vechi românesc e concurat înmemoria noastră culturală de Bolintineanu (Muma luiŞtefan cel Mare). Împreună cu Silvia, protagonistulşi­a creat un cuibuşor de nebunii în casa unei anumeDidiniţa. În sfârşit, el se va stabili mai târziu într­uncadru distins, cumpărând o porţiune dintr­o vilă,restituită cu chiu cu vai, parţial, foştilor proprietari.Va ajunge, atunci când acţiunea epică se încheie, lao mănăstire, unde e stareţă Sânziana, sora geamănăa Silviei. Acum protagonistul află că gemenii săi,odraslele făcute cu marea sa iubire, sunt teferi,că mama lor a trecut însă de pragul terestru alexistenţei, iar el însuşi are şanse în bătălia pentruviaţă. Dacă am privi naraţiunea din unghi strict realist,nu am găsi vreo adâncime tipologică deosebită. Evorba de descrierea personajelor, ori autodescriere(în cazul protagonistului), în ambele cazuri nu unaplastică, ci doar cu rol de a informa. Introspecţianu există, analiza psihologică, în genere, e sumară.

Totuşi, cartea trădează un talent incontestabil, iardiverşi comentatori s­au tot grăbit, din motive con­juncturale, cu elogii, în loc să observe particularităţilevocaţiei autoarei, care permit irigarea întregului cadrurealist de undele fertile ale basmului. Acestea ridicătotul (personaje, întâmplări, descrieri) la o apreciabilăaltitudine. E adevărat că s­a afirmat că autoareacompune basme pentru adulţi, dar o demonstraţieanalitică, concretă, nu s­a întreprins în acest sens.

Cărţi şi autoriBasmul, prin naraţiune realistă

Victor ATANASIU

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 25

Să reprivim totul din perspectiva menţionată.Impresia de basm poate fi depistată chiarşi în descrierile minuţioase, prea pline de

ciorchini grei de detalii. Ele nu dau nici pe departesenzaţia de enumerare fastuoasă, hipnotizantă însine, ca o coadă de păun, ca în Salammbo a luiFlaubert, ori ca în notaţiile despre Tezaurul de laPietroasa ale lui Odobescu, ci de irealitate, generată,aparent paradoxal, prin plusarea observaţiei realiste.Se poate face aici o apropiere de vestitele rânduriantologice ale lui Miron Costin despre invazia roiurilorde lăcuste, care par a nu mai descrie viaţa, ci untărâm al Infernului, aşadar al unui basm coşmaresc.Păvălan e oripilat de gândul că o să ajungă „în inimaoraşului, cea pulsând puternic şi demonic, un iadsufocat de aglomeraţie de autoturisme, autobuze,microbuze, de pietoni, grăbiţi, trişti ori încruntaţi,certăreţi, indiferenţi, cinici, în niciun caz veseli orirespectuoşi, adolescenţi încă iresponsabili, pestecare dă năvală bucuria hormonilor, ţipă veseli ca niştepescăruşi dinaintea furtunii devastatoare a vieţii, sehârjonesc în mijlocul străzii ori se sărută fără inhibiţiiocupând trotuarul pe care se preling cerşetori,oameni fără loc, îngălaţi, deprimaţi ori înrăiţi, hoţi şiescroci cu priviri iuţi, tâlhari gata să­ţi ia gâtul pentruun fleac, nu valorezi pentru ei nici cât o ceapădegerată (…)”. Scriitoarea are incontestabil forţă deexpresie şi putere de observaţie, ambele la modulintens şi plurivalent, dar, tocmai prin aceasta, reali­tatea, atât de minuţios descrisă din atâtea unghiurişi în atâtea cotloane ale ei, curge din tărâmul propriuîn acela al unei poveşti cu rezonanţe gotice şihoffmaneşti.

Putem găsi prin descriere, alteori, basmul feeric,cum este cel al preamăririi bogăţiilor toamnei. Aiciînsă depistăm doar aparent acorduri care neamintesc de I. Pillat. Acela compunea pasteluri,fireşte, la o altă vârstă a literaturii decât aceea dinAlecsandri, aşadar, punea, şi el, pe hârtie ceea ceavea sau avusese dinaintea ochilor. La Eliza Rohaînsă realitatea este atât de detailată, atât de minuţiosfructele sunt înşirate ca la paradă, încât ne aflămîntr­un rai al opulenţei şi al triumfului culorilor exu­berante, aşadar, iarăşi într­o lume imaginară.

Aceasta este prima treaptă a poveştii,care încorporează romanul tocmai graţiesupraabundenţei de amănunte epice.

Subtilitatea, expresie acută a originalităţii scriitoarei,se datorează particularităţii că la acest rezultatse ajunge prin notaţia cea mai prozaică aparent.Profesorului i se repartizează o garsonieră în toiuliernii, dar acolo e gata să moară de foame, de frig(şi de singurătate, adaug eu). Om cu salariu cât decât consistent, cu elevi, ai căror părinţi s­au îngrijit,de când e lumea şi Pământul, de dascăli, nu are cemânca! Oricât de crâncenă ar fi fost viaţa în ultimii aniai vechiului regim, oamenii se descurcau, n­a muritnimeni de foame, vorba aceea, darmite, un profesor!Aici, dacă te­ai lua după litera textului, ai fi înclinat săcrezi că scriitoarea exagerează, descriind o situaţieneverosimilă. Dar lucrurile nu se opresc în acestpunct. Bietul om se ducea la o Alimentara şi, ce săvezi?, cu câteva persoane înaintea lui se terminamarfa. De aici începe basmul: crengile copacului seridică, fructele devin inaccesibile înfometatului, izvorulseacă tocmai când buzele arse ale însetatului seapropie de el. Ca în orice basm însă, la doi paşide sărăcie se află opulenţa (bordeiul moşului dinPovestea porcului a lui Creangă e vizavi de palatulîmpărătesc). Ninu se duce la coana Didiniţa, vechealui gazdă de dinainte de a primi garsoniera, şi aici vagăsi ciorbă aburindă, sarmale fierbinţi, aici va puteasă savureze câteva păhărele de ţuică, el şi bătrâna,căreia, urmând un asemenea tratament, i sedezleagă limba). Aici va avea norocul şi de o baiefierbinte. Ba chiar femeia îi şi spală rufele. Ce sămai vorbim? Din viforniţa de afară, din gheţăria dingarsonieră, se ajunge în căldura cotropitoare dincasa coanei Didiniţa. Din iadul condiţiilor impuse dedictatură, se ajunge la această gură de rai. Dar cadrulde paradis trebuia să fie complet. Matilda benefică,aşadar Silvia, perechea necesară pentru ca basmulsă fie deplin, apare. Serviciul pe care îl are aceastaare, am mai spus­o, şi el, o undă enigmatică, mira­culoasă, aidoma pieii de porc a fiului de împărat.Ca în orice basm construit după toate regulile, vrajase strică prin rostirea sau vederea unui cuvântblestemat. Aşadar, căderea sub ochii eroului a

numelui precursorului său în existenţa Silviei, Abdul,are această funcţionalitate estetică în principal,explicaţia de ordin psihanalitic, implicit apropiereaeroului de Othello, fiind secundară în context. Maiimportant, în ordinea configurării unui basm prininstrumentele unui roman riguros realist, este ceea cese întâmplă anterior. Ninu se duce cu părinţii Silviei(simple marionete, hipnotizate de zâna care le estefiică), în vizită la părinţii bărbatului. Toată această„secvenţă” este absolut remarcabilă.

Prelucrările, reluarea unor teme, sunt de vechetradiţie în literatură. Procedeul a fost aplicat mai alesîn dramaturgie, iar, în cadrul acesteia, mai ales încomedie. Shakespeare a preluat din Plaut. E destulaici să ne gândim la Comedia erorilor, raportată laMenehmi (Gemenii). Charles Drouhet a scris undocumentat studiu privind sursa comediilor luiAlecsandri. Graţie înzestrării lor de excepţie,Shakespeare, dar şi, păstrând proporţiile, Alecsandri,sunt mereu originali, oricât ar fi fost ei corbi cares­au împodobit cu pene străine, cum îl acuzaCristopher Marlowe că ar fi fost cel dintâi.

Altă formă a utilizării unei surse preexistenteeste rescrierea. Ea îşi găseşte un echivalentşi în remake­ul din cinematografie. Aşa este,

ca să dau un exemplu la întâmplare, Gladiatorul,unde a strălucit Russel Crowe, în raport cu CădereaImperiului Roman, unde a strălucit CristopherPlummer. Rescrieri premeditate în literatură, cuexcelente rezultate, a făcut la noi, după Lolita şiEducaţia sentimentală, Mihai Zamfir. O altă rescrierepremeditată este nuvela (aşa trebuie citit textul,care a fost la origine un proiectat scenariu de film)Învoiala. La sfârşitul vieţii şi la atâţia ani după ce apublicat cele două mari romane care l­au consacratdefinitiv ca mare scriitor, George Bălăiţă a rescrisaici magistral Povestea lui Stan Păţitul.

În Mozaic găsim rescrierea poveştii prin care„s­a lansat” Creangă: Soacra cu trei nurori. Ope­raţiunea însă este doar schiţată şi, sunt convins,întreprinsă pe deplin involuntar. Remake­ul dupăaceastă poveste, iar nu după alta a marelui scriitor,are un anume tâlc: în deosebire de celelalte,Soacra… are doar pretinse tendenţios elemente defantastic, de miraculos (bătrâna susţine, cum se ştie,ca să­şi terorizeze mai abitir nurorile, că are un ochila ceafă). Această particularitate este în acord cupropensiunea spre realism a Elizei Roha. Mamalui Păvălan, descrisă a fi rea, autoritară, antipatică,este corespondentul celei care a fost declaratăde Călinescu a fi culmea malignităţii socerale.O aversiune constantă, făţiş declarată, faţă demama biologică nu e caracteristică doar lui Ninu.Protagonistul din alt roman al scriitoarei, Saltîn umbra nemuririi, nici măcar nu­şi denumeşteascendenta directă cum i se spune îndeobşte, ciprintr­o relativ lungă parafrază, care e o expresievizibilă a distanţării, ba chiar a alergiei. O anumeatitudine a prozatoarei, exprimată prin intermediulpersonajelor sale, este vizibilă şi nu e de eliminatsupoziţia că în spatele ei se află un substrat biografic.Nurorile obediente faţă de soacră, şterse, invidioase,răutăcioase, complexate, care vor fi şi ele în viitorexpresii ale „malignităţii socerale”, sunt soţiile, pecare mama lui Păvălan, aidoma straşnicei babe dinCreangă (un dictator cu nimic mai inflexibil decâtCornelius Sylla, numai că acţiunea lui se limiteazăla un spaţiu restrâns), le­a impus ca atare unor fiinevolnici, urmaşi în contemporaneitate ai celor doifraţi mai mici din celebra poveste. Eliza Roha îmbo­găţeşte cadrul cu două zeităţi salvatoare. Una estecea faţă de care eroul nutreşte cu adevărat senti­mente filiale: Muma, o bătrână harnică, îngăduitoare,generoasă, înţeleaptă. (Ca în orice basm, dihotomiae etanşă: cine e rău, e rău până la capăt, cine e bun,e bun până la capăt. Dacă ar fi fost o naraţiune strictrealistă, simplificarea ar fi putut să deranjeze.)

Într­un basm există în fond doar Făt­Frumosşi Ileana Cosânzeana, pe de o parte, căpcăunişi maştere, pe de alta. Alte personaje, pozitive

sau negative, sunt de umplutură. La Eliza Roha lu­crurile nu stau chiar aşa, tocmai fiindcă originalitateascriitoarei constă în injectarea la tot pasul a cadruluirealist cu elementele poveştii, fără însă ca acestcadru să­şi piardă câtuşi de puţin din specific. Astfel„scenariul” este mai ramificat. O altă deosebire sedatorează particularităţii că Silvia este o apariţie

benefică veritabilă, care însă doar vizitează tărâmulunde guvernează omologa soacrei din Creangă.Tocmai de aceea rămâne benefică, întrucât domniaoricărei soacre hiperautoritare nu putea fi răsturnatădecât prin violenţă, incompatibilă, la rândul ei, cuspiritul angelic. Soţia mezinului din Creangă se vadovedi mai rea decât mama acestuia şi fapta pe careo iniţiază este, observă pătrunzător Valeriu Cristea,o crimă. De la un capăt la altul al evoluţiei ei înnaraţiune, Silvia este, de altfel, o zeiţă bună. Eroulo vede iniţial din spate: muritorii nu au capacitateade a privi hodoronc­tronc divinităţile. Lucrează într­unloc misterios, ca şi cum şi ar avea un sălaş pe un alttărâm. Dispare la un moment dat, ca orice apariţiemiraculoasă, şi reapare, ca o făptură mitologică,nemurită într­o statuie, al cărei picior „uşor îndoit, iesedoar cât să sugereze graţia pasului oprit din drumulvieţii” (splendidă imagine!). Mama rea (sub altăînfăţişare) ori Muma sunt personaje care apar nudoar în Mozaic. Vilia va căpăta o anume consistenţăca făptură în ficţiune abia în Salt în umbra nemuririi.

Eliza Roha, unul dintre cei mai productiviromancieri din întreaga literatură română,a publicat o tetralogie epică, o trilogie…

Iată însă că elemente de roman ciclic găsim şi înalte scrieri ale ei. Ca şi cum a uitat cu totul de ce arfi trebuit să­l angoaseze la maximum, eroul se afundăîn alte poveşti, istorisite în acelaşi regim al basmuluiîn cadru realist. Fiecare are savoarea sa autonomă,precum cele din Decameronul sau Hanul Ancuţei.Semnificativ, e vorba de istorisiri independente, iarnu, ca într­un roman propriu­zis, de fire multiple, darconvergente, ale naraţiunii. Aşa e aceea a Didiniţeicare şi­l găseşte pe Făt­Frumos al ei, încarnat într­un ofiţer tomnatic. Acesta iniţiază povestea de iubirecu ea într­o modalitate deloc romantică. Tot aşa esteistorisirea privind felul miraculos, deşi bogăţia deamănunte nu lipseşte ca de obicei, în care proprietariide drept ai unui imobil naţionalizat îşi redobândescproprietatea. Mai amintesc relatarea unui intelectualromân stabilit la Paris în anii de după evenimenteledin Decembrie ’89, care cuprinde o confesiune a unuisecurist ce prezintă, şi el, un „scenariu” de basm:având chipurile doar aparenţa de persecutor, eli­a făcut numai bine viitorului emigrant; cea despreLeana, sora mezină a tatălui protagonistului, un felde Cenuşăreasă, osândită să rămână veşnic caatare, pusă fiind de şefa ei, pe vremea lui Ceauşescu,să scoată ilegal produse alimentare din fabrică,încotoşmănată cât mai aiuritor ca să nu se observece ascunde sub veşminte etc.

De menţionat sesizarea subtilă, deşi subtextuală,a evoluţiei spre „lumea bună”, caracteristică oricăruiparvenit. Ninu Păvălan, provenit din ţărani fără cartemultă, rupe încetul cu încetul legăturile cu ai săi şise împrieteneşte cu noii săi vecini, proprietarii repuşiîn drepturi, din al căror imobil a cumpărat un apar­tament. Aşadar, intră într­o lume dintotdeauna stilată.Învăţătura din Boul şi viţelul a lui GrigoreAlexandrescu rămâne mereu valabilă.

Consideraţiile „ideologice’’ puteau sălipsească din carte, mai ales că faţă deele scriitoarea nu ia distanţa necesară.

Eroul se declară afon în politică şi într­adevăr chiar şieste. Îl lămureşte o bătrână că există o mare rivalitateîntre Imperiul European şi cel Rus. Oricât adevăr lamodul general ar conţine afirmaţia, simplificarea înprezentarea situaţiei e ridicolă. Era mult mai rafinat I.Neculce când discuta despre raporturile dintre Neamţşi Franţuz (adică între Sf. Imperiu Romano­Germanşi Franţa), în cadrul cărora Franţuzul făcea niştepropuneri de pace, iar „Neamţul nu primea”. De tothazul este „panseul” lui Ninu conform căruia noi,românii, pe vremea împăratului Traian ne numeamdaci. Bineînţeles, numele de „român” nu vine de la„roman”, ci de la „dac”, iar noi nu vorbim forma carea evoluat în răsăritul continentului a limbii latine, cinecunoscuta limbă a compatrioţilor lui Burebista şiDecebal. Filosofările lui Ninu pe teme social­politicesunt de un bun­simţ atât de desăvârşit, încât suntde o platitudine desăvârşită. În ceea ce priveşteimpresiile lăsate de o călătorie, ele demonstreazăcă Ninu e mult în urma lui Dinicu Golescu.

Ca în orice basm, nu avea cum să lipseascăhappy­end­ul. Sora geamănă a Silviei, Sânziana,maică­stareţă şi medic oncolog totodată, îi dă ver­dictul îmbucurător protagonistului: „(…) încercămşi sperăm, sunt şanse. Cu Dumnezeu înainte!”

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202026

Cărţi şi autori

Sunt mulţi ani de cândl­am cunoscut peveritabilul intelectual

din Curtea de Argeş, profesorulConstantin Voiculescu. Unom de carte reprezentativ,de prezenţa căruia se poatemândri nu doar municipiul regal

Curtea de Argeş şi împrejurimile, ci oricare intelectualromân, deoarece activitatea sa are temeinicerezonanţe în cultura naţională.

A trecut ceva vreme de la publicarea primelorsale volume: Articole, eseuri, recenzii (2010) şi Cumvorbim, cum scriem (2011), la Editura Arefeana, încâtcredeam că partea semnificativă a scrierilor sale varămâne doar consemnată în cotidianul Argeş Expres,şi alte câteva publicaţii regionale.

Dar iată că, după ce, de curând, un grup deintelectuali şi prieteni argeşeni l­au sărbătorit cuprilejul împlinirii vârstei de 84 de ani, ConstantinVoiculescu s­a hotărât să­mi încredinţeze un noumanuscris, de peste 400 de pagini, de studii, recenziişi eseuri, spre a­l publica tot la Editura Arefeana, caun al doilea volum, în continuarea celui din 2010.

I­am urmat dorinţa, fiindcă bucuria mea a fost atâtde mare – ca a unui om care­l preţuieşte în mod deo­sebit, deoarece i­am citit o parte dintre aceste eseuri,din momentul tipării lor în revistele amintite. Iată­leacum, reunite într­o singură carte, reprezentativă şisistematizată, ca o piatră de temelie a unei operetemeinice, instructive şi necesare, deasupra căreiavom aşeza chipul blând şi generos al profesorului.

Mărturisesc sincer, în acest cel de al 23­lea ande activitate fructuoasă a Editurii Arefeana, undeam tipărit peste 250 de titluri, între care şi câţivaargeşeni, că volumul domnului Constantin Voiculescupoate fi remarcat într­un mod aparte.

Trec sfios pagină cu pagină, încercând să vă

dezvălui câteva dintre articolele sale. Fiindcă,trebuie să recunosc, deşi colaborăm de mulţi ani,ca majoritatea intelectualilor argeşeni, n­am reuşitsă­l preţuiesc îndeajuns până acum.

Profesorul Constantin Voiculescu este unintelectual deosebit, un om aplecat cu sârguinţăşi folos asupra unor pagini luminoase din IstoriaCulturală a patriei noastre, extrăgând esenţeleideatice, într­un mod specific, reformulându­lecu o forţă intelectuală demnă de admirat.

Volumul de faţă ne­o dovedeşte: în el sunt strânsecronici şi studii elaborate temeinic, cu răbdare şicompetenţă, de­a lungul multor ani, structurate dupăo logică piramidală: „Din istoria naţională”; „Eseuri”;„Scriitori”; „Filosofi, savanţişi mari artişti români”;„Personalităţi istorice”;„Recenzii”, cu bogate referiri laautorii contemporani argeşeni.

În prima formă a cărţii,am întâlnit câteva docu­mente care se referă la

aceiaşi mari scriitori sau istoricişi, pe parcursul muncii noastreîndelungate, pentru a­i conferiacestei apariţii editoriale formacea mai convenabilă, i­ampropus domnului profesor săalegem doar un singur articolde acest gen, pentru fiecareautor, deoarece este depresupus că astfel de perso­nalităţi de primă linie sunt dejacunoscute de viitorii cititori ai cărţii noastre – iararticolele respective, de aceeaşi valoare, să fiefolosite într­un volum viitor.

La capitolul „Recenzii”, am convenit însă casă păstrăm unele cronici despre acelaşi autor (cascriitor), deoarece se referă la cărţi diferite, la felde interesante. Şi, mai ales, cu reale perspective –deoarece este o apreciere şi o onoare stimulativă caun autor membru al Cenaclului literar „Nicolae Velea”,condus de directorul Bibliotecii Municipale, ing. GhiţăMarian, ori al celui condus de prof. George Baciu, săfie prezent în acest volum cumulativ, aşa cum suntacademicianul Vasile Tonoiu; prof. dr. George Baciu;redactorul­şef de la Argeş Expres, Doru Bobi; poetaDenisa Popescu, de la Biblioteca Judeţeană Piteşti;diplomatul Ion Pătraşcu; profesorii Aurelia Corbeanu,Lucian Costache, Elena Eşanu, Gh. Ungureanu;

Adrian Cristescu, Ion Uţă, Elena Toteanuşi alţii – selecţia făcută de domnulConstantin Voiculescu fiind un semn deapreciere şi un îndemn la perseverenţă –aşa cum, prin exemplul său îndelungat,a făcut­o şi autorul acestei cărţi; prinstăruinţa sa devotată putându­l aşeza încontinuarea altor critici de seamă ai ţării.

Nu este vorba de­o viziune amea idilică, nici de­o încercarede a­mi lăuda prietenul, ci o

constatare, din propria­mi experienţăîndelungată la catedră, cum că uniiautori contemporani de frunte nu suntanalizaţi prin raportarea corectă lavaloarea lor şi printr­o comparaţieechilibrată la performerii trecutului –fapt care, în cazul domnului ConstantinVoiculescu, va fi reaşezat mai târziu.

Cred în Gloria de Lumină a contem­poranului nostru, de aceea prezic, dragi cititori, căacest volum de Critică Literară şi Istorie Culturală văva produce mari satisfacţii intelectuale.

Un om de carte, reprezentativIon C. ŞTEFAN

Într­o lume literară încare mulţi dintre confraţiinoştri într­ale scrisului

caută cu orice chip să des­copere formule de creaţiecare să­i impună în faţa criticiiliterare şi să­i propulseze înprim­planul arenei publice,Vasile Szolga face o notă

aparte. Încă de la debut (cu vol. Scurte poveştide adormit copii şi trezit adulţi, Editura Contrafort,Craiova, 2009) s­a declarat făţiş a fi un prozator fidelunor forme şi formule de creaţie pe cât de vechi, totpe atât de răspândite şi aflate într­o permanentă prizăla cititor. În esenţă, pe scurt, este vorba de poveste,accesibilă şi agreată în toate timpurile de către toţicei care iubesc literatura.

Fie că scrie pentru copii (de cele mai multe ori),fie că abordează şi teme de mare gravitate, adresân­du­se lectorului matur, cărţile lui „se citesc (ascultă)cu mare plăcere”, întrucât „naraţiunea, portretele,descrierile, dialogurile sunt foarte fireşti, iar comu­nicarea deschisă”, iar „lectura devine atractivă” (IonHaineş, în vol. Grupul literar „Catacomba”, 2017,pag. 252). În plus, am adăuga noi, Vasile Szolga,fost profesor emerit la Facultatea de ConstrucţiiCivile, Industriale şi Agricole din Bucureşti, deşi adebutat destul de târziu în literatură (la 61 de ani)a recuperat, dacă se poate spune aşa, până azi,prin cele treisprezece cărţi de proză scurtă, întregulinterval de timp de „tăcere creatoare” de dinainte.Din acest punct de vedere, d­sa poate fi comparat(ca să ne păstrăm în lumea pe care o abordează!)cu personajele din basme, care au crescut într­unan cât alţii în zece. Ei, bine, nu un an, ci unsprezecepuşi în slujba condeiului l­au condus către ceeace putem numi, fără exagerare, operă.

Dl Vasile Szolga ne­a demonstrat/ne demon­strează/ne argumentează celebrul adevăr că esenţeletari se ţin în flacoane mici (recte că ideile şi temeleimportante pot fi tratate literar şi în texte de micidimensiuni, nu neapărat pe multe pagini).

Ceea ce mai surprinde, ca notă generală, înscrisul acestui autor este naturaleţea cu care îşi alegesubiectele, atât din vremuri mai îndepărtate, cât şidin realitatea imediată. De aci, poate şi senzaţia pecare ţi­o lasă la lectură – anume că totul a fost/esteverosimil şi că autorul n­a făcut altceva decât săaducă în atenţia cititorului mărturiile şi argumentelelui de martor direct al întâmplărilor.

Când nu batemai departe,către parabole şi

înţelesuri ce te pot trimitecu gândul la Mircea Eliadeori la V. Voiculescu,scriitorul se confesează,„se scrie pe sine”, cumar veni. Este şi cazulcelei mai recente apariţiieditoriale (La etajul cinciunde se iubesc porumbeii,Editura Rawex Coms,2020), în care scriitorulîşi prezintă o nedorităexperienţă de viaţă, trăităîn spital în urma unuiaccident vascular.

Este adevărat, lumeaspitalelor, universul deviaţă şi de muncă almedicilor, văzute de către un „pacient” ajuns întâm­plător acolo, e o temă generoasă, care a mai fostabordată de­a lungul timpului de către mulţi autori,în varii chipuri şi din varii unghiuri. Aparenţa de jurnalpe care i­a dat­o cărţii sale Vasile Szolga este, însă,cu totul altceva decât am întâlnit în paginile altora.Şi asta fiindcă fostul profesor universitar, aflat acumîntr­o postură nefericită, nu mai are a privi, precumodinioară, la feţele tinere ale studenţilor lui, ci la olume necontenit tensionată, cu bolnavi, cu asistenteşi surori medicale în alertă, cu medici ce nu şi­aupierdut entuziasmul profesiei în ciuda mulţilor ani

de experienţă şi de rutină.Evident, situaţia critică în care a ajuns îi prileju­

ieşte scriitorului bolnav momente de observaţie a totce se petrece în jur, dar şi clipe de meditaţie asupravieţii şi a morţii, a condiţiei umane în general şi acelei particulare în care el însuşi a ajuns etc. etc.

Trăind experienţa internării în spital, Vasile Szolga,autor şi totodată bolnav, este adeptul celebrei ziceri

a lui Terenţiu din urmă cu mai bine de două miide ani, Homo sum, humani nihil a me alienumputo (Sunt om şi nimic din ce­i omenesc numi­e străin).

Scriitorul judecă, evaluează, priveşte,ascultă, notează apoi cu conştiincio­zitate într­un caiet informaţii ce­i vor

folosi mai târziu pentru scrierea cărţii. Pe acestecoordonate se înscriu aprecierile asupra situaţieisocietăţii şi a învăţământului românesc după1989, dar şi impresiile pe care i le lasă un mecide fotbal văzut la televizor şi din care, fără să fiemicrobist, nu pricepe mare lucru. În această dinurmă ipostază ne oferă, mimând naivitatea, opagină excelentă de umor – poate una de neuitatdin toată cartea. „Un spital – mărturiseşte autorul– este o lume, nu doresc nimănui să ajungăacolo, dar dacă totuşi se întâmplă, atunci trebuiesă ştiţi că pacienţii sunt oameni cu bune şi curele, unii mai normali, alţii mai ciudaţi. La fel seîntâmplă şi cu personalul medical, cu deosebirea

că, printre ei, ciudaţii sunt mai puţini, dar totuşi există.Dar poate greşesc eu. Scriu despre unii pacienţi nupentru a râde de ei, ci datorită unor conjuncturi, să lezicem caraghioase, în care fie că se puneau singurisau în care eu bolnavul de lângă ei, şi despre carepoate şi ei gândeau la fel, că sunt un ciudat, îivedeam în acele momente.”

Privită de acolo, de la „etajul cinci unde se iubescporumbeii”, lumea d­lui Vasile Szolga, în aceasituaţie­limită, este, totuşi, una interesantă şi nelipsităde lumina speranţei şi a optimismului.

Un povestitor cu harFlorentin POPESCU

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 27

Cărţi şi autori

Ideile pe care le­am prezentat, de­a lungul apeste cinci ani, pe această pagină, au stârnitprobabil unele nedumeriri, dar ele sunt din ce

în ce mai des evocate în mediul academic. Ca unexemplu notabil, în iulie 2014, mai mulţi oameni deştiinţă cunoscuţi pe plan internaţional, în biologie,neuroştiinţe, psihologie, medicină şi psihiatrie, printrecare Mario Beauregard PhD, Gary E. SchwartzPhD, Lisa Miller PhD, Larry Dossey MD, AlexanderMoreira­Almeida PhD, Marilyn Schlitz PhD, RupertSheldrake PhD şi Charles Tart PhD, au semnat şi audifuzat un document numit Manifest pentru o ştiinţăpost­materialistă (Manifesto for a Post­MaterialistScience), elaborat iniţial la Universitatea din Arizona.Peste 300 de oameni de ştiinţă, filosofi, medici şilideri de idei au semnat, ulterior, acest manifest,dându­şi acordul lor. Merită să reproduc, în cele ceurmează, în întregime, concluziile acestui remarcabildocument.

1. Viziunea modernă a lumii ştiinţifice se bazeazăpredominant pe ipoteze care sunt strâns asociate cufizica clasică. Materialismul – ideea că materia estesingura realitate – este una dintre aceste ipoteze.O ipoteză înrudită este reducţionismul, ideea călucrurile complexe pot fi înţelese prin reducerea lorla interacţiunile părţilor lor sau la lucruri mai simplesau fundamentale, cum ar fi particulele elementare.

2. Pe parcursul secolului al XIX­lea, acesteipoteze s­au decantat, s­au transformat în dogmeşi s­au coagulat într­un sistem ideologic de credinţăcare a devenit cunoscut sub numele de „materialismştiinţific”. Acest sistem de credinţă presupunecă mintea nu este altceva decât activitatea fizicăa creierului, că gândurile noastre nu pot aveaniciun efect asupra creierelor şi trupurilor noastre,a acţiunilor noastre şi asupra lumii fizice.

3. Ideologia materialismului ştiinţific a devenitpredominantă în mediul academic în timpulsecolului al XX­lea. Atât de predominantă, încâtmajoritatea oamenilor de ştiinţă au început săcreadă că ea se bazează pe dovezi empiricestabilite şi reprezintă singura viziune raţionalăa lumii.

4. Metodele ştiinţifice bazate pe filosofiamaterialistă au avut un mare succes, nu doar prinsporirea înţelegerii naturii, ci şi prin faptul că auoferit un control sporit şi o libertate mai mare, graţieprogreselor tehnologice.

5. Cu toate acestea, dominanţa aproape absolutăa materialismului în lumea academică a îngrăditserios ştiinţele şi a împiedicat dezvoltarea studiuluiştiinţific al minţii şi al spiritualităţii. Credinţa în aceastăideologie, ca un cadru explicativ exclusiv pentrurealitate, a obligat oamenii de ştiinţă să neglijezedimensiunea subiectivă a experienţei umane. Acestlucru a dus la o înţelegere grav distorsionată şisărăcită a noastră înşine şi a locului nostru în natură.

6. Ştiinţa este, în primul rând şi mai ales, ometodă non­dogmatică, lipsită de prejudecăţi, dea dobândi cunoştinţe despre natură prin observare,investigare experimentală şi explicarea teoreticăa fenomenelor. Metodologia sa nu este sinonimăcu materialismul şi nu ar trebui să fie dedicatăunor convingeri, dogme sau ideologii particulare.

7. La sfârşitul secolului al XIX­lea, fizicieniiau descoperit fenomene empirice care nu puteaufi explicate prin fizica clasică. Aceasta a dus ladezvoltarea, în anii 1920 şi începutul anilor 1930,a unei noi ramuri, revoluţionare, a fizicii, numitămecanică cuantică. Ea a pus la îndoială funda­mentele materiale ale lumii, arătând că atomii şiparticulele subatomice nu sunt de fapt obiecte solide– ele nu există, cu certitudine, în anumite locuriîn spaţiu şi în anumite momente definite. Cel maiimportant, mecanica cuantică a introdus în modexplicit mintea în structura ei conceptuală de bază,întrucât s­a constatat că particulele care suntobservate şi observatorul – fizicianul şi metodafolosită de el pentru observare – sunt legate întreele. Conform unei interpretări a mecanicii cuantice,acest fenomen implică faptul că, pentru existenţaevenimentelor fizice observate, conştiinţa obser­vatorului este vitală şi că evenimentele mintale

pot afecta lumea fizică. Rezultatele unor experimenterecente susţin o astfel de interpretare. Acesterezultate sugerează că lumea fizică nu mai estecomponenta primară sau unică a realităţii şi că eanu poate fi înţeleasă pe deplin fără să se facă referirela minte.

8. Studiile psihologice au arătat că activitateamintală conştientă poate influenţa cauzal compor­tamentul şi că valoarea explicativă şi predictivă afactorilor care ţin de intenţii (de exemplu, convingeri,scopuri, dorinţe şi aşteptări) este foarte mare. Maimult, cercetarea în psihoneuroimunologie arată căgândurile şi emoţiile noastre pot afecta semnificativactivitatea sistemelor fiziologice (de exemplu, imun,endocrin şi cardiovascular) legate de creier. În alteprivinţe, studiile neuroimagistice privind autoreglareaemoţională, psihoterapia şi efectul placebo demon­strează că evenimentele mintale influenţeazăsemnificativ activitatea creierului.

9. Studiile aşa­numitelor „fenomene psi” indicăfaptul că uneori putem primi informaţii semnificativefără a folosi simţurile obişnuite şi în moduri caredepăşesc constrângerile obişnuite ale spaţiului şitimpului. În plus, cercetările psi demonstrează căputem influenţa mintal – la distanţă – dispozitive fiziceşi organisme vii (inclusiv alte fiinţe umane). Studiile

psi arată, de asemenea, că minţile îndepărtate se potcomporta în moduri care sunt corelate nonlocalizat,deci corelaţiile dintre minţile îndepărtate se pare căse realizează nemediat (ele nu sunt legate prin niciunsemnal energetic cunoscut), integral (ele nu sedegradează cu creşterea distanţei) şi imediat (parsă fie simultane). Aceste evenimente sunt atât defrecvente încât nu pot fi privite ca anormale sauca excepţii de la legile naturale, ci ca indicii alenecesităţii unui cadru mai larg de explicaţii caresă nu fie bazat exclusiv pe materialism.

10. Activitatea mintală conştientă poate persistaîn moartea clinică, în timpul unui stop cardiac (princeea ce s­a numit „experienţa morţii iminente”). Uniicare au trecut prin această stare au raportat percepţiiveridice în afara corpului, adică percepţii care, înmod dovedit, coincid cu realitatea şi care au avut locîn timpul stopului cardiac. De asemenea, aceştiaprezintă experienţe spirituale profunde în timpul stăriide moarte iminentă, declanşate de stopul cardiac.Este de remarcat că activitatea electrică a creieruluiîncetează la câteva secunde după stopul cardiac.

11. Experimentele controlate de laborator audocumentat faptul că un medium calificat (persoanecare susţin că pot comunica cu minţile persoanelorcare au murit fizic) poate obţine uneori informaţiifoarte precise despre persoanele decedate. Aceastasusţine în continuare concluzia că mintea poateexista separat de creier.

12. Unii oameni de ştiinţă şi filosofi cu înclinaţiimaterialiste refuză să recunoască aceste fenomene,deoarece ele nu sunt în concordanţă cu concepţialor exclusivă asupra lumii. Respingerea investigaţieipost­materialiste a naturii sau refuzul de a publicaconstatări ştiinţifice solide care susţin un cadrupost­materialist sunt contrare adevăratului spirit alcercetării ştiinţifice, acela că datele empirice trebuie

să fie întotdeauna tratateîn mod adecvat. Datele carenu se încadrează în teorii şicredinţe favorizate nu pot firespinse a priori. Un astfel derefuz ţine de domeniul ideologiei, nu al ştiinţei.

13. Este important să înţelegem că fenomenelepsi, starea de moarte iminentă în stopul cardiac şidovezile replicabile ale unor clarvăzători credibili paranormale doar atunci când sunt văzute prin lentilelematerialismului.

14. În plus, teoriile materialiste nu reuşesc săelucideze modul în care creierul ar putea generamintea şi nu sunt în măsură să dea socoteală dedovezile empirice la care se face referire în acestmanifest. Acest eşec ne spune că este timpul să neeliberăm de cătuşele şi perdelele vechii ideologiimaterialiste, să ne extindem conceptul de lumenaturală şi să adoptăm o paradigmă post­materialistă.

15. În conformitate cu paradigma post­materia­listă:

a. Mintea reprezintă un aspect al realităţii la fel deprimordial ca lumea fizică. Mintea este fundamentalăîn Univers, adică nu poate fi derivată din materieşi redusă la ceva mai fundamental.

b. Există o profundă interconexiune între minteşi lumea fizică.

c. Mintea (voinţa/intenţia) poate influenţa starealumii fizice şi poate opera într­o manieră nonlocală(sau extinsă), adică nu se limitează la anumitepuncte din spaţiu, cum ar fi creierul şi corpul, saula anumite momente în timp, cum ar fi prezentul.Deoarece mintea poate influenţa nonlocal lumeafizică, intenţiile, emoţiile şi dorinţele unui experi­mentator nu pot fi complet izolate de rezultateleexperimentale, chiar şi în modele experimentalecontrolate şi efectuate în orb.

d. Minţile sunt aparent fără graniţe şi se pot uniîn moduri care sugerează o Minte Unică incluzândtoate minţile individuale, particulare.

e. Starea de moarte iminentă, în stop cardiac,sugerează că creierul acţionează ca un aparat deemisie­recepţie al activităţii mintale, că mintea poatelucra prin creier, dar nu este produsă de el. Stareade moarte iminentă care apare în stop cardiac,împreună cu dovezi date de clarvăzători, sugereazăsupravieţuirea în continuare a conştiinţei, dupămoartea corporală, ca şi existenţa altor niveluride realitate care sunt non­fizice.

f. Oamenii de ştiinţă nu trebuie să se teamă săinvestigheze spiritualitatea şi experienţele spirituale,deoarece acestea reprezintă un aspect central alexistenţei umane.

16. Ştiinţa post­materialistă nu respingeobservaţiile empirice şi realizările ştiinţifice foartevaloroase realizate până în prezent. Ea caută săextindă capacitatea umană de a înţelege mai bineminunile naturii şi, în acest proces, să redescopereimportanţa minţii şi a spiritului ca făcând parte dinţesătura esenţială a Universului. Post­materialismulinclude materia, care este văzută ca un constituentde bază al Universului.

17. Paradigma post­materialistă are implicaţiiprofunde. Modifică fundamental viziunea pe care oavem despre noi înşine, dându­ne înapoi demnitateaşi puterea noastră, ca oameni şi oameni de ştiinţă.Această paradigmă favorizează valori pozitive, cumar fi compasiunea, respectul şi pacea. Subliniindo legătură profundă între noi înşine şi natură îngeneral, paradigma post­materialistă promoveazăşi conştientizarea ecologică şi conservarea biosfereinoastre. În plus, nu este o noutate, doar o idee uitatătimp de 400 de ani, că o înţelegere transmaterialătrăită poate fi piatra de temelie a sănătăţii şi abunăstării, aşa cum a fost inclusă şi păstrată învechile practici minte­corp­spirit, în tradiţiile religioaseşi în abordările contemplative.

18. Trecerea de la ştiinţa materialistă la ştiinţapost­materialistă poate fi de o importanţă vitală pentruevoluţia civilizaţiei umane. Poate fi chiar mai impor­tantă decât trecerea de la geocentrism la helio­centrism.

(Va urma)

Manifest pentru o ştiinţă post­materialistă

Dan D. FARCAŞ

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202028

Orizont SF

În Ştefan Ghidoveanu,SF­ul nostru a avutunul dintre fervenţii

săi animatori. S­a născutla 19 aprilie 1955, în Bârlad.La Bucureşti, în cadrulAcademiei de StudiiEconomice, a absolvit

Facultatea de Comerţ, secţia Relaţii EconomiceInternaţionale, însă activitatea şi­a legat­o durabilde audio­vizual, fiind redactor al unor emisiuni radiocu bun impact în rândurile fandomului. El însuşi adebutat în 1982, cu povestirea intitulată O colecţiede artă, publicată de Tribuna Sibiului. Alte povestirii­au apărut în antologiile Avertisment pentru linişteaplanetei şi La orizont această constelaţie, precumşi în almanahurile Anticipaţia, Tribuna şi Românialiterară; la fel, în publicaţiile periodice alegenului (revista Anticipaţia, Jurnalul SF,Biblioteca Nova). Mai mult decât într­ocreaţie literară proprie, s­a manifestat princomentarii eseistice şi gazetăreşti, atâtîn spaţiul radiofonic, cât şi pe un dinamicblog personal („Moshul SF”), cu un unghide precupări deschis între interviurilecolegiale şi rememorarea cvasi­didacticăa unor etape mai vechi din anticipaţiaromânească. A editat cele câteva numeredin fanzinul Contact între civilizaţii (1983),iar împreună cu Alexandru Mironov, în1990, antologiile Cronici metagalacticeşi Cronici microelectronice. Mai întâicolaborator, iar din 1990 angajat alRadiodifuziunii Române, a preluat dela Dan Ursuleanu emisiunea „Exploratoriizilei de mâine”, care i­a permis să­şidezvolte în chip remarcabil pasiunea şidevotamentul pentru SF. Singur sau încolaborare cu soţia sa, Cristina, a tradusdin franceză şi engleză, între altele:Gambitul stelelor de Gérard Klein, Vânătorul derecompense şi Ubik de Philip K. Dick, Nemuritorulde Roger Zelazny, Somnul lui Newton de UrsulaK. Le Guin, precum şi mai multe romane din seriasechelelor ciclului Dune. A îngrijit traducerea înromâneşte a volumului Istoria SF­ului modern deJacques Sadoul. A coordonat vremelnic colecţiilede specialitate ale unor edituri, între care „Nautilus”la Nemira (1992­1993, inclusiv, ca redactor­şef alprimelor trei numere din revista tipătită Nautilus),„Cyborg” de la Editura Pygmalion (1994­1995),„Fahrenheit” la Editura RAO (1995­1997). Învins

de boală, a murit la 27 octombrie 2014, în Bucureşti.Că autorul, ajuns la maturitate, nu miza prea mult

pe înzestrarea sa literară se vede dintr­o autoapre­ciere făcută în contextul unei discuţii cu MugurCornilă pentru portalulRomânia SF Online:

„Eu am debutat cascriitor, dar timpul mi­ademonstrat că nu asta erachemarea mea, chiar dacămai cochetez uneori cuideea scrisului de proză.Am descoperit fascinaţiatraducerii, într­o epocă încare a şti limba engleză erao raritate, apoi bucuria de afinisa o carte până la ultimul

amănunt, în calitatede redactor, şi în finalsatisfacţia alcătuiriide colecţii cu celemai reuşite titluri alegenului, pentru a oferiastfel cititorilor tot ceeace­i mai bun în sciencefiction.”

E, aici, o luci­dă şi delocresemnată

recunoaştere a faptuluică autorul se consideră, nu atât un ins hărăzit cutalentul creaţiei, cât un cunoscător şi un promotoral „ficţiunii speculative”. Sub denumirea aceastaîncăpătoare include nu numai SF­ul, ci şi alte formede literatură înrudită, „fantastic, horror, suprarealiste,distopice, satirice, cyberpunk sau apropiate de basmori de fabulă” – cum notează în prefaţa unei antologiirezervate prozelor „speculative”, în mod manifestexcentrice faţă de producţia curentului principal alliteraturii. Pentru unele dintre aceste culegeri, precumCele 1001 de scorneli ale moshului SF (2012) şiFerestrele timpului (2014), Ghidoveanu a impus

formula de participare cu texte noi, create specialpe tema anunţată, de către cei invitaţi să contribuiela un fel de act sărbătoresc al genului. Formulăabandonată în culegerea Lumi stranii (2014), unde,

mai în ton cu selecţiile curente aleproducţiei literare, intră în discuţie şiscrierile deja publicate, capabile săconstituie repere în creaţia unui autor,ori chiar modele exemplare pentru gen.

„Ceea ce m­a interesat în primul rânda fost să găsesc povestiri sau schiţe dejapublicate (sub diverse forme şi pe diversesuporturi) care să se potrivească perfectuniversului pe care doream să­l evoc înLumi stranii. Şi­am descoperit astfel căoferta autorilor români în domeniu este nunumai una consistentă, dar şi de valoare.Există un fir călăuzitor al inspiraţieiscriitorilor noştri pentru care straniul parea fi mult mai la îndemână şi mult maiatractiv decât alte modalităţi de expresieale genului.”

Între autorii selectaţi de ŞtefanGhidoveanu găsim în specialreprezentanţi ai SF­ului aflaţi la

cumpăna dintre milenii, de la Liviu Radu şi SebastianA. Corn, la Adrian Buzdugan şi Eugen Cadaru, de laAna Maria Negrilă şi Ştefana Czeller, la Ana­VeronicaMircea şi Narcisa Stoica. Mai rar apar nume de autoriavându­şi biografia ancorată în etape mai vechi aledomeniului, precum Dan Ursuleanu şi Viorel Pîrligras,de regulă şi ei priviţi prin prisma unor contribuţii mairecente. O bună orientare asupra materiei cercetatetrădează nu atât efortul evaluării critice, cât orgoli­oasa intenţie „profesorală” de a o prezenta pe bazăde repere valorice sigure, guvernate de bun­gust:„Eu, care în tot ce fac mă las ghidat de instinct şide gustul personal, educat de­a lungul multor anide lecturi, am să vă spun cum am procedat pentrua vă oferi ceea ce veţi citi în paginile acestei cărţi.”Adept al stilului bazat pe „verbul meşteşugit”, pe „ideipercutante şi elegant expuse”, Ghidoveanu se aratăoripilat de invazia producţiei neglijente, lipsite deambiţii literare: „La câte porcării suburbane, cu aermanelistic, mi­a fost dat să aud/citesc în texte descience­fiction autohton în ultima perioadă, cuexplicaţia că «aşa se vorbeşte la mine în cartier»(de parcă SF­ul este o nouă ramură a naturalismuluiliterar!), cum putem să pretindem să ne mai ia cinevaîn serios?”

Poezie fără frontiereTraduceri de Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG şi Germain DROOGENBROODT

Lună şi mareGermain Droogenbroodt

pentru Oscar Bento

Neprihănită neatinsă parcăde­a omului amprentă:luna.Inaccesibila­i splendoare se­oglindeşteîn aparent la fel de puramare,ce adună­n pântecomeneştile deşeuri,ale deşartei lăcomii.

Îmi place să dezmierdfrunzele

Claribel Alegría (Nicaragua)

Mai mult decât cărţiSau reviste şi ziareMai mult decât buzele în mişcareRepetând cărţile,Revistele, dezastrele,Îmi place să dezmierd frunzeleSub ele să­mi îngrop faţa Să simt răcoarea lor pe­obrazLumea s­o vădPrin sita lor cernută Trecută prin verzi vămiŞi să­mi ascult tăcereaCum se coaceLicăr mijit pe buze Spărgându­se de limbăPământul să­l ascultŞi să­i ghicesc suflareaŢărâna­mi va fi trupVoi fi al gliei corpŞi­al ţărnei Claribel

Prin fereastra omeneascăRaja Rajeswari Seetha Raman(Malaezia)

Printr­o fereastră omenească,am privit un limpede certopindu­se­n amurg.

Printr­o fereastră omenească,am auzit un dulce cânttrezind întregul ţărm.

Printr­o fereastră omenească,am mirosit un fin parfumadiind într­o boare.

Printr­o fereastră omenească,am văzut nădejdeaducându­se pe ape.

Lipsit e cerul de al său somn profund,pământul nu mai saltă­n voioşie,omul şi­a rătăcit solemnul legământ!

Canalele din AmsterdamDuo Duo (China)

Noiembrie, oraş în seară:Prin Amsterdam numai canale.Şi dintr­odatăVântul toamnei clatină pomul Cu portocale din curtea meaÎncolo şi­ncoace le leagănă.Închid fereastra, Nu mă ajută oricum.Curge râul înapoi pe zadarnicul drumŞi­n perle bătut soarele suieInutilSchije metalice stoluri străpung, Cad porumbei.Fără copii străzile par Dintr­odată pustii.După ploaia de toamnăDe melci pătura­i plină,– patria meaPe canale din Amsterdam Trece lină...

Un pedagog al anticipaţieiMircea OPRIŢĂ

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 29

Orizont SF

Cu ceva ani în urmă, la Muzeul „G. Enescu”şi sediul Uniunii Compozitorilor (fostul palat– ridicat după planurile arhitectului I.

Berindei – al lui Gheorghe Gr. Cantacuzino, zisNababul, pentru averea lui fabuloasă), din Capitală,am vizionat o expoziţie de pictură carem­a uimit prin coloristică. Nu ştiammulte despre autorul ei, pictorul şisculptorul Dimitrie (Dumitru) Bâşcu,fratele, cu 21 de ani mai mic, al luiGeorge Enescu. Apoi, în septembrie2019 a fost deschisă, la GaleriaRomană de pe Bulevardul LascărCatargiu nr. 1, Bucureşti, o expoziţiededicată pictorului Dimitrie Bâşcu,Melodia cromatică, unde au fost expuseunele dintre lucrările sale: peisaje,portrete (din familia sa: fiica, soţia,G. Enescu şi el însuşi), schiţe, flori.

Dimitrie Bâşcu s­a născut în satulCracalia, comuna Dumeni, judeţulDorohoi, la 14 septembrie 1902 şi amurit la 18 noiembrie 1983, Bucureşti,aflându­şi odihna cea din urmă înCimitirul Andronache. A trăit la Bucureştidin 1924. A fost căsătorit, din 1943, cu MargaretaArvay. În 1945 s­a născut fiica lor, Ana­Maria Sandi.A locuit în fostul raion I.V. Stalin, pe strada Sofia nr. 1.

Costache Enescu (tatăl lui G. Enescu) şi frumoasatânără poloneză Marie Ferdinand­Suscki au fostpărinţii lui. Pe când avea un an, mama lui s­a făcutnevăzută, copilul fiind dat spre creştere Tincuţei (soralui Costache Enescu), care avusese grijă şi de copilulGeorge Enescu. Tincuţa a avut darul de a se fi îngrijitde sensibilitatea şi aplecarea către desen atât alui George, cât şi a lui Dimitrie. După moartea luiCostache, în 1919, Dumitru este dat în grija boieruluiMârzescu, care fusese primar la Iaşi. Ajutat de familiaacestuia şi de G. Enescu (care şi­a iubit şi şi­a ajutatfratele cât a trăit), urmează liceul şi Şcoala de ArteFrumoase la Iaşi (1920­1924), unde­i are profesoripe pictorul Jean L. Cosmovici (6 ianuarie 1888, Iaşi –2 iulie 1952, Bucureşti; a studiat la Paris, la Acadé­mie d’Arts Plastiques. Membru al Asociaţiei Scriitorilorşi Artiştilor Moldoveni; din 1934 a fost membru alPinacotecii din Iaşi), iar la pictură şi compoziţie,pe pictorul Gheorghe Popovici (5 octombrie 1859,Iaşi – 24 februarie 1933, Iaşi; directorul Şcolii deArte Frumoase; între anii 1899­1929 acesta i­a avutca elevi pe viitorii pictori celebri: N. Tonitza, MaxW. Arnold, Aurel Băeşu, Adam Bălţatu, ŞtefanDimitrescu, Camil Ressu, Nutzi Acontz ş.a.; îşi aflăodihna la Cimitirul Eternitatea din Iaşi). Între 1924­1927, Dimitrie vine la Bucureşti, la Şcoala Naţionalăde Arte Frumoase, unde­i are ca profesori, printrealţii, pe G.D. Mirea (1852, Câmpulung Muscel – 1934,Bucureşti) şi pe Camil Ressu (1880, Galaţi – 1962,Bucureşti), care­i apreciază foarte mult talentulde pictor de şevalet în ulei (naturi statice, peisaje,portrete, flori). În 1927 debutează la Salonul oficialde pictură şi sculptură, câştigând marele Premiu„Anastasie Simu” (1854, Brăila – 1935, Bucureşti;primul colecţionar de artă de la noi, care fondează în1910 Muzeul Simu, dărâmat de comunişti în 1960).La acelaşi salon mai expune lucrări în 1928, 1929,

1930, 1946. La salonul din 1929 a primit Premiul „Th.Aman” (1831, Câmpulung Muscel – 1891, Bucureşti;întemeietorul, alături de Gh. Tattarescu (1818,Focşani – 1894, Bucureşti) al primelor şcoli de artefrumoase de la Iaşi şi Bucureşti) şi „bursa de voiaj

pentru pictură“, în valoare de50.000 lei. Cu aceşti bani îşipermite să meargă în Franţa,pentru studii, între 1929­1931.În 1935 expune la Sala Dalles(fondată în 1932 ca lăcaş decultură şi pentru expoziţii depictură şi sculptură). Expune înmod regulat. Anul 1935 îi esteprielnic, astfel că Sala Dalleseste gazda primei sale expoziţiipersonale. În 1939 pictorulvoiajează în scopul studieriipicturii şi sculpturii în Franţa

şi Italia. În Italia,este pasionat defrescă. Urmeazăaltă expoziţie per­sonală, în 1944, laTinerimea artistică.În 1946 face partedin juriul Salonuluioficial de toamnă,preşedinteleSalonului fiindCamil Ressu.Expune lucrări laFlacăra, în 1947.Apoi, pe rând, în1948, 1953, 1954, la Expoziţia anuală de Stat, laExpoziţia interregională Bucureşti în 1956 şi, în 1960,la Expoziţia de arte plastice Bucureşti. Cu o maredeschidere culturală, scrie şi publică numeroasecronici de artă.

Ca mai toţi pictorii generaţiei sale (NicolaeDărăscu (1883, Giurgiu – 1959, Bucureşti),Iosif Iser (1881, Bucureşti – 1958, Bucureşti),

Ştefan Dimitrescu (1886, Huşi – 1933, Iaşi), NicolaeTonitza (1886, Bârlad – 1940, Bucureşti), FranciscŞirato (1877, Craiova – 1953, Bucureşti), SamuelMützner (1884, Bucureşti – 1959, Bucureşti), atraşide frumuseţile Balcicului şi ale Coastei de Argint şiîncurajaţi de Societatea culturală „Tinerimea artistică“(fondată la 3 decembrie 1901 de un grup de artişti,între care: Constantin Artachino (1870, Giurgiu –1954, Bucureşti), Ştefan Luchian (1868, Ştefăneşti –1916, Bucureşti), Nicolae Vermont (1866, Bacău –1932, Bucureşti), Kimon Loghi (1873, Grecia – 1952,Bucureşti), Ipolit Strâmbulescu (1871, Baia de Aramă– 1934, Bucureşti), Arthur Verona (1867, Brăila –1946, Bucureşti), Frederic Storck (1872, Bucureşti –1942, Bucureşti), Şt. Popescu (1872, Buzău – 1948,Bucureşti), Gh. Petraşcu (1872, Tecuci – 1949,

Bucureşti)), Dimitrie Bâşcuvine şi pictează şi el aici. O vapicta pe frumoasa tătăroaicăGülü, pe care, de altfel, o maipictează Tonitza şi ceilalţipictori atraşi de soarele,peisajul, oamenii şi casele Balcicului. La Balciccumpără chiar un teren pe un deal. Pictează cuprecădere oameni, flori şi peisaje. Multe dintrepicturile sale sunt cumpărate de Regina Maria, care­lapreciază în mod cu totul deosebit. Presimţind iureşulce se va abate asupra României, Principesa Ileanaîl invită să ia drumul străinătăţii. Bâşcu refuzăpropunerea, din dragoste pentru ţară.

Afăcut parte, în 1946, din juriul Salonului detoamnă (organizaţie artistică ai cărei iniţiatoriau fost pictorul, desenatorul, acuarelistul

şi frescarul George Chirovici (1883, Craiova – 1968),pictorul şi graficianul Leon Biju (1880, Bucureşti –1970, Bucureşti), pictorul Ionescu Doru (1889,Craiova – 1988), preşedinte fiind fostul săuprofesor, pictorul Camil Ressu. Expune lucrări,în 1944, la Tinerimea Română (societate înfiinţatăla Bucureşti, în 1878, la iniţiativa câtorva eleviinterni ai Liceului „Matei Basarab”, având dreptscop descoperirea şi promovarea tinerilor talentaţidin diverse domenii de activitate: muzică, dans,poezie, istorie, desen, pictură etc., şi stimulareaelevilor merituoşi prin concursuri pe diferite do­menii de activitate, câştigătorilor acordându­li­sepremii şi medalii), apoi, în 1947 la Flacăra. A fostapreciat şi admirat de nume de rezonanţă:

– Principesa Ileana (1909­1991), fiica cea micăa Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria. Iubitoarede frumos şi artă.

– Regina Maria (1875­1938), Regină aRomâniei, soţia Regelui Ferdinand I. Iubitoareşi colecţionară de artă; a susţinut o seamă depersonalităţi artistice şi literare cu burse şi bani. – Irina Procopiu (1891­1950), care ţinea un salon

artistic în propria casă, fiind mare iubitoare de artă;a fost doamna de onoare a reginei Maria.

– Alexandru Busuioceanu (1896­1961), critic deartă, critic literar, pedagog, eseist, istoric, scriitor şipoet, traducător în română şi spaniolă din marii poeţiai literaturii universale. Doctorat la Viena. Bursier alŞcolii Române din Roma (1923­1925). S­a ocupat deexpertizarea colecţiei de artă a Familiei Regale dinRomânia, recunoscând nouă tablouri semnate de ElGreco. Cu această colecţie, Alexandru Busuioceanua deschis o expoziţie în capitala Franţei la anul 1937.A trăit din 1942 la Madrid, ca ataşat culturalal României, apoi ca titular al Catedrei de limbaşi literatura română. În 1946 tipăreşte în Spaniaprimul său volum de poezii scris în spaniolă, intitulatPoemas patticos, pentru care critica îl consideră„cel mai bun poet de limbă spaniolă al momentului”.A purtat o vastă corespondenţă cu colegii lui degeneraţie, pe care i­a preţuit mult: Emil Cioran,Mircea Eliade, Vintilă Horia, Monica Lovinescu.Fost elev al lui Vasile Pârvan, s­a bucurat mai târziude consideraţia şi prietenia acestuia.

(Imagini: autoportret şi peisaj de D. Bâşcu, sursaInternet)

Dimitrie Bâşcu, fratele lui George Enescu

Claudia VOICULESCU

Descoperind operaţii precum traducerea şi redactatea textelor, autorulinsistă să le discute practic, în contextul precar din punct de vedereal înzestrării tehnice din anii post­revoluţionari, şi nu de puţine ori cu

o participare afectivă, purtând amprenta colorată a memoriilor personale. Astfel,implicat în integrala „românească” a urmărilor ciclului lui Frank Herbert, traducă­torul lasă să i se vadă exasperarea unei munci extenuante, în care satisfacţiaproiectului general rămâne grevată de corvoada unor modalităţi editoriale încăneatinse de suflul modernizării („nu se lucra pe calculator, ca acum”): „Vreţi săştiţi cum e să citeşti de 4­5 ori romanul Dune de la cap la coadă, numai pentrua elimina nişte greşeli de culegere sau de paginare? Nu v­aţi dori! Mulţi anidupă aceea, numai când auzeam de Dune mi se făcea rău... Dar mi­a trecut.”Reproşuri ironice, fără îndoială, stârnite de propria­i experienţă, întâmpină şiimixtiunea editorului în soluţiile celor angajaţi în calitate de specialişti, chiar dacămunca acestora le aduce avantaj economic şi succes: „În general, în România,editorii se pricep la orice – realizarea copertelor, tehnoredactare, selecţia titlurilorşi a traducătorilor, tipar, difuzare, marketing, plata colaboratorilor etc. Te şi întrebicând mai au timp să se bucure de roadele afacerii lor!” Comentatorul frustratnu ezită să arate cu degetul în cazul unor intervenţii care­l prejudiciază moral:

„Am mai publicat apoi Ubik şi biografia Eu sunt viu, voi sunteţi morţi (PhilipK. Dick, 1928­1982) de Emmanuel Carrere, aceasta din urmă în colaborare cuLiviu Radu (dintr­o «eroare» a unei doamne pe nume Dana Moroiu, de la EdituraNemira, pe carte a apărut însă doar numele meu ca traducător şi numele lui Liviuca redactor – lucruri cu totul neadevărate, eu traducând prima jumătate a cărţii,Liviu pe cealaltă; de fapt, am avut contract pe numele amândurora, banii i­amîmpărţit conform contractului după numărul de pagini ce revenea fiecăruia şi egreu de crezut că se poate «greşi» în aşa hal – doar dacă nu eşti incompetent!).Această «gafă» pe mine m­a costat foarte mult, nici astăzi nu sunt sigur dacănu cumva din cauza ei mi­am pierdut unul dintre cei mai buni prieteni, oricumsimt că relaţiile noastre nu mai sunt ce­au fost odată.”

Când nu e „pedagog de SF”, Ştefan Ghidoveanu poate deveni remar­cabil şi pentru calitatea de elev frustrat. A lansat pe blogul personal unamplu proiect: Bibliografia Generală a Ficţiunii Speculative din România

(începând cu 1856), pe care moartea prematură i l­a întrerupt. Filiala de TraduceriLiterare (Bucureşti) a Uniunii Scriitorilor l­a admis între membrii săi, publicândun cuvenit necrolog prilejuit de deces.

Ars longa...

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 202030

George Oprescu (1881­1969), istoric şi criticde artă, colecţionar, cărturar, întemeietorulInstitutului de Istoria Artei al Academiei

Române. Membru de onoare al Academiei Româneşi membru corespondent al mai multor academiistrăine. A fost profesor la Academia de Belle Artedin Bucureşti. Om harnic, metodic şi cunoscător canimeni altul, s­a ocupat de studii de pictură şi graficăromânească din secolul al XIX­lea, de arta popularăromânească şi de arta sculpturală românească. A fostun mare şi împătimit colecţionar de artă, astfel încâtcolecţia lui număra peste 10.000 de piese: stampe,picturi, gravuri şi desene româneşti şi străine. Toateacestea le­a donat Academiei Române.

– Petru Comarnescu (23 noiembrie 1905, Iaşi –27 noiembrie 1970, Bucureşti; absolvent al Facultăţiide Litere şi al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti;doctorat în istoria artelor la University of SouthernCalifornia din Los Angeles), critic literar, eseist,memorialist, jurnalist. El este acela care a înfiinţat,alături de Mircea Vulcănescu, revista Criterion.Cunoscător şi specialist în istoria şi critica picturii,a alcătuit monografii consacrate lui Octav Băncilă,Rembrandt van Rijn, Abgar Baltazar, NicolaeGrigorescu, Ştefan Luchian. A scris cărţi şi nume­roase articole despre Gh. Petraşcu, Th. Pallady, N.Tonitza, Francisc Şirato, I. Ţuculescu. Bun cunoscătorde rusă şi engleză, a putut da limbii române traduceridin Lev Tolstoi, Alexander Herzen, Alex Gorchakov,Gleb Uspensky, Nicolai Cernîşevski, Ilya Ehrenburgşi Eugen O’Neill, D.H. Lawrence, Daniel Defoe,Sir Walter Scott, Mark Twain etc.

– N. Tonitza (13 aprilie 1886, Bârlad – 27 februarie1940, Bucureşti; Şcoala naţională de Belle­Arte Iaşi,unde i­a avut ca profesori pe pictorii Gh. Popovici şipe Emanoil Bardasare), pictor, gravor, litograf. Pleacăîn Italia în 1903. Vine în ţară şi zugrăveşte bisericadin satul Grozeşti. În 1908 merge pentru aprofun­darea studiului picturii la München. În 1909 pleacă înItalia şi Franţa (aici va sta 2 ani). A condus companiadin Regimentul I Grăniceri în bătălia de la Turtucaia.Pentru modul în care a luptat, a fost decorat cuOrdinul „Mihai Viteazul” clasa III.

– Eugen Ispir (1909­1974), pictor şi scriitor. – Ionel Jianu (1905­1993), cronicar dramatic,

jurnalist, eseist, traducător, critic şi istoric de artă.A scris monografii despre Theodor Pallady, N.Tonitza, Gh. Petraşcu, Theodor Aman, C. Brâncuşi.

– N. Carandino (1905­1996), ziarist, cronicar

plastic şi dramatic, traducător şi memorialist. – Eugen Crăciun (1922­2001), pictor. – Henri Blazian (1902­1961), referent literar la

Societatea Română de Radiodifuziune, referent depresă. A înfăţişat publicului artişti consacraţi: N.Grigorescu, Şt. Luchian, Constantin Lecca. A tradusdin Benedetto Croce, H.G. Wells, Ştefan Zweig.

Dimitrie Bâşcu a mai fost admirat şi iubit depersonalităţi marcante ale muzicii româneşti:

– Mihail Jora (1891­1971), muzician, compozitorşi dirijor român, membru titular al Academiei Române.Creatorul liedului şi al muzicii de balet româneşti,primul director muzical al radioului public.

– Ion Nona Otescu (1888­1940), compozitor şidirijor român, profesor la Conservatorul din Bucureştişi directorul acestuia, vicepreşedinte al SocietăţiiCompozitorilor români.

– George Georgescu (1887­1964), dirijor, membrual Academiei Române din 21 martie 1963.

– Mihail Andricu (1894­1974), compozitor, pianist,profesor universitar.

– Alfred Alessandrescu (1893­1959), dirijor, criticmuzical.

După 1946, nori negri se abat peste destinulpictorului atât de admirat de principesaIleana, de Regina Maria, de confraţi în ale

artei. Ca semn de preţuire pentru măiestria sa, prin­cipesa Ileana îi scrie, pe coperta cărţii Spitalul „InimaReginei” (manuscris autograf, în cerneală): „DluiBâşcu al cărui nume nu figurează în această cărţulieînsă va avea loc de cinste în cea care va urma“.

Moşia de la Cracalia este incendiată de cătrecomunişti în 1948. În 1949, Bâşcu ocupă funcţiade expert la Consignaţia. Între 1949­1952 a fostdirectorul Fondului plastic. În 1952, pictorul, în urmaunor denunţuri calomnioase, este ridicat din casa luişi închis (fără proces) un an de zile, fără ca familiasă ştie unde se află. Fetiţa lui, Ana­Maria, avea şaseani. Securiştii au luat atunci, din casa lui, documente,scrisori, cărţi. Este incriminat că are un frate (G.Enescu) trădător de neam, că are ca naş pe fostulpreşedinte al Societăţii MICA (societate de exploatarea aurului), că are relaţii cu familia regală (ReginaMaria îi cumpărase tablouri, iar cu principesa Ileanaavea relaţii strânse). Este eliberat în urma interven­ţiilor celor ce răspundeau la cultură şi renumit înfuncţia de director al Fondului plastic, dar DimitrieBâşcu refuză cu demnitate propunerea puterii politice

totalitare. La revenirea în familie, s­au făcut alteverificări în casă şi unele lucruri au fost date foculuiîn faţa locuinţei de însuşi Dimitrie Bâşcu. Din acestmoment nu mai ocupă funcţii publice. A mai expus,în 1956, la Expoziţia Interregională Bucureşti şi,în 1960, la Expoziţia de Arte plastice, Bucureşti.

Bolnav, a supravieţuit vremii lucrând picturămurală, frescă şi restaurare de biserici(Săcele, Dârste, Tismana etc.). Şcolit în

Italia în frescă, a lucrat în această manieră la peste30 de biserici, la Muzeul Militar Central, la hoteluri(Olăneşti şi Poiana Braşov), la Staţiunea de Cercetăriagricole din Buzău, la Palatul Prefecturii din TârguJiu (Sala maură). A executat pictură bisericească laCatedrala Brad, bisericile din Murariu, Târgu­Frumos,Baloteşti, Măgurele, Branişte, Vânători Neamţ, Bran,Buzău, Bătrâni, Vităneşti – Teleorman (Capela StellaMaris), Săcele, Dârste, Tismana etc. Sunt cunoscuteîn Bucureşti câteva biserici pictate de acest artistvrednic şi neîncovoiat de ocârmuitorii ce aveauputerea momentului. Acestea sunt:

– Biserica „Sfântu Gheorghe Capra” de pe ŞoseauaPantelimon, construită între 1875 şi 1876 pe terenuldăruit în acest scop de către zarzavagiul ConstantinDuţulescu supranumit Capra (de unde şi numelebisericii). Primul restaurator, în ulei, al vechii picturia bisericii a fost, în 1926, pictorul Ioanid. În 1943,Gh. Raicu restaurează şi el pictura. Dimitrie Bâşcuîntre 1968 şi 1969, repară şi el pictura deteriorată.

– Biserica „Sfântul Gheorghe Andronache” (dela intersecţia străzilor Ştefan Ciucă şi Periş), ridicatăîn 1899 şi restaurată între 1931 şi 1934, când va fispălată vechea pictură. Dimitrie Bâşcu va fi acelacare va restaura pictura ei între 1965 şi 1966, dupăce bisericii i se repară acoperişul şi i se înlocuieşte şipardoseala. Nu departe de biserică, la capătul străziiŞtefan Ciucă, se află Cimitirul Andronache, în care seaflă mormântul celui care a pictat cu atâta meşteşugBiserica „Sfântul Gheorghe Andronache”.

– Capela din Cimitirul Andronache, construită în1969 după planurile arhitectului Ion Paraschivescu,va fi terminată în anul 1972, iar Dimitrie Bâşcuo va picta între anii 1973 şi 1975.

Lucrări ale acestui pictor, desenator, pictorşi restaurator mural important se află în muzeeşi colecţii la Ministerul Artelor, Ministerul Culturii,la Muzeul din Baia Mare, Buzău, Brad, familia regală,propria familie etc.

Theodor Codreanu, Dumitru Radu Popescu –Istoria absurdoidă, Editura Tipo Moldova, Iaşi,2020 (colecţia Opera Omnia. Publicistică şi eseucontemporan)

Această carte despre Dumitru Radu Popescueste departe de a fi o monografie. Cuprinde patrueseuri (sau, dacă e mai convenabil, studii) despre,cu probabilitate, cel mai complex, dar şi mai „încâlcit”scriitor român de după Al Doilea Război Mondial.Trei dintre cele patru texte critice vizează prozatorul,dramaturgul şi eseistul/publicistul, pe când cel dintâi,introductiv, schiţează, dintre sutele de comentariidespre autor, doar câteva evaluări critice ale operei,de la începuturi până în anul 2020, care mi s­aupărut mai semnificative.

Pe 19 august 2020, D.R. Popescu împlineşteminunata vârstă de 85 de ani [prilej şi pentrurevista Curtea de la Argeş să­i ureze mulţi şi buniani ilustrului senior al culturii române – Gh.P.],din care în vreo 67 (dacă ne raportăm la anuldebutului cu poezie, din publicaţia Crişana) a truditpe tărâmul literaturii cu o regularitate demnă deinvidiat, acoperind toate trei genurile literare, pluspublicistica, eseistica şi scenariul de film, criticade teatru. (…)

Am ajuns la concluzia că eseistica şi publicisticanu sunt cu nimic mai prejos decât proza şi drama­turgia, în pofida evaluărilor critice de până acum.Mai mult de atât, doar împreună cu publicistica operalui D.R. Popescu îşi arată întreaga complexitate. (…)

În ansamblu, această carte este o revizuire critică,în sensul lovinescian al cuvântului, absolut necesară,spre a dovedi singularitatea canonică (Harold Bloom)a acestui mare scriitor contemporan. (Autorul,în prefaţa cărţii)

Lucia Olaru Nenati, Arcade septentrionale,Editura Academiei Române, Bucureşti, 2018

Cartea (de aproape 700 de pagini), la careautoarea a lucrat de­a lungul mai multor ani, esteprefaţată de cinci „Cuvinte ale celor dintâi cititori”,din care reluăm aici numai câteva rânduri.

Dumitru Micu: Lucrare realmente ştiinţifică,impecabil documentată, bine scrisă, cartea doamneiLucia Olaru Nenati este, cu certitudine, titlu dereferinţă în viitoarele cercetări de istorie literarăconsacrate Nordului românesc! (O lucrare de referinţăpentru viitoarele cercetări de istorie literară)

Acad. D. Vatamaniuc: Doamna Lucia Olaru Nenatieste o cercetătoare cu o bogată activitate ştiinţifică,colaboratoare cu articole şi studii la presa din ţară şidin străinătate. Are o contribuţie esenţială la redareaîn circuitul public a Casei memoriale a lui Eminescude la Ipoteşti şi şi­a făcut obiect de studiu permanentprivind biografia şi opera poetului nostru naţional.(O carte construită după sistemul cumpenei)

Dan Mănucă: Lucrarea reprezintă o bună con­tribuţie de istorie literară, care nu se limitează laevidenţierea aportului literar alunui anume ţinut, ci are învedere ansamblul. (Ne aflăm înfaţa unor veritabile recuperăriistorico–literare)

Liviu Leonte: Studiuldoamnei Lucia Olaru Nenatiacoperă unul dintre golurileculturale şi literare. Cum maiexistă astfel de goluri, el poateavea şi rolul unui stimulentpentru a pune în lumină şi alteexemple de localism creator.(Un stimulent pentru a pune înlumină şi alte exemple delocalism creator)

Acad. Constantin Ciopraga: Lucia Olaru Nenatia demonstrat în toate voinţă, energie, clarviziune; şide data asta lucrarea sa intitulată Arcade septentrio­nale, demonstrează o muncă încrâncenată, o muncătenace de scotocire pasionată, din cele ce producbucurie de fiecare dată când găseşti un lucru pecare nu l­au scos alţii şi­l pui tu în pagină. (Ar fibine să se urmărească în mod deliberat, sistematic,realizarea unor cercetări, foarte necesare, după acestmodel)

Elis Râpeanu, Mănăstirea Pasărea şi MaicaLucia Dumbravă, Editura Semne, Bucureşti, 2020

Slavă lui Dumnezeu căruia­i mulţumim că există,în Ţară, asemenea lăcaşuri monahale, că au existatîn vremuri zbuciumate şi există, şi în aceastăperioadă bulversată, apărători şi propovăduitoriai credinţei noastre ortodoxe ca Măicuţa LuciaDumbravă şi ca urmaşa sa la Stăreţie – MăicuţaMihaela Costache.

Binecuvântează, Hristoase Dumnezeul Nostru,pe personalul Sfintei Mănăstiri Pasărea şi al tuturormănăstirilor, cu Duh curat şi puternic, care sămenţină, în acest lăcaş, acelaşi duh de rugăciunefaţă de Dumnezeu şi de dăruire faţă de aproape,ca şi până acum. (Autoarea, pe coperta a patra)

Semn(al) de carte

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020 31

Ars longa...

Ioana MamaliIoana Mamali a mai fost prezentă în revistă, de pildă, în numărul din

luna aprilie 2013. De data aceasta, reluăm (alături de câteva tablouri) textulcare însoţeşte o recentă expoziţie (19 noiembrie 2019 – 5 ianuarie 2020),organizată de Muzeul de Artă din Dubuque, Iowa, SUA.

Picturile melese nasc careprezentări

metaforice ale exis­tenţei trecute şiprezente. Istoria esteun tezaur de poveşticare au prins conturîn diferite culturi, în

diferite momente de timp. Chiar dacă scurgereatimpului modifică textura vieţii umane şi a istoriei,cei mai mulţi dintre oameni preferă să ignoreschimbările.

Muzeele, ca instituţii, au posibilitatea să expunălucrări ale artiştilor, cu scopul educării oamenilorpentru a putea înţelege adevărul, spre a facilitaînvăţarea, a încuraja curiozitatea şi imaginaţia.

Violarea drepturilor omului este un fenomenglobal, iar publicul începe să caute în artă adevărul şi idei noi, undeprejudecata nu are influenţă.

În afară de frumosul din artă, tinerii sunt în căutare de expoziţii careexplorează fapte istorice, explicite sau neexplicite, deschizând calea spredialog prin intermediul imaginaţiei artistice, evitând astfel dogmele careîncearcă să închidă expresia artistică în tipare pre­existente.

Muzeele au responsabilitatea educării comunităţii, pentru a înţelege risculîndoctrinărilor dăunătoare vieţii noastre. Dacă arta indienilor americani,a albilor, negrilor, asiaticilor, imigranţilor, hinduşilor, evreilor, creştinilorşi mahomedanilor este deopotrivă accesibilă, acest lucru ajută la trans­cenderea graniţelor din interiorul comunităţilor, între comunităţi, şi depretutindeni.

Într­un interviu recent din ARTnews, cu Kaywin Feldman, directorulNational Gallery din Washington D.C.,şi Bryan Stevenson, directorul EqualJustice Initiative, despre modul cumsunt percepute în mod curent muzeeleîn comunităţile lor, Stevenson a menţio­nat că „nu poţi trăi într­o conspiraţiea minciunilor şi să rămâi sănătos”, iarFeldman a adăugat: „Cred fără rezervecă există o cerere pentru o mai viguroasăorientare narativă.”

Explorând, prin naraţiuni metaforice,rănile deschise ale comunismului (1918­1989), eu încerc să dezvălui distorsiunilecuibărite în minţile oamenilor. Teroareacomunistă şi experienţele tragiceasociate au fost acceptate de uniişi respinse de alţii. Investigarea lormetaforică prin operele de artă poatesă ne provoace mirarea şi să ne trezeas­că curiozitatea, dorinţa de a înţelege

adevărul – necesare pentru supravieţuireanoastră spirituală, ca fiinţe întregi. (IoanaMamali)

Ioana Mamali s­a născut în anul 1945în judeţul Prahova. Tatăl, matema­tician şi inginer în explorări miniere,

a lucrat la o firmă americană de exploatăripetrolifere. De asemenea, a fost profesorla Politehnica din Timişoara. În timpulepurării intelectualilor din anii 1949­1952,a fost arestat şi închis pentru doi anifără învinuire sau proces. Acesta a fostînceputul multor ani de teroare, umilinţe şi

sărăcie pentruîntreaga familie. Din cauza circumstanţelordificile, familia s­a mutat la Bucureşti; tatăla putut fi angajat numai pe şantiere de explorărişi exploatări miniere.

După bacalaureat, Ioana Mamali a reuşitla examenul de admitere la Facultatea deArhitectură (Institutul „Ion Mincu”), obţinândmasteratul în arhitectură în anul 1968. Dincopilărie şi din timpul studiilor universitareea şi­a exprimat creativitatea prin desen, designinterior, proiecte de arhitectură şi design vesti­mentar. Studiile complexe de arhitectură i­auîmbogăţit mijloacele de expresie.

Din anul 1990, Ioana Mamali trăieşte în statulIowa, împreună cu soţul, Cătălin Mamali, cerce­tător Fulbright la Universitatea din Iowa City.

Adaptarea la viaţa din SUA a fost dificilă şia inclus multe obstacole neaşteptate. Pentru a

supravieţui, a trebuit să accepte o mulţime de odd jobs, munci nefamiliare:ajutor de soră medicală, spălător de vase, tehnician dentar, lucrător agricolla depănuşat porumb pentru compania Pioneer, vânzătoare, curăţenie, fiindplătită mai puţin decât alţi angajaţi pentru munci identice. A întâlnit mulţioameni primitori, dar a fost şi surprinsă să­i audă pe alţii spunând: „Arăţica noi, dar nu eşti una de­a noastră” sau „Avem si noi oameni care potsă deseneze”.

S­a mutat, împreună cu Cătălin, în oraşul Dubuque, unde a fost angajatăo perioadă ca tehnician arhitect la compania Durant Group şi la altecompanii în construcţii.

Pictura a devenit cu timpul prioritară, lucrările Ioanei Mamali fiindpremiate de către Societăţile de artă (Iowa, Wisconsin), expuse în expoziţiipersonale sau de grup, unele tablouri găsindu­şi locul în colecţii particulare

din Anglia, Austria, Belgia, Canada, România, S.U.A.

Curtea de la Argeş

Anul XI Nr. 8 (117) August 2020

La această pagină şi la paginile 3, 8, 15 şi 28 apar lucrări de Ioana Mamali.

Ars longa...

Horia BĂDESCU – scriitor, Cluj­Napoca Dan ANGHELESCU – scriitor, Bucureşti Col. Georgel RUSU – prof. univ. Bucureşti Dragoş VAIDA – prof. univ., Bucureşti Radu HOMESCU – prof. univ., Bucureşti Olimpia IORGA­POPESCU – profesor, Ploieşti Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureşti Vali GROSSU – fizician, Bucureşti Raia ROGAC – scriitor, Chişinău Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureşti Eufrosina OTLĂCAN – prof. univ., Bucureşti

Tudor NEDELCEA – scriitor, Craiova Lucian COSTACHE – profesor, Piteşti Marian NENCESCU – scriitor, Bucureşti Ioan CRĂCIUN – publicist, Bucureşti Nicolae Dan FRUNTELATĂ – scriitor, Bucureşti Victor ATANASIU – scriitor, Bucureşti Ion C. ŞTEFAN – scriitor, Bucureşti Florentin POPESCU – scriitor, Bucureşti Dan D. FARCAŞ – scriitor, Bucureşti Mircea OPRIŢĂ – scriitor, Cluj­Napoca Claudia VOICULESCU – scriitor, Bucureşti

Semnează în acest număr

32 32 pag. - 5 lei

cy

mk