Moara cunoroc (nuvela realist- psihologica) de loan Slavici
Primulmare scriitor modern alTransilvaniei,loan
Slavici,consolideaza dirnensiunea realist obiectiva a universului
existential alsatuluitargului de provincieopereaza o remarcabila
deschidere a prozeispre psihologic.Slavici este primul scriitor
care demonstreaza ca sufletul taranuluinu este nici
simplu,nicilinear,ci se caun spatiu aldilemei morale,al
incertitudinorzbuciumului sufletesc dramatic. Moara cu noroc
(publicata in volumul Novele din popor, 1881) esteo nuvela relist -
psihologica,remarcabila nunumai prin complexitatea personajului
principal,ci prin observatia sociala pe care seimagihea unei lumi
de desecolXIX. Tema realist-psihologica a degradarii umane
provocate de patima imbogatirii se dezvolta in relatie cu tema
destinului cadeterminata de o stranie fascinatie a raului. . Titlul
nuvelei inchide in elo amara ironie.Moara cu noroc este numele
hanuluiIarascruce de drumuri,o raspantie care "intoarce" destinul
eroilor spre zodiatragicului,schimband colibei" in
zbucium,nefericire, insingurare, tradaremoarte."Norocul" se astfel
efemerispita scoasa in ca_leaomului slab.Valoarea de simbol a
titlului _sein capitolul aldoilea.Afirmatia "moara a incetat a
maimacinas-a prefacut in carciuma" reliefeaza motivullocului
blestemat. Slavici,ca Caragiale,se situeazaviziunii populare,a
tribuindhanului conotatiile negative ale locului bantuit,ale
spatiului malefic,_iar tabloul final al hanului prefacut in
fixeazaC motivul spatiului malefic purificat prin foe. Perspectiva
narativaeste obiectiva, deoarece actiunea este relatata Ia persoana
a 111-a, de catre unnarator de tip omniscientomniprezent.
Compozitia nuvelei este clasica,cele 17 capitole fara
titluurmarindintamplarilor in succesiune cronologica. lncipitul de
tip enuntiativ se formuleaza caun discurs etic alunui personaj
-reflector:mama Anei,care este numita simbolic "batrana",adica
persoana inteleapta. Cugetarea ei reprezinta in timp o avertizare
asupra fort;elor conflictuale,avindrolmoralii:ator: "- Omul sa fie
multumit cusaracia sa,caci,daca e vorba,nubogatia,ci colibei tale
te face fericit." Dupa principiul clasic al simetriei, finalul se
constituie tot ca discurs direct alpersonajului reflector:"Simteam
eu canuare sa iasa bine,dar le-a fost data." Naratiunea se inscrie
astfel intre aceste cugetari ale batranei,vazuta ca "voce" a
autorului,care exprima mentalitatea uneilumi morale ce intemeiaza
existenta pe valori autenticepe credinta in soarta.
Structural,nuvela se organizeaza pe doua planuri:planulrealitatii
exterioare, in care este surprinsa existenta sociala a
eroilor,eelde-al doilea plan,planulinterior,psihologic, in care
sunt urmarite dilemele morale ale personajelor. Consecintele
nefaste pe care seteade imbogatire le are asupra fondului moral
alomului sunt urmarite intr-a epica de mare tensiune. Actiunea
nuvelei ese situata intr-unspatiu geografic real, in campia
aradeana (Fundureni,lneu,Oradea sunt toponime reate),intr-o zona de
rascruce,salbatica,plina de mister.Timpulil reprezintasec.XIX , iar
durata cronologica aintamplarilor se intinde pe unan intreg,de
dupapana in urmatorul an atSaptaminiiluminate. Subiectul nuveleiun
singur fir narativ,avandun conflict unic concentrate. Situatia
initiala surprinde nemultumirea lui Ghita fata de conditia sa
sociala.Saracia,pretuita de soacra sa pentru puterea miraculoasade
a mentine echilibrul sufletesc atomului,devine pentru cizmarul
Ghita motiv de puternice framantari, dandu-i unsentiment de
inferioritate.EIidentifica saracia cuIipsade demnitatesa se
imbogateasca pentru a oferi familiei o existenta mai bunapentru a
fi totodata respectat.in ciuda rezervelor exprimate de soacra sa,sa
abandoneze colibei sale"saia in arenda carciuma de IaMoara
cunoroc.La inceput, totulmerge binefamilia prospera,Dar,in lumea in
care sa fie nu sluga,cistaapan,Ghita se confrunta cuLica
Samadaul,stapanul de temut al acestor locuri, Aparitia Iahan a
Samadaului constituie momentul - intriga,conflictulintrega
desfaurare a actiunii. Cuintuitie feminina caracteristica,
Ana,nevasta liu Ghita,ca Lica este "om rau primejdios".in sinea
lui,Ghita are banuiala,dar intelege capentru a ramane IaMoara
cunoroc trebuie sa devina omul Samadaului.Conflictulpsihologic se
amplifica treptat,pe masura ce Ghita intra in mecanismul necrutator
atafacerilor necinstite ale lui Lica.Stapanit de setea de
bani,Ghita se va instraina treptat de Anase vaIasa manevrat de
Lica, devenindu-i complice.Momenta de mare tensiune sunt cele in
care este jefuit este ucisa femeia in negru !?icopilul
ei.Procesul,Ia care Ghita depune marturie falsa,contribuind Ia
condamnarea lui Saila BoarulBuza -Rupta in locullui Lica,reprezinta
momentul-cheie,care marcheaza definitiva ruptura ineroului.De acum,
lui Ghita este inevitabila. Tensiunea dramatica se amplifica
permanent,iar faptele se precipita spre punctul culminant.in
duminica Ghitaii intinde o cursalui Lica, hotarat sa-l dea prins
jandarmului Pintea.Orbit de geloziede dorinta razbunarii,pleaca
dupa jandarm, dar Ia lntoarcere lntelege ca i-a distrus iremediabil
casnicia. Deznodamantul aduce rezolvarea conflictelor prinmoartea
eroilor,ca lntr-o tragedie antica.Ghita li ucide sotia
ieste,la.randul sau.,ucis de Raut, din porunca luiLica.Orgolios
pana Ia capat,Samadaul nuse da prins ialege sinuciderea,izbindu-se
cu capul de un stejar.Hanul,loculaezat simbolic Ia hotarul dintre
Bine iRau,este purificat prin foe.lmaginea oaselor albe ieind din
cenua groasa devine simbol alideii canimeni nu e maipresus de legea
morala ica lncalcarea acestei legi se platete cumoartea.
.Protagonistul nuvelei, Ghita,este centrul de iradiere a
semnificatiilor, destinul sau ilustrand toate cele trei straturi
ale nuvelei- social, psihologic i moral.Eroul lui Slavicieste.
unpersonaj complex,. dilematic,reprezentand prototipul omului care
se lasa dominat de slabiciunea sa.Procesul devenirii lui Ghita este
surprins prin mijloacele moderne ale analizei psihologice,prin
monologul interiordialogul polemic,prin faptele igandurile
protagonistului, prin insumarea judecatilor de valoare ale
celorlalte personaje. Prima ipostaza a lui Ghita este aceea de
ommoral,care respecta codul etic alitine Ia respectul oamenilor.Ca
unadevarat "paterfamilias", elmanifesta iubire iresponsabilitate
fata de aisai,dorinta de a-iproteja i dorinta de autodepaire spre
mai binele familiei.Harnicia ipriceperea eroului, destoinicia
ispiritulluipracticse vadesc In rapiditatea cucaretransforma hanul
in ruina intr-un loc cautat de drumetii care numai vorbeau despre
Moara . cunoroc,ci despre "carciuma lui Ghita".lmaginea casnica a
serilor de sambata . cand Ghita numara Catigulde peste saptamanacu
Ana icu batrana,evidentiaza regimul sufletesc asociat acestei prime
ipostaze:multumire interioara,echilibru,optimism, incredere In
sine.Candlinitea celor cinci este tulburata de aparitia lui Lica
Samadaul,Ghita lncearca sa i se impotriveasca ferm idemn.Dar prima
eroare este aceea canu renunta Ia arenda hanului cand intelege
canupoate ramane acolo impotriva vointei luiLica. Cea de-a doua
ipostaza aduce in prim-plan omul dilematic,care penduleaza intre
dorinta de a ramane om cinstit iispita catigului nemuncit.
Tentativa euata de a se impotrivi luiLica este urmata de alunecarea
treptata sub influenta Samadaului,de acceptare a compromisului
moral.Tntreceidoi barbati e unconflict de intereseio confruntare de
vointe iorgolii barbateti. Vointa i fortalauntrica a lui Ghita se
naruie insa treptat,sub ispita de a"vedea banii Qramada inaintea
sa" isub fascinatiaforteimaleficea luiLica.Sfaiat de imbolduri i de
trairi sufleteti contradictorii,Ghita se inchide in sine,refuzand
comunicarea cu Ana,devine taciturn,sumbru,irascibil.Tnlupta sinelui
cusinele, teama,suspiciunea,sentimentalinstnainarii alterneaza
curemucarile icu sentimentulculpabilitatii Tnraport cufamiiia,grija
iduioia de Ia inceput sunt inlocuite de raceala ivorbe
grele,elajungand sa-i doreasca "sa nuaibanevasta.i copii".Tnraport
cuJumea careia ii apartine,Ghita a lege duplicitatea,vrand "sa para
omcinstit", dar devine complice Ia faptele necinstite ale lui
Lica.Autorul surpride,dintr-o dubla perspectiva - cea anaratorului
omniscient icea personajului insui -framantarile lui
Ghita,oscilatiile de luminiiumbre,momentele de insingurare , dar
icele de omenie,cand ii aduce aminte caare nevasta icopii,macinat
de remucari. Scena procesuluireprezinta unmoment-cheie in devenirea
personajului, unmoment de culminatie a crizei sale morale.Dei
convins de vinovatia Samadaului in jefuirea arendaului i in dubla
crima dinpadure,Ghita depune marturie falsa,contribuindIa
disculparea luiLica. Ultima ipostaza este aceea a omului
imoral,cazut din demnitatea fiintei morele in zonele obscure ale
instinctelor :lacomie,orgoliu,gelozie isete de razbunare oarba.in
sufletul eroului se produc mutatii esentiale,care il instraineaza
iremediabil de ai sai.Gravul dezechilibru interioreste generat de
acceptarea slabiciunilor , a viciului lacomiei ide justificarea
acestora: "Ce sa fac daca aam-a lasat Dumnezeu ?" ( monolog
interior) Sub complicitateaacceptata tacit, intre Ghita iLica are
loc o confruntare pe viata ipe moarte,care va sfariprinhotararea
luiGhita de de a-i aduce jandarmlui Pintea dovezile vinovatiei
Samadaului. Deci optiunea finala a protagonistului este aceea de a
se situa,cu sacrificiul suprem,de partea Legii.Pentru prima
oara,eroul renunta Ia locul dublu i actioneaza cu fermitate.Este
insa prea tarziu,cacirevenireaIa valorile morale autentice numai
este cuputinta i eroii vor plati cu viata abaterea de Ia norma
etica. Definitorie pentru arta realizariipersonajelor luiSlavici
este deschiderea spre psihologic,spre o bogata viata interoara.
intre marii clasiciai romane,Slavici ramane creatorul nuvelei
realist-psihologice,iar Moara cu noroceste dovadacea mai vie a
faptului ca nuvelisticareprezinta partea cea mai valoroasa a operei
autorului.