Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Coordonator: Adelina Iacob

Material finanţat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

prin Ordin de Ministru nr. 2730/03.12.2007.

Se distribuie gratuit, în regim de bibliotecă.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Coordonator: prof. Adelina Iacob

Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului

Ghid metodic pentru cadrele didactice Învăţământ primar

Disciplina opţională „Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului” este aprobată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu

Ordinul nr. 1862/30.08.2007

Autori:

Cârciumaru Stelieana – Şc. „Avram Iancu” Oradea Pop Daniela – Şc. „Ioan Slavici” Oradea Nuţă Angela – Şc.nr. 11 Oradea Buzulică Brânduşa - Şc. „Ioan Slavici” Oradea Iacob Adelina - Casa Corpului Didactic Szilagyi Ileana – Şc. „Oltea Doamna” Oradea Simuţ Elisabeta- Şc. „Oltea Doamna” Oradea Szabo Irina- Şc. Borod Taichiş Violeta- Inspectoratul Şcolar Bihor Popa Rodica- Casa Corpului Didactic Negruţiu Florin- Inspectoratul Şcolar Bihor

Colaboratori: Porumb Viorica, Suciu Diana, Şil Cornelia, Popa Dominica, Tăutu Olimpia, Negruţ Mariana, Bucur Livia, Moş Mirela

Referent ştiinţific: prof. dr. Daniela Călugăru

4

CUPRINS

Argument...........................................................................................................................5

Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului în învăţământul preuniversitar ..................7

Notă de prezentare...........................................................................................................11

Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului în învăţământul primar

(disciplină opţională)-Programa .....................................................................................12

Recomandări metodologice – macroproiectarea instruirii ..............................................26

Repere metodologice.......................................................................................................22

Noţiuni elementare de protecţie a mediului ....................................................................37

a. Planeta vie..................................................................................... 38

b. Aerul..............................................................................................41

c. Solul...............................................................................................46

d. Apa................................................................................................50

e. Sugestii pentru conceperea şi desfăşurarea activităţilor................56

Igiena mediului................................................................................................................67

a. Igiena locuinţei.................................................................................67

b. Igiena clasei......................................................................................68

c. Igiena şcolii......................................................................................70

d. Igiena curţii şcolii ...........................................................................71

f. Igiena habitatului (cartier, localitate)............................................72

g. Sugestii pentru conceperea şi desfăşurarea activităţilor................75

Acţiunea omului asupra mediului înconjurător ..............................................................78

a. Influenţa omului asupra mediului...................................................79

b. Deşeurile ........................................................................................84

c. Plante şi animale ocrotite în România ............................................89

d. Sugestii pentru conceperea şi desfăşurarea activităţilor..................94

Autorităţi cu competenţe în activitatea de protecţie a mediului în România ...............111

Proiectul – instrument de dezvoltare şcolară.................................................................119

Mic dicţionar de ecologie şi protecţie a mediului..........................................................124

Bibliografie ................................................................................................................126

5

ARGUMENT

În contextul societăţii cunoaşterii, şcoala de mâine se construieşte din transformări progresive ce alimentează continuitatea în schimbare. Ea are pecetea democratizării prin adaptarea curriculum-ului la specificul local şi asigură caracterul integrat conţinuturilor multidimensionale.

Registrul bogat al „noilor educaţii” permite deschiderea şcolii spre problematica lumii contemporane.

Protecţia mediului, prioritate a lumii contemporane, regăsită în Strategia de la Lisabona şi Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene este însuşită de Guvernul României, exprimată prin promovarea unor politici sustenabile în ceea ce priveşte capitalul uman şi natural şi asumată prin acceptarea principiilor documentului UNESCO „Carta Pământului”, ca instrument educaţional în contextul Decadei pentru Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă. Educaţia ecologică, sau educaţia relativă la mediu, răspunde acestei cerinţe, investind în dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale; vizează în egală măsură asimilarea de cunoştinţe, formarea de atitudini şi comportamente dezirabile, clarificarea valorilor, precum şi un demers practic eficient. În acest context, rolul educaţiei ecologice şi de protecţie a mediului înconjurător este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului cetăţean capabil de a-şi forma un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare, de a-l incita la participare, devenind astfel conştient de viitor şi de faptul că viaţa generaţiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opţiunile sale. Educaţia ecologică este o educaţie prin şi pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare, la diferite nivele de şcolaritate, livrând conţinuturi informaţionale în modalitate transdisciplinară, în context formal sau nonformal. A promova în spaţiul şcolar o disciplină opţională care să transpună în practică obiectivele educaţiei ecologice şi de protecţie a mediului este un demers necesar, prezentat ca atare în Protocolul încheiat între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor în 2005.

În colaborare cu Comisariatul Bihor al Gărzii Naţionale de Mediu, Inspectoratul Şcolar Bihor şi-a asumat responsabilitatea coordonării unor activităţi teoretice şi practice vizând promovarea educaţiei pentru mediu şi formarea unor comportamente responsabile în rândul preşcolarilor, elevilor, cadrelor didactice şi al comunităţii.

Demersul s-a concretizat în elaborarea unei oferte de disciplină opţională „Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului” ce se adresează nivelelor de şcolaritate preşcolar, primar şi gimnazial (cls. V-VII), cuprinzând: programe şcolare şi materiale auxiliare (Ghiduri pentru cadrele didactice, caiete pentru preşcolari şi elevi). Prin conţinuturile diverse, cu înalt grad de aplicabilitate şi utilitate, care răspund intereselor de cunoaştere ale elevilor, prin modalităţile de abordare a acestora, prin utilizarea unor strategii didactice interactive, prin promovarea unor valori care ţin de şcoala comunitară cerută de societate, disciplina opţională „Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului” constituie un element valoros al curriculum-ului la decizia şcolii, un punct de întâlnire cu direcţii promovate de alte sisteme educative europene.

Pilotarea disciplinei opţionale “Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului“ pe parcursul anului şcolar 2006/7, în 47 de unităţi de învăţământ din judeţul Bihor a avut un impact pozitiv asupra elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor, aspect relevat de chestionarele aplicate.

Pentru a veni în întâmpinarea dorinţei elevilor, cadrelor didactice şi a părinţilor de etnie maghiară şi a asigura echitatea în educaţie, Inspectoratul Şcolar Bihor s-a preocupat de

traducerea în limba maghiară a suportului informativ aferent disciplinei opţionale „Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului“.

Aceste aspecte ne dau speranţa unei atitudini favorabile din partea d-voastră în sensul de a studia oferta noastră şi a recomanda spre implementare cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor disciplina opţională “Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului“.

Inspector şcolar general, Prof. LILIANA ANTONESCU

6

Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului în învăţământul

preuniversitar Politica educaţională actuală acordă o atenţie deosebită educaţiei ecologice. Pentru

atingerea acestui obiectiv este necesar să-i facem pe elevi să conştientizeze că omul, ca specie biologică, este dependent de natură şi că nu poate trăi în afara ei.

Educaţia ecologică şi de protecţie a mediului în învăţământul preuniversitar începe o dată cu învăţământul preşcolar şi se continuă în învăţământul primar, gimnazial şi liceal, în şcoala de arte şi meserii şi în învăţământul postliceal, în cadru instituţionalizat – în şcoală (curricular şi extracurricular) şi extraşcolar prin cercurile de ecologie şi protecţia mediului ce se desfăşoară în Palatele şi Cluburile Copiilor, astfel:

A) În învăţământul preşcolar programa cuprinde la capitolul activităţi complementare şi educaţia ecologică, care are ca obiective generale: • educarea conştientă faţă de mediul înconjurător şi cunoaşterea concretă a locului

pe care îl ocupă omul în lumea vie; • educarea copilului în spiritul responsabilităţii faţă de natură şi viaţă, pentru

păstrarea echilibrului natural. Aceste obiective se regăsesc în obiectivele particulare ca:

• să înţeleagă ce înseamnă sănătatea; • să ştie că planeta pe care locuim împreună cu milioane de oameni este un sistem

viu; • să conştientizeze că o sursă importantă de viaţă şi energie pentru tot ce este viu o

reprezintă aerul, care trebuie păstrat nepoluat; • să ştie că deşeurile sunt nocive pentru viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor; • să-şi formeze şi să-şi consolideze deprinderi de a se apăra de zgomot, care îi poate

afecta sănătatea; • să ştie că apa este un factor esenţial al vieţii.

B) În învăţământul şcolar primar, domeniul educaţiei ecologice este atins pe parcursul claselor I-IV, prin ariile curriculare “Om şi societate”, “Consiliere şi orientare”, iar în clasele III-IV prin aria “Ştiinţele naturii”. La acest nivel are loc o sensibilizare şi conştientizare a elevilor cu privire la frumuseţile naturii, dezvoltându-se gustul pentru a cerceta tainele naturii.

C) În învăţământul gimnazial şi liceal, educaţia ecologică se realizează interdisciplinar şi de sine stătător în cadrul disciplinelor biologice, geografie, educaţie civică. Interdisciplinar se desfăşoară în cadrul multor discipline astfel:

C1. În cadrul ariei curriculare “Matematică şi ştiinţe”:

C1.1. La disciplina Fizică, în noua programă obiectivul cadru este “Formarea atitudinii critice faţă de efectele ştiinţei asupra dezvoltării tehnologice şi sociale, precum şi a interesului faţă de protejarea mediului înconjurător”. Pentru clasele VII-VIII, acest obiectiv cadru are ca obiective de referinţă:

- conştientizarea caracterului deschis şi contextual al descoperirilor ştiinţifice; - argumentarea avantajelor şi dezavantajelor actuale şi de perspectivă pentru viaţa şi protecţia mediului; Ex.:”Impactul pozitiv şi negativ al construirii unui lac de acumulare”- temă cls. a -VII-a.

Obiectivele de referinţă se regăsesc şi în programele de liceu. C1.2. La disciplina Chimie, la fiecare temă de chimie organică şi anorganică se introduc elemente de ecologie şi protecţia mediului prin semnalizarea acţiunii substanţelor chimice, în special a celor nocive, unde se abordează şi acţiunea lor poluantă. De asemenea, sunt prezentate

7

şi marile combinate chimice şi influenţa lor asupra mediului. În actualele programe, la cls. VIII-IX şi XI-XII, există capitole “Noţiuni de biochimie şi ecologie”. C1.3. La disciplina Biologie, în clasele de gimnaziu, la “Botanică”, “Zoologie”, “Anatomia şi Fiziologia Omului” (cls. V-VII), se fac observaţii asupra naturii, se studiază relaţia om-natură, variaţii ale condiţiilor de mediu, adaptările plantelor şi animalelor, circuitul materiei în natură, rolul omului în biosferă etc. La clasa a VIII-a se studiază disciplina “Ecologie”, în care sunt incluse noţiuni generale de ecologie (ce este ecologia, biotopul, biocenoza, lanţuri şi reţele trofice, relaţii interspecifice şi rolul lor, ecosistemul şi tipuri de ecosisteme, biosfera, ecosfera, deteriorarea mediului, principalele tipuri de poluare, efecte ale poluării asupra organismelor, protecţia şi conservarea mediului, noţiuni generale despre evoluţionism etc.). Din studiul botanicii, elevii cunosc diversele grupe de plante, care permit existenţa tuturor celorlalte organisme, inclusiv omul. Prin procesul de fotosinteză, plantele asigură oxigenul necesar respiraţiei şi, în parte, hrana, energia calorică etc. necesare vieţii omului. Prin temele de zoologie şi anatomie comparată se dau informaţii cu privire la rolul animalelor în natură şi în viaţa omului. La studiul insectelor, polenizarea arată că în lipsa acestora, polenizarea şi fructificarea plantelor entomofile nu sunt posibile. De asemenea, animalele contribuie la transformarea şi circulaţia energiei acumulate de plantele verzi, prin participarea lor la numeroasele reţele şi lanţuri trofice. Prin exploatarea abuzivă, unele specii animale şi-au redus substanţial efectivul sau au dispărut din fauna Terrei. Temele de anatomia şi fiziologia omului, precum şi cele de igienă sunt axate şi pe probleme ecologice şi de ocrotire a naturii. Dezvoltarea armonioasă fizică şi intelectuală a omului este posibilă numai în mediul natural, curat, lipsit de poluare, în care natura şi societatea sunt în deplină armonie. Vicierea mediului de viaţă prin zgomote, praf, substanţe toxice etc., reprezintă tot atâtea cauze de creştere a frecvenţei unor boli. Prin temele de genetică şi evoluţionism, elevii sunt informaţi că toate speciile de plante cultivate şi de animale domestice îşi au originea în flora şi fauna sălbatică. Crearea de noi soiuri de plante şi rase de animale mai productive şi mai rezistente la diverşi factori abiotici şi biotici este posibilă numai dacă vom proteja speciile sălbatice înrudite cu acestea. Programele de biologie şi geografie pentru liceu şi gimnaziu, includ noţiuni extinse de ecologie şi protecţia mediului şi noţiuni mult mai detaliate pe acest domeniu, în cadrul disciplinelor opţionale. În fiecare unitate de învăţământ se realizează activităţi de protecţia mediului în cadrul disciplinelor opţionale. C1.4. La disciplina Geografie, încă de la învăţământul primar se introduc noţiuni de protecţia şi conservarea calităţii mediului. La gimnaziu există teme cu conţinut referitor la conservarea şi ocrotirea mediului înconjurător. La clasa a VIII-a se studiază Geografia României, unde se fac referiri cu privire la formele de ocrotire cele mai importante şi necesitatea protecţiei. La clasa a IX-a, capitolul “Biogeografie” din cadrul Geografiei Fizice Generale, se referă la vegetaţie şi faună şi problemele legate de acestea la nivel de glob. La clasa a X-a, la Geografie Umană şi Economică mondială, există capitole legate de: “Impactul industriei asupra mediului” şi “Peisaje agrare”, ca lecţie de sinteză la cap.” Geografia Agriculturii, Ecologie urbană şi rurală”. La cls. a XI-a, la Geografia mediului înconjurător, în totalitatea conţinutului se dezvoltă geoecologia la nivel terestru (definirea noţiunilor cu care se operează sunt: mediu înconjurător, mediu geografic, mediu ecologic, mediu terestru, peisajul geografic, geosistem, peisaj urban, agrar, mediu antropic). Elementele componente ale mediului terestru sunt grupate în primare, derivate, antropice, care definesc unicitatea mediului terestru în sistemul solar. Se studiază tipuri de relaţii în alcătuirea mediului înconjurător, evoluţia mediului terestru de-a lungul timpului geologic, tipuri de medii geografice pe glob, mediul antropic cu efectele la nivelul mediului urban şi rural, consecinţe, relaţia dintre dezvoltarea industriei, exploatarea resurselor materiale, urbanizare şi extinderea aşezărilor urbane (în relaţie cu componentele mediului, prin prisma efectelor). Cap.”Protecţia mediului”, cuprinde conservarea şi ocrotirea naturii (rezervaţiile bioseferei, Parcurile Naţionale, monumentele naturii).

8

C2. Din aria curriculară “Om şi Societate” fac parte şi disciplinele socio-umane. La nivelul învăţământului primar şi gimnazial, precum şi al şcolilor profesionale, disciplina socio-umană inclusă în Curriculum-ul nucleu este Educaţia/Cultura civică. Programa acestei discipline include obiective cadru şi de referinţă care vizează explicit sau implicit – educaţia ecologică, cultivarea receptivităţii elevilor faţă de problematica ecologiei, educarea sensibilităţii şi atenţiei lor pentru protejarea calităţii mediului în oricare din activităţile private sau publice. La nivelul învăţământului liceal, disciplinele socio-umane incluse în Curriculum-ul nucleu sunt: Logica şi argumentare, Psihologie, Sociologie, Economie, Filosofie, Estetică, Educaţie antreprenorială. Programele acestor discipline conţin, printre altele, următoarea competenţă generală: “Raportarea critică, adecvarea conştientă la mediul social şi întemeierea raţională a deciziilor”. În mod explicit, programa de Economie conţine referiri la “Aspecte ecologice ale activităţii economice”. De asemenea, toate celelalte discipline corelează abordarea raţionalităţii comportamentului uman cu problematica ecologică, a protejării mediului şi păstrării calităţii vieţii – sub toate aspecte ei.

Pe lângă disciplinele incluse în Curriculum-ul nucleu, există numeroase discipline opţionale, parte a Curriculum-ului la decizia şcolii, care, prin problematica şi modalităţile de realizare vizează obiective ale educaţiei ecologice şi de protecţie a mediului, integrate în educaţia pentru drepturile omului, educaţia globală, educaţia interculturală. La liceele de profil: agricol, silvic, sportiv etc. se studiază discipline de specialitate care abordează şi aspecte ale educaţiei ecologice. În învăţământul liceal, Ecologia este studiată obligatoriu în liceele teoretice, specializările matematică-informatică şi ştiinţele naturii în clasa a XII-a, în liceele tehnice, specializările turism şi alimentaţie publică, agricol, agromontan, veterinar, silvic şi prelucrarea lemnului şi în liceele vocaţionale cu program sportiv şi militare, cu specializarea matematică-informatică. În aria curriculară tehnologii, ecologia este obiect de studiu în liceele tehnologice, specializările industrie alimentară, chimie industrială şi protecţia mediului, agricol, agromontan şi veterinar, silvic şi prelucrarea lemnului, însă acest obiect nu este obligatoriu decât maxim trei ani, din cei patru ani de liceu. Tot cu conţinut ecologic este şi opţionalul dezvoltat în cadrul Programului „GLOBE”, prevăzut a se desfăşura din clasa a V-a până în clasa a XII-a, şi care încă din anul şcolar 1999-2000, a început să se desfăşoare în centrele „Globe” din judeţele Cluj, Prahova, Constanţa şi Bucureşti. D). În şcolile de arte şi meserii care pregătesc meseriaşi şi şcolile postliceale care pregătesc specialişti, există la profilul agricol specializările: pentru anul I de studiu tehnician „Conservarea cerealelor şi prepararea nutreţurilor combinate”, „Controlul calităţii produselor agricole”, iar pentru anul II „Protecţia plantelor”, „Ecologia şi Protecţia Mediului”, sunt obiecte de sine stătătoare, care se studiază în 90 de ore/an. Aceste activităţi se derulează prin programul Phare Vet.

E). În cadrul orelor de dirigenţie, componenta educaţională de mediu este abordată pe parcursul a 3-4 ore/an, alături de alte componente educaţionale, distribuirea orelor rămânând la aprecierea dirigintelui. F). Extracurricular şi extraşcolar, în cadrul activităţilor cercurilor de ecologie şi protecţia mediului din unităţile de învăţământ şi din Palatele şi Cluburile elevilor din toată ţara, se desfăşoară o intensă activitate de educaţie ecologică, concretizată prin proiecte şi acţiuni de prevenire a degradării mediului. Anual, se organizează tabere de ecologie în cadrul cărora se desfăşoară concursuri pe teme ecologice, unde elevii sunt supuşi unor testări teoretice şi practice. Anual, cu ocazia “Zilei Internaţionale de Protecţie a Mediului”, “Zilei Emisiilor de CO2” “Ziua Apei” etc. se organizează concursuri de afişe, mese rotunde, simpozioane şi concursuri de proiecte de mediu cu participări naţionale şi internaţionale, de ex. Olimpiada Internaţională de Proiecte de Mediu de la Istanbul,

9

unde România a avut 10 participări din cele 14 ediţii, şi unde proiectele s-au bucurat de un larg interes, fiind recompensate cu numeroase premii şi medalii. În foarte multe şcoli, cluburi şi palate ale elevilor există numeroase reviste editate de către aceştia, care au caracter ecologic: “Eco,”Univers Ecologic”, “Prietenii naturii” etc. De asemenea, o serie de acţiuni cu caracter educativ în spirit ecologic sunt realizate în colaborare cu Organizaţii Nonguvernamentale, ex.”Şcoala naturii în natură”,”Oamenii şi mediul înconjurător”, “Scutul Verde”, Centrul de Informare, Educare şi Resurse pentru Marea Neagră etc.

Aceste ONG-uri, pe lângă acţiuni educative, editează reviste în care se popularizează rezultatele obţinute de elevi în domeniul ecologic, precum şi preocupările lor concrete în vederea protejării mediului înconjurător. Ex. de publicaţii: “Atlas Supermagazin”, “Perspective”, “Rhododendron” etc. Din anul 1999 şi până în prezent, cu ocazia “Zilei Internaţionale a Mediului”, Ministerului Educaţiei şi Cercetării a organizat prima ediţie a “Concursului Naţional de Proiecte de Mediu” în tabăra Muncelul din judeţul Iaşi. Acest concurs s-a bucurat de un real succes, aici fiind prezentate cele mai bune lucrări din fiecare judeţ care au surprins problemele locale legate de conservarea şi protecţia mediului. Acest concurs şi-a propus implicarea elevilor în găsirea unor soluţii pentru protejarea mediului la nivel local şi chiar naţional. Elevii au fost capabili să prezinte cazuri de poluare a mediului sau de degradare a acestuia din localităţile lor, reuşind să facă distincţie între poluarea şi degradarea mediului, identificând factorii care au contribuit la degradarea mediului.

De asemenea, s-au realizat schimburi de experienţă pe problematica mediului cu experţi din Olanda, realizându-se prin cercurile de ecologie din cadrul şcolilor şi cluburile copiilor din judeţele Covasna, Mureş, Cluj, activităţi concrete de cunoaştere, conservare şi protecţie a mediului. Educaţia ecologică în Olanda acoperă în proporţie de 70% educaţia adulţilor, copiilor şi tinerilor. Din proiectele prezentate şi în special din cele premiate, a rezultat faptul că elevii înţeleg responsabilitatea omului faţă de natură. Varietatea temelor abordate, precum şi modul de abordare şi soluţionarea a dus la concluzia că rolul educaţiei în rândul elevilor în special şi a întregii societăţi în general, este esenţial. Pentru a se eficientiza educaţia pentru mediu – educaţie pentru o dezvoltare durabilă, se are în vedere extinderea legăturilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării (a învăţământului preuniversitar cu cel universitar) cu alte ministere, cu organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din ţară şi din străinătate.

Inspector general M.E.C.T.,

prof.dr. Daniela Călugăru

10

NOTĂ DE PREZENTARE

Curriculum-ul la decizia şcolii reprezintă un prim pas al procesului de descentralizare al sistemului de învăţământ, prin dreptul conferit unităţii şcolare de a decide asupra unui segment al Curriculum-ului naţional.

Libertatea de decizie la nivelul şcolii reprezintă şansa de adecvare la un sistem deschis, cu opţiuni multiple, flexibile, în funcţie de aşteptările elevilor şi priorităţile sistemului educaţional şi permite crearea unui etos propriu.

Integrat comandamentului actual, de responsabilizare a tuturor actorilor domeniului educativ faţă de problemele de mediu, opţionalul ”Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului”, are un caracter interdisciplinar, adresându-se unui segment educaţional generos, de la preşcolar la gimnazial.

Proiectat pentru o oră pe săptămână, se adresează elevilor din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial, cadrul didactic având posibilitatea organizării conţinuturilor în unităţi de învăţare, în concordanţă cu specificul local şi particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor.

Întregul demers al instruirii este generat de sistemul: obiective – conţinuturi – activităţi de învăţare care converg spre formarea de capacităţi.

Obiectivele generale şi obiectivele de referinţă conduc la formarea unor deprinderi şi atitudini referitoare la problemele ecologice şi de protecţie a mediului. Prin strategii interactive, elevii sunt puşi în situaţia de a observa, analiza, investiga, fenomene şi procese din mediu, exersând deprinderile de muncă intelectuală, concomitent cu formarea unui comportament responsabil, implicat, în relaţiile cu mediul înconjurător.

Pledoaria pentru “bune practici”, în viaţa cotidiană, creşte gradul de aplicabilitate al conţinuturilor propuse şi oferă copiilor/elevilor posibilitatea implicării efective în efortul de protecţie a mediului.

Activităţile propuse valorizează creativitatea, imaginaţia, spiritul de echipă, competiţia, oferind elevilor oportunitatea de a-şi asuma roluri şi responsabilităţi în comunitate, de a oferi soluţii viabile pentru păstrarea unui mediu de viaţă optim.

Evaluarea autentică este un deziderat a cărui împlinire depinde de direcţionarea acestui proces către afirmarea performanţelor elevilor în contexte cât mai apropiate de viaţa cotidiană, dobândite prin sarcini de lucru complexe.

Pentru atingerea finalităţilor propuse, schimbări comportamentale ca urmare a asumării rolului participativ de către copil/elev în procesul de predare – învăţare - evaluare, autorii propun un set de materiale auxiliare: Ghiduri metodologice şi caiete ale preşcolarului/ elevului (formă tipărită şi electronică), pentru fiecare nivel de învăţământ, ce oferă posibilitatea unei abordări personalizate, selective, în funcţie de expertiza cadrului didactic, receptivitatea copiilor/elevilor, baza materială şi oportunităţile unităţii şcolare.

Sugestiile metodologice sunt orientative, iar prezentarea unor posibile unităţi de învăţare şi a unor metode/ tehnici instrumente de evaluare, facilitează adecvarea la realităţile concrete ale grupei/ clasei şi unităţii de învăţământ.

11

ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR (I-IV)

EDUCAŢIE ECOLOGICĂ ŞI DE PROTECŢIE A MEDIULUI (Disciplină opţională)

12

OBIECTIVE CADRU

1. Înţelegerea şi utilizarea noţiunilor elementare referitoare la protecţia mediului

înconjurător 2. Formarea şi exersarea capacităţilor de explorare/ investigare a mediului

înconjurător

3. Formarea unei atitudini motivante şi responsabile faţă de menţinerea şi

îmbunătăţirea calităţii mediul înconjurător

13

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE Clasa I

1 . Înţelegerea şi utilizarea noţiunilor elementare referitoare la protecţia mediului înconjurător

Obiective de referinţă La sfârşitul clasei I elevul va fi capabil să:

Activităţi de învăţare Pe parcursul clasei I se recomandă următoarele activităţi:

1.1. să formuleze întrebări referitoare la realităţile observate în mediul înconjurător (casă, şcoală, parc)

• formularea de întrebări şi reprezentarea prin desen a unor componente ale mediului apropiat

( plante, animale,apă, aer, sol, soare); • întocmirea calendarului naturii pe o perioadă scurtă de timp; • identificarea elementelor de mediu din texte literare; • continuarea unor povestiri cu început dat; • organizarea de concursuri cu desene tematice(Casa mea, Şcoala noastră, La joacă în parc, Ce ţi-a plăcut în pădure).

2. Formarea şi exersarea capacităţilor de explorare/investigare a mediului înconjurător

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare 2.1. să observe elementele din mediul înconjurător apropiat (casă, şcoală, parc) 2.2.să recunoască elemente de poluare ale mediului apropiat

• recunoaşterea unor componente ale mediului apropiat („Găseşte diferenţele”, „Alfabetul pădurii” etc.), • ordonarea imaginilor/ completarea unui cadru natural cu elementele caracteristice; • observarea factorilor abiotici şi biotici; • crearea colţului viu al clasei; • observarea transformărilor suferite de plantele din colţul viu al clasei / animalelor din acvariu; • observarea unor experienţe simple pentru evidenţierea importanţei apei, aerului,solului, soarelui, pentru menţinerea vieţii; • recunoaşterea factorilor poluanţi şi de sesizare

a influenţei lor asupra mediului; • participarea la drumeţii în mediul apropiat ( parc, cartier).

14

3. Formarea unei atitudini motivante şi responsabile faţă de menţinerea şi îmbunătăţirea

calităţii mediul înconjurător

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare 3.1.să exprime păreri cu privire la diferite comportamente în relaţia omului cu mediul 3.2. să-şi însuşească norme şi reguli de comportament în relaţia cu mediul înconjurător 3.3. să exerseze deprinderi de comportament ecologic în situaţii concrete

• vizionarea/ participarea la dramatizări („Copilul şi pădurea” etc.);

• realizarea unor desene tematice(„Curtea şcolii, aşa cum mi-o doresc” etc.);

• confecţionarea unor gazete, panouri vii ( „Semaforul verde”);

• participarea la activităţi pe grupe ( „De ce e trist spiriduşul pădurii?”etc.);

• valorificarea materialelor reciclabile; • colectarea selectivă a deşeurilor prin activităţi

de voluntariat; • confecţionarea unor obiecte cu utilitate

practică/jucării, din materiale refolosibile ( cuiburi pentru păsărele, girueta, marionete, farfurioare, suport pentru creioane);

• participarea la expoziţii cu produsele realizate; • „adoptarea” curţii şcolii; • igienizarea unor spaţii verzi din incinta şcolii.

CONŢINUTURI Noţiuni elementare - Componente ale mediului din orizontul apropiat (casă, şcoală, parc, pădure). - Apa, aerul, solul - factori de întreţinere a vieţii.

Igiena mediului - Igiena clasei. Igiena locuinţei.

Acţiunea omului asupra mediului înconjurător

- Elemente de poluare a mediului apropiat.

15

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Clasa a II-a

1. Înţelegerea şi utilizarea noţiunilor elementare referitoare la protecţia mediului înconjurător

Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a II-a elevul va fi capabil să:

Activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a II-a se recomandă următoarele activităţi:

1.1. să utilizeze un limbaj specific activităţilor de protejare a mediului (refolosire, recondiţionare, reciclare, igienizare, factori de mediu) 1.2. să compare influenţa diferiţilor factori de mediu (apă, aer, sol) asupra animalelor şi plantelor din mediul apropiat

• participarea la concursuri de ghicitori pe teme de mediu;

• învăţarea unor cântece, poezii cu tematică adecvată;

• completarea unor texte lacunare; • realizarea unor desene tematice

( „Natura din jurul meu”, „Pădurea- plămânul verde” etc.); • completarea unor rebusuri.


Obiective de referinţă Activităţi de învăţare 2.1. să înregistreze în tabele datele observaţiilor realizate asupra factorilor de mediu 2.2. să identifice situaţii concrete de poluare

• activităţi de observare a naturii (Calendarul naturii);

• consemnarea în tabele a datelor privind deşeurile din gospodărie pe o perioadă de timp;

• realizarea unor colecţii de roci, seminţe de

plante, varietăţi de soluri; • identificarea unor relaţii cauză-efect între

acţiunile omului şi consecinţele acestora asupra mediului.

16

3. Formarea unei atitudini motivante şi responsabile faţă de menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediul înconjurător Obiective de referinţă Activităţi de învăţare 3.1. să participe conştient la acţiuni de păstrare şi îmbunătăţire a calităţii mediului înconjurător 3.2.să ia atitudine faţă de situaţiile care duc la degradarea mediului

• participarea la campania „Fotografiaţi natura”; • realizarea unor jocuri de rol „Avocatul

naturii”,”De-a reporterul”etc.; • igienizarea parcului din cartier; • adoptarea împrejurimilor şcolii; • colectarea selectivă a deşeurilor; • plantarea unor puieţi; • participarea la păstrarea calităţii mediului

(Patrula ecologică); • participarea la un carnaval folosind costume

din materiale reciclabile; • realizarea unor panouri de avertizare cu mesaje

ecologice, postere ( „Sfaturi pentru turişti”, colaje („Viaţa în mări şi oceane”).

CONŢINUTURI Noţiuni elementare - Factorii biotici şi abiotici din mediul înconjurător.

Igiena mediului - Igiena şcolii. Igiena cartierului. Acţiuni ale omului asupra mediului - Situaţii de poluare identificate în mediul înconjurător.

17

Clasa a III-a


Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a III-a elevul va fi capabil să:

Activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a III-a se recomandă următoarele activităţi:

1.1. să iniţieze discuţii referitoare la protecţia mediului înconjurător

1.2. să ilustreze cu situaţii concrete

influenţa pozitivă/ negativă a factorilor de mediu

• valorizarea unor texte suport ( „Necazurile unei picături de ploaie”, „Alege: oraş sau pădure?”, „Declaraţia drepturilor vietăţilor pădurii”, „Omul şi pasărea ”etc.); • concurs de desene („Plante şi animale

ocrotite”); • participarea la întâlniri cu specialişti ai

instituţiilor implicate în protecţia mediului; • vizitarea instituţiilor implicate în protecţia

mediului; • interpretarea unor jocuri de rol („Primar

pentru o zi”).

2. Formarea şi exersarea capacităţilor de explorare/ investigare a mediului înconjurător

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare 2.1.să exploreze rezultatele acţiunii omului asupra mediului înconjurător pornind de la situaţii concrete 2.2 să explice legături, intercondiţionări între diverse aspecte sesizate în mediul înconjurător

• participarea la o excursie de studiu: „Oraşul şi împrejurimile”, „Împrejurimile satului” etc.;

• realizarea unor mape tematice, portofolii, postere, colaje („Cartierul meu”, „Pădurea şi omul”, „Oraşul viitorului”);

• completarea unor tabele cu observaţii asupra amenajării parcului din apropierea şcolii;

• interpretarea unor jocuri de rol

( „Avocatul stejarului”); • completarea unor fişe de observaţii

(acţiuni; cauze; efecte); • consultarea unor reviste din domeniu; • alcătuirea unui cod al bunelor maniere în

mediu.

18

3.Formarea unei atitudini motivante şi responsabile faţă de menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediul înconjurător

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare 3.1.să discearnă între acţiuni pozitive şi negative în relaţia cu mediul 3.2.să promoveze valorile ecologice

• realizarea „semaforului verde”; • aplicarea unor chestionare pe teme ecologice; • participarea la campanii de conştientizare:

realizarea de pliante, fluturaşi, ecusoane, panouri etc.;

• implicarea în activităţi de voluntariat; • strângerea de fonduri prin valorificarea

deşeurilor.

CONŢINUTURI Noţiuni elementare - Relaţii cauzale şi trofice stabilite între factorii biotici şi abiotici. Igiena mediului - Igiena habitatului localităţii. Acţiunea omului asupra mediului înconjurător - Plante şi animale ocrotite. Protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie. - Deşeurile – sursă de poluare a mediului.

19

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE Clasa a IV-a


Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil să:

Activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă

următoarele activităţi 1.1. să comunice în diverse maniere

constatările în legătură cu protecţia mediului înconjurător

1.2. să argumenteze necesitatea protejării

mediului înconjurător

• elaborarea unor reguli ecologice („Eco-turism în 10 paşi”, „Ghid pentru excursii”);

• interpretarea unor jocuri de rol („Omul-stăpânul lumii” etc.) ;

• confecţionarea unor afişe, postere pentru promovarea valorilor ecologice;

• organizarea unor expoziţii cu produse proprii (lampioane, vază pentru flori, etc.);

• consultarea unor reviste , lucrări, site-uri din

domeniu; • realizarea unor puncte de informare în şcoală.


Obiective de referinţă Activităţi de învăţare 2.1. să interpreteze aspecte observate din mediul înconjurător (cauze, efecte) 2.2. să evidenţieze influenţa mediului înconjurător asupra organismului uman (factori de risc, variaţii de temperatură, umiditate, poluare etc. ) 2.3. să verifice ipoteze date prin realizarea unor experimente

• participarea la excursii tematice: vizitarea unor obiective turistice ale judeţului;

• elaborarea unor ghiduri/ jurnale de călătorie ( „Acţiunea apei asupra reliefului” etc.);

• realizarea unor albume cu fotografii („Aşa da, aşa nu!”);

• realizarea unor studii de caz („Apa curată

pentru toţi”, „Ploile acide”, „Poluarea aerului”, „Cârtiţa” etc.);

• efectuarea unor experimente simple pentru

identificarea calităţilor unei ape curate, pentru identificarea unor caracteristici ale unui sol fertil/ curat etc.

20

3. Formarea unei atitudini motivante şi responsabile faţă de menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediul înconjurător

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare 3.1. să semnaleze situaţii de încălcare a normelor de protecţie a mediului 3.2. să se implice în acţiuni de popularizare şi sensibilizare 3.3. să desfăşoare acţiuni parteneriale în domeniul ecologic

• realizarea unor scrisori adresate instituţiilor cu responsabilitate în protecţia mediului;

• iniţierea unor campanii publicitare („Ocrotiti

natura”,„ Nouă ne pasă”); • organizarea unei caravane ecologice cu

produse realizate în parteneriat cu alte şcoli; • prezentarea unor jocuri de rol („Ministrul

mediului pentru o zi”); • organizarea unor activităţi de voluntariat

(„Campanie împotriva fumatului” etc.); • participarea la o paradă a costumelor

confecţionate din deşeuri; • participarea la acţiuni propuse şi organizate de

instituţii cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului.

CONŢINUTURI Noţiuni elementare - Influenţa factorilor biotici şi abiotici asupra planetei. Igiena mediului - Modalităţi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Acţiunea omului asupra naturii - Poluarea: cauze, forme şi efecte.

- Importanţa reciclării deşeurilor.

21

RECOMANDĂRI METODOLOGICE

MACROPROIECTAREA INSTRUIRII

CLASA I

NR. CRT

UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

DETALIERI DE CONŢINUT (TEME PROPUSE )

OB. DE REF.

NR. ORE

TEHNICI/ INSTRUMENTE DE EVALUARE

1

Noţiuni elementare

Introducere Hai la plimbare ! Natura din jurul meu Putem trăi fără aer ? Solul Putem trăi fără apă ? Evaluare

1.1 2.1 2.2

12

observarea sistematică; chestionarea orală;

2

Igiena mediului

Igiena clasei Igiena locuinţei Evaluare

2.1 3.2

3

chestionarea orală; jocul didactic;

3

Acţiunea omului asupra mediului încojurător

Prietenă ne e natura Natura veselă sau tristă ? Să ocrotim natura ! Ecoşcoala Campania „ Nouă ne pasă ” Ce sunt deşeurile ? De ce e trist părculeţul ? Şi tu poţi fi de folos! Să confecţionăm singuri jucării ! Evaluare

1.1 2.2 3.1 3.2 3.3

19

chestionarea orală; observarea sistematică; portofoliul.

22


CLASA a II-a

NR. CRT



OB. DE REF.

NR. ORE


1

Noţiuni elementare

Introducere Ce văd în jurul meu? Natura , prietena mea Avem nevoie de aer Solul şi noi Apa, sursă de viaţă Evaluare

1.1 1.2 2.1

13

autoevaluarea; chestionarea orală; proba practică;

2

Igiena mediului

Igiena şcolii Igiena cartierului Evaluare

1.1 2.2 3.2

4

observarea sistematică;

3


Omul şi mediul înconjurător Pădurea plânge, pădurea râde Iubeşte natura! Ocrotim plantele şi animalele Strada Deşeurile Şi deşeurile pot fi de folos Evaluare

1.1 1.2 2.1 2.2 3.1 3.2

17

autoevaluarea; chestionarea orală; proba practică; portofoliul.

23


CLASA a III-a

NR. CRT



OB. DE REF.

NR. ORE


1

Noţiuni elementare

Introducere Îmi pasă ! Natura, o mare familie Aerul în natură Ce ştim despre sol? Apa în natură Evaluare

1.1 1.2

16

observarea sistematică; referatul; chestionarea orală;

2

Igiena mediului

Igiena habitatului localităţii Evaluare

1.1 1.2 3.1

4

autoevaluarea; observarea sistematică;

3


Omul şi natura Spaţiul verde Cum ocrotim natura S.O.S. Planeta Pământ! Drumul hârtiei Veniţi cu noi! Evaluare

1.1 2.1 2.2 3.1 3.2

14

chestionarea orală; proba practică; referatul; portofoliul.

24


CLASA a IV-a

NR. CRT



OB. DE REF.

NR. ORE


1

Noţiuni elementare

Introducere Să observăm împrejurimile! Relaţii: plante-animale-om Aerul Solul-o enigmă pentru noi Apa Evaluare

1.1 2.1

14

observarea sistematică; chestionarea orală; referatul;

2

Igiena mediului

Cum îmbunătăţim calitatea mediului? Evaluare

1.1 1.2 2.1 2.2 3.1

5

autoevaluarea; proiectul;

3


Omul şi mediul înconjurător Micii ecologişti Animale şi plante ocrotite Deşeurile- sursă de poluare a mediului Nu arunca! Îţi poate fi de folos ! Şi parcul este al nostru! Evaluare

1.1 1.2 2.1 2.2 3.1 3.2 3.3

15

interevaluarea; observarea sistematică; proba practică; portofoliul.

25

Repere metodologice

Educaţia ecologică şi de protecţie a mediului înconjurător, ca alte discipline opţionale care dau formă şi conţinut “noilor educaţii”, trebuie să treacă dincolo de modelul predării difuzionale. Dincolo de obiectivele academice, opţionalul trebuie să valorizeze predarea centrată pe elev, strategii didactice interactive, să vizeze punerea în practică a unui curriculum formal şi nonformal, să realizeze o abordare transdiciplinară a conţinuturilor, să ofere oportunităţi pentru activitatea echipelor transdisciplinare şi pentru activităţile de voluntariat. Ponind de la aceste deziderate, se sugerează aplicarea unor metode, tehnici, procedee care să permită construirea unor situaţii de învăţare autentice, stimulative pentru elevi. A .Metoda Ştiu/ vreau să ştiu/ am învăţat

Metoda valorifică experienţa cognitivă şi personală a elevilor, discuţia purtându-se în jurul unei teme alese.

Se sugerează respectarea următoarelor etape, cadrul didactic având posibilitatea de interveni creator în aplicarea metodei.

1. Elevii formează perechi şi realizează o listă cu ceea ce ştiu despre tema luată în discuţie.

2. Pentru a înregistra informaţiile de la elevi, profesorul va utiliza următorul tabel:

Ceea ce ştim/credem că ştim

Ceea ce vrem să ştim Ceea ce am învăţat

3. Perechile prezintă ceea ce au scris şi datele sunt trecute în coloana din stânga tabelului.

4. Elevii vor lucra în perechi pentru a elabora o listă de întrebări pe care le au în legătură cu tema în discuţie, ele urmând a fi trecute în tabel, coloana a doua.

5. Textul suport va fi citit de către elevi şi dacă lectura a permis găsirea unor răspunsuri pentu întrebări din listă, acestea vor fi trecute în coloana „Am învăţat”.

6. Pornind de la întrebările pe care le-au formulat, elevii vor face o raportare a informaţiilor pe care le aveau, la ceea ce au învăţat prin lecturarea textului/ textelor.Vor compara ceea ce cunoaşteau înainte de lecturare ( informaţii cuprinse în prima coloană) cu ceea ce au învăţat (informaţiile din a treia coloană). Se vor identifica întrebările din listă care au rămas fără răspuns, indicându-se sursele unde ar putea fi găsite respectivele informaţii. Întrebările care rămân fără răspuns sau întrebările noi, care pot să apară, pot constitui teme pentru investigaţii personale ale elevilor.

B. Metoda Pălăriilor gânditoare

Această metodă asigură caracterul interactiv al activităţii şi nu în ultimul rând, stimulează creativitatea participanţilor, prin interpretarea de roluri. Sunt folosite şase pălării gânditoare, de culoare: albă, roşie, galbenă, verde, albastră, neagră. Culorile pălăriilor definesc în fapt rolul pe care trebuie să-l joace participanţii.

1.Pălăria albă -are un caracter neutru şi se bazează pe fapte obiective, clare; imaginea asupra realităţii este obiectivă.

26

2. Pălăria verde -stă sub semnul stimulării gândirii creative, încurajează elaborarea ideilor noi.

3. Pălăria galbenă -promovează o gândire optimistă şi este preocupată de construirea unei imagini pozitive asupra realităţii; susţine atitudinea constructivă faţă de problemele analizate.

4. Pălăria roşie -permite descătuşarea stărilor afective şi aşează evenimentele sub semnul unei perspective emoţionale; -exploatează oportunităţile care stimulează imaginaţia şi sentimentele.

5. Pălăria albastră -este „supraveghetorul” activităţii, supraveghează şi contolează; -exprimă controlul procesului de gândire.

6. Pălăria neagră -aduce o perspectivă a gândirii negative, pesimiste; - exprimă prudenţa, avertismentul, judecata amănunţită.

Având în vedere „semnificaţia „ pălăriilor, comportamentul celor care le poartă

este diferit. 1. Purtătorul pălăriei albe este prin excelenţă obiectiv şi neutru; oferă informaţii

atunci când este solicitat, însă fără interpretări personale. Ceea ce îl caracterizează în mod special este neutralitatea, disciplina. Intervenţiile lui trebuie să semene cu ale computerului.

2. Pălăria verde îl obligă pe purtător să se angajeze în căutarea creativă, să identifice alternative, să promoveze gândirea laterală.

3. Cel care poartă pălăria galbenă are intervenţii pragmatice, punctuale, propuneri clare şi concrete. El valorizează ideile creatoare ale pălăriei verzi şi le analizează pentru a le evidenţia aspectele pozitive, valoarea. Practică o gândire pozitivă şi optimistă.

4. Purtătorul pălăriei roşii face posibilă exprimarea şi vizualizarea sentimentelor, emoţiilor, legitimându-le valoarea în demersul de construcţie a gândirii.

5. Cel care poartă pălăria albastră este răspunzător de desfăşurarea sub control a activităţii. Gânditorul pălăriei albastre are sarcina de a defini în termeni cât mai exacţi problema, de a dirija analiza, de a oferi jaloanele care asigură eficienţa activităţii. Sunt permise intervenţiile celorlalte pălării, chiar dacă rolul pălăriei albastre în conducere este evident.

6. Purtătorul pălăriei negre atrage atenţia asupra aspectelor negative, explică care sunt impedimentele, evidenţiază riscurile şi erorile. Desigur, acest demers de precizare a elementelor negative este obiectiv. În concluzie:

• Pălăria albastră clarifică; • Pălăria albă informează; • Pălăria verde generează idei noi; • Pălăria galbenă aduce beneficii susţinând efortul creativ; • Pălăria neagră identifică greşelile; • Pălăria roşie spune ce simte despre aspectele discutate.

C. Metoda Turul galeriei Presupune desfăşurarea activităţii pe grupe formate din trei/patru elevi. Fiecare grup

dezbate o temă ,îşi construieşte un punct de vedere, realizează un produs (o diagramă, un afiş, o reprezentare grafică) pe care îl expune pe perete, în forma unei galerii. Grupurile se rotesc prin

27

clasă, examinează fiecare produs şi-l discută. Comentariile, sugestiile sunt trecute pe fiecare poster. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează lucrările din perspectiva comentariilor şi prin comparaţie cu celelalte lucrări. D. Metoda Diamantul

Această metodă stimulează dezbaterile şi se aplică în cadrul grupurilor de lucru. Fiecare grup are spre discuţie un set de afirmaţii pe care elevii le vor ierarhiza în funcţie de importanţa lor din perspectiva temei sau a soluţiei temei respective.Punctul de vedere al grupei se trece într-o diagramă, unde, în spaţiul liber fiecare membru al grupului va nota opinia personală.

E. Învăţarea experienţială Metoda presupune parcurgerea a cinci etape :

1. experimentarea – realizarea efectivă a activităţii; 2. raportarea – elevul se raportează la experienţa în care a fost implicat şi exprimă

reacţii, formulează aprecieri, observaţii; 3. reflectarea – se realizează o analiză din perspectiva sentimentelor care au fost

experimentate; 4. generalizarea – extinderea concluziilor asupra altor aspecte, cu caracter general; 5. utilizarea / aplicarea – se realizează o schimbare comportamentală prin aplicarea a

ceea ce au experimentat. F. Metoda Bulgărele de zăpadă

Presupune realizarea mai multor etape în vederea „curăţirii” registrului de informaţii de aspectele care nu prezintă interes şi semnificaţie pentru tema luată în discuţie, în vederea focalizării asupra aspectelor esenţiale:

• constituirea grupurilor de lucru; • anunţarea temei ; • fiecare membru al grupului notează pe un cartonaş părerea / ideea şi o

pune în centrul mesei; • se realizează o ierarhizare a informaţiilor, considerându-se un criteriu

pentru importanţa lor, frecvenţa apariţiei pe bileţelele grupului; se aleg primele două idei;

• se discută la nivelul clasei cele două idei din fiecare grup şi se repetă algoritmul;

• Se vor reţine în final acele idei care sunt considerate a fi relevante de către toţi elevii participanţi.

G. Metoda Mozaicul ( JIGSAW)

Se bazează pe învăţarea în echipă ( team – learning ) şi se mai numeşte „ metoda grupurilor interdependente”. Fiecărui elev îi revine o sarcină de studiu în care trebuie să devină „expert”, urmând ca informaţiile asimilate să le transmită celorlalţi elevi. Etapele care trebuie parcurse sunt:

1. Pregătirea materialului de studiu Profesorul - stabileşte o temă principală de studiu şi o împarte apoi în mai multe sub-teme ( 4-5 );

- întocmeşte o fişă expert pentru fiecare sub-temă care urmează să fie lucrată de grupuri.

2. Constituirea echipelor de învăţare Fiecare elev primeşte un număr corespunzător sub-temei pe care urmează să o

rezolve, devenind expert în respectiva problemă.

28

Elevii rezolvă în mod independent sarcina de studiu . 3. Constituirea echipelor de experţi După ce au lucrat independent, experţii cu acelaşi număr se adună şi constituie grupurile de experţi. Elevii prezintă pentru început un raport individual în urma studiului. Urmează discuţii pe baza informaţiilor şi materialelor aduse de fiecare expert; se stabileşte care va fi conţinutul materialului ce va fi transmis celorlalţi colegi, din alte grupuri. Este importantă cultivarea sentimentului responsabilităţii propriei învăţări şi a transmiterii informaţiei colegilor din echipa iniţială de învăţare. 4. Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare Cunoştinţele asimilate de experţi sunt transmise în manieră concisă, atractivă, colegilor din echipă; se pot utiliza materiale suport. Cadrul în care experţii transmit, respectiv asimilează informaţii, trebuie să fie unul incitant, interactiv, care să lase loc intervenţiei celorlalţi.

5. Evaluarea Rezultatele muncii fiecărei echipe sunt prezentate întregii clase.

Elevii trebuie să demonstreze ceea ce au învăţat : li se adresează întrebări, li se cere să prezinte un raport, sau să rezolve o fişă de evaluare. Aplicarea evaluării orale presupune ca fiecărui elev să i se pună o întrebare la care să răspundă fără sprijinul echipei. Cuvintele cheie legate de metoda Mozaicul sunt: cooperare, reflectare, gândire creativă, ascultare activă, rezolvare de probleme.Elevii interacţionează, sunt puşi în situaţia de a căuta, de a coopera în vederea realizării sarcinilor, de a identifica modul cel mai eficient de transmitere a informaţiilor legate de problema în care sunt experţi, colegilor de grup. H. Tehnica Floare de nufăr / Lotus

Se porneşte de la o temă centrală şi se încearcă stabilirea unor legături între idei/ concepte. Pe un poster se scrie tema centrală şi în jurul ei încă 8 idei secundare, asemeni unei flori de nufăr.Fiecare dintre cele 8 idei secundare devin la rândul lor teme centrale pentru alte 8 flori de nufăr.Noile teme centrale vor avea fiecare 8 idei secundare . Se va ajunge astfel la teme noi de studiu care vor necesita conexiuni noi. I. Metoda Explozia stelară (starbursting)

Metoda stimulează creativitatea. Se porneşte de la un concept care „se revarsă” prin răspunsul la întrebări, asemeni unei explozii stelare. Se notează tema centrală / problema şi se pun cât mai multe întrebări legate de aceasta: când?, ce?, unde?, ce?, de ce? Desigur, întrebările iniţiale pot genera şi alte întrebări noi, care solicită un mare efort de concentrare. Aplicarea ei în grup permite crearea de întrebări la întrebări, participarea activă a elevilor. J. Tehnica 6/3/5 (brainwriting ) Prezintă asemănări cu brainstorming-ul dar ideile noi se scriu pe foile de hârtie care se transmit în cercul de participanţi.Se constituie grupuri de lucru format din 6 participanţi; ei notează 3 soluţii fiecare, în timp de 5 minute. Se cer a fi respectate următoarele etape:

1. Constituirea grupelor de lucru, formate din 6 membri; 2. Se prezintă problema şi se explică sarcina de lucru; elevii primesc

o foaie de lucru care cuprinde un tabel cu trei coloane; 3. Activitatea în cadrul grupului presupune alternarea muncii

individuale cu cea în grup. Fiecare participant notează pe una

29

dintre cele trei coloane, în termen de 5 minute, 3 soluţii la problema dată. Foile se transmit în cadrul grupului, de la stânga la dreapta, până ajung la posesorul iniţial.

Important este ca cel care a primit foaia să citească ce a scris colegul şi să le adapteze, să le modifice printr-un exerciţiu creator. Rezultatele obţinute sunt centralizate, analizate şi se conturează concluzii. K. Metoda Harta conceptuală

Se stabileşte un concept de referinţă pentru fiecare grup de lucru şi materialul se organizează prin raportare la acesta.

Conceptul de bază se situează în centru, iar ideile derivate / conceptele conexe, de jur-împrejurul acestuia.

Această hartă conceptuală se croieşte prin realizarea unor raţionamente, comparaţii, clasificări, ierahizări.

Tratarea unei teme prin această metodă presupune organizarea informaţiilor pe 4 dimensiuni, fiecare în atenţia unui grup de lucru:

ierarhizări simboluri sau figuri

reprezentări imagini

cuvinte culori

asociaţii structură

comparaţii organizare

creion

amuzant

instrumente

combinaţii de instrumente

hârtie trusă de desen

stil de realizare

artistic

personalizat

mijloace nonliterare

L. Metoda Controversa constructivă are o largă utilizare şi presupune construirea unei situaţii de învăţare prin parcurgerea etapelor:

1. Anunţarea temei –ea trebuie să permită exprimarea mai multor puncte de vedere diferite.

30

2. Constituirea grupurilor de lucru –fiecare grup cuprinde două perechi de lucru.

3. Exprimarea argumentată a poziţiei perechilor – fiecare pereche prezintă argumentele pentru poziţia pe care şi-a declarat-o.

4. Despărţirea temporară a perechilor – fiecare membru al unei perechi caută un partener care susţine aceeaşi poziţie.

M. Metoda Philips 6/6 Această metodă poate fi utilizată când numărul elevilor este multiplu de 6 şi când sarcina de studiu poate fi realizată în 6 minute. În interiorul echipei există cooperarea, iar între grupuri, competiţie. Se obţin într-un termen scurt numeroase idei şi este încurajată creativitatea. Etape:

1. Constituirea grupurilor de lucru Grupurile cuprind 6 membri, fiecare având un rol determinat: conducător de grup, secretar, 4 membri . 2. Distribuirea cartonaşelor cu tema pentru fiecare grup 3. Desfăşurarea discuţiilor în cadrul grupului Sunt discuţii libere, fiind permisă intervenţia fiecărui membru; se urmăreşte analiza

fiecărei variante propuse şi selectarea celor mai bune. 4. Colectarea soluţiilor identificate de fiecare grup În urma muncii în echipă, ideile propuse de fiecare grup sunt prezentate oral sau în formă scrisă, de către conducătorul grupului. 5. Discuţia colectivă Variantele propuse de grupurile de lucru sunt ierarhizate şi se ia o decizie colectivă în vederea stabilirii variantei finale.

N. Metoda Frisco Rolurile pe care participanţii trebuie să le interpreteze sunt: rolul

optimistului, rolul conservatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului. Are la bază brainstoming-ul şi necesită parcurgerea etapelor:

1. Stabilirea problemei Este propusă spre discuţie o situaţie problemă, fie de către profesor, fie de către participanţi. 2. Organizarea grupului Cele patru roluri mai sus amintite sunt distribuite şi pot fi jucate individual sau în echipă, atunci cînd lucrăm cu efective mari. 3. Dezbateri colective Fiecare rol are specificul său şi cei care-l interpretează trebuie să-l scoată în

evidenţă: • Exuberantul – are în atenţie viitorul şi lansează idei îndrăzneţe; prezintă cu multă

convingere imagini creative care permit rezolvarea problemei pusă în discuţie; • Optimistul- propune participanţilor o perspectivă reală, cu şanse de realizare; • Pesimistul – scoate în evidenţă aspectele negative, este selectiv faţă de propunerile de

schimbare; • Conservatoristul – chiar dacă nu exclude ideea schimbării, doreşte să rămână fidel

soluţiilor vechi. 4. Stabilirea concluziilor

Sunt discutate şi sistematizate ideile propuse şi se formulează concluziile.

31

O. Metoda Brainstorming sau „asaltul de idei”, este o metodă de grup ce stimulează gândirea divergentă şi imaginaţia constructivă.

Metoda constă în a supune atenţiei membrilor grupului o temă sau o problemă în legătură cu care să emită idei nestingheriţi. Profesorul intervine în discuţie ulterior (evaluarea critică amânată), pentru a nu influenţa sau inhiba elevii. Metoda, bazată pe teoria lui Einstein, potrivit căreia imaginaţia este mai importantă decât cunoştinţele, pune accent pe dezvoltarea creativităţii elevilor.

Ex. Care sunt efectele încălzirii globale ? Se impun respectate reguli precum:

• lăsaţi imaginaţia să lucreze nestingherită pentru a produce soluţii/idei; • preluaţi mental ideile celorlalţi, reformulaţi-le ca într-o reacţie în lanţ; • nu se exprimă evaluări negative în timpul formulării ideilor; • nu există răspunsuri greşite sau absurde ; • fiecare are dreptul la opinie personală; • fiecare ascultă şi respectă părerea celorlalţi. Elevii: • învaţă diferite comportamente: ascultare atentă, respect faţă de ideile celorlalţi, comunicare calmă şi fără reţineri a ideilor proprii; • colaborarea cu ceilalţi membri ai grupului; • la nivel cognitiv, învaţă să emită păreri pe baza cunoştinţelor anterioare, să compare informaţiile, să argumenteze şi să contraargumenteze, să facă judecăţi de valoare asupra informaţiilor, să decidă.

Brainstorming-ul are anumite limite: • reprezintă doar o etapă a procesului de rezolvare creativă a unei probleme; • soluţiile propuse nu au totdeauna aplicabilitate practică; • condus în mod diletant, exclude o parte dintre elevi de la procesul de emisie a

ideilor, poate deveni plictisitor, incoerent, obositor; • este consumator de timp.

P. Metoda „Studiul de caz” sau metoda „Harvard” Studiul de caz este o metodă euristică şi aplicativă bazată pe cunoaşterea inductivă care

facilitează trecerea de la particular la general. O situaţie reală, un „caz”, este oferit elevilor pentru analiză, identificarea elementelor implicate, determinarea cauzelor şi a efectelor sociale, formularea unei opinii (a unui diagnostic) şi a unei prognoze, propunerea unor soluţii de rezolvare şi deciderea soluţiei optime precum şi verificarea experimentală a acesteia. ”Cazul” reprezintă o situaţie-problemă particulară, autentică sau ipotetică, modelată sau simulată, care există sau poate exista într-un sistem natural, social sau economic şi care necesită un diagnostic şi o decizie.

Avantajele metodei „studiului de caz”: • elevii se confruntă direct cu o situaţie desprinsă din realitate, prezentată în

dimensiunile ei caracteristice; • apropie procesul de învăţare de viaţa cotidiană; • utilizează eficient şi creativ cunoştinţele teoretice pentru rezolvarea practică a

cazului; • iau decizii şi le argumentează; • îşi asumă responsabilitatea; • îşi dezvoltă capacităţi de examinare critică a strategiilor de soluţionare, de

anticipare a evenimentelor, de organizare, de conducere, de cooperare în echipă.

32

R. ”Jocul de rol”, este o metodă didactică voluntară ce vizează formarea comportamentului uman, pornind de la simularea interacţiunii (funcţii, relaţii, activităţi) ce caracterizează o structură, relaţie sau situaţie socială de grup, prin distribuirea la elevi a unui set de statusuri precizate şi relaţionate între ele. Succesul „jucării rolurilor” depinde de pregătirea atentă, de dirijarea, derularea şi evaluarea jocului.

Avantajele „jocului de rol”, sunt: • permite manifestarea deprinderilor practice, exprimarea ideilor şi sentimentelor

prin simularea unei experienţe reale de viaţă; • stimulează dialogul, acţiunea şi interacţiunea elevilor; • facilitează formarea spiritului de echipă; • formează atitudini pozitive faţă de oameni şi problemele reale cu care se

confruntă; • permite observarea modului corect sau incorect de comportare a indivizilor în

anumite situaţii; • determină modificarea conduitei şi asumarea responsabilităţii; • facilitează răspunsul spontan şi reacţia adecvată într-o situaţie; primirea unui feed-back despre comportamentul şi competenţa personală.

S. Experimentul, este o variantă a simulării, ce presupune provocarea unor fenomene

sau procese cu scopul studierii acestora. În funcţie de obiectivul didactic urmărit, experimentul poate fi:

o demonstrativ; o de aplicare; o de cercetare; o de evaluare;

Evocarea unui fenomen din realitate, „poluarea fonică”, provoacă interesul elevilor pentru a formula idei şi a le experimenta, argumentându-le.

Avantajele metodei: • fenomenele sunt cunoscute prin „descoperire” proprie; • utilizarea cunoştinţelor anterioare; • stimulează activitatea de grup.

EVALUAREA

Evaluarea va avea un caracter predominant formativ, facilitând motivarea învăţării , evidenţiind progresul unui elev sau diagnosticând lacunele şi obstacolele sale în învăţare. Aceasta are ca scop principal furnizarea feed-backului necesar în vederea creşterii performanţei şcolare.

Evaluarea formativă trebuie să fie un proces continuu, permanent şi va consta în pregătirea unor fişe de lucru, referate, proiecte, portofolii şi activităţi practice.

Evaluarea autentică este un concept relativ nou şi se referă la evaluarea performanţelor elevilor prin sarcini de lucru complexe. Modul de administrare a evaluării autentice nu este unul strict formal. Elevii vor rezolva sarcinile nu numai în clasă, ci şi acasă, iar perioada de timp este flexibilă: de la câteva ore/zile , până la câteva luni sau chiar un an şcolar (portofoliul). Evaluarea autentică are în vedere atât aprecierea procesului care conduce la realizarea sarcinii, cât şi evaluarea produsului final.

Evaluarea autentică se realizează prin metodele complementare:

A. Observarea sistematică a comportamentului elevilor, în timpul activităţii didactice, furnizează o serie de informaţii , greu de obţinut pe alte căi. Pentru a înregistra aceste informaţii, profesorul are la dispoziţie:

33

o fişa de evaluare (calitativă); o scara de clasificare; o lista de control/verificare.

Prin observarea sistematică se facilitează obţinerea ( observarea) comportamentelor în relaţie cu finalităţile propuse:

Finalităţi Comportamente Cunoştinţe şi capacităţi Atitudinea faţă de desfăşurarea unei activităţi Atitudini sociale Atitudini ştiinţifice Interese Aprecieri Adaptări/ajustări

• Vorbire, ascultare, realizarea unor investigaţii referitor pe baza surselor disponibile;

• Eficienţa planificării, utilizarea resurselor,

demonstrarea unor abilităţi precum: iniţiativa, creativitatea, perseverenţa, încrederea în sine;

• Respect faţă de norme, instrucţiuni, lege, respectul

faţă de ceilalţi; dorinţa de a contribui la soluţionarea unor probleme ale grupului;

• Receptivitate faţă de nou, sensibilitate la relaţii de tip

cauză-efect; creativitate; • Urmărirea atitudinilor, pentru diferite activităţi

educaţionale, estetice, ştiinţifice, de protecţie a mediului;

• Exprimarea unor sentimente de apreciere şi satisfacţie pentru natură;

• Relaţia cu colegii, reacţia la laudă şi critici, reacţia faţă de autoritatea profesorului, emotivitatea, adaptarea socială.

B. Investigaţia Activitatea durează una-două ore de curs şi se desfăşoară astfel: elevul primeşte o

sarcină prin instrucţiuni precise, pe care trebuie să o înţeleagă şi apoi să o rezolve demonstrând o serie de cunoştinţe şi capacităţi. Investigaţia reprezintă o posibilitate pentru elev de a aplica în mod creativ cunoştinţele şi de a explora situaţii noi.

Se recomandă ca notarea să se realizeze holistic, dar separat pentru fiecare din următoarele domenii:

• strategia de rezolvare, • aplicarea cunoştinţelor , principiilor, regulilor, • acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor, • claritatea argumentării şi forma prezentării.

C. Proiectul, reprezintă o activitate mai amplă care începe în clasă prin definirea şi înţelegerea sarcinii, eventual şi prin începerea rezolvării acesteia, se continuă acasă pe parcursul câtorva zile sau săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul, şi se încheie tot în clasă prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului realizat.

Printre capacităţile care se evaluează în timpul realizării proiectului enumerăm: • alegerea metodelor de lucru; • utilizarea corespunzătoare a bibliografiei;

34

• utilizarea corespunzătoare a resurselor disponibile; • corectitudinea soluţiei; • organizarea materialului într-un raport; • calitatea prezentării.

D. Portofoliul

Portofoliul reprezintă un instrument de evaluare complex, care include rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare. Acesta este „cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul. W.Popham, face următoarea paralelă între caracteristicile portofoliului şi ale unui test scris:

Portofoliul Testul -Angajează elevii în evaluarea programului propriu şi furnizează un feed-back formativ -Măsoară achiziţiile fiecărui elev,dar permite şi evaluarea diferenţelor dintre elevi -Reprezintă o metodă colaborativă de evaluare -Unul dintre scopuri este autoevaluarea -Evaluează achiziţiile, efortul şi atitudinea -Realizează o legătură foarte bună între predare-învăţare-evaluare

-Elevii primesc note, cu puţine explicaţii din partea profesorului -Evaluează toţi elevii în aceeaşi manieră -Evaluarea nu este colaborativă -Autoevaluarea nu reprezintă un scop -Evaluează doar achiziţiile -Separă evaluarea de predare şi învăţare

Structura portofoliului este definită de către profesor, dar elevii au libertatea să pună în

propriul portofoliu materialele pe care le consideră necesare şi reprezentative pentru sine. În evaluarea portofoliului, profesorul trebuie să aibă în vedere:

• să se asigure că portofoliul este realizat de către elev şi nu de către o altă persoană;

• să colecteze şi să arhiveze anumite portofolii pentru realizarea de comparaţii între generaţii;

• să ceară elevilor să-şi facă autoevaluarea protofoliilor; • să informeze părinţii asupra portofoliului elevilor.

E. Autoevaluarea

Elevii au nevoie să se autocunoască. Aceasta le va da încredere în sine şi îi va motiva pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Profesorul îi va ajuta pe elevi să-şi dezvolte capacităţile de autoevaluare, să-şi compare nivelul la care au ajuns în raport cu obiectivele şi standardele educaţionale şi să-şi impună un program propriu de învăţare.

35

Rezultatele evaluării reprezintă indicatorul cel mai relevant privind calitatea şi eficienţa procesului didactic. Nicolae Ilinca include „produsele” activităţii de instrucţie şi educaţie în patru categorii:

• Cunoştinţe dobândite:

-memorarea unor fapte, evenimente, procese, date, trebuie să fie urmată de reproducerea, aplicarea, transferul, efectuarea unor operaţii logice asupra conţinutului asimilat, respectiv : analiză, comparaţie, sinteză, generalizări, clasificări.

• Dezvoltarea capacităţilor intelectuale, are în vedere: -deprinderea elevilor de a gândi; -modul în care gândesc elevii; -disponibilitatea elevilor pentru formarea continuă. Acest criteriu este relevant în aprecierea eficienţei activităţii didactice.

• Capacitatea de aplicare a cunoştinţelor , rezidă în: -reuşita elevilor de a-şi însuşi cunoştinţele noi, mai complexe; -folosirea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea unor probleme teoretice, în acţiuni practice.

Trăsăturile de personalitate şi conduita elevilor se transpun în atitudini şi convingeri pe fond afectiv, care le pot influenţa randamentul şcolar.

36

NOŢIUNI ELEMENTARE

SUPORT TEORETIC ŞI SUGESTII METODOLOGICE

37

PLANETA VIE

Terra, a treia planetă de la Soare, ne împărtăşeşte cu generozitate din tainele ei. Frumoasa planetă albastră lasă ca viaţa să înflorească în lumea ei de patru miliarde de ani.

În demersul lor, cercetătorii din toate domeniile aduc date ale cunoaşterii ştiinţifice care permit o abordare globală a planetei vii, Pământul.

Conţinutul informaţional adus de diferite ştiinţe reface ca într-un imens puzzle, imaginea singurei planete locuite din Universul deschis cunoaşterii noastre.

Perceput ca un macrosistem caracterizat prin complexitate şi dinamism, mediul se află sub semnul schimbării. Elementele care îl compun sunt angajate în relaţii de interacţiune, fiind necesară şi cunoaşterea acestora.

"Omul este deopotrivă creatura şi creatorul mediului său care-i asigură existenţa fizică şi îi oferă posibilitatea unei dezvoltări intelectuale, morale, sociale şi spirituale. În lunga şi laborioasa evoluţie a rasei umane pe Pământ a sosit momentul în care, graţie proceselor mereu mai rapide ale ştiinţei şi tehnicii, omul a căpătat puterea de a transforma mediul său în diverse feluri şi de o manieră fără precedent. Cele două elemente ale mediului său, elementul natural şi cel pe care el singur şi l-a creat, sunt indispensabile fericirii sale şi folosirii drepturilor sale fundamentale, inclusiv dreptul la viaţă." (Declaraţia asupra mediului. Conferinţa ONU, Stockholm, 1972)

• Care sunt mecanismele prin care organismele se adaptează la mediul aflat la rândul său în schimbare?

• Cum influenţează factorii de mediu biosfera? • Care este rolul omului în păstrarea şi protejarea mediului înconjurător? • Care sunt principalele probleme de mediu ce ameninţă planeta?

Acestea sunt doar câteva întrebări la care cei care au în zona lor de interes cunoaşterea şi protecţia mediului înconjurător, trebuie să găsească răspunsuri.

Vom avea astfel date despre poluare, încălzirea gobală, schimbările din mediul natural de viaţă al vieţuitoarelor, defrişarea nejustificată, colectarea şi depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor şi alte aspecte care alterează calitatea mediului şi a vieţii.

Marea conferinţă ONU de ecologie de la Rio din 1992 a adus în actualitate conceptul de biodiversitate, relevând faptul că pentru supravieţuirea civilizaţiei noastre este necesară menţinerea tuturor formelor de viaţă de pe pământ. S-au făcut ca atare recomandări ţărilor să dezvolte programe de protejare a naturii, sub toate aspectele

Protecţia naturii a devenit astfel una dintre preocupările majore ale organelor internaţionale, ONU, UE, Consiliul Europei etc., iar statele au pus în aplicare recomandările lor prin intensificarea creării de parcuri naţionale, rezervaţii naturale şi alte forme de protecţie,

conform legislaţiilor internaţionale elaborate în acest scop. Deşi în România a existat preocuparea de protejare a naturii

încă din primele decenii ale secolului trecut, ea trebuie intensificată pentru a atinge cerinţele internaţionale, pentru a veni în întâmpinarea eforturilor de armonizare a politicilor de mediu la nivel larg.

La început nomad, apoi vânător şi culegător, omul s-a sedentarizat şi a pus bazele agriculturii şi zootehniei care au iniţiat marile transformări ale Terrei. Distrugerea mediului natural şi mai

38

ales a pădurii a provocat regresul sau dispariţia unor specii de plante şi animale. Despădurirea a fost urmată de eroziunea solului, scurgeri superficiale, păşunat excesiv şi alte asemenea procese. Efectul despăduririi a fost perfect ilustrat de Chateaubriand: "Pădurile preced civilizaţia şi deşerturile îi urmează". În Europa, efectul creşterii demografice accentuate (de la 165 milioane în anul 1789 la 700 milioane în anul 2000) este rezultatul creşterii economice rapide. Nivelul de viaţă foarte ridicat al europenilor se traduce în practică printr-un consum important de spaţiu natural (căi de comunicaţii, parcări, construcţii urbane, rezidenţe secundare, utilităţi etc), ca şi printr-o poluare şi un consum ridicat de energie. Efectul combinat al acestor doi factori, creşterea demografică şi creşterea economică determină, concomitent, reducerea cantitativă şi calitativă a spaţiului natural şi implicit a calităţii factorilor de viaţă.

România este una dintre puţinele ţări europene în care suprafaţa pădurii scade. Defrişarea vegetaţiei forestiere virgine, viguroase şi stabile, ce acoperea odinioară 75-80% din suprafaţa României, faţă de circa 26%, cât a mai rămas în prezent artificializată, prost gestionată, poluată, bolnavă şi hăcuită, a dus la dezlănţuirea eroziunii şi la modificarea regimului climatic, efecte care, astăzi, se întorc asupra noastră ca un bumerang.

Despădurirea are urmări grave pentru ambianţă, adesea ireversibile, deoarece nu există frâne care să oprească amploarea proceselor negative dezlănţuite.

“Povestea Pământului” are însă şi capitole luminoase, pentru care umanitatea trebuie să manifeste un comportament responsabil.

Conform Principilui I, din Declaraţia de la Rio (2002), fiinţele umane se află în centrul

preocupărilor pentru dezvoltarea durabilă. În baza acestei “abordări antropocentrice”, protecţia vieţii sălbatice sau a altor resurse

naturale nu reprezintă un scop în sine, ci mai degrabă o necesitate pentru a asigura o calitate superioară, durabilă a vieţii umane.

39

Zile importante de acţiune pentru conservarea şi protejarea vieţii pe Terra

22 Aprilie Ziua Pământului

21 Iunie Ziua Soarelui

5 Iunie Ziua Mediului

18 Decembrie Ziua Mondială a Biodiversităţii

10 Decembrie Ziua Mondială a Drepturilor Omului

11 Iulie Ziua Mondială a Populaţiei

40

AERUL

d

co

c t s

p

Aerul se află de jur împrejurul Pământului formând un înveliş continuu cu o grosime medie de 50 de km., mai gros la ecuator şi mai subţire la poli, formând ATMOSFERA. Atmosfera are aceeaşi formă cu Pământul şi rămâne la suprafaţa acestuia datorită forţei de gravitaţie.

Aerul este format dintr-un amestec de gaze după cum urmează:

• Oxigen 20,93% volum - 23% masa • Azot cca. 78% volum • Argon 0,93% volum • Dioxid de carbon 0,03% - 0,07% (in zonele industrializate) • În afară de gaze în atmosferă se mai găsesc vapori de apă, particule de praf,

microorganisme, cristale de gheaţă.

1. Oxigenul Determină în cea mai mare măsură însuşirile fizice şi chimice ale aerului, însuşiri care fac

in acesta un adevărat scut protector, la adăpostul căruia se desfăşoară viaţa pe Pamânt. Prezintă o deosebită importanţă biologică, fiind răspunzător de procesele fundamentale

are au loc la nivelul regnului animal sau vegetal, dar şi un constituent important al materiei din rganismele vii.

2. Azotul

Este gazul cel mai răspâdit în atmosfera terestră. Molecula azotului este cea mai stabilă dintre ombinaţiile azotului. Azotul are un rol foarte important pentru viaţa plantelor şi animalelor, fiind constituentul uturor celulelor vii, proteinelor şi acizilor nucleici. Animalele şi plantele nu pot asimila direct azotul din aerul atmosferic; ele au nevoie de azot ub formă de săruri solubile pe care plantele le iau din sol.

3. Argonul Este al treilea component al aerului. Nu are un rol ecologic deosebit. 4. Dioxidul de carbon Este principalul purtător al carbonului în natură. Circuitul carbonului cuprinde toate

rocesele prin care carbonul trece în atmosferă, în oceane şi în corpul vieţuitoarelor. Dioxidul de carbon (CO2) provine din:

• arderea combustibililor; • putrezirea plantelor, animalelor şi a bacteriilor moarte; • erupţiile vulcanilor; • respiraţia vieţuitoarelor.

41

Ziua, concentraţia de CO2 scade datorită fotosintezei, iar noaptea creşte, datorită respiraţiei vieţuitoarelor şi absenţei fotosintezei. Dioxidul de carbon este un component important, care participă la procesul de fotosinteză, proces prin care plantele verzi convertesc energia solară în energie chimică, stocată ca material organic.

În straturile superioare ale atmosferei se găseşte ozonul, care acţionează ca un filtru, absorbind radiaţiile solare. Acelaşi ozon aflat în concentraţie mare la altitudini mai mici de 11 km., poate fi dăunător pentru sănătate. Subţierea stratului de ozon reduce protecţia naturală a pământului şi constituie un pericol pentru întreaga planetă.

Consecinţele deprecierii stratului de ozon

• Slăbirea sistemului imunitar, apariţia cancerului de piele, a cataractelor şi chiar orbire, arsuri ale zonelor expuse la soare, îmbătrânirea pielii, etc.

• Actionează asupra structurii ADN ducând la modificări în ecosistemele acvatice şi terestre cu implicaţii majore în echilibrul trofic.

• Modificări ale temperaturii atmosferice.

Aerul este incolor. Culoarea atmosferei este determinată de prezenţa vaporilor de apă, a prafului, a microorganismelor. Aerul se află în continuă mişcare datorită diferenţelor de temperatură între diferite zone ale pământului. Aerul cald se ridică, locul lui fiind luat de aerul rece.

Dacă atmosfera ar dispărea Pământul ar deveni o planetă a tăcerii înconjurată de un abis întunecat. Temperatura la suprafaţa pământului ar fi de 100 grade Celsius. Razele soarelui ar pârjoli uscatul, iar apa mărilor ar fierbe. Pe timpul nopţii temperatura ar coborî sub – 100˚ Celsius iar gerul ar putea congela fundul oceanelor. POLUAREA AERULUI

În urma activităţii oamenilor în atmosferă sunt eliberate

zilnic uriaşe cantităţi de praf, gaze toxice, fum, gaze de eşapament, etc. Toate acestea contribuie alături de vaporii de apă, dioxidul de carbon şi ozon (aflat la altitudini mai mici de 11 km.) la crearea şi accentuarea efectului de seră. Datorită acestui efect, temperatura este în prezent mai mare cu circa 30˚ Celsius.

Unul dintre factorii cei mai poluanţi este

monoxidul de carbon. Ce este monoxidul de carbon? Monoxidul de carbon (CO)- este un gaz incolor,

inodor si insipid, care arde cu flaca albastra, stralucitoare, dar nu intretine arderea.Este cel mai frecvent poluant al aerului. Emisiile totale de CO din atmosfera le depăsesc pe cele ale celorlalţi poluanţi la un loc.

42

Prezenţa monoxidului de carbon în aer se datorează următoarelor procese :

1. arderea incompletă a cărbunilor sau a compuşilor cu carbon (sobe, motoare cu ardrere internă);

2. emanaţii de gaze rezultate în urma proceselor care au loc în industria metalurgică; 3. descompunerea, la temperaturi foarte înalte, a dioxidului de carbon (incendii ale

pădurilor, experimente nucleare, etc.).

Ce efecte are expunerea organismelor vii la acţiunea monoxidului de carbon ? Efectul toxic al CO asupra organismului este determinat de reacţia CO cu hemoglobina

din sânge (Hb). În mod normal, hemoglobina funcţionează în sânge ca un sistem transportor de oxigen de la plămâni la celule.

Expunerea îndelungată a oamenilor sau animalelor la CO poate să producă schimbări morfologice la nivel de inimă şi creier. Expunerea de scurtă durată la concentraţii mici de CO produc efecte asupra sistemului nervos central, vascular şi respirator.

Pe lângă activitatea oamenilor există şi surse naturale de poluare: erupţiile vulcanice, incendiile din păduri, eroziunea solului. Iată câteva din urmările efectului de seră:

• se va schimba aspectul vremii la nivel global • oceanele se vor încălzi, se vor topi gheţarii, va creşte nivelul apei şi

numeroase localităţi aflate pe malul mărilor şi oceanelor vor fi inundate. • vor alterna perioade de secetă cu cele de ploi torenţiale, vor avea loc

numeroase inundaţii, uraganele se vor înteţi.

Aerul poluat are efecte nocive şi asupra sănătăţii oamenilor. Un om inhalează în medie, zilnic, 1.5 cm3 de aer în timp ce consumul de apă nu depăşeşte 2,5 kg., iar cel de alimente 1,5 kg.

Nu numai compoziţia chimică a aerului influenţează sănătatea omului ci şi proprietăţile

sale fizice (temperatura, umiditatea, curenţii de aer, presiunea). Cum am putea contribui la combaterea poluării atmosferice ? Participarea cât mai multor ţări la : „ European Car Free Day".

Prima dată ziua fără transport locală a avut loc în timpul

"săptamănii transportului verde" în Bath in 1995; apoi în 1997 a fost organizată această zi la nivel naţional în Marea Britanie.

În Franţa "In Town, Without My Car!" s-a născut în 1997 în oraşul La Rochelle şi repede s-a raspândit în toată ţara.

Alte ţări au copiat această acţiune şi acum sunt întrunite sub drapelul European Car Free Day".

Pe 22 septembrie 1999 au participat 66 de oraşe franceze şi 92 de comunităţi italiene. Teritorii fără transport au fost stabilite în cea mai mare parte în centrele oraşelor,

permiţând locuitorilor să descopere oraşul natal pe jos, cu bicicleta sau cu transportul public. În jur de 22 de milioane de oameni au participat în această campanie.

Conform sondajelor efectuate mai mult de 85% din locuitori doresc să participe regulat la asemenea acţiuni în viitor.

43

În Paris au fost închise 44 de drumuri pentru circulaţia rutieră şi oamenii au fost plăcut impresionaţi când au văzut cât de liniştit a devenit oraşul lor pentru câteva ore fără trafic. Alte sondaje au remarcat că 44% din locuitori doresc o asemenea zi în fiecare săptămână.

Pe data de 22 septembrie 2000 aproape 800 de oraşe şi orăşele din 23 de ţări din Europa şi din afara ei au închis străzile centrale pentru traficul rutier ca experiment pe o singură zi - "Ziua europeană fără transport", care se mai numea "În oraş fără maşina mea". Printre acestea se numără şi multe oraşe din România.

Din iniţiativa Comisiei Europene începând cu 2002 a fost celebrată „Săptămâna Mobilităţii Europene” (16-22 septembrie) cu scopul de a promova soluţiile de transport durabil în oraşele europene şi a conştientiza populaţia cu privire la beneficiile potenţiale pentru mediu, sănătate şi calitatea vieţii. În România s-au remarcat activităţile organizate în Bucureşti, Sibiu, Râmnicu Vâlcea.

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc, colectează, captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă.

Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată.

Influenţând oamenii să folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ajută de asemenea la îmbunătăţirea calităţii aerului urban.

Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice.

Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre, precipitatori electrostatici.

Acţiuni guvernamentale pentru combaterea poluării
Diferite ţări au impus standarde în legislaţie cu privire la
nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scăzute pentru a proteja sănătatea publică. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate limitele de emisie a substanţelor poluante în atmosferă astfel încât standardele de calitate ale aerului să fie atinse.

În martie 1985 s-a adoptat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Stratul de ozon.Aceasta a fost renegociată în anul 1990 şi la ea au aderat până în prezent 49 de ţări.

N.B. Implicaţi elevii în activitatea de căutare pe Internet a altor acţiuni pentru reducerea poluării precum şi a altor acte legislative care reglementează activitatea în acest domeniu.

ŞTIAŢI CĂ…

Pădurea este numită „plămânul verde al planetei ” deoarece prin procesul de fotosinteză elimină în atmosferă oxigen şi absoarbe dioxidul de carbon. Razele soarelui străbat atmosfera fără a o încălzi. Ele încălzesc suprafaţa pământului (uscat, mări, oceane) de la care se încălzeşte aerul din straturile inferioare şi apoi cel din straturile superioare ale atmosferei. Atmosfera se încălzeşte deci, de jos în sus. În lume există peste 16.000 de instalaţii care transformă forţa vântului (energia eoliană) în energie electrică. Cele mai numeroase instalaţii de acest fel se găsesc în S.U.A. şi Canada.

44

Orice megawatt produs de o centrală poate economisi circa 200.000 de tone de păcură şi poate reduce emisiile de CO2 în atmosferă, cu 500 de tone. În viitor, dacă încălzirea planetei noastre continuă în acelaşi ritm, din oraşul New York nu se vor vedea decât vârfurile zgârâie-norilor, restul va fi înghiţit de oceanul planetar.

Zile importante de acţiune pentru conservarea şi protejarea atmosferei

15 Mai Ziua Internaţionlă de Acţiune pentru Climă

16 Septembrie Ziua Internaţională a Stratului de Ozon

14 Decembrie Ziua Internaţională de Protest Împotriva Reactoarelor Nucleare

23 Martie Ziua Mondială a Meteorologiei

45

SOLUL

Solul este, conform DEX ,,strat afânat, moale şi friabil de la suprafaţa scoarţei pământeşti, care constituie mediul de viaţă al plantelor şi animalelor; suprafaţa pământului, pământ, teren.

Ştiinţa care se ocupă cu studiul solului este PEDOLOGIA (geografie).

Azi, datorită tehnicii avansate, cu ajutorul sateliţilor se culeg date importante şi precise despre sol. Au apărut captatori magnetici şi electromagnetici care permit

obţinerea de informaţii chiar din adâncurile Pamântului, iar echipe multidisciplinare formate din specialişti din geologie, geomorfologie, pedologie, hidrologie, ecologie realizează scenarii de viitor în cadrul unei modelări globale.

Repartiţia solurilor corespunde unor reguli stricte de identificare. Procesul a luat fiinţă acum 125 de ani prin intermediul lucrărilor pedologului rus Vassili Dokuchaev (1846-1903). El a demonstrat că solurile se formează şi sunt dispuse în funcţie de tipul de rocă, climat, relief, organisme vii. La toate acestea adăugându-se şi funcţia timp, adică ,,vârsta peisajelor”.

Solul este foarte divers. În alcătuirea lui intră: -particule anorganice care provin din alterarea rocilor; -particule organice, ele provin din substanţe vegetale şi animale descompuse (bacterii,viermi, insecte, rădăcini,etc.). Aceste particule contribuie la formarea humusului ce dau fertilitate solului. -apă; -gaze; Solurile s-au format într-o perioadă lungă de timp. Ele au culori diferite: -albăstrii, în ţinuturile polare; -negre, în ţinuturile temperate; -roşii-cărămizii, în zonele calde cu anotimp secetos. Dacă aceste calităţi ale solului nu ar exista, Pământul ar fi la fel de steril ca şi planeta

Marte. Omul a folosit solul pentru a-l cultiva şi a produce hrana necesară. Agricultura e foarte

legată de soluri. Pe sol, omul îşi desfăşoară cea mai mare parte a activităţii lui, dar nu de puţine ori

neglijenţele pe care le-a manifestat prin despăduriri masive, practicarea păşunatului excesiv au dus la distrugerea acestuia prin eroziune.

În ţinuturile cultivate de om, schimbările survenite în relief sunt mai active, eroziunea şi depunerile pot căpăta viteze îngrijorătoare.

Un centimetru de sol se formează în zeci, sute de ani, dar solul şi humusul pot fi pierdute într-un an.

Un kilogram de sol conţine în general: -circa 0,78 kg substanţe minerale -circa 0,015 kg aer -circa 0,15 kg de apă. Pe Glob există zone întinse lipsite de condiţii necesare pentru formarea solului, de

exemplu: deşerturile, gheţurile. Răspândirea lor depinde de zonele de climă, de vegetaţie şi relief.

46

Există mai multe tipuri de soluri: -podsolurile-unde cresc pădurile de conifere, foioase, -la câmpie-soluri de culoare brun-închisă sau neagră, -în zonele mediteraneene-soluri brune sau roşii, -cernoziomurile-soluri de o mare fertilitate. Proprietăţile solului: 1. Culoarea- ne dă informaţie despre modul cum

s-a format şi ce compoziţie are.Variaţia de la alb la negru, prin brun, până la negru redă creşterea conţinutului de humus. În zonele calde şi umede culorile galben şi roşu indică prezenţa unor compuşi ai fierului.

2. Textura- se referă la proporţia în care argila, nisipul, praful fac parte din compoziţia solului.

3. Structura- reprezintă modul în care particulele solide se grupează în agregate de mărimi şi forme diferite cu ajutorul unor lianţi din sol.

4. PH-ul- reprezintă concentraţia în ioni de H din componenţa solului, raportată la ionii de hidroxil(OH).

POLUAREA SOLULUI

Poluarea nu se manifestă doar în zonele populate, ea şi-a întins ,,tentaculele” chiar şi în zonele nelocuite, până în Antarctica.

În zonele foarte dezvoltate ale societăţii umane, aerul, apa, solul, sunt invadate de reziduuri care depăşesc puterea naturală de transformare şi de integrare în factorii de mediu, care devin inutilizabili de către om.

Pe sol se adună cantităţi mari de gunoaie provenite din oraşe sau din deşeuri industriale, care ajung uneori să aibă consecinţe directe asupra aşezărilor omeneşti.

Poluarea cu reziduuri Reziduurile ajung să polueze solul şi degradează terenurile

tocmai acolo unde acestea sunt mai fertile. Solul este ,,locul de întâlnire’’ al poluanţilor: pulberile din

aer, gazele toxice dizolvate în atmosferă şi care se întorc în sol, apele de infiltraţie care impregnează solul cu poluanţi antrenânpoluate care infestează suprafeţele inundate sau irigate.

du-le spre adâncime, râurile

O mulţime de reziduuri solide sunt depozitate sau pur şi simplu aruncate la întâmplare pe sol. De exemplu alunecarea de steril din Anglia a îngropat case şi oameni, în urmă nemaifiind vorba despre posibilitatea de regenerare a naturii.

47

Poluarea cu pesticide Pesticidele sunt substanţe chimice utilizate pentru combaterea speciilor dăunătoare

agriculturii. Odată cu distrugerea dăunătorilor sunt distruse şi alte vieţuitoare. Pesticidele cu grad mare de toxicitate sunt:hidrocarburile clorurate şi ierbicidele.

După toxicitate pesticidele pot fi:extrem de toxice, puternic toxice, moderat toxice, slab toxice.

Din atmosferă, pesticidele pot ajunge din nou pe sol sau râuri, lacuri şi mări. Poluarea cu îngrăşăminte Din cauza dezvoltării agriculturii, îngrăşămintele se folosesc în cantităţi foarte mari. Ca

urmare a folosirii lor, o parte rămân în sol şi sunt antrenate prin ape ajungând în râuri şi în apele freatice.

Ploile acide Ploaia acidă conţine acizi tari, derivaţi din substanţele care poluează atmosfera. Ea cade

pe sol unde se produc modificări în compoziţia chimică a acestuia.Unele soluri sunt mai sensibile la ploile acide decât altele:

-regiunile cu soluri sărace în calcare acoperite cu strat subţire de sol sunt cele mai sensibile;

-regiunile cu soluri puternic alcaline neutralizează aciditatea ploilor. Se poate concluziona că ,din păcate, solul este locul de întâlnire al poluanţilor.De aceea

educaţia cetăţenească în favoarea protecţiei mediului este cea mai ingenioasă soluţie tehnică de remediere a poluării.

CUM PROTEJĂM SOLUL? România a semnat Convenţia pentru combaterea deşertificării, care a fost ratificată de

Parlament prin Legea 629/1997. De la acea dată au fost întreprinse următoarele acţiuni: ¤ A fost elaborat un Proiect de Hotărâre al Guvernului pentru organizarea şi

funcţionarea Comitetului Naţional Român pentru Deşertificare. ¤ A fost elaborată Strategia naţională şi Programul de acţiuni privind combaterea

deşertificării, degradării terenurilor şi a secetei. ICPA- Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie- a participat la

demararea cercetărilor în cadrul programului punând la dispoziţie date privind seceta pedologică. Baza de date a ICPA include date privind indicatorii hidrofizici ai solului pentru circa 6000 de profile de sol reprezentative din ţară. ŞTIAŢI CĂ:

• şi animalele pot eroda solul? Ele deplasează solul fără intenţie şi astfel îşi ameninţă propriul habitat.

• caprele pot produce pagube însemnate în regiunile deluroase distrugând vegetaţia şi implicit solul?

• într-un metru cub de sol fertil pot trăi mai mult de un milion de organisme, acestea formând humusul?

• eroziunea solului poate fi oprită prin faptul că solul nu se ară de-a lungul conturului şi al denivelărilor acestuia, ci transversal? Astfel apa nu se scurge fără obstacole, iar solul afânat rămâne în bazdă.

• cea mai sigură protecţie împotriva eroziunii solului este covorul vegetal compact?

48

Zile importante de acţiune pentru conservarea şi protejarea solului

18 Septembrie Ziua Mondială a Geologilor

17 Aprilie Ziua Pământului

17 Iunie Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării

49

Apa

Apa este elementul cel mai des întâlnit pe Pământ.

Din spaţiu, Pământul pare o uriaşă minge albastră, datorită cantităţii de apă care acoperă 71% din suprafaţa sa. Totalitatea apelor de pe glob formează hidrosfera.

Hidrosfera cuprinde, concomitent, atât toate stările

de agregare ale apei (vapori de apă, apă şi gheaţă), cât şi formele sub care aceasta se află (gheţari, oceane şi mări,

râuri, lacuri,

ape subterane, apa din

sol, apa din atmosferă). Molecula de apă (H2O) prezintă o proprietate specială în condiţiile termice ale Terrei: se poate afla simultan în toate cele trei stări de agregare (lichid, solid, gazos). Această comportare neobişnuită este datorată diferenţei mici dintre temperatura de fierbere (100°C) şi cea de îngheţ (0°C). În condiţiile termice de la suprafaţa scoarţei terestre, dar şi din interiorul acesteia, se realizează uşor trecerea dintr-o stare de agregare în alta. În acest fel are loc circuitul apei în natură.

Trecerea apei dintr-o stare în alta face să apară: norii, ceaţa, ploaia, grindina, roua, bruma, zăpada, poleiul.

Volume de apă acumulate

în rezervoarele circuitului natural al apei [2]

Rezervor Volumul de

apă (milioane

km³)

Procent din total

Oceane 1370 97,25 Calote glaciare şi gheţari 0029 02,05

Apă subterană 0009,5 00,68 Lacuri 0000,125 00,01 Umiditate în sol 0000,065 00,005 Atmosferă 0000,013 00,01 Cursuri de apă 0000,0017 00,001 Biosferă 0000,0006 00,00004

50

Durata medie de înmagazinare a apei în diferite rezervoare [3]

Rezervor Durată medie de înmagazinare a apei

Oceane 3.200 ani Gheţari 20 – 100 ani Strat sezonier de zăpadă 2 – 6 luni

Umiditate în sol 1 – 2 luni Apă subterană de mică adâncime

Apă subterană de mare adâncime 100 – 200 ani

Apa este o componentă indispensabilă a vieţii. Fiinţele vii nu pot supravieţui în absenţa apei, toleranţa la deshidratare depinzând de specia respectivă.

Un om consumă în medie 3 l apă/zi, iar corpul său are un conţinut de 60-70% apă. Dacă ne raportăm la regnul vegetal, apa este conţinută în: salate, castraveţi,

andive (95%) sau în roşii şi morcovi (90%). Merele conţin 85% apă, cartofii 80%, fasolea şi mazărea 10%.

Cămilele îşi pot produce traversând deşertul, aproximativ 40 l apă prin oxidarea grăsimilor ce se găsesc în cocoaşă.

Toate animalele, ca şi omul, posedă modalităţi de procurare a apei. Pe glob există cantităţi enorme de apă. Apa face un circuit permanent în natură. Numai un procent mic reprezintă apa dulce (potabilă), cele mai mari rezerve de apă, mările şi oceanele au apă sărată. Acest mic procent de apă dulce nu este distribuit în mod

egal în toate zonele lumii, ceea ce face ca în unele ţări, această sursă a vieţii să fie foarte scumpă (se pare că în prezent, aproape 1 miliard de oameni nu au acces la apă potabilă).

De ce nu putem bea apă de mare? Răspunsul este la îndemână dacă se cunoaşte

compoziţia apei de mare. Aceasta conţine săruri. O cantitate de 100 g săruri provenite prin consumarea apei de mare, ajunsă în sânge poate genera adevărate accidente. Peştii au un aparat de desalinizare care se află la nivelul branhiilor unde, celulele specializate preiau din sânge sărurile şi împreună cu un mucus foarte concentrat le eliberează în mediul înconjurător.

Omul a folosit apa în diferite scopuri, încă din cele mai vechi timpuri. La început a

folosit-o pentru a bea, a se spăla, a prepara mâncare, apoi pentru agricultură şi industrie, ajungând să construiască hidrocentrale pentru obţinerea curentului electric. Apa i-a dat omului şi resurse de trai: alge, peşti, mamifere acvatice, pescuitul fiind una dintre primele îndeletniciri ale omului primitiv.

Necesarul zilnic de apă al omului este aproximativ de 1,5-2 litri consumată ca atare, dar

pentru curăţenia corporală omul foloseşte zilnic aproximativ 40 litri de apă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră ca optim pentru acoperirea acestor nevoi, o cantitate de 100 litri în 24 ore.

51

Apa este folosită astfel : toalete 33 % • chiuvete şi baie 48 % • curăţenie 10 % • gătit şi băut 1%.

La nivel mondial, datorită creşterii populaţiei globului, accelerării procesului de urbanizare şi a creşterii confortului vieţii moderne, se înregistrează o cerere crescută de apă. De aceea, apa trebuie gospodărită cu mare grijă şi să se acorde o importanţă deosebită calităţii apei potabile.

Am învăţat despre organismul uman (adult) că este format din 70% apă. Înţelegem că oamenii, pentru a se păstra sănătoşi trebuie să păstreze în corpul uman, ca într-un rezervor, cel puţin 70% apă.

Înrucât poluarea apelor determină schimbarea mediului de viaţă de pe planetă, acest aspect constituie o temă de interes pentru mişcarea ecologistă. Se are în vedere asigurarea calităţii apei pe care o consumă omul deoarece ea afectează starea de sănătate. Este necesară o selecţie atentă a lichidelor şi alimentelor pe care le consumă omul , având în vedere că ele conţin într-o anumită măsură diferiţi compuşi chimici. S-a demonstrat că organismul uman trebuie să păstreze 70% apă pentru a funcţiona la parametri normali. Dacă cantitatea de apă scade sub acest procent, centrul din creierul uman care reglează metabolismul apei, declanşază setea. În condiţiile în care aceste semnale sunt ignorate, este afectată starea de sănătate a organismului uman.

APA MISTERIOASĂ Istoria dovedeşte că oamenii au cunoscut şi valorizat proprietăţile curative ale apei. De la desenele rupestre care reprezentau într-o formă simplificată importanţa apei în vindecarea rănilor, de la exemplele de folosire terapeutică a apei, aşa cum reies din scrierile biblice, până în epoca modernă în care s-a dovedit ştiinţific efectul curativ al terapiilor cu apă, ,,povestea apei”se încarcă de conţinuturi fascinante. Realizând numeroase experimente Masaru Emoto concluzionează: ,,Apa este un element viu, capabil să interacţioneze cu ambientul natural şi cu fiinţele vii. Deţin dovezi ştiinţifice că apa percepe sentimentele noastre, emoţiile, cuvintele, rugăciunile, ascultă muzică şi reacţionează în mod divers la aceşti stimuli, ca şi când ar putea să-i aprecieze valorile.” După ce în apropierea unor eprubete cu apă s-au rostit mesaje pozitive, respectiv mesaje negative şi apa a fost îngheţată, s-a constatat că formele cristalelor obţinute au fost diferite: armonioase, geometrice, respectiv asimetrice şi contorsionate. O altă dovadă că apa este influenţată de emoţiile şi gândurile noastre este obţinerea aceloraşi forme armonioase, geometrice, în cadrul unui experiment de cercetare a apei din sanctuarul creştin de Lourdes. Este interesant să urmărim, preocuparea religiilor lumii de a cultiva emoţii şi gânduri pozitive, acceptând ideea că organismul unui om reacţionează diferit la stimuli pozitivi şi negativi.

52

Poluarea apei Apa din natură trebuie sã fie curată, adică să nu conţină substanţe toxice, dăunătoare

vieţii. Apa din jurul fabricilor, fermelor de animale, oraşelor mari este poluată. În râurile poluate, plantele sunt primele care dispar, apoi încep să moară şi animalele cu cea mai mică rezistenţă, cum ar fi peştii. Uneori, în urma unor greşeli, se evacuează în ape reziduuri otrăvitoare în cantităţi foarte mari, ceea ce provoacă adevărate masacre.

Sursele de poluare se clasifică în funcţie de: • acţiunea poluanţilor în timp:

– continuă, cu caracter permanent (canalizarea unui oraş, industrii etc.); – discontinuă sau temporară (colonii provizorii, nave, autovehicule, locuinţe, instalaţii industriale deplasabile etc.);

– accidentale (avarii la rezervoare sau instalaţii). • provenienţa poluanţilor:

– surse de poluare organizate (apele uzate menajere, industriale, agrozootehnice); – surse de poluare neorganizate (apele provenite din ploaie sau zăpadă, reziduurile solide de tot felul, diverse utilizări necorespunzătoare cum ar fi topirea inului sau a cânepii etc.).

Măsuri de prevenire a poluării apei: • interzicerea îndepărtării la întâmplare a deşeurilor de orice fel, care ar putea polua apa; • organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale; • construirea de staţii de epurare a apei uzate; • construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele

reziduale ale întreprinderilor industriale; • înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor

radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se utilizează astfel de substanţe;

• controlul depozitării deşeurilor solide, astfel încât substanţele nocive să nu se înfiltreze în pânza freatică.

Până să ajungă la robinet şi apoi în paharul nostru, apa este supusă unor procedee destul de costisitoare şi de complicate, în mari instalaţii de epurare.

53

1. Rezervor de colectare a apei - conţine argilă, alge, bacterii. 2. Saturator - fierul dizolvat este oxidat, formând un precipitat. 3. Bazin de amestec - se adaugă sulfat de aluminiu pentru a precipita argila şi clor pentru a distruge bacteriile. 4. Bazin de sedimentare - particulele de argilă se depun. 5. Filtrare - apa este filtrată prin straturi de nisip fin. 6. Bazin de clorurare - se adaugă din nou clor pentru distrugerea bacteriilor. Clorul este un agent oxidant puternic şi reacţionează cu bacteriile. 7. Bazin de stocare.

Instalaţiile de tratare a apei nu pot elimina impurităţile solubile în apă, ca de exemplu azotaţii. De aceea apa deversată de pe terenurile agricole în râuri este controlată pentru a verifica dacă azotaţii dezalcalizaţi sunt în limitele admisibile.

În ultimii ani mişcarea ecologistă a scos în evidenţă faptul că poluarea apelor duce la schimbarea mediului de viaţă de pe planetă. Acelaşi lucru se întâmplă şi în organismul uman. Calitatea apei pe care oamenii o asimilează, din diferitele băuturi şi alimente pe care le consumă, le afectează direct nivelul de sănătate.

De calitatea alimentelor şi a apei pe care o consumăm suntem direct răspunzători. Nimeni nu ne obligă să consumăm alimente sau lichide ce conţin nenumăraţi compuşi chimici mai mult sau mai puţin toxici. Singuri putem să facem selecţia acestor produse, nu trebuie decât să ne informăm şi să aflăm astfel ce este benefic şi ce nu este benefic organismului nostru. Povestea apei Sus, la munte,/ nouri suri/ spânzură peste păduri./ Plouă picuri mari şi mici/ peste arborii voinici/ şi se scurg de pe tulpină/ până jos, la rădăcină./ Apa în pământ pătrunde/ până cine ştie unde,/ apoi iese la lumină/ ca o undă cristalină/ şi ţinteşte un izvor. Izvoraşul călător/ o porneşte către vale/ până întâlneşte-n cale/ alt izvor mai măricel/ şi îşi varsă apa-n el. Pârâiaşul o porneşte/ şi se tot rostogoleşte/ peste pietre, peste stânci/ până-n ape mai adânci,/ râuri mari şi fluvii care/ curg şi se revarsă-n mare. Soarele când străluceşte/ apa mării o-ncălzeşte,/ iar din apa încălzită,/ ca din oala de pe plită,/ aburi se ridică-n sus./ Apoi aburul e dus/ prin văzduh/ împins de la mare spre pământ/ şi se face iarăşi nor/ pe deasupra munţilor. Vălătuci de nouri suri/ spânzurând peste păduri/ cern pe arborii voinici/mari şi mici,/ ce ajung la rădăcină,/ apoi iese la lumină/ cine ştie unde iar/ izvoraşul cel hoinar/ şi-o porneşte voiniceşte/ către râuri, fluvii care/ apa iar o duc în mare./ Aburii din nou se-adună/ nouraşii se-mpreună/ şi, pe nevăzută punte,/ iarăşi o pornesc la munte… He

iarăşi picuri

i, povestea asta toată,/ cum s-ar învârti o roată,/ nu sfârşeşte niciodată.

54

Zile importante de acţiune pentru conservarea şi protejarea Hidrosferei

rie dială a Zonelor

22 Martie

ală a Apei

8 Iunie

Ziua Mondi2 Februa Ziua MonUmede, Convenţia Ramsar

Ziua Mondială a Oceanelor

17 Iunie

dială pentru rii

Ziua MonCombaterea Deşertifică

5 Septembrie ală a

2Ziua InternaţionMediului Marin

Octombrie lă pentru

Naturale

8 Ziua MondiaReducerea Dezastrelor

1 Octombrie 3Ziua Internaţională a Mării

55

SUGESTII PENTRU CONCEPEREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR

ntroducere

Clasa I

I (1 oră)

Strategia didactică Metode şi p g, observarea, conversaţia, exerciţiul

storming – recunoaşterea unor elemente din natură (apă, aer, soare, sol, plante,

nelor care reprezintă acţiuni ecologice; discuţii despre gravitatea acţiunilor

a echipe sau perechi care vor lucra pe zile

e - planş tând aspecte din natură;

rii;

uare - Cal urii

ai la plimbare

•

rocedee: brainstorminForme de organizare: activitate frontală, pe echipe sau în perechi Activităţi:

- brainanimale, etc.); - alegerea desecare pun în pericol sănătatea şi viaţa oamenilor; - completarea calendarului naturii – se pot formsau pe săptămâni; se vor confecţiona jetoane cu simbolurile fenomenelor naturii care se vor lipi în tabel. • Resurs

e reprezen- postere cu tabelul calendarului naturii; - jetoane cu simbolurile fenomenelor natu- markere. • Eval

endarul nat H ! (2 ore)

tegia didactică

Metode şi p conversaţia, exerciţiul grupe.

re în jurul şcolii (prima oră); e timpul plimbării, cu trimitere spre influenţa pe care o

a mea”; stane, ghinde, fructe, legume, beţe de chibrituri, frunze

- hinde (se pot colecta în timpul plimbării), beţe, frunze.

d biectele realizate.

Natura din jurul meu!

• Stra

rocedee: observaţia, Forme de organizare: activitate frontală, individuală, peActivităţi:

- plimba- discuţii despre elementele întâlnite pau asupra vieţii oamenilor; - realizarea desenului “Şcoal- confecţionarea unor figurine din ca(arici, tablou din beţe de chibrituri, etc.); • Resurse

castane, g• Evaluare

esenele şi o

(3 ore)

Strategia didactică Metode conversaţia, memorizarea, problematizarea, munca în perechi,

re: activitate frontală, individuală, în perechi

•

şi procedee:jocul, activitate practică Forme de organiza

56

Activităţi: -joc – potrivirea fiecărei vietăţi în mediul ei de viaţă (se vor nota pe tablou numerele

lasă despre legătura care există între Ionuţ,

tru sensibilizarea elevilor faţă de vieţuitoarele mici. •

arfece, carioci. •

ţinut în urma jocului;

Putem trăi fără aer?

indicate sau cei mai talentaţi pot desena vieţuitoarele ); -memorizare – poezia “Ionuţ şi vrăbiuţa”; -discuţii în perechi şi apoi cu întreaga cpomişor şi vrăbiuţă ; -activitate practică penResurse -carton, foEvaluare -tabloul ob-orală – discuţiile purtate; -recitarea poeziei.

(2 ore)

Strategia didactică Metode ia, conversaţia, exerciţiul, studiul de caz, învăţarea prin descoperire,

Forme de o frontală şi individuală.

ervare – nu putem trăi fără aer; ie de aer;

; aer curat;

colorate, carioca, hârtie glasată, foarfecă, beţe subţiri, ace cu gămălie;

- le şi obiectele realizate.

Solul

şi procedee: observaţactivitate practică. rganizare: activitate

Activităţi: - obs- desen – alte vieţuitoare care au nevo- discuţii despre calitatea aerului care îl respirăm- identificarea unor elemente din natură care ne dau- studiu de caz – Sursele de poluare din natură; - activitate practică – girueta din hârtie. Resurse - creioaneEvaluare orală, desene

(2ore)

Strategia didactică Me e ţia,experimentul,conversaţia,turul galeriei.

scuţii pe baza imaginilor-asemănări/deosebiri;

rup; re trăiesc în sol.

• e sol, mănuşi de cauciuc, lupe;

• realizate;

ipite.

•tod şi procedee: observa

Forme de organizare: activitate frontală, individuală, în echipe. Activităţi:

- di- observarea mostrelor de sol aduse; - realizarea posterelor prin munca în g- desenarea/lipirea imaginilor cu vieţuitoare caResurse - mostre d- coli mari de hârtie, markere; - o plantă într-un ghiveci; - caietul suport. Evaluare - posterele - desenele/imaginile l

57

utem trăi fără apă?P – ( 2 ore)

tegia didactică Metode şi p experimentul,memorizarea, activitate pe grupe

vaţii – unde se găseşte apa în natură? ă nu primeşte apă?

cvariul”.

- scute în ghiveci;

- uţiile purtate;

lasa a II-a

Stra

rocedee: observaţia, Forme de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe Activităţi:

- obser- experiment – ce se întâmplă cu o plantă dac- memorizare poezia “Apa”; - activitate pe grupe – colaj “A Resurse

plante cre- imagini pentru colaj. Evaluare

orală – disc- colajele realizate.

CIntroducere (1 oră)

Strategia didactică Metode rming, exerciţiul, observarea, conversaţia

nstorming – elemente din natură; individual se trec însemnările şi pe fişa de lucru;

doi elevi. •

- elemente din natură; ii;

•- completate;

Ce văd în jurul meu?

•

şi procedee: brainstoForme de organizare: activitate frontală, individuală, în perechi Activităţi:

- brai- completarea propoziţiilor lacunare (individual); se trag apoi concluziile; - completarea calendarului naturii – se numesc în fiecare zi echipe de câte Resurse

imagini cu- poster cu tabelul calendarului natur- markere. Evaluare

propoziţiile- calendarul naturii.

(2 ore)

Strategia didactică Metode rea, problematizarea, brainstorming-ul, jocul, activitate practică

bare în parcul din apropierea şcolii (prima oră); li se va atrage atenţia elevilor ca în

tictele neplăcute?

•

şi procedee: observaForme de organizare: activitate frontală, individuală Activităţi:

- plim- realizarea unor desene în urma observaţiilor făcute (mpul plimbării să reţină aspecte plăcute şi neplăcute); - brainstorming – ce pot face eu pentru a schimba aspe- joc – se poartă discuţii pe baza diferenţelor aflate;

58

- activitate practică – la alegere, frunze din aluat sau desene . •

- ină, apă, acuarele, bloc de desen. •

- uţiile purtate;

Natura, prietena mea

Resurse frunze, fă

Evaluare orală – disc

- obiectele realizate.

! (3 ore)

Strategia didactică Metode aţia, joc de rol, activitate practică

i, în grup

itori; răspunsurile ghicitorilor formează un joc de cuvinte; pe verticala A-B se obţine cu

telor din natură amintite ;

oezie şi gândăcel;

•- ris pe tablă sau pe o coală mare de hârtie;

•- oeziei;

l;

Avem nevoie de aer

•

şi procedee: conversForme de organizare: activitate frontală, individuală, în perechActivităţi:

- ghicvântul NATURA; - desenarea elemen- memorizare “Gândăcelul”, de Elena Farago;- joc de rol – dialog imaginar între copilul din p- activitate practică, pe grupe – colaj (frunze); Resurse

rebusul sc- frunze, coli de hârtie, lipici. Evaluare

recitarea p- orală – jocul de ro- colajul.

(2 ore)

Strategia didactică Metode ia, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, munca pe grupe,

Forme de o ală şi pe grupe

itate de observare a inspiraţiei şi expiraţiei;

oaşterea compoziţiei aerului;

; observând

Rbţire, hârtie creponată sau materiale uşoare, beţe subţiri sau beţe de stuf, lipici,

nele şi obiectele realizate.

şi procedee: observaţbrainstorming-ul, activitate practică. rganizare: activitate frontală, individu

Activităţi: - activ- discuţii despre răspândirea aerului în jurul nostru;- activitate pe grupe – se dirijează discuţiile spre cun- realizarea unui desen despre cea mai importantă sursă de aer curat; - brainstormingul – aspecte întâlnite de pasărea veselă şi pasărea tristă- activitate practică pe grupe – confecţionarea unui zmeu şi înălţarea lui,

curenţii de aer. esurse

- hârtie sufoarfecă şi sfoară; Evaluare - orală, dese

59

Solul şi noi ( 2 ore)

Strategia didactică Me e aţia, experimentul, observaţia, turul galeriei

alizarea experimentului; a observaţiilor;

• Rorcan, lampă spirt, mostră sol;

,,Slăbănoaga fânu-l frânge, ,,Şarpe lung de cauciuc

ul) ,,Cu mâna îl ţin ,,Am o cofă grasă, grasă

a)

hârleţul)

,,Deşi-i slabă, nu se-ndoaie

la) -coli m ri de hârtie, markere creioa ca.

• E a unui terariu în clasă;

Apa, sursă inepuizabilă de viaţă

•tod şi procedee: convers

Forme de organizare: activitate frontală, individuală, în grup Activităţi:

-re-discuţii pro şi contra pe baz-rezolvarea labirintului. esurse

-pâlnie, b-ghicitori:

Iar colţata-n urmă-l strânge!” Varsă apa unde-l duc!” (Coasa şi grebla) (Furtun

Şi-i dau cu piciorul, Strecoară apa prin plasă El muşcă din plin ( Stropitoare Cu gura ogorul!”

(Cazmaua - Şi cu dinţii strânge paie!” (Greba , ne colorate, cario

valuare -realizare

- concursul de ghicitori.

(2 ore)

Strategia didactică Metode perimentul, activitate pe grupe.

.

ghicitori despre apă; evidenţă ideea că apa şi aerul trebuie să fie curate;

luată;

Rer cu rebus,

amenajării unui acvariu;

Evle purtate pe baza experimentului;

şi procedee: jocul, exForme de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupeActivităţi:

-- rebus care va scoate în- experiment – udarea unor plante în ghiveci cu apă curată şi altele cu apă po- activitate pe grupe – colaj “Apa în mări şi oceane”; - amenajarea unui acvariu în clasă (dacă este posibil). surse - poste- plante în ghiveci,- materiale necesare- materiale pentru colaj. aluare - discuţii-acvariul sau colajul realizat.

60

Clasa a III-a

Introducere

(1 oră)

Strategia didactică Metode erciţiul, observarea, conversaţia

e

pletarea rebusului cu ajutorul definiţiilor date; se trag concluziile;

- ealizat pe tablă sau pe o coală mare de hârtie;

belul calendarului naturii;

- uţiile pe baza desenelor.

Îmi pasă

•

şiprocedee: jocul, exForme de organizare: activitate frontală, individuală, în echipActivităţi:

- com- discuţii pro şi contra aspectelor din desenele prezentate; - explicarea unor termeni legaţi de ecologie; - completarea calendarului naturii. • Resurse

posterul r- dicţionare, - poster cu ta- markere. • Evaluare

orală – disc

(2 ore)

Strategia didactică Metode rea, problematizarea, conversaţia;

bare prin cartier (prima oră); făcute (mi-a plăcut, nu mi-a plăcut);

i “Ce poţi face ?

- rtie, markere.

- uţiile purtate;

chestionarului.

Natura, o mare familie

•

şi procedee: observaForma de organizare: activitate frontală, individuală Activităţi:

- plim- completarea tabelului cu observaţiile- răspunsurile la întrebările “Ce ai face dacă ai fi primarul oraşului….?” ştu ….” pot fi urmarea unei activităţi în grup, după ce fiecare grup şi-a pezentat ideile; - realizarea unui desen; - chestionar . • Resurse

coli de hâ• Evaluare

orală - disc- desenele, - rezultatele

(3 ore)

Strategia didactică Metode aţia, comparaţia, problematizarea, memorizarea, activitate practică

ce este vesel copilul? – evidenţierea factorilor de mediu care întreţin viaţa

par între vieţuitoare

şi procedee: conversForme de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe Activităţi:

- De- De ce este trist copilul? – evidenţierea factorilor care pun în pericol viaţa - memorizare – “Omul şi pasărea”, de I. Creangă – stabilirea relaţiilor care a

61

- activitate pe grupe – colaj cu materiale din natură - poster “Ce pot face eu?”

- din natură în mediu curat - poster cu figura tristă înconjurată de elemente din natură în mediu poluat

luare copii

Aerul în natură

Resurse poster cu figura veselă înconjurată de elemente

- frunze - coli de hârtie, markere

Eva- materialele realizate de

(2 ore)

Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, munca pe grupe, experimentul, munca pe az, activitate practică.

Activităţi: iţia aerului, sursele de poluare

fectele lor asupra sănătăţii omului;

a atmosferei cu fumul din eşapamentul maşinilor; diminuarea surselor de

Rdia,

, lipici; E

ompuneri), desenele şi posterele realizate

Ce ştim despre sol?

Strategia didactică

grupe, studiul de cForme de organizare: activitate frontală, individuală şi pe grupe.

- completarea unor enunţuri lacunare privitoare la compozşi e- activitate pe grupe, studiu de caz – pădurea este în pericol, în locul ei urmând să se construiască un oraş; - găsirea unor soluţii şi măsuri de prevenire a poluării unui oraş; - experiment – poluare- activitate pe grupe – confecţionarea unor postere având ca temăpoluare a atmosferei; - activitate practică – la alegere, desene sau compuneri cu tema „Oraşul viitorului”; esurse - bucăţi de pânză albă, cartoane, markere, carioca, desene, imagini din mass-mefoarfecăvaluare - orală, scrisă (c

( 2 ore)

Metode şi procedee: observaţia, experimentul, conversaţia. For ate frontală, individuală, pe echipe.

completarea schemei;

• Re

, mostră sol; de hârtie, markere, creioane colorate, carioca;

ască faptul că pentru a se e sol pe cale naturală sunt necesari 300-1000 de ani de desfăşurare a

proceselor fizico-chimice şi biologice?

• Straregia didactică

me de organizare: activitActivităţi:

-realizarea experimentului; --realizarea posterelor. surse -imagini; -cântar-coli mari -Ştiaţi că… Orice suprafaţă de sol compromisă ar trebui să ne aminteforma 3 cm d

62

• Ev

Apa în

aluare -posterele realizate.

natură – (2 ore) Strategia didactică

Me ele, dezbaterea, povestirea, activitate pe grupe Forma de organizare: activitate frontală, pe grupe Activită

estire/ desen – necazurile unei picături de ploaie; t în presă – discuţii.

iste.

aflate.

lasa a IV-a

tode şi procedee: ciorchin

ţi: -Ciorchinele – unde se află apa în natură? -dezbatere – apa, prieten sau duşman; -pov-activitate pe grupe – Poluarea apei, subiecResurse - poster – ciorchinele “ Apa se găseşte în …”; - planşă – “Necazurile unei picături de ploaie”, - ziare, revEvaluare - orală – discuţiile purtate; - ciorchinele; - articolele

C

Introducere (1 oră)

• idactică Me ersaţia, turul galeriei, observarea Forme de organizare: activitate frontală, pe grupe Activită

ă;

pletarea calendarului naturii. •

rii; • a

Strategia d

tode şi procedee: conv

ţi: - lectura poeziei; discuţii despre elementele din natur- realizarea unui poster prin munca în grup; - comResurse

- coli mari de hârtie, markere; - poster cu tabelul calendarului natuEvaluare

- posterele realizate.

63

Să observăm împrejurimile! (2 ore) • Strategia didactică

Me ia, munca în grup. Forme de organizare: activitate individuală, în grup. Activită

plimbării); izarea unor fotografii în colaborare cu doamna învăţătoare sau cu părinţii;

ei drumului parcurs. •

•

ale, om

tode şi procedee: observarea, conversaţ

ţi: - plimbare prin localitate (prima oră); - completarea fişei de observare (chiar în timpul- real- activitate în grup – realizarea machet Resurse - polistiren, beţişoare, carton, hârtie, jucării mici, fire, plastilină, etc.; - aparat de fotografiat.

Evaluare- fişele de observaţie; - produsele realizate.

Relaţii: plante, anim (4 ore) Strategia didactică

grupe, jocul. nizare: activitate frontală, individuală, pe grupe.

Activităţi:

a mediului; – “Piramida vieţii”;

are o va înveli în hârtie albă şi va scrie rcaţi să “construiţi”

orma baza piramidei ( pentru că în general, depindem de plante

-de

Aer

Metode şi procedee: dezbaterea, activitatea peForme de orga

- discuţii depre legenda – “Omul, stăpânul lumii”; - dezbatere - acţiuni pozitive şi negative ale omului asupr- joc Fiecare elev va primi o cutie de carton pe csau va desena o plantă sau un animal care trăieşte în ţara noastră. Înceo piramidă. Plantele vor fatunci când ne hrănim). Cutiile cu animale erbivore se vor aşeza deasupra, cele carnivore, răpitoare mai sus, iar în vârf- omul. Resurse

- cutii de carton, markere. Evaluare

zbaterile.

ul (2 ore) Strategia didactică

Me ee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, munca pe grupe, munca pe grupe, Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, turul galeriei, activitate practică;

Forme te frontală, individuală şi pe grupe.

- ac de ozon protector şi apariţia

tului de seră; uloase fenomene pentru

ă – iniţierea unei campanii împotriva fumatului în colaborare cu medicul din localitate;

tode şi proced

de organizare: activitaActivităţi:

tivitate pe grupe –Ştiu/ vreau să ştiu / am învăţat despre aer; - completarea unor enunţuri lacunare referitoare la stratulefec- activitate pe grupe – notarea de la 1 la 10 a celor mai pericpământ; după afişarea posterelor – turul galeriei; - activitate practic

64

mass-media, foarfecă, lipici;

realizate.

Sol pentru noi

Resurse: - cartoane, coli A4, markere, carioca, imagini din Evaluare: - orală, scrisă, obiectele

ul, o enigmă (1 oră) •

etode şi procedee: conversaţia, observaţia, experimentul. orme de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe.

Act- ului;

rea unui poster cu informaţii despre

pletarea schemei. •

; run, nisipos, argilos, cernoziom, râme;

riciul şi cârtiţa” ,de Alexandru Donici,

gul integrat al solului “ este un sistem de supraveghere continuă a stării : apă, aer, sol.”;

•

Strategia didactică MF

ivităţi: realizarea experiment

- prezentarea unui animal care trăieşte în sol – realizaacesta;

-comResurse -caietul suport, -imagini-2 acvarii, mostre sol:b- poezie “A-Ştiaţi că… ,,Monitorinmediului care furnizează date privind componentele structurale-coli mari de hârtie, markere. Evaluare -posterele realizate prin munca în grup

Apa (2 ore) Strategia didactică

etode şi procedee: jocul, conversaţia, turul galeriei, activitate în grup. Forma de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe. Activităţi:

at din şase postere: - apa în natură;

atică; - surse de poluare a apelor;

? natură.

curi, etc.).

e hârtie, markere;

- posterele care alcătuiesc cubul;

at.

M

- joc – “Cubul” realiz - foloasele apei; - viaţa subacv - ce pot face eu - circuitul apei în Posterele se realizează pe grupe. - discuţii despre ploile acide; - activitate în grup – portofoliu despre apă; - album cu imagini despre opera apelor în natură (peşteri, cascade, la Resurse

- cutie mare de carton, coli d - ziare, reviste.

Evaluare

- orală – discuţiile purtate; - albumul realiz

65

IGIENA MEDIULUI


66

IGIENA MEDIULUI

Împotriva factorilor de agrediul înconjurător, omul s-a prngul timpului, amenajându-şi un spaţiu

nchis

ă, cartier, localitate.

rtificial creat de om, în care evoluează viaţa socială, familială oductivă, economică,

• excesele elementelor climatice; •

erea igienei corporale, alimentaţie, lucrări

etc.

• co optimă: hol, camere de locuit, cămara de

ecvate;

• d bilă din reţeaua comunitară; nal colector de ape uzate;

terminată de încălzire, ventilaţie, ă habitatului un confort adecvat.

e est sau sud-est; re sud;

sau în clădire separată.

umiditate• ventilaţia

artificială, asigurată de becuri cu fire de wolfram şi de tuburi fluorescente.

esiune din otejat de-a m

luî în care să fie la adăpost de acţiunea nocivă a acestora.

Dezvoltarea comunităţilor umane în scopuri productive a implicat transformarea mediului natural într-un mediu artificial, care include şi dotările tehnico- edilitare, lucrările şi prestările de servicii necesare activităţii productive şi recreerii umane. Igiena habitatului: locuinţă, clasă, şcoal

Habitatul uman este mediul a

şi individuală sub toate aspectele ei complexe: locuinţă, activitate prcultura , sanitară, sportivă, etc. lă

1. Igiena locuinţei Locuinţa sănătoasă este premisa asigurării calităţii vieţii.

Funcţiile locuinţei: protejează faţă de asigură condiţii favorabile pentru odihnă; • facilitează menţin

casnice; • spaţiu pentru învăţătură, viaţa de societate, Cerinţe minimale:

mpartimentarealimente, baia,WC;

• reţele utilitare ad• iluminarea cu ajutorul curentului electric;

eservirea cu apă pota• apa reziduală colectată de ca• căldura este asigurată de centrala termică. În locuinţă există o microclimă specifică deiluminare, orientarea încăperilor. Aceşti factori asigurLipsa acestora crează o stare de disconfort.

Factorii ce asigură confortul habitatului: • înălţime (interioară) a încăperilor: 2,5-2,6 m; • orientarea încăperilor: - dormitorul spr - camera de zi sp

- bucătăria spre nord; - baia şi WC departe de bucătărie

• temperatura uniformă în încăperile locuinţei; • a aerului să nu scadă sub 40%;

şi aerisirea, realizate natural sau artificial: ventilatoare, instalaţii de climatizare;

• iluminarea: naturală, asigurată de soare;

67

Aplicaţie: Realizaţi schiţa locuinţei şi raportaţi-o la factorii optimi de confort Identificaţi factorii care influenţează iluminarea naturală a locuinţei

voast

Încălzire locală

re. Tipuri de încălzire: avantaje şi dezavantaje

sobe cu combustibil Încălzire

centrală de fie uleiuri termocentrală r de teracotă gaz metan se încălzeşte repede

înmagazinează ură;

uşor de manevrat;

cel mai avantajos

caloriferele ocupă loc mic; nu se pro i; c nomic;

; căld duc deşeurel mai eco

nu înmagazinează eşte ă poluează căldură.

se încălzîncet.

poluează aerul.

centrala termicaerul.

e

ea parte a igienei generale care se ocupă cu mediul şcolar şi cu efectul colii asupra stării psiho-fizice şi a stării de sănătate a elevilor.

colare este de a contribui la o dezvoltare armonioasă a copilului sub aspect fizic, intelectu şi social.

Disconfortul la cald. Când temperatura şi umiditatea aerului este mare, se schimbă compoziţia chimică a aerului, se altereză microclima.

Consecinţe: starea de moleşeală, scăderea atenţiei, ritm lent de lucru, imprecizia, apare oboseala, dureri de cap (scade călirea meteo-biologică), apar boli de respiraţie.

de mişcare, scade precizia şi coordonarea mişcări

2. Igiena clas

i

Igiena şcolară este ac şScopul igienei ş

al Amplasarea clădirii, microclima, aerisirea, iluminarea, încălzirea sunt reglementate de

norme igienico-sanitare, iar funcţionalitatea lor de reguli adecvate. Spaţiul de bază al şcolilor este sala de clasă. Sălile de clasă sunt calculate pentru 25-30

de elevi, fiecăruia revenindu-i 1,8 m2 (suprafaţă) şi 5 m3 (volum). Depăşirea efectivului standard poate afecta starea generală de sănătate a elevilor, prin

deteriorarea microclimatului şi creşterea posibilităţii de infecţie. Duşumeaua trebuie să fie izolată termic şi fonic, să nu prezinte pericol de alunecare şi

să permită o curăţenie adecvată. Clima spaţiilor locuite este asigurată de factorii fizici, chimici şi biologici ai aerului.

Climă de confort se consideră mediul în care elevul se simte bine, este în echilibru termic şi potenţialul lui este optim.

Disconfortul la rece, când temperatura şi umiditatea scad. Consecinţe: starea de nelinişte, creşte nevoialor fine.

68

Reţinlile de clasă unde elevii desfăşoară activitate intelectuală stând în bănci,

peratura potrivită a aerului este 20-220C iarna, iar vara nu mai mult de 260C. • Umiditatea relativă a aerului să fie de 40-60%, în funcţie de temperatură.

iteza de circulaţie a aerului să nu depăşească 0,3-0,5 m/s.

Aer ăt, aş

R Fiecărui elev trebuie să i se asigure până la 16-32 m3 aer proaspăt pe oră, ceea ce,

onsumului permanent de şi acumulării, în spaţiul închis al clasei, de dioxid de carbon.

Încpro

Ilu e nevoie de un iluminat corespunzător şi uniform. La o iluminare necorespunzătoare, este nevoie de un

tr-o suprafaţă de geamuri de cel puţin 1/5 din

albastru-gălbui)? ilumi

Mobilierul din sala de cla fectuează majoritatea muncii în poziţia şezând.

Dacă mobilierul n la care duce a potenţialului.

(30- 35 cm de suprafaţa de citire); inea rotunjită;

să se

Tabla : să fie netedă, m loarea verde, să fie situată la înălţimea de 1-1,3 m, istan ţa maxim

Aplicaţie:

e deteriorează imaginea clasei tale.

irea şi consolidarea cunoştinţelor referitoare la condiţiile de creş manent.

Colţul viu al clasei ocupă un spaţiu care este luminos, cald şi bine aerisit.

eţi! • În să

tem

• V

isirea. În sălile de clasă trebuie să se asigure intrarea unei cantităţi de aer proaspa încât factorii de climă să rămână la un nivel corespunzător. eţineţi! •

luând în calcul volumul spaţiului şi numărul de persoane, înseamnă necesitatea împrospătării de 4-5 ori/oră a cantităţii de aer, datorită coxigen

ălzirea. Este recomandată încălzirea centrală prin apă caldă. Caloriferele trebuie tejate în scopul evitării accidentelor. minarea. Munca şcolară solicită foarte mult ochii, de aceea est

timp lung de acomodare a ochilor, ceea ce induce starea de oboseală. iluminatul natural- se asigură prin

suprafaţa de bază a încăperii; - este influenţat de starea de curăţenie a gemurilor, culoarea

perdelei, culoarea zugrăvelii interioare. Ştiaţi că... În şcoli sunt recomandate culorile de la mijlocul spectrului (verde-gălbui,

natul artificial - necesar atât în perioada cu lumină slabă cât şi în perioadă întunecată;

- optimizat prin utilizarea tuburilor fluorescente.

Este recomandată şi iluminarea separată a tablei. să. Elevii e

u este ergonomic, solicitarea statică a muşchilor cauzează oboseala scădere

• Cerinţe pentru un mobilier corespunzător: - prin amplasare, elevul să primească lumina din partea stângă; - să facă posibilă respectarea distanţei optime la scris, citit şi desenat

- scaunul trebuie să aibă marg - înălţimea scaunului să fie optimă pentru ca talpa piciorului

odihnească pe duşumea. ată, să nu fie lucioasă, să aibă cu

d ţa minimă faţă de primul rând de bănci să fie de 2 m, iar distană de 9 m.

- Clasa mea „o rază de lumină”. - Enumeră caracteristicile ei. - Enumeră care sunt factorii car Colţul viu al clasei „Natura vie” facilitează însuştere şi dezvoltare a unor plante şi animale pe care le puteţi observa per

69

Întreţinerea unor plante decorative înfrumuseţează mediul ambiant.

lumina, iar cele cu

mplasat în faţa ferestrelor pe stative special

• la minim 100m depărtare de arterele de comunicaţie circulate;

•ată din pomi şi flori.

tru asigurarea unui microclimat de confort:

te; ea gun

• direcţionarea încăper or în funcţie de destinaţia lor: sălile de clasă să aibă exunere spre sud, sud-est, iar să

• Pe lângă sălile de clasă, în şcoală sunt şi alte spaţii: laboratoare,

depozitarea materialelor teca, cabinetul medical,

cancelaria,

Materialele necesare pentru plante: ghivece, suporturi, etajere, pământ şi stimulente minerale. Plantele au nevoie de căldură şi umezeală. Plantele cu frunze mici iubesc

frunze mari sunt mai puţin pretenţioase la lumină. Reţineţi: Feriţi plantele de curenţii de aer reci. Folosiţi plante pe care le obţineţi din înmulţire vegetativă. Colţul viu al clasei poate avea şi un acvariu ae. Plantele şi peştii din acvariu trebuie să fie într-un echilibru stabil. 3. Igiena şcolii

Amplasarea ideală a unei şcoli:

departe de surse de poluare; • înconjurată de o zonă verde form

Cerinţe pen• apă potabilă de calita• canalizare şi evacuar oaielor conform normelor de igienă;

illile de desen să fie spre nord (pentru o iluminare difuză

uniformă); • organizarea circulaţiei în clădire să prevină accidentele; • să asigure starea de disciplină şi să evite zgomotul inutil;

culoarea finisajelor pereţilor trebuie să fie albă sau în nuanţe pastelate.

cabinete specializate, anexe pentru didactice, sala de sport, vestiare, bibliogrupurile sanitare, depozit pentru materiale sportive, secretariatul, direcţiunea, arhiva, holurile şi coridoarele, etc.

Şcoala, ca orice habitat, beneficiază şi de reţele de utilităţi: de apă, de canalizare, de

gaze, de comunicaţii, de energie electrică, de încălzire, de salubrizare. eţeaua de apă este folosită pentru alimentare cu apă potabilă. Apa poate fi captată din

diverse surse, în funcţie de zona geografică a localităţii. Apa captată prin ţevi din sursele de apă trebuie

la utilizatori.

R

tratată şi filtrată pentru a fi potabilă. Apa bună de băut trebuie să fie limpede, fără culoare, fără miros, fără gust particular şi să nu conţină microorganisme.

Din reţeaua de distribuţie, apa trece prin conducte prevăzute cu robinete

70

Aplicaţie: Investigaţi şi identificaţi modalităţi de utilizare ale apei în şcoală. O problemă importantă este scăderea resurselor de apă şi poluarea tot mai accentuată a

apei din diverse surse.

eţineţi!

ntificarea tipurilor de reţele de utilităţi din propria şcoală; descrirea acestora; elaborarea unui proiect de optimizare a utilităţilor pentru îmbunătăţirea microclimatului de con

-Reglaţi un robinet de apă în aşa fel încât să se formeze câte o picătură de apă din două în două

derea de apă potabilă în asemenea situaţii pe perioadă de un an;

bloc care are 40 de

-

u un rol important pentru odihna şi refacerea ul orelor de curs.

afara clădirii propriu-zisă, şcoala are în jurul ei şi: e recreere în pauze; sport;

treb norcerin

ici şi un entru clasele mari;

pentru practicarea fotbalului, fiecare dintre acestea având ă; re căminele de canalizare

RŞi tu poţi să contribui la stoparea risipei de apă şi îmbunătăţirea calităţii acesteia !

Aplicaţie: Ide

fort. Aplicaţie: secunde. Aşezaţi un pahar de apă sub robinet timp de o oră. -Măsuraţi cu ajutorul unui cilindru gradat volumul apei colectate. -Calculaţi:

- pier- pierderea de apă potabilă la toate robinetele incomplet închise din locuinţa

voastră pe perioada de un an; - pierderea de apă potabilă pe o perioadă de un an la un

cu câte trei robinete fiecare. apartamente Interpretaţi datele obţinute.

4. Igiena curţii şcolii

ona verde a Curtea pentru recreere şi zlevilor după efortul din timpe

În• spaţiul d• teren de• spaţii verzi.

Curtea în care elevii desfăşoară activităţi recreative uie să ofere un climat confortabil, prin respectarea uţe, precum

:

entru clasele m• curte de joacă prt pteren de spo

• terenul de sport să cuprindă: delimitări baschetului şi a aruncărilor cu mingea (marcajele corespunzătoare), o groapă de săritur

• curtea să fie asfaltată, cu uşoară înclinaţie spprevăzute cu capace de protecţie;

• pubelele pentru deşeuri solide să nu ocupe spaţiul de joacă al elevilor; • să se asigure igienizarea periodică.

Zona verde are o importanţă igienico-sanitară deosebită: • modifică microclimatul, creşte umiditatea, reduce intensitatea radiaţiilor

calorice şi diminuează variaţiile de temperatură;

71

• protejează mediul înconjurător faţă de diverşi poluanţi, putând reţine cade intensitatea

• rativ şi arhitectonic de

• ării de sănătate în general.

Recomandări: Amen ţiul verde. F

ecolo ţionaţi hârtia şi peturile. Realizaţi o acţiune de colectare şi selectare a hârtiei.

ormele de

a orelor de curs.

Aplicaţie: I 5. Igi

aşezărilor umane constituie o problemă complexă de o amploare deosebită care vizează

ea activităţilor omului. Starea de sănătate a populaţiei din aşezările umane

nei aşezărilor umane

ă, ecare se impun pentru îmbunătăvieţii.

Abordarea problemelor de sănătat

neopl zacciden

se iau

ţele, instituţiile publice şi cultural-

• impune ca cerinţe: teritoriul cel mai favorabil din punct de vedere

igienico-sanitar;

diferite pulberi, reduce concentraţia gazelor din aer şi szgomotelor; are rol estetic, intervenind ca un factor decoimportanţă majoră pentru igiena habitatului; acţionează favorabil asupra stării neuropsihice a omului, a capacităţii de muncă şi a st

ajaţi şi întreţineţi curtea şcolii, terenul de sport şi spaolosiţi în curtea şcolii pentru igienizare: coşuri, mături, lopeţi, saci şi mănuşi

gice, depozitaţi deşeurile în pubele, selec Intreţineţi terenul de sport pentru a preveni accidentele, respectaţi n

folosire corectă a terenului de sport. Amenajaţi şi întreţineţi spaţiul verde al şcolii.

Realizaţi o grădină cu flori în scopul relaxarii în urmmaginaţi- vă o curte şcolară ideală.

ena habitatului: cartier, localitate

Igiena

totalitat

este puternic influenţată de micromediul înconjurător care constituie habitatul uman. Preocupările în domeniul igietrebuie să aibă în vedere interrelaţia dintre starea de sănătate şi mediul ambiant, aspectele medico-sanitare voluţia diverselor tipuri de aşezări umane şi măsurile legate de explozia demografic

ţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă şi implicit a calităţii

e publică impune ca necesitate favorizarea ameliorării mediului înconjurător şi asigurarea unei protecţii eficiente a acestuia. Igiena aşezărilor umane prezintă o importanţă considerabilă dacă ţinem seama de evoluţia demografică mondială.

În marile centre populate urbane, cu o industrie dezvoltată şi cu o circulaţie auto în continuă creştere, se intensifică poluarea mediului. Apar tot mai frecvent, boli ca: afecţiuni cardiovasculare, boli respiratorii, afecţiuni

a ice, afecţiuni neuropsihice, boli endocrine, boli de nutriţie şi metabolice, precum şi tele, în special cele de circulaţie. Pentru prevenirea acestor îmbolnăviri, pentru păstrarea şi optimizarea stării de sănătate, măsuri şi se intreprind acţiuni de investigaţii atât din domeniul medicinii cât şi din alte

domenii ale cunoaşterii.

Zona de locuit este zona cea mai importantă, însumând 55-60% din teritoriu:

• cuprinde locuinsociale, străzile, pieţele, zonele verzi interioare ale oraşului;

72

o bună expunere la soare; posibilităţi de reducere sau îndepărtare a poluanţilor din aer prin existenţa unor

ie favorabile, şi de îndepărtare rapidă a apelor meteorice;

transport;

ri de istenţi în habitatul uman.

În ocuit este împărţită în: sectoare, cartiere, complexe ş

Zonintreprinderilor

atorit diverşilor poluanţi proveniţi din industrie, această zonă se va am

ectivă.

lat, ea

calităţii;

• rtant de protecţie a

Zona tr nde totalitatea reţelei stradale a centrelor populate. Reţ ă asigure o fluenţă a acesteia în condiţii

de securitate şi pentru transportul în individual şi să nu constituie un factor pol

ederea reducerii consumului de combu

• e; guri de canal care să permită

idă a apelor; iluminarea nocturnă a reţelei stradale.

n it şi zona de produc

Z ai mare parte din teritoriul centrelor populate rurale.

condiţii de ventilaţ o bună dotare tehnico-edilitară; posibilităţi de circulaţie şi reducerea densităţii populaţiei şi a clădirilor;

diminuarea poluării sonore cu vibraţii mecanice sau prezenţa altor factoagresiune asupra organismului ex

raport cu mărimea oraşului, zona de li grupe de locuit. a industrială cuprinde în interiorul ei totalitatea teritoriului destinat amplasării

industriale. În interiorul unui centru populat pot exista mai multe zone industriale. Ţinând seama de

impactul asupra populaţiei, dplasa în partea opusă direcţiei vînturilor dominante şi în aval faţă de sensul de curgere a apei

care străbate localitatea respSe recomandă ! În interiorul zonei, industriile cu un potenţial de nocivitate ridicat, să se

amplaseze cât mai departe de zona de locuit. Între zona industrială şi zona de locuit să se amenajeze spaţii verzi, de protecţie.

Zona verde: • reprezintă teritoriul ocupat de spaţiile

verzi dintr-un centru popuasigurându-se atât în interiorul cât şi în afara lo

• influenţează microclimatul: creşte umiditatea, reduce intensitatea radiaţiilor calorice; are rol impomediului înconjurător faţă de diverşi poluanţi. ansporturilor cupri

eaua stradală trebuie să favorizeze circulaţia, sşi comoditate, atât pentru pietoni cât comun şi

uant cu zgomote şi vibraţii. Ansamblul străzilor trebuie să favorizeze salubrizarea

acestora, să asigure o ventilaţie eficientă, să favorizeze o cât mai bună expunere la radiaţia solară a clădirilor, factor important pentru încălzirea acestora în v

stibil. Se recomandă: reţea stradală radiară pentru a permite

pătrunderea aerului curat din zona periurbană spre centru şi înlăturarea noxelor.

axa străzii să fie paralelă cu direcţia vânturilor predominant

• suprafaţa stradală să fie pavată sau asfaltată, prevăzută cuscurgerea rap

•Î cazul aşezărilor umane rurale, sunt două zone mai importante: zona de locuţie. ona de locuit cuprinde cea m

73

Clădirile construite sunt de dimensiuni mai reduse, fără etaje sau cu etaje puţine, sunt retrase de la marginea şoselei şi înconjurate de o zonă verde, proprie pentru fiecare locuinţă. Se

s in surse

„Nu eşti curat dacă arunci murdăria în curtea vecinului.” • „Dacă mâna ţi-e murdară n-o întinde celui ce vrea să o strângă.”

a mai frumoasă găteală.”

„U ă asupra celor din jur, jigneşte

simţul esS. Smiles „Fii om de caracter!”

u conservarea şi protejarea habitatului

folo eşte în mică măsură energia neconvenţională, aprovizionarea cu apă se face dimediate (fântâni sau izvoare naturale).

Zona de producţie cuprinde totalitatea unităţilor productive, deseori cu potenţial poluant, ca de exemplu: intreprinderi industriale cu diverse profiluri, unităţi zootehnice, depozite de îngrăşăminte agricole şi pesticide, etc. Un rol poluant deosebit îl au unităţile zootehnice, care produc cantităţi mari de reziduuri ce trebuie îndepărtate, degajă mirosuri dezagreabile şi favorizează dezvoltarea muştelor şi rozătoarelor.

Maxime şi proverbe •

• „Curăţenia - ce• „Curăţenia - temeiul sănătăţii şi oglinda simţirii.”

n om neglijent şi murdar produce o neplăcere fizictetic şi simţămintele oamenilor”.

Zile importante de acţiune pentr

1 Octombrie Ziua Mondială a Habitatului


8 Noiembrie Ziua Mondială a ZonelorUrbane

23 Septembrie Ziua Mondială a Curăţeniei

74

SUGESTII PENTRU CONCEPEREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR

Clas

Igiena locuinţei

a I

(1 oră) • Strategia didactică

e ţia, observaţia, exerciţiul, problematizarea. For te frontală, individuală, pe grupe.

ri ( activitate de grup);

• Res s- ca u

rite încăperi ale unei case; de mobilier şi diferite instalaţii specifice locuinţei;

•

M tode şi procedee: conversae tam de organizare: activi

Activităţi: - identificarea încăperilor unei case standard; - identificarea mobilierului specific fiecarei încăpe- discuţie despre confortul oferit de locuinţă. ur e iet l suport;

- imagini;- imagini cu dife

u piese- jetoane c-Ştiaţi că… -coli mari de hârtie, markere. Evaluare

a în grup.

Igiena clasei

- posterele realizate prin munc


e ersaţia, observaţia, exerciţiul, problematizarea. For ate frontală, individuală, pe grupe.

• Res s

ca u

eriorul diferitelor încăperi din şcoală; e de mobilier şi diferite instalaţii specifice şcolii;

•

M tode şi procedee: conve m de organizare: activit

Activităţi: - reproducerea prin desen a obiectelor din clasă; - discuţie despre utilitatea obiectelor; - postere :„ Înfrumuseţează-ţi clasa”; - discuţie : „Ce pot face eu?”.

ur e iet l suport; -

-imagini; - imagini cu int

u pies- jetoane c-Ştiaţi că… -coli mari de hârtie, markere. Evaluare

a în grup.

- posterele realizate prin munc

75

Clasa a II-a

Igiena şcolii


e ersaţia, observaţia, exerciţiul , problematizarea. For ate frontală, individuală, pe grupe.

•

ă; e de mobilier şi instalaţii specifice;

•

M tode şi procedee: conve m de organizare: activit

Activităţi: şcoală; - Recunoaşterea, după ilustraţii a diferitelor încăperi din

ţie despre utilitatea fiecărui spaţiu; - discu- postere :„Mobilierul potrivit în încăperea potrivită”; - discuţie : „Ce trebuie să ştiu?”. Resurse - caietul suport;

cu diferite încăperi din şcoal- imagini - jetoane cu piesŞ- tiaţi că…

- coli mari de hârtie, markere. Evaluare

în grup;

Igiena cartierului

- posterele realizate prin munca


e , observaţia, exerciţiul , problematizarea. For frontală, individuală, pe grupe.

in cartier;

d•

ii verzi din cartier.

•

M tode şi procedee: conversaţiae tatem de organizare: activi

Activităţi: aţii verzi d- Recunoaşterea, după ilustraţii a diferitelor clădiri şi sp

ţie despre utilitatea fiecărei clădiri; - discu- realizarea unor postere cu tema :„cartierul meu- un cartier ecologic”; - iscuţie : „Ce trebuie să ştiu?”; Resurse - caietul suport.

cu diferite cladiri şi spaţ- imagini - Ştiaţi că… - coli mari de hârtie, markere. Evaluare - posterele realizate prin munca în grup.

76

Clasa a III-a

Igiena habitatului localităţii

(1 oră)

Me ia, exerciţiul , problematizarea, excursia tematică

i;

ce pentru ca localitatea

d

rite clădiri, instituţii şi spaţii verzi din oraş;

•

• Strategia didactică tode şi procedee: conversaţia, observaţ

For ate frontală, individuală, pe grupe. Activităţi:

me de organizare: activit

- Realizarea unei excursii pentru cunoaşterea localităţii;- discuţie despre observaşiile făcute pe parcursul excursie- activitate pe grupe „ Arhitect pentru o zi ”- ce schimbări ai adu

ta sa aibă cât mai multe zone ecologice ? - iscuţie : „Ce trebuie să ştiu?”.

e • Resurs- caietul suport ; - imagini cu dife- Ştiaţi că… - coli mari de hârtie, markere. Evaluare

- posterele realizate prin munca în grup.

lasa a IV-a

Cum îmbunătăţim calitatea mediului?

C

(4 ore)

Me l , problematizarea, excursia tematică

”;

anuri ecologice şi

tie, coli A4, markere, acuarele, pensule. •

• Strategia didactică tode şi procedee: conversaţia, observaţia, exerciţiu

For ate frontală, individuală, pe grupe. Activităţi:

me de organizare: activit

- Discuţie despre sursele de poluare; - Joc de rol: „ Ministrul mediului pentru o zi”; - activitate pe grupe „Ce-i şoptesc Pământului la ureche..? - discuţie : „Am învăţat câţiva termeni noi. Ce înseamnă ei ?” ; - activitate pe grupe- confecţionarea unor afişe, fluturaşi, cu s logdistribuirea lor în cartier.

• Resurse - caietul suport ; - coli mari de hârEvaluare

- po er

"Eu gândesc că dacă omul pierde grădinile şi cărările, se va pierde pe sine însuşi".

1954)

st ele realizate prin munca în grup.

(J. R. Oppenheimer,

77

ACŢIUNEA OMULUI ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR


78

INFLUENŢA OMULUI ASUPRA MEDIULUI

Mediul înconjurător reprezintă

mediul natural care a fost transformat de oameni. El cuprinde relieful, aerul, apa, vegetaţia şi solul. Acestea sunt elementele mediului natural asupra cărora a intervenit omul prin activităţile sale. Fiecare element reprezintă un rol deosebit în crearea mediului natural.

În acelaşi timp, toate sunt în legătură unele cu altele. Astfel, relieful influenţează clima. Clima, la rândul ei,

împreună cu relieful, determină răspândirea vegetaţiei, iar aceasta din urmă, a faunei. Iată, aşadar, o înlănţuire în care fiecare element în parte trebuie să funcţioneze bine pentru a se păstra acea unitate care este mediul natural.

Pentru a trăi mai bine, oamenii au creat aşezări, au cultivat terenuri, au construit drumuri şi uzine, adică au transformat treptat mediul natural. Mediul natural poate fi folosit în sprijinul omului, dar cu condiţia să nu fie distrus. Din păcate există numeroase exemple de distrugere a plantelor şi animalelor, de poluare a aerului, a apelor şi a solului.

De cele mai multe ori, vorbind despre impactul omului asupra mediului înconjurător se fac referiri la poluare. În realitate, agresiunea omului depăşeşte mult sfera poluării şi de aceea este mai corect să vorbim de căi diferite de deteriorare a mediului.

Acţiunea negativă a omului asupra mediului se numeşte deteriorare (degradare ). Există o serie de surse majore de deteriorare ca rezultat al activităţii umane. Aceste căi de

deteriorare nu acţionează separat în timp şi spaţiu, ci de cele mai multe ori agresiunea se exercită simultan asupra diferitelor componente ale mediului.

Poluarea este una din aceste căi. Poluarea reprezintă pătrunderea în mediul natural a unor poluanţi naturali, dar mai ales artificiali rezultaţi din activitatea umană, îndeosebi din industrie, agricultură, transporturi, care reprezintă deşeuri ale activităţii umane.

Exemple de poluare: Administrarea îngrăşămintelor chimice poate avea urmări nedorite pentru mediul

înconjurător. Substanţele chimice pătrund în pânza de apă freatică şi de aici în fântâni sau izvoare, ameninţând sănătatea oamenilor şi a animalelor.

Transportul energiei poate avea efecte de poluare. Mările şi oceanele sunt afectate de petrolul care se revarsă în urma diferitelor accidente. Petrolul este rezistent la acţiunea bacteriilor, de aceea persistă mult timp. Formează o

peliculă la suprafaţa apei, care împiedică difuzarea oxigenului în apă. Reţelele electrice de înaltă şi joasă tensiune produc: - poluare vizuală - firele şi staţiile de transformare; - poluare sonoră – generează sentiment de frică, duc la pierderea parţială sau totală a

auzului; - poluare electromagnetică – perturbă emisiile de radio şi televiziune; - poluare psihică – generată de teama de pericole de accidentare. Industrializarea, urbanizarea cu intensificarea accentuată a circulaţiei rutiere, aeriene, a

construcţiilor de drumuri, răspândirea fără precedent a aparatelor audio-vizuale au dus la creşterea semnificativă a poluării sonore. Un alt efect negativ al industrializării masive este poluarea prin deversarea reziduurilor şi gazelor toxice rezultate în urma proceselor tehnologice.

Poluarea este doar una din căile majore de deteriorare a mediului, dar există şi alte surse majore de degradare, ca rezultat al activităţii umane.

79

Supraexploatarea bogăţiilor subsolului, a pădurilor, a

păşunilor, a solului, a speciilor de plante şi animale are efecte negative. Urmare a acestor acţiuni s-a ajuns la reducerea bogăţiilor subsolului şi a suprafeţelor împădurite, la distrugerea păşunilor şi a solului, la dispariţia a numeroase specii, la degradarea mediului natural prin surpări şi alunecări de teren.

Realizarea de mari amenajări de teritorii cum ar fi: lucrări miniere de suprafaţă, lucrări hidrotehnice (baraje de acumulare,

canale, sisteme de irigaţii), duce la distrugerea mediilor naturale şi artificiale. Menţinerea vieţii pe pământ şi supravieţuirea generaţiilor viitoare sunt posibile numai

prin reducerea acţiunilor necontrolate ale omului asupra naturii. De aceea, o importantă problemă care se pune azi în faţa oamenilor este cea a protecţiei

mediului înconjurător. Protecţia mediului însemnă conservare şi ocrotire. Conservarea mediului are în vedere folosirea lui cu grijă şi chibzuială, evitându-se risipa

şi distrugerile din cadrul său. Pentru protecţia mediului trebuie creat un sistem de organizare a unor programe de

cercetare şi cunoaştere a degradării mediului. Ocrotirea mediului pretinde luarea unor măsuri bazate pe legi care interzic activitatea sub

orice formă în anumite regiuni. Aceste regiuni sunt numite rezervaţii naturale.

Omul-prieten sau duşman al mediului înconjurător Omul face parte din natură. Toate elementele din natură vii sau nevii, sunt într-o strânsă legătură şi din acest motiv se creează un echilibru natural. Omul a utilizat unele materiale naturale şi a creat altele fără să-şi dea seama că poate deteriora mediul. În istoria sa omul a parcurs mai multe perioade privind relaţiile sale cu natura.

Perioada de culegător-vânător

Omul n-a creat dezechilibre în natură în această perioadă. Apariţia focului a determinat însă primele incendii care au distrus zone de vegetaţie. Incendii devastatoare au loc şi în zilele noastre.

Perioada agrară

Omul a modificat doar parţial echilibrul natural. Suprafeţe de

păduri au fost tăiate pentru a fi redate agriculturii. Paralel cu agricultura s-a dezvoltat şi creşterea vitelor. Suprapăşunatul a dus la degradarea multor teritorii.

Perioada industrială Descoperirea de noi maşini, aplicarea de noi tehnologii au favorizat dezvoltarea industriei manufacturiere, dezvoltarea ramurilor industriale.

80

Se cultivă noi specii de plante şi animale, acestea devin materii prime pentru diferite ramuri ale industriei (ex: pentru fabricarea încălţămintei se utilizează pielea diferitelor animale; din cânepă, in se fac ţesături). În agricultură erau necesare şi se foloseau unelte din ce în ce mai perfecţionate. Au început să se folosească exagerat combustibilii naturali (cărbuni, petrol). Populaţia umană a crescut. Datorită activităţii intense a omului, atât în agricultură cât şi în industrie cantitatea de deşeuri a crescut. A apărut un factor distrugător pentru natură – poluarea. Efectele modificatoare ale omului în mediu sunt mai evidente în ultimii ani datorită:

• dezvoltării industriei; • intensificării transportului şi comerţului; • practicarea agriculturii – mecanizată;

- chimizată; Activităţi umane cu urmări în modificarea mediului înconjurător:

• defrişări; • desţeleniri pentru: construirea locuinţelor (bordeielor)

extinderea terenurilor agricole; • transhumanţa (păşunatul pădurilor) a determinat procesul de eroziune a solurilor

pe terenurile în pantă; • dezvoltarea tehnicii (coşuri de fabrici, coloane de maşini); • creşterea demografică; • exploatarea pădurilor ca: sursă de combustibil, de materie primă pentru industrie,

ca material pentru construcţie, pentru a obţine teren agricol.

Efectele exploatării pădurilor:

• dispariţia unor specii de plante şi animale; • degradarea intensă a solurilor prin declanşarea intensă a unor viituri (în timpul

ploilor torenţiale şi a topirii zăpezilor) .

Avantajele şi dezavantajele dezvoltării tehnicii

Activitatea umană în scopul producerii de bunuri materiale şi spirituale, a fost orientată din cele mai vechi timpuri pentru apropierea de animale şi cultivarea de plante. Omul modern dispunând de tehnică avansată caută să cunoască bine animalele, să se apropie de ele cu dragoste, cu modestie şi respect să le protejeze pe cele folositoare, sau să le combată pe cele dăunătoare. Prin activitatea lui omul extrage din natură materii prime, dar şi aruncă în mediu o serie largă de produse, majoritatea toxice. Aceste produse „murdăresc” mediul îl poluează (de la grecescul poluere=a murdări). Această poluare schimbă mediul şi-l distruge.

81

Industria a căutat să înlocuiască munca manuală cu cea mecanizată. Susţinută de forţa aburului, de cea a energiei electrice, apoi de energia nucleară, a dus la intensificarea raportului dintre om şi mediu. Industria este principala sursă de poluare a mediului prin:

• amploarea procesului tehnologic; • cantitatea mare de impurităţi degajate în aer şi apă; • o serie de fabrici deversează ape cu un conţinut mare

de reziduuri (apele din mină). Dacă aceste reziduuri nu sunt evacuate prin epurare apele râurilor pun în pericol viaţa peştilor (fauna piscicolă).

Agricultura contribuie şi ea la poluarea mediului prin folosirea îngrăşămintelor chimice. Acestea ajung prin intermediul scurgerii de versant, în lacuri şi cursuri de apă şi determină distrugerea unor plante şi animale sau chiar moartea lor.

• Fermele zootehnice sunt importante surse de poluare atât a aerului cât şi a apelor. Pentru ca un animal să câştige în greutate 1 kilogram, el elimină 6-25 kilograme reziduuri. Acestea ajung prin intermediul apei folosite la curăţarea grajdurilor, să polueze grav râurile şi lacurile.

Transporturile reprezintă o altă sursă de poluare puternică prin:

• Amplasarea neraţională a căilor de comunicaţie;

• Degajarea în atmosferă a gazelor de eşapament;

• Deversarea în mare a reziduurilor petroliere din cauza unor accidente: fenomenul de maree neagră, fenomen care afectează negativ

calitatea apei şi produce mari dereglări în peisajul marin.

Efectele activităţii omului asupra mediului sunt multiple.

Apariţia vegetaţiei verde de la suprafaţa apelor este cunoscută sub numele de eutropie.

Acest strat verde de la suprafaţa apelor acţionează ca un înveliş gros prin care razele soarelui nu pot pătrunde spre straturile din adâncuri. Anumite specii de alge produc substanţe toxice care omoară peştii şi alte organisme acvatice. Algele se înmulţesc în lacuri şi bazine şi din următoarele cauze:defrişarea pădurilor şi aplicarea de fertilizatori arborilor din păduri.

Supraexploatarea florei şi faunei a dus la reducerea unor specii până la dispariţia lor. Vânătoarea masivă a unor specii de animale a condus la distrugerea sau chiar dispariţia acestora. Intervenţia omului în echilibrul ecosferei prin: - construcţia de baraje şi canale; - introducerea intenţionată sau nu a unor specii de plante şi animale (gândacul din Colorado adus involuntar în Europa din estul Munţilor Stâncoşi s-a răspândit din toate ţările europene pe cartoful cultivat, neavând duşmani naturali).

82

Smog-ul oraşelor Gazele de eşapament emanate de maşini împreună cu fum şi gazele industriale aduc în atmosferă agenţi poluanţi. Stratul gros de agenţi poluanţi eliberaţi de un oraş mare poate crea o ceaţă sufocantă, mai ales când nu există vânturi care să împrăştie poluanţii. Agenţii poluanţi pot afecta respiraţia, din această cauză se dau avertismente persoanelor suferinde de astm. Ploile acide

Gazele se amestecă cu umezeala din aer şi precipitaţiile devin acide făcându-le asemănătoare citronadei. Ploaia acidă distruge plantele şi animalele. Dacă ploaia acidă ajunge în râuri sau lacuri, acestea transportă otrava la distanţă omorând cele mai mici organisme (chiar şi icrele depuse); pietrele se fărmiţează. Dereglarea echilibrului natural al atmosferei dăunează grav pământului. Din cauza încălzirii globale va creşte nivelul mărilor,

regiunile situate mai jos fiind înghiţite de ape. Pe măsură ce numărul populaţiei creşte, tot mai mult cărbune, ulei, gaz şi lemn sunt arse pentru a produce energia necesară pentru încălzire, gătit, transport, construcţii şi pentru realizarea bunurilor necesare oamenilor. Gazele eliberate în procesul de ardere acestor carburanţi se numesc gaze de seră, deoarece se comportă întocmai ca sticla unei sere: lasă lumina să pătrundă, dar reţin căldura eliberată de suprafaţa pământului. Ca rezultat, ele conduc la încălzirea planetei. Cercetătorii sunt îngrijoraţi de creşterea temperaturii care se va produce în secolul următor din cauza acestor gaze. Ce se poate face? Numărul maşinilor care funcţionează pe bază de gaze naturale şi baterii electrice este în continuă creştere, iar oamenii sunt încurajaţi să-şi folosească maşinile mai puţin, mai ales pentru călătoriile scurte. Sunt necesare îmbunătăţiri ale mijloacelor de transport, căci transportul public realizează o poluare mai redusă pe cap de pasager.

Acţiunile pentru reducerea poluării sunt esenţiale dacă vrem ca viaţa pe Pământ să continue.

83

DEŞEURILE

Omenirea devine tot mai conştientă că viitorul ei pe PLANETA ALBASTRĂ depinde în cea mai mare măsură de convieţuirea armonioasă cu natura. În fiecare secundă populaţia TERREI, prin activităţile pe care le desfăşoară, ameninţă sănătatea naturii. Printre aceste ameninţări se numără şi deşeurile.

CE SUNT DEŞEURILE? Conform dicţionarului enciclopedic termenul „deşeuri” este un neologism desemnând „rest dintr-un material croit, tăiat, fasonat, etc. care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv. Rest, reziduu rezultat dintr-un proces industrial şi care adesea poate fi valorificat în alte scopuri.”

CLASIFICAREA DEŞEURILOR

Se poate realiza o clasificare a deşeurilor ţinând cont de tipul de activitate în urma căreia au rezultat.

A. Deşeuri rezultate în urma activităţilor desfăşurate în gospodărie sau în unităţile de alimentaţie publică:

o resturi vegetale:

• coaja neutilizată a fructelor, legumelor, zarzavaturilor;

• fructe, legume, zarzavaturi perisate. o resturi animale: rezultate în urma preparării hranei :

• oase, • grăsimi, • organe interne.

resturi de alimente preparate rămase neconsumate; carne şi preparate din carne al căror termen de

garanţie a fost depăşit. o ambalaje din hârtie: - pungi pentru zahăr, orez sare, ambalaje de la

dulciuri, cutii de carton, ambalaje de flori, etc. o ambalaje din plastic:- cutii de lapte, iaurt, margarină; - pungi de plastic;

- ambalaje de la detergenţi sau substanţe de curăţenie; - PET. - uri de la ape minerale, băuturi răcoritoare, etc.

o ambalaje din sticlă : - sticle, borcane, becuri arse, globuri, etc. o ambalaje din metal: - cutii de conserve, cutii de suc sau bere, etc. o părţi ale unor instalaţii defecte:- ţevi, cabluri, componente electronice defecte,

aparate de uz casnic defecte.

84

B. Deşeuri industriale - provenite în urma diferitelor procese de fabricaţie

- exemple: cenuşă, zgură, şpan, rumeguş, substanţe chimice, etc. C. Deşeuri rezultate din construcţii: - pietriş, cărămizi, lemn, sticlă, metal, B.C.A. etc. D. Deşeuri agro-zootehnice: rezultate din procesul cultivării plantelor şi creşterii animalelor: părţi ale plantelor, excremente animale, etc.

DE CE SUNT DEŞEURILE O AMENINŢARE? „Gunoaiele” sau deşeurile au existat dintotdeauna. În perioada ce precede apariţia şi dezvoltarea industriei deşeurile erau în bună parte vegetale şi animale, biodegradabile într-o perioadă scurtă de timp (câteva luni). Ele erau folosite ca îngrăşământ pentru pământul cultivat. Cu totul alta este situaţia în lumea de astăzi, puternic industrializată. Vom înţelege mai bine dacă vom lua în considerare câteva date statistice:

o Pe durata vieţii sale un om produce o cantitate de deşeuri echivalând cu de 600 de ori greutatea sa. o Dacă înmulţim cantitatea de 1,5 kg deşeuri pe care o produce zilnic fiecare locuitor al planetei, cu numărul de locuitori ai Pământului, vom ajunge la cantităţi impresionante.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ACESTE URIAŞE CANTITĂŢI DE DEŞEURI?

Majoritatea se adună la periferia oraşelor, în gropi de gunoi mai mult sau mai puţin ecologice, interacţionând negativ cu mediul înconjurător şi constituind o îngrijorătoare sursă de poluare. Cele mai puţin periculoase deşeuri sunt cele vegetale, animale şi din hârtie (numite şi deşeuri biodegradabile deoarece se descompun în mod natural într-o perioadă mai scurtă de timp). Cu cât perioada de degradare este mai îndelungată, cu atât deşeurile sunt mai periculoase pentru mediu şi implicit pentru viaţa omului. Iată câteva perioade de degradare:

o cotor de măr - 3 luni; o hârtie - 3 – 12 luni; o chibrituri - 6 luni; o filtru ţigări - 1-2 ani; o cutii din aluminiu - 10 -100 de ani; o ambalaje din plastic - 100-1.000 de ani; o sticla - 4.000 de ani.

CARE ESTE SOLUŢIA ? Pentru întreprinderile care produc deşeuri există o legislaţie internaţională la care a aderat şi România, legislaţie care promovează:

o principiul prevenirii; o principiul „poluatorul plăteşte ”; o principiul de precauţie; o principiul de proximitate.

Dar ce putem face noi, oamenii obişnuiţi? Noi participăm în mod direct la producerea deşeurilor menajere. În acest domeniu şi intervenţia noastră poare fi cea mai eficientă. Ne putem aduce contribuţia la colectarea deşeurilor pe categorii uşurând astfel reciclarea lor.

85

RECICLAREA

- este operaţiunea de prelucrare (mărunţire, topire) a unor deşeuri (hârtie, sticlă, fier, cupru, plumb, aluminiu, plastic, textile, cauciuc, etc.) în vederea reintroducerii materialului în circuitul economic.

Să considerăm câteva exemple:

orice gospodar poate recicla resturile menajere obţinând COMPOST (amestec de resturi vegetale, resturi animale, resturi menajere biodegradabile, folosit ca îngrăşământ natural în agricultură, din cele mai vechi timpuri).

altă categorie de deşeuri la reciclarea căruia ne putem aduce contribuţia este hârtia. Să pătrundem pentru o clipă în tainele hârtiei:

® Primul produs asemănător hârtiei care a fost folosit ca suport al scrierii este papirusul, descoperit de sumerieni în preajma anului 500 î.e.n.

® Hârtia, aşa cum o cunoaştem astăzi a fost descoperită în anul 60 î.e.n. de către chinezi. Pentru fabricarea ei foloseau: lemnul de dud, fibra de rafie, haine vechi zdrenţuite. Acestea erau amestecate cu apă, mărunţite şi apoi presate.

® Din China tehnica de fabricare a hârtiei a fost dusă în Orientul Mijlociu apoi în Orientul Apropiat şi de acolo în Africa de Nord. De aici a ajuns în Spania unde hârtia a fost fabricată pentru prima dată în anul 1150.

® În Europa Centrală prima papetărie a fost construită în anul 1360 la Nürenberg. ® Astăzi hârtia se fabrică având la bază pasta mecanică şi celuloza. Fibrele de celuloză

se obţin din lemn în urma unui proces puternic poluant. Din această cauză acestea sunt tot mai mult înlocuite cu cele obţinute din maculatură.

® Vă oferim câteva motive pentru care considerăm că este util să ne implicăm în colectarea maculaturii:

• astăzi cererea de hârtie este foarte mare, în lume producându-se peste 3.000 de sortimente.

• 40% din deşeurile aruncate de oameni anual sunt reprezentate numai de hârtie. • zilnic se produc la nivel mondial peste 650.000 de tone de hârtie din care 500 de tone

reprezintă deşeuri. • În anul 2003, în România, s-au produs 260.000 t de celuloză şi 457.000 t de hârtie, ceea

ce înseamnă că au fost tăiaţi în jur de 9.000.000 arbori, care puteau fi salvaţi prin reciclarea a aproximativ 450.000 t hârtie folosită.

• Pentru fabricarea unei tone de hârtie se folosesc între 2 şi 3,5 tone de material lemnos ,

adică se taie în jur de 20 de copaci ajunşi la maturitate .

86

• Prin reciclarea unei tone de hârtie • se salvează viaţa a 17 copaci; • se economisesc 30.000 l apă; • se foloseşte între 28 şi 80 % mai puţină energie electrică faţă de fabricarea hârtiei

obişnuite (presupune o economie de 4.200 kw/h, suficientă pentru a încălzi o locuinţă obişnuită pe perioada a 6 luni.);

• se reduce poluarea aerului cu 95%.

• Fiecare tonă de hârtie recuperată eliberează aproximativ 2,5 m3 din spaţiul destinat depozitării deşeurilor.

• Din 100 t hârtie colectată se pot replanta 30 ha de pădure. Deşeurile din mase plastice se numără printre deşeurile cu o perioadă îndelungată de

degradare.

Primele materiale plastice s-au fabricat la jumătatea secolului trecut, la început semi-sintetice (celuloidul) şi apoi în totalitate sintetice.

Alexander Parkes obţine în 1860 un material plastic folosit ca substitut al sticlei.

Deşeurile din mase plastice reprezintă procentul cel mai mare de deşeuri. Reciclarea

lor este dificilă deoarece sunt foarte diferite din punct de vedere al compoziţiei.

• Incinerarea maselor plastice este deosebit de poluantă. Singura alternativă rămâne reciclarea. Substanţa obţinută prin procesul de reciclare poate fi folosită la fabricarea tomberoanelor, băncilor şi scaunelor, conductelor, materialelor izolante, etc.

Implicând elevii în activitatea de colectare a deşeurilor, încercând să-i facem conştienţi de importanţa acestei activităţi, le cultivăm respectul şi responsabilitatea faţă de mediul în care trăim.

87

Zile importante de acţiune pentru conservarea şi protejarea sănătăţii mediului

17 Aprilie Ziua Mondială a Sănătăţii

23 Septembrie Ziua Mondială a Curăţeniei


1 Octombrie Ziua Mondială a Habitatului

8 Noiembrie Ziua Internaţională a Zonelor

88

PLANTE ŞI ANIMALE OCROTITE DIN ROMÂNIA

Elemente de conţinut:

• În timp, datorită influenţei omului în natură şi datorită schimbărilor climaterice, multe animale şi plante au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie. • În zilele noastre, existenţa multor vieţuitoare este ameninţată. Aproximativ un sfert din

numărul total al speciilor de plante este pe cale de dispariţie. • Cauzele care au dus la dispariţia sau reducerea drastică a plantelor şi animalelor sunt:

distrugerea habitatelor, exploatarea comercială (braconajul, vânatul iraţional, colectarea de plante), poluarea. • Pentru a proteja vieţuitoarele, omul a amenajat multe suprafeţe, transformându-le în

rezervaţii sau parcuri naturale. Acolo, deşi plantele şi animalele trăiesc în libertate, sunt în siguranţă. Vânătoarea este strict interzisă. Tot pentru a le proteja anumite plante şi animale au fost declarate monumente ale naturii. • Este important să ne revizuim comportamentul, să ne schimbăm atitudinea faţă de

mediul înconjurător numai in acest mod vom menţine această planetă şi vieţuitoarele cu care a fost dăruită. • Ideea protejării naturii s-a extins treptat, după 1990 fiind decretate 11 parcuri naţionale

şi peste 450 de rezervaţii naturale. Multe dintre ele existau, dar suprafaţa lor s-a mărit: *Parcul Naţional Retezat (înfiinţat în 1935), *Parcul Naţional din Munţii Rodnei, *Parcul Naţional din Munţii Călimani, * Parcul Naţional din Munţii Ceahlău, *Cheile Bicazului, *Piatra Craiului, *Munţii Coziei. • Astăzi, în România există numeroase organisme naţionale care se preocupă de ocrotirea

mediului, cum ar fi: “Ministerul Mediului şi Devoltării Durabile”, ”Comisia pentru ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române “ • Pe plan mondial există organizaţii de ocrotire a vieţii şi naturii, precum: *UNESCO

(Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), * OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

89

Plante ocrotite: Ştiaţi că…

• Floarea de colţ este întâlnită pe stâncile munţilor, ne îmbie cu minunatele flori albe, cu petale catifelate, cu perişori albi-argintii ce o acoperă şi care îi permit să trăiască în condiţii de vânt şi uscăciune, ce sunt caracteristice înălţimilor. În lunile iulie-august, când înfloreşte, poate deveni ţinta turiştilor…

• Bujorul românesc creşte pe marginea unor păduri din sud-

estul ţării, petalele sunt roşii-purpurii.

• Garofiţa Pietrei Craiului creşte doar pe stâncile din munţii

Piatra Craiului, nu se mai întâlneşte nicăieri în lume…

• Nufărul este întâlnit într-o singură staţiune de interes

european, Băile Felix, Oradea, în apa termală din râul şi lacul Peţea, cu o temperatură constantă de 30-31°. Este o specie rară de nufăr subtropical. Floarea se vede la suprafaţa apei din iunie-octombrie, se închide seara iar dimineaţa se deschide…

• Papucul doamnei este o plantă întâlnită în pădurile cu sol

calcaros, de o rară frumuseţe cu petala inferioară de forma unui pantofior, de culoare galbenă, cu puncte şi dungi purpurii pe partea inferioară…

• Laleaua pestriţă este o plantă rară, cu tulpina ce porneşte de la bulb, are în vârf 2-3 flori de culoare roz-violacee, petalele au pete de formă pătrată, brun-roşcate, alternând cu altele albe. Datorită acestei alternanţe de pete colorate i se mai spune popular „bibilica”...

90

Animale ocrotite: Ştiaţi că… • Cerbul carpatin este un animal frumos, fiind podoaba pădurilor de munte, coarnele mari şi

rămuroase îi dau o înfăţişare falnică… • Ursul carpatin trăieşte pe stânci, în grote sau prin desişurile de molizi din locuri izolate, cum

sunt fundurile de văi. Este un animal mare şi puternic, se hrăneşte cu jir, ghindă, zmeură, miere, fructe, ciuperci. În lipsa acestora, atacă turmele de vite. În anotimpul friguros îşi pregăteşte adăpostul pentru somnul de iarnă, iar primăvara se trezeşte înfometat…

• Capra neagră este înrudită cu cerbul carpatin. Este podoaba Munţilor Carpaţi, întâlnită pe

vârfurile cele mai înalte şi prăpăstioase… • Râsul trăieşte în pădurile de deal, ziua stă ascuns, iar noaptea parcurge zeci de kilometri în

căutarea hranei. El este protejat de legile ţării cu toate că este dăunător, mai ales pentru cerbi, căprioare, vite. Este cunoscut pentru dibăcia sa în capturarea prăzii, pe care o pândeşte din copac, năpustindu-i-se în ceafă printr-un salt mare…

• Vulturul pleşuv este socotit „sanitarul pădurii” deoarece

mănâncă resturile din orice fel de animal. Este o pasăre folositoare dar şi rară. Îşi construieşte cuibul pe înălţimea stâncilor sau în copacii înalţi…

• Acvila de munte (pajura) este o pasăre simbol, reprezentată pe stema României, trăieşte la înălţimi, în pădurile de conifere şi stâncării. Îşi face cuib în locuri inaccesibile, foarte rar în copaci, din vreascuri şi ramuri. A devenit din ce în ce mai rară, ea poate fi văzută la câţiva ani o dată…

Cocoşul de munte trăieşte în codrii de conifere, el reprezentând o podoabă a Carpaţilor româneşti…

91

Broasca ţestoasă dobrogeană şi broasca ţestoasă din Oltenia au devenit din ce în ce mai rare…

Lostriţa se mai întâlneşte numai în râurile Tisa, Vişeu, Bistriţa, în celelalte râuri a dispărut de 50-60 de ani. Este pus sub protecţie în apele de munte şi păstrăvul…

• Pelicanul este un excelent zburător şi bun înotător. Este

o pasăre migratoare, soseşte în Delta Dunării, singurul loc din lume unde cloceşte. La noi în ţară se află cea mai mare colonie de pelicani din Europa…

SĂ AFLĂM MAI MULTE...

• Peste 19 000 de specii de plante şi 500 de specii de animale de pe Glob sunt pe cale de dispariţie; • Guta de pescuit aruncată neglijent poate fi un ,,nod” fatal pentru păsările acvatice (lebede, lişiţe,etc.), dacă gâtul, aripile sau picioarele acestora se agaţă de ele; • Greutăţile de plumb care erau folosite de pescari pot fi înghiţite de lebede şi se pot intoxica cu plumb; • Cioburile aruncate peste tot pot răni grav animalele; • Animalele mici: şopârle, năpârci, etc. se pot strecura în sticlele lăsate la întâmplare şi nu mai pot ieşi, mor de foame ori de insolaţie.

92

Zile importante de acţiune pentru conservarea şi protejarea vieţuitoarelor

ireppentde inter

10 Mai

10 Aprilie Ziua Păsărilor

"Dispar specii de

arabil şi pentru totderu ţara cu viaţa lor cobservaţii şi experdependenţei între fii

(Al. Borza, 1960)

Ziua Păsărilor şi Arborilor

24 Mai Ziua Europeană a

24 Aprilie Ziua Mondială a ProtecţieiAnimalelor de Laborator

animale şi plante din fauna şi flora ţării, uneori chiar din univers, fapt auna, pricinuit de omul devastator! Dispar medii de viaţă caracteristic omplexă socială, tot atâtea laboratoare, câmpuri de experienţă, câmpuri ienţe pentru un naturalist, unde surprinde legile naturii, tainele nţe şi mediu, atât de puţin cercetate şi cunoscute încă de ecologişti".

9 August Ziua Internaţională a Grădinilor Zoologice şi a Parcurilor

4 Octombrie Ziua Mondială a Animalelor

Păsărilor

93

SUGESTII PENTRU CONCEPEREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR Clasa I Prietenă ne e natura! (2ore)

Strategia didactică: Metode şi procedee: jocul , conversaţia, explicaţia, observaţia, dramatizarea, munca în grup, demonstraţia. Forme de organizare: activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Text suport: „ Prietenă ne e natura” de M. Peneş, prezentat în fişa elevului.

PRIETENĂ NE E NATURA de Marcela Peneş

E o fiinţă şi copacul, Şi floarea gingaşă făptură, O doare dacă vii spre dânsa Cu ne-nţelegere şi ură. Se sperie adânc pădurea Şi apa curge unduioasă

E limpede ca o vioară, Privind în ea te oglindeşte Şi fapta singur îţi măsoară. Prietenă ne e natura, Pădurea , cristaline ape, Să îi descoperim făptura, Să o iubim, să-i fim aproape!

Vuind de teama unui foc Nu te grăbi s-arunci gunoaie! Respectă fiecare loc! Ce mândru cântă păsărele! De ce să le ucizi? Se poate? Ascultă-le şi le-nţelege! Prietene tu le socoate.

- Descrierea orală a modului de comportare în natură; - Selectarea dintr-un şir de imagini a celor care au legătură cu tema studiată; - Joc : Ce e bine, ce e rău ? (Recunoaşterea după imagini a situaţiilor de respectare sau de încălcare a regulilor de comportare faţă de mediu . Motivarea alegerii variantei respective.). - Joc de rol : - Dialog copil – ramură frântă - Dialog copil – pasărea din cuib - Activitate practică : Realizarea cuiburilor pentru păsărele – activitate în perechi. Resurse educaţionale - Textul suport : „ Prietenă ne e natura” de M. Peneş, imagini, hârtie glasată, ramuri,

păsărele (jucării). Evaluare - Stabilirea unor acţiuni posibile pentru completarea rubricii „Ce pot face eu ?”; - Cuiburile de păsărele.

94

Natura veselă sau tristă? (1 oră)

Strategia didactică Metode şi procedee : observaţia, povestirea, problematizarea, munca independentă, jocul, dramatizarea. Forme de organizare : activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Intuirea imaginii suport „Spiriduşul Pădurii”; - Povestirea orală pe baza ilustraţiei date; - Activitate de desenare – Locul de popas al familiei; - Joc de rol : Natura veselă sau tristă ? - Elevii aşezaţi în cerc interpretează rolul; vieţuitoarelor prezente la Spiriduşul Pădurii. - Identificarea acţiunilor pozitive din lista dată. Se va supune la vot fiecare acţiune şi se

vor marca cele pozitive cu . . Resurse educaţionale

- Imagine suport, text suport, măşti pentru dramatizare. Evaluare

-Realizarea desenului cu tema „ Ce pot face eu?”.

Să ocrotim natura! (2 ore ) • Strategia didactică Metode şi procedee: observaţia, conversaţia, explicaţia, jocul. Forme de organizare:activitate frontală, pe grupe. Activităţi: -completarea jocurilor; - desenarea florii alese; -confecţionarea nufărului din hârtie sau a altei flori ocrotite; - dezlegarea ghicitorilor. • Resurse

-caiet suport; -jetoane cu animale; -imagini cu plante şi animale ocrotite; -hârtie albă şi verde.

• Evaluare -albume personale cu plante şi animale; - machetă cu nuferii confecţionaţi.

Ecoşcoala (3 ore) Strategia didactică

Metode şi procedee : conversaţia, brainstorming, turul galeriei, munca în echipă. Forme de organizare : activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Brainstorming - Cu ce pot contribui la înfrumuseţarea curţii şcolii ? - Cum să mobilizăm şi alţi elevi în activitatea aceasta? - Activitate de desenare pe baza cerinţei : „Curtea şcolii aşa cum mi-o doresc”;

95

- Turul galeriei – Expunerea desenelor, analizarea propunerilor şi reţinerea celor mai valoroase. Discutarea propunerilor care pot fi puse în aplicare şi stabilirea modalităţii de lucru; - Activitate practică în curtea şcolii – activitate realizată în parteneriat cu familia. Elevii pot fi îndemnaţi să-şi roage părinţii sau fraţii să îi sprijine în realizarea celor propuse, sau în identificarea de sponsori pentru diferite materiale (flori, arbuşti ornamentali, copăcei, gard viu etc); - Realizarea unor postere în grup cu tema „AŞA DA!” şi „AŞA NU!”- ilustrarea situaţiilor de respectare sau încălcare a regulilor de comportare în natură; - Turul galeriei – discutarea lucrărilor şi alegerea subiectelor ce vor fi expuse la SEMAFORUL VERDE. La semafor pot fi expuse lucrările copiilor sau fotografii care surprind fapte bune ori gesturi urâte.

Resurse educaţionale - Fişa de lucru, unelte pentru activitatea practică, plante, panouri, aparat foto.

Evaluare - Activitatea practică realizată în curtea şcolii; realizarea Semaforului Verde.

Campania „Nouă ne pasă !” (2ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: conversaţia, munca pe grupe. Forme de organizare: Activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Pregătirea unor fluturaşi care să conţină îndemnuri la păstrarea curăţeniei în curtea şcolii, la respectarea spaţiului verde, la protejarea naturii; - Pregătirea unui COLŢ AL PRIETENILOR NATURII, pe culoarul şcolii sau într-un alt spaţiu unde poate fi studiat de cât mai mulţi elevi. Afişarea Semaforului Verde, a posterelor şi a celorlalte materiale realizate de elevi în cadrul orelor de educaţe pentru protecţia mediului; - Împărţirea fluturaşilor cu mesaje celorlalţi elevi din şcoală.

Resurse educaţionale - Hârtie glasată, panouri, Semaforul Verde, afişe, colaje, machete şi alte materiale realizate în orele de protejare a mediului.

Evaluare - Realizarea fluturaşilor cu mesaje;

- Realizarea COLŢULUI PRIETENILOR NATURII.

Ce sunt deşeurile? (1 oră) Strategia didactică

Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, munca în echipă. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, pe grupe. Activităţi:

- Activitate de observare şi recunoaştere a deşeurilor ce s-au adunat pe parcursul unei zile în clasă; - Activitate de grupare a deşeurilor după materialul din care sunt confecţionate; - Discuţie despre instituţiile în responsabilitatea cărora cade colectarea şi transportul deşeurilor;

96

- Stabilirea echipamentului adecvat pentru cei care, prin muncă voluntară, participă la igienizarea unor spaţii; - Joc: „ transportă deşeul prin labirint la containerul potrivit ”.

Resurse - ambalaje de lapte,corn, dulciuri, hârtii, cartoane, resturi alimentare; - pungi de plastic, mănuşi de unică folosinţă, coşuri de gunoi; - etichete sugestive pentru fiecare tip de deşeu; - traseu marcat tip „labirint”.

Evaluare - cantitatea de deşeuri colectată în containerul potrivit.

De ce este trist părculeţul? (1 oră)

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, munca independentă, problematizarea. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, pe grupe. Activităţi:

- discuţie: efectele nocive ale deşeurilor asupra mediului; - activitate: „Descoperă deşeurile care întristează parcul”; - activitate: „ Spune povestea parcului ”.

Resurse - imagini cu deşeuri aruncate în natură; - imagini cu maşini şi utilaje speciale destinate salubrizării; - fişele din mapă.

Evaluare – rezolvarea fişei din mapă; - premierea celor mai reuşite povestiri.

Şi tu poţi fi de folos! (1 oră)

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, munca în echipă. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, pe grupe. Activităţi:

- igienizarea unor spaţii verzi aflate în apropierea şcolii; - imortalizarea pe peliculă a aspectului parcului înainte şi după acţiunea copiilor; - expunerea fotografiilor la „Semaforul verde”; - discutarea importanţei muncii depuse; - completarea fişei din mapă.

Resurse - saci igienici, mănuşi de unică folosinţă, greble de plastic, dispozitiv pentru colectarea hârtiilor, aparat foto.

Evaluare -aspectul parcului după igienizare; -impresiile notate în caiet.

97

Natura ne oferă jucării (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia. conversaţia, munca în echipă. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, pe grupe. Activităţi:

- colectarea, timp de o săptămână, a deşeurilor de hârtie; - obţinerea pastei de hârtie; - observarea unor obiecte confecţionate din pastă; - împărţirea pe echipe şi confecţionarea la alegere a câte unui tip de obiect; - realizarea unei expoziţii cu obiectele confecţionate.

Resurse - deşeuri de hârtie; - vase de plastic, apă, aracet; - resturi de materiale textile; - acuarele, lac.

Evaluare -expoziţia cu obiectele confecţionate.

Clasa a II-a

Omul şi mediul înconjurător (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee : brainstorming, studiu de caz, munca în grup, turul galeriei. Forme de organizare : activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Brainstorming – Cum a modificat omul mediul înconjurător ? - Joc : Ce e bine şi ce e rău? Selectarea dintr-un şir de imagini variate, a acelora care ilustreză comportamentele pozitive şi negative. Motivarea alegerii.

- Studiu de caz : Ce le-ai spune celor care distrug natura ? - Activitate practică – „Copiii crează lumea plantelor” . Realizarea unor plante din deşeuri de hârtie, plastic, textile sau alte materiale.

- Turul galeriei – Selectarea celor mai reuşite lucrări. Resurse

- Imagini suport, text suport, hârtie glasată, creponată, deşeuri. Evaluare

- Expunerea lucrărilor. Pădurea plânge, pădurea râde ( 2 ore)

Strategia didactică

Metode şi procedee : observaţia, conversaţia, problematizarea, metoda ciorchinelui, munca pe grupe, munca independentă. Forme de organizare : activitate frontală, pe grupe, individuală.

98

Activităţi : - Text suport „Pădurea plânge, pădurea râde„ de Cella A. Sârbu. Identificarea elementelor care dau frumuseţe unui colţ din natură şi a celor care îl pot distruge. - Activitate pe grupe – Completarea ciorchinelui

Pădurea veselă

Pădurea tristă

- Activitate practică - Dioramă „Pădure veselă” sau „ Pădure tristă”. Realizarea dioramelor se va face prin muncă pe grupe. Fiecare grup îşi va alege un tip de

dioramă. Studiind ciorchinele potrivit dioramei alese, elevii vor confecţiona piese adecvate. Piesele se vor realiza după modelul dat, şabloanele fiind pregătite de învăţător.

Indicaţii de lucru pentru elev: 1. Îndoiţi pe jumătate coli de carton pe care să conturaţi copăcei, păsări şi alte animale.

2. Decupaţi şi coloraţi copăceii, animalele. 3. Aşezaţi vertical piesele obţinute şi vă puteţi bucura de pădurea obţinută.

Elevii care au ales să confecţioneze diorama „Pădure tristă”, modifică forma copacilor şi pun elemente care au influenţă negativă asupra plantelor, animalelor (de exemplu - foc, maşini, topor ş.a)

- Aplicaţii Stabilirea a 5 sfaturi pentru turişti. - Activitate practică- Realizarea de panouri de avertizare pentru acţiunile interzise în pădure.

Resurse - Imagine suport, text suport, carton, carioca, foarfecă.

Evaluare - Realizarea de panouri de avertizare pentru acţiunile interzise în pădure. - Completarea spaţiului cu sfaturi pentru turişti.

99

Iubeşte natura! (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee : jocul, munca pe grupe , turul galeriei. Forme de organizare : activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Activitate concurs : Rebus cu ghicitori (Vertical A-B: IUBEŞTE NATURA); - Învăţarea cântecului „Micul ecologist”; - Activitate practică – Confecţionarea de căsuţe pentru păsărele; - Turul galeriei - Analiza lucrărilor executate (pe grupe).

Resurse - fişa de lucru, imagini, CD cu suport audio- negativul cântecului, materiale pentru confecţionarea căsuţelor pentru păsărele.

Evaluare - Completarea rebusului ; - Interpretarea cântecului;

- Căsuţele pentru păsărele. Ocrotim plantele şi animalele( 2 ore ) • Strategia didactică

Metode şi procedee:observaţia, conversaţia, jocul, explicaţia. Forme de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe. Activităţi: -discuţii despre plante şi animale; -alegerea corectă a plantelor şi animalelor ocrotite dintre celelalte vieţuitoare; -lecturarea fragmentului de poezie; -recompunerea imaginilor-puzzle.

• Resurse -fişe suport; -poezia ,,Capra neagră” de Florin Iordăchescu:

Capra neagră

Florin Iordăchescu ..............................................................

S-a ivit pe vârf de munte, Cu corniţele pe frunte Şi, de jos privită pare Mai curând o arătare. Când se suie, când coboară, Parcă fuge, parcă zboară, Cănd rămâne nemişcată Pe o creastă colţurată, Când o prinde dor de ducă Dispărând ca o nălucă.

............................................................. -creioane colorate, carioca.

• Evaluare -puzzle; -colecţia de timbre cu plante şi animale; - fişa de portofoliu.

100

Strada (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee:conversaţia, observaţia, jocul, munca pe grupe. Forme de organizare : activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Observarea împrejurimilor şcolii; - Adoptarea unei zone; - Activitate practică de întreţinere a străzii adoptate; - Constituirea unor „patrule ecologice” şi stabilirea sarcinilor; - Activitate practică- confecţionarea de ecusoane sau banderole pentru elevii cuprinşi în activitate; - Redactarea unor mesaje; - Joc de rol : Reporterul;

- Joc – Labirintul. Resurse - Fişa de lucru, unelte pentru activitatea practică, panouri. Evaluare - Realizarea de ecusoane, banderole, mesaje; -Observarea sistematică a copiilor. Deşeurile– (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, munca în echipă cu părinţii sau alţi adulţi. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, pe grupe. Activităţi:

- Discuţie despre deşeurile menajere. Se va exemplifica perioada de degradare a unor deşeuri. ; - Activitate practică: cu ajutorul unei persoane adulte (părinţi, fraţi mai mari, bunici), vor săpa o groapă pentru obţinerea compostului. În această groapă vor aduna timp de 1-2 săptămâni deşeurile menajere din gospodărie, frunze, crenguţe uscate, deşeuri de hârtie (dacă este posibil, realizarea unei asemenea gropi în grădina sau în spatele şcolii pentru a putea dirija observarea). Folosirea compostului rezultat pentru ghivecele plantelor de la colţul verde şi urmărirea efectelor. - Activitate de observare şi consemnare a transformărilor ce se petrec (degradarea, mirosul emanat, apariţia unor vieţuitoare minuscule care contribuie la descompunerea deşeurilor, etc.). - Discuţie anticipativă despre utilizarea compostului obţinut.

Resurse - unelte de grădină; - deşeuri menajere; - echipament de protecţie.

Evaluare - rezultatele activităţii practice

101

Clasa a III-a Omul şi natura (2 ore) Strategia didactică

Metode şi procedee: brainstorming, conversaţia,observaţia, problematizarea, jocul, munca în grup, turul galeriei. Forme de organizare: activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Brainstorming – Cum a transformat omul mediul înconjurător ? - Care este părerea ta ? Identificarea acţiunilor pozitive ale omului pentru remodelarea naturii. Stabilirea activităţilor umane cu efecte negative asupra mediului. Precizarea unor măsuri ce se iau pentru a diminua degradarea mediului. - Prezentarea de către învăţător a tabelului de mai jos. Studierea tabelului şi identificarea de către elevi a activităţilor umane cu efect asupra mediului înconjurător şi enumerarea măsurilor de protecţie ce se iau pentru a diminua efectele negative.

Activitate umana Efect Măsuri de protecţie 1. Industrie -Poluarea aerului, apei

-Micşorarea rezervei de materii prime

-Filtre pentru protecţia apei şi a aerului - Reciclare

2. Transport -Poluarea aerului -Consum energie

-Restricţii de trafic -Introducerea vehiculelor nepoluante, a combustibililor biologici

3. Agricultură -Poluarea solului cu îngrăşăminte chimice -Dispariţia unor specii de plante şi animale

- Agricultura ecologică - Rezervaţii

4. Despăduriri - Schimbarea climei -Scăderea rezervei de oxigen a lumii -Soluri deşertice -Dispariţia unor vieţuitoare

-Plantări, reîmpăduriri -Crearea unor rezervaţii naturale -Reciclarea hârtiei

5. Vânatul -Dispariţia unor specii -Legislaţia pentru protejarea vânatului -Specii declarate monumente ale naturii

6. Cercetări în domeniul nuclear

-Efecte negative asupra plantelor, animalelor, omului

- Utilizarea Diagramei Venn pentru evidenţierea efectelor pozitive şi negative ale omului

asupra mediului. - Activitate în grup

Redactarea unui afiş care să ilustreze efectele unei activităţi umane. - Turul galeriei – discutarea aspectelor ilustrate în afişe. - Joc de rol: Stejarul

Elevii pot fi grupaţi în 3 grupe: apărătorii stejarului, apărătorii intereselor umane şi juraţii. În timpul dezbaterilor, reprezentanţii fiecărei grupe pot să se consulte cu grupa din care fac parte, pentru a găsi noi argumente în susţinerea părerii lor. Juraţii vor decide de partea cui au fost mai puternice argumentele, prin vot deschis. - Activitate practică - Drumeţie (în cartier sau în jurul localităţii)

102

Sarcină: Observarea şi surprinderea pe peliculă foto a unor aspecte care prezintă intervenţia omului asupra mediului . - Confecţionarea de fluturaşi, prin conţinutul cărora să atragă atenţia asupra pericolului poluării şi al degradării mediului. - Distribuirea fluturaşilor.

Resurse - Imagini suport, text suport,enciclopedii, hârtie, markere, aparat foto.

Evaluare - Completarea diagramei; - Jocul de rol (implicarea elevilor în căutarea de argumente ); - Fotografierea naturii; - Realizarea fluturaşilor.

Spaţiul verde (3 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: conversaţia, observaţia, jocul, munca pe grupe. Forme de organizare: activitate frontală, pe grupe, individuală. Activităţi : - Stabilirea parcului sau a spaţiului verde ce urmează a fi adoptat; - Pregătirea afişelor cu mesaje care îndeamnă locuitorii la păstrarea curăţeniei; - Pregătirea acţiunii de igienizare; - Activitate practică de igienizare a parcului adoptat; - Activitate pe grupe - Consemnarea în fişa de observaţii a aspectelor urmărite; - Activitate în colaborare cu reprezentanţi ai Primăriei sau ai Inspectoratului de Protecţie a Mediului; - Activitate practică de înfrumuseţare a zonei adoptate.

Resurse - Fişa de lucru, unelte pentru activitatea practică, panouri.

Evaluare - Realizarea de mesaje; - Observarea sistematică a copiilor şi implicarea lor în activităţile practice.

Legătura dintre om şi natură (2 ore) Strategia didactică

Metode şi procedee: brainstorming, conversaţia, observarea, exerciţiul, munca în grup. Forme de organizare: Activitatea frontală, individuală, pe echipe. Activităţi:

- Exemplificare prin fragmente din literatura care ilustrează prietenia dintre om şi natură; - completarea propoziţiilor cu enunţ lacunar, (individual); - selectează dintr-o listă de propoziţii pe cele adevărate. • Resurse - poster cu mesaje ecologice; - planşe care ilustrează fragmente din textele literare; - markere, fişe de lucru. • Evaluare - Alcătuirea unui scurt text pe baza imaginilor şi propoziţiilor adevărate; - Întocmirea unui poster (în forma preferată:în formă de inimă, copăcel, nor, soare) cu

mesaje referitoare la protejarea mediului.

103

Cum ocrotim natura ? (2 ore) • Strategia didactică Metode şi procedee: conversaţia, exerciţiul,observaţia. Forme de organizare: activitate frontală, individuală, pe echipe. Activităţi: -completarea schemei despre plantele ocrotite; -citirea textului şi descoperirea plantei prezentate; -realizarea afişelor. • Resurse

-caiet suport; -cartoane verzi; -coli mari de hârtie, markere; -reviste, Internetul;

-Ştiaţi că... Floarea-de-colţ este o mândrie a Carpaţilor româneşti. Aceasta

creşte în masivele calcaroase Bucegi, Făgăraş, Retezat. Papucul doamnei este o frumoasă orhidee cu flori mari, de culoare

brun-purpurie. Eleganta orhidee creşte în umbra pădurilor de fag sau în locurile mai însorite, calcaroase.

Râsul a fost supranumit ,,pantera Carpaţilor”, fiind cunoscut ca cel mai feroce carnivor dintre animalele sălbatice din ţara noastră. România se află pe primul loc în Europa, în ceea ce priveşte numărul râşilor care trăiesc pe teritoriul ei. Râsul a fost declarat monument al naturii.

• Evaluare -afişele realizate; -materialul pentru mapa personală.

S.O.S.! Planeta Pământ (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: brainstorming, „floarea de lotus”, „diamantul”, „turul galeriei”, observarea, conversaţia, exerciţiul. Forme de organizare: activitate frontală, activitate individuală, munca în grup. Activităţi:

- notarea efectelor pozitive şi negative ale activităţii omului asupra mediului; - exemplificarea cu însuşiri, acţiuni care sintetizează avantajele şi dezavantajele dezvoltării

tehnicii (tehnica diamantului); - completarea unui desen (natura virgină) şi cu aspecte ale dezvoltării tehnicii (şosele,

fabrici, oraşe, maşini); - realizarea unor afişe privind activitatea omului.

Resurse - fişă de lucru; - planşe reprezentând aspecte ale dezvoltării tehnicii; - poster cu afişele realizate de elevi; - markere.

Evaluare - pliant avantajele şi dezavantajele dezvoltării tehnicii; - rebus S.O.S. Pământul.

104

Drumul hârtiei (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia. conversaţia, portofoliul , problematizarea. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, în perechi. Activităţi:

- discuţie despre deşeurile de hârtie; - activitate în perechi: să discute şi să găsească motive pentru care copacii nu ar trebui tăiaţi şi transfomaţi în hârtie. Să noteze pe o coală de hârtie 2-3 argumente şi să se supună discuţiei în clasă. Să se realizeze un poster cu cele mai reuşite argumentări; - Activitate în perechi: să discute şi să găsească modalităţi de a economisi hârtia. După modelul precedentei activităţi se va realiza un poster; - Activitate independentă: să caute pe internet sau în diferite reviste cât mai multe informaţii despre hârtie şi să realizeze un portofoliu al clasei, o utilă bază de documentare; - Activitate pe echipe: „Tainele reciclării hârtiei”-în urma documentării realizate în timpul colectării datelor pentru portofoliu vor realiza desene ilustrând etapele reciclării hârtiei. Se vor expune desenele realizate.

Resurse - coli A4, markere, cartoane, bloc de desen acuarele, pensule; - reviste pentru copii; - Internetul.

Evaluare - posterele realizate şi portofoliul.

Veniţi cu noi! (2 ore) Campanie în sprijinul ideii de reciclare a hârtiei

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, explicaţia, problematizarea. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, pe grupe. Activităţi:

- Activitate de realizare a unor fluturaşi (pliante) în sprijinul colectării maculaturii, folosind informaţiile din portofoliu; - Activitate pe echipe: fiecare echipă îşi va pregăti o argumentare a necesităţii colectării maculaturii, pe care o va susţine în faţa colegilor din clasele ciclului primar.Vor împărţi fluturaşii sau pliantele confecţionate; - Confecţionarea unor afişe prin care vor propune organizarea, la o dată şi oră stabilită, a unei acţiuni de colectare a deşeurilor la nivel de şcoală; - Afişarea la SEMAFORUL VERDE a unor instantanee din timpul acţiunii. Evidenţierea unor copii sau clase.

Resurse - Coli A4, carioca, acuarele, pensule; - Imagini decupate din reviste sau ziare; - Coli de carton, markere.

Evaluare - fluturaşii, pliantele, afişele; - rezultatele acţiunii.

105

Clasa a IV -a Omul şi mediul înconjurător (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: brainstorming, conversaţia, explicaţia, dezbaterea (dilema), munca independentă . Forme de organizare : activitate pe grupe, frontală, individuală. Activităţi :

- Brainstorming Găsiţi argumente pentru afirmaţiile:

• Omul cercetează natura. • Omul foloseşte natura. • Omul protejază natura.

- Prezentarea informaţiilor de la rubricile „Ştiaţi că...” şi „Reţineţi”. - Completarea schemei:

- Care este părerea ta ?

• Dezbatere pe grupe PRO şi CONTRA (dilema) Se vor căuta soluţii care să satisfacă ambele tabere. Aceste soluţii sunt măsurile de

protejare a mediului. - Joc : „Cercetătorii naturii”. Elevii vor pregăti expuneri pentru Forumul cu tema „Omul şi mediul înconjurător”, vizând câte un domeniu legat de protejarea mediului. Vor pregăti proiecte de ecusoane dedicate forumului. - Campanie publicitară

Redactarea unor mesaje care să îndemne oamenii să iubească natura. - Activitate practică –Confecţionarea machetei cu tema „Omul şi natura”.

Resurse - Fişa de lucru, enciclopedii, emisiuni TV, coli mari de hârtie, flip chart, carton, materiale pentru confecţionarea machetei.

106

Evaluare - Expunerile de la Forumul cu tema „Omul şi mediul înconjurător”. - Fişă de evaluare

1. Interpretaţi imaginile de mai jos. Alcătuiţi un text de aproximativ 10 rânduri despre una dintre ele. Găsiţi-i un titlu potrivit.

A B ..................................................................................................................................... ..................................................................................................................................... ..................................................................................................................................... 2. Completaţi rebusul : ORIZONTAL:

2. Natura înconjurătoare sau… 3. Resturi de materiale care pot fi valorificate 4. Numeroase păduri de … sunt “victime” ale despăduririlor 5. Planeta Pământ se mai numeşte… 6. Lichid incolor, fără gust şi fără miros… 7. Întindere mare de teren, acoperită de copaci, numită şi “aurul verde” 8. Acţiune negativă asupra mediului… 9. Prelucrarea deşeurilor în vederea refolosirii lor… 10. Energie produsă de vânt…

VERTICAL: Acţiunea negativă a omului asupra mediului se numeşte … (DEGRADARE)

Micii ecologişti (3 ore) Strategia didactică

Metode şi procedee: conversaţia, observaţia, jocul, munca independentă, munca pe grupe, jurnalul reflexiv. Forme de organizare: frontală, pe grupe, individuală. Activităţi :

- Stabilirea zonei ce urmează a fi adoptată; - Stabilirea grupelor şi a sarcinilor ce le revin:

-grupa responsabilă cu acţiunile de ecologizare (sarcină: procurarea de materiale necesare pentru acţiuni de ecologizare; planificarea acţiunilor);

-grupa foto (sarcină: procurarea de aparate foto şi fotografierea aspectelor pozitive şi negative);

-grupa redactorilor (sarcină: redactarea materialelor informative, fluturaşi, afişe, scrisori ).

- Activitate practică - Pregătirea de afişe care vor fi plasate în zona adoptată: „Nu rupeţi florile!”

107

„Ocrotiţi natura!” „Natura – prietena omului” „Respectă natura! Trăieşte sănătos!” - Activitate practică – Deplasarea în zonă, consemnarea observaţiilor şi fotografierea

aspectelor semnalate (activitate lunară) . Activitatea va fi urmată de o acţiune de ecologizare.

Completarea fişei de observaţii :

Factori poluanţi Specii de plante sau animale aflate în pericol sau afectate de activităţile omului

Activităţi pozitive ale omului

Măsuri

- Activitate practică – Plantare de pomi, arbuşti ornamentali, flori .

Această activitate se poate realiza în colaborare cu Agenţia de Protecţie a Mediului sau în parteneriat cu familia. Identificaţi sponsori care asigură puieţi, seminţe, flori. Campania cu tema „Nouă ne pasă!”

• Redactare periodică de scrisori despre starea mediului în zona adoptată adresate Primăriei, Inspectoratului de Protecţie a Mediului, Gărzii de Mediu. Anexaţi fotografii!.

• Jurnalul acţiunilor din zona adoptată va conţine fişa de observaţii şi câte un exemplar al scrisorilor. Elevii pot realiza colaje utilizând fotografii sau imagini cu efectele poluării în zona adoptată. Jurnalul poate fi trimis unor jurnalişti interesaţi să publice materialele realizate sau unor organizaţii de mediu. - Compunerea de cântece sau piese de teatru pe teme legate de mediu. Acestea pot fi prezentate la serbarea şcolară.

Resurse - Fişa de observaţii, afişe, unelte pentru activitatea practică, mănuşi de cauciuc, saci pentru gunoi, plante pentru sădit, aparat foto.

Evaluare - Realizarea de afişe; - Observarea sistematică a elevilor şi implicarea lor în activităţile practice; - Jurnalul acţiunilor.

Animale şi plante ocrotite (2 ore) • Strategia didactică Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, observaţia, jocul. Forme de organizare: activitate frontală, individuală, în grup. Activităţi: -realizarea panoului cu informaţii despre plante şi animale ocrotite; discuţii pe baza lor; -realizarea scrisorii adresată oamenilor de o plantă pe cale de dispariţie; -realizarea ,,Dominou-lui” cu plante şi animale; -desfăşurarea jocului ,,ECO-REPORTER PENTRU O ZI !”; -alcătuirea ghidului pentru excursie. • Resurse

-caietul suport; -imagini diverse;

108

-coală, plic; -cartoane colorate.

• Evaluare -panou; -scrisoare; -Domino; -ghidul pentru excursie.

Deşeurile, sursă de poluare a mediului (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, problematizarea, observarea. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, pe grupe. Activităţi:

- Realizarea unei campanii de informare prin: - vizită la agenţii economici care asigură colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor

pe plan local; - vizită la Agenţia pentru Protecţia Mediului;

- Activitate pe grupe: pe baza informaţiilor culese se vor realiza postere pentru fiecare categorie de deşeuri care să ilustreze de unde provin, efectul asupra mediului şi vor propune soluţii pentru reducerea lor. Vor fi marcate cu simbolul specific deşeurile reciclabile; - Prezentarea posterelor într-un tur al galeriei cu posibilitatea aducerii unor completări de către elevii din alte grupe.

Resurse - mijloace de transport; - filme documentare; - cartoane, imagini, markere.

Evaluare - posterele realizate.

Nu arunca, îţi poate fi de folos! (1 oră)

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia. conversaţia, exerciţiul, munca în echipă. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, în perechi. Activităţi:

- Discuţie despre deşeurile din plastic, deşeuri cu o perioadă mare de degradare; - Prezentarea unor obiecte model realizate din flacoane de plastic; - Activitate practică de realizare a „cantinei pentru păsărele” din flacoane de plastic de 2,5- 5l.

Resurse - flacoane de plastic; - foarfecă, hârtie glasată pentru decor; - beţisoare de lemn sau crenguţe; - sfoară; - grăunţe.

Evaluare - lucrările elevilor

109

Şi parcul este al nostru! (2 ore)

Strategia didactică Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, exerciţiul, munca în echipă. Forme de organizare: activităţi individuale, frontale, în perechi. Activităţi:

- „Adoptarea”parcului din preajma şcolii prin adresarea unei scrisori oficiale celui ce îl administrează; - Realizarea unor panouri sub forma unor personaje îndrăgite din poveşti care să transmită mesaje pozitive pentru păstrarea curăţeniei în parc, (De exemplu: „Îţi zâmbesc acum, să ştii, Căci nu văd în jur hârtii!) Sau: „Pe băncuţe v-aşezaţi De sunteţi civilizaţi!”; - Realizarea unui plan de îngrijire şi realizare a igienizării parcului, repartizarea sarcinilor pe echipe; - Antrenarea familiilor şi cunoştinţelor în activitate.

Resurse - placaj, unelte pentru tăiat, vopsele, pensule; - echipament adecvat pentru igienizare; - unelte de grădinărit.

Evaluare - rezultatele muncii.

110

Autorităţi cu competenţe în activitatea de protecţia mediului în România În România, autorităţile competente pentru protecţia mediului, potrivit legislaţiei in vigoare, sunt :

• Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului- MINISTERUL MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII DURABILE;

• Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau respectiv Agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului ;

• Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării»; • Garda Naţională de Mediu şi structurile teritoriale ale acesteia.

stat, de sinteză, coordonare şi con Ministerul Mediului şi Deinfrastructura de mediu. Ministerul Mediului şi Dezvolcentrale, are următoarele atribuţii I. În domeniul protecţiei medi ☻ organizează activităţile de mşi publică informaţii şi rapoarte regionale şi globale de monitorizde cercetări, studii, prognoze, pobţinerii datelor şi informaţiilor dezvoltarea durabilă, precum şi amediului, coordonează implemenlegislaţiei comunitare de mediu specifice, elaborează şi promoinstrucţiuni de aplicare în domencu cerinţele acquisului comunitar

MINISTERUL MEDIULUI ŞI DEZVOLTĂRII DURABILE

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului in Romania, aplică strategia şi Programul Guvernului, în vederea promovării politicilor în domeniile mediului şi gospodăririi apelor. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile realizează politica în domeniile mediului şi gospodăririi apelor la nivel naţional, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi în cadrul politicii generale a Guvernului, asigură şi coordonează aplicarea strategiei Guvernului în domeniile respective, îndeplinind rolul de autoritate de

trol în aceste domenii. zvoltării Durabile este autoritatea de management pentru

tării Durabile, ca organ de specialitate al administraţiei publice principale :

ului: onitorizare a stării mediului şi a resurselor naturale, elaborează privind starea mediului, participă la programele subregionale, are a stării mediului şi a resurselor naturale, asigură elaborarea olitici şi strategii în domeniul protecţiei mediului, în scopul necesare în vederea fundamentării deciziilor privind mediul şi l promovării programelor de dezvoltare în domeniul protecţiei tarea legislaţiei naţionale armonizate cu prevederile şi cerinţele şi urmăreşte îndeplinirea prevederilor planurilor de investiţii

vează proiecte de acte normative, norme metodologice şi iul protecţiei mediului pentru armonizarea legislaţiei naţionale , răspunde de protecţia şi conservarea habitatelor naturale,

111

răspunde de protecţia şi conservarea habitatelor naturale, de conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia, dezvoltarea şi buna administrare a reţelei naţionale de arii protejate, în acord cu politicile şi cu practicile specifice aplicate la nivel european şi global, prin crearea administraţiilor proprii pentru parcurile naţionale, parcurile naturale şi rezervaţiile biosferei, aprobarea regimului de administrare a celorlalte categorii de arii naturale protejate din reţeaua naţională, supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor în domeniul protecţiei mediului, organizează şi coordonează activitatea de elaborare a procedurilor de acreditare a laboratoarelor în domeniul mediului şi gospodăririi apelor şi de certificare a sistemelor de management de mediu, promovează instrumentele juridice, economice şi financiare pentru stimularea introducerii tehnologiilor şi produselor curate, schimbarea modelelor de producţie şi de consum, susţinerea şi consolidarea mecanismelor pieţei libere şi a concurenţei loiale. II. În domeniul gospodăririi apelor: ☻ stabileşte regimul de utilizare a resurselor de apă şi asigură elaborarea de cercetări, studii, prognoze şi strategii pentru domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a apelor, precum şi elaborarea programelor de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor ,

coordonează activitatea de avizare şi de autorizare, din punct de vedere al gospodăririi apelor, a lucrărilor care se construiesc pe ape sau în legatură cu apele, coordonează implementarea

112

legislaţiei naţionale armonizate cu prevederile şi cerinţele în domeniul apelor şi urmăreşte lucrările de infrastructura publică specifice,

activitatea de avizare a documentaţiilor de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor existente şi a proiectelor barajelor noi, precum şi activitatea de emitere a autorizaţiilor de funcţionare în condiţii de siguranţă a barajelor aflate în exploatare şi a acordurilor de funcţionare în siguranţă pentru barajele noi,

colaborează cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale pentru amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, valorificarea de noi surse de apă în concordanţă cu dezvoltarea economico-socială a ţării, protecţia apelor împotriva epuizării şi degradării, precum şi pentru apărarea împotriva efectelor distructive ale apelor, stabileşte strategia organizării la nivel naţional a activităţilor de meteorologie, hidrologie şi hidrogeologie, a sistemului de informare, prognoza şi avertizare asupra fenomenelor hidrometeorologice periculoase şi a sistemului de avertizare în caz de accident la construcţiile hidrotehnice, elaborează şi promovează normele de calitate a resurselor de apă legate de funcţiile apei privind calitatea apei brute pentru apa potabilă, calitatea apei necesare susţinerii peştilor şi crustaceelor, elaborează şi promovează, potrivit legii, proiecte de acte normative, regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice specifice domeniilor meteorologiei, hidrologiei, hidrogeologiei, gospodăririi apelor şi siguranţei în exploatare a barajelor.

113

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI

,, Pentru un mediu sănătos nu e foarte important să tragi concluzii, ci să oferi soluţii! ”

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, este instituţie publică cu personalitate juridică şi exercită, în condiţiile legii, atribuţii privind planificarea strategică, monitorizarea factorilor de mediu, autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului, implementarea legislaţiei şi politicilor de mediu la nivel naţional, regional şi local, stabilite de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile prin regulamentele de organizare şi funcţionare. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, ca autoritate de execuţie şi implementare a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, îndeplineşte în principal atribuţii privind asigurarea suportuui tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ, a strategiilor şi politicilor sectoriale de mediu armonizate cu acquis-ul comunitar şi bazate pe conceptul de dezvoltare durabilă, implementarea legislaţiei din domeniul protecţiei mediului şi coordonarea activităţilor de implementare a strategiilor şi politicilor de mediu la nivel naţional, regional şi local, îndeplinind de asemenea rolul de autoritate în autorizarea activităţilor cu impact potenţial asupra mediului şi asigurarea conformării cu prevederile legale. În structura Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului se organizează şi funcţionează laboratoarele naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot şi vibraţii, precum şi pentru radioactivitate. Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridică şi structura funcţională distinctă, în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi îndeplinesc atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului la nivel regional, în domeniile implementării strategiilor şi politicilor de mediu, legislaţiei şi reglementărilor în vigoare şi coordonează elaborarea planurilor de acţiune la nivel regional. Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului emit acte de autorizare în domeniul protecţiei mediului, în conformitate cu competenţele atribuite de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prevăzute în actele de reglementare,

114

Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului emit acte de autorizare în domeniul protecţiei mediului şi îndeplinesc şi o serie de alte atribuţii principale în organizarea colectivelor pentru implementarea instrumentelor structurale la nivel regional, participarea la elaborarea şi monitorizarea planului de dezvoltare regională, colaborarea cu agenţiile judeţene pentru protecţia mediului din cadrul regiunii de dezvoltare pentru elaborarea rapoartelor de sinteză şi constituirea bazelor de date de mediu la nivel regional, evaluuarea şi actualizarea anuală, în cooperare cu Garda Naţională de Mediu şi alte autorităţi publice a planurilor regionale proprii sau capitolele de mediu integrate în alte planuri regionale, gestionează şi disponibilizează, în limita prevederilor legale, informaţia de mediu la nivel regional. Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridică, în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, cu statut de servicii publice deconcentrate, finanţate de la bugetul de stat. Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului emit acte de autorizare în domeniul protecţiei mediului şi îndeplinesc şi alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare pentru autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului la nivel judeţean sau al municipiului Bucureşti.

ADMINISTRAŢIA REZERVAŢIEI BIOSFEREI

,, DELTA DUNĂRII”

Administraţia Rezervaţiei este instituţie publică cu personalitate juridică şi funcţionează în subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, având regimul juridic de serviciu descentralizat al acestuia, cu sediul în municipiul Tulcea.

Obiectul de activitate al Administraţiei Rezervaţiei îl constituie crearea şi aplicarea unui regim special de administrare pentru conservarea şi protecţia diversităţii biologice din ecosistemele naturale ale Rezervaţiei, pentru dezvoltarea aşezărilor umane şi organizarea activităţilor economice în corelaţie cu capacitatea de suport a acestor ecosisteme. În realizarea obiectului său de activitate. Administraţia Rezervaţiei îndeplineşte funcţia de autoritate de mediu, în condiţiile legii, pe întregul teritoriu al Rezervaţiei, cîteva din atribuţiile principale urmărind evaluarea stării ecologice a patrimoniului natural, organizând cercetarea ştiinţifică, elaborarea strategiei de conservare şi redresare şi, după aprobarea acesteia de către Consiliul ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei, asigurarea măsurilor necesare pentru conservarea şi protecţia biodiversităţii.

115

Administraţia Rezervaţiei administrează în mod direct domeniul public de interes naţional din perimetrul Rezervaţiei şi ia măsuri pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice componente; organizează şi exercită supravegherea şi controlul modului în care sunt puse în aplicare şi respectate dispoziţiile legale în vigoare privind măsurile de protecţie stabilite în statutul Administraţiei Rezervaţiei şi alte aspecte care, potrivit legii, sunt de competenţa Administraţiei Rezervaţiei, stabileşte şi aplica măsurile de reconstrucţie ecologică a ecosistemelor deltaice şi dispune măsurile legale corespunzătoare pentru protecţia, ameliorarea şi refacerea stării de calitate a mediului, acolo unde a fost deteriorat, stabileşte, împreună cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, regulile de circulaţie şi acces pe braţele Dunării pentru bărci, şalupe, nave fluviale şi maritime, iar pentru canalele şi lacurile interioare din perimetrul Rezervaţiei propune spre aprobare autorităţii centrale pentru protecţia mediului regulile de acces şi circulaţie, exercitând controlul asupra modului de respectare a acestora, emite acordul şi autorizaţia de mediu pentru desfăşurarea activităţilor în perimetrul Rezervaţiei de către persoanele fizice şi juridice, în condiţiile legii şi în concordanţă cu cerinţele conservării biodiversităţii şi a structurilor ecologice specifice, incluzând şi procedurile de stabilire a obligaţiilor de mediu în procesul de privatizare, evaluează starea resurselor naturale şi a nivelului de valorificare a acestora, în acord cu potenţialul lor de regenerare şi cu capacitatea de suport a ecosistemelor, scop în care elaborează şi pune în aplicare reglementări privind valorificarea resurselor naturale regenerabile şi a tuturor celorlalte resurse din Rezervaţie. Administraţia Rezervaţiei acţionează prin toate mijloacele prevăzute de lege şi pe întregul teritoriu al Rezervaţiei pentru protecţia şi ameliorarea stării mediului şi a calităţii vieţii, cu luarea în considerare a necesităţii punerii în aplicare pe plan local a prevederilor convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, precum şi pentru realizarea obiectivelor, programelor şi planurilor de acţiune dezvoltate în baza acestor convenţii şi acorduri.

116

GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU

Garda Naţională de Mediu este un corp specializat de control şi inspecţie responsabil cu asigurarea implementării efective, profesioniste, uniforme şi integrate a politicii Guvernului de aplicare a legislaţiei comunitare de mediu, transpusă în legislaţia românească de mediu, instituţie publică care funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Garda Naţională de Mediu are atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionării încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, apelor, solului, aerului, biodiversităţii, precum şi a celor prevăzute în legile specifice domeniului controlului poluării industriale şi managementului riscului, fondului de mediu şi altor domenii prevăzute de legislaţia specifică în vigoare, inclusiv privind respectarea procedurilor legale de emitere a

117

avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor de mediu şi gospodărire a apelor emise de autorităţile competente, potrivit legislaţiei în vigoare, pentru reglementarea proiectelor, programelor şi activităţilor specifice acestor domenii.

Garda Naţională de Mediu are în subordine 8 Comisariate Regionale ale Gărzii Naţionale de Mediu, instituţii cu personalitate juridică a căror structură organizatorică include 41 de Comisariate Judeţene, Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Comisariatul Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării“, organizate ca servicii fără personalitate juridică în cadrul Comisariatelor Regionale de care aparţin.

Comisariatele Regionale ale Gărzii Naţionale de Mediu sunt organizate ca structuri zonale la nivel de direcţii, cu competenţe limitate teritorial, care coordonează şi supraveghează activitatea Comisariatelor Judeţene din structura lor şi sunt conduse de un Comisar Regional asimilat Directorului executiv.

Comisariatele Judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Comisariatul Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării“ sunt organizate la nivel de servicii în cadrul Comisariatelor Regionale, au competenţă de control tematic, operativ şi inopinat pe teritoriul judeţului în care funcţionează, al municipiului Bucureşti şi, respectiv, pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării“ şi sunt conduse de un Comisar şef.

118

Pledoarie pentru proiecte de mediu

În contextul aderării României la Uniunea Europeană, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului are ca ţintă strategică compatibilizarea sistemului naţional de învăţământ cu cel european. Astfel, ministerul de resort promovează principiile transparenţei, ale descentralizării, ale răspunderii publice şi ale diversităţii culturale şi etnice în vederea creării premiselor necesare asigurării calităţii şi utilizării eficiente a resurselor.

Printre direcţiile strategice ale MECT pentru perioada 2006-2008 se regăseşte şi “Creşterea capacităţii instituţionale pentru elaborarea şi gestionarea proiectelor”.

Argumentul în acest sens îl reprezintă necesitatea creării premiselor pentru asigurarea unui grad ridicat de absorbţie a fondurilor europene. Beneficiarul unui astfel de program este personalul din 8 regiuni de dezvoltare, implicat direct în elaborarea, implementarea şi monitorizarea proiectelor.

Rezultatele estimate: formarea cadrelor în domeniul managementului de proiect, pregătirea şi pilotarea intervenţiilor în domeniul dezvoltării resurselor umane pentru creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare. Programul de granturi pentru dezvoltarea şcolară lansat de MECT este un exerciţiu în acest sens având ca obiectiv general îmbunătăţirea accesului la un învăţământ de calitate prin creşterea gradului de autonomie şi a capacităţii de elaborare şi gestionare a proiectelor la nivelul unităţii de învăţământ. Printre obiectivele specifice unor astfel de proiecte amintim:

îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ; îmbunătăţirea cadrului de colaborare între şcoala şi comunitatea din care fac parte; crearea unei dinamici interne a şcolii, inclusiv facilitarera comunicării pe orizontală şi

pe verticală între factorii implicaţi(directori de şcoli, cadre didactice, elevi, inspectori, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii locale etc);

capacitatea de a elabora şi gestiona proiecte. Proiectele, prin specificul lor, presupun derularea unor activităţi practice care vizează

formarea la elevi a unor comportamente şi atitudini, însuşirea de deprinderi, într-un cadru specific, diferit de cel oferit de procesul instructiv - educativ tradiţional. Proiectul în general se poate defini ca fiind un set de activităţi desfăşurate într-o perioadă de timp determinată, planificate şi controlate, şi care au ca drept scop producerea unei schimbări în bine a situaţiei beneficiarilor instituţiei. Este o investiţie de resurse pe o perioadă determinată, având ca scop realizarea unui obiectiv sau unui set de obiective precise. Altfel spus, un proiect este o idee de îmbunătăţire a unei stări de lucruri.

Planificarea şi realizarea activităţilor necesare pentru atingerea obiectivelor proiectului presupun utilizarea tehnicilor şi instrumentelor specifice managementului proiectelor.

Proiectul este o activitate cu un set bine precizat de obiective, este destul de complex pentru putea fi divizat în sarcini care necesită coordonare şi control a termenelor, succesiunii îndeplinirii sarcinilor, costurilor şi performanţelor. Acesta interacţionează cu operaţiunile curente ale organizaţiei şi, adesea, cu alte proiecte. Realizarea unui proiect presupune utilizarea unor resurse umane şi materiale utilizate deja în cadrul departamentelor funcţionale ale organizaţiei/şcolii; foarte adesea, proiectul concurează proiecte sau acţiuni similare propuse sau derulate de alte organizaţii.

Un proiect se derulează în câteva etape:

1. Finanţatorul stabileşte domeniul sau domeniile vizate şi obiectivele pe care intenţionează să le realizeze, activităţile şi beneficiarii potenţiali pe care este dispus să-i finanţeze din resursele sale.

2. Licitaţia de proiecte. Finanţatorul lansează în mod public programul de finanţare respectiv, oferind celor interesaţi un pachet informativ care contine un ghid al

119

programului (se explică detaliat ce intenţionează să realizeze programul şi ce condiţii trebuie îndeplinite, se precizează data limită până la care pot fi depuse proiecte in vederea participării la licitaţie, limitele minime si maxime ale sumelor care pot fi solicitate printr-un singur proiect, intervalul de timp pentru care se asigură finanţarea pentru proiectele câştigătoare şi o cerere de finanţare (de regulă sub forma unui formular standardizat); în anumite cazuri, pachetul informativ include şi alte documente). Solicitanţii depun proiectele de activităţi în conformitate cu condiţiile prezentate in ghid.

3. Evaluarea proiectelor de către comisia de evaluare pe baza unor criterii prezentate solicitanţilor (de regulă, în cadrul pachetului informativ).

4. Perioada de implementare a proiectelor. 5. Etapa de evaluare.

Managementul de proiecte permite:

un control foarte bun asupra utilizării resurselor, fiind extrem de util în situaţiile când resursele disponibile în activitatea unei organizaţii sunt restrânse;

relaţii mai bune cu partenerii/colaboratorii; timpi reduşi de dezvoltare a organizaţiei/şcolii, costuri mai mici, calitate mai înaltă; creşterea eficienţei activităţii în ansamblu, prin orientarea spre rezultate, îmbunătăţirea

coordonării interdepartamentale şi îmbunătăţirea moralului angajaţilor. Managementul proiectelor este o activitate complexă, care necesită respectarea anumitor

algoritmi specifici/criterii de eligibilitate. Factori necesari pentru a asigura succesul unui proiect:

• pregătire corespunzătoare; • să răspundă problemelor reale; • o echipă competentă şi motivată; • respectarea angajamentelor de către părţile implicate în proiect; • buna capaciatate instituţională; • alţi factori.

Prin tipologia lor, proiectele oferă posibilitatea cadrelor didactice de a se exprima într-un mod creativ prin activităţi organizate cu elevii, urmărind finalităţi clare şi impact la nivelul comunităţii şcolare şi locale.

Prin proiectele realizate pe componenta educaţiei ecologice, în cadrul cărora sunt propuse mai multe tipuri de activităţi, elevii învaţă prin experimentare, ceea ce înseamnă să fie cetăţeni mai buni şi responsabili, care servesc interesele mediului înconjurător şi ale comunităţii lor. Prin activităţile desfăşurate în cadrul proiectelor beneficiarii îşi însuşesc norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societăţii şi mediului şi formarea unei atitudini de dezaprobare faţă de aceia care încalcă aceste norme. Activităţile cuprinse în cadrul proiectelor cu tematică ecologică se concretizează în prezentarea de materiale audiovizuale, concursuri şi excursii tematice, întâlniri cu specialişti, campanii de promovare a educaţiei ecologice şi editare de materiale de promovare şi prezentare.

Un astfel de proiect este “Eco-Orizont”, proiect elaborat de către o echipă din cadrul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Bihor, derulat în parteneriat cu instituţii care au atribuţii pe problematică de mediu printre obiectivele căruia se numără dezvoltarea unei discipline opţionale cu tematică specifică studiată de către elevi de la ciclul preşcolar, primar şi gimnazial.

Aplicarea de proiecte pe problematică de mediu, se justifică prin aceea că protecţia mediului, deşi este o prioritate a problematicii lumii contemporane, nu este cuprinsă în Curriculum-ul naţional, în şcoală, demersul nostru vizând cuprinderea acesteia în oferta de Curriculum-ul la decizia şcolii. Ocrotirea planetei este o problemă mondială şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-si asume această responsabilitate. Pentru a cunoaşte modul de funcţionare a sistemului din care facem şi noi parte este foarte important ca omul să fie educat în spiritul

120

respectului pentru mediul înconjurător, pentru ca el să devină conştient de faptul că nu este stăpânul naturii, ci parte din ea.

Proiectele cu tematică de mediu aplicate de către şcoli, urmăresc conservarea şi protejarea mediului înconjurător; conştientizarea şi asumarea responsabilităţii protejării mediului de către elevi, precum şi încurajarea acestora în vederea găsirii de soluţii pentru rezolvarea problemelor la nivel local şi naţional. Acestea au ca finalitate:

cadre didactice perfecţionate; unităţi şcolare dotate cu materiale didactice; elevi educaţi pentru o conduită responsabilă în relaţie cu mediul; parteneriat real şcoală – comunitate;

În vederea dezvoltării unei educaţii privind protecţia mediului în rândul elevilor, a populaţiei în general şi a agenţilor economici, s-a constituit Fondul pentru Mediu reglementat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată de Legea nr.105/2006.

Printre obiectivele acestuia se numără: stimularea interesului autorităţilor locale, a operatorilor economici, a ONG-urilor şi unităţilor de învăţământ, pentru elaborarea proiectelor prioritare de mediu, prin accesarea finanţărilor din Fondul pentru mediu; creşterea numărului de sesiuni de depunere a proiectelor vizând protecţia mediului; adoptarea şi menţinerea unei strategii de comunicare eficientă cu toţi actorii implicaţi in domeniul protecţiei mediului.

Aceste măsuri oferă şcolilor, ONG-urilor, comunităţilor locale oportunitatea de a depune proiecte pentru a promova o educaţie sănătoasă în domeniul protecţiei mediului, deoarece educaţia ecologică avansată nu este doar o necesitate obligatorie a zilei de azi, ea este criteriul principal al stilului de viaţă durabil şi unica modalitate de supravieţuire a omenirii in viitor. Impactul proiectelor:

îmbunătăţirea accesului la o educaţie de calitate; îmbunătăţirea activităţilor de predare-învăţare în şcoli; creşterea gradului de informare privind drepturile cetăţeneşti.

Principalele categorii de finanţatori activi în România sunt: Uniunea Europeană, Guvernul României, guvernele sau ambasadele unor state străine, băncile şi instituţiile financiare internaţionale (de ex.: BERD, Banca Mondială), băncile active din România, fundaţii sau alte organizaţii internaţionale cu statut asemănător (de ex.: Fundaţia "Soros"), mari corporaţii (de ex.: Microsoft, Coca-Cola). Sfaturi utile!

1. Acordaţi tot timpul necesar pentru realizarea proiectului de finanţare. Licitaţiile de proiecte sunt lansate, uneori, cu puţin timp înainte de termenul limită de depunere a proiectelor, iar centralizarea informaţiilor necesare poate solicita un volum de muncă suficient de mare pentru a justifica acordarea unui interval important de timp pentru realizarea proiectului.

2. Porniţi de la o idee de activitate identificată în prealabil ca fiind necesară pentru dumneavoastră (achiziţia unui echipament mai performant, dezvoltarea unor activităţi existente, iniţierea de noi activităţi etc.) şi care poate fi adaptată pentru cerinţele specifice ale finanţatorului, în loc de a imagina o activitate pornind de la cerinţele ghidului de finanţare.

3. Stabiliţi o persoană care să aibă în responsabilitate realizarea proiectului de finanţare şi un grup de colaboratori - în particular o persoană pentru legătura cu partenerul/partenerii din cadrul proiectului (de regulă, este nevoie de mai multe persoane pentru a aduna în timp util toate informaţiile necesare).

121

4. Acumulaţi din timp toate informaţiile semnificative care pot argumenta avantajele proiectului realizat de dumneavoastră.

5. Clarificaţi în detaliu care sunt informaţiile solicitate în cadrul cererii de finanţare, inclusiv prin realizarea unor contacte si discuţii cu persoanele special desemnate în acest scop de către finanţator.

Succes!

122

"Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor. Ea te cheamă, ea îţi procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu.

Nu închide această mare carte plină de învăţături înţelepte, nu o neglija pentru celelalte cărţi în care se cuprind numai strofe din cântarea întreagă ce stă înaintea ta".

(I. Simionescu, 1940)

123

Mic dicţionar de ecologie şi protecţie a mediului • Ambalaj - mijloc de conservare şi acoperire a produselor de consumaţie,

folosindu-se hârtia, plasticul, aluminiul şi sticla; ambalajele sunt dăunătoare mediului, mai ales cele de plastic, diminuează permeabilitatea solului (nu mai permit aerului să intre la rădăcinile plantelor).

• Antropic - rezultat în urma activităţii omului. • Apă reziduală - apa uzată, care provine din procesele industriale şi activităţile

menajere; conţine diferite substanţe chimice nocive, microorganisme cum ar fi virusuri, bacterii, ouă sau larve de insecte, etc.

• Areal – spaţiu pe care sunt răspândiţi indivizii unei specii , a unui gen de plante sau animale.

• Biodegradare- proces complex de acţiune a vieţuitoarelor asupra diferitelor elemente de mediu, cu consecinţe nefaste: descompunerea masei organice nevii, prin acţiunea organismelor vii (bacterii, ciuperci); modificare nedorită a unor ecosisteme, prin dezvoltarea rapiă a unor plante sau animale (păşunat excesiv); poluarea aerului, apei, solului, prin descompunerea reziduurilor industriale, sau din complexe agrozootehnice; alterarea biochimică a rocilor.

• Biodiversitate- diversitatea de organisme vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi din complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi dintre ecosisteme.

• Compost- amestec de resturi vegetale, resturi animale, resturi menajere, biodegradabile, folosit ca îngrăşământ natural în agricultură.

• Confort - totalitatea condiţiilor care asigură o existenţă comodă, plăcută, civilizată; • Conservarea naturii - ansamblu de măsuri care au scopul de a asigura

păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, în regiunile afectate de activităţi ale omului.

• Contaminare - acţiunea de infectare a unui organism sau materie cu un agent de infecţie (virus, bacterie, substanţă radioactivă sau toxică); reprezintă o acţiune distrugătoare asupra vieţii şi a mediului în general.

• Deşeuri (reziduuri) - resturi dintr-un material rezultat într-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi utilizat direct pentru realizarea produsului.

• Dezechilibru ecologic - perturbarea, modificarea relaţiilor dintre organisme şi mediul lor de viaţă, datorită acţiunilor omului (braconaj, poluare, supraexploatare a terenurilor, urbanizare etc.).

• Deversare - scurgerea unor substanţe în apă prin conducte subterane sau de suprafaţă; este principala cauză a poluării apelor, datorită reziduurilor urbane şi industriale cât şi substanţelor aruncate din navele maritime şi platformele petroliere marine.

• Disconfort – lipsă de confort. • Echilibru natural - starea la care ajung factorii de mediu, în lipsa unei influenţe

exterioare şi păstrarea în condiţii normale a acestora. • Ecologie - ştiinţă care se ocupă cu studierea relaţiilor organismelor ori grupurilor de

organisme cu mediul lor; se ocupă cu studierea interrelaţiilor organismelor vii cu mediul lor.

• Ecosistem - unitate funcţională în care se manifestă şi se evidenţiază toate interacţiunile dintre specii şi mediul lor de viaţă ca şi acelea dintre ele.

• Epurarea apei - operaţie de îndepărtare din apele potabile, industriale, de canal a substanţelor care le fac improprii anumitor întrebuinţări, pentru a obţine o calitate bună în vederea folosirii.

• Factor abiotic - element al mediului lipsitde viaţă (rocă, forme de relief, temperatură, substanţe minerale din apă, aer, sol).

124

• Habitat - suprafaţă locuită de o populaţie, de o specie de plante sau de animale care oferă condiţii naturale în care îşi pot desfăşura normal activităţile esenţiale pentru viaţă.

• Igienă - studiul mijloacelor, regulilor de păstrare a sănătăţii; ansamblul acestor reguli; • Împădurire- plantarea arborilor pe suprafeţe despădurite, degradate pentru a forma

o pădure şi pentru prevenirea alunecărilor de teren. • Încălzire globală- proces de încălzire, în timp, a temperaturii aerului, datorat subţierii

stratului de ozon şi a efectului de seră; datorită încălzirii globale, temperatura medie globală a crescut secolul trecut cu aproximativ o jumătate de grad, iar până la mijlocul acestui secol va creşte cu 1,5 - 3,5 grade Celsius.

• Lanţ trofic- totalitatea legăturilor ce se stabilesc între diferite animale, în procesul căutării şi obţinerii hranei, prin care circulă substanţa organică, fiecare organism constituind o verigă ce reprezintă hrana pentru organismul situat mai sus în lanţ; exemplu: lăcustă-şopârlă-bufniţă.

• Ozon- gaz de culoare albăstruie, cu miros caracteristic, a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen, care se găseşte în natură sau se poate obţine prin descărcări electrice în aer şi care absoarbe radiaţiile ultraviolete emise de Soare.

• Parc naţional- teritoriu cu o suprafaţă întinsă, de peste 500 hectare, păzit şi îngrijit, în care plantele, animalele şi mediul natural sunt protejate de acţiunile

distructive ale omului (vânătoare, silvicultură etc.). • Ploi acide- ploi a căror apă se combină cu substanţele toxice acide emise de unităţi

industriale în atmosferă, care provoacă distrugeri mediului înconjurător; au un caracter acid, coroziv.

• Pluviometru – aparat pentru stabilirea cantităţii de apă căzută în timpul ploii. • Poluare – introducerea unui factor nedorit într-un mediu ( o substanţă, miros, zgomot,

căldură, radiaţii, etc.) • Poluator - factor care generează substanţe toxice, nocive pentru mediul natural

(exemple: unităţi industriale, mijloace de transport, ferme agro-zootehnice etc.). • Pubelă- recipient destinat pentru depozitarea gunoiului menajer. • Rampă de gunoi (de deşeuri) - loc amenajat pentru descărcarea şi depozitarea

controlată a deşeurilor organice şi anorganice. • Reciclare - operaţiunea de prelucrare (mărunţire, topire) a anumitor deşeuri (hârtie,

sticlă, fier, cupru, plumb, plastic, textile, cauciuc) în vederea reintroducerii materialului în circuitul economic.

• Rezervaţie naturală - suprafaţă terestră sau acvatică, bine delimitată care cuprinde monumente ale naturii ocrotite prin lege (plante, animale etc.); au rol ştiinţific, educativ şi turistic.

• Salubrizare - acţiunea de colectare a deşeurilor menajere de la sursa lor de producere; • Sursă de poluare - locul unde se generează, unde se pot găsi sau de unde se dispersează

substanţele poluante; generator de poluare; poate fi naturală (erupţie vulcanică, torent, vânt puternic etc.) sau artificială (legată de activitatea omului).

• Toxicitate - proprietate a unei substanţe, a unui mediu de a fi toxic; reziduurile toxice conţin substanţe care contaminează plantele, animalele şi omul.

• Valorificarea deşeurilor (reziduurilor) - operaţie prin care se recuperează, total sau parţial, din deşeuri diferite, substanţe care, după o prelucrare corespunzătoare, pot fi reutilizate în diferite ramuri de activitate; această activitate duce la reducerea suprafeţelor de teren necesare pentru depozitarea deşeurilor, obţinerea de energie termică, îngrăşăminte agricole, materiale de construcţie, materiale refolosibile (metale, sticlă, hârtie, textile, etc.).

• Zonă poluată - regiune bine delimitată în care se înregistrează concentraţii mari de poluanţi, peste limitele admisibile.

• Zonă protejată- parte dintr-un teritoriu care cuprinde valori ştiinţifice, ecologice sau peisagistice, supusă unui regim de protecţie.

125

Bibliografie

1. Zoe Partin; Melamia Cristina Rădulescu, Dicţionar Ecologic, Editura Garamond,

1995, Bucureşti 2. Al. Ionescu, Ecologie şi societate, Editura Ceres,1991, Bucureşti 3. Gabriela Nedelcu, Mădălina Nedelcu, Ioana Mureşan, Simona Stan, Traian

Mureşan, Centrul Naţional de Voluntariat PRO VOBIS, Educaţia ecologică şi voluntariatul în protecţia mediului, Editura Treira, Oradea, 2003

4. Şincan, Eugenia; Zalana , Mihaela; Vraci, Daniela, ABC-ul lumii vii , vol I , Ed. Best, 1997

5. Carmen Manuela Cazan, Rodica Cherciu, Mihai Manda, Creează-ţi mediul! Dicţionar de termeni, Editor Fundaţia Concept 2004, Bucureşti

6. Gheorghe, Vasilica, Nedelciu, Diana, Sinteze de cultură generală – clasele I-IV, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2001

7. Vodă, Claudiu, Din secretele naturii şi ale lumii înconjurătoare, E D P, Bucureşti, 1985

8. Vodă, Elena, Vodă, Claudiu, Experienţe fără laborator , Ed I. Creangă- Bucureşti, 1973

9. Răuţă, Corneliu, Cârstea, Stelian, Poluarea şi protecţia mediului înconjurător, Ed Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti, 1979

10. *** Enciclopedia copiilor , Ed. Aquila 93, 2000

11. *** Mă întreb DE CE? –enciclopedie ilustrată, Ed. Novum, 2002 12. http://eionet.eu.int 13. http://www.flickr.com/, imagini 14. www.ecsanet.org/Euinfo.htm 15. Sima C., ş.a.(2000), Ecologie şi protecţia mediului înconjurător, Editura

Independenţa Economică, Piteşti 16. Tomescu V., (1999) , Metodica predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul

primar , Editura „Gheorghe Alexandru”, Craiova 17. Gâşteanu P.,(1998), Ecologia aşezărilor umane, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti 18. Tufercu V., Tufercu M.,(1981), Ecologie şi activitate umană, Editura Albatros,

Bucureşti 19. Barnea C., Papadopol C.,(1975), Poluarea şi protecţia mediului, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 20. Carmen Manuela Cazan,Rodica Cherciu, Mihai Manda , Creează-ţi mediul! Ghid

metodologic pentru personalul didactic, Editor Fundaţia Concept 2004, Bucureşti 21. Peneş, Marcela, Cunoaşterea mediului – Clasa I , Ed Ana 2000, Bucureşti, 2003

126

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Documents