CAP. 2 DECIZIA DE FINANTARE A COMPANIEI
Una din laturile managementului financiar este asigurarea
companiilor cu capital atat la inceputul activitatii, cat si pe
parcursul desfasurarii acesteia. Finantarea cu capital se face in
functie de costul surselor de finantare care vor asigura o
finantare optima. Dupa natura lui, capitalul poate fi: Capital real
(care isi gaseste reflectarea in bilantul companiei, impartit dupa
provenienta in pasiv sau dupa modalitati de folosire in activ), si
Capital fictiv, (determinat de capitalul real ca urmare a modului
de circulatie a instrumentelor). 2.1 Capitalul companieiConceptul
de capital poate fi privit in sens restrictiv, fiind un stoc sau un
flux de bunuri durabile, cumparate pentru a fi utilizate pe o
perioada mai lunga de timp. In literatura de specialitate se
utilizeaza mai multe concepte, cum sunt capitalul economic,
capitalul social, capitalul financiar. Capitalul economic:
ansamblul activelor detinute de companie la un moment dat si
destinate a asigura realizarea activitatii constituie capitalul
economic. Natura activitatii influenteaza structura capitalului
economic, care la randlul ei are impact asupra eficientei
activitatii economice. Dimensiunea si potentialul economic al
companiei este influentat de volumul capitalului economic. In timp,
CE sufera o depreciere fizica si functionala, care este combatuta
prin amortizare. Capitalul social: reprezinta abordarea juridica a
conceptului de capital. Acesta cuprinde aporturile in bani si in
antura ale actionarilor/asociatilor. Puterea de decizie si
repartitie a fluxurilor de beneficii depind de partea detinuta de
fiecare. Valoarea si recompensarea capitalului social sunt
stabilite prin statut. Capitalul financiar: reprezinta capitalul
social, la care se adauga fluxuri de beneficii care apar din
desfasurarea activitatii, care se mentin in companie. Deoarece
Capitalul social (si mai apoi financiar) de regula este insuficient
pentru a asigura Capitalul economic necesar, compania trebuie sa
obtina resurse financiare (Capital imprumutat) din exterior (piata
monetara a creditului/piata obligatara). Valoare capitalului
imprumutat si dobanda sunt stabilite prin contract. Finantarea
activitatii companiei se realizeaza prin utilizarea capitalurilor
proprii si a capitalurilor imprumutate.
2.2 Finantaarea prin capitaluri propriiIn afara de capitalul
initial, companiile au nevoie de capital nou pentru a-si finanta
activitatea desfasurata. Actionarii pot decide noi aporturi sau
recurgerea la imprumut. Ca urmarea a activitatii, la nivelul
companiei se formeaza in mod constant fluxuri de resurse
(amortizari si beneficii), care difera de finantarea externa, cu
caracter discontinuu determinat de variatia incasarilor.
2.2.1 Constituirea capitalului socialLegislatia privind
companiile reglementeaza sub aspect juridic: formele societare sub
care persoanele fizice se pot asocia, dimensiunea minima a
capitalului social, obiectul de activitate a companiei, ponderea
maxima a valorii aporturilor in natura, valoarea nominala minima a
actiunii si conditii de fuziune, dizovare si lichidare. Capitalul
social constituie garantia, care permite companiei, ca, in functie
de necesitati sa recurga la capitaluri imprumutate. 2.2.2 Cresterea
capitalului socialCapitalul social poate creste prin noi aporturi
(banesti sau in natura), prin incorporarea rezervelor si prin
conversia creantelor. Cresterea capitalului social genereaza:
modificarea statutului companiei, decizia de cresterea a numarului
de actiuni emise/ valoare nominala a actiunilor deja existente. a)
Cresterea capitalului prin aporturi banesti se face prin cresterea
valorii nominale/ emisiunea de noi actiuni (prin plasament privat
(pentru actionarii existenti) sau oferta publica). Decizia de a
emite noi actiuni necesita stabilirea pretului de emisiune (Pe) si
primei de emisiune (pe). Pretul de emisiune in cazul in care
compania nu este cotata la bursa este egala cu valoare nominala a
actiunilor, iar daca compania este cotata Pe se stabileste intre Vn
si cursul pe piata (Cv) al actiunii respective. Prima de emisiune
(pe) consituie abaterea dintre pretul de emisiune al noilor actiuni
si valoarea nominala a actiunilor companiei. Dreptul de preemtiune
reprezinta dreptul preferential de subscrierea a actionarilor
vechi, care pot subscrie un numar de actiuni noi, proportional cu
numarul detinut, achizitia de actiuni noi la pretul de emisiune.
Valoarea teoretica a unei actiuni Valoarea teoretica a dreptului
preferential
Nv = numar de actiuni vechiNn = numar de actiuni noiCv = curs
vechi b) Cresterea capitalului prin aporturi in natura (de regula
imobilizari corporale) constituie un mijloc de finantare prin care
se realizeaza cresterea capitalului propriu. Se intalnesc la:
infiintarea companiei, pe parcursul existentei companiei, in cazul
operatiilor de fuziune, in cazul operatiilor de sciziune. c)
Cresterea capitalului prin incorporarea rezervelor nu consituie un
mijloc de finantare al companiei. Prin aceasta operatiune rezervele
companie sunt transferate in contul de capital. Daca se emit
actiuni noi, cresterea numarului acestora rezulta in scaderea
pretului acestora, deoarece activul companiei ramane neschimbat, in
timp ce dividendul pe fiecare actiune scade. Dreptul actionarilor
de a primi actiuni noi gratuite de numeste drept de atribuire.
d) Cresterea capitalului prin conversia datoriilor nu constituie
un mijloc de finantare al companiei. Prin aceasta operatiune
financiara, disponibilitatile monetare nu cresc, lichiditarea
remane neschimbata dar se imbunatateste echilibrul financiar al
companiei. Exista urmatoarele consescinte: sub aspect juridic:
creste valoarea capitalului social si numarul actiunilor emise, sub
aspect decizional: se pierde o parte din idependenta decizionala a
vechilor actionari, sub aspect financiar scade indatorarea
companiei si se asigura imbunatatirea echilibrului financiar.
2.2.3 Finantarea interna2.2.3.1 Utilitatea si structura
autofinantariiPentru finantarea activitatii, companiile dispun
alaturi de Capital Social si Capitaluri imprumutate, de fluxuti
monetare rezultate din activitatea de exploatare. O parte dintre
acestea sunt repartizate conform reglementarilor, iar o alta parte
ramane la dispozitia companiei.Finantarea interna (autofinantarea)
reprezinta cel mai vechi mod de finantare, si asigura: reinoirea
potentiallui productiv (prin amortizare) si cresterea
economica(prin beneficii nedistribuite).
2.2.3.2 Mentinerea nivelului patrimoniului Considerearea
amortizarii acumulate, provizioanelor pentru depreciere ca resurse
interne de care dispune compania pentru a-si finanta reinoirea
potentialului de productie corespunde abordarii practicienilor.
Logica financiara, considera ca amortizarea si provizioanele pentru
deprecierea activelor imobilizate constituie elemenete nemonetare
care influenteaza rezultatul net. Amortizarea estimeaza deprecierea
capitalului imobilizat in active corporare si necorporale. Activele
corporale aferente capitalului imobilizat sunt terenurile, inclusiv
investitiile pentru amenajarea acestuia si mijloacele fixe
(considerate fixe indeplinind urmatoarele conditii: valoare de
intrare mai mare decat limita stabilita de lege, durata de
utilizare mai mare de un an), Amortizarea se stabileste prin
aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare.
Amortizarea se calculeaza incepand cu lun urmatoare punerii in
functiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare.
REGIMURI de amortizare:A) Regimul de amortizare liniara: se
determina prin includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a
unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani si cu
duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe. Cota de
amortizare liniara Amortizare liniara anuala
B) Regimul de amortizare degresiva: consta in multiplicarea
cotei de amortizare liniara cu unul din coeficientii: 1,5 durata de
utilizare intre 2-5 ani; 2 durata utilizare 5-10 ani; 2,5 utilizare
> 10 ani. Se aplica in doua variante cu luarea in calcul a
uzurii morale si fara luarea in calcul a uzurii morale. C) Regimul
de amortizare accelerata consta in includerea in primul an de
functionare a unei amortizare de pana in 50% din valoarea de
intrare. Valoarea ramasa dupa primul an se recupereaza prin
amortizare liniara, in functie de durata de viata ramasa.
2.3 Finantarea prin capitaluri imprumutateCapitalurile proprii
de care pot dispune companiile nu sunt suficiente pentru finantarea
variatiilor specifice activitatilor de exploatare, sustinerii
moderizarii si extinderii capacitatilor de productie. Finantarea
prin capitaluri imprumutate se realizeaza prin piata monetara a
creditului, prin piata obligatiunilor si piata leasingului.2.3.1
Finantarea prin intermediu pietei monetarePiata monetara a
creditului dispune de resurse, in functie de nevoile companiilor.
Acestea sunt obligate sa utilizeze imprumuturile solicitate si
obtinute de la bancile comerciale conform prevederilor din
contractele de creditare.Tipuri de crediteA) Dpdv. al destinatiei
creditului Credite de exploatare: destinate finantarii nevoilor de
exploatare ale companiilor, vizand aprovizionari cu stocuri de
materie prima, materiale, marfuri, piese, etc. Scopul angajarii
acestui credit este de a asigura finalizare productiei de marfuri,
executiei de lucrari si prestari de servicii, care au consum si
desfacere asigurate prin contract si comenzi ferme. Credite pe
termen scurt < 12 luni. Credite pentru import-export: destinate
finantarii nevoilor generate de import/export. Credite pe termen
scurt. Credite pentru investitii;B) Dpdv. al duratei de utilizare
Credite pe termen scurt Credite pe termen mediu (1-5 ani) si lung
(5-25)
Finantarea decalajelor curente specifice activitatilor de
exploatareA. Finantarea cheltuielilor de aprovizionare, productie
si desfacereCompaniile se confrunta cu necesitatea asigurarii
continuitatii activitatii. Creditul bancar destinat finantarii
cheltuielilor cu aprovizionarea, realizarea de bunuri, executarea
de lucrari, prestarea de servicii se prezinta sub forma unei linii
de credit, care se acorda companiei pe o perioada de pana la 12
luni. In practica, linia de credit poate avea un caracter aproape
permanent. B. Finantarea stocurilor: sunt credite specializate,
acordate in functie de natura si destinatia stocurilor. Sunt
credite de 3 tipuri. Credite pentru nevoi temporare: pentru
acumularea de stocuri pentru deschiderea de noi retele, participare
la expozitii, etc. Credite pentru nevoi sezoniere: finantarii
decalajelor dintre platile companiilor care desfasoara activitati
in conditii sezoniere de aprovizionare, productie, transport si
desfacere. Platile sunt aferente cheltuielilor destinate
constituirii stocurilor de produdose care pe timp friguros nu se
pot extrage, drumuri impracticabile, produse care se recolteaza
intr-o anumita perioada a anului. Creditul asupra stocurilor
destinat finantarii pe termen scurt a companiilor, care garanteaza
creditul cu stocuri de marfuri. Acestea sunt depuse intr-un
depozit, situatie in care compania primeste o recipsa si un
warrant.C. Finantarea operatiunilor de import necesita recurgerea
la credite bancare pentru: plata furnizorilor externi, garantarea
platilor cheltuielilor vamale, finantarea importurilor necesare
productiei de export. D. Finantarea stimularii exporturilor: pe
baza unor contracte ferme incheiate cu parteneri externi,
companiile solicita credite pentru finantarea realizarii si
incasarii productiei exportate. Finantarea aferente productiei
destinate exportului se realizeaza prin: credite garantate cu
creante asupra strainatatii(compania emite un bilet la ordin pentru
marfurile expediate, care il preda la banca), deschiderea unei
linii de credit.E. Finantarea globala a decalajelor de trezorerie:
alaturi de creditele de trezorerie specializate, companiile cu o
bonitate buna beneficiaza de credite destinate finantarii
decalajelor dintre resurse si utilizari. Finantarea globala a
trezoreriei se face prin: avansul in cont current (prin care se
asigura lichiditatile necesare, similar unei linii de credit),
credite garantate cu comerciale depuse la banca spre pastrare(cu
dobanda mica, deoarece are garantie), credite pentru facilitate de
cont(pentru finantari de cateva zile, pentru decalaje dintre
incasari si plati), credite pentru lipsa de acoperire(finantare
pentru maxim 30zile pentru decalaje dintre venituri si
cheltuieli(generate de intarziere ale incasarilor), ordine de
vanzare de valuta, necesarului de fond de rulment).
FINANTAREA ACTIVITATILOR DE INVESTITIIStrategiile investitionale
ale companiilor privesc realizarea de investitii interne si
externe. Creditele acordate de banca pe termen mediu si lung sunt:
credite pentru echipamente, utilaje, mijloace de transport; credite
pentru modernizarea si dezvoltarea capacitatii de productie;
credite pentru retehnologizarea proceselor de productie. DPDV. al
creditelor pe termen mediu si lung se poate vorbi de 2 tipuri de
rambursare, pentru fiecare dintre acestea aparand o delimitare
legata de natura dobanzii (fixa sau variabila): Cu anuitati
constante si cu amortismente constante.A. Rambursare cu anuitati
constante si rata fixa a dobanzii
B. Rambursare cu amortismente constante si rata fixa a dobanzii
a = C / nC. Rambursare cu anuitati constante si dobanda
variabila;D. Rambursare cu amortismente constante si dobanda
variabila.
2.3.2 Finantarea prin intermediul leasinguluiLeasingul este o
forma speciala de inchiriere a bunurilor imobiliare(sau mobiliare)
prin care chiriasul obtine avantajele legate de folosinta bunului
inchiriat, in timp ce finantarea achizitiei acestuia si amortizarea
investitiei de capital este facuta de catre societatea de
leasing(locatorul). In schimbul avantajelor obtinute, chiriasul
plateste societatii de leasing o redeventa care cuprinde:
amortizarea, costul de oportunitate si marja de profit. Chiriasul
poate intra in proprietatea bunului inchiriat la incheierea
contractului, prin plata valorii reziduale a bunului. La incheierea
contractului se pot face si alte 2 optiuni: prelungirea leasingului
cu negocierea unei noi redevente sau restituirea bunului inchiriat.
Tipuri de leasing1. Leasingul operational: ofera atat inchirierea
bunului cat si serviciile de intretinere si asigurare. LO are si
clauza de anulare care da posibilitatea utilizatorului sa renunte
la inchiriere inainte expirarii contractului. Totodata, LO este
facut pe o durata mai mica decat durata de viata(e exploatare) a
echipamentului inchiriat.2. Leasingul financiar: o forma de leasing
cu durata contractului pe toata durata de viata a bunului
inchiriat. Utilizatorul proate selecta producatorul de bunuri.3.
Vanzarea si leaseback-ul, prin care o companie vinde unei societati
de leasing sau unui investitor bunul din proprietatea sa, ulterior
inchiriind bunul respectiv, in conditiile specifice leasingului
financiar.
CAP. 3 CMP AL CAPITALULUI. STRUCTURA FINANCIARA OPTIMACapitalul
este un factor necesar si important al productiei, si ca si
ceilalti factori, are un cost. Utilizarea diferitelor surse de
finantare de catre companie implica diferite costuri, si anume:
plata dividendelor, a dobanzilor bancare, a celor obligatare, etc.
Suma totala de plata pentru utilizarea capitalurilor exprimata in
procente, se numeste costul capitalului. 3.1 Capitalul
companiilorDeoarece fiecare resursa implica anumite costuri, si
nici capitalul nu face exceptie de la aceasta regula, sarcina
managerului este de a intocmi structura capitalului de asa maniera
incat sa satisfaca nevoia de capital cu cheltuieli minime. Astfel
se calculeaza CMP pentru toate sursele de finantare, adoptandu-se o
politica pe termen lung. Pentru a desemna structura optima a
capitalului managerul trebuie sa cuantifice pentru inceput costul
fiecareia dintre resursele de care dispune, iar apoi sa formeze
acea combinatie care minimizeaza costul global.3.1.1 Costul
capitalurilor imprumutateEstimarea costului capitalului imprumutat
are o serie de particularitati, printre care: Simplicitatea
determinarii indicatorului de baza a estimarii capitalului,
deoarece drept indicator putem lua rata dobanzii pentru credit,
rata cuponului obligatiunilor, etc; Reducerea costului capitalului
ca rezultat al corectarii fiscale (deoarece dobanzile sunt
considerate cheltuieli, care se deduc din profit si astfel se
plateste impozit pe profit mai mic); Costul capitalului are o
stransa legatura cu nivelul de solvabilitate al companiei, deoarece
cu cat e mai inalt nivelul respectiv, cu atat mai mic este costul
capitalului atrasIn principiu, capitalurile imprumutate au un cost
mai mic decat capitalurile proprii, deoarece rata dobanzii este
diminuata cu economia de impozit, iar costurile de administrare si
emisiune sunt in general mult mai reduse fata de emisiunea de
actiuni. 3.1.2 Costul capitalurilor propriiCostul capitalurilor
proprii reprezinta de fapt rata rentabilitatii ceruta de actionarii
companiei, care sa remunereze investitia lor in compania
respectiva. Investitorii in actiuni asteapta un randament care sa
indeplineasca conditiile: randament egal cu cel oferit cu
investitiile cu risc, la care se adauga majorarea riscului
sistematic. n(rata de randament) = Rf +PR3.1.3 CMP al
capitalului
3.2 Structura capitaluluiStructura financiara reprezinta un
raport existent intre sursele proprii de finantare si sursele
imprumutate. Deoarece fiecare sursa de capital are un cost,
finantarea poate influenta marimea profitului. Decizia de finantare
presupune atingerea scopurilor: Mentinerea unui nivel corespunzator
al autofinantarii; Asigurarea unu grad de indatorare maxim;
Urmarirea unui structuri optime a capitalului in functie de
strategia de finantare stabilita; Aplicarea unei politici de
dividend stimulative si stabila; Urmariea unei politici de
indatorare eficiente, care sa ofere avantaje si creditorilor, si
actionarilor, si sa se evite starea de insolvabilitate;Determinarea
structurii financiare implica studierea influentei a doua
variabile: gradul de risc si rata de rentabilitate. Exista mai
multi factori care influenteaza deciziile privind structura
capitalului companiei, care pot fi catalogati ca factori externi si
factori interni;Factori externi: Conditiile pietei Structura
competitiva a ramurei; Stabilitatea ratelor de profit; Impozitele;
Atitudinile creditorilor si ale agentiilor de clasament;
Stabilitatea vanzarilor; Probabilitatea falimentului si riscurile
asociate acestuia;Factori interni: Conditiile interne ale
companiei; Structura activelor; Rata de crestere; Profitabilitatea;
Atitudinile echipei manageriale; Flexibilitatea financiara.
Politica structurii capitalului implica echilibrarea gradului de
risc cu rata de rentabilitate. Compania trebuie sa analizeze o
serie de factori (costul capitalurilor, factorii interni si
externi, regulile privind indatorarea, levierul operational si cel
financiar) si sa stabilieasca o structura optima a
capitalului.Structura optima a capitalului pentru o companie
reprezinta acea combinatie dintre capitalul propriu si imprumutat
care conduce la maximizarea pretului pe piata al actiunilor
companiei.
3.2.1 Gradul de indatorare3.2.1.1 Elemente teoretice privind
indatorareaGradul de indatorare exprima structura financiara a
companiei, adica proportia resurselor proprii si a celor
imprumutate. Gradul de indatorare operational exprima proportia
costurilor fixe ale companiei din totalul costurilor. Gradul de
indatorare financiar se refera la ponderea datoriilor din totalul
capitalului gradul de indatorare financial al capitalului (capital
gearing), fie la proportia in care profitul brut este grevat de
necesitatea platii dobanzilor gradul de indatorare al profitului
(income gearing).
-problema cu formula de mai sus este ca valoarea contabila a
activelor poate fi extrem de diferita fata de valoarea care poate
fi obtinuta in cazul unei vanzari;
Cea mai uzuala rata de indatorare a capitalului este
urmatoarea:
Utilizarea gradului de indatorare a capitalulu pentru a exprima
capacitatea companiei de a face fata obligatiilor sale poate fii
folosit atunci cand valoarea contabila activelor este apropiata de
valoarea lor pe piata, dar si atunci el exprima doar capacitatea
companiei dea a-si onara obligatiile din vanzarea activelor in
cazul falimentului. Mult mai important este daca, o companie
reuseste, pe baza profiturilor sa fata serviciului datoriei.
3.2.1.2 Efectele indatorariiUn grad de indatorare mai mare
determina variatii foarte mari in nivelul randamentului obtinut de
catre actionarii companiei. Un grad de indatorare mare cauzeaza
majorarea efectului de levier (Efectul de levier exprima cresterea
ratei de remunerare a capitalurilor proprii determinata de
cresterea gradului de indatorare. Efectul de levier este cu atat
mai mare cu cat rentabilitate economica este superioara ratei
dobanzii capitalurilor imprumutate) si implica cresterea nivelului
riscului. Riscul despre care este vorba nu este riscul global al
companiei, ci doar riscul financiar.Riscul global al intreprinderii
este reprezentat de riscul afacerii impreuna cu riscul financiar.
Riscul afacerii este definit de schimbarea veniturilor viitoare ale
activelor sau actiunilor, determinate de variabilitatea cererii,
variabilitatea pretului vanzarilor, variabilitatea pretului
inputului, capacitatea ajustarii preturilor vanzarilor la
schimbarile cumpararilor, levierul exploatarii(daca majoritatea
activelor companiei sunt fixe, costurile raman fixe si nu pot fi
scazute cand cererea scade). Riscul financiar apare ca urmare apare
ca urmarea a structurii financiare care include resurse
imprumutate. Riscul financiar este rezultat al deciziilor de
finantare pe termen lung. Riscul financiar se refera la cresterea
variabila a veniturilor posesori de actiuni si cresterea
probabilitatii pericolului financiar ce planeaza asupra
proprietarilor companiei daca este utilizat levierul financiar de
catre companie. Levierul financiar este gradul in care sunt
utilizate de catre companie surse de finantare cu costuri
fixe(imprumuturi, leasing).
3.2.2 Capitalul si structura optima a capitalului3.2.3 Factorii
de influenta ai structurii financiareGradul de indatorare a unei
companii este influentat de o serie de factor, uni actioneaza in
sensul diminuarii acesteia, iar alrii in sens opus. Poate cei mai
importanti factori care inhiba dorinta de indatorare sunt Riscul de
faliment si Costurile manageriale. A. Riscul de faliment: chiar si
in cazul in care o companie nu ajunge la lichidare, sunt mai multe
aspecte care au de suferit, printre care: relatiile companiei cu
clientii, cu furnizorii, angajatii si creditorii vor fi puternic
afectate. Aceste costuri indirecte sunt adaugate costurilor
directe, cum ar fi costurile avocatilor, contabililor, cheltuieli
de judecata, etc. Costurile falimentului includ costuri legale si
alte costuri legate de reorganizarea companiei. B. Costurile
manageriale: costuri care protejeaza drepturile actionarilor,
detinatorilor de obligatiuni si a conducerii si cresc cand partile
intra in conflict. Acordurile restrictive apar cand intre doua
parti interesele intra in conflict, acorduri cale limiteaza
flexibilitatea conducerii si in aplus apar costurile urmaririlor
acordurilor. C. Capacitatea de indatorareD. Teoria semnaluluiE.
ControlulF. Gradul de indatorare a ramurii 3.3.4 Determinarea
structurii optime financiare optimePentru determinarea structurii
optime, elementul care se ia in considerare cel mai frecvent este
reprezentat de costul mediu ponderat al capitalului. Structura
optima este pentru care costul mediu ponderat este minim.
CAP.4 POLITICA DE DIVIDEND
4.1 Definirea politicii de dividendPolitica de dividend
reprezinta o componenta structurala a politicii financiare a
companiei, prin care se defineste optiunea intre distribuirea
partiala sau integrala a profitului net, sub forma dividendelor
distribuite si/sau retinerea la dispozitia companiei pentru
reinvestire. Datorita conditionarii pe care le presupune politica
de dividend (majorarea platilor de dividende =>cresterea
pretului actiunilor, dar fara investitii=>pe termen lung pretul
actiunilor scade) obiectivul maximizarii valorii companiei impune
adoptarea acelei politici de dividend care asigura echilibrul
dintre dividende si profit reinvestit, compatibil cu maximizarea
viitoarea a pretului actiunilor. Se considera ca o politica in care
rata de distribuire nu depaseste 20% din profit este o politica
scazuta de distribuire a dividendelor, iar o politica care
depaseste 60% e o politica puternica de distribuire a
dividendelor.4.2 Factorii de influentaAdoptarea unei anumite
politici de dividend se intemeiaza pe luarea in considerare a
factorilor de influenta rezultati din situatia financiara a
companiei si din preferintele actionarilor acesteia. Situatia
financiara a companiei conditioneaza politica de dividend in mod
diferit, in functie de: Gradul de indatorare al companiei; Ratele
lichiditatii generale si lichiditatii imediate; Ratele
rentabilitatii financiare si rentabilitatii economice; Ratele
rentabilitatii veniturilor, a activelor totale ale companiei sau a
res. consumate; Costurile ocazionate de emisiunea unor noi actiuni
comune; Alegerea finantarii unor actiuni economico-sociale viitoare
ale companiei fie prin indatorare, fie prin capitalul propriu sau
printr-o anumita combinatie posibila intre aceste doua surse de
finantare;4.3 Formele si procedurile de plata a dividendelorPlata
didivendelor se poate face in actiuni, reprezentand o modalitate
prin care compania isi cruta lichiditatile, ca si in cazul platii
dividendelor in natura. In acest scop se emit dividende noi, care
se impart actionarilor proportional. Prin acest mod se creste
nivelul capitalului pripriu.In unele situatii cand se doreste
cresterea numarului de actiuni vandute se recurge la stock split,
in care se dubleaza numarul de actiuni, fara a creste capitalul
propriu. O situatie inversa este atunci cand compania decide sa
rascumpere o parte din propriile actiuni, si atunci se foloseste
metoda ofertei publice, metoda open-makert sau rascumpararea
disproportionata.Plata in bani a dividendelor este forma cea mai
uzuala de remunerare a investitiilor, iar marimea efectiva a
dividendelor ce urmeaza sa fie platita se face in functie de
politica adoptata:1) Politica dividendului stabil: presupune
mentinerea dividendelor la nivelul anterior sau asigurarea unei
cresteri anuale cu o rata g indiferent de variatiile profitului;2)
Politica de participare directa: asigurarea unei rate relativ
constante de distribuire a div din profitul net per actiune(PPA).
3) Politica dividendului rezidual: se platesc dividende doar daca
profitul net este mai mare decat necesarul de capital pentru
finantarea investitiilor considerate oportune. 4) Politica primului
dividend si a supradividendului: se plateste un dividend minim,
numit primul dividend, la care se adauga supradividendul in anii
mai prosperi.
CAP. 5 ACTIVELE CIRCULANTE UTILIZATE IN ACT. DE EXPLOATARE
5.1 Continutul si rolul activelor circulanteActivele circulante
sunt acele active care in cursul ciclului de exploatare se
transforma in durate scrute de timp dintr-o forma functionala in
alta, cu finalitatea dobandirii formei banesti initiale.Se
deosebesc de activele fixe dpdv. existential, doarece se manifesta
pe traseul A -> P -> D ->R. Totodata, gradul de
lichiditate este ridicat, iar dpdv. al tranmiterii valorii, ele
transmit intr-un singur circuit valoare integrala in costul noilor
produse/servicii. Intr-o grupare simplificata, activele circulante
sunt prezentate in componenta: stocuri materiale, creante asupra
tertilor si disponibilitati banesti.
5.2 ClasificareA. Dupa ciclul de exploatare in care sunt
imobilizate
B. In functie de sursa formarii lor: Active circulante formate
din surse proprii; Active circulante formate din surse atrase;
(datorii fata de furnizori, salariati, buget de stat, creditori)
Active circulante formate prin utilizarea creditelor bancare
(termen scurt); Active circulante formate prin utilizarea unei
fractiuni din imprumuturile pe termen mediu/lung.
C. Dpdv. al formei lor concrete de existenta: In forma
materiala; In forma scriptica (creante asupra altor societati); In
forma baneasca;
Volumul si structura activelor circulante difera pe diverse
ramuri economice, in functie de specificul intern si in functie de
urmatorii factori: Caracterul de productie sau al activitatii
desfasurate (act. Sezoniera, permanenta, de masa, serie, unicat,
etc) Obiectul de activitate; Modul de derulare si organizare a
relatiilor economice cu tertii din mediul extern; Gradul de
dezvoltare a pietei de capital si a pietei creditului; Structura si
marimea costurilor de productie si al cheltuielilor de
circulatie;
5.3 Politici de gestiune a activelor circulanteNivelul valoric
al activelor circulante necesare este dependent de mai multi
factori, dintre care retinem: Natura activitatii societatii
comerciale; Marimea societatii comerciale; Cresterea/descresterea
vanzarilor; Stabilitatea volumului vanzarilor;Raportul dintre
vanzari si nevelul activelor circulante determina 3 politici
alternative de gestiune a activelor circulante, cu efecte diferite
asupra rentabilitatii si riscului, fiind vorba de politica
ofensiva, politica echilibrata si politica defensiva.
5.4 Metode de evaluare a intrarilor/iesirilor din stoc
a) Prima intrare prima iesire;b) Costul mediu ponderat;c) Utlima
intrare prima iesire;d) Valoare inlocuirii;e) Urmatoarea intrare
prima iesire;
CAP. 6 GESTIUNEA FINANCIARA A STOCURILORNecesitatea constituirii
stocurilor deriva din caracterul continuu al productiei,
lucrarilor/serviciilor si al al vanzarilor si caracterul
discontinuu al aprovizionarii. In acest context, in stadiul
aprovizionarii, se constituie: a) Stocul curent: se constituie in
vederea asigurarii continuitatii desfasurarii activiatii intre doua
aprovizionari succesive.b) Stocul de siguranta: are menirea sa
asigure costinuitatea desfasurarii actvitatii si cand apar unele
disfunctionalitati, c) Stocul de conditionare: se constituie in
cazul materiilor prime care au prevazute, unele operatii de
conditionare, a caror derulare e obligatorie inainte de utilizarea
lor;d) Stocul pt. transport interior: asigura continuitatea
activitatii(vanzarii) in intervalul de timp aferent transportului
materiilor prime(marfuri) la locul de consum (vanzare);e) Stocul de
iarna: se constituie daca e cazul pentru materialele care nu pot fi
aprovizionate in timpul iernii;Prin acumularea celor 5 categorii de
stocuri se obtine stocul maxim, iar stocul minim este constituit
din stocul de siguranta si cel de conditionare.
CAP. 7 GESTIUNEA CREDITULUI COMERCIAL ACORDAT CLIENTILOR
7.1 Formele creditului comercialGestiunea clietilor reprezinta
ansamblul metodelor si instrumentelor de acceptare/promovare a
creditului comercial si de utilizare cat mai eficienta a
capitalurilor imobilizate in creditele comerciale consimtite.
7.2 Politica si gestionarea creditelor clientiPolitica
creditelor clienti este decisa de fiecare societate comerciala,
fiind recomandata elaborarea unei variante care sa tina seama de
urmatorii factori: Evolutia posibilia a vanzarilor; Costul
capitalului; Marimea cheltuielilor de administrare a creditelor
clienti; Riscul asumat; Marimea relativa si absoluta a discountului
acordat pentru reducerea duratei creditului comercial;7.3 Metode de
estimare a calitatii clientilorI. Sistemul celor 5C: Caracterul
(prababilitatea ca un client sa onoreze obligatia de plata, chiar
daca se confrunta cu probleme), Capacitatea, Capitalul,
Colateralul, Conditiile.II. Getiunea prin exceptie: III. Notarea
creditului: metoda de estimare a probabilitatii ca un client sa
ajunga in stare de faliment, informatie care reiese dint-o functie
matematica Z. Rezultatul obtinut se numeste scor.IV. Durata medie
de incasare al facturilor emise
CAP. VIII FONDUL si NECESARUL DE FOND DE RULMENT.
8.1 Continutul si formele fondului de rulmentFondul de rulment
constituie un indicator financiar al starii societatii comerciale.
Ca flux financiar, fondul de rulment constituie o marja de
securitate pentru societate, aceasta este partea din resursele pe
termen lung care finateaza activele circulante. Fondul de rulment
se poate calcula in vlaori absolute sau in marime relativa. In
practica, cel mai utilizat concept este cel de fond de rulment net,
determinat pe baza bilantului financiar.A. Fondul de rulment net
sau fondul rulment lichid, determinat de originea, respectiv
destinatia resurselor durabile folosite pentru finantarea activelor
curente. De aceea, FRN este denumit de unii specialisti si fond de
rulment permanent.FRN = Capitaluri permanente Active imobilizateO
alta metoda de calcul reflecta destinatia fondului rulment:
finantarea stocurilor, plata efectelor comerciale de platit,
finantarea altor creante curente. FRN = Active circulante Datorii
pe termen scurtReflectand relatia de finantare pe termen lung si
finantarea pe termen scurt, fondul de rulment net poate inregistra
in decursul activitatii sociale valori pozitive, negative sau
neutre. B. Fondul de rulment total, sau fondul de rulment
economic/brut, reflecta ansambul elementelor de activ a caror
lichiditate este sub un an: bani in casa&banca, cec-uri de
incasat, investitii financiare cu scop de obtinere venituri
financiare pe termen scurt, efecte primite de la clienti, avansuri
acordate furnizorilor, sume de incasat, stocuri, etc.
FRT = Total active Active imobilizate pe termen lung
C. Fondul de rulment propriu: excedentul capitalurilor proprii
fata de activele imobilizate reflecta autonomia in materie de
investitii. FRP = Capitaluri proprii Active imobilizateFRP este o
componenta a FRN, FRN = FRP + Datorii pe termen lung
D. Fondul de rulment starin, reflecta datoriile pe termen mediu
si lung utilizate pentru finantarea societatii. FRS = Capitaluri
permanente Capitaluri Proprii
Pentru fundamentarea deciziei de finantare se pot utiliza
urmatoarele rapoarte de analiza ale fondului de rulment net:
8.2 Necesarul de fond de rulmentAbaterea dintre utilizareile si
resursele aferente ciclului operatiunilor curente constituie
necesarul de fond de rulment (NFR) care exprima necesarul de
capital destinat finatarii ciclului operarional. Cand abaterea este
pozitiva numim NFR pozitiv, si daca e negativa este numit NFR
negativ.In vederea estimarii capitlului necesar finantarii ciclului
operational se exclud: disponibilitatile banesti, plasamente
financiare, credite bancare si solduri creditoare la banci. NFR =
Utilizari(alocari) Resurse utilizateUlilizari = Active curente
Disponibilitati banesti Plasamente financiareResurese curente =
Datorii pe termen scurt Credite pe termen scurt Solduri creditoare
la banciNFR = Stocuri + Creante Datorii si resurse curente
NFR fluctueaza in functie de valoare cifrei de afaceri. Se
considera pondere optima a NFR in cifra afacerii sa nu depaseasca o
rata de 10-15%.
8.3 Trezoreria neta
Deciziile pe termen lung, cu privire la politica de investitii
si de finantare, influenteaza asupra fondului de rulment net.
Fluctuatia nivelului de activitate, masurata ca cifra de afaceri si
decalajele pe termen scurt dintre venituri si cheltuieli, incasari
si plati influenteaza asupra necesarului de fond de rulment.
Ajustarea valorii relativ constante a FRN cu valoarea fluctuanta in
timp a NFR se realizeaza prin intermediul trezoreriei nete. TN =
FRN NFR Pozitiva, cand societatea dispune de un excedent de
lichiditati; Negativa, cand societatea nu-si poate finanta integral
ciclul de exploatare pe seama FRN Neutra.Trezoreria neta se mai
poate determina ca diferenta intre trezoreria de activ (Ta, care
cuprinde casa, conturi la banci, plasamente pe termen scurt,
avansuri de trezorerie, valori de incasat) si trezoreria de pasiv
(credite bancare pe termen scurt, efecte scontate neajunse la
scadenta, obligatii de plata).TN = Ta-Tp
CAP. 9 RENTABILITATEA SOCIETATII COMERCIALE. Metode de
determinare a rezultatului societatii comerciale
9.1 Metoda determinarii rezultatului pe baza soldurilor
intermediare
Marja comerciala, impreuna cu Productia, ofera mai mult o masura
a fluxului global al activitatii, decat un adevarat indicator de
rezultat.Marja comerciala= Vanzari de marfuri Costul de cumparare
al marfurilor vandute
Productia exercitiului, este un indicator cu relevanta
deosebita, ce exprima fluxul global al activitatii sale. Productia
exercitiului = Productia vanduta + Productia stocata + Productia
imobilizata
Vaparea adaugata, reprezinta diferenta dintre valoarea vunurilor
si serviciilor pe care societatea comerciala le furnizeaza in
exterior si cea a bunurilor si serviciilor din afara, pe care le
utilizeaza pentru obtinerea primelor. Valoarea adaugata = Marja
comerciala + Productia exercitiului Consum intermediar
Excedentul/deficitul brut este rezultatul economic brut obtinut
de activitaea operationala a societatii comerciale. Se poate
calcula astfelExcedent/deficit brut = Valoarea adaugata + Subventii
Impozite,taxe Cheltuieli cu personal
Rezultatul exploatarii masoara rezultatul degajat de activitatea
normala. Rezultatul exploatarii = Excedent/Deficit Brut + Alte
venituri Alte cheltuieli + Venituri din reluari de provizioane si
amortizari Cheltuieli cu amortizari si provizioane
Rezultatul curent reprezinta rezultatul operatiunilor
normale.Rezultat curent = Rezultatul exploatarii + Venituri
financiare Cheltuieli financiare
Rezultatul extraordinar reprezinta incidenta unor evenimente
exceptionale fevorabile sau nefavorabile generatoare de rezultat
asupra carora societatea nu dispune de control.Rezultat
extraordinar = Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare
Rezultatul net = Rezultat curent +/- Rezultat extraordinat
Impozit pe profit Participarea salariatilor la profit
9.2 Capacitatea de autofinantare Capacitatea de autofinantare
exprima potentialul financiar al societatii comerciale la sfarsitul
exercitiului, care are ca destinatie remunerarea capitalurilor
proprii(pe baza dividendelor), finantarea investitiilor de
expansiune (cita din profit pentru fondul de dezvoltare) si
mentinere/ inoirea imobilizarilor in exercitiile viitoare (pe seama
amortizarilor).Prin metoda decuctiva, capacitatea de autofinantare
este determinata ca ecart intre veniturile incasabile si
cheltuielile platibile. C.A.F = Venituri incasabile Venituri de
cesiuni Cheltuieli platibilePrin metoda aditionala, se pune in
evidenta elementele contabile negeneratoare de fluxuri
monetare.C.A.F= Rezultatul net al exercitiului + Cheltuieli
Venituri - Venituri din cesiuni