1 CONTRACT nr. 1729/2008 Tema: Metodologie de evaluare a Fondului de Locuinte si a Calitatii Locuirii Faza II: PREZENTAREA PROPUNERILOR DE ORGANIZARE A METODOLOGIILOR SPECIFICE BENEFICIAR: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor Directia Generala Amenajarea Teritoriului, Urbanismului si Politica Locuirii Director general: Gheorghe PATRASCU Director general adjunct: Anca GINAVAR Director general adjunct: Bogdan SUDITU Responsabil tema: Director general adjunct: Bogdan SUDITU EXECUTANT: Centrul de Documentare pentru Constructii, Arhitectura, Urbanism si Amenajarea Teritoriului Director general: dr. Simona BARA Sef department cercetare documentare: arh. Alexandra ANTAL Responsabil tema: arh. Ileana BUDIŞTEANU
73
Embed
Metodologie de Realizare a Programului Local de Locuire - Faza II
Metodologie de Realizare a Programului Local de Locuire - Faza II
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
CONTRACT
nr. 1729/2008
Tema:
Metodologie de evaluare a
Fondului de Locuinte
si
a Calitatii Locuirii
Faza II:
PREZENTAREA PROPUNERILOR DE ORGANIZARE A
METODOLOGIILOR SPECIFICE
BENEFICIAR: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor
Directia Generala Amenajarea Teritoriului, Urbanismului si Politica Locuirii
Director general: Gheorghe PATRASCU
Director general adjunct: Anca GINAVAR Director general adjunct: Bogdan SUDITU
Responsabil tema:
Director general adjunct: Bogdan SUDITU
EXECUTANT: Centrul de Documentare pentru Constructii, Arhitectura,
Urbanism si Amenajarea Teritoriului
Director general: dr. Simona BARA Sef department cercetare documentare: arh. Alexandra ANTAL
Responsabil tema: arh. Ileana BUDIŞTEANU
2
COORDONATOR STIINTIFIC: ILEANA BUDISTEANU, ALEXANDRA ANTAL COORDONATOR TEHNIC: SIMONA BARA AUTORI: CDCAS: ILEANA BUDISTEANU, ALEXANDRA ANTAL, SIMONA BARA, MARIANA BARBU, MARIANA NAE, AUREL GHERGHILAS URBAN PROIECT: DOINA BUBULETE, TEODORA
IOANA COMAN, GEORGIANA THOT, ANCA POP, MARILENA VASILE
CNPS: MARIANA PIETREANU, VERGIL VOINEAGU, GABRIEL JIFCU, GHEORGHE MUNTEAN VAIDA, STEFAN TRICA, ANISOARA VAIDA, MARIANA BREBULET, DANIEL VARDOL CO-AUTORI :, NICOLAIE CONSTANTINESCU, IULIANA CORBAN, DANIEL DULEA, ELENA FALCUTA, ROXANA NAE, LUMINITA BALAN SORINA URDOI, GABRIEL VALCEANU, ELENA BECA, ELENA SCURTU, GABRIELA PREDA, MARCELA GHIMIS, RADU ANDRONESCU, GEORGETA SALAGEAN, IULIA BAJENARU TEHNOREDACTARE-EDITARE:, ELENA IONESCU, EUGENIA MATEI, NICULINA OLAR
3
CUPRINS
1. INTRODUCERE 4
2. SCHEMA METODOLOGICĂ PENTRU EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII 6
2.1 Calitatea Locuinței/Clădirii de locuit 2.2. Calitatea vecinătății rezidențiale
3. MODALITĂȚI DE EVALUARE A CALITĂȚII LOCUINȚELOR ŞI LOCUIRII 11
4. TIPURI DE INDICATORI UTILIZAȚI ÎN EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII 14
4.1. Profilul stocului de locuințe 4.2. Utilizarea stocului de locuințe 4.3. Locuințe decente 4.4. Oportunitatea accesului la o locuință decentă 4.5. Locații (situarea în cadrul urban) decente 4.6. Locuințe ce necesită reparații 4.7. Eficiență energetică a construcțiilor pentru locuințe 4.8. Locuințe colective şi pavilionare
5. CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND COSTURILE INTERVENȚIILOR 28
6. EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII ŞI PLANIFICAREA URBANĂ 30
6.1. Caracterizarea fondului existent de locuințe şi posibilitățile de spațializare
6.2. Caracterizarea distribuției spațiale a fondului de locuințe 6.3. Perspectivele noilor tehnologii pentru o analiză spațială detaliată 6.4. Prevederi ale legislației in vigoare cu privire la faza de studii de
fundamentare si analiza din cadrul PUG: 6.5. Prevederi ale legislației in vigoare cu privire la faza de propuneri de
dezvoltare a zonelor de locuit prin PUG
7. CALITATEA LOCUIRII – UN PUNCT DE VEDERE SOCIOLOGIC 41
ANEXE 49
4
1. INTRODUCERE
Studiul are în vedere că stabilirea unei metodologii de evaluare a fondului de locuinţe şi a
condiţiilor de locuire din punct de vedere calitativ, va servi în cel puţin trei scopuri:
Identificarea condiţiilor de locuire pe care le oferă stocul de locuinţe existent şi
vecinătatea sa, în vederea stabilirii unor ierarhii calitative, pe grupe de locuinţe şi
vecinătăţii acestora în raport cu normele tehnice şi urbanistice prevăzute de
legislaţia românească dar şi în raport de aspiraţiile ocupanţilor;
Identificarea disfuncţionalităţilor pe care acestea le prezintă şi în consecinţă
stabilirea unor obiective pe care autorităţile centrale / locale ar trebui să le aibă în
vedere pentru programele locale de locuire, în corelare cu Strategiile de dezvoltare
locală şi cu Strategia Naţională a Locuirii, pentru realizarea unei locuiri decente şi
durabilă.
Încadrarea locuinţelor/clădirilor de locuit, atât prin ele însele cât şi împreună cu
vecinătatea imediată în cadrul urban, în „categorii” de calitate, pentru o bună
identificare a componentelor Programelor Locale de Locuire.
Menţionăm că definirea criteriilor de încadrare într-o „categorie” sau alta, ţine atât
reglementările cu caracter tehnic cât şi de opţiunea politică în domeniul locuirii. Altfel spus
este foarte important ca factorii cu putere de decizie în stabilirea politicilor specifice să
adopte o poziţie fermă în legătură cu nivelul la care se doreşte să ajungă calitatea
locuinţelor şi a locuirii. Opţiunile politice pot fi treptate, de la stabilirea/atingerea unor
nivele minimale până la atingerea unor nivele mai ridicate funcţie de gradul la care se
situează locuirea/locuinţa pe arii teritoriale diferite.
Cu alte cuvinte metodologia de evaluare a fondului de locuinţe şi a condiţiilor de locuire
din punct de vedere calitativ, va servi exact la stabilirea stării actuale, pe diferite nivele
teritoriale în vederea formulării opţiunilor politice în domeniu.
Pentru a realiza o radiografie complexă şi relativ completă a locuirii la un anumit moment
este necesară analiza şi descrierea în termeni cantitativi a calităţii locuirii urbane, utilizând
însă şi informaţii obţinute prin studii calitative. Calitatea locuirii este influenţată într-o
măsură semnificativă de calitatea spaţiilor ne-construite de la nivelul vecinătăţii imediate, a
5
dotărilor comerciale, a echipamentelor de utilitate publică (sănătate, educaţie, cultură),
precum şi a infrastructurii edilitare.
Analiza stării stocului de locuinţe şi a utilizării acestuia trebuie astfel completată cu analize
privind accesul populaţiei la diferitele utilităţi publice, precum şi cu gradul de echipare a
locuinţelor per ansamblu, pe categorii de mărime a oraşelor, pe regiuni de dezvoltare etc.
De asemenea trebuie realizată o analiză la nivelul locuinţei privind îndeplinirea exigenţelor
minimale stabilite prin lege, dar şi privind îndeplinirea criteriilor pentru o locuire decentă.
6
2.
7
În analiza calităţii locuirii trebuie avută în vedere pe lângă abordarea obiectivă a
problematicii specifice, şi o abordare subiectivă dată de percepţia ocupanţilor locuinţei
asupra calităţii locuinţei şi vecinătăţii rezidenţiale.
Astfel că pe lîngă informaţiile obţinute din statisticile oficiale, de la autorităţile locale sau
de la specialişti în domeniul locuirii, trebuie obţinute şi informaţii de la ocupanţii
locuinţelor care să completeze imaginea de ansamblu asupra calităţii locuirii prin
identificare problemelor cu care aceştia se confruntă, specifice locuinţei propriu-zise,
vecinătăţii rezidenţiale, cartierului sau oraşului în care locuiesc.
Metodologia de evaluare a calităţii locuirii ia în considerare două dimensiuni principale:
− locuinţa / clădirea
− vecinătatea rezidenţială
2.1 CALITATEA LOCUINȚEI/CLĂDIRII DE LOCUIT
Procesul de evaluare a calităţii locuinţei presupune atât evaluarea stării tehnice a clădirii şi
locuinţei şi stabilirea gradului în care sunt îndeplinite exigenţele minimale stabilite prin
Legea Locuinţei – Legea 114/1996 cât şi determinarea percepţiei rezidenţilor asupra
gradului în care locuinţa satisface necesităţile ocupanţilor.
În urma acestei evaluări va rezulta o clasificare a fondului de locuinţe astfel:
a) LOCUINȚA DECENTĂ – este acea locuinţă care satisface următoarele criterii1:
1. îndeplineşte exigenţe minimale stabilite de lege2;
2. este într-o stare fizică rezonabilă ;
3. dispune de facilităţi şi servicii moderne;
4. oferă un grad rezonabil de confort termic.
1. Exigenţele minimale care pe care o locuinţa ar trebui să la îndeplinească
sunt fixate prin Legea 114/1996 – Legea Locuinţei.
2. O clădire nu este într-o stare rezonabilă dacă:
− unul sau mai multe elemente principale ale clădirii sunt învechite sau într-o
stare care necesită reparaţii majore.
1 Conform “English Housing Condition Survey”, Office Of The Deputy Prime Ministry, 2001 2 Legea 114/1996 – Legea Locuinţei
8
− două sau mai multe componente ale elementelor principale sunt învechite
sau într-o stare care necesită reparaţii majore.
Elementele clădirii sunt părţi structurale ale construcţiei (exemplu: structura de
rezistenţă a pereţilor, a acoperişului etc), elemente exterioare (ex. alveola
construcţiei / învelitoare etc), serviciile şi amenajările interioare (obiecte
sanitare şi dotări ale bucătăriei, băii, sistemul de încălzire etc).
Elementele importante ale clădirii sunt cele care, în condiţiile în care sunt
degradate / deteriorate au impact imediat asupra integrităţii construcţiei şi
conduc la degradarea altor componente.
Aceste elemente pot fi exterioare sau interioare şi includ: alveola construcţiei /
învelitoare – pereţi exteriori / interiori, terasă, elemente de instalaţii – reţea
orizontală de alimentare cu apă, reţea verticală dealimentare şi canalizare,
fundaţii / structura de rezistenţă - grinzi, diafragme, stâlpi, etc.
Dacă unul dintre aceste elemente sunt învechite şi necesită înlocuiri sau
reparaţii majore, atunci clădirea nu este într-o stare fizică bună şi necesită
intervenţii imediate.
Un element este considerat învechit atunci când şi-a depăsit durata normată de
viaţă şi se află în stare prostă atunci cînd necesită reparaţii majore sau chiar
totala înlocuire.
3. O clădire nu îndeplineşte criteriul privind facilităţile şi serviciile moderne
dacă:
− nu are un spaţiu adecvat destinat bucătăriei;
− nu dispune de baie şi WC interior;
− nu este izolat fonic.
4. O locuinţa oferă un grad rezonabil de confort termic dacă sunt îndeplinite
simultan următoarele condiţii:
− dispune de un sistem eficient de încălzire;
− este bine izolată termic.
B) LOCUINȚA IMPROPRIE – locuinţa care nu îndeplineşte exigenţele minimale, dar care
presupune costuri3 rezonabile de reparaţii pentru a le îndeplini.
3 Există o serie de costuri necesare pentru ca o locuinţă să devină decentă. Calcularea acestor costuri are în vedere elementele care necesită a fi reparate / îmbunătăţite nu şi pe cele anticipat necesare pentru a menţine clădirea respectivă la anumite standarde (de exemplu, investiţiile necesare determinate de îmbătrânirea viitoare a anumitor componente sau amenajările generate de deteriorarea generală). De asemenea, aceste costuri nu includ investiţiile unui proprietar prudent
9
C) LOCUINȚA INSALUBRĂ – locuinţa care nu îndeplinesc nici una dintre exigenţele
minimale şi în plus se află într-o stare fizică/tehnică foarte proastă, sunt construite din
materiale neomologate, de slabă rezistenţă, periclitează viaţa şi sănătatea ocupanţilor;
Locuinţa insalubră nu îndeplineşte normele de stabilitate, de etanşeitate, nu are instalaţii
electrice, nu permite ventilaţia naturală, nu are lumină naturală, nu are nici un echipament
sanitar, nu nare sistem de încălzire iar circulaţia la nivelul solului si a scărilor este
periculoasă.
Pentru această locuinţă costurile de reabilitare nu se justifică economic (costul reabilitării
excede costul reconstrucţiei).
D) LOCUINȚA INADECVATĂ – locuinţa care deşi îndeplineşte exigenţele minimale, nu
satisface nevoile ocupanţilor săi.
2.2. CALITATEA VECINĂTĂȚII REZIDENȚIALE
Calitatea vecinătăţii rezidenţiale poate fi evaluată având în vedere pe de o parte gradul de
„mobilare” a acesteia cu dotări şi servicii (vezi ANEXA) şi problemele percepute de
rezidenţi (exemplu: acces deficitar la servicii, legătură proastă cu restul oraşului,
infracţionalitate ridicată), pe de altă parte.
În urma aceste evaluări vor putea fi identificate:
a) zone deficitare din punct de vedere al dotărilor
b) zonele percepute ca problematice – zone în care este percepută prezenţa
anumitor tipuri de probleme (exemplu: infracţionalitateridicată, nemulţumire faţă
de aspectul general al zonei, legături proaste de transport cu restul oraşului).
Percepţia asupra acestor tipuri de probleme se poate baza pe fapte reale sau pe
imaginea pe care zona respectivă o are în opinia publică.
Locuirea decentă presupune îndeplinirea simultană a exigenţelor minimale privind
locuinţele prevăzute de Legea Locuinţei 114/1996, o stare fizică rezonabilă, asigurarea
dotărilor şi serviciilor conexe locuirii, cât şi o percepţie pozitivă a locuitorilor asupra care anticipează problemele viitoare sau alte reparaţii şi investiţii necesare pentru a aduce locuinţa peste standardele legale sau pentru a o menţine la aceste standarde. Reprezintă cel mai economic mod pentru a atinge standardul. Estimarea globală a costurilor pentru reparaţii pe diferite tipuri de lucrări se poate face luând în considerare patru tipuri de informaţii: − evaluările subiecţilor intervievaţi privind tipurile de reparaţii necesare şi măsura lor; − descrierea celor intervievaţi, în cazul elementelor exterioare, a materialelor din care elementele sunt construite; − dimensiunile şi configuraţia clădirii derivată din măsurătorile celor intervievaţi şi observaţii; − preţul unitar pe categorii de lucrări.
10
calităţii locuinţei şi vecinătăţii rezidenţiale.
Pentru a putea vorbi de o locuire decentă conceptului de locuinţă decentă trebuie să i se
asocieze cel de locaţie decentă. Acest din urmă concept face trimitere la caracteristicile de
mediu, sociale şi economice ale vecinătăţii, precum şi la modul în care este percepută de
către rezidenţi vecinătatea. Cele mai multe probleme de mediu sunt regăsite în cadrul urban
care se confruntă cu probleme legate de traficul intens – poluare şi lipsa/ insuficienţa
locurilor de parcare şi amplasarea lor neadecvată, clădiri lăsate în paragină, insuficienţa
locurilor publice, a parcurilor şi a spaţiilor verzi, vandalism şi alte forme de
comportamente antisociale, concentrare mare de clădiri vacante sau abandonate, zone
industriale dezafectate, zone rezidenţiale neracordate la utilităţi, segregare socială (grupuri
etnice, şomeri, persoane vârstnice) în vecinătăţi sărace.
Evaluarea calităţii locuinţei / clădirii şi a vecinătăţii rezidenţiale repretintă un proces
complex ce presupune o documentare prealabilă, stabilirea unui set de indicatori, analiza şi
intepretarea lor pentru fiecare dimensiune menţionată. Finalitatea acestui proces o
constituie prioritizarea acţiunilor în domeniul locuirii.
În urma interpretării rezultatelor evaluării calităţii locuinţei / clădirii pot fi stabilite
următoarele tipuri de intervenţii:
11
Prioritizarea acţiunilor se va face având în vedere rezultatele evaluării, tipul / tipurile de
intervenţii necesare, bugetul destinat investiţiilor în creşterea sau îmbunătăţirea calităţii
locuirii şi nu în ultimul rând, aşa după cum spuneam, a opţiunii politice.
3. MODALITĂȚI DE EVALUARE A CALITĂȚII LOCUINȚELOR ŞI LOCUIRII
3.1. Colectarea datelor
Informaţiile necesare evaluării calităţii locuinţei/locuirii pot fi obţinute din statisticile
oficiale sau alte documente vizând domeniul locuirii. Pentru a completa aceste informaţii
se pot fi realizate anchete sociologice cu poluaţia rezidentă, specialişti din administraţia
locală, repezentanţi ai firmelor furnizoare de servicii.
Anchetele sociologice care asigură colectarea datelor pot fi :
a) de tip cantitativ pe bază de chestionar adresat consiliilor locale din mediul urban
din România – pentru realizarea efectivă se poate opta pentru un eşantion
stratificat după rangul şi mărimea oraşelor,
b) de tip calitativ realizată pe bază de interviu semi-structurat adresat diverşilor
specialişti în domeniu – reprezentanţi societăţilor furnizoare de servicii, ai ANL,
FAPR, Liga Habitat şi alte ONG-uri ş.a.,
c) de tip cantitativ realizată pe bază de chestionar adresat ocupanţilor locuinţelor –
studii de caz pe un număr redus de oraşe folosindu-se eşantioane reprezentative la
nivel de UAT.
În vederea obţinerii unei imagini cât mai complete a locuirii în oraşul respectiv şi a
înţelegerii mecanismelor specifice care au condus către situaţia existentă, analiza ar trebui
realizată la trei niveluri distincte de culegere şi prelucrare a informaţiei: nivelul localităţii
ca întreg (date ce vor fi obţinute prin agregarea informaţiilor obţinute la nivel de locuinţă /
clădire); nivelul vecinătăţilor de locuire; nivelul locuinţă / clădire.
În cadrul fiecărei localităţi urbane cercetarea trebuie să îşi propună surprinderea
diferenţelor între diferite zone din punct de vedere al locuirii - condiţii de locuit şi accesul
la utilităţi. La nivelul vecinătăţii urbane pot fi urmărite aspecte legate de accesul la servicii
şi calitatea vecinătăţii şi percepţia rezidenţilor asupra acestora, descrierea condiţiilor de
12
locuit, identificarea factorilor specifici care au condus la degradarea condiţiilor de locuit în
vecinătatea respectivă din perspectivă dinamică. Nivelul gospodăriei permite culegerea
informaţiei specifice referitoare la: condiţiile de locuit ale gospodăriei respective şi
asprecierea subiectivă asupra acestora; evenimentele care au condus la locuirea în condiţii
neadcvate sau improprii; şansele de ieşire din situaţia actuală; relaţiile între condiţiile de
locuit şi capitalul socio-uman.
Documentare indirectă: (colectarea tuturor datelor necesare calculului indicatorilor, din documentele oficiale existente)
Consultarea planurilor Consultarea proiectelor Consultarea documentelor de urbanism existente în
zonă şi pe toată localitatea (PUG, DUZ, PUD) Consultarea regulamentelor de urbanism Culegere de date cu caracter statistic Discuţii de informare cu societăţile furnizoare de
servicii din zonă Discuţii de informare cu departamentele de
specialitate din cadrul administraţiei locale Discuţii cu reprezentanţi ai ANL, FAPR, Liga
Habitat şi alte ONG-uri Documentare directă: (colectare datelor din zona de studiu)
Ancheta sociologică: la nivelul populaţiei rezidente, agenţi economici – utilizatori ai zonei, furnizori de servicii Consultarea cărţilor tehnice ale construcţiilor Măsurători, relevee, observaţii pe teren Documentare fotografică
13
14
3.2. Interpretarea datelor O parte din date se organizează sub formă de indicatori şi se compară cu valori de reper.
Valorile de reper sunt sugerate de regulă, de către specialişti, pe fiecare domeniu de
activitate, în raport cu:
Valori considerare acceptabile sub raport cantitativ la nivel naţional sau/şi
internaţional;
Anumite prescripţii de ordin tehnic prevăzute în legislaţie;
Norme şi normative cu caracter tehnic, specifice elementului analizat;
Norme si prescripţii sanitare şi de igienă şi salubritate urbană;
Raze de deservire pentru serviciile publice; altele
Restul de informaţii, care nu pot fi exprimate valoric se analizează tot de către specialiştii
din diversele domenii, în baza unei grile de criterii calitative de apreciere, de natură:
funcţională, fizică, estetică , managerială, şi a eficienţei economice.
Sunt necesare de asemenea:
Analiza morfologică
Lectura fondului construit Lectura spaţiului Lectura tramei stradale
Caracteristicile fondului construit vechimea sistemul constructiv materiale şi tipuri de structuri de
rezistenţă, sisteme constructive, regim de înălţime, funcţiuni, tipuri de dotări intervenţii realizate anterior la
faţade, închideri, terase, etc (ex. placări cu materiale termoizolante, schimbarea sistemului de învelitori )
4. TIPURI DE INDICATORI UTILIZAȚI ÎN EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII
În scopul evaluării calităţii locuirii sunt necesare o serie de informaţii referitoare la:
categoriile de probleme existente, stabilirea priorităţilor de intervenţie, categoriile
de populaţie afectată, identificarea resurselor locale care pot fi utilizate în
programele ce vizează domeniul locuirii. Aceste informaţii pot fi sintetizate în
forma unor indicatori.
Indicatorii pot fi utilizaţi în evaluarea situaţiei existente, stabilirea unui program de
15
acţiune în zona de referinţă precum şi în monitorizarea şi evaluarea măsurilor
adoptate.
Indicatorii nu reprezintă standarde, dar pentru a putea fi evaluaţi sunt necesare
standarde. În acest sens, valorile lor pot fi comparate cu repere, valori sugerate prin
acte normative sau studii existente sau (unde aceste repere nu există) cu medii ale
valorilor pe oraş, judeţ, ţară pentru a putea stabili situaţia zonei şi obiectivele de
atins.
Trebuie avut în vedere că un singur indicator nu poate descrie întreaga realitate, ci
dă seama numai de un anumit aspect. De aceea, indicatorii trebuie priviţi ca
formînd un sistem. Numai analizându-i ca sistem, luând în considerare variaţia
unuia în funcţie de alţii, relaţiile dintre ei, putem avea o imagine de ansamblu
asupra zonei studiate.
Pentru a avea o imagine cît mai completă a zonei indicatorii propuşi pot fi corelaţi
cu o serie de date privind satisfacţia, mulţumirea rezidenţilor faţă de diferite
aspecte ale locuirii, date ce pot fi obţinute prin intermediul anchetelor sociologice.
Pentru evaluarea calităţii locuirii pot fi utilizaţi următorii indicatori:
4.1. PROFILUL STOCULUI DE LOCUINȚE
- dimensiunile stocului de locuinţe (se împart în studiere locuinţelor vechi şi noi, a
locuinţelor apărute prin reconversie, demolări)
- vechimea stocului de locuinţe
- tipul de construcţii (blocuri de locuinţe, case individuale, case/ vile cu nr mic de
apartamente)
- mărimea locuinţei
- statutul juridic şi modul de ocupare (private, cu chirie,etc)
- schimbarea statutului de ocupare (în perioade de timp stabilite)
- situarea (poziţionarea) în cadru urban/teritorial
- arii urbane degradate
- utilităţi
4.2. UTILIZAREA STOCULUI DE LOCUINȚE
- număr de gospodării
- repartiţia spaţiului (pe gospodării, pe persoane, problema caselor cu ocupanţi
multipli)
- situarea (poziţionarea) în cadru urban/teritorial a caselor cu ocupanţi multipli
16
- locuinţe vacante
- problematica locuinţelor vacante (de ce şi care sunt aceste) şi unde sunt situate în
cadrul urban
4.3. LOCUINȚE DECENTE
Se defineşte această categorie de locuinţe ca fiind locuinţe ce îndeplinesc standardele
minime, care se află într-o stare fizică bună în ceea ce priveşte necesarul de reparaţii, să
aibă facilităţi şi servicii moderne, să ofere condiţii rezonabile de izolare termică.
- Mărimea stocului de locuinţe improprii (opusul locuinţelor decente)
- Motivul pt. care sunt impropriii
- Modul de ocupare/statutul juridic al locuinţelor improprii
- vechimea locuinţelor improprii
- tipurile de locuinţelor improprii
- valoarea de piaţă a locuinţelor improprii
- situarea în cadrul urban a locuinţelor improprii
- lipsurile (din punct de vedere al utilităţilor) ale ariilor urbane în care se află
locuinţele improprii
- costuri pentru a le aduce la stadiul de locuinţă decentă
4.4. OPORTUNITATEA ACCESULUI LA O LOCUINȚĂ DECENTĂ
- număr de gospodării în locuinţe improprii
- statutul de ocupare/statut juridic
- tipul de gospodării în locuinţe improprii
- statutul etnic al ocupanţilor locuinţelor improprii
- vulnerabilitatea familiilor ocupante ale locuinţelor improprii
- analiza riscurilor de a locui într-o locuinţă improprie (persoanele învârstă,
copii/adolescenţii, persoane cu handicapuri sau boli, perioada de timp de când
aceste locuinţe sunt ocupate de familia respectivă, gospodării vulnerabile şi arii
degradate, fără utilităţi)
- schimbări în timp (pe perioade stabilite)
4.5. LOCAȚII (SITUAREA ÎN CADRUL URBAN) DECENTE
- probleme de mediu în vecinătăţi (trafic dificil, parcări lipsă, clădiri degradate,
clădiri nereparate, case părăsite, vandalism)
- vecinătăţi sărace
17
- tipuri de vecinătăţi sărace (statut juridic, zone cu multe clădiri vechi)
- distribuţia regională a vecinătăţilor sărace
- probleme de mediu a vecinătăţilor sărace (zgomot, poluare)
- cerere de locuinţe în zone sărace
- lipsa utilităţilor în zone sărace
- cât timp locuiesc gospodăriile în zonele sărace
- percepţia rezidenţilor despre problemele vecinătăţii
4.6. LOCUINȚE CE NECESITĂ REPARAȚII
Definite ca locuinţe care nu îndeplinesc anumite condiţii privind starea fizică la exterior
sau la interior:
- Proporţia locuinţelor care necesită reparaţii la interior / exterior
- Natura degradărilor (lipsurilor) procentual la exterior, la interior, ambele
- Vechimea locuinţelor corelată cu tipurile de intervenţii pe care le necesită
- Amploarea (dimensiunea) fenomenului – realizat prin stabilirea unui cost
mediu/mp de locuinţă, necesar reparaţiilor, care chiar dacă pentru unele
locuinţe este mai mare şi pentru alte locuinţe este prea mic, dă o dimensiune
aproximativă a necesarului ce trebuie investit în repararea locuinţelor
- Tipul de ocupare a locuinţelor care necesită reparaţii şi statutul lor juridic
- Gruparea costurilor pe categorii de priorităţi
- Corelare dintre locuinţele ce necesită reparaţii şi locuinţele vacante
- Evoluţia în timp a stării fizice a locuinţelor (pe o perioadă determinată, procent
de reparaţii şi procent de degradări)
4.7. EFICIENȚĂ ENERGETICĂ A CONSTRUCȚIILOR PENTRU LOCUINȚE
Cuprinde o analiză asupra elementelor ce trebuie urmărite pentru stabilirea eficienţei
energetice a clădirilor
- Pereţi exteriori
- Pod, terase
- Sisteme de încălzire
- Evaluarea costurilor energiei (pe diferite tipuri de sisteme de încălzire)
- Vechimea clădirilor în corelaţie cu eficienţa energetică
- Tipurile de clădiri corelate cu eficienţa economică
18
- Moduri de ocupare a locuinţelor, regimul lor juridic corelate cu eficienţa energetică
Starea stocului de locuinţe este influenţată de un număr de factori precum vechimea şi tipul
clădirii de locuit, tipul de proprietate şi statutul ocupanţilor, locaţia şi nivelul investiţiilor în
întreţinerea şi repararea clădirilor de locuit. Schimbările acestor caracteristici de-a lungul
timpului au un impact semnificativ asupra stării stocului de locuinţe.
De aceea, pentru a realiza un profil al stocului de locuinţe se impune o analiză a acestuia în
ansamblul său şi în dinamică.
Trebuie identificat în ce măsură există zone de locuire diferenţiate calitativ la nivelul
oraşelor şi de asemenea, trebuie acordată o atenţie deosebită prezenţei şi distribuţiei
anumitor tipuri de locuinţe în scopul îmbunătăţirii accesului la locuinţe al persoanelor
dezavantajate şi pentru a spori confortul ocupanţilor.
Pentru a realiza profilul stocului de locuinţe trebuie pornit de la inventarierea locuinţelor
existente, analiza încrucişată pe tipurile de clădiri de locuit şi după vechimea acestora,
stabilirea ponderii locuinţelor aflate în clădiri nou-construite sau în clădiri reconvertite
funcţional în clădiri de locuit, precum şi numărul locuinţelor demolate sau cu destinaţie
schimbată. De asemenea este necesară o analiza a evoluţiei suprafeţelor de locuit pentru a
vedea modul în care acestea sunt corelate cu modificările privind situaţia juridică a
ocupanţilor – proprietari, chiriaşi la stat sau privat, cu nevoia de confort a acestora şi cu
standardele legale minimale.
O importanţă din ce în ce mai mare este acordată localizării clădirilor de locuit datorită
impactului asupra morfologiei urbane, echipării tehnico-edilitare necesare în zonele
rezidenţiale nou dezvoltate, volumului investiţiilor în infrastructură şi asigurării accesului
la servicii şi dotări de sănătate, educaţionale, culturale etc. Se pune astfel problema
gradului de confort oferit de locuinţă luându-se în considerare racordarea acesteia la
principalele utilităţi – electricitate, gaze, apă, canalizare.
De asemenea, analiza asupra stocului de locuinţe trebuie să contribuie la identificarea unor
zone deprivate din punct de vedere al locuirii, caracterizate printr-un stoc învechit de
locuinţe asupra cărora nu au fost făcute intervenţii importante. Prin intervenţii majore sunt
înţelese: recompartimentarea locuinţei, extinderea spaţiului pentru locuit, refacerea
faţadelor, renovare completă, reconversia mansardelor, refacerea acoperişului, intervenţii la
nivelul structurii, schimbarea destinaţiei.
Partea de analiză dedicată stării stocului de locuinţe trebuie completată cu informaţii
privind utilizarea acestuia cu referire la: spaţiul de locuit disponibil pentru fiecare tip de
19
gospodărie cu implicaţiile asupra sănătăţii şi bunăstării generale; locuinţele ocupate de mai
multe gospodării şi cu multiple utilizări şi locuinţele vacante. Analiza locuinţelor vacante
se face după forma de proprietate, după perioada de neocupare, după valoarea pe piaţă a
acestora, după localizarea acestora în centrul sau la periferia oraşelor, în zone rezidenţiale
noi sau în zone rurale.
4.8. LOCUINȚE COLECTIVE şi PAVILIONARE
Propunere de evaluare a locuințelor colective şi pavilionare din România
A. CONTEXTUL ISTORIC
Campania activă de construcţie de după anul 1920 a condus practic la extinderea zonelor
rezidenţiale ale oraşelor, odată cu separarea tot mai clară a unor zone diferite din cadrul
aceluiaşi spaţiu urban (zona centrală, mai valorizată, cu potenţial vs. zona periferică, rurală,
neatractivă, transformată în periferie industrială).
Disparităţile dintre cele două zone se traduc în noţiuni de confort, acces, facilităţi sau
design urban (în mod special, pentru oraşele mari, inclusiv Municipiul Bucureşti). Şoselele
de centură, fixate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aveau tocmai acest rol de
separare şi demarcaţie între oraşul propriu-zis şi periferia industrială.
Geograful Vintilă Mihăilescu (2003:161) sublinia şi remarca această realitate geografică
„maximum de confort în secţiile centrale şi în parcurile noi rezidenţiale, din nordul
oraşului, minimul în oraşul exterior (cartierele muncitoreşti)”.
Perioada de după cel de-al doilea Război Mondial avea să marcheze în mod profund şi
iremediabil situaţia locativă în oraşele României, inclusiv în Municipiul Bucureşti.
Contextul politic şi ideologic din perioada comunistă a favorizat construcţia de locuinţe de
o calitate îndoielnică, fără respectarea unor standarde de construcţie şi a unor norme de
locuit, în beneficiul cantităţii şi a numărului mare de locuinţe, graţie programului de
industrializare rapidă şi de creştere a populaţiei urbane.
Creşterea numărului populaţiei, al doilea val de industrializare au forţat ritmul de
construcţie al locuinţelor, cererea mare a acestora în mediul urban creând o anumită
presiune imobiliară.
Pentru satisfacerea cererii, s-a optat pentru costuri şi mai reduse în domeniul construcţiilor
antrenând inadvertenţe şi neconcordanţe între ritmul de construcţie - accelerare – rapiditate
- şi calitatea acestora. Pe această formă fără fond, (re)apar deficienţe şi neajunsuri în
proiectarea locuinţelor, finisaje minimale şi de proastă calitate, deficienţe în izolarea
20
termică şi fonică a acestora.
Inegalităţile în distribuţia locuinţelor din această perioadă marcau discriminări sociale
(unele persoane fiind privilegiate, mai ales cele din aparatul de stat sau cadrele militare,
acestea beneficiind de apartamente în zone mai bune). Criza de locuinţe nu era recunoscută
în mod oficial, deşi supraaglomerarea şi densitatea rezidenţială ridicate erau deja o
realitate.
Cu toate acestea, programele cincinale prevedeau extinderea şi dezvoltarea fondului
locativ, prin creşterea confortului locativ şi respectarea normelor de locuire prin „acordarea
câte unei locuinţe pentru fiecare familie şi chiar unei camere pentru fiecare persoană”.
În aceste condiţii, România avea să moştenească una dintre cele mai precare situaţii
locative, cu indicatori deosebit de mici, în raport chiar şi cu ţările din blocul est-comunist,
care se sprijineau, în principiu, pe aceeaşi ideologie a standardului de viaţă şi a calităţii
vieţii (suprafeţe locuibile mici de 34,1 mp, suprafaţa locuibilă pe camere de 13,8 mp, faţă
de Bulgaria - 49,4 mp sau Polonia, 59 mp suprafaţă locuibilă).
Condiţiile de locuire sunt net inferioare celor oferite de multe state din statele membre
Uniunii Europene. Numeroase studii arată că românii, chiar şi cei din oraşe, locuiesc
înghesuiţi, de regulă în apartamente mici, cu puţine camere şi cu suprafeţe reduse.
Calitatea finisajelor interioare şi a instalaţiilor lasă de multe ori de dorit şi, în general,
stocul locativ urban este compus din locuinţe destul de vechi şi de calitate proastă, multe
dintre acestea necesitând reparaţii importante (Dan, Dan, 2003; Voicu 2005b).
De la extinderea urbană necontrolată la apariția noilor cartiere rezidențiale
După anul 1989, fizionomia centrelor urbane mari a căpătat atributele unui spaţiu de
tranziţie, mai lent începând cu anul 1990 şi mai accentuat după 2000, riscându-se astfel o
dezvoltare urbană haotică, prin apariţia noilor cartiere rezidenţiale sau a unor spaţii
comerciale, ale căror PUZ-uri au fost în mod rapid aprobate (în mod particular, Municipiul
Bucureşti). Extinderea urbană (étalement urbain, în limba franceză) se manifestă atunci
când gradul de ocupare a terenurilor şi rata consumului, în condiţiile suburbanizării, sunt
mai rapide decât creşterea populaţiei pe o perioadă dată. Pentru cazul european, această
expansiune spaţială a oraşelor este mai dinamică, dacă acestea au beneficiat de resurse
financiare şi programe europene regionale (fonduri structurale şi de coeziune pentru
dezvoltarea infrastructurii, în mod special). Aproape în mod similar, expansiunea urbană a
21
Bucureştiului şi a marilor centre urbane s-a desfăşurat destul de rapid după anul 1990.
Coerenţa design-ului urban este asigurată de un plan urbanistic general care
reglementează amplasarea şi realizarea construcţiilor şi a utilităţilor publice. Planurile
urbanistice generale pun în practică strategia, priorităţile şi reglementările de urbanism
aplicate în utilizarea optimă a terenurilor şi construcţiilor din cadrul localităţilor şi necesită
periodic reactualizarea lor.
Carta de la Leipzig pentru oraşele durabile (24 -25 mai 2007) insistă pe abordările
integrate ale politicii de dezvoltare urbană şi acordarea unei atenţii speciale asupra zonelor
defavorizate în contextul oraşului ca tot unitar.
Prin urmare, se impune o evaluare strictă a zonelor defavorizate şi a cartierelor în declin în
cadrul centrelor urbane, ţinându-se cont în mod particular de contextul istoric şi cauzele
dezvoltării urbane şi imobiliare:
- lipsa unor instrumente clare de măsurare a valorii unei proprietăţi imobiliare,
agenţii imobiliari realizând în mod inexact această apreciere, prin înţelegere directă cu
proprietarii;
- lansarea creditului ipotecar şi efectele acestuia pe termen mediu şi lung;
- nivelul ridicat al preţurilor pe piaţa imobiliară, ca urmare a unui joc al presiunilor
exercitate de diverse grupuri de interese, în special în zona terenurilor, şi operatorii
imobiliari (reprezentaţi de agenţii de speculatori);
- calitatea discutabilă la unele NAR (noi ansambluri rezidenţiale);
- creşterea spectaculoasă a preţurilor în 2003/2004 datorită creditelor ipotecare,
fluctuaţiile în regimul de acordare a acestora, conducând la disfuncţii reale pe piaţă;
- factorii psihologici induşi de bombardamentul mediatic în urmă cu doi sau trei ani
privind creşterea preţurilor la apartamente ca urmare a aderării la Uniunea Europeană sau
că pe piaţă există mulţi bani (cea mai mare parte dintre creditele ipotecare a mers spre noile
proiecte rezidenţiale);
- mirajul creat de aderarea la Uniunea Europeană prin inducerea ideii de creştere a
preţurilor apartamentelor; de obicei, companiile imobiliare nu vor tranzacţiona apartamente
vechi, preferând să construiască locuinţe noi, iar presiunea pe fondul construit nu va creşte;
- modificarea PUZ-urilor şi PUD-urilor în detrimentul calităţii vieţii locuitorilor şi
disoluţia autorităţii Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), etc.
- degradarea continuă a imobilelor de locuit (instalaţii comune învechite, uzate şi
deteriorate, acoperişuri cu probleme, scări comune aflate în stări deplorabile, spaţii verzi
aferente neîngrijite, la care se adaugă creşterea costurilor la utilităţi, pe fondul general la
22
sărăciei urbane, a lipsei coeziunii sociale şi a simţului comunitar având efecte profunde, pe
termen lung, asupra calităţii vieţii şi a cadrului de viaţă;
- (in)existenţa unor politici de locuire reale sau predominarea unor de tip populist
pentru mediul rezidenţial (cadrul construit degradat, faţadele imobilelor deteriorate, în
pofida realizării unor „cosmetizări” exterioare iniţiate de unele autorităţi locale (cartierul
Rahova, de exemplu);
- încetinirea lucrărilor de consolidare a unor blocuri aflate în stare avansată de
degradare sau vulnerabile din punct de vedere seismic (blocurile cu „bulina roşie”, subiect
tabu şi pentru societăţile de asigurare pentru locuinţe);
- permanentizarea crizei de locuinţe, dominată/reglementată de o piaţă imobiliară
oscilantă şi speculantă, creşterea artificială a preţurilor la apartamente din fondul locativ
vetust;
În afara datelor statistice, care atestă realitatea obiectivă prin evidenţierea unor
indicatori mici ai locuirii, se adaugă datele mediului social conferite de neajunsurile
induse de locuirea colectivă, la bloc (lipsa intimităţii, omogenizarea stilurilor de viaţă,
controverse în aproprierea spaţiilor dintre blocuri, dificultăţi ale resurselor financiare ale
vecinilor conducând la crearea unor construcţii identitare pe verticală a persoanelor
obligate să locuiască într-un spaţiu dat, etc.).
După exemplul ţărilor europene, este necesară derularea unor programe de gestiune
urbană de proximitate prin crearea unor perimetre de intervenţie în zonele cu habitat urban
degradat, cămine de nefamilişti sau locuinţele sociale pe mai multe direcţii: spaţiul public,
străzile, canalizarea şi colectarea deşeurilor.
Gestiunea urbană de proximitate reprezintă un ansamblu de acte normative prin care se
garantează ameliorarea condiţiilor de viaţă şi a calităţii vieţii locuitorilor, prin stimularea
dialogului între instituţiile centrale şi locale şi locuitori. De asemenea, se are în vedere
definirea unui câmp de intervenţie şi a unor acţiuni concrete care să vizeze în mod
particular curăţenia şi întreţinerea faţadelor blocurilor exterioare, serviciile urbane de
salubritate de colectare şi de adunare a gunoaielor.
Din păcate, lipseşte noţiunea de calitate a vieţii din discursul politic şi numai puţin a
sensului de comunitate sau de participare/implicare comunitară.
Notăm de asemenea absenţa comunităţilor organizaţionale sau asociative la nivel de
vecinătate sau cartier, în comparaţie cu cele occidentale, unde asociaţiile rezidenţilor sunt
mult mai active, iar coeziunea socială este ridicată (pagini de web, întâlniri la centrul
comunitar, implicare în diverse activităţi sociale, consultări cu municipalitatea privind
23
construirea unor obiective în cartier, etc. ).
Pe de o parte, obsolenţa avansată a marilor ansambluri rezidenţiale (multe dintre locuinţe
depăşind demult durata normată de viaţă), accesul redus la utilităţi publice a habitatului
pavilionar, în speţă cel periferic, asociate cu prezenţa unor categorii socio-profesionale cu
venituri mai reduse, determină accentuarea gradului general de precarizare a multor
cartiere, cu riscul transformării acestora în ghetouri sociale.
Pe de altă parte, zonele sensibile sunt situate, în special, la periferia oraşului, în
proximitatea platformelor industriale, acoperind atât habitatul pavilionar cât şi cel colectiv,
dar şi în interiorul oraşului, în unele cartiere aflate deja în declin (pentru cazul
Bucureştiului, Ferentari-zona Zăbrăuţi, Sălaj, Rahova, Baicului-Obor). În acest context,
fenomenele de segregare socio-spaţială şi gentrificarea incipientă a unor zone centrale şi
semicentrale vor delimita mult mai clar cartierele favorizate de cele defavorizate.
B. CREAREA UNOR PERIMETRE DE INTERVENȚIE ÎN ZONELE CU HABITAT URBAN DEGRADAT (imobilele colective, marile ansambluri rezidențiale) în vederea ameliorării calității vieții şi a calității urbanistice
Particularităţile organizării teritoriale pot conduce la disfuncţionalităţi care pot avea
incidenţe asupra calităţii vieţii, observate prin prisma disparităţilor la nivel de oraş (sector,
cartier, perimetru).
Trăsăturile acestor disfuncţionalităţi sunt traduse în spaţiul geografic prin distanţe sociale,
accesibilitate diferită, segregare socio-spaţială. Nivelul de satisfacţie şi calitatea vieţii vor
depinde în mare parte de acest suport spaţial, de ansamblul de constrângeri şi limite care
Ca atare, aceste disfuncţionalităţi geografice şi spaţiale pot fi surprinse în domeniile
esenţiale ale calităţii vieţii urbane: habitatul, serviciile urbane (de sănătate, educative,
sociale, de recreare, serviciile de bază şi infrastructura), standardul de viaţă şi securitatea
urbană la micro-scară geografică, diferenţele dintre centru-periferie, etc.
Propunem, în acest sens, câţiva indicatori de ansamblu ai locuinţei şi ai proximităţii urbane
(Tabel 1).
24
Tabel 1. Indicatori de ansamblu ai locuinței şi a proximității urbane
MEDIU
DOMENIU
INDICATORI CANTITATIVI
INDICATORI CALITATIVI
Locuinţa - Calitatea mediului construit
Stoc de locuinţe vechi Stoc de locuinţe noi Statutul de ocupare (proprietar / chiriaş) Număr persoane/locuinţă (densitatea de locuire) Mărimea locuinţei Suprafaţa utilă Suprafaţa construită Suprafaţa locuibilă medie (mp) Suprafaţa locuibilă/persoană
Gradul de satisfacţie faţă de locuinţă (satisfacţia rezidenţială) Probleme structurale (etanşeitate, izolare fonică, fisuri structurale) Relaţiile de vecinătate
Fizic
Servicii urbane - Calitate şi acces
Dotări şi echipamente urbane Unităţi şi servicii medicale Unităţi şi servicii educative Mijloace şi sisteme de transport urbane Servicii urbane de bază (aprovizionare alimente, apă, canalizare, electricitate, preluarea gunoaielor) Servicii de proximitate Mobilitate cotidiană (distanţe/acces de deplasare)
Satisfacţia faţă de serviciile urbane de bază Evaluarea calităţii şi accesului la servicii de sănătate
Standard de viaţă- venituri/cheltuieli
Total venituri/familie Total cheltuieli/familie
Evaluarea veniturilor raportate la nevoi de bază
Social
Securitatea urbană
Număr delicte Fenomene de devianţă socială (criminalitate, violenţă, incivilităţi) Incidenţa agresiunilor/violenţelor în spaţiul interior/exterior
Percepţia incivilităţilor Aprecierea securităţii personale Aprecierea securităţii publice
Sursa: Mirela NAE, (2006), Geografia calităţii vieţii urbane. Metode de analiză, Editura Universitară, Bucureşti.
Diagnosticul teritorial (DT) este mai mult decât un raport de prezentare şi contextualizare,
un element important de aplicare a amenajării durabile, relevându-se în acelaşi timp
resursele şi limitele. Acesta este deja orientat către un proiect, un control al resurselor şi a
evaluării impactului. De asemenea, acesta are o o latură prospectivă ce ţine de studii
viitoare posibile, adică elaborarea de scenarii. Este deci un bilanţ, dar orientat pe acţiuni şi
practici. DT nu este un studiu sectorial, ci trebuie să integreze mai multe teme (demografie,
Ameliorarea cadrului construit şi a calităţii vieţii locuitorilor Îmbunătăţirea imaginii locale a cartierului/zonei Reintegrarea cartierului/zonei în design-ul urban Întărirea rolului asociaţiilor de proprietari (Re)inventarea spiritului comunitar şi de implicare civică a cetăţenilor Stimularea planificării participative
Obiect de studiu
Tip de locuinţe: Marile ansambluri rezidenţiale Analiza guvernanţei urbane Analiza şi descrierea relaţiilor dintre actori: actori publici, privaţi, cetăţeni Modalităţile cum deciziile publice sunt fundamentate în acord cu ceilalţi actori Analiza sistemului de actori implicaţi Strategiile realizate de actori Participarea cetăţenilor în elaborarea de proiecte
Realizarea unei grile de observaţie Analiza raporturilor socio- rezidenţiale din cartier/zonă
Cantitative
Date statistice ale instituţiilor abilitate, INS, serviciile regionale de statistică, primării, cărţi imobil ale asociaţiilor de proprietari, chestionare
Armonizarea datelor statistice naţionale, regionale, locale Crearea de parteneriate a serviciilor statistice cu autorităţile locale
Tipuri de date
Calitative
Interviuri structurate, istorii orale despre fapte reale, focus-grup al asociaţiei de locatari
Informarea locuitorilor despre reabilitarea urbană
Metodologie
Identificarea cartierelor/zonelor urbane degradate Elaborarea ipotezelor de lucru Metoda observaţiei participative şi neparticipative Lansarea de chestionare (proprietari, alţi actori) Alte metode: interviuri structurate, istorii orale despre fapte reale şi analiza documentelor, convorbiri informale spontane, focus-grup al asociaţiei de locatari, interviuri ale
26
autorităţilor locale Structurarea, explicarea şi interpretarea datelor
Tip de evaluare
Ex-ante
Evaluarea ex ante a sitului/zonei/cartierului, în comparaţie cu alte zone (variabile socio-demografice, reţea de transport, servicii publice, calitatea mediului înconjurător (a apei, aerului, spaţii verzi, etc.)
Crearea unor fişe de observaţii sintetice pe scări de bloc (proprietari şi experţi)
Intermediară
Studii de frecventare, studii de impact, observaţii
Crearea unor fişe de observaţii sintetice pe scări de bloc (proprietari şi experţi)
Finală Idem, sinteză
Crearea unui dispozitiv de intervenţie a locuirii
Propunere (după exemplul francez)
În vederea ameliorării cadrului de viaţă urban:
- realizarea unor contracte sociale de securitate locale (CSL) şi un consiliu local de
securitate şi de prevenire a delincvenţei. Se stabileşte un bilanţ al acţiunilor de prevenire
existente şi defineşte acţiunile şi obiectivele. Încurajează iniţiativele în vederea prevenirii
şi ajutorul victimelor, a mobilizării mijloacelor necesare de aplicare a măsurilor alternative,
încarcerare, măsuri sociale, sanitare şi de inserţie favorizând prevenirea recidivei. Acord
comun cu statul (poliţia şi jandarmeria) şi diferiţi actori locali: educatori, asociaţii, ONG-
uri, actori socio-economici, reţele de transport în comun, etc). La noi, vezi relaţia
asociaţiilor de proprietari cu poliţia de proximitate.
C. INDICATORI GENERALI AI DEZVOLTĂRII URBANE
Tema generală a locuinţei acoperă mai multe aspecte referitoare la acest lucru: locuinţa pe
de o parte, confortul şi dotarea unei familii, pe de altă parte.
Indicatorii globali ai locuirii privesc în prim plan indicatori de rezultat, adică găsirea unor
instrumente de măsurare care să trimită la noţiunea de confort, caracteristicile locuinţelor
sau dotarea acestora.
Există indicatori diferiţi ai calităţii locuirii, însumaţi într-un sistem de măsurare, sistem
27
care redă, în ansamblu, o evaluare de bază a calităţii, prin intermediul a trei categorii de
aspecte: locaţie, design şi performanţă.
Indicatori ai dezvoltării urbane
În sens mai larg, există o categorie de indicatori ai dezvoltării urbane în care este inclus şi
domeniul locuirii şi ai vecinătăţii urbane. Aceştia se referă la terenuri, densitatea
locuinţelor individuale şi colective, dar şi la existenţa serviciilor de proximitate:
- densitatea locuinţelor unifamiliale (raportul dintre numărul populaţiei la suprafaţa
aferentă acelui tip de locuinţă):
locl S
Pd =
- densitatea medie de locuinţe (numărul de locuinţe raportat la suprafaţa de teren aferentă
locuinţelor):
SN
d locm =
- densitatea locuinţelor multifamiliale (blocuri de locuinţe) (numărul de locuinţe raportat
la suprafaţa destinată locuinţelor multifamiliale):
SN
d loclblocuri =
- proximitatea punctelor comerciale (ponderea locuinţelor aflate la o distanţă de 400 m
de un punct comercial);
- terenuri pentru locuinţe unifamiliale (mărimea medie a suprafeţei ocupate pentru o
familie).
O altă categorie de indicatori vizează indicatori generali ai spaţiului urban, care
delimitează particularităţi legate de perimetrul construit, densitatea clădirilor, tipuri de
densităţi urbane sau indicatori la nivel de locuinţă.
Indicatori spațiali‐urbanistici
D. Abraham (1991)4 decelează în acest sens mai mulţi indicatori denumiţi indicatori
spaţiali - urbanistici:
- suprafaţa perimetrului construit;
4 Abraham D. (1991), Introducere în sociologie urbană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
28
- densitatea gospodăriilor (numărul total de locuinţe raportat numărul total de
gospodării):
g
locg N
Nd =
- densitatea urbană (numărul total al populaţiei urbane raportat la suprafaţa
perimetrului construit):
u
uu S
Pd =
- densitatea de clădiri (numărul de clădiri raportat la perimetrul mediu construit):
u
cladiricladiri S
Nd =
- ponderea spaţiilor verzi (suprafaţa spaţiilor verzi raportată la suprafaţa
perimetrului construit);
- concentrarea locuinţelor în clădiri (raportul dintre numărul total al locuinţelor şi
numărul total de clădiri);
- mărimea locuinţelor din punct de vedere a suprafeţei (numărul total de camere
raportat la numărul total de locuinţe);
- densitatea locuibilă (suprafaţa locuibilă raportată la populaţia din gospodării);
- mărimea locuinţei din punct de vedere al suprafeţei (raportul dintre suprafaţa
locuibilă şi numărul total de locuinţe);
- densitatea pe cameră (numărul total de camere raportat la numărul populaţiei din
gospodării):
PN
d camcam =
5. CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND COSTURILE INTERVENȚIILOR
Plecând de la definirea locuinţei decente trebuie identificate acele exigenţe care nu sunt
îndeplinite (standarde minime, stare fizică bună, facilităţi şi servicii moderne, izolare
termică rezonabilă), motivele pentru care nu sunt îndeplinite exigenţele minimale,
modalităţile în care aceste standarde pot fi atinse, precum şi estimate costurile necesare
pentru a transforma o locuinţă improprie într-o locuinţă decentă. Analiza datelor privind
29
stocul existent de locuinţe oferă de asemenea o imagine reală a distribuţiei teritoriale a
locuinţelor care nu îndeplinesc unul sau mai multe criterii definitorii ale locuinţei decente,
după tipuri de locuinţe şi vechimea acestora.
Pentru a estima costurile transformării locuinţelor improprii în locuinţe decente trebuie
luate în considerare tipul de intervenţii necesare funcţie de standardele care nu sunt
îndeplinite. Astfel apare o diferenţiere a costurilor între locuinţele care necesită intervenţii
minore precum izolarea pereţilor exteriori şi a acoperişului sau alte intervenţii pentru
sporirea confortului termic şi locuinţe care au nevoie de intervenţii majore pentru a
corespunde exigenţelor minimale, precum înlocuirea ferestrelor sau a acoperişului,
instalarea unei noi centrale termice, renovarea completă a bucătăriei.
Analiza costurilor necesare pentru a transforma locuinţele improprii în locuinţe decente
trebuie făcută pe tipuri de locuinţe, după vechime şi statut juridic şi ocupaţional, avându-se
în vedere şi distribuţia teritorială a locuinţelor funcţie de problemele identificate.
Oportunitatea unei locuinţe decente este fundamentată pe analiza accesului la locuinţele
decente existente a diferitelor tipuri de gospodării care trăiesc în condiţii improprii, gradul
de vulnerabilitate, gradul de concentrare teritorială şi evoluţia în timp a numărului şi
ponderii acestor gospodării. Pentru a avea o imagine a celor care locuiesc în locuinţe
indecente sunt luate în considerare tipul de gospodărie, apartenenţa etnică, gradul de
vulnerabilitate, statutul economic şi ocupaţional, vârsta, starea de sănătate ale ocupanţilor.
Analiza încrucişată folosind criteriile enumerate mai sus este realizată la nivel regional, pe
medii rezidenţiale, la nivel de oraş şi chiar de cartier.
O atenţie deosebită trebuie acordată locuinţelor improprii din vecinătăţile sărace deoarece
reprezintă marea majoritate şi deoarece sunt concentrate în zone (cartiere) deprivate socio-
economic. Ele trebuie abordate diferit funcţie de criteriul pe care nu îl îndeplinesc pentru a
fi decente – confort termic, reparaţii majore, lisa dotărilor moderne etc. Analiza cantitativă
a datelor oferite de statisticile oficiale trebuie completată cu percepţiile celor care locuiesc
într-o vecinătate săracă privind problemele cu care se confruntă legate de traficul intens,
poluarea aerului, nivelul de zgomot, lipsa locurilor de parcare, lipsa spaţiilor verzi,
vandalism, huliganism şi criminalitate etc.
O altă categorie de locuinţe care trebuie analizate separat din punct de vedere al
investiţiilor necesare sunt locuinţele care necesită reparaţii deoarece nu îndeplinesc
30
anumite condiţii privind starea fizică la exterior sau la interior. Analiza acestora presupune
stabilirea ponderii acestor locuinţe în totalul stocului de locuinţe, identificarea naturii
degradării şi implicit a ponderii locuinţelor afectate de diverse tipuri de degradări
exterioare şi interioare, după vechimea acestora, statutul juridic şi tipul de ocupare. În
funcţie de priorităţile de reparaţii stabilite se poate realiza o grupare a costurilor. Costurile
pot fi estimate atât pe componente, cât şi pe elemente ale construcţiei, funcţie de tipul de
clădire, vechimea construcţiei şi statutul juridic şi de ocupare.
6. EVALUAREA CALITĂȚII LOCUIRII ŞI PLANIFICAREA URBANĂ
6.1. Caracterizarea fondului existent de locuințe şi posibilitățile de spațializare
Evaluarea fondului de locuinţe şi a calităţii locuirii sub aspectul distribuţiei spaţiale sunt
aspecte care determină atât PLL, cât şi orientarea dezvoltării urbanistice a localităţii.
Din punct de vedere al fundamentării diagnosticului PLL şi al programului de acţiuni este
necesară evidenţierea relaţiilor existente între caracteristicile fondului de locuinţe existent
şi a evoluţiei acestuia cu distribuţia locuinţelor existente şi noi în cadrul structurii urbane şi
evoluţia fondului de locuinţe sub aspect spaţial.
Pe baza metodologiei descrise în capitolul 2 vom reţine:
A. Caracterizarea fondului de locuințe total existent prin:
- statut de ocupare: în proprietate, cu chirie, vacante; reşedinţe principale, reşedinţe
secundare;
- suprafaţă; suprafaţa medie a unei locuinţe
- calitate (ponderea locuinţelor cu confort redus şi/sau situate sub exigenţele
minimale legale) - %
- tipologia clădirilor de locuit: individuale, colective, cuplate;
- vechimea clădirilor
- materialele de construcţie
Pentru caracterizarea fondului de locuinţe pe ansamblul localităţii există date şi indicatori
statistici fiabili şi validaţi. Caracterizarea de ansamblu oferă elemente de apreciere privind:
31
- diversitatea fondului de locuinţe (ca statut de ocupare, tipologii de clădiri)
- gradul de compatibilitate între mărimea locuinţelor şi mărimea gospodăriilor;
- ponderea locuinţelor în imobile colective (cu posibile probleme de reabilitare,
modernizare)
- ponderea locuinţelor care nu îndeplinesc exigenţele minimale pentru o locuinţă
decentă;
- ponderea locuinţelor improprii.
Caracterizarea de ansamblu oferă, de asemenea primele elemente de avut în vedere în
aprecierea ofertei potenţiale de locuinţe (locuinţe vacante, locuinţe necesar a fi
modernizate).
Pentru repartiţia spaţială a fondului de locuinţe existent se va proceda după cum s-a arătat
la cap. 2 şi în proiectul „ Metodologia de realizare a programului local de locuire”.
B. Caracterizarea evoluției fondului total de locuințe prin:
- ieşiri din stoc prin demolare, abandon
- construcţii noi caracterizate de asemenea prin suprafaţă, tipul de clădire, statut
de ocupare.
Pentru caracterizarea evoluţiei fondului de locuinţe există de asemenea date şi indicatori
statistici fiabili şi validaţi. Acestea permit evidenţierea diversităţii noilor construcţii – ca
statut de ocupare, suprafaţă, precum şi a preferinţelor familiilor (tipuri de clădiri).
In ceea ce priveşte preţurile, problema este tratată în studiul .”Metodologia de realizare a
unui sistem de monitorizare a pieţei locale a locuinţelor”.
6.2. Caracterizarea distribuției spațiale a fondului de locuințe
Pentru caracterizarea distribuţiei spaţiale a fondului de locuinţe vor fi urmăriţi, în măsura
posibilităţilor, aceleaşi grupe de indicatori ca şi pentru caracterizarea fondului total de
locuinţe. La baza analizelor vor sta – după cum s-a arătat în capitolele anterioare :
documentarea din planurile şi proiectele de urbanism (PUG, PUZ, PUD) şi
regulamentele de urbanism
culegere de date şi informaţii de la direcţia locală de statistică
informare la departamentele de specialitate ale administraţiei locale
32
Lectura spaţiului se va baza pe analiza morfologică a structurii urbane, a structurării PUG
în unităţi teritoriale de referinţă, a identificării marilor zone caracteristice ale localităţii
(zona centrală, zone periferice, zone destructurate etc.).
Această lectură, precum şi evoluţiile construcţiilor de locuinţe în cadrul structurii urbane,
vor oferi informaţii importante privind preferinţele locuitorilor (tipuri de clădiri, statut de
ocupare), apariţia de noi centre de interes (noi centralităţi), de concentrări de anumite tipuri
de locuinţe, noi densităţi, noi specializări ale spaţiului. Se vor pune în evidenţă, de
asemenea, tendinţele de extindere în afara intravilanului.
Metodologia propusă este prezentată în diagrama care urmează.
Abordarea propusă va face apel la un număr relativ redus de caracteristici ale fondului
de locuinţe şi a evoluţiei acestuia, pe care le considerăm suficiente pentru a pune în
evidenţă principalele aspecte ale distribuţiei spaţiale a locuinţelor şi a aprecia
importanţa acestora.
33
Distribuţia spatială a fondului de locuinţe caracteristici
Resedinţe principale Resedinţa secundare
Statut de ocupare
Locuinţe de vacanta
Diversitatea fondului de locuinţe
Suprafeţe medii
Dimensiunea locuinţelor
Structura nr. camere
Compatibilitatea cu mărimea gospodăriilor
Caracterizarea fondului de
locuinţe existent
Calitatea locuinţelor
% locuinţelor de calitate slabă (insalubre)
Individuale
Tipuri de clădiri Colective
% ridicat de locuinţe colective / individuale
Vechime Potenţial de reabilitare / modernizare / înlocuire
CALITATEA GLOBALĂ A
FONDULUI DE LOCUINŢE
ŞI OFERTA
POTENŢIĂLĂ
Statut ocupare Dimensiuni
Construcţii noi
Tip clădire
Calitatea şi tipul ofertei noi
Evoluţia fondului de locuinţe
Ieşiri din stoc
Construire
Preţuri Chirie
Preferinţele locuitorilor
Date/informaţii fiabile, validate Informaţii disparate-incomplete Aspecte abordate prin alt tip de analiză Informaţii incomplete
34
6.3. Perspectivele noilor tehnologii pentru o analiză spațială detaliată
Pentru detalierea datelor de recensământ ale populaţiei şi locuinţelor se are în vedere
stabilirea unor sectoare de recensământ delimitate în planul localităţilor, cuprinzând circa
100 locuinţe şi 300 persoane.
Pentru aceste sectoare se vor putea colecta, cu ocazia recensământului următoarele date:
o Populaţia • grupe de vârstă şi sexe • starea civilă • nivelul de instruire
o Situaţia economică • populaţie activă şi inactivă
o Populaţia ocupată • grupe de ocupaţii • activităţi ale economiei naţionale • statutul profesional • durata efectivă a săptămânii de lucru
o Şomeri o Gospodării
• numărul gospodăriilor • numărul persoanelor din gospodării • gospodării familiale şi nefamiliale • tipul nucleelor familiale
o Clădiri în care se află locuinţe • destinaţia • anul construirii • materialul de construcţie al pereţilor exteriori • numărul locuinţelor din clădire
o Locuinţe • tipul locuinţei • forma de proprietate • numărul şi suprafaţa camerelor de locuit • numărul persoanelor care ocupă locuinţa • dotarea cu instalaţii şi dependinţe • felul şi amplasarea principalelor dependinţe
Datele de mai sus vor oferi o imagine mai completă atât asupra calităţii clădirii de locuit şi
a locuinţei, cât şi asupra situaţiei socio-economice a familiilor din respectivele locuinţe.
Propunerea se bazează pe utilizarea tehnologiilor moderne, care presupun existenţa unor
hărţi digitizate pentru localităţile respective şi ca atare se va putea aplica numai după
întocmirea acestora.
35
Sector de recensamânt de cca. 100 locuinţe cu 300 persoane
Conform Ghidului privind metodologia de elaborare si conţinutul cadrul al PUG
INDICATIV GPO38/99, Studiile de fundamentare care se efectuează în prezent sunt de trei
tipuri ăi se distribuie astfel:
1.Studii de fundamentare analitice:
- reambulare topografică;
- geotehnice (inundabil, alunecări, condiţii de fundare);
- relaţii periurbane;
- circulaţie;
- protecţia mediului;
- zone construite protejate;
- potenţial balnear sau turistic;
- infrastructura majoră;
- alte studii.
2. Studii de fundamentare consultative:
- anchete socio - urbanistice.
3. Studii de fundamentare prospective:
- evoluţia activităţilor economice;
- evoluţia activităţilor socio - demografica.
De asemenea Metodologia, mai sus menţionată, prevede tipul de studii care au caracter
obligatoriu sau după caz, în funcţie de rangul localităţii şi numărul de locuitori al acesteia.
Acestea se elaborează în scopul analizei şi reglementarii unor probleme sociale, ce intervin
hotărâtor în susţinerea problemelor de amenajare teritoriala şi urbanistica.
Studiile de fundamentare pot fi elaborate anterior PUG sau concomitent cu PUG. Acestea
reprezintă părţi scrise şi desenate, predate elaboratorului PUG. Fiecare studiu de
fundamentare se finalizează cu o sinteză, axată în principal pe diagnosticarea
37
disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuarea a acestora.
Pentru studiile de fundamentare elaborate anterior PUG, concluziile acestora se preiau de
către elaboratorul PUG în cadrul Memoriului General.
Aceste studii de fundamentare se fac la nivel general pentru întreg teritoriul localităţii, nu
se prevede obligativitatea realizării de studii de fundamentare pentru anumite zone
funcţionale, cum ar fi zona de locuit cu dotările aferente.
Coroborând concluziile Studiilor de fundamentare cu disfuncţionalităţile rezultate în urma
întocmirii planşei de Analiza a situaţiei existente din cadrul PUG propriu-zis, însoţită de
tabelul de disfuncţionalităţi se conturează situaţia existentă pe domenii de activităţi a
localităţii respective.
Analiza situaţiei existente prezenta atât în partea scrisă, cât şi în cea desenată se cuprinde
următoarele domenii: zonificarea funcţională, infrastructura: reţele tehnico - edilitare şi
circulaţie, zone de protecţie şi protejate.
Analiza cu privire la anumite zone funcţionale se face pe suprafaţa ocupată la nivelul
întregii localităţi de către fiecare funcţiune în parte, adică procentul ocupat din teritoriul
intravilan. In ceea ce priveşte zona de locuinţe aceasta se analizează în funcţie de
regimul de înălţime şi de tipul de locuire individuală sau colectivă.
Disfuncţionalităţile se determina în funcţie de domeniile de analiză mai sus menţionate
(social, economic, infrastructură, mediu).
PUG - ul nu realizează un studiu detaliat pe paliere de analiză cu privire la zonele de
locuit şi dotările aferente acestora. Daca intr-o anumita zona funcţională se constată în
urma vizitei pe teren a proiectantului sau conform problemelor indicate de Primăria
localităţii respective, că există probleme acestea trebuie menţionate. De exemplu pot fi
marcate zonele în care exista disfuncţionalităţi cu privire la starea fondului construit dintr-
un anumit cartier, dar nu se realizează în mod obligatoriu o Analiza detaliată privind
starea fondului construit la nivelul întregii localităţi. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în
ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea dotărilor aferente locuirii.
In urma analizei planşei de situaţie existentă se poate determina numărul şi dispunerea în
plan a dotărilor aferente locuirii, putând fi marcate zonele care sunt defectuoase la acest
capitol. Prin analiza situaţiei existente şi tabelul de disfuncţionalităţi se determină
domeniile în care este neapărată nevoie să se acţioneze cu masuri reparatorii.
38
6.5. Prevederi ale legislației in vigoare cu privire la faza de propuneri de dezvoltare a zonelor de locuit prin PUG:
Propunerile urbanistice cu privire la zonele de locuit dintr-o localitate, se fac având la baza
disfuncţiile identificate în analiza situaţiei existente, legislaţia în vigoare, studiile de
fundamentare şi strategia de dezvoltare a primăriei.
În Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –
Secţiunea a IV a - Reţeaua de localităţi, cu modificările ulterioare, apar menţionate în
Anexa nr. II pct.1.0 - Tabelul privind indicatorii cantitativi şi calitativi minimali de definire
a localităţilor urbane
Tabel 3 Indicatorii cantitativi si calitativi minimali de definire a localităților urbane
Nr.crt.
Indicatori minimali
Municipiu
Oraş
1. Număr de locuitori 40.000 10.000 2. Populaţia ocupată în activităţi neagricole (% din
totalul populaţiei ocupate) 85% 75%
3. Dotarea locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apă
80% 70%
4. Dotarea locuinţelor cu baie şi WC în locuinţă (% din total locuinţe)
75% 55%
5. Dotarea locuinţelor cu instalaţie de încălzire centrală (%din total locuinţe)
45% 35%
6. Număr de paturi în spitale la 1000 de locuitori 10 7 7. Număr de medici la 1000 de locuitori 2,3 1,8 8. Unităţi de învăţământ postliceal Liceal sau altă
formă de învăţământ secundar
9. Dotări culturale şi sportive Săli de spectacol, eventual teatre, instituţii muzicale, biblioteci publice, stadion, săli de sport
Săli de spectacol, biblioteci publice, spaţii pentru activităţi sportive
10.
Locuri în hoteluri 100 50
11.
Străzi modernizate (% din lungimea totală a străzilor)
60% 50%
12.
Străzi cu reţele de distribuţie a apei(% din lungimea totală a străzilor)
70% 60%
13.
Străzi cu conducte de canalizare (% din lungimea totală a străzilor)
60% 50%
14.
Epurarea apelor uzate Racordarea la o staţie de epurare cu treaptă mecanică şi biologică
Racordarea la o staţie de epurare cu treaptă mecanico-chimică
15.
Străzi cu reţele de hidranţi exteriori pentru stingerea incendiilor(% din lungimea totală a străzilor)
70% 60%
16.
Spaţii verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri) mp/locuitor
15 10
39
Conform legii in vigoare, mai sus menţionată, este obligatoriu ca localitatea
respectiva sa respecte cerinţele generale cu privire la tipul dotărilor pe care trebuie sa
le deţină în funcţie de rangul localităţii, dar nu este menţionat ăi numărul necesar
(corelat cu populaţia, suprafaţa intravilanului,cerinţele (efectul util pe care îl realizează
serviciul,segmentul de populaţie căruia i se adresează serviciul respectiv,frecvenţa de
apariţie a serviciului respectiv în economia de timp a consumatorului) etc).
Folosirea REGULAMENTULUI LOCAL DE URBANISM este operantă prin corelarea
cu REGULAMENTUL GENERAL DE URBANISM, aprobat prin H.G. nr. 525/1996,
republicată 2002 şi cu ghidul cuprinzând precizări, detalieri şi exemplificări pentru
elaborarea şi aprobarea Regulamentului local de urbanism de către consiliile locale,
elaborat de URBANPROIECT - Bucureşti şi aprobat cu ordinul M.L.P.A.T nr.
21/N/10.04.2000, Indicativ GM – 007 - 2000.
H.G. nr. 525/1996, republicată 2002, prevede in funcţie de tipul dotării - posibilitatea
amplasării acestora, raza de servire, la nivel de localitate (a se vedea Anexele). H.G. nr.
525/1996, republicată 2002, prevede de asemenea amplasarea construcţiilor, în funcţie de
destinaţia acestora, în cadrul localităţii, dar nu prevede o normare clara in funcţie de
populaţie sau alţi indicatori, care sa permită determinarea numărului obligatoriu de dotări
necesare unei localităţi.
Indicatorii minimali de dotări, propuşi prin legislaţia de urbanism, sunt la nivel global
(general) cu privire la bilanţul teritorial al întregii localităţi, dar nu se regăsesc specificaţii
directe cu privire minimum de indicatori pentru o zona funcţională, cum ar fi cea de locuit,
şi modul de calcul (normare) în funcţie de numărul de locuitori dintr-o zona de locuit, ci
doar în funcţie de raza de servire a dotărilor ce aparţin de învăţământ. De asemenea nu
există normări specifice privind poziţionarea în plan, în cadrul zonelor de locuit şi de
asocierea spaţial - urbanistică din punct de vedere al compatibilităţii funcţionale.
In RLU aferent PUG propunerile de dezvoltare urbanistica a locuirii atât pentru zonele
rezidenţiale deja existente cât şi pentru zonele de locuit ce urmează a fi înfiinţate, se vor
respecta prevederile generale ale legislaţiei (conform extras legislativ prezentat mai sus) cu
privire la modalităţile de parcelare, construire pe parcela în funcţie de indicatorii
urbanistici (retrageri, aliniere, POT, CUT, RH.)
40
De asemenea legislaţia prevede pentru zonele construite a infrastructurii minime: accesul
auto şi pietonal, şi a reţelelor tehnico-edilitare (alimentare cu apa si canalizare, alimentare
cu energie electrică, gaze naturale).
In practică, conform legislaţiei în vigoare, la faza de Propuneri şi reglementări urbanistice
pentru zonele de locuit existente se propune ameliorarea calităţii locuirii prin eliminarea
disfuncţionalităţilor cu privire la dotări aferente locuirii şi infrastructură, identificate
conform procedurii menţionate mai sus, la faza de Analiză a situaţiei existente. Deoarece
analizarea situaţiei existente se face la nivel de localitate şi nu asupra zonelor de locuit-
detaliat, făcându-se notări punctuale privind problemele majore ale localităţii, măsurile
reparatorii propuse se fac corelat cu gradul de detaliere al analizei şi de asemenea corelat
cu Strategia locala de dezvoltare promovată de primăria localităţii.
Astfel aceste propuneri prevăzute prin PUG pot rezolva parţial problemele zonelor de
locuit, dar nu în funcţie de tipologia acestora.
In ceea ce priveşte procesul de stabilire a gradului de necesitate a înfiinţării unor noi zone
de locuit şi a caracteristicilor aferente acestora - suprafaţa ocupată, suprafaţa desfăşurată
construită, tipul de locuinţe (individule, colective) şi regimul de înălţime al acestora, gradul
de echipare cu dotări aferente locuirii necesar, aceasta se face coroborând Obiectivele
legate de locuire, cuprinse in „Strategia de dezvoltare a localităţii”, rezultatele studiilor de
fundamentare ăi „Tendinţele de dezvoltare ale localităţii” identificate de proiectant în urma
analizei evoluţiei localităţii în timp şi a documentaţiilor de urbanism şi amenajarea
teritoriului existente. Strategia de dezvoltare a localităţii are la baza necesitatea rezolvării
problemelor comunităţii, influentele exterioare ale investitorilor privaţi care pot contribui
prin fonduri proprii la dezvoltarea anumitor zone ale localităţii. Studiile de fundamentare,
în special cele de tip analitic – anchetele sociale, pot avea la baza chestionare care să
privească şi calitatea locuirii ăi cerinţele populaţiei din localitate.
Proiectantul pornind de la aceste studii şi urmărind evoluţia localităţii şi a numărului de
locuitori, previziunile asupra populaţiei migratoare determinată de dezvoltarea în localitate
a unor noi funcţiuni care pot crea locuri de munca, propune noile zone de locuit cu dotările
aferente şi suprafeţele ocupate de acestea.
In practică curentă, primăriile de localităţi aflate sub presiunile şi influenţa investitorilor
care urmăresc dezvoltările pieţei imobiliare, propun dezvoltarea unor zone de locuit noi, de
41
dimensiuni foarte mari, acest proces nefiind corelat şi cu evoluţia populaţiei din localitatea
respectiva. Prin crearea artificiala de noi zone de locuit se declanşează o altă problemă la
nivel urbanistic - extinderea necontrolată a intravilanului localităţii.
Un rol important în realizarea noilor zone de locuit cu dotările aferente, îl are existenţa
unui fond de terenuri care să aparţină domeniului public al primăriei. Aceste rezerve de
terenuri sunt foarte necesare primăriei pentru a putea asigura terenuri pe care să se
construiască infrastructura şi dotările necesare acestor noi zone de locuit.
Deoarece primăriile locale nu dispun de fonduri financiare suficiente pentru realizarea de
investiţii publice şi de dotări pentru locuitori, existenţa acestor rezerve de terenuri ar putea
motiva încheierea parteneriatelor public-privat. Astfel s-ar putea dezvolta noi zone de
locuit care să fie servite de dotări specifice, realizate în timp util.
Localităţile care s-au dezvoltat foarte rapid în ultimii ani şi care, de regulă se află în
apropierea marilor oraşe, nu mai deţin terenuri publice suficiente care să asigure o
dezvoltare echilibrată a dotărilor necesare localităţii. Astfel pentru a putea soluţiona
disfuncţionalităţile zonelor de locuit în particular şi a localităţii în ansamblu, se dovedeşte a
fi necesară realizarea de studii detaliate cu privire la zonele de locuit, şi completarea
legislaţiei de urbanism cu specificaţii directe asupra obligativităţii:
- asigurarea prin normare a necesarului de dotări în funcţie de tipologia zonei şi de
structura populaţiei (vârstă, numărul de locuitori din zona respectivă,etc).
realizării, atât de primărie cât şi de către investitorii privaţi, a necesarului de dotări aferente
zonei de locuit.
7. CALITATEA LOCUIRII – UN PUNCT DE VEDERE SOCIOLOGIC
Viaţa în mediul construit
Viaţa în mediul construit , implică deopotrivă aspecte obiective şi subiective.
Cadrele fizice ale activităţilor zilnice ne indică modul în care diverse tipuri de constrângeri
înrâuresc desfăşurarea forţelor omeneşti, la confluenţa cu energiile sufleteşti, structurate de
motivaţii.
42
Abordarea activităţilor în perspectiva geografiei timpului, priveşte mişcarea socială în
mediul fizic ( străzi, clădiri, rute de transport, vecinătăţi ) şi explică modul în care se
desfăşoară interacţiunile zilnice între indivizi şi grupuri sociale.
În felul acesta putem să înţelegem măsura în care depindem de cadrul locuit al vieţilor
noastre.
Există trei tipuri de constrângeri5 care influenţează decisiv modul în care este organizată
viaţa în mediul construit.
1. Constrângeri legate de capacităţile fizice ale indivizilor. Acestea privesc ,spre
exemplu, nevoile de hrană şi cele de somn ale tuturor oamenilor. Ele impun o
anumită ordonare a activităţilor , generând nevoi de transport de la muncă acasă,
dar şi în celălalt sens. În marile centre urbane ,dar în mod special în Bucureşti,
acest aspect constrângător este unul dintre motivele, cele mai frecvent,
generatoare de insatisfacţie şi cu efect definitor pentru calitatea vieţii urbane
.Efectul propriu zis se referă la consumul exagerat de timp necesar deplasărilor
între diverse zone urbane, la calitatea experienţei necesare călătoriilor în spaţii
aglomerate şi adeseori slab igienizate, care se însoţeşte cu sentimente negative şi
agresivitate între indivizi, la epuizarea fizică şi nervoasă a călătorilor.
2. Constrângeri de interacţiune Limitele impuse interacţiunilor zilnice, privesc atât
capacităţile fizice ale persoanelor, posibilităţile indivizilor de a se afla la un
moment dat într-un anumit loc, cât şi capacităţile locurilor de a primi doar un
număr limitat de persoane în vederea realizării de activităţi specifice. Orele de
vârf din marile oraşe sunt exemple bune pentru acestea. Distanţele considerabile
presupuse de deplasarea oamenilor în marile centre urbane, dau seamă de
dificultăţile de a ajunge în timp util de la un loc la altul şi de efortul considerabil
presupus de parcurgerea repetată a unor rute lungi. Există limite stricte pentru
volumul traficului suportat de străzi, iar la orele aglomerate, nimeni nu poate să
se mai grăbească de fapt. Tuturor ne este dat să trăim ritmul lent din zonele
înţesate de lume. Acesta este preţul obiectiv pentru intenţia, subiectivă, simultană
de confort a multor persoane.
3. Constrângeri de autoritate, sunt limitele datorate sistemului de putere. Este
vorba de faptul că dorinţa de a trăi în anumite locuri depinde în mod semnificativ
de posibilităţi financiare ale indivizilor. Reglementarea zonelor de locuit ţine cont
5 Antony Giddens Introduction to the sociology, Cambridge Universit, W.W. Norton and Co , New York, London ,1991
43
de resursele necesare construirii şi întreţinerii locuinţelor, nu de voinţa liberă a
oricui de a se afla şi locui în vecinătăţi elegante şi avantajoase.
O cercetare de acest fel va scoate în evidenţă cauzele multor probleme cu care se confruntă
comunităţile urbane. În acelaşi timp există posibilităţi ca cercetarea să ofere sugestii pentru
o mai bună şi sistematică alocare a resurselor, pentru proiectare eficientă a unor planuri de
dezvoltare locală.
Un aspect strict legat de problema distribuirii activităţilor în spaţiu este şi cea numită
colonizarea timpului. Aceasta priveşte modul în care oamenii aflaţi sub constrângeri sau
opţional îşi desfăşoară activităţile pe parcursul orelor de zi şi de noapte. Aici vom putea
descoperi cum se folosesc anumite utilităţi în timpul zilelor şi nopţilor. Cunoaştem
persoane care nu au timp pentru gospodărie ziua. Femeile pot găti, spăla sau îngriji
locuinţa la ore de noapte. Tinerii dar şi diverse categorii de persoane studiază sau
desfăşoară activităţi profesionale şi de timp liber noaptea.
Unele persoane preferă orele nopţii pentru a face cumpărături mai confortabil ,etc.
În acelaşi fel se poate cerceta şi utiliza eficient timpul pentru diverse activităţi care cer un
timp predilect. Exemplu, distribuirea presei dimineaţa si seara, dar şi altele legate de
secvenţe necesare de timp. O viaţă cu adevărat bună nu poate să eludeze aceste aspecte în
care un rol important îl joacă spaţiul construit, prin caracteristicile sale. În acest sens să ne
întrebam câtă libertate şi câtă constrângere presupune traiul în comun al persoanelor care
manifestă atât caracteristici comune dar au şi multe interese care nu coincid sau se pot afla
în contradicţie şi care sunt costurile sociale.
Interpretarea vieţii urbane
Nu doar obiceiurile şi modul de comportament ,dar şi gândirea şi sentimentele au
caracteristici specifice în aşezările urbane. Aceste aşezări maximizează ocaziile de
dezvoltare economică şi socială ,având ca scop intenţionat o creştere a mijloacelor pentru
un trai confortabil şi o existenţă satisfăcătoare a locuitorilor. Cu toate acestea se recunosc şi
efectele neplăcute ale vieţii din oraşe. Poluarea cu gaze şi zgomot sunt deja leit motive ale
vieţii urbane .Se adaugă aglomeraţia, ca şi asocierea acesteia cu criminalitatea, violenţa şi
corupţia.
44
Sărăcia şi neîngrijirea, ca şi urâtul zonelor de locuit sunt expresii ale degradării vieţii,
nelipsite în periferii.
Diferenţele din ce în ce mai vizibile dintre zone ale aceluiaşi oraş , ca şi între locuitorii care
îl ocupă fac problematică o abordare unitară a calităţii vieţii şi locuirii urbane.
Contrastele nu lasă loc nici unui dubiu În mari oraşe, cu milionari în prejmă se moare de
foame, se trăieşte pe maidane în timp ce clădiri întregi noi şi moderne încă aşteaptă locatari
care să le poată plăti. Noile locuinţe construite pentru susţinerea socială fac obiectul multor
deziluzii.( ANL)
Suburbiile şi cartierele sărace sunt spaţii ale deprivării relative în care prăpastia care se
cască între aşteptările oamenilor şi satisfacerea lor problematică tinde să se adâncească
mereu. În timp ce aceşti indivizi au un puternic sentiment al comunităţii în care trăiesc ei
duc lipsă de posibilităţi materiale şi fac cu greu faţă creşterilor aferente costului unei vieţi
decente. Veniturile zilnice şi destul de limitate îi ţin ca într-o capcană ce nu le permite să
schimbe locuinţa .
Pentru persoanele cu venituri mari, schimbarea rezidenţei în zonele din preajma oraşelor se
corelează cu scăderi de taxe şi impozite. În acelaşi timp părăsirea zonelor centrale de către
oamenii bogaţi vizează şi o retragere din faţa unor medii încărcate de probleme sociale, ca
şomajul şi violenţa.
Pe măsură ce cresc zonele suburbane, centrul oraşelor tinde să decadă, datorită învechirii
clădirilor care încep, fie să pretindă sume tot mai importante pentru întreţinere şi refacere,
fie sunt părăsite.
În timpul crizelor financiare oraşele cunosc un declin mai accentuat. Sfera activităţilor
productive se restrânge, apare şomajul mai pronunţat, iar serviciile publice tind să fie
drastic afectate. Programele sociale pot fi întrerupte sau abandonate. Afacerile însă pot
înflori ceea ce înseamnă o mai mare cerere de sedii pentru firme puternice sau hoteluri
pentru cei ce călătoresc.
Un proces de decădere a oraşelor se va însoţi totdeauna cu o tendinţă complementară de
reînnoire urbană şi gentrificare. Gentrificare este procesul prin care zonele sau clădirile
aflate în stadii de degradare diferite se refac prin contribuţia unor grupuri cu posibilităţi
45
financiare şi îşi reiau funcţionalitatea. În aceste cazuri, o planificare urbană care poate să
reunească expectaţii actuale ale vieţii cu ştiinţa reabilitării construcţiilor va putea să ajute
la transformare zonelor de locuit.
O tendinţă de acest fel cunoaşte Bucureştiul, odată cu preocupările de reabilitare a
centrului, dar şi prin eforturile fără precedent de reabilitare a străzilor şi pasajelor.
“Deficient ca infrastructură şi ocolit de dezvoltare, asociat cu stagnarea economică şi
declinul urban, centrul istoric al Bucureştiului prezintă o provocare deosebit de grea în
ceea ce priveşte reabilitarea urbană. Împărţită în două zone (Lipscani şi Sf. Gheorghe) de
bulevardul I.C.Brătianu (trasat în secolul XX) partea centrală a Bucureştiului ce se
suprapune nucleului istoric include, în afara monumentelor medievale, o parte
semnificativă a centrului comercial de secol XI. Prezentând o arhitectură tipică – fronturi
stradale cu aliniament continuu, clădiri cu parter comercial şi unu / două etaje – zona
beneficiază de statutul maxim de protecţie privind:valorile arhitecturale şi urbanistice,
planul stradal şi fondul construit. Împărţit în 19 subzone, centrul include aproximativ 520
de clădiri, dintre care 38% cu semnificaţie arhitecturală. Selectarea zonei de conservare şi a
clădirilor de patrimoniu reflectă o importantă muncă de cercetare realizata de Oficiul
Monumentelor Istorice, în cooperare cu Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” şi răspunde
competent întrebărilor privind fondul patrimonial. În ceea ce priveşte utilizarea fondurilor,
priorităţile sunt stabilite de Primăria Municipiului Bucureşti şi se concretizează printr-o
orientare prioritară către îmbunătăţirea domeniului public. Reabilitarea clădirilor a fost
astfel întârziată şi s-a menţinut de multe ori la nivelul restaurării faţadelor imobilelor aflate
în proprietatea statului.
Ignorat după 1978 (parţial datorită eforturilor concentrate spre construirea Palatului
Parlamentului şi a axei Bulevardul Unirii , dar mai ales datorită unei politicii constante de
discreditare a clasei mijlocii), Centrul Istoric a făcut, începând din 1990,obiectul a două
campanii de restaurare: Prima, intitulată “Un Bucureşti frumos” desfăşurată în perioada
2001-2002, având ca obiectiv principal restaurarea faţadelor şi o a doua, începută pe 8
septembrie 2006 “Reabilitarea zonelor construite protejate – Centrul Istoric”.
Concentrându-se asupra aspectelor fizice şi estetice ale conservării, programul în curs
porneşte de la presupunerea că operaţiunile de restaurare/consolidare a clădirilor şi
infrastructurii, vor genera automat o creştere a interesului legat de zonă.” 6
6 Ana Maria Hariton, Priorităţi în protecţia patrimoniului construit – decizii şi responsabilităţi privind centrul istoric al Bucureştiului, Comunicare CDCAS, 2008
46
Renovarea unor astfel de arii aduce rareori îmbunătăţiri în situaţia săracilor care gravitau în
zona locuinţelor deteriorate. Aceştia, de obicei sunt dislocaţi şi conduşi spre alte vecinătăţi.
Aşa se face că, în timp ce unele zone sunt renovate, altele fac obiectul unor noi deteriorări
şi decăderi. Gentrificarea poate contribui semnificativ şi la creşterea numărului persoanelor
fără locuinţă, în măsura în care locuinţele cu preţ scăzut ,sau chirie mică nu sunt înlocuite,
pe masura evacuarii lor, cu unele similare.
Urbanismul ca mod de viaţă
Louis Wirth apreciază că măsura în care lumea contemporană se numeşte urbană, nu
priveşte atât proporţia populaţiei care trăieşte în oraşe, cât influenţa pe care oraşele o
exercită asupra vieţi locuitorilor lor. Specificul acestei locuiri este aglomerarea oamenilor
completată de necunoaşterea reală a celor de alături. O apropiere a celor depărtaţi cum ar
spune Georg Simmel, este o perfectă înstrăinare, obligând la contacte care nu denotă
satisfacţie prin ele însele. Legăturile secundare, bazate pe servicii, sunt întâlniri pasagere şi
slabe.
Competiţia prevalează asupra cooperării, vecinătăţile sunt imagini palide ale comunităţii.
Această situaţie este răspunzătoare pentru impersonalitatea oraşelor şi o explicaţie pentru
lipsa de implicare a cetăţenilor în problemele locale, deşi nevoile lor sunt adeseori
încălcate sau neglijate prin promovarea unor interese de grup.
Importanţa acestor caracteristici ale vieţii urbane vine din aceea că, până la urmă ele se
repercutează nu doar asupra vieţii locuitorilor din oraşe, ci asupra întregii societăţi , în
ansamblul ei. O diluare a legăturilor comunitare se propagă printr-o dezorganizare care
afectează toate comunităţile şi face ca viaţa tuturor oamenilor să fie mai grea.
Într-o viziune mai puţin radicală mediul urban cunoaşte creşterea unor subculturi care
presupun colaborare între cei cu origine sau interese comune. Faptul îşi poate găsi
reflectarea în proiectele de locuire şi construire şi de realizare a acestora.
Sfera vieţii urbane nu este deloc unitară. Este util să separăm experienţa publică, a
întâlnirilor stricte între străini şi viaţa privată a membrilor unor familii, a prieteniilor.
Această separare este uneori drastică alteori fluidă, ca în cazul străinilor familiari, întâlniţi
6 Pentru informaţii detaliate asupra sub-zonelor şi criteriilor de protecţie a clădirilor vezi: Regulamentul local de Urbanism pentru Zona Istorică de Referinţa - Centrul Istoric al municipiului Bucureşti. ( http--www4_pmb_ro-wwwt-urbanism-Interventiimic_png_files\urbanism.html)
47
mereu pe un traseu de transport în comun sau în locuri frecventate în timpul liber.
Pentru cei ce proiectează „şansele noastre„ interesant ar fi să conceapă medii de întâlnire
mai puţin generatoare de conflict, adică spaţii mai ample , cadre mai atrăgătoare, culori în
tonalităţi proprii scopurilor acestor cadre construite.
Comentatori optimişti consideră că, evidenta diversitate a străinilor din mediul urban,
poate fi asimilată unei mişcări a oamenilor dinspre afară, spre înăuntru, şi o dată cu
situarea unei persoane în interiorul unui grup sau reţele posibilităţile de creştere a
numărului de relaţii este asociat cu oportunităţi care depăşesc forţele constrângătoare ale
societăţii, permiţând oamenilor să dezvolte şi să menţină relaţii satisfăcătoare.
În urbanismul modern spaţiul este continuu restructurat. Natura ariilor urbane depinde de
locul ales de marii deţinători de capital în vederea desfăşurării afacerilor lor. Marile firme,
de exemplu, ridică constant avantajele relative ale noilor lor aşezări, în contrast cu cele ale
obiectivelor existente cândva în aceleaşi locuri.
Se poate observa de asemenea că ceea ce este profitabil într-o perioadă de timp poate să nu
mai fie la fel în alta, astfel că odată cu climatul financiar se schimbă şi faţa locurilor.
Creşterea oraşelor se asociază cu competitivitatea capitalistă şi rezistenţa în faţa acesteia.
Mediul urban reprezintă simbolic şi spaţial manifestarea forţelor sociale care se înfruntă
într-o societate. Oraşele nu sunt doar locuri distincte în spaţiu ci şi aspecte inerente ale
consumului colectiv.7
Consumul public de bunuri şi servicii este o parte integrantă a capitalismului. Case, şcoli
,servicii de transport, posibilităţi de petrecere a timpului liber sunt tot atâtea modalităţi în
care oamenii consumă produsele activităţilor .
Totuşi natura mediului urban creat nu rămâne doar rezultatul acţiunilor iniţiate de cei
bogaţi şi puternici . Castellos remarcă importanţa intervenţiei grupurilor neprivilegiate care
alterează condiţiile existenţei sociale. Problemele urbane stimulează mişcările sociale o
dată cu nevoile de îmbunătăţire a situaţiei locative, lupta împotriva poluării, mişcările
ecologiste de apărare a mediului şi combaterea construirii în locuri care afectează starea
unor zone.
Ecologismul la rândul său evidenţiază lupta pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în
spaţiul construi a diferitelor grupuri de populaţie care tind să se aşeze în locuri favorabile
7 Castells Manuel , The urban question..,Cambridge,M.A. ,MIT Press, 1977
48
comunicării şi găsirii de resurse. Procese de invazii şi succesiune apar periodic ca fapte
inevitabile. Când au loc deteriorări serioase în zonele centrale ale oraşelor, sau în
vecinătatea acestora, minorităţi etnice şi persoane sărace încep să pătrundă în aceste locuri,
să se mute practic acolo. Când lucrurile merg astfel populaţia veche, obişnuită a acestor
zone începe să plece căutând locuri mai bune în alte părţi ale oraşului sau în afara lui.
Procesele de interdependenţă între diverse zone ale oraşelor apar ca rezultat al
diferenţierilor fiinţelor umane care caută să se adapteze la mediul înconjurător, generând
roluri sociale şi specializări ocupaţionale. Grupurile de care depind cei mulţi membri ai
comunităţii devin dominante, îşi asumă o mai mare parte din recompense şi aleg spaţii de
reprezentare centrale. Grupurile de afaceri, băncile sau companiile de asigurări oferă
servicii tuturor locuitorilor şi creează spaţii de atracţie în oraşe. Activităţile lor impun şi
ritmuri specifice vieţii de zi cu zi.
Creatorii planurilor de dezvoltare urbană vor fi interesaţi continuu de pulsul vieţii în
societate. Nu este mai puţin adevărat că marii creatori ai planurilor de construire, pot fi ei
înşişi vizionari. Prin contribuţiile lor vor canaliza energiile oraşelor actualizând soluţii
latente, dând culoare şi farmec activităţilor zilnice.
49
ANEXE
50
ANEXA Nr. 1 la regulament
AMPLASAREA construcţiilor, în funcţie de destinaţia acestora, în cadrul localităţii
1.1. - Construcţii administrative
1.1.1. - Sediul Parlamentului 1.1.2. - Sediul Preşedinţiei 1.1.3. - Sediul Guvernului 1.1.4. - Sediul Curţii Supreme de Justiţie 1.1.5. - Sediul Curţii Constituţionale 1.1.6. - Sediul Consiliului Legislativ 1.1.7. - Sedii de ministere Amplasament: capitala României, în zona centrală 1.1.8. - Sedii de prefecturi 1.1.9. - Sedii de servicii descentralizate în teritoriu ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale Amplasament: municipii reşedinţă de judeţ, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie 1.1.10. - Sedii de primării Amplasament: municipii, oraşe sau comune, în zona centrală 1.1.11. - Sedii de partid - sediul central Amplasament: capitala României, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie - filiale Amplasament: municipii, oraşe, reşedinţe de comună, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie 1.1.12. - Sedii de sindicate, culte, fundaţii, organizaţii neguvernamentale, asociaţii, agenţii, fonduri etc. Amplasament: municipii, oraşe, reşedinţe de comună, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie 1.1.13. - Sedii de birouri Amplasament: municipii, oraşe, reşedinţe de comună, în zona centrală, pe principalele artere de circulaţie sau în zone de interes.
1.2. - Construcţii financiar-bancare
1.2.1. - Sediul Băncii Naţionale a României - sediul central Amplasament: capitala României, în zona centrală Amplasament: sectoarele municipiului Bucureşti, municipii reşedinţă de judeţ, municipii, oraşe, în zona centrală 1.2.2. - Sedii de bănci - sediul central Amplasament: capitala României, municipii reşedinţă de judeţ, în zona centrală - filiale Amplasament: sectoarele municipiului Bucureşti, municipii şi oraşe, în zona centrală sau pe principalele artere de circulaţie 1.2.3. - Sedii de societăţi de asigurări (de bunuri, de persoane), burse de valori şi mărfuri Amplasament: în zona centrală/de interes.
1.3. - Construcţii comerciale
1.3.1. - Comerţ nealimentar Amplasament: în zonele de interes comercial 1.3.2. - Magazin general Amplasament: în zona centrală/zona rezidenţială/centrul de cartier - se va evita amplasarea în vecinătatea aeroporturilor sau a industriilor nocive 1.3.3. - Supermagazin (supermarket) Amplasament: în zona centrală/zona rezidenţială/centrul de cartier - se va evita amplasarea în vecinătatea aeroporturilor sau a industriilor nocive 1.3.4. - Piaţa agroalimentară Amplasament: în zona de interes comercial sau minimum 40 m faţă de clădiri având alte funcţiuni decât cea comercială 1.3.5. - Comerţ alimentar Amplasament: în zona de interes comercial - se va evita amplasarea în zonele puternic poluate 1.3.6. - Alimentaţie publică
51
Amplasament: în zonele rezidenţiale sau de interes comercial, în zonele turistice şi de agrement - se admite amplasarea la parterul locuinţelor numai în condiţiile asigurării izolării totale a aburului, mirosului şi zgomotului 1.3.7. - Servicii Amplasament: în zona centrală, comercială, rezidenţială sau de agrement - se interzice amplasarea atelierelor poluante în zona de locuit - se interzice amplasarea în zone industriale pentru alte servicii decât cele industriale 1.3.8. - Autoservice Amplasament: la limita zonei industriale - se vor evita sursele de poluare chimică, posturile trafo şi zonele de afluenţă a publicului.
1.4. - Construcţii de cult
1.4.1. - Lăcaşe de cult Amplasament: alăturarea de lăcaşe de cult noi în incinta sau în vecinătatea monumentelor istorice se va face cu respectarea prevederilor legale 1.4.2. - Mănăstiri 1.4.3. - Schituri Amplasament: în afara localităţilor - extinderea mănăstirilor vechi - monumente istorice se va face cu respectarea prevederilor legale 1.4.4. - Cimitire Amplasament: la marginea localităţii - extinderea cimitirelor se face cu respectarea prevederilor legale.
1.5. - Construcţii de cultură
1.5.1. - Expoziţii 1.5.2. - Muzee 1.5.3. - Biblioteci 1.5.4. - Cluburi 1.5.5. - Săli de reuniune 1.5.6. - Cazinouri 1.5.7. - Case de cultură 1.5.8. - Centre şi complexe culturale 1.5.9. - Cinematografe 1.5.10. - Teatre dramatice, de comedie, de revistă, operă, operetă, de păpuşi 1.5.11. - Săli polivalente Amplasament: în zona destinată dotărilor pentru cultură, educaţie sau în zona verde - este posibilă amplasarea în zona comercială, administrativă, religioasă sau de agrement - se va evita amplasarea în vecinătatea unităţilor poluante 1.5.12. - Circ Amplasament: în zona de agrement/zona verde.
1.6. - Construcţii de învăţământ
1.6.1. - Învăţământ preşcolar (grădiniţe) Amplasament: în zonele rezidenţiale, distanţa maximă de parcurs 500 m 1.6.2. - Şcoli primare 1.6.3. - Şcoli gimnaziale 1.6.4. - Licee 1.6.5. - Şcoli postliceale 1.6.6. - Şcoli profesionale Amplasament: în zonele şi cartierele de locuit, distanţa maximă de parcurs 1000 m 1.6.7. - Învăţământ superior Amplasament: în funcţie de condiţiile şi exigenţele profilului de învăţământ.
1.7. - Construcţii de sănătate
1.7.1. - Spital clinic universitar Amplasament: în campusurile universitare sau adiacent facultăţilor de profil - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) 1.7.2. - Spital general (judeţean, orăşenesc, comunal, cuplat sau nu cu dispensar policlinic) 1.7.3. - Spital de specialitate (maternitate, pediatrie, contagioşi, oncologie, urgenţă, reumatologie, clinici
52
particulare) Amplasament: în zona destinată dotărilor pentru sănătate, în funcţie de profilul spitalului - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) 1.7.4. - Asistenţă de specialitate (boli cronice, handicapaţi, recuperări funcţionale, centre psihiatrice) Amplasament: în zone extraorăşeneşti, în zone în care formele de relief şi vegetaţia permit crearea de zone verzi (parcuri, grădini etc.) - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) 1.7.5. - Dispensar policlinic [(gr. 1, 2, 3) 600, 1.200, 2.400 consultaţii/zi] Amplasament: independent sau în cadrul unor construcţii pentru sănătate/locuinţe 1.7.6. - Dispensar urban (cu 2-4 circumscripţii independente sau cuplate cu staţionar, casă de naşteri, farmacie) 1.7.7. - Dispensar rural (cu 2-4 circumscripţii independente sau cuplate cu staţionar, casă de naşteri, farmacie) Amplasament: independent sau în cadrul unor construcţii pentru sănătate/locuinţe - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) 1.7.8. - Alte unităţi (centre de recoltare sânge, medicină preventivă, staţii de salvare, farmacii) Amplasament: în cadrul unor construcţii pentru sănătate sau independent, în funcţie de profilul unităţii 1.7.9. - Creşe şi creşe speciale pentru copii (cu 1, 2 É, n grupe) Amplasament: în cadrul unor construcţii publice/locuinţe - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu) - se recomandă amplasarea în zone de relief şi cadru natural favorabil 1.7.10. - Leagăn de copii Amplasament: în general în zone extraorăşeneşti - se interzice amplasarea în vecinătatea surselor de poluare (aeroport, industrii nocive, trafic greu).
1.8. - Construcţii şi amenajări sportive
1.8.1. - Complexe sportive 1.8.2. - Stadioane 1.8.3. - Săli de antrenament pentru diferite sporturi Amplasament: în zone verzi, nepoluate, şi pe cât posibil în vecinătatea unor cursuri sau oglinzi de apă 1.8.4. - Săli de competiţii sportive (specializate sau polivalente) 1.8.5. - Patinoare artificiale Amplasament: de preferinţă în zonele rezidenţiale sau în vecinătatea complexurilor sportive şi de agrement 1.8.6. - Poligoane pentru tir 1.8.7. - Popicării Amplasament: în zone nepoluate, bogat plantate, şi pe cât posibil în vecinătatea unor cursuri sau oglinzi de apă.
1.9. - Construcţii de agrement
1.9.1. - Locuri de joacă pentru copii Amplasament: în cadrul zonei de locuit - se vor evita amplasamentele în vecinătatea surselor de zgomote puternice şi de vibraţii (aeroporturi, zone industriale, artere de trafic greu) 1.9.2. - Parcuri 1.9.3. - Scuaruri Amplasament: se vor evita amplasamentele în vecinătatea surselor producătoare de zgomote puternice şi de vibraţii (aeroporturi, zone industriale, artere de trafic greu).
1.11. - Construcţii de locuinţe
Amplasament: se vor evita amplasamentele în vecinătatea surselor producătoare de noxe, zgomote puternice şi vibraţii (aeroport, zone industriale, artere de trafic greu).
53
Modalităţi de construire:
ANEXA Nr. 2 la regulament
PROCENTUL de ocupare a terenurilor
Procentul maxim de ocupare a terenurilor se stabileşte în funcţie de destinaţia zonei în care urmează să fie amplasată construcţia şi de condiţiile de amplasare în cadrul terenului, după cum urmează:
2.1. - Destinaţia zonei în care urmează să fie amplasată construcţia:
2.1.1. - Zone centrale - 80% 2.1.2. - Zone comerciale - 85% 2.1.3. - Zone mixte - 70% 2.1.4. - Zone rurale - 30% 2.1.5. - Zone rezidenţiale 2.1.5. - zonă exclusiv rezidenţială cu locuinţe P, P+1, P+2 - 35% 2.1.5. - zonă rezidenţială cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri - 20% 2.1.5. - zonă predominant rezidenţială (locuinţe cu dotări aferente) - 40%
ANEXA Nr. 4 la regulament
ACCESE CAROSABILE
4.11. - Construcţii de locuinţe
4.11.1. - Pentru locuinţe unifamiliale cu acces şi lot propriu se vor asigura: - accese carosabile pentru locatari; - acces carosabil pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor; - alei (semi)carosabile în interiorul zonelor parcelate, cu o lungime de maximum 25 m vor avea o lăţime de minimum 3,5 m, iar pentru cele cu lungimi mai mari de 25 m vor fi prevăzute supralărgiri de depăşire şi suprafeţe pentru manevre de întoarcere; - în cazul unei parcelări pe două rânduri, accesele la parcelele din spate se vor realiza prin alei de deservire locală (fundături): - cele cu o lungime de 30 m - o singură bandă de 3,5 m lăţime; - cele cu o lungime de maximum 100 m - minimum 2 benzi (total 7 m), cu trotuar cel puţin pe o latură şi supralărgiri pentru manevre de întoarcere la capăt. 4.11.2. - Pentru locuinţe semicolective cu acces propriu şi lot folosit în comun se vor asigura: - accese carosabile pentru locatari; - accese de serviciu pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor; - în cazul unei parcelări pe două rânduri, accesele la parcelele din spate se vor realiza prin alei de deservire locală (fundături): - cele cu o lungime de maximum 30 m - o singură bandă de 3,5 m lăţime; - cele cu o lungime de 30 m până la maximum 100 m - minimum 2 benzi (total 7 m), cu trotuar cel puţin pe o latură; supralărgiri pentru manevre de întoarcere la capăt. 4.11.3. - Locuinţele colective cu acces şi lot folosit în comun vor fi prevăzute cu: - accese carosabile pentru locatari; - accese de serviciu pentru colectarea deşeurilor menajere şi pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor; - accese la parcaje şi garaje.
4.12. - Toate categoriile de construcţii
Pentru toate categoriile de construcţii şi amenajări se vor asigura accese pentru intervenţii în caz de incendiu, dimensionate conform normelor pentru trafic greu. În cazul construcţiilor ce formează curţi interioare, asigurarea accesului vehiculelor de pompieri se va face prin
54
ganguri cu o lăţime minimă de 3 m şi o înălţime de 3,5 m. Accesele şi pasajele carosabile nu trebuie să fie obstrucţionate prin mobilier urban şi trebuie să fie păstrate libere în permanenţă.
ANEXA Nr. 5 la regulament
PARCAJE
5.11. - Construcţii de locuinţe
5.11.1 - Pentru construcţii de locuinţe, în funcţie de indicele de motorizare a localităţii, vor fi prevăzute locuri de parcare după cum urmează: - câte un loc de parcare la 1-5 locuinţe unifamiliale cu lot propriu; - câte un loc de parcare la 1-3 apartamente pentru locuinţe semicolective cu acces propriu şi lot folosit în comun; - câte un loc de parcare la 2-10 apartamente în locuinţe colective cu acces şi lot în comun. 5.11.2. - Din totalul locurilor de parcare pentru locuinţele individuale vor fi prevăzute garaje în procent de 60-100%.
ANEXA Nr. 6 la regulament
SPAŢII VERZI ŞI PLANTATE
6.8. - Construcţii de locuinţe
Pentru construcţiile de locuinţe vor fi prevăzute spaţii verzi şi plantate, în funcţie de tipul de locuire, dar nu mai puţin de 2 m2/locuitor.
SECŢIUNEA 2 Reguli cu privire la asigurarea acceselor obligatorii
ARTICOLUL 25 Accese carosabile
(1) Autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă există posibilităţi de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinaţiei construcţiei. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenţia mijloacelor de stingere a incendiilor.
(2) În mod excepţional se poate autoriza executarea construcţiilor fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), cu avizul unităţii teritoriale de pompieri.
(3) Numărul şi configuraţia acceselor prevăzute la alin. (1) se determină conform anexei nr. 4 la prezentul regulament.
(4) Orice acces la drumurile publice se va face conform avizului şi autorizaţiei speciale de construire, eliberate de administratorul acestora.
ARTICOLUL 26 Accese pietonale
(1) Autorizarea executării construcţiilor şi a amenajărilor de orice fel este permisă numai dacă se asigură accese pietonale, potrivit importanţei şi destinaţiei construcţiei.
(2) În sensul prezentului articol, prin accese pietonale se înţelege căile de acces pentru pietoni, dintr-un drum public, care pot fi: trotuare, străzi pietonale, pieţe pietonale, precum şi orice cale de acces public pe terenuri proprietate publică sau, după caz, pe terenuri proprietate privată grevate de servitutea de trecere publică, potrivit legii sau obiceiului.
55
(3) Accesele pietonale vor fi conformate astfel încât să permită circulaţia persoanelor cu handicap şi care folosesc mijloace specifice de deplasare.
SECŢIUNEA 3 Reguli cu privire la echiparea tehnico-edilitară
ARTICOLUL 27 Racordarea la reţelele publice de echipare edilitară existente
(1) Autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă există posibilitatea racordării de noi consumatori la reţelele existente de apă, la instalaţiile de canalizare şi de energie electrică.
(2) De la dispoziţiile alineatului precedent se poate deroga, cu avizul organelor administraţiei publice locale, pentru locuinţe individuale, în următoarele condiţii:
a) realizarea de soluţii de echipare în sistem individual care să respecte normele sanitare şi de protecţie a mediului; b) beneficiarul se obligă să racordeze construcţia, potrivit regulilor impuse de consiliul local, la reţeaua centralizată publică, atunci când aceasta se va realiza.
(3) Pentru celelalte categorii de construcţii se poate deroga de la prevederile alin. (1) cu avizul organelor administraţiei publice competente, dacă beneficiarul se obligă să prelungească reţeaua existentă, atunci când aceasta are capacitatea necesară, sau se obligă fie să mărească capacitatea reţelelor publice existente, fie să construiască noi reţele.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică, în mod corespunzător, autorizării executării construcţiilor în localităţile unde nu există reţele publice de apă şi de canalizare.
ARTICOLUL 28 Realizarea de reţele edilitare
(1) Extinderile de reţele sau măririle de capacitate a reţelelor edilitare publice se realizează de către investitor sau beneficiar, parţial sau în întregime, după caz, în condiţiile contractelor încheiate cu consiliile locale.
(2) Lucrările de racordare şi de branşare la reţeaua edilitară publică se suportă în întregime de investitor sau de beneficiar.
ARTICOLUL 29 Proprietatea publică asupra reţelelor edilitare
(1) Reţelele de apă, de canalizare, de drumuri publice şi alte utilităţi aflate în serviciul public sunt proprietate publică a comunei, oraşului sau judeţului, dacă legea nu dispune altfel.
(2) Reţelele de alimentare cu gaze, cu energie electrică şi de telecomunicaţii sunt proprietate publică a statului, dacă legea nu dispune altfel.
(3) Lucrările prevăzute la alin. (1) şi (2), indiferent de modul de finanţare, intră în proprietatea publică.
SECŢIUNEA 4 Reguli cu privire la forma şi dimensiunile terenului şi ale construcţiilor
ARTICOLUL 30 Parcelarea
(1) Parcelarea este operaţiunea de divizare a unei suprafeţe de teren în minimum 4 loturi alăturate, în vederea realizării de noi construcţii. Pentru un număr mai mare de 12 loturi se poate autoriza realizarea parcelării şi
56
executarea construcţiilor cu condiţia adoptării de soluţii de echipare colectivă care să respecte normele legale de igienă şi de protecţie a mediului.
(2) Autorizarea executării parcelărilor, în baza prezentului regulament, este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiţii:
a) front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înşiruite şi de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate; b) suprafaţa minimă a parcelei de 150 m2 pentru clădiri înşiruite şi, respectiv, de minimum 200 m2 pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate; c) adâncime mai mare sau cel puţin egală cu lăţimea parcelei.
(3) Sunt considerate loturi construibile numai loturile care se încadrează în prevederile alin. (2).
ARTICOLUL 31 Înălţimea construcţiilor
(1) Autorizarea executării construcţiilor se face cu respectarea înălţimii medii a clădirilor învecinate şi a caracterului zonei, fără ca diferenţa de înălţime să depăşească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate.
(2) În sensul prezentului regulament, clădiri imediat învecinate sunt cele amplasate alăturat, de aceeaşi parte a străzii.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) construcţiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal, aprobat conform legii.
ARTICOLUL 32 Aspectul exterior al construcţiilor
(1) Autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă aspectul lor exterior nu contravine funcţiunii acestora şi nu depreciază aspectul general al zonei.
(2) Autorizarea executării construcţiilor care, prin conformare, volumetrie şi aspect exterior, intră în contradicţie cu aspectul general al zonei şi depreciază valorile general acceptate ale urbanismului şi arhitecturii, este interzisă.
57
ANEXA Clasificarea serviciilor
Împărţirea sferei serviciilor în servicii productive şi neproductive este rezultatul unei problematizări
artificiale şi de asemenea calificarea anumitor servicii ca „materiale” şi „nemateriale” este imprecisă şi lasă loc
unor interpretări diferite sau chiar contradictorii.
Pentru o mai clară evidenţă a naturii serviciilor se pot utiliza criterii mai simple şi mai operante de
divizare a serviciilor şi anume:
1. Efectul util pe care îl realizează serviciul. Astfel avem:
1.a. Servicii simple care oferă consumatorului:
- unul sau mai multe obiecte
- una sau mai multe operaţiuni
- una sau mai multe informaţii
1.b. Servicii complexe care oferă cumpărătorului:
- una sau mai multe obiecte şi operaţiuni
- una sau mai multe obiecte şi informaţii
- obiecte, operaţiuni şi informaţii
2. Segmentul de populaţie căruia i se adresează serviciul respectiv
2.a. unui anumit segment al populaţiei care poate fi constituit după:
- un criteriu (vârstă, sex, etc.)
- după mai multe criterii
2.b. majoritatea populaţiei
3. Frecvenţa de apariţie a serviciului respectiv în economia de timp a consumatorului:
3.a. Servicii cu frecvenţă de apariţie ridicată (servicii comerciale, servicii de transport în comun
etc.)
3.b. Servicii cu frecvenţă de apariţie medie (igienă personală)
3.c. Servicii cu frecvenţă de apariţie mai redusă
58
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
I. Servicii zootehnice 1. Servicii sanitar veterinare
II. Servicii cu caracter industrial
1. Prelucrări intermediare textile – pielărie
2. Prelucrări intermediare metal – lemn
3. Producerea alimentelor şi furajelor
4. Confecţionări şi reparaţii îmbrăcăminte şi tricotaje
5. Confecţionări şi reparaţii lenjerie casnică
6. Confecţionări şi reparaţii încălţăminte
7. Pielărie – blănărie
8. Comenzi, reparaţii produse lemn – metal de uz casnic
9. Reparaţii aparatură electrocasnică
10. Reparaţii articole de uz gospodăresc
59
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
11. Multiplicare prin procedee netipografice, foto
12. Reparaţii întreţinere mijloace transport
III. Prestări de servicii în construcţii
1. Construcţii, instalaţii, confecţii elemente
2. Reparaţii, întreţinere construcţii
3. Proiectare
IV. Servicii cu caracter tehnico-ştiinţific şi de informatică
1. Bănci de date
V. Servicii de transport
1. Transport călători cale ferată
rutier
naval
aerian
urban
2. Transport mărfuri cale ferată
60
rutier
naval
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
aerian
urban
3. Servicii de expediţie internă şi internaţională
4. Întreţinere, reparaţii mijloace de transport
1. Servicii de poştă
oficii poştale
VI. Serviciile de poştă, telecomunicaţii, radio-televiziune şi publicităţi coletărie şi timbre
difuzarea presei
telegrafie
2. Telefonie telex, telefax
cabine telefonice
telefon particular
3. Radio central
local
staţii radio
61
4. Televiziune central
local
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
pe cablu
telexist
5. Comunicaţii prin sateliţi
6. Publicitate agenţii
7. Informaţii
Reţele de magazine centre comerciale
VII. Servicii de comerţ interior şi alimentaţie publică
1.
Magazine universale
Magazine specializate
Chioşcuri
2. Restaurante
Cofetării
Cafenele
3. Depozite
VIII. Servicii de gospodărie comunală şi locativă
1. Transport şi distribuţie energie electrică
62
a. Reţele de echipare tehnică
2. Transport şi distribuţie energie termică
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
3. Distribuţie combustibil lichid - gaz
solid lemn
cărbuni
4. Gaz
5. Iluminat public
6. Alimentare cu apă
7. Canalizare
8. Salubrizare curăţenie străzi
Colectare deşeuri
vidanjare
Administrarea fondului locativ
b. Administraţia domeniului public
1.
Fondul pentru activităţi
2. Piaţa şi oboare
3. Cimitire
4. Spaţii verzi, zone de
63
agrement
5. Garaje şi parcaje pentru automobile
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
6. Servicii imobiliare
7. Servicii de drumuri
IX. Servicii personale 1. Igienă şi îngrijire personală frizerii
coafură
cosmetică
băi publice
spălătorii
curăţătorii
vopsitorii
2. Unităţi foto
3. Închirieri obiecte sport, turism, etc.
4. Servicii funerare
5. Şcoli conducere auto
6. Dactilo, traduceri
64
7. Intermedieri, vânzări, cumpărări
X. Servicii de turism 1. Turism intern Agenţii
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
2. Agenţii turism internaţional
3. Servicii de cazare hotelieră Hoteluri lux
Hanuri
Camping
4. Servicii alimentaţie publică şi loisir restaurante
Cabarete
Cazinouri
5. Servicii de cazare pentru copii şi tineret
Tabere de copii
Tabere de tineret
XI. Servicii financiare, asistenţă de
1. Acordare de credite pe termen lung şi scurt
65
specialitate şi consulting
2. Servicii bancare
3. Servicii de schimb valutar
4. Servicii de asigurări
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
5. Servicii contabile
6. Asistenţă juridică
7. Asistenţă tehnică pe domenii Construcţii
Proiectare
XII. Alte servicii 1. Servicii de ajutor casnic, gospodăresc
2. Servicii de hamali
3. Servicii comisionari
4. Servicii ignifugare, coşerit, extinctoare
5. Servicii, multiplicare dactilo
Xerox
Legătorie
Tipar cărţi de vizită
66
felicitări
Învăţământ preşcolar
XIII. Servicii de educaţie şi învăţământ
1.
Creşe
Grădiniţe orar mediu
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
orar prelungit
cămine
2. Învăţământ şcolar
primar
liceal
postliceal
universitar
post universitar
XIV. Servicii de ocrotire a sănătăţii
1. Baze de tratament
2. Laboratoare
3. Unităţi deratizare
4. Consultaţii medicină generală
67
dispensare
policlinici
cabinete particulare
5. Spitalizare
6. Staţii de salvare
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
XV. Servicii culturale 1. Teatru
2. Cinematograf
3. Săli spectacole
operă
operetă
revistă
filarmonică
4. Case de cultură
5. Muzee, case memoriale
6. Expoziţii
7. Grădini, zoo, grădini botanice
XVI. Servicii de sport şi agrement
1. Mari investiţii stadioane
68
săli de sport
bazine nataţie
terenuri tenis
patinoare
teleferic
pârtii de schi
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
ştrand
parc de distraţii
2. Investiţii curente spaţii de joc pentru copii
Jocuri adulţi bowling popicărie
Jocuri mecanice
XVII Servicii de asigurări sociale şi asistenţă socială
1. Şcoli speciale
2. Orfelinate
3. Cămine de bătrâni
69
4. Cămine handicapaţi
XVIII
Servicii de securitate
1. Poliţie
2. Pompieri
XIX Servicii de control al calităţii mediului
1. Analiza calităţii aerului
2. Radioactivitate
3. Ape de suprafaţă
CRITERII DE CLASIFICARE
EFECTUL UTIL SEGMENTUL DE POPULAŢIE
FRECVENŢA DE UTILIZARE NR.
CRT CATEGORII DE
SERVICII NR. TIPURI DE SERVICII
SERVICII SIMPLE
SERVICII COMPLEXE
ANUMIT SEGMENT
MAJORITATEA DES MEDIU RAR
4. Ape freatice
5. Ape uzate
6. Deşeuri menajere
industriale
7. Ţinerea echilibrului ecologic faună
floră
70
BIBLIOGRAFIE
71
1. Bernard, Dargnat
Ghid de utilizarea a indicatorilor de locuit -Biroul de Observare a Teritoriului (Bernard DARGNAT) in 2001 “indicatorii locuintei si datele rezultate de ancheta asupra parcului locativ social aplicat programarii din 2002 si 2003 a PLUS” in urma consultatiei efectuate la 22 noiembrie 2001.
2. Allen, Eliot Measuring the New Urbanism with Community Indicators, AICP, Criterion Planners, Engineers, Portland, 1997.
3. Richard Evans, Richard Meegan.
Up your street – Housing associations and the neighbourhoods and communities agenda , Copyright: Liverpool John Moores University, the authors and the Housing Corporation, 2006
4. NAE, Mirela Mariana Studiul geografic al calităţii vieţii într-un spaţiu urban. Studiu de caz: Municipiul Bucureşti).-lucrare de doctorat
5. Arjen J. VanDer Burg şi Frans M. Dielman
Politici Olandeze de Urbanizare: de la “Oraş Compact” la “Reţeaua Urbană”- Expert principal în cadrul Ministerului Olandez al Locuinţei, Amenajării Teritoriului şi al Mediului - Facultatea de Ştiinţe Geografice, PO Box 80115, 3508 TC Utrecht, Olanda
6. Zahariade Ana Maria, Ghyka Celia, Marin Vera
Naşterea Politicilor de Locuire
7. AUBY Jean Bernard Dreptul urbanismului în Marea Britanie- Auby Jean Bernard -Profesor la Universitatea Pantheon-Assas Paris II- Director adjunct al Institutului de Drept European şi Comparat de la Universitatea Oxford
8. 9. * * * Comisia economică pentru Europa. Comitetul
localităţilor. Sesiunea a 64-a, Geneva, 15-17 septembrie 2003.
10. * * * Carta de la Leipzig pentru Oraşe Europene Durabile, Reuniunea informală a ministrilor europeni responsabili cu dezvoltarea urbana şi coeziunea teritoriala, Leipzig 24-25 mai, Germania, 2007.
11. * * * Programme local de l’habitat (articles L. 302-1 et suivants et R. 302-1 et suivants Code de la construction et de l’habitation)
72
12. * * * DECRETUL nr. 2005-317 din 4 aprilie 2005 referitor la Programele Locale în Domeniul LocuiriiI Decret n 2005-317 du 4 avril 2005 relatif aux Programmes Locaux de l’Habitat
13. * * * Espaces publics et collectifs (Spaţiile publice şi colective - Analiză şi reflecţii) - Guvernul Marelui Ducat de Luxembourg - Ministerul Internelor şi Amenajării Teritoriului
14. * * * Bilanţul european de locuire 2008 - RICS (Royal Institution of Chartered Surveyors – Institutul Regal de Cadastrişti Autorizaţi)
15. * * * Fenomen de densification ou dedensification- Les dossiers techniques du programme ACTEUR
16. * * * Jurnalul European pentru Dezvoltare Spaţială- publicat de Nordregio, Centrul Nordic pentru Dezvoltare Spaţială şi Institutul de Cercetare OTB, Universitatea de Tehnologie din Delft
17. * * * Habitatul-Politica cu privire la oraş şi la dezvoltarea urbană (Legea nr. 91-662 din 13 iulie 1991 privind orientarea pentru oraş modificată prin legea nr. 96-987 din 14 noiembrie 1996 referitoare la punerea în aplicare a pactului de relansare pentru oraş şi Legea nr. 2000-1208 din 13 decembrie 2000 referitoare la solidaritate şi la reînnoirile urbane)
18. * * * Evoluţia locuinţei sociale în Canada- Redactată pentru CMHC - Housinf Finance Solutions