C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1 1 vladac-uvab.webnode.ro Metode de stimulare a creativitatii Metodele analitice ale creativităţii Metodele listelor Metoda matricilor Metodele morfologice Analiza valorii Metodele imaginative ale creativităţii Brainstorming-ul Sinectica Frisco 6 – 3 – 5 Delphi Philips 6 – 6 Lotus Jigsaw Mind-mapping 2.1. Brainstorming-ul Acest termen ȋşi are etimologia ȋn cubintele din limba engleză brain = creier şi storm = furtună, ceea ce ȋn traducere liberă ȋnseamnă „furtună ȋn creier”, adică efervescenţă de idei. Brainstorming-ul presupune o intensă activitate imaginativă, de aceea se mai vehiculează termenul de äsalt de idei”. Brainstorming-ul are o vechime considerabilă, tehnica fiind pentru prima dată utilizată ȋn 1941 ȋntr-o agenţie publicitară din Buffalo, New York. Tehnica poate fi definită ca o modalitate de a obţine, ȋntr-un timp scurt, un număr mare de idei de la un grup de oameni fără a evalua, ȋn primă fază, calitatea ideilor. Şedinţa de creativitate este condusă de un coordonator, ajutat, eventual, de unul sau doi secretari. Ca orice activitate de grup, şi Brainstorming-ul se sprijină pe cȃteva reguli: 1. Aprecierile critice sunt strict interzise. Nimeni nu are voie să facă să facă observaţii negative, să se mire, să conteste, să exprime îndoieli asupra ideilor exprimate. Toţi participanţii se vor abţine de la aprecieri sau judecăţi de orice valoare pe întreg parcursul şedinţei. Nu se permite nici un fel de evaluare, indiferent de ideile generate sau de emitentul lor. 2. Imaginaţia trebuie să fie în totalitate liberă. În brainstorming se spune orice idee vine în minte, fără cenzură, chiar dacă pare absurdă sau imposibilă, iar grupul trebuie să o accepte pe loc, pentru că este mai uşor de „cuminţit”o idee decât să o găseşti. Râsul, în şedinţele de brainstorming, este un excelent catalizator, pe când tăcerea deplină riscă să înăbuşe orice producere de idei. 3. Se cere o cantitate mare de idei. Succesul şedinţei se bazează pe un număr foarte mare de idei. Participanţii sunt încurajaţi, în mod deliberat, să emită un număr important de idei, indiferent de nivelul lor calitativ. De regulă, numărul ideilor găsite într-o şedinţă este de ordinul sutelor. Dintre acestea, <10% sunt
12
Embed
Metode de stimulare a creativita t iifiles.vladac-uvab.webnode.ro/200000189-af6efb0687/curs 9 CTeh.pdfcoordonatorul. Numărul optim de persoane la o şedinţă de brainstorming este
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
1
vladac-uvab.webnode.ro
Metode de stimulare a creativita t ii
Metodele analitice ale creativităţii
Metodele listelor
Metoda matricilor
Metodele morfologice
Analiza valorii
Metodele imaginative ale creativităţii
Brainstorming-ul
Sinectica
Frisco
6 – 3 – 5
Delphi
Philips 6 – 6
Lotus
Jigsaw
Mind-mapping
2.1. Brainstorming-ul
Acest termen ȋşi are etimologia ȋn cubintele din limba engleză brain = creier şi storm =
furtună, ceea ce ȋn traducere liberă ȋnseamnă „furtună ȋn creier”, adică efervescenţă de
idei. Brainstorming-ul presupune o intensă activitate imaginativă, de aceea se mai
vehiculează termenul de äsalt de idei”.
Brainstorming-ul are o vechime considerabilă, tehnica fiind pentru prima dată utilizată
ȋn 1941 ȋntr-o agenţie publicitară din Buffalo, New York. Tehnica poate fi definită ca o
modalitate de a obţine, ȋntr-un timp scurt, un număr mare de idei de la un grup de
oameni fără a evalua, ȋn primă fază, calitatea ideilor.
Şedinţa de creativitate este condusă de un coordonator, ajutat, eventual, de unul sau doi
secretari. Ca orice activitate de grup, şi Brainstorming-ul se sprijină pe cȃteva reguli:
1. Aprecierile critice sunt strict interzise. Nimeni nu are voie să facă să facă
observaţii negative, să se mire, să conteste, să exprime îndoieli asupra ideilor
exprimate. Toţi participanţii se vor abţine de la aprecieri sau judecăţi de orice
valoare pe întreg parcursul şedinţei. Nu se permite nici un fel de evaluare,
indiferent de ideile generate sau de emitentul lor.
2. Imaginaţia trebuie să fie în totalitate liberă. În brainstorming se spune orice
idee vine în minte, fără cenzură, chiar dacă pare absurdă sau imposibilă, iar
grupul trebuie să o accepte pe loc, pentru că este mai uşor de „cuminţit”o idee
decât să o găseşti. Râsul, în şedinţele de brainstorming, este un excelent
catalizator, pe când tăcerea deplină riscă să înăbuşe orice producere de idei.
3. Se cere o cantitate mare de idei. Succesul şedinţei se bazează pe un număr
foarte mare de idei. Participanţii sunt încurajaţi, în mod deliberat, să emită un
număr important de idei, indiferent de nivelul lor calitativ. De regulă, numărul
ideilor găsite într-o şedinţă este de ordinul sutelor. Dintre acestea, <10% sunt
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
2
vladac-uvab.webnode.ro
idei aplicabile, ≈3% sunt idei originale, iar <1% sunt idei deosebite, cu adevărat
valoroase.
4. Se încurajează asocierile de idei, combinările şi ameliorările soluţiilor
propuse de alţii. Găsirea unei soluţii ingenioase înseamnă corelarea unor
elemente pe care nimeni nu le-a mai aşezat alături, deci o asociere inedită. Ideea
unuia poate sugera altuia o asemenea asociere neobişnuită.
2.1.1. Alcătuirea grupului brainstorming
În alcătuirea grupului se vor respecta trei condiţii:
1. Din grup vor face parte doar persoane care vor sa participe la şedinţă de bună
voie.
2. Între membrii grupului nu trebuie să existe antipatii sau ostilităţi, ci dimpotrivă,
daca este posibil, legături de simpatie sau/şi prietenie.
3. Din grup este bine sa facă parte indivizi de acelaşi nivel ierarhic. Şefii au tendinţa
de a critica, iar subalternii introduc o cenzură în emiterea soluţiilor.
Grupul trebuie să includă şi persoane de sex feminin. În general, femeile stimulează
creativitatea bărbaţilor şi mai mult de atât, acestea aoferă perspective diferite asupra
problemelor.
Numărul participanţilor nu trebuie să fie foarte mare, dar nici prea mic. Nu trebuie să se
depăşească 20 de persoane pentru a nu se crea situaţia ca unele persoane să nu aibă
ocazia să se exprime. Numărul minim nu trebuie să scadă sub şase, inclusiv
coordonatorul. Numărul optim de persoane la o şedinţă de brainstorming este de ≈12,
astfel fiecare îşi poate aduce contribuţia la producerea ideilor.
2.1.2. Organizarea şi desfăşurarea unei şedinţe
Este necesar ca tema discuţiei să fie corect formulată pentru a putea fi abordată creativ.
Mobilizarea participanţilor se face cu câteva zile înainte, menţionându-se mai ales
problema care va fi discutată. Se cere, de asemenea, ca fiecare participant să aibă
pregătite ≈ trei idei pentru soluţionarea problemei.
Aşezarea participanţilor în sală este în cerc sau semicerc, astfel încât participanţii să se
perceapă vizual. Nu este necesară prezenţa unei mese pentru ca participanţii nu notează
nimic. De asemenea, participanţii îşi pot schimba locul dacă doresc.
Coordonatorul se aşează într-un loc de unde poate fi văzut de toţi participanţii.
Secretarul trebuie să se aşeze undeva de unde poate sa-i perceapă pe toţi participanţii.
Acesta din urmă va trebui să noteze toate intervenţiile sub formă de idee, dar nu va nota
numele celor care emit ideile.
Trebuie remarcat că dacă participanţii ţin la paternitatea ideilor lor, aceştia trebuie să
cunoască faptul că tehnica brainstorming este o activitate de echipă ce nu urmăreşte
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
3
vladac-uvab.webnode.ro
recompensarea individuală. Reuşitele şedinţei de brainstorming sunt revendicate de
întreaga echipă.
O şedinţă tipică de brainstorming cuprinde şase etape. Coordonaltorul deschide şedinţa
prin reamintirea celor patru reguli ale tehnicii utilizate şi astfel se face intrarea în prima
etapă a şedinţei:
Enunţarea şi prezentarea succintă a problemei:
Se face enunţarea şi prezentarea succintă a problemei, după care se prezintă şi
necesitatea rezolvării ei. Este absolut necesar ca toţi participanţii să cunoască într-o
oarecare măsură problema ce se cere rezolvată.
Enunţarea problemei şi o primă discutare a ei nu trebuie să dureze mai mult de cinci
minute, evitându-se întrebările analitice şi amănuntele de strictă specialitate. Este
important ca problemă să fie luată „ca atare”, aşa cum a fost enunţată.
- Exemplu de problemă supusă unei şedinţe de brainstorming: Scăderea profitului unui producător de echipamente
industriale, care nu mai este atât de prosper pe căt ar trebui să fie.
Reformularea problemei:
Această etapă este foarte importantă, fiind necesară pentru a identifica cât mai multe
aspecte sau puncte de vedere diferite asupra problemei. Fiecare aspect al problemei va
fi precedat de expresia: „Cum să ...” pentru stimularea fluxului de idei.
În acest stadiu al şedinţei nu trebuie date soluţii de rezolvare a problemei, ci este
nevoie de găsirea de aspecte diferite ale acesteia.
Coordonatorul şi/sau secretarul notează şi numerotează toate reformulările astfel încât
să poată fi vazute de toţi participanţii. Numărul minim de reformulări trebuie să fie ≈
numărul de participanţi. De asemenea coordonatorul trebuie să propună reformulări ale
problemei. Etapa continuă până se termină toate reformulările imaginate de
participanţi.
- Avănd în vedere problema enunţată mai sus, câteva reformulări ar putea fi: 1. Cum să mărim cifra de afaceri? 2. Cum să reducem costurile? 3. Cum să atragem potenţiali clienţi? 4. Cum să depăşim concurenţa? 5. Cum să vindem mai mult? 6. Cum să determinăm clienţii existenţi să cumpere mai mult? 7. Cum să prezentăm produsele mai eficient? 8. Cum să determinăm clienţi să revină? 9. Cum să stimulăm clienţii mai mici care nu dispun de capital să cumpere de la noi? 10. Cum încurajăm clienţii existenţi care dispun de capital mai mare? 11. ...
Alegerea unei reformulări esenţiale şi notarea ei:
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
4
vladac-uvab.webnode.ro
Se va alege una sau două reformulări, ca bază de plecare a şedinţei de brainstorming.
Mai intâi, coordonatorul cere grupului să aleagă din toate reformulările emise, cel mult
şapte, opt dintre acestea. Acestea se marchează pentru a fi mai uşor de distins. În
aceeaşi manieră, coordonatorul cere grupului ca din aceste reformulări să aleagă
maximum două, primele care vor fi supuse brainstorming-ului.
De obicei, prima reformulare va fi cea mai evidentă, mai banală şi mai apropiată de
enunţul iniţial al problemei. De aceea se va cere ca a doua reformulare să fie cât mai
departată ca sens de prima. Coordonatorul va nota fiecare din cele două reformulări
separat, dar vizibile toturor participanţilor.
- Având ca exemplu reformulările de mai sus se vor prelua reformulările trei şi şase pentru a fi supuse brainstrorming-ului:
1. (3) Cum să atragem potenţiali clienţi?
2. (6) Cum să determinăm clienţii existenţi să cumpere mai mult?
Încălzirea:
Deşi, de obicei, este plasată în acest stadiu al unei şedinţe de brainstorming, etapa de
încălzire poate fi lasată în orice altă parte a discuţiei. Deosebit de importante sunt
momentele de început, pentru a crea o atmosferă antrenantă şi incitantă.
Încălzirea trebuie să fie scurtă, de maximum cinci minute, în care participanţii să emită
idei în „foc continuu”. Se pot alege formulări de tipul: „Spuneţi câteva utilizări
neobişnuite pentru ... .” sau „În căte feluri puteţi folosi un ziar, pantof sau cheie?”.
În această fază, ideile nu trebuie notate, scopul fiind instaurarea unei atmosfere
degajate şi demararea efervescenţei de idei.
- În scopul încălzirii se pot utiliza probleme de tipul:
1. “O persoană care locuieşte la etajul 10 ia liftul pentru a coborî, dar de fiecare data urcă pe scări. De ce?
2. “Închipuiţivă că vă treziţi mâine dimineaţă şi vedeţi că toţi oamenii, inclusive dvs. au înălţimea la jumătate faţă de
cea obişnuită. Cum se vor schimba activităţile lor curente?
Brainstorming-ul propriu-zis:
Coordonatorul citeşte reformularea aleasă şi solicită soluţii din partea participanţilor,
prefaţând prin expresia: „În câte feluri putem să ... ?”. Această frazare este importană
pentru că deschide drumul spre emiterea de idei. Ideile emise sunt notate pe măsura
enunţării lor, fiecăreia atribuindu-se un număr de ordine.
Pe parcursul şedinţei, fluxul de idei variază între anumite limite, începându-se foarte
rapid, însă viteza şi intensitatea scad treptat. Coordonatorul poate veni el însuşi cu
câteva idei pregătite anterior. De asemena, poate cere participanţilor să combine unele
idei anterioare pentru a da idei noi. O altă variantă ar fi solicitarea de către coordonator
a „unui minut de incubaţie tăcută”, minut în care toţi participanţii citesc pentru sine lista
de idei emise deja. Prin aceste variante, coordonatorul mai poate obţine câteva seci de
idei.
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
5
vladac-uvab.webnode.ro
Trebuie reţinut faptul că la emiterea unei idei, coordonatorul şi participanţii pot râde
CU emitentul ideii şi nu de emitentul acesteia. Cel care a emis ideea trebuie să se
simtă confortabil că i-a venit lui ideea şi că aceasta a fost bine înţeleasă.
Ideile sunt preluate la întâmplare, deşi apar situaţii în care unui dintre participanţi are o
idee cu mai multe posibilităţi similare de evoluţie. Această tendinţă nu trebuie
descurajată, după cum nu este de dorit ca ideile să fie luate de la fiecare participant într-
o anumită ordine.
Pe toată durata şedinţei, cele patru reguli ale brainstorming-ului trebuie respectate.
Orice participant care le încalcă, având tendinţa de a face aprecieri, evaluări sau critici
este admonestat cu promptitudine. La a treia sau apatra abatere, participantul în cauză
este rugat să părăsească grupul şi implicit şedinţa.
Important este ca fluxul de idei să nu fie întrerupt. Este de reţinut faptul că recoltarea
unui volum mare de idei, măresc şansele considerabil să se găsească soluţii remarcabile
care să rezolve creativ problema. Coordonatorul trebuie să aibă pregătite dinainte o
derie de idei pe care le va introduce în momentele de lâncezire a ideaţiei.
- Ţinând seama de cele două reformulări alese anterior, se pot genera următoarele idei: 1. În câte moduri putem atrage potenţiali clienţi?
a. Facem publicitate
b. Scădem preţurile
c. Modivăm personalul
d. Instruim personalul
e. Prezentăm mai eficient gama de produse
f. Menţinel contactul cu „piaţa” 24/7
g. ...
h. Dăm foc concurenţei
i. Spionaj tehnologic
j. ...
k. Organizăm conferinţe în colaborare cu universităţile din apropiere
l. Organizăm expoziţii de prezentare şi vânzare
m. Construim o parcare mai mare
n. Asigurăm servicii logistice de transport
o. ...
2. În câte moduri putem să determinăm clienţii să cumpere mai mult
a. Acceptăm orice modalitate de plată
b. Putem vinde pe credit
c. Acordăm reduceri la anumite sume
d. ...
e. Asigurăm transportul echipamentelor mai scumpe sau de gabarit
f. ...
Cea mai fantezistă idee.
La un moment dat resursele de idei secătuiesc, deci etapa brainstorming-ului propriu-
zis se încheie. Va urma etapa celei mai fanteziste idei. Se preia cea mai aiurita,
nebunească, trăsnită idee emisă pe parcursul intregii şedinţe şi „se răsuceşte pe toate
feţele”, astfel încât să poată da naştere altor idei utile.
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
6
vladac-uvab.webnode.ro
Dat fiind faptul că o idee fantezistă este, de obicei, comică, discutarea ei descreţeşte
frunţile şi le sporeşte încrederea în propriile forţe. În plus, cea mai fantezistă idee are
uneori capacitatea de a deschide drumul unor soluţii noi, extraordinare, neidentificate
încă până în acel moment.
Coordonatorul invită participanţii să aleagă din lista întocmită în cursul şedinţei o idee
care face ieşită din comun. Odată aleasă, coordonatorul cere participanţilor soluţii de
transformare a acestei idei în ceva cu adevărat util. Se va obţine un număr de idei care
se pun în văzul tuturor.
Există cazuri în care nu se emite nici măcar o soluţie bună, deşi atmosfera este veselă şi
lipsită de constrângeri. În acest caz se cere alegerea altei idei trăsnite şi se caută
„cuminţirea” ei.
- Cea mai fantezistă idee din exemplele date anterior, poate fi: dăm foc concurenţei. Asta poate însemna: 1. Incendierea magazinelor concurenţei
2. Ardem macheta unui magazin în scop publicitar
3. Putem fabrica şi sisteme de încălzire centrală (industrial sau nu)
4. …
5. Modificăm temperaturile la care putem exploata la maximum utilajele produse de noi
6. Producem utilaje pentru asigurarea evacuării în siguranţă în caz de incendiu
7. ...
2.1.3. Recomandări pentru şedinţele de brainstorming
1. Din grup este bine să facă parte persoane de ambele sexe. Bărbaţii şi femeile
adoptă perspective diferite, iar varietatea este extraordinar de bună;
2. Grupul trebuie să aibă şi participanţi cu specializări diferite faţă de domeniul
principal al problemei discutate. Orice specialitate impune un anumit stil de
gândire, de care ne eliberăm foarte greu, chiar dacă ne propunem acest lucru;
3. Participanţii trebuie să fie eterogeni din punct de vere al vârstei. În astfel de
grupuri, este foarte important ca lipsa de prejudecăţi sau nonconformismul să se
combine cu experienţa şi volumul mare de cunoştinţe;
4. Sala de lucru trebuie să fie luminoasă, cu o ambienţă plăcută, ferită de zgomote şi
întreruperi. Culoarea pereţilor şi a perdelelor este de dorit a fi albastre. Aceasta
culoare are frecvenţa la care lucrează creierul în activităţi creative. Oamenii
asociază involuntar aceasta culoare cu cerul, marea, libertatea, starea de pace şi de
linişte;
5. Şedinţa de brainstorming este destinată doar participanţilor care sunt dispuşi să se
dedice într-u totul acelui timp de „lucru” şi nu observatorilor. În brainstroming nu sunt
permişi „spectatori”pe margine;
6. Coordonatorul trebuie să destindă atmosfera pentru eliminarea tuturor blocajelor ce pot
apărea la participanţi. Acceptarea tuturor ideilor, indiferent de calitatea acestora este o
sarcină dificilă pentru un coordonator de şedinţă brainstorming;
7. Coordonatorul trebuie să urmărească parcurgerea tuturor etapelor şi respectarea celor
patru reguli. În mod discret, coordonatorul trebuie să încurajeze participarea indivizilor
mai timizi şi să regleze atmosfera degajată spre a nu duce la „gălăgie şi vorbărie”;
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
7
vladac-uvab.webnode.ro
8. Coordonatorul trebuie să prezinte grupului o normă de realizat. Va stabili, funcţie de
tipul problemei, un număr de idei pe care grupul trebuie să-l emită. Numărul trebuie
suficient de mare încât să-i încurajeze pe participanţi să nu mai interpreteze valoric
ideile, ci să le emită pur şi simplu;
9. Numerotarea ideilor este foarte importantă. Totalul ideilor poate fi utilizat ca un
stimulent al creativităţii grupului. De asemenea, se realizează o identificare
precisă a unei idei anterioare;
10. Coordonatorul va da cuvântul prioritar persoanei care are o idee derivată sau
obţinută prin combinarea unor idei anterioare;
11. Niciodată nu se va specifica ora de încheiere a şedinţei, nici la momentul
invitaţiei persoanelor, nici la începutul şedinţei.
12. Şedinţa se va termina când nu se mai găsesc soluţii, iar coordonatorul a epuizat
orice modalitate de stimulare a noilor idei. Dacă se impune o oră de închiere, de
obicei, participanţii îşi epuizează treptat resursele de creativitate, cam cu
jumătate de oră înainte.
Prea puţin timp înseamnă prea puţine soluţii, iar un timp prea lung înseamnăă forţarea
gândirii creative dincolo de un punct în care oboseala participanţilor îşi va spune
cuvântul. În general, o şedinţă de brainstorming durează oricât între una şi trei ore.
Şedinţa de brainstorming trebuie să se încheie pe un ton de bună dispoziţie aşa cum a
fost întreaga şedinţă.
2.1.4. Evaluarea soluţiilor
După şedinţă, a doua zi, secretarul ia legătura cu participanţii şi culege ideile apărute
peste noapte. La multe persoane, problema a rămas stocată în inconştient şi prin
combinarea cu alte informaţii din acea zonă a psihicului au erupt spre conştinent
variante noi, unele chiar spectaculoase.
Evaluarea acestor idei este un proces dificil, care necesită multă atenţie şi răbdare
pentru a descoperi puţinele idei strălucite din numeroasele idei inutile si aberante. De
fapt, dacă o şedinţă, care durează ≈ 2 ore, se soldează cu o singură idee valoroasă, se
poate afirma că timpul nu a fost pierdut. Însă în termeni evaluativi, la o singură soluţie
valoroasă din 400, se poate spune că celelalte 399 au fost ratate.
Procesul de evaluare nu se desfăşoară în prezenţa celor care au participat la şedinţă.
Există mai multe variante de evaluare, însă randamentul cel mai mare este dat de
următoarea tehnică:
Lista completă cu ideile emise este fotocopiată şi câte un exemplar este înmânat fiecărui
participant în mod separat, pentru examinarea completă. Fiecare va marca ≈ 10 idei
despre care consideră că merită toată atenţia. La rândul lor, participanţii transmit
coordonatorului doar numărul de ordine al ideilor, listele rămânând în posesia
participanţilor. Noua listă este supusă, apoi, analizei unui comitet de evaluare formată
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
8
vladac-uvab.webnode.ro
din patru persoane, incluzând şi coordonatorul şedinţei. De obicei, membri acestui
comitet sunt persoane puternic implicate în rezolvarea problemelor respective, capabile
să asigure implementarea acestora.
Pentru evitarea sau preîntâmpinarea unor greutăţi sau piedici, se poate utiliza o tehnică
numită colocvial „avocatul diavolului” sau brainstorming invers. Sunt anticipate, astfel,
blocaje, comentarii incomode facute se superiorii ierarhici, ceea ce uşurează aplicarea în
practică a ideii. Această tehnică este aplicată doar de comitetul de evaluare amintit mai
sus. Tehnica are o utilitate deosebită, putând fi folosită în circumstanţe diferite, ori de
câte ori este nevoie de câte un anumit curs al acţiunii în obţinerea aprobărilor forurilor
superioare.
2.1.5. Limitele brainstorming-ului
Tehnica este un demers, o etapă de descoperire de idei, nu un intreg proces de rezolvare
creativă a problemelor. Se oferă un număr de soluţii, dar nu implică şi elaborarea
rezolvării practice a acestora.
Sunt date rezultate foarte bune în probleme de orientare a producţiei, a proceselor
tehnologice, desfacere şi marketing, publicitate şi nu se preteaze pentru creaţia
ştiinţifică sau tehnică. Această tehnică nu înlocuieşte nici pe departe cercetarea de
durată, clasică.
Brainstorming-ul poate fi folosit şi în activitatea creatoare individuală, doar dacă
individul suspendă temporar evaluarea şi practică asocierea liberă, gândirea hoinară,
fantezia, analogia, ajungând la rezultate superioare eforturilor unui intreg grup.
2.2. Sinectica
2.2.1. Noţiuni generale
Această tehnică este „rivala” brainstorming-ului, atât ca popularitate cât şi ca eficienţă.
Tehnica şi primul grup sinectic au apărut pentru prima dată în 1945, la Cambridge,
Massachusetts.
Etimologic, termenul provine din grecescul „synecticos” ceea ce înseamnă „îmbinare de
elemente diferite”.
Sinectica este utilizată pentru găsirea soluţiilor originale în rezolvarea unor probleme
complicate şi pune „la treabă” intens procesele imaginative, dar deosebirile faţă de
brainstorming sunt numeroase. Cele mai importante sunt prezentate mai jos:
- Prin sinectică s-au elaborat primele echipamente şi tehnologii utilizate în „cucerirea” spaţiului cosmic.
→ Sinectica se bazează pe utilizarea stărilor psihice şi a aspectelor emoţionale,
considerate mai importante în creaţie dacât elementele intelectuale şi raţionale;
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
9
vladac-uvab.webnode.ro
Se favorizează inspiraţia, căutând să se procedeze conştient aşa cum este de
presupus că se desfăşoară lucrurile în inconştient;
→ Brainstorming-ul este o metodă cantitativă, iar sinectica este o metodă
calitativă. Sinectica promovează un proces mai lent, se enunţă câte o idee care
este supusă unor aprecieri succesive. Spre deosebire de brainstorming, aici se
elaborează toate detaliile produsului creativ;
→ Sinectica stabileşte ca principiu de funcţionare a grupului creativ, spre deosebire de
brainstorming, discuţia în contradictoriu, stimularea criticii, a argumentării pro şi contra
chiar în timpul emiterii ideilor, fapt ce asigură fundamentarea mai temeinică a
problemelor şi a soluţiilor;
→ Sinectica este o metodă, prin excelenţă, de grup. Relaţiile dintre membrii grupului sunt
armonioase, deoarece sinectica pune mare preţ pe colaborarea ideatică intensă în
timpul şedinţei;
→ Spre deosebire de brainstorming, aici este necesară o pregătire minuţioasă, cu accent
asupra modului de realizare a colaborării grupului. Este mai pretenţioasă decăt alte
tehnici de stimulare a creativităţii tocmai prin instruirea membrilor cu privire la
tehnicile ce urmează a fi utilizate şi prin faptul că solicită intervenţia permanentă a
coordonatorului şedinţei;
→ Grupul sinectic este unul omogen, se întâlneşte mai tot timpul în aceiaşi formulă;
→ Grupul sinectic este alcătuit din 5-8 membri la care se adaugă un coordonator.
Membri sunt pe acelaşi nivel ierarhic, dar cu grad mare de competenţă şi
specializări diferite (pentru a stimula analogiile).
- Primul grup sinectic s-a constituit la 1945 la Cambridge şi avea în componenţă un fizician, un chimist, un biolog, un geolog
şi un specialist în marketing.
2.2.2. Etapele şedinţei de sinectică
Pentru desfăşurarea în condiţii optime a unei şedinţe sinectice, trebuie parcurse
următoarele etape:
1. Enunţarea problemei în forma dată: se realizează de către coordonatorul
şedinţei;
2. Analiza problemei: se concretizează în formularea unor întrebări de către
membrii grupului şi a unor răspunsuri adecvate de către coordonator. Acestea
vor conduce la o clarificare a cadrului general al problemei;
3. Formularea unor sugestii imediate: presupune enunţarea unor prime idei (de
obicei idei neoriginale), dar şi îndepărtarea ideilor preconcepute, ce ar putea
frâna, în continuare, procesul de inovare. Această fază mai poartă numele de
etapă de purjare;
4. Enunţarea problemei aşa cum a fost ea înţeleasă: poate releva maniere
diferite de interpretare, datorită diferenţelor specifice dintre participanţi. Nu se
iau nici un fel de măsuri pentru a se ajunge la un consens, în scopul evitării unor
eventuale constrângeri, care să limiteze utilizarea analogiilor şi a metaforelor,
din cadrul etapei următoare;
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
10
vladac-uvab.webnode.ro
5. Creşterea distanţei metaforice: vizează obţinerea unei detaşări de problema
analizată. Pentru aceasta, coordonatorul cere participanţilor utilizarea de tehnici
euristice, cum ar fi analogia, inversia, empatia. Dintre acestea, analogia este
utilizată cu preponderenţă. Sunt patru tipuri de analogii utilizate în sinectică:
a. Analogia directă: realizează raportarea obiectului cercetat la un altul,
dintr-un domeniu diferit, cu care pare a avea o asemănare, realizându-se
un alt obiect cu o valoare de întrebuinţare şi cu funcţii diferite de cele ale
obiectului iniţial. Este poate cel mai valoros şi fundamental procedeu
analogic. În creativitate, cele mai valoroase analogii sunt cele mai
îndepărtate, pentru că astfel creşte probabilitatea ca soluţia să fie
originală şi importantă;
- G.Bell folosind analogia directă cu urechea umană a inventat telefonul;
- L.daVinci a inventat planorul şi deltaplanul prin analogia directă cu o particularitate de zbor a păsărilor;
- S.Ignatiev a inventat sculele aşchietoare cu autoascuţire în momentul uzurii prin analogie directă cu dinţii rozătoarelor
care prezintă două suprafeţe de durităţi diferite
b. Analogia personală: presupune identificarea pesoanei cu obiectul de
studiu, utilizând emoţiile şi sentimentele asupra entităţii analizate. În
cazul în care are loc substituirea gândirii persoanei cu a interlocutorului
sau, este vorba de empatie, folosită cu succes în rezolvarea problemelor
interpersonale;
- Tehnica scoaterii miezului de nucă întreg din coajă a fost găsită de un inginer care s-a substituit cu miezul de nucă, aflat în
captivitatea cojii dure şi a analizat situaţia din acest punct de vedere: „Trebuie să ies din întunericul acesta spărgând coaja
din interior, dar n-am uneltele necesare aici, aşa că trebuie să fiu ajutat din afară. Loc n-am pentru a mă mişca, aşa că orice
unealtă mecanică n-are ce căuta aici”. De aici şi până la ideea injectării unui fluid nu a fost decăt un pas;
- Un teren de golf era învecinat cu un teren de tir cu talere. Problema era că cioburile cădeau pe terenul de golf, iar maşina
de tuns gazonul se strica din cauza cioburilor ceramice. Un membru al grupului sinectic s-a substituit ciobului aflat în
iarbă: „Sunt aici, nu ma pot mişca, vine maşina de tuns, nu pot striga, n-are cum să mă vadă. Hmmm, dacă aş putea să mă
volatilizez sau să mă topesc, să dispar cumva în pământ”. Pornind ce aici, grupul sinectic a imaginat talere de ghiaţă, care
sunt mult mai ieftine decât cele ceramice, ba mai mult, contribuie la udatul gazonului.
c. Analogia simbolică: constă în substituirea problemei cu o imagine
simbolică sau poetică, ce comprimă subiectul propus într-un cuvânt sau o
sintagmă;
- La problema găsirii unui angrenaj silenţios s-a găsit mai întâi o analogie directă între angrenaj şi roţi metalice în contact.
Diminuarea zgomotului roţilor a condus la analogia simbolică „asperitate netedă”, ce foloseşte cuvinte contradictorii, cu
înţeles ciudat. De aici a rezultat angrenajele cu număr foarte mare de dinţi, ca mai apoi să se dezvolte tot mai multe
variatoarele cu fricţiune.
d. Analogia fantezistă: se bazează pe legătura dintre gândirea creativă şi
satisfacerea dorinţelor din viziunea unui copil. Este o legătură între lumea
reală (aşa cum este percepută de grup, cu restricţii) şi o lume imaginară,
fantastică, în care orice este posibil (aşa cum este percepută de un copil).
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
11
vladac-uvab.webnode.ro
- O problemă în domeniul aerospaţial era asigurarea atanşeităţii perfecte pentru costumele cosmonauţilor. Grupul sinectic a
folosit următoarea analogie fantastică: într-o lume imaginară se comandă unor fiinţe minuscule să-şi trimită „trupele” în
zona deschizăturii costumului, să-şi întindă mainile şi să tragă susţinut pentru a închide deschizătura şi asigura
ermetismul dorit. Soluţia finală a constat în realizarea unei margini profilate corespunzător pe care diferenţa de presiune
dintre exteriorul şi interiorul costumului le face să se închidă ermetic.
Pe lângă analogii este folosită şi inversiunea, care este procedeul prin care se
urmăreşte găsirea unei soluţii noi prin abordarea inversă a problemei. În acest sens se
utilizează întrebări de tipul: care sunt elementele opuse? ... ce se întamplă dacă se
începe cu sfârşitul? ... dacă în loc de orizontal, este vertical? ... inversarea pozitivului cu
negativul? ... de ce să nu se plaseze la capătul opus?, etc.
- Folosind acest procedeu, E.Howe a inventat maşina de cusut (care îi poartă numele), plasând orificiul acului la varf şi nu la
bază cum se obişnuia;
- Pe tehnica inversiei s-a bazat şi H.Kaiser revoluţionând în anii 40 construcţia de nave maritime, pornind de „sus în jos”. A
crescut exponenţial productivitatea sudorilor care lucrau ergonomic, cu faţa orientată în jos.
6. Posibila repetare a etapei anterioare: se întâmplă într-un alt context şi ar
trebui să detaşeze aspectele neluate anterior în consideraţie;
7. Revenirea la condiţiile practice ale problemei: adică exprimarea într-o
manieră raţională şi accesibilă a soluţiei. Această revenire se poate solda cu
formularea unor propuneri concrete de rezolvare a problemei. Revenirea sau
potrivirea forţată (force-fit) se poate face prin câteva procedee aflate la
îndemâna coordonatorului şedinţei:
a. Întamplarea: o anumită analogie poate declanşa o idee sau o asociere;
coordonatorul grupului va trece rapid la elementul de potrivire forţată,
cerând asocieri şi preluând una dintre acestea;
b. Întoarcerea grupului: în situaţia în care „întâmplarea” nu ajută la găsirea
soluţiei, coordonatorul va îndrepta atenţia grupului spre un moment
anterior din şedinţa sinectică. Va alege un fragment dintr-o analiză
directă, personală sau fantastică şi va face conexiuni cu problema de
rezolvat, conducând grupul în jocul de asocieri;
c. Metafora forţată: dacă primele două încercări nu vor duce nicăieri,
coordonatorul va realiza un tratament mai structurat al materialului
generat în faza de detaşare. Această procedură se desfăşoară în patru
etape: se enumeră şi se aleg elementele cu care se încearcă potrivirea
forţată; membrii grupului spun cum cred ei că pot face potrivirea forţată;
coordonatorul va încerca să elibereze grupul de limitările introduse de
lumea reală; se caută modalitaţi de a face utilă noua idee.
d. Tehnica aprinderii: prin care fiecare membru va dezvolta o idee proprie
de potrivire forţată care va fi atât de exagerată, încât coordonatorul să
simtă nevoia de „a-i da foc”. Cu ajutorul grupului sau pe cont propriu
urmează revenirea la realitate, rezultând o soluţie posibilă, care poate fi
acceptată sau se poate renunţa la ea;
8. Elaborarea şi verificarea modelului, prospectarea pieţii.
C.Teh. note de curs 9 2014-2015 semestrul 1
12
vladac-uvab.webnode.ro
Necesitatea ca membrii grupului sinectic să aibă pregătire şi experienţă cât mai variată,
cultură multilaterală, aptitudini creative, perseverenţă şi să suporte cu uşurinţă
riscurile, decurge din modul în care se desfăşoară şedinţa sinectică. Aceasta urmăreşte
asocierea problemei de analizat de idei, concepte, obiecte, fenomene sau teorii, care
aparţin altor domenii şi care pot sugera idei noi sau soluţii originale.
Sinectica reprezintă o modalitate intuitivă de creaţie, eficientă, mai ales în domeniul