1. Semnificaia i obiectul de studiu al Merceologiei i expertizei
mrfurilor nealimentare.Termenul de "expertiz" deriv din latinescul
"experior" (a incerca, a proba) i are semnificaia de cercetare a
unei probleme de ctre un specialist intr-un anumit domeniu. Scopul
cercetrii este de a elucida unele chestiuni de fapt in faa unor
organe judiciare sau in faa partenerilor unui contract. Expertiza
folosete mijloacele tiinei i tehnicii pentru a furniza organelor
judiciare, agenilor economici sau partenerilor in litigiu probe
concludente pentru ca acetia s poat lua hotarari juste.
Expertiza se poate defini ca mijlocul de prob prin care, n baza
unei cercetri metodice folosind procedee tiinifice, expertul aduce
la cunotina organului care l-a mputernicit concluzii motivate
tiinific cu privire la faptele pentru a cror elucidare sunt
necesare cunotine specializate.*
Obiectul expertizei merceologice este stabilirea exact a calitii
reale a loturilor de produse, in relaie cu condiiile, cauzele,
locul i imprejurrile care au generat abateri de la calitatea
prescris i contractat. Este necesar in toate cazurile in care pot s
apar interpretri diferite ale unor informaii importante referitoare
la produs; se apeleaz la expertiza merceologic pentru cercetarea i
clarificarea unor probleme controversate sau aflate in litigiu,
legate de comerul cu mrfuri, fie alimentare, fie nealimentare.
Aadar, obiectul central i cel mai important al expertizei
merceologice il constituie problemele legate de calitatea
produselor.
Obiectivele concrete ale unei expertize merceologice pot fi unul
sau mai multe din urmtoarele aspecte:
- identificarea unui produs sau al unui lot de produse
- stabilirea calitii unui produs i a concordanei acesteia cu
normele tehnice
- aprecierea msurii in care calitatea unui produs a suferit
modificri in raport cu starea iniial i reconstituirea calitii
iniiale a produsului.
- stabilirea cauzelor care au determinat abaterea calitativ a
unui produs, inclusiv problemele create de eventualele ambalaje
necorespunztoare.
Conexiunea merceologiei cu alte tiine.
3.Metodele de cercetare ale mrfurilor nealimentare.Expertiza
merceologic presupune o verificare retroactiv a calitii mrfurilor,
adic reconstituirea faptelor atat din etapele circulaiei mrfurilor,
cat i, dac este necesar, din fabricaia lor.
Metodele de investigare folosite in acest scop sunt metoda
istoric, metoda observaiei i experimentului i metoda statistic.
Metoda istoric const in reconstituirea pe cale deductiv a
parcursului unui produs in timp i spaiu, cu modificrile calitative
negative care apar in acest timp. Reonstituirea parcursului
produsului in timp i in
spaiu permite cunoaterea naturii i intensitii transformrilor
suferite de produs pe acest parcurs, transformri care pot influena
negativ calitatea produsului.
Metoda observaiei i experimentului constituie sursa cunoaterii
tiinifice a calittii mrfurilor. Observaia se execut astfel incat s
fie repetabil i s poat fi reconstituit teoretic. Experimentul
trebuie s fie reproductibil.
Experimentul tiinific se deosebete de observaie prin aceea c in
cazul experimentului procesul studiat este provocat, in condiii
date, care trebuie s asigure reproductibilitatea.
In expertiza merceologic se utilizeaz metode de examinare
organoleptic (analiz senzorial), metode de analiz fizic,
fizico-chimic i instrumental, metode chimice de analiz, metode de
analiz
microbiologic etc.
Metoda statisticii se folosete pentru prelucrarea numrului mare
de date obinute prin observaie i experiment sau in alte faze ale
expertizei .Metoda permite detectarea i eliminarea erorilor de
msurare i a
subiectivismului inerent metodelor organoleptice precum i
evaluarea calitii loturilor de produse pe baza rezultatelor obinute
pe eantioane.2. Politica de protecie a consumatorilor pe plan
naional i internaional.
5.Tipuri de clasificri i codificri ale mrfurilor.Abordarea in
scopuri practice a multimii marfurilor, in continua diversificare,
a determinat intensificarea preocuparilor pentru elaborarea unor
sisteme de clasificare, potrivit cerintelor specifice ale unui
domeniu sau altul de activitate.
Pe masura dezvoltarii industriei si comertului, cresterii
nivelului si importantei schimburilor internationale, introducerii
pe scara larga a informaticii in practica economica, aceste sisteme
de clasificare au fost continuu perfectionate, in directia
asigurarii unei mai bune corelari cu structura productiei si a
comertului, cu cerintele statistice, vamale si de alta natura.
In prezent, in practica economica se utilizeaza o mare
diversitate de clasificari ale produselor. Pentru facilitarea
analizei lor le putem grupa in clasificari sistematice,
nesistematice si combinate.
Clasificarile sistematiceasigura ordonarea produselor pe
categorii relativ omogene, pe baza unor criterii, stabilindu-se un
sistem de relatii intre categoriile constituite. Majoritatea
clasificarilor sistematice elaborate sunt clasificari ierarhice, cu
structura arborescenta, pe trepte (niveluri) de detaliere
(agregare), intre care exista relatii de subordonare: treptele
superioare se obtin prin agregarea celor inferioare, derivate din
ele.
Gruparile (categoriile) de produse corespunzatoare acestor
trepte au o mare diversitate de denumiri (diviziune, sectiune,
grupa, clasa). Continutul lor difera, de asemenea, semnificativ
pentru acelasi nivel de agregare, de la o clasificare la alta,
pentru aceleasi produse.
Inclasificarile nesistematiceprodusele sunt cuprinse in ordinea
aparitiei lor, fara sa se tina seama, deci, de categoriiinrudite de
produse.
Clasificarile combinateasigura ordonarea produselor pe un anumit
numar de categorii omogene, in cadrul carora se realizeaza, in
continuare, clasificarea nesistematica a elementelor
componente.
2. Principalele sisteme de codificare a marfurilor utilizate in
comertul international
Diferitele tipuri de clasificari ale produselor sunt asociate cu
sisteme de codificare specifice.
Coduleste o combinatie de 4 elemente simbolice prin care se
reprezinta o informatie. Aceste elemente pot fi litere (cod
alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere si cifre (cod
alfanumeric).
Codificarea reprezinta operatiunea de transformare in cod a
elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene
etc.
Relatia dintre clasificari si codificari este definita de gradul
de interdependenta sau de suprapunere a acestora.
Principalul obiectiv al codificarii, care determina si functia
sa de baza, este identificarea. In cazul in care preia si
semnificatii ale relatiilor existente intre elementele multimii, el
indeplineste si functia de reprezentare a clasificarii.
In cazul clasificarii sistematice, utilizate in practica
economica, codificarea este dependenta de ordonarea multimii
produselor pe categorii, suprapunandu-se functia de identificare a
codului cu functia sa de reprezentare a clasificarii.
Utilizarea eficienta a unui asemenea sistem de codificare
presupune o structura unitara a criteriilor de clasificare si
stabilirea unui numar optim de niveluri de detaliere, pentru a nu
se ajunge la un cod de lungime mare.
In cazul clasificarii nesistematice, produsele se identifica,
printr-un cod secvential, acordat in ordinea numerelor naturale.
Solutia prezinta avantajul unui cod de lungimea mica, datorita
utilizarii tuturor combinatiilor posibile ale caracterelor
numerice.
Prezinta, insa, dezavantajul ca reprezentarea codificata nu
poate sugera nici o informatie asupra categoriei din care face
parte produsul.
Clasificarile combinate utilizeaza un sistem de codificare
ierarhizat secvential, codul avand o zona de ordonare
corespunzatoare clasificarii ierarhice, urmata de o zona
secventiala. Deci, functia de identificare a codului este combinata
partial si cu functia de clasificare. Lungimea codului este cu atat
mai mare, cu cat clasificarea cuprinde un numar mai mare de
niveluri de detaliere. In aceasta varianta se urmareste gasirea
unui raport optim intre zona de clasificare si zona secventiala a
codului.
In conditiile proliferarii unei mari diversitati de clasificari
de acest fel, a devenit necesara gasirea unor solutii de
uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea
sistemelor Codul universal al produselor (Universal Product Code
UPC) si Codul european al articolelor (European Article Numbering
EAN).
Ambele sisteme utilizeaza codificarea cu bare.
Codul cu bareeste o modalitate de reprezentare grafica a
caracterelor numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de
culoare inchisa cu spatii albe de dimensiuni definite.
Tehnologia codului cu bare se bazeaza pe recunoasterea acestor
combinatii de bare si spatii, cu ajutorul unor echipamente
informatice specializate. Acest proces a fost facilitat de
modernizarea rapida a echipamentelor informatice (hardware) si mai
ales de progresele realizate in domeniul software-ului. Astfel, de
la procedeul electrostatic de citire a codurilor, simbolizate prin
purtatori de date cu cartele sau taloane perforate, s-a ajuns la
lectura magnetica si, in final, la metoda citirii optice, care sta
la baza sistemelor perfectionate de culegere a informatiilor
cuprinse in coduri. Dintre acestea, sistemul scanner de prelucrare
a informatiei comerciale la marfuri s-a extins cu rapiditate.
Scanner-ul este un echipament informatic cu ajutorul caruia se
citesc prin metoda lecturii optice, datele codificate si
simbolizate prin codul cu bare.
Elementele de baza ale sistemului de codificare cu bare sunt:
simbolizarea (tipul codului), metoda de imprimare, echipamentul de
imprimare, cititul optic si decodificatorul.
a)Tipuri de coduri.Pentru denumirea acestora, in standardele
romane se utilizeaza termenul desimbolizari. Regulile specifice
fiecarei simbolizari au, denumirea standardizata despecificatii de
simbolizare.
Standardul european EN 796 Coduri cu bare, elaborat de Comitetul
European de Standardizare (CEN) prevede 18 simbolizari (tipuri de
coduri), carora le-a atribuit cate un identificator de simbolizare.
Au fost elaborate standarde pentru urmatoarele tipuri de coduri:
Codul 39, Codul 128, Codul EAN-UPC, Interleaved 2 of 5 si Codabar.
Toate acestea au fost preluate ca standarde romane, de Comitetul
Tehnic CT 300 Coduri cu bare.
Tinand cont de sistemul de codificare a informatiilor, exista
doua categorii de coduri cu bare:
coduri cu bare liniare, in care informatia este codificata pe o
singura directie, de regula pe orizontala;
coduri cu bare bidimensionale, in care informatia este
codificata atat pe orizontala, cat si pe verticala.
Codurile bidimensionale au o capacitate mai mare de cuprindere,
comparativ cu cele liniare.
Toate tipurile de coduri mentionate anterior sunt coduri
liniare. In functie de caracteristicile sirului de caractere pe
care-lcodifica, deosebim mai multe tipuri de asemenea coduri:
coduri numerice, care pot reprezenta numai cifre (de exemplu
codurile EAN si UPC);
coduri alfanumerice, care pot reprezenta atat cifre cat si
litere (de exemplu codul 128 si codul 39);
coduri cu lungime fixa, care pot reprezenta siruri cu un numar
fix de elemente (de exemplu codul EAN, care poate reprezenta numai
un sir numeric de 8 sau 13 elemente);
coduri cu lungime variabila, care pot reprezenta siruri
continand un numar variabil de elemente (de exemplu codul 128 si
codul 39).
Indiferent de varianta lor, codurile liniare au aceeasi
structura generala, caracterizata prin urmatoarele elemente:
-dimensiunea (modulul) reprezinta latimea barei sau a spatiului
cel mai ingust. Este o caracteristica foarte importanta a
simbolizarii, de care depinde lungimea codului, siguranta de citire
si, uneori, inaltimea codului;
-zona libera este o zona de margine neimprimata, la majoritatea
tipurilor de coduri avand o latime de minimum 10 x dimensiunea
codului, dispusa la inceputul si la sfarsitul codului cu bare.
Asigura o citire corecta, prin evitarea erorilor datorate unor
semne grafice aflate in vecinatatea codului;
-elementele de start si de stop sunt, de fapt, combinatii
specifice de bare si spatii, cu care incepe, respectiv se termina
codul cu bare. Acestea permit echipamentului de citire-decodare sa
identifice inceputul si sfarsitul codului, precum si sensul de
citire;
-codul in clar (linie de interpretare) reprezinta corespondentul
codului cu bare, format din caractere lizibile de om. Prezenta lui,
alaturi de codul cu bare, este obligatorie. Acest cod permite
introducerea manuala, in sistemul informatic de prelucrare, a
codului produsului, in cazul in care, din diferite motive, nu este
posibila citirea automata;
-caracterul de control (cifra de control) serveste pentru
depistarea eventualelor erori si se bazeaza pe un algoritm specific
fiecarui tip de cod. In unele cazuri, cunoscand aceasta cifra se
poate reconstrui codul deteriorat.
b)Metoda de imprimare a codului cu bare. Metoda de imprimareeste
foarte importanta pentru mentinerea caracteristicilor codului, in
conditiile diferite de mediu in care sunt transportate sau
depozitate produsele. In prezent, sunt in curs de elaborare
standarde europene referitoare la urmatoarele aspecte: tehnologia
de imprimare a codului, cerneala si culorile utilizate, materialul
din care sunt confectionate etichetele, pozitia etichetei pe
ambalaj. Codurile cu bare pot fi aplicate:
-pe ambalajul produsului;
-pe etichete, care se aplica pe ambalaj;
-prin etichetare la locul ambalarii produsului.
c)Metode de citire a codului cu bare.Citirea codului cu bare se
realizeaza cu ajutorul unui echipament electro-optic, care permite
masurarea parametrilor luminii reflectate si transformarea acestor
informatii in semnale care pot fi prelucrate de decodor. In prezent
se utilizeaza doua tipuri de cititoare:
-creionul optic, care se deplaseaza de operator de-a lungul
codului;
-cititoare cu laser, care permit o citire omnidirectionala,
independenta de viteza si uniformitatea miscarii de parcurgere a
codului. Acestea pot fi mobile sau fixe. Cele fixe sunt conectate
la casele de marcat, in punctele de vanzare.
Codul universal al produselor (UPC)
In anul 1970, in SUA, a fost infiintat Consiliul pentru
codificarea produselor. In 1972 Consiliul a recomandat adoptarea
unui sistem unitar de codificare, denumit Codul universal al
produselor (Universal Product Code UPC).
Acest sistem se bazeaza pe un cod cu 12 caractere numerice;
prima cifra reprezinta o cheie a clasificarii (key number), cinci
cifre identice identifica producatorul, urmatoarele cinci cifre
produsul si ultima este cifra de control.
Prima cifra reprezinta: 0 produse de bacanie si coloniale; 2
produse de cerere neuniforma; 3 produse cosmetice si farmaceutice;
4 produse nealimentare, solduri.
Codul european al articolelor (EAN)
In anul 1974 au fost examinate sistemele existente la acea data
(UPC, Gencod francez, BAN-L german), elaborandu-se un sistem de
clasificare si codificare, denumit Codul european al articolelor
(European Article Numbering EAN). Acest sistem a fost astfel
conceput incat sa fie compatibil cu UPC si sa includa si sistemele
folosite in Franta si Germania.
Sistemul EAN se bazeaza pe un cod cu 13 caractere numerice, cu
urmatoarea semnificatie: primele doua reprezinta tara de origine
(de exemplu: Belgia = 54, Franta = 30-37, Germania = 40-42, Japonia
= 49, Anglia = 50, Tarile de Jos = 87, etc.), cinci cifre
identifica producatorul, cinci cifre produsul si ultima este cifra
de control.
Pentru coordonarea aplicarii sistemului EAN, in anul 1977 a fost
infiintata Asociatia europeana a codificarii articolelor,
cuprinzand initial, reprezentanti ai producatorilor si
comerciantilor din Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Finlanda,
Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si
Suedia. Aceasta asociatie denumita incepand cu anul 1981
International Article Numbering Association EAN urmareste
respectarea unor principii de baza, in vederea asigurarii
compatibilitatii sistemelor nationale de codificare a
produselor.
Utilizand un cod nesemnificativ, usor de manipulat, sistemul EAN
este deosebit de flexibil, cu capacitate mare de cuprindere (circa
10 miliarde de produse).
Pentru rezolvarea eficienta a cerintelor informatice proprii ale
intreprinderilor comerciale, prin folosirea codului adaptat
lecturii scanning, a fost implementat procedeul simbolizarii
interne, fara modificarea sistemului EAN. Printr-o conventie
internationala, o parte din cifrele rezervate pentru codificarea
tarilor intervalul 20-29 au fost atribuite unei anumite tari sau
regiuni geografice, pentru necesitatile interne ale
intreprinderilor comerciale. Aceste cifre se utilizeaza pentru
codificarea produselor proprii sau a celor necodificate de catre
producatori. Lungimea totala a codului este, in acest caz, de 8
cifre, existand, posibilitatea adoptarii unui cod de lungime mai
mare, fara a depasi 13 caractere, corespunzatoare EAN 13. Codul de
identificare a produsului poate fi, in acest caz, un cod
semnificativ, corespunzator unei clasificari sistematice a
marfurilor respective.
Utilizarea sistemului EAN asigura o serie de avantaje, atat
pentru producatori cat si pentru comercianti si consumatori, prin
facilitarea urmaririi si gestionarii rapide a produselor pe
intregul lant de distributie.
Prin intermediul acestui sistem, producatorii se pot informa
operativ in legatura cu modificarile care apar in desfacerea
produselor, ceea ce le asigura posibilitatea adaptarii rapide la
cerintele pietei.
Pentru comercianti, sistemul EAN asigura gestionarea mai
eficienta a stocurilor, existand posibilitatea cunoasterii, in
orice moment, a situatiei stocului pentru fiecare produs, care
poate fi, astfel, reinnoit operativ.
Pentru client, utilizarea sistemului EAN reduce foarte mult
timpul de asteptare la casele de marcat. Prin citirea automata a
codurilor el obtine un bon, pe care sunt trecute in mod clar
denumirea exacta si pretul pentru fiecare produs achizitionat,
fiind exclusa posibilitatea aparitiei unor erori.
In prezent, sistemul EAN este aplicat intr-o serie de alte
domenii, printre care cel administrativ, bancar. In varianta EAN-13
este utilizat pentru codificarea publicatiilor, fiind acceptat ca
alternativa la sistemele internationale recunoscute si anume ISBN
pentru carti si ISSN pentru publicatii.
Alte tipuri de coduri cu bare
Pe langa sistemele EAN si UPC, in practica economica se
utilizeaza si alte tipuri de coduri cu bare, care permit
codificarea informatiilor numerice sau a celor alfanumerice.
Ele pot fi grupate in sisteme de simbolizare continue si
discontinue.
Codul 39este primul sistem de simbolizare alfanumerica,
discontinuu, in care fiecare caracter este compus din noua elemente
(bare si spatii), dintre care trei sunt mai late.
Acest cod este utilizat pe scara larga in industrie, de catre
asociatii profesionale, pentru satisfacerea unor necesitati
specifice.
Codul 93este un sistem de simbolizare continuu, in care fiecare
caracter este reprezentat prin noua module, repartizate pe trei
bare si spatii. Are doua cifre de control (C si K), asigurand
obtinerea unei densitati mari de caractere. Acest cod permite
reprezentarea celor 128 de caractere ale normei ASCII.
Codul 128este un sistem de simbolizare continuu, utilizat pentru
reprezentarea caracterelor .Fiecare caracter este simbolizat
printr-un ansamblu de 11 module, repartizate pe trei bare si trei
spatii. Are o cifra de control, asigurand obtinerea unei densitati
mari de caractere.
CODABARreprezinta un sistem de simbolizare discontinuu, care
permite reprezentarea a 16 caractere (zece caractere numerice si
sase caractere speciale). Fiecare caracter este simbolizat cu
ajutorul a sapte elemente (patru bare si trei spatii).
Sistemul japonez de codificare Calra
In Japonia s-a pus la punct un sistem de codificare, optic
descifrabil, denumit codul Calra cu capacitate mai mare de
cuprindere decat sistemul EAN si mult mai ieftin.
Codul Calra este alcatuit din siruri de patrate, fiecare fiind
divizat in alte patru patrate, carora le corespunde un numar: 1, 2,
4 sau 8.
Pentru simbolizarea diferitelor coduri numerice se alterneaza,
in anumite variante, patratele albe cu cele negre. Un grup de zece
patrate poate reprezenta peste un trilion de combinatii numerice,
mult mai multe decat codul cu bare EAN.
Codul Calra este mai usor de citit de dispozitivul scanner.
Codul poate fi aplicat si pe etichete speciale, direct la locul de
vanzare. Tiparirea lui este mult mai ieftina comparativ cu codul cu
bare.6.Proprietile consumiste care condiioneaz utilitatea
mrfurilor:gruparea i caracteristica general a grupelor (proprietile
sociale, funcionale, ergonomice, estetice, de fiabilitate, de
securitate, ecologice etc.) .Marfurile de larg consum se produc in
rezultatul unor procese tehnologice ce si se realizeaza in sfera de
comert pentru a satisface cerintele impuse. Ele trebuie sa
corespunda necesitatilor sociale si culturale a consumatorilor, sa
le asigure securitatea lor, necesitatile biologice s.a.In
corespundere cu aceste proprietati sunt alcatuite grupe de
proprietati consumiste si indicatori de calitate a
marfurilor.Acesata clasificare desi e conventionala, dar e necesara
pentru analiza calitatii marfurilor si sinteza actului final de
calitate.Precautam fiecare grupa de proprietati.Proprietati sociale
a marfurilor caracterizeaza totalitatea marfurilor de larg consum
necesare pentru satisfacerea cerintelor consumatorilor. Aceste
proprietati contin doua grupe mari de cerinte, care iau in
consideratie specificul acestor grupe.Grupa de marfuri alimentare
aceasta grupa se caracterizeaza prin valoarea nutritiva a
produselor ce arata valoarea de utilitate a unuia sau altuia
produs. Valoarea nutritiva a alimentelor are urmatoarele laturi:
Valoarea organoleptica, ce se caracterizeaza prin actiunea
alimentelor asupra organelor de simt a omului: gust, miros,
culoare, consistenta s.a. Valoarea energetica, se manifesta prin
aportul de substante ce livreaza energia necesara omului: acestea
sunt glucidele (18kj/g), proteine (18kj/g) si lipidele (33kj/g).
Valoarea biologica care este prezentata prin aportul de substante
ce regleaza metabolismul. Acestea sunt vitaminele, substantele
minerale, aminoacizii. Securitatea alimentara; Gradul de asimilare;
Gradul de degradare.Grupa de marfuri industriale aceste proprietati
ne permit a aprecia necesitatea sociala a acestor marfuri,
structura lor sortimentala si posibilitatea lor de a satisface
necesitati. Proprietatile se caracterizeaza prin anumiti
inidicatori ai marfurilor. Acesti indicatori se divizeaza in 2
grupe:1. Indicatorii de adresa sociala si de necesitate sociala a
marfurilor;2. indicatorii corespunderii marfurilor cerintelor
sociale.Prima grupa de indicatori ne permit de a aprecia in ce
masura merfurile produse sau realizate corespund necesitatilor unui
anumit grup de consumatori, care este situatia pe piata in ceea ce
priveste satisfacerea consumatorilor, cit de apte sunt
necesitatile, preturile si posibilitatile acestor grupuri de oameni
de a le achita.Indicatorii corespunderii marfurilor cerintelor
sociale ne arata in ce mod marfurile preconizate vor putea
satisface necesitatile consumatorilor in plan social si
sortimental, precum si legatura lor cu alte grupuri de marfuri ce
intra in acest grup functional. In aceasta grupa de indicatori se
mai include si indicatorii de uzura morala, care caracterizeaza
termenul de folosire a acestor marfuri, fiind limitat de
posibilitatea aparitiei unor marfuri identice, dar cu unele
proprietati mai superioareProprietatile functionale permit a
determina ce cerinte ale consumatorului poate satisface marfa data
si in ce masura in comparatie cu alte marfuri analogice.
Proprietatile functionale se caracterizeaza printr-un grup de
indicatori functionali: indicatorii de perfectiune a indeplinirii
principalelor functii; indicatorii de universalitate a folosirii
marfurilor; indicatorii perfectiunii indeplinirii operatiilor
auxiliare.Indicatorii din prima grupa caracterizeaza posibilitatile
de a indeplini principalele functii in calitate de obiect de
consum. Acesti indicatori sunt prezentati de urmatorii: indicatorul
utilizarii productive a marfii; indicatorul eficacitatii
utilizarii; indicatorul de indeplinire a functiilor la etapele
principale de utilizare.Acesti indicatori se folosesc pentru
aprecierea calitatii aparatelor de menaj, de pilda: timpul de
separare a rufelor, cantitatea de rufe la o singura spalare
etc.Indicatorul de eficacitate a folosirii se foloseste pentru
aprecierea calitatii marfurilor simple ce nu indeplinesc functii
tehnice, de pilda eficacitatea impermeabilului la protejarea de
apa, sau cantitatea si calitatea de materiale textile la folosirea
foarfecii etc.Indicatorul de indeplinire a functiilor la etapele de
functionare e utilizat pentru a analiza eficacitatea etapelor de
spalare a rufelor in masina de spalat (spalatul, clatitul,
stoarcerea etc)Indicatorul perfectiunii indeplinirii operatiilor
auxiliare caracterizeaza diapazonul de conditii si posibilitatile
de a manipula cu marfurile la etapele ce precedeaza sau faciliteaza
indeplinirea functiilor de baza. De pilda: comoditatea
transportarii, a pregatirilor pentru exploatare.Acest indicator
contine asa caracteristici cum ar fi:1. Indicatorul de pregatire a
utilajului, instalarea lui pe suport, reglarea diafragmei etc.2.
indicatorul perfectiunii deservirii si conducerii. De pilda timpul
si regulamentul executarii operatiilor de conectare a CD urilor,
taria sunetelor, stereofonia.3. indicatorul de executare a
operatiilor finale. De exemplu pregatirea aspiratorului de praf
pentru pastrare dupa lucru: strangerea cablului, deconectarea si
ambalarea tuburilor, curatarea aspiratorului de praf
etc.Proprietatea sigurantei marfurilor la exploatare. Aceste
proprietati sunt foarte apropiate de proprietatile functionale
fiindca determina posibilitatile indeplinirii functiilor obiectului
in tot timpul termenului de functionare. Ele arata:- se pastreaza
parametrii principali ai obiectului in termenul de functionare;- va
functiona obiectul permanent in timpul termenului de pastrare;-
longevivitatea;- posibilitatile de reparatie;- posibilitatile de
functionare in timpul pastrarii transportarii.Proprietatile
ergonomice a marfurilor se caracterizeaza prin indicatori
ergonomici. Aceste proprietati asigura comoditatea expluatarii
obiectului, optimizarea sarcinilor fizice si psihice a omului ce
sunt legate de obtinerea efectului necesar. Indicatorii ergonomici
se divizeaza in indicatori compusi ce arata:- comoditatea operarii
cu o marfa simpla pentru indeplinirea functiilor principale si
secundare;- comoditatea conducerii unui aparat compus din punct de
vedere tehnic;- legeritatea insusirii de catre consumator a
posibilelor manipulari cu marfa (obiectul). Precautam acesti
indicatori pe rind:Indicatorul complex de comoditate a operarii cu
marfa pentru indeplinirea functiilor principale si secundare.
Indicatorul ia in consideratie manipularii cu obiectul in procesul
de exploatare (de pilda cu aparatul de barbierit in procesul
barbieririi sau cu instrumentele de lacatuserie in timpul
lucrului). Alta actiune a indicatorului este analiza comoditatii
controlului procesului functional (de pilda determinarea nivelului
de finisare a produsului in mixer).Indicatorul urmareste
comoditatea transportarii marfurilor si comoditatea pregatirii
alimentului spre folosinta. De pilda comoditatea transportarii
televizorului din magazin si in interiorul acestuia, sau
comoditatea conectarii masinii de spalat de reteaua de apa si
canalizare. Indicatorul arata comoditatea de regula si optimizare a
aparatului (de pilda televizorul), comoditatea montarii sau
demontarii lui, comoditatea indeplinirii lucrarilor de deservire a
aparatelor (ungerea etc).Indicatorul complex a comoditatii
conducerii cu un aparat compus din punct de vedere tehnic permite
analiza comoditatii cu manivelele de conducere la conectarea
aparatului (televizorului), comoditatii de manipulare in timpul
functionarii (masinii de cusut), comoditatea controlului (procesul
in timpul functionarii).Indicatorul complex legeritatii insusirii
consumatorului posibilelor manipulari cu marfa ia in consideratir
usurinta cu care consumatorul insuseste posibilitatile potentiale a
aparatului si manipularile de conducere, reglare (de pilda video
casetofonul, aparatul de filmat). Toti acesti indicatori ergonomici
complexi scot in evidenta posibilitatile marfurilor de a folosi cat
mai comod obiectele comercializate, si anume:- concordanta dintre
obiectele de comercializare si masa, forma corpului uman;-
corespunderea obiectului cu posibilitatile de reactie, cu puterea,
energia si posibilitatile de percepere umane;- corespunderea
obiectelor cu posibilitatile organelor auditive, vizuale, gustative
cu posibilitatile de a insusi unele manipulari, cu temperatura,
umiditatea si alte conditii umane
7.Definirea, rolul i importana activitii de standardizare n
activitile comerciale.Standardizarea se definete ca aciunea de
stabilire a unor regului in scopul realizrii ordinii intr-un
domeniu dat, in avantajul i consensul tuturor celor interesai.
Standardizarea reprezint activitatea de elaborare a unor documente
de referin care cuprind soluii ale unor probleme tehnice i
comerciale cu carcter repetitiv, pentru obinerea unei economii de
asamblu, respectand cerinele funcionale i cele de securitate.
Standardul este un document stabilit prin consens i aprobat de
un organism recunoscut, care furnizeaz, pentru utilizri comune i
repetate, reguli, linii directoare, sau caracteristici pentru
activiti sau rezultatele lor, garantand un nivel optim de ordine
intr-un context dat.
In prezent sunt supuse standardizrii domenii care acoper practic
toate sferele de activitate uman. Standardele abordeaz diferite
aspecte caracteristice domeniului respectiv cum sunt terminologia,
clasificri, simboluri i codificri, uniti de msur, tipizarea unor
elemente ale produselor, calitatea i modul de verificare a calitii,
prescripii de marcare, ambalare, depozitare, transport etc.
Standardele de calitate emise pentru diferite produse ori grupe
de produse standardele de produse - cuprind in general urmtoarele
informaii (funcie i de natura produsului respectiv): generaliti
(titlul,
instituia care a elaborat standardul, simbolul i numrul,
clasificarea alfanumeric, o prezentare a domeniului la care se
refer, definirea noiunilor care intervin in text), condiii tehnice
pentru produsele respective, reguli de verificare a calitii pe
loturi, metode de analiz, ambalare i
marcare, depozitare i transport, garanii.
Standardele sunt documente cu caracter tehnico- juridic, prin
care se prescriu norme unitare referitoare la nivelul
caracteristicilor unui produs precum i mijloacele prin care s se
exprime, s se verifice i s se menin aceste caracteristici. In acest
fel, standardele se constituie in cele mai importante specificaii
in raport cu care se stabilete nivelul calitativ al produsului la
care se refer i, ca atare, elemente de referin in expertiza
calitatii mrfurilor.
Un standard nu conine neaprat toate prevederile necesare pentru
contractare. Utilizatorii standardelor trebuie s se asigure c sunt
in posesia ultimei ediii i a tuturor modificrilor standardului
respectiv.
Aplicarea standardelor devine obligatorie prin efectul unei legi
cu caracter general, sau printr-o referin exclusiv dintr-o
reglementare.
Reglementarea este un document emis de o autoritate i care
conine reguli cu caracter obligatoriu.
3. Scopul, sarcinile i subiectele activitii de
standardizare.
9.Clasificarea standardelor: Categorii i tipuri de standarde -
coninutul, domeniile i nivelul de aplicare.Datorita sortimentului
bogat de produse si servicii pe care productia le ofera
consumatorilor, s-a simtit nevoia ca acestea sa fie sistematizate
pe baza anumitor criterii.
Directiile principale de care s-a tinut cont la clasificarea
marfurilor, atata pe plan national cat si international, au fost: -
asigurarea aplicabilitatii in practica a sistemelor elaborate si
fundamentarea stiintifica a clasificarii produselor.
Clasificarea produselor se face pe baza unui cod, care
reprezinta un ansamblu de reguli conventionale ce permite
reprezentarea unei informatii prin combinarea unor elemente
simbolice redate cu ajutorul literelor (cod alfabetic), cifrelor
(cod numeric), sau prin litere si cifre (cod alfa-numeric).
1.Sisteme de clasificare si codificare a produselor
Codificarea produselor a parcurs mai multe etape, care au dus
fiecare la aparitia anumitor sisteme de codificare. Astfel:
a) Codul scurt de lucru, compus din 5-6 cifre, plus cifra de
control. Acest cod se aplica numai unei intreprinderi, sau unui
grup restrans de intreprinderi. Este putin utilizat, deoarece cu el
nu se poate face o descriere amanuntita a produsului si nu se poate
urmari usor la nivel macroeconomic, un anumit produs;
b) Codul zecimal, denumit in practica "codul de nomenclator",
format din 8-11 cifre corespunzatoare sectoarelor comerciale si
produselor ca atare. Aceste cifre au devenit insuficiente prin
dezvoltarea si diversificarea produselor, motiv pentru care s-a
extins la 15-18 cifre, ceea ce a facut totodata dificila
prelucrarea datelor;
c) Codul universal al produselor, UPC, (Universal Product Code),
care a fost introdus in SUA in anul 1973. Acesta contine 12
caractere, din care prima cifra reprezinta o cheie proprie UPC (key
number), respectiv sistemul intern american utilizat la numerotarea
produselor. Urmatoarele 5 cifre identifica producatorul,
urmatoarele 5 marfa, iar ultima cifra este de control;
d) Codul european al articolelor, EAN, (European Article
Numbering). Acesta a fost adoptat pentru tarile europene, tot in
anul 1973. Se bazeaza pe un cod cu 13 caractere, care au urmatoarea
semnificatie: primele doua sau trei cifre indica tara in care se
gaseste inregistrat producatorul, 5 cifre indica furnizorul, 5
cifre codul de produs, iar ultima cifra este cifra de control.
Sistemul EAN este asemanator sistemului UPC.
Coordonarea aplicarii acestui sistem la nivel european este
asigurata de Asociatia europeana a codificarii produselor, cu
sediul la Bruxelles, care urmareste asigurarea compatibilitatii
sistemelor nationale de codificare.
Comunitatea Economica Europeana a adoptat sistemul EAN, care
este asemanator si compatibil cu sistemul UPC utilizat in SUA.
Ca simboluri, codurile EAN si UPC utilizeaza codul cu bare.
Barele au grosimi variabile, alternante intre ele, culoare
inchisasi se aplica pe un fond deschis. Sub bare sunt cifrele
codului produsului. Sistemul de codificare EAN are mai multe
versiuni:
-EAN l2 la care codul este format din 12 cifre. Cu aceasta
versiune de cod se pot identifica 9999 producatori, iar la fiecare
dintre acestia se pot codifica 99999 produse. Producator se
considera firma sub a carei marca apare produsul pe piata si care
controleaza ambalarea si etichetarea produsului, chiar daca nu el
este acela care a lansat produsul pe piata.
-EAN 8, la care codul este format din 8 cifre. Se foloseste
atunci cand spatiul pe care urmeaza a se trece codul, este prea mic
si nu corespunde normativelor in vigoare (spatiul necesar codului
depaseste 25% din suprafata tiparita a etichetei, suprafata
tiparita de pe produs sau ambalaj este mai mica de 3 cm).
Necesitatea si oportunitatea aplicarii sistemului de codificare EAN
8, este decizionata de Centrul National de Codificare.
e) Codul ISBN, utilizat la codificarea articolelor de papetarie
(carti, caiete)
f) Codul Calra, (folosit in Japonia), care se bazeaza pe
matematica elementara. El este format dintr-o caseta divizata in 4
patrate, in fiecare patrat este inscrisa o anumita cifra, iar codul
se obtine prin innegrirea unora dintre casete si totalizarea
sumelor ramase in casetele neinnegrite. Se obtin in final cifre
intre 0-9, la care se adauga litere (in ordinea alfabetica) care
reprezinta caseta a carei cifra s-a obtinut prin adunarea cifrelor
din patratele respective.
Avantajele acestui cod sunt:
-un grup de 10 casete permite peste un trilion de combinatii
numerice;
-se obtine un volum de informatii mai mare;
-casetele Calra se pot aplica si manual, spre deosebire de codul
cu bare care trebuie imprimate pe produs sau pe ambalajul
acestuia;
-blocul de imprimat pentru codul liniar cifric este mai scump
decat cel
pentru casetele Calra.
g) Codul international Data Matrix (folosit in Florida),
raspunde mai mult cerintelor actuale de codificare, deoarece
permite obtinerea unui numar mare de informatii, intr-un spatiu
restrans. De exemplu, daca intr-un spatiu de 25 mm, codul cu bare
contine 8-12 caractere numerice, codul Data Matrix, intr-un spatiu
de 13 mm, permite inscrierea a 500 de caractere. Ca aspect, codul
Data Matrix seamana cu o tabla de sah, cu patrate minuscule, de
aceeasi dimensiune, care prin innegrire diferita permit citirea
codului produselor respective.10Esena, sarcinile i tipuri de
expertize merceologice.Expertiza cantitativ aprecierea
caracteristicilor cantitative ale mrfurilor de ctre experi n
cazurile cnd este imposibil de a utiliza metode de msurare i/sau n
cazurile cnd trebuie de confirmat veridicitatea rezultatelor
msurrilor efectuate de ctre o parte independent.
Cel mai des, expertiza cantitativ se efectueaz la recepia
mrfurilor dup cantitate i n cazurile cnd apar divergene ntre
furnizor i cumprtor cu privire la diferenele dintre cantitatea
indicat n documentele de nsoire a mrfurilor i cantitatea de mrfuri
recepionat. Acest tip de expertiz mai poate fi petrecut n cazurile
cnd este imposibil sau foarte complicat de a efectua msurarea
mrfurilor prin metode obinuite care poate duce la modificri
cantitative sau calitative.
La efectuarea expertizei cantitative experii se conduc dup
Instruciunea cu privire la desfurarea expertizei mrfurilor de ctre
experii Camerei de Comer i Industrie a Republicii Moldova din
25.12.2003.
Expertiza cantitativ se petrece la dispoziia scris de ctre
Direcia Expertize marfare a Camerei de Comer i Industrie a
Republicii Moldova emis n baza cererii comand a
expertizei.Expertul, nainte de nceperea efecturii expertizei
cantitative trebuie s studieze toate documentele necesare:
contractele de vnzare-cumprare, documentele ce nsoesc marfa .a.
n cazul petrecerii expertizei cantitative a mrfurilor de import
expertul trebuie s atrag atenia la unitile de msur a mrfurilor i n
cazul n care mrfurile snt exprimate n uniti naionale de msur, ele
trebuie s fie recalculate n unitile Sistemului Internaional.
Dac documentele snt ndeplinite ntr-o limb strin pe care expertul
nu o cunoate, se efectueaz traducerea acestora n limba de stat.
La petrecerea expertizei cantitative se efectueaz determinarea
masei brute, nete i a ambalajului. Nu se admite determinarea
aproximativ a cantitii mrfii.
Masa brut reprezint masa sumar a mrfii i ambalajului i poate fi
apreciat prin cntrirea tuturor unitilor de ambalaj din lotul de
marf sau prin nmulirea masei brute medii a fiecrei uniti de ambalaj
cu cantitatea total din lot.
Masa net reprezint masa mrfii fr ambalaj. Masa nat a mrfurile
neambalate se apreciaz prin cntrire, iar a celor ambalate cu
ajutorul urmtoarei formule:
Mn = Mb Ma,
unde:
Mn masa net;
Mb masa brut;
Ma masa ambalajului.
Odat cu cntrirea unitilor de ambalaj se efectueaz i aprecierea
masei ambalajului conform marcrii de pe etichete.
Petrecnd expertiza cantitativ a mrfurilor ambalate, expertul
trebuie s ia n considerare faptul c pe parcursul transportrii i
pstrrii masa ambalajului poate suferi modificri.
Pentru aprecierea diferitor indici cantitativi a mrfurilor se
folosesc diferite metode:
- metode directe de msurare se bazeaz pe utilizarea
instrumentelor, mijloacelor i utilajelor ce permit obinerea unor
valori exacte a indicilor evaluai (cntrirea, msurarea dup lungime,
volum .a.).
- metode indirecte de msurare - se bazeaz pe obinerea valorii
indicelui evaluat prin calculul matematic din relaiile de
interdependen dintre indicii de calitate evaluai direct.
Msurarea mrfurilor poate fi : prin sondaj sau integral. Msurarea
integral se utilizeaz pentru mrfurile neambalate i pentru mrfurile
ambalate, dar fr masa fixat, a volumului sau lungimi pe fiecare
unitate de ambalaj. Msurarea prin sondaj se folosete pentru
mrfurile ambalate cu aceeai mas fixat pe toate ambalajele lotului
de mrfuri. Expertul apreciaz mrimea probei, care trebuie s fie nu
mai mic dect cea indicat n documentele normativ-tehnice sau
contractelor de vnzare-cumprare.
La identificarea neajunsurilor expertul trebuie s verifice
prezena mrfurilor n fiecare unitate de ambalaj, nebazndu-se numai
pe informaia indicat pe marcare.
n caz de modificare a cantitii mrfurilor ambalate expertul
trebuie s atrag atenia la starea ambalajului, care se apreciaz dup
aspectul exterior, iar n caz de necesitate i dup starea pereilor
interni a ambalajului. n afar de aceasta se atrage atenia la
prezena tampilelor, plombei i la posibilitatea de a sustrage marf
fr a deteriora ambalajul.
Expertiza calitativ reprezint determinarea caracteristicilor
calitative a mrfurilor de ctre experi pentru a stabili
corespunderea cerinelor documentelor normative.
Scopul acestei expertize reprezint evaluarea calitii mrfurilor n
loturile marfare la predare-recepionare sau dup pstrarea ndelungat
sau depistarea defectelor tehnologice ascunse n procesul pstrrii,
cnd termenii obinuii de naintare a preteniilor ctre furnizori au
expirat. n afar de aceasta, expertiza calitativ se mai efectueaz la
aprecierea calitii mostrelor mrfurilor noi nainte de a fi produse n
serie. Pentru produsele alimentare acest tip de expertiz numai dup
indicatorii organoleptici se numete degustare.
n dependen de destinaie, expertiza calitativ se mparte n 5
tipuri: expertiza de recepie dup calitate, expertiza deplintii
setului, expertiza calitii mrfurilor noi, degustarea i expertiza
conform contractelor.
Expertiza de recepie dup calitate aprecierea calitii mrfurilor
de ctre experi pentru confirmarea autenticitii rezultatelor n
timpul recepiei i poate avea temeiurile:
divergene ntre furnizor i cumprtor rezultate n urma efecturii
controlului de recepie petrecut de ctre cumprtor n lipsa
furnizorului;
necorespunderea calitii efective a mrfii la recepie cu cea
indicat n documente;
la prezena ambalajului deformat;
la prezena pierderilor eseniale n procesul transportrii sau
pstrrii.
Regulile petrecerii expertizei de recepie conform calitii:
nainte de efectuarea expertizei expertul trebuie s studieze
toate documentele normative necesare, ambalajul i maracrea,
metodele de investigare.
Este necesar de a aprecia calitatea mrfurilor primite n
corespundere cu cerinele standardelor n vigoare. n caz de
necesitate, mrfurile recepionate pot fi evaluate n comparaie cu
etaloane.
Pentru aprecierea calitii se preleveaz proba medie, mrimea creia
trebuie s fie nu mai mic dect normele prescrise.
n cazul cnd avem un lot eterogen care conine mrfuri cu diferite
gradaii de calitate, expertul trebuie s stabileasc coninutul
procentual fiecrei fracii.
La relevarea cauzelor necorespunderii calitii, expertul trebuie
s indice n act starea ambalajului i materialelor de ambalare.
Expertul nu trebuie s petreac expertiza de recepie dac este
nclcat integritatea lotului marfar sau n cazul cnd marfa este
prezentat fr documentele de nsoire.
Expertiza deplintii setului aprecierea de ctre expert a prezenei
elementelor necesare setului i corespunderea acestora inscripiilor
indicate n documentele tehnice. Acest tip de expertiz se folosete
mai mult pentru produsele nealimentare. n cazul produselor
alimentare se utilizeaz numai atunci cnd se comercializeaz seturi
de produse (seturi pentru cadou), cnd se livreaz producia la
domiciliu i cnd se comercializeaz mrfuri conform comenzilor
complexe.
La petrecera acestei expertize se respect urmtorul algoritm de
aciuni:
verificarea strii fizice i integritii ambalajului;
verificarea elementelor informaionale de pe ambalaj conform
documentelor normativ-tehnice;
deschiznd ambalajul verificm prezena componentelor:
componente funcionale ce asigur funcionalitatea produsului;
piese de schimb se verific n cazul dac productorul indic prezena
lor n paaportul exploataional.
componentele ce asigur meninerea caliti produsului n timpul
circuitului tehnico-economic i/sau n consum (ambalajul, materiale
de ambalare, paaportul exploataional).
Rezultatele expertizei deplintii setului se includ n partea de
constatare a raportului de expertiz.
Expertiza calitii mrfurilor noi aprecierea calitii mrfurilor dup
nomenclatorul indicatorilor ce caracterizeaz gradul de noutate,
posibilitatea i utilitatea punerii n vnzare.
Acest tip de expertiz include un ir de proceduri i etape n
rezultatul crora se face concluzia expertului:
Formularea scopurilor expertizei scopul expertizei poate fi
aprecierea tuturor indicatorilor calitativi sau numai unora.
Alegerea indicilor calitativi.
Alegerea metodelor de studiere a mrfurilor (metoda comparaiei,
analogiilor, combinat).
Studierea produsului nou se petrece prin aprecierea utilitii,
gradului de noutate, nivelului estetic i aprecierea condiilor de
utilizare.
Aprecierea gradului de noutate poate fi determinat n puncte sau
procente: produse cu grad de noutate redus (pn la 20%), produse de
tip nou (21 70%), produse calitativ noi (71 100%).
Aprecierea utilitii se poate efectua pe calea aprecierii
indicilor funcionalitii i/sau sociali i a proprietilor
ergonomice.
Aprecierea nivelului estetic se apreciaz: expresivitatea
informaional a formei, corespunderea formei estetice i
dimensiunilor funciilor produsului, plasticitatea i decorul
materialelor .a.
Aprecierea condiiilor de utilizare (o singur dat sau de mai
multe ori).
Rezultatele expertizei produselor noi se includ n partea de
constatare a Raportului de expertiz.
Degustarea produselor alimentare aprecierea indicatorilor
organoleptici de ctre experi cu o sensibilitate senzorial
verificat. Scopul degustrii reprezint obinerea rezultatelor
veridice la aprecierea organoleptic a calitii, scderea
subiectivismului ei din contul competenei profesionale nalte.
Degustarea produselor alimentare se petrece n urmtoarele
cazuri:
- la expertiza produselor noi;
- la compararea produselor cunoscute;
- la aprecierea sorturilor marfare i altor gradaii ale
calitii.
Rezultatele degustrii pot fi exprimate n puncte sau n descrierea
indicatorilor aparte.
Expertiza mrfurilor conform contractelor aprecierea de ctre
experi a respectrii cerinelor calitii indicate n contracte.
Cel mai rspndit tip de contract este contractul de
vnzare-cumprare. n faa expertului este pus o problem complicat de a
aprecia calitatea mrfii, uneori dup un oarecare termen de
exploatare.
Contractul de comision se ncheie ntre persoane juridice sau ntre
persoane fizice i juridice. Expertul-merceolog trebuie s cunoasc c
drepturile i obligaiile n faa consumatorilor apar la comisioner
(magazin), dar nu la comitent (cel ce pred marfa n magazin).
Contractul de pstrare una dintre pri se oblig s asigure pstrarea
mrfurilor transmise ei spre pstrare, iar cealalt s plteasc
cheltuielile pentru pstrare..
Expertiza sortimental determinarea de ctre expert a
caracteristicilor calitative i cantitative a mrfurilor pentru a
constata corespunderea lor sortimental.
Cel mai des expertiza sortimental este parte a expertizei
calitative, deoarece la aprecierea calitii, expertul trebuie s
verifice corespunderea apartenenei sortimentale a mrfii denumirii
sale, mrcii, indicate n documentele de nsoire a mrfii sau pe
marcare.
Pentru a diferenia calitatea diferitor denumiri de mrfuri,
expertul trebuie s le sorteze.
Expertiza sortimental se aplic de sinestttor n urmtoarele
cazuri:
- la apariia divergenelor ntre furnizor i cumprtor, vnztor i
consumator n legtur cu apartenen sortimental a mrfii la o anumit
grup, denumire, marc;
- la stabilirea corespunderii sortimentului mrfurilor n loturi,
nainte de a fi prezentate mostre i/sau cataloage sau a contractelor
de vnzare-cumprare.
Expertiza documental prevede verificarea corectitudinii
nscriirilor n actele ce nsoesc lotul marfar i este unica modalitate
realizat fr contactarea lotului marfar.
Se verific urmtoarele elemente:
prezena numrului de nregistare la toate formularele;
data ntocmirii;
rechizitele participanilor la tranzacie (denumirea agentului
economic, adresa juridic, numrul de nregistrare, numrul contului
bancar, fiscal);
descrierea componenei mrfii (denumirea, cantitatea, unitatea de
msur, gradaia pe nivele de calitate, preul unitii, costul total,
TVA);
indicarea persoanelor responsabile pentru ntocmirea formularului
i veridicitatea semnturii;
justificarea formularului prin tampil umed;
alte elemente informaionale specifice unui anumit formular
(codul produsului conform nomenclatorului marfar de comercializare,
indicativul documentului normativ ce reglementeaz fabricarea
acestor produse);
valabilitatea.
Expertiza complex aprecierea de ctre expert a tuturor
caracteristicilor mrfii pe baza ncercrilor i analizei documentelor.
Ea poate conine nu numai caracteristici merceologice, dar i
valorice.
Expertiza complex se utilizeaz n practica comerului prin
consignaie, activitatea operaiilor de import-export, la ncheierea
contractelor de vnzare-cumprare dup mostre a loturilor mari de
mrfuri.
Deoarece expertiza complex include alte tipuri de expertize
merceologice cantitativ, calitativ, sortimental i documental, toate
mijloacele i metodele pe care ele le utilizeaz se folosesc i n
acest tip de expertiza.11Sursele de litigii generatoare de
expertize merceologice. .Cele mai multe litigii in soluionarea
crora se apeleaz la expertiza merceologic au ca obiect calitatea
produselor i anume substituirea, denaturarea, inlocuirea i
deprecierea calitativ, dar i pierderile in circuitul tehnic al
produselor.
Litigiile privind calitatea produselor pot avea ca principale
surse
urmtoarele:
a). Substituirea de produs const in livrarea unor produse cu
aceeai destinaie i pre cu produsele contractate, dar care au indici
de calitate diferii de cei specificai in standarde sau alte
documente la care sa fcut referire in contract. Se asimileaz cu
substituirea de produs i livrarea de loturi eterogene care conin
produse din sarje diferite i cu caracteristici de calitate
diferite, incadrarea greit a unui produs de la un model la altul,
livrarea de loturi cu ali indici de calitate decat cei inscrii
in
buletinele de analiz i in certificatele de calitate.
b). Denaturarea produselor const in fabricarea i comercializarea
unor produse ale cror caracteristici nu corespund valorilor
prescrise i nu sunt in concordan cu preul. In categoria denaturrii
produselor se incadreaz urmtoarele:
a) Modificarea reetei de fabricaie care const de regul in
diminuarea proporiei unor componeni valoroi i costisitori in
favoarea unora mai ieftini, cu scderea nivelului calitii.
Modificarea reetei de fabricaie a unui produs omologat fr o baz
legal se sancioneaz conform legii.
b) Abaterea de la tehnologia de fabricaie const in modificarea
modului in care se execut unele faze tehnologice sau chiar in
renunarea la unele faze, ceea ce are implicaii negative asupra
calitii produselor.
c) Falsificarea produselor este modificarea valorii de
intrebuinare a unui produs in scop fraudulos. Sunt frecvente
falsificrile prin fabricarea produselor din alte materii prime, de
regul de calitate inferioar, fa de cele prescrise, prin inlocuirea
unor componeni valoroi cu substane inactive sau chiar duntoare,
prin extragerea unor componente naturale ale unui produs. Problema
falsurilor i a decelrii lor se va discuta intr-un capitol
separat.
c). Inlocuirea unor produse este, in acest context, prezentarea
unor produse sintetice drept produse naturale in vederea obinerii
unor profituri necuvenite ca urmare a diferenei de pre.
d). Deprecierea calitativ a produselor poate fi total, cand
produsul trebuie scos din uz, sau parial, cand produsul se poate
utiliza, dar mai puin eficient decat in starea initial. Deprecierea
se poate produce in oricare din etapele circuitului tehnic al
produsului, incepand cu fabricaia i pan la cumprtor, dar
transportul i depozitarea sunt etapele care produc cele mai
frecvente deprecieri calitative ale produselor.
Litigiile privind pierderile in circuitul tehnic pot s fie
urmare a unor scderi ale masei produselor datorit modificrilor unor
parametri ca umiditatea i temperatura, a altor perisabiliti, sau
pot s fie cauzate de creterea procentului de produs necorespunztor
peste limitele admise.
. Localizarea sursei litigiului
Localizarea sursei litigiului se face inand cont de etapele pe
care le parcurge marfa in circuitul tehnic.
a). Livrarea produselor poate fi surs de litigiu ca urmare a
livrrii unor produse necorespunztoare din punct de vedere
calitativ, a livrrii altor sortimente decat cele contractate, a
livrrii unor loturi eterogene
provenite din sarje diferite i a livrrii produselor fr documente
legale.
Un caz special il constituie livrrile in comerul internaional
prin faptul c aceste livrri se supun, pe lang condiiile
contractuale i condiiilor legislative internaionale i din ara de
destinaie, precum i
cutumelor cu putere de lege de pe tot traseul tehnico- economic
al produsului. De asemenea, transportul pe mari distane, in condiii
grele, care pun probleme in privina asumrii i transferului de
responsabilitate, constituie o problem special in caz de
litigiu.
b). Transportul poate produce vicieri ale produselor prin
utilizarea unor mijloace de transport sau a unor ambalaje de
transport necorespunztoare, prin manipularea neadecvat a produselor
i prin
eterogenitatea calitativ a loturilor de marf.
Legat de transporturi, o surs de litigii o poate constitui
deplasarea pe rute ocolitoare, cu mrirea traseului de parcurs.
c). Recepia produselor este etapa in care pot apare cele mai
multe litigii. Aceste litigii se refer fie la chiar modul in care
s-a fcut verificarea in scopul recepiei, fie, cel mai adesea, la
degradri care au aprut in etape premergtoare recepiei, puse in
eviden la recepie. Astfel de surse de
litigii sunt:
- neconcordana dintre sortimentul contractat i atestat
documentar i sortimentul real supus recepiei;
- neconcordana dintre calitatea contractat i calitatea real a
lotului de marf;
- neconcordana dintre procedeele de verificare a calitii
utilizate de furnizor i cumprtor;
- eterogenitatea calitativ a loturilor de marf.
d). Depozitarea poate s genereze degradri calitative ale
mrfurilor dac nu sunt respectate regulile privind manipularea,
amplasarea ori condiiile de pstrare impuse diverselor categorii de
mrfuri. Modul de urmrire a respectrii acestor reguli difer in
funcie de locul depozitului in
circuitul tehnic al mrfii.
a) Depozitele comerului cu ridicata trebuie s asigure condiii
care s permit meninerea proprietilor produsului cat mai aproape de
cele iniiale. Este necesar ca periodic s se controleze proprietile
labile ale loturilor de produse pentru ca s se poat interveni dac e
necesar pentru prevenirea deteriorrilor. Dac beneficiarul
organizeaz incorect pstrarea mrfurilor, ori nu poate dovedi c a
respectat condiiile prescrise pentru pstrare, sau nu respect
obligaiile care-i revin legat de condiiile de garanie, el rspunde
pentru eventualele degradri ale mrfii.
b) Depozitele comerului cu amnuntul servesc pentru a pstra
pentru perioade relativ scurte, in condiii de obicei greu de
dirijat, fluctuante, cu posibiliti minime de verificare a calitii
mrfurilor la primirea in depozit. In schimb, in comerul cu amnuntul
are loc o examinare a fiecrei uniti de
produs de ctre vanztor i de ctre cumprtor, examinare care scoate
la iveal aproape toate viciile aparente.
Cele mai frecvente expertize merceologice care privesc circuitul
tehnico-economic al mrfurilor se refer la recepia, pstrarea,
depozitarea i transportul produselor. Efectuarea expertizelor in
aceste domenii urmeaz metodologia general care se va prezenta in
continuare, dar
prezint i unele particulariti specifice activitilor respective,
legislaiei, normativelor i tehnicilor domeniului, particulariti
care se vor prezenta intr-un capitol separat.
12Elementele structurale ale expertizei merceologice.Organizarea
corect a petrecerii expertizei merceologice joac un rol foarte
important la primirea rezultatelor obiective i veridice. La
planificarea efecturii expertizei merceologice se iau n considerare
trei etape:
etapa pregtitoare;
etapa de baz;
etapa final.
Petrecerea expertizei merceologice se efectueaz n conformitate
cu Instruciunea cu privire la desfurarea expertizei mrfurilor de
ctre experii Camerei de Comer i Industrie a Republicii Moldova din
25.12.2003.
Etapa pregtitoare
nainte de a ncepe petrecerea expertizei se cerceteaz premisele
efecturii ei, ceea ce determin sarcinile expertizei. Dup aceasta se
aleg mijloacele i metodele efecturii expertizei.
Expertiza se efectueaz n baza cererilor-comand scrise ale
organizailor i persoanelor fizice interesate sau n baza
contractelor tipizate ce se nregistreaz ntr-un Registru special sau
n sistemul automatizat, cu atribuirea numrului de nregistrare. n
toate subdiviziunile cheltuielile pentru servicile de efectuare a
expertizei snt suportate de beneficiar, conform tarifelor aprobate
de ctre Camera de Comer i Industrie, iar n cazurile de ntocmire a
contractelor conform preului contractual.
Cererea trebuie s cuprind urmtoarea informaie: denumirea
beneficiarului, adresa i numrul de telefon, denumirea mrfii,
cantitatea i locul de amplasare, ara furnizoare, sarcina
expertizei, codul fiscal i codul TVA, obligaiunile beneficiarului,
data, semntura solicitantului confirmat prin tampil. Dac
ndeplinirea sarcinii necesit aplicarea metodei distructive de
testare (desfacerea, degustarea, selectarea probelor pentru
cercetri de laborator), n cerere este necesar s se indice
consimmntul beneficiarului pentru distrugerea mostrei mrfii n
cantitatea prevzut n documentele normative.
n baza cererii, conductorul subdiviziunii care efectueaz
expertiza numete expertul i-i elibereaz comanda care n acelai timp
constituie temei pentru efectuarea expertizei. nregistrarea prin
numerotare a cererilor i comenzilor se ncepe din prima zi lucrtoare
a noului an. n comand este necesar s se indice: data depunerii
cererii, numele expertului, date referitoare la beneficiar i marf
conform comenzii, sarcina expertizei.
Comanda se semneaz de ctre conductorul sau persoana mputernicit
i se confirm prin tampila subdiviziuni. Despre faptul eliberrii
comenzii expertul face o nscriere n Registru sau se introduce o
informaie respectiv n sistemul automatizat.
Conductorul subdiviziuni Camerei de Comer i Industrie este
obligat, n termenele convenite cu beneficiarul, s delegheze
expertul pentru efectuarea expertizei. n cazurile unor expertize
complicate, conform deciziei conductorului, se delegheaz un grup de
experi pentru efectuarea unei expertize, sub acelai numr al
comenzii. n cazul n care expertiza este efectuat de un grup de
experi, unul dintre ei este numit responsabil.
Dup primirea comenzii expertul este obligat s ntreprind
urmtoarele aciuni:
S anune prin telefon beneficiarul despre deplasarea sa pentru
efectuarea expertizei conform comenzii nregistrate i s lucreze n
conformitate cu programul de lucru al beneficiarului expertizei. S
se conving de faptul c pentru efectuarea la timp i obiectivitatea
expertizei, de ctre beneficiar au fost create condiiile necesare,
dup cum urmeaz: asigurarea participrii la efectuarea expertizei a
reprezentanilor competeni din partea beneficiarului care urmeaz s
semneze partea de constatare a raportului de expertiz; prezentarea
documentelor de nsoire a mrfurilor, comerciale, normative;
oferirea unui loc de lucru ntr-un local bine iluminat, lucrtori
auxiliari, echipament de protecie pentru lucru n ncperile reci sau
sub cerul liber n timpul rece al anului, n caz de necesitate
oferirea localului separat pentru asigurarea pstrrii mrfii;
asigurarea respectrii tehnicii securitii n timpul efecturii
expertizei i securitii personale a expertului;
prezentarea mostrei standard, n caz de necesitate, cu care
expertul s fie pus la curent, verificnd procedura corespunztoare de
nregistrare a ei;
asigurarea accesului liber la marf;
sortarea mrfii n loturi, dac loturile snt neomogene;
prezentarea mijloacelor de msurare n stare de funcionare cu
marca verificrii de stat n vigoare.
La aceast etap poate fi efectuat, n caz de necesitate,
instructajul experilor. O importan deosebit trebuie s se atrag
oformrii rezultatelor finale ale expertizei.
Etapa de baz
nceperea acestei etape poate fi considerat prezentarea
expertului la beneficiar sau adunarea grupului de lucru pentru
efectuarea expertizei.
Documentele necesare pentru soluionarea sarcinii stabilite
pentru expertiz, expertul le primete de la beneficiar. Expertiza se
ncepe cu studierea de ctre expert a documentelor prezentate. Pe
documentele prezentate expertul noteaz prezentat expertului,
confirm prin semntur i dat.
La efectuarea expertizei trebuie s participe cel puin doi
reprezentani competeni ai beneficiarului.
Dac beneficiarul consider necesar de a introduce unele modificri
n formularea sarcinii expertizei este necesar de a confirma acest
fapt n scris. Expertul efectueaz expertiza innd cont de schimbrile
introduse de ctre beneficiar, coordonndu-le preventiv cu conducerea
subdiviziunii Camerei de Comer i Industrie.
n cazurile, n care expertul s-a prezentat la locul efecturii
expertizei i expertiza nu a avut loc din cauza beneficiarului, i
anume: nu a fost primit marfa, beneficiarul n-a prezentat
documentele necesare, nu au fost create condiiile pentru efectuarea
expertizei, nu este asigurat integritatea mrfii, nu se respect
tehnica securitii, securitatea personal a expertului etc., expertul
este obligat s se adreseze prin telefon conductorului subdiviziunii
Camerei, pentru primirea indicaiilor ulterioare. Dac conductorul a
luat decizia de a refuza efectuarea expetizei, cererea-comand se
anuleaz. Beneficiarul primete un refuz argumentat n scris, n baza
notei de serviciu, ntocmit de ctre expert pe numele conductorului
subdiviziunii. Expertul este obligat s prezinte n subdiviziunea
Camerei comanda i nota corespunztoare, referitoare la cauza
refuzului de a efectua expertiza i despre timpul real pierdut.
n conformitate cu sarcina expertizei, expertul noteaz n caietul
de lucru toat informaia necesar pentru ntocmirea raportului de
expertiz.
n funcie de sarcina pus de ctre beneficiar, n timpul determinrii
indicilor calitii mrfurilor, expertul alege:
tipul controlului (verificarea prin sondaj, verificarea
integral);
metoda verificrii (metoda de msurare sau organoleptic);
tipurile testrilor (testri distructive sau nedistructive);
condiiile i locul efecturii testrilor (testrile de laborator).n
cazul n care, conform condiilor contractului i/sau cerinelor
documentaiei normative, calitatea este determinat de indici
fizico-cgimici, fizico-mecanici etc., se efectueaz testrile de
laborator. Pentru aceasta expertul selecteaz probele. Volumul
seleciei, metodele de ambalare i pstrare a probelor luate trebuie s
corespund documentaiei normative. Pe mostrele selectate expertul
trebuie s lipeasc o etichet, cu indicarea denumirii, data ridicrii
probei, numrul lotului i alte date ce indic apartenena probelor
luate lotului prezentat pentru efectuarea expertizei. Probele
trebuie s fie sigilate i contrasemnate de ctre expert.
n mod obligatoriu se ntocmete actul prelevrii probelor care
conine: familia, numele persoanelor care efectueaz prelevarea
probelor; data i locul ntocmirii actului; denumirea mrfii, sortul i
diferite gradaii de calitate; denumirea furnizorului i
cumprtorului, iar pentru mrfurile importate denumirea rii de
origine a mrfii; data intrrii mrfurilor n depozitele cumprtorului;
denumirea documentelor de nsoire a mrfii, numrul lor, data
ntocmirii; cantitatea locurilor i masa lotului marfar; cantitatea
locurilor din care a fost efectuat prelevarea probelor; tipul
ambalajului; cantitatea total a mostrelor prelevate; mrimea
mostrelor (masa, volumul, lungimea etc.); ambalajul n care snt puse
mostrele; etichetele mostrelor i numerele mostrelor indicate n ele;
plomba mostrelor; scopul prelevrii probelor; indicatorii dup care
trebuie efectuate testrile. Expertul organizeaz transmiterea sau
expedierea lor, mpreun cu probele luate, ctre laboratorul de
ncercri sau pentru pstrare n calitate de prob arbitrar.
Dup efectuarea ncercrilor de laborator, se ntocmete
procesul-verbal de testri n care snt reflectate rezultatele
acestora.
Etapa final
Aceasta este una dintre cele mai importante etape n care se
efectueaz totalurile lucrului efectuat. Scopul acestei etape
reprezint analiza i evaluarea rezultatelor obinute i oformarea lor
documental.
Raportul de expertiz se ntocmete separat pentru fiecare lot de
marf, recepionat de ctre furnizor conform unui singur document de
transport. Nu se permite includerea ntr-un singur raport a
mrfurilor primite conform diferitor contracte de la furnizori
diferii.
Rezultatele expertizei se ntocmesc n baza nsemnrilor efectuate
de expert n caietul de lucru n timpul desfurrii expertizei.
Raportul de expertiz se ntocmete pe formulare de form unic
aprobate de Biroul Executiv al Camerei de Comer i Industrie. n
cazurile, n care la ntocmirea raportului informaia necesar nu poate
fi cuprins n anumite puncte, la raport se anexeaz un supliment care
este parte component a raportului. Regula de semnare a anexei (de
ctre expert i reprezentanii beneficiarului) este aceeai ca i pentru
raportul de expertiz.
Exemplarul original al raportului de expertiz se ntocmete de
ctre expert personal sau la dispozitive de tapat, clar, fr corectri
i abrevieri. n raportul de expertiz corectrile trebuie s fie
introduse de expert, confirmate prin semntura sa i prin semnturile
persoanelor care au participat la efectuarea expertizei. Corectrile
introduse n concluzia raportului de expertiz se semneaz numai de
expert.
n baza originalului, subdiviziunea Camerei de Comer i Industrie
tiprete raportul de expertiz n dou exemplare, primul (care are
cteva grade de protecie) se nmneaz beneficiarului expertizei,
exemplarul doi (fr grade de protecie) se pred n arhiv mpreun cu
originalul.
Raportul de expertiz este alctuit din trei pri: partea
introductiv, constatare i concluzie.
Partea introductiv a raportului de expertiz aici expertul indic
informaia corespunztoare fiecrui punct. n cazul lipsei informaiei
pentru completarea vreo unui punct, punctul nominalizat nu se
completeaz, fapt despre care, n partea de constatare a raportului
se face meniunea respectiv.
Partea de constatare a raportului de expertiz este necesar s fie
descris: modul de studiere a documentelor prezentate, s fie
argumentate metodele de expertiz utilizate i datele de facto
determinate n conformitate cu sarcina expertizei, rezultatele
expertizei, data nceputului i sfritului verificrii mrfii.
Partea de constatare a raportului de expertiz se semneaz de ctre
expert i reprezentanii organizaiei care au participat la efectuarea
expertizei.
Concluzia expertului expertul trebuie s dea un rspuns argumentat
privind sarcina expertizei. Concluzia trebuie s fie ntocmit de ctre
expert laconic, concret i ntemeiat, reieind din datele
incontestabile i obiective, att de clar nct s nu fie necesare
informaii suplimentare. Concluzia trebuie s corespund cu partea de
constatare a raportului de expertiz.
Concluzia se semneaz numai de ctre expert. Pentru concluzia
ntocmit incorect expertul poart rspundere n conformitate cu
legislaia n vigoare.
Originalul raportului de expertiz se nregistreaz n Registru
i/sau n sistemul automatizat cel trziu a dou zi dup finalizarea
expertizei. Semntura pe originalul raportului de expertiz a
conductorului nemijlocit al subdiviziunii Camerei de Comer i
Industrie, cu indicarea datei de primire a raportului de la expert,
confirm faptul nregistrrii lui.
Exemplarele tapate ale raportului se verific cel trziu a doua zi
de la ieirea de sub tipar.
Originalul raportului de expertiz mpreun cu exemplarul doi al
raportului tiprit, cu toate anexele pe care se bazeaz concluzia
expertului, se predau n arhiv i se pstreaz timp de trei ani. Primul
exemplar tapat se elibereaz beneficiarului contra semntur, cu
indicarea n Registru a datei, numelui, funciei persoanei care a
primit raportul sau, de comun acord cu beneficiarul, se expediaz
prin pot. Raportul de expertiz se elibereaz numai dup confirmarea
achitrii de ctre beneficiar a plii pentru servicile prestate.4.
Metodologia modern de expertizare a mrfurilor nealimentare.
14 Perfectarea rezultatelor procedurii de expertiz a mrfurilor
nealimentare. Raportul de expertiza cuprinde urmatoarele
sectiuni:
1. Preamblul unde se arata numele si prenumele expertului,
instanta care la numit si nr dosarului.
2. Scurt istoric al litigiului aici se arata numele sau
denumirile partilor, adresele lor si intro succesiune cronologica
principalele puncte si data ale litigiului.
3. Obiectul expertizei4. Procedura investigatiilor5.
Constatarile expertului6. Borderoul de anexe7. Anexele
Raportul este parafat pe fiecare pagina de expert, fiecarui
participant I se inmineaza o copie oficiala, si instantei I se
inmineaza raportul nu mai tirizu decit cu 5 zile inainte de
judecata.
15Rolul i locul maselor plastice n viaa cotidian a omului
contemporan. Caracteristica maselor plastice obinute n baza rinilor
policondensate: felurile, proprietile de baz, utilizarea. Un loc
nsemnat, printre materialele contemporane utilizate la obinerea
mrfurilor de uz casnic l ocup materialele plastice. Industria
materialelor plastice este cel mai dinamic sector din industria
chimic. Interesul manifestat de industrie pentru materialele
plasticese explic prin uurina de prelucrare i lipire a acestor
produse, prin greutatea lor redus i desigur prin sinecostul redus
al acestora.
Datorit proprietilor sale materialele pastice sunt pe larg
utilizate n diferite domenii ale industriei naionale, n agricultur,
n construcia de maini, n industria alimentar, n industria uoar, n
producerea mrfurilor de uz casnic etc.
n Republica Moldova mrfurile din materiale plastice sa produc la
orice ntreprindere industrial att pentru necesiti interne ct i la
obinerea mfurilor de larg consum.
16Compoziia maselor plastice: caracteristica general a substanei
de baz, materialelor de umplutur, plastifianilor i altor componeni.
Clasificarea maselor plastice.Compoziia maselor plastice.
Materialele plastice reprezint un produs obinut dintr-un ir de
materii prime aa ca substana de baz sau polimerul, materiale de
mplutur, plastifiani, colorani, stabilizatori i alte adaosuri.
Substana de baz ( polimerul ) este obinut prin modificarea unor
substane naturale sau pe cale sintetic prin recii de polimerizare
sau policondensare. Polimerul este componentul principal ce
contribuie la formarea proprietilor maselor plastice. Sunt mase
plastice n componena crora intr numai polimerul ( polietilena,
polisterenul ).
Matreialele de mplutur contribuie la sporirea rezistenei
mecanice, termorezistenei, rezistenei chimice, proprietilor
dielectrice, precum i la scderea costului maselor plastice. Cele
mai utilizate materiale de mplutur sunt materialele su form de
pulbere (mic, grafit, cuar, lemn), fibre (bumbac, iut, azbest) i
esturi (bumbac, sintetice).
Pentru obinerea maselor plastice spongioase n compoziia lor se
adaug aa numiii poroformi, substane, care la inclzire formeaz
gaze.
Plastifiantul este o substan ce contribuie la sporirea
plasticitii, micorarea fragilitii i rigiditii, mrirea rezistenei la
temperaturi joase, la aciunea luminii, uureaz procesul de modelare.
Ca plastifiani se folosesc ftalaii i fosfaii.
Coloranii dau culoare materialului plastic, contribuind i la
diversificarea sortimentului. n calitate de colorani se utilizeaz
pigmenii minerali sau coloranii organici.
Stabilizatorii sunt cei ce confer materialului plastic
stabilitate la nclzire, oxidare i lumin. n calitate de
stabilizatori se folosesc fenolii, negrul de fum i alii.
n afar de substanele enumerate mai sus n compoziia materialelor
plastice mai pot fi introduse materiale antiperene ce protejeaz
masele plastice de autoincendiere, uleiuri, substane de ntrire i
altele.
Proprietile maselor plastice n mar msur depind de compoziia
chimic a acestora i de modul de obinere, dar exist o serie de
proprieti comune tuturor maselor plastice care au fcut ca aceste
materiale s fie pe larg folosite n diferite domenii.
Ca avantaje ale maselor plastice se poate de numit:
greutatea specific redus;
rezisten deosebit n mediul umed i la aciunea coroziv a diferitor
substane, deci nu putrezesc, nu ruginesc, rezistnd bine la aciunea
acizilor i alcaliilor;
proprieti electroizolante foarte bune;
rezisten mecanic bun;
uor se prelucreaz, obinndu-se de diferite forme;
aspect exterior plcut, unele sunt transparente i se pot colora
divers;
proprieti igienico-sanitare nalte deoarece nu constitue mediu
prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor i bacteriilor;
se ntrein uor;
Pe lng aceste avanteje materialele plastice au i unele
dezavantaje comune:
rezisten termic comparativ redus(majoritatea maselor plastice au
stabilitatea termic pn la +70..+200C), iar la temperaturi sczute au
tendin de rigiditate, fisurare, crapare);
duritatea sczut(uor se zgrie);
prezint fenomenul de mbtrnire, respectiv i modific proptietile n
timp, sub aciunea oxigenului din aer, a luminii i altor ageni
atmosferici.
Clasificarea maselor plastice Masele plastice se clasific dup
urmtoarele criterii:
dup originea materialului de legtur masele plastice se mpart n
dou grupe:
a) masele plastice obinute pe baza polimerilor sintetici; ce
includ dou subgrupe pe baza polimerilor obinui prin polimerizare i
pe baza polimerilor obinui prin policondensare;
b) masele plastice pe baza polimerilor naturali modificai.
dup modul de comportare la temperaturi sporite masele plastice
se mpart n mase plastice termoplastice i mase plastice
termoreactive (reactoplaste).
Masele plastice termoplastice la nclzire se nmoaie, se topesc,
iar la rcire se solidific pstrndui proprietile niiale. Din care
cauz termoplastele pot fi prelucrate de cteva ori. La ele se refer
polietilena, polipropilena, polisterenul, policlurura de vinil.
Masele plastice reactoplastice(termoreactive) la nclzire se
nmoaie lund forma dorit, dar dup utilizare capt structur spaial,
pierzndu-i proprietatea de a se topi i de a se dizolva. nclzirea de
mai departe duce la carbonizarea masei plastice. n aceast grup ntr:
fenolplastele, aminoplastele, eteroplastele i altele.
dup rigiditate masele plastice se mpart n rigide(fenolplastele,
aminoplastele, polisterenul), semirigide(polietilena,
polipropilena, poliamidele) i moi(plasticatul din policlorura de
vinil, poliuretanele i altele). Masele plastice dup rigiditate se
apropie de elastomeri(cauciuc), dar difer de ele prin elasticitate
mai sczut;
dup macrostructur masele plastice se mpart n omogene(alctuite
numai din polimeri polietilena; polipropilena, polisterenul etc.) i
neomogene sau compoziionale(alctuite din materiile prime oglindite
mai sus). n la aceste mase plastice se observ particulele
materialelor de umplutur. n dependen de tipul materialului de
mplutur masele plastice neomogene se mpart n lachelite, mase
plastice stratificate, fibroase i spongioase.
Bachelitele prezinta un amestec din rasini maruntite, materiale
de implutura sub forma de pulbere, coloranti si alti componenti, la
bachelite se utilizeaza fenoplastele si aminoplastele.
Masele plastice stratificate reprezinta foi de hirtie imbibate
cu rasini si presate intre ele in mai multe straturi numite
pertimax, sau tesaturi de bumbac deasemenea imbibate cu rasini si
presate in mai multe straturi numite textolit ( din tesaturi din
fibre din sticla textolit din fibre de sticla).
La masele plastice fibroase ca material de implutura se folosesc
bibrele de bumbac, sticla sau azbestul.
Masele plastice spongioase au o structura poroasa si o greutate
specifica mica. Aceste mase plastice se caracterizeaza prin
proprietati termoizolante sporite. La acest tip de mase platice se
refera polisterenul spongios si poliuretanul spongios.
Masele plastice se mai produc si in forma de pelicule (grosimea
pina la 0.5 mm), foi (grosimea de la 0.5 pina la 2 mm), placaj
(grosimea de la 2 mm la pina la 8 mm) si panouri (grosimea peste 8
mm).
5. Caracteristica maselor plastice obinute n baza rinilor
polimerizate: felurile, proprietile de baz, utilizarea.
18Proprietile generale a maselor plastice: chimice, fizice i
mecanice. Caracteristica maselor plastice obinute n baza
polimerilor naturali modificai: felurile, proprietile de baz,
utilizarea.Moleculele alchenelor si ale altor substane nesaturate
au proprietatea de a se uni ntre ele cu ajutorul dublelor legaturi
i de a forma polimeri: n A = An. Numrul de molecule ale
monomerului, care se impreuneaza pentru a forma polimerul, se
numeste grad de polimerizare(n). Reacia care st la baza formrii
polimerului se numete polimerizare iar alchena folosita ca materie
prim se numeste monomer. Se disting doua tipuri de reactii de
polimerizare. Unele duc la polimeri cu grade de polimerizare mici :
dimeri, trimeri tetrameri; n altele iau nastere polimeri nalti sau
macromoleculari ( n= cteva sute sau mii)...
Materiile prime folosite la obinerea maselor plastice sunt:
a) materii prime de baz: - polimerii sintetici sau naturali
-(mai puin utilizai). Polimerii sintetici se obine prin reacii de
polimerizare i policondensare. Substanele ce se supun acestor
reacii se numesc monomeri.
Reacia de polimerizare este aceea n urma creia se obine doar un
polimer. De exemplu: CH2=CH2 etilen, n urma reaciei de polimerizare
vom avea: -CH2-CH2-CH2-CH2-, adic, (-CH2-CH2-)n , n- constituind
numrul de monomeri, care poate fi de la 80000 pn la 100-200 mii de
monomeri. n urma polimerizrii, conform presiunii i temperaturii pot
fi obinute diferite tipuri de polietilen, astfel:
la presiune nalt polietilen cu densitate mic (law density
polietelen);
la presiune mic polietilen cu densitate mare (high density
politelen), asta se folosete la produsele cosmetice.
n urma polimerizrii nu se obin deeuri.
Reacia de policondensare formeaz polimerul plus substane
reziduale: ap, dioxid de carbon, acid clorhidric, amoniac etc.
n dependen de tipul polimerului, proprietile masei plastice vor
fi influenate i transmise n mod direct.
b) materii prime auxiliare:
- plastifiani se folosesc cu scopul de a prelucra mai uor masele
plastice, sporesc proprietile tehnologice ale polimerului. n
calitate de plastifiani pot fi folosii fosfaii i ftaliii, sau sub
form de sruri sau sub form de fin de oase de animale. Ele mresc
elasticitatea i sporesc rezistena la temperaturi joase.
- materiale de umplutur mmbuntesc rezistena maselor plastice la
traciune, sporesc duritatea, stabilitatea, de asemenea reduc costul
maselor plastice, de exemplu: rumegu de lemn, cuar, grafit, mic,
fibre, deeuri de bumbac, deeuri de iut, azbest, deeuri de la esturi
de cnep, etc. Ele se adaug sub form de pulbere.
- stabilizatori confer maselor plastice stabilitate la nclzire,
la aciunea luminii, la aciunea oxigenului. Unele mase plastice
mbtrnesc mai repede n timp.
- materiale colorante (sau pigmenti sintetici) se folosesc la
obinerea produselor de diferite culori.
- materiale de ntrire se utilizeaz rini sintetice (clei
sintetic). Aceste materiale se folosesc pentru ca materialul
plastic s capete duritate. Un alt material de nttrire este
policlorura de vinil material din care este obinut evile de la ap,
de la gaz.19Principiile i metodele de obinere a articolelor din
mase plastice: esena metodelor, particularitile distinctive ale
articolelor obinute prin diferite metode.Metode de obinere:
tanare obiecte de adncime mic
presare termorigide
calandrare sistem de cilindri, se obin pelicule de diferite
mrimi
extrudere produse de tip eav
turnare n forme, rmne urma canalului de turnare
suflare sub presiune are urma matricei
Clasificarea articolelor din mase plastice:
1. dup tipul de material plastic din acre sunt confecioante
(polietilen, policlorur de vinil, aminoplaste, fenoplaste,
polistiren)
2. dup domeniul de utilizare (mrfuri de uz casnic, pt construcii
i instalaii electrotehnice, articole de marochinrie)
Indicii de calitate:
examinarea organoleptic, se identific tipul masei plastice dup
aspect exterior, prezena diferitor defecte de la prelucrarea
tehnologic, defecte de form, de coloraie, dimensiuni, etc
indicii fizico-chimici forma n comparaie cu produsul omologat,
dimnesiunile, etanietatea, rezistena la ageni chimici, la cldur, la
cderea liber, etc.21Mrfuri din mase plastice: clasificarea,
proprietile consumiste, caracteristica sortimentului.
Clasificarea maselor plastice dupa destinatie: de menaj, de
galanterie, de menire social- cultural. Articolele de menaj includ
urmatoarele: pentru pregatirea, servirea, igiena in locuinta, lucru
in gradina si diverse.Articole de galanterie: pieptanat, bijuterii,
lucru manual, de fumat, furnitura, igiena etc.
Articole de menire social- cultural: jucarii, jocuri, articole
de birou, sport, decorative.
Sortimentul din mp: gama sortimentala a marfurilor din material
plastic de uz casnic: articole pentru imbuteliere (bidoane,
butoaie, canistre, butelii etc.) articole pentru pastrarea
alimentelor
articole pentru servitul mesei
articole pentru pastrarea alimentelor
articole pentru curatenie
articole decorative
articole diverse.6. Recepia calitativ a mrfurilor din mase
plastice. Defectele mrfurilor din mase plastice. Ambalarea,
marcarea i pstrarea mrfurilor plastice.7. Uleiurile naturale,
seminaturale i artificiale: definiie, compoziia, caracteristica
sortimentului, indicii i cerinele de calitate.
8. Lacurile: definiie, compoziia, caracteristica sortimentului,
indicii i cerinele de calitate.
9. Vopselele: definiie, compoziia, clasificarea. Caracteristica
sortimentului, indicii i cerinele de calitate.marf10. Cleiurile:
noiuni generale, clasificarea i caracteristica sortimentului,
indicii i cerinele de calitate, ambalarea, marcarea i pstrarea.
26Clasificarea i caracteristica sortimentului produselor de
splat, proprietile consumiste, ambalarea, marcarea i pstrarea.
Detergenii snt substane active de suprafa ce fac parte din grupa
de mrfuri chimice de uz casnic pentru splat i curat rufe.
Expertiza organoleptic cuprinde identificarea urmtorilor
indici:_
identificarea marcrii i ambalrii;
identificarea sortimentului;
identificarea caracteristicilor de calitate:
a) Culoare
b) Mirosul:
Culoarea:detergenii sub form de praf i granule au culoare
alb,galben-pai,vernil i albastru deschis. Detergenii lichizi au
culoarea galben-portocaliu deschis;cu ct culoarea este mai deschis
i nu prezin o tent cenuie,indic un coninut redus de impuriti.
Mirosul este caracteristic dat de substana de parfumerie i
persistent un timp de 90 de zile dup care s-l piard,mirosul nu
trebuie s fie neplcut.
Expertiza fizico-chimic se efectueaz pentru identificarea
urmtorilor indici fizici-chimici ai detergenilor:
coninutul n substan activ;
aspectul soluiei 1% produs;
pH-ul soluiei 1% produs;
densitatea n vrac n stare netasat;
puterea de spumare,stabilitate i densiunea spumei.
Substana activ datorit structurii sale moleculare imprim
produsului proprieti de agent de splare.Coninutul de subst.activ se
exprim procentual i trebuie s fie cuprins ntre 12-35% n funcie de
tipul detergentului i poate fi determinat prin diferite metode n
funcie de natura chimic a substanei active ce st la baza
detergentului.
Aspectul soluiei 1% produs d indicaii asupra solubilitaii n ap a
detergentului.
Valoarea pH-ului exprima concentratia n ioni de hidrogen a
soluiilor apoase de detergeni care determina domeniul de utilizare
al acestora.Detergenii care dau soluii apoase alcaline i puternic
alcaline snt destinai splrii materialelor textile celulozice.
Densitatea n vrac d indicaii asupra uniformitii i mrimii
particolelor pentru detergenii condiionai sub form de praf i
granule.Cu ct particulele snt mai fine i uniforme cu att este mai
mare densitatea.
Caracteristicile spumei reprezint un sistem dispers iar puterea
de spumare este capacitatea soluiilor apoase ale detergenilor de a
uura formarea spumelor i de a mri stabilitaea lor.
Falsificarea detergenilor const n modificarea compoziiei iniiale
a produsului prin nlocuirea unor ingredieni cu alii.Aceste
modificri duc la scderea nivelului de calitate a produsului i la
apariia unor maladii grave n timpul utilizrii de ctre
consumatori..Foarte des este utilizat falsificarea informaional
prin care produsul deo calitate mai joas este prezentat prin
brendul produsului ce a cptat aprobarea consumatorului.
27Produsele cosmetice: noiuni generale, clasificarea,materia
prim i auxiliar, sortimentul, indici de calitate.Sortimentul
produselor cosmetice cuprinde 3 grupe mari si fiecare grupa la
rindul ei se imparte in mai multe subgrupe:
1. Produse de igiena
2. Produse de parfumerie
3. Produse cosmetice propriu-zise
Grupa produselor de igiena cuprinde:
sapunuri de tualeta, sapunuri deodorante, etc.
preparate pentru baie si dus (saruri, spume, uleiuri,
geluri)
deodorante si antitranspirante
produse pentru ingrijirea parului:
nuantatoare si decolorante
produse pentru odnulare, indreptare, fixare
produse pentru decorare (aranjare)
produse pentru curatare (lotiuni, pudre, sampoane)
produse pentru conditionare (lotiuni, lacuri, briantine)
produse pentru ras (crme, spume, lotiuni)
produse pentru bai de soare (plaja)
produse de igiena intima externa
Grupa produselor de parfumerie:
parfumuri
ape de toaleta
ape de colonie
Grupa produselor cosmetice propriu-zise:
crme, emulsii, lotiuni, geluri si uleiuri pentru piele (fata,
miini, picioare)
masti pentru fata (cu exceptia produselor care actioneaza ca
abrasive superficiale ale pielii pe cale chimica)
baze nuantatoare (lichide, paste, pudre)
pudre (de machiaj, dupa baie, pudre igienice)
depilatoare
produse pentru machiaj si indreptarea acestuia (de pe fata si
ochi)
produse destinate aplicarii pe buze
produse pentru ingrijirea unghiilor se decolorarea lor
produse de albire a pielii
produse antirid.
La expertiza produselor cosmetice se determina:
1. denumirea produsului
2. marca de fabricatie comerciala
3. datele etichetei de prezentare (denumirea, modul de
intrebuintare, termen de valabilitate, producatorul, concentratia,
standardul, compozitia chimica, etc.)
4. ambalajul (plastic, carton, sticla)
5. indicii organoleptici:
aspectul exterior
consistenta si mirosul (lichida, solida, semilichida, miros
placut, puternic, normal)
culoarea
defectele (crapaturi, miros neplacut,etc.)28Produsele de
parfumerie: noiuni generale, clasificarea,materia prim i auxiliar,
sortimentul, indici de calitate.
Grupa produselor de parfumerie:
parfumuri
ape de toaleta
ape de colonie29Clasificarea i caracteristica materialelor de
baz i auxiliare i rolul lor la formarea calitii mrfurilor din
sticl.La obinerea sticlei sunt utilizate materii prime principale,
n rndul crora
intr vitrifianii, fondanii i materii prime secundare, n rndul
crora intr:
afinanii, decoloranii i opacizanii.A. Materii prime
principale
Vitrifianii
Sunt oxizi acizi cu rol principal n obinerea sticlei.
Dioxidul de siliciu (SiO2) sau nisipul. Este constituentul de
baz al sticlei.
De puritatea lui depinde calitatea lui de sticl. Nisipul cuaros
nu trebuie s conin impuriti admise a unor oxizi de fier pentru a nu
influena negativ proprietile specifice ale prod