An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR www.memoriaoltului.ro 1 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Revistă de istorie şi cultură Anul VIII, nr. 1 (83), ianuarie 2019 Editată de Asociaţia Culturală MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlvănoiu Comitetul de redacţie: Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu, Ion Andreiţă, Dumitru Botar, Ioan Smedescu, Cornel Manolescu, Floriana Tîlvănoiu, col. (r.) Dumitru Matei, Vasile Radian. Planşele noastre 1. Nicolae Titulescu în anul 1912 când a fost ales pentru prima oară deputat de Romanaţi pe listele Partidului Conservator-Democrat. 2. Profesorul Caracalean Pătru Crăciun a surpins aceste instantanee în care apare fiica sa în faţa Teatrului Naţional din Caracal. Fotografiile poartă titlul ,,Teatrul şi Anca” şi fac parte din fondul personal Pătru Crăciun de la S.J.A.N. Olt. 3. Poetul Ion Minulescu, tablou executat de Vasile Popescu (reprodus din revista Vremea din 2 iunie 1934, p.4). 4. Sus: Baronul Manfred von Killinger înmânând decoraţia ,,Vulturul german” profesorului romanaţean Pan M. Vizirescu (reproducere din revista ,,Muncitorul Român”, An. V, nr. 5/30 octombrie 1942- revistă condusă de Pan M. Vizirescu). Jos: Clădirea Liceului ,,Radu Greceanu” din Slatina (carte poştală din anii 1975- 1980). ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.EdituraHoffman.com Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910
111
Embed
MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILORmemoriaoltului.ro/reviste/revista_105.pdf · manifestat continuu. El este atestat şi de schimbul de scrisori dintre Papă şi domnitorii români –
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 1
MEMORIA
OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR Revistă de istorie şi cultură Anul VIII, nr. 1 (83), ianuarie 2019
Editată de Asociaţia
Culturală
MEMORIA OLTULUI
Director: Ion D. Tîlvănoiu
Comitetul de redacţie:
Mircea Şerbu, dr. Nicolae Scurtu,
Ion Andreiţă, Dumitru Botar,
Ioan Smedescu, Cornel Manolescu,
Floriana Tîlvănoiu, col. (r.) Dumitru
Matei, Vasile Radian.
Planşele noastre
1. Nicolae Titulescu în anul 1912 când a fost ales pentru prima oară deputat de
Romanaţi pe listele Partidului Conservator-Democrat.
2. Profesorul Caracalean Pătru Crăciun a surpins aceste instantanee în care apare fiica
sa în faţa Teatrului Naţional din Caracal. Fotografiile poartă titlul ,,Teatrul şi Anca”
şi fac parte din fondul personal Pătru Crăciun de la S.J.A.N. Olt.
3. Poetul Ion Minulescu, tablou executat de Vasile Popescu (reprodus din revista
Vremea din 2 iunie 1934, p.4).
4. Sus: Baronul Manfred von Killinger înmânând decoraţia ,,Vulturul german”
profesorului romanaţean Pan M. Vizirescu (reproducere din revista ,,Muncitorul
Român”, An. V, nr. 5/30 octombrie 1942- revistă condusă de Pan M. Vizirescu).
Jos: Clădirea Liceului ,,Radu Greceanu” din Slatina (carte poştală din anii 1975-
1980).
ISSN 2284 – 7766
Tiparul executat la Editura Hoffman
www.EdituraHoffman.com
Tel./fax: 0249 460 218; 0740 984 910
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 2
Cuprins
1. Ion Andreiţă- Românii în Arhivele Secrete ale Vaticanului................................/3
2. Ion Lazu- Amintirile unui scriitor slătinean (XXIX).........................................../7
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 17
feb.5, pag. 538; M.I.1934, dos. 2, pag. 46 v ].- În 15 iulie 1941, îi încetează delegația ca
prefect de Olt. Mutat la jud. Tutova [ M.O.,a. CIX,1941, nr.165, iul.15, pag. 4063-4064 ].
Colonelul Ioan C. Zănescu s-a născut în comuna Măceșu de Sus-Dolj, la 5
septembrie 1892.
A avut două fiice. Una dintre acestea a fost căsătorită cu lt. Victor Comșa.7
În 1940 , Lt. Col. Zănescu Ioan era comandantul Reg. 3 dorobanți Olt.
Din 23 ianuarie 1941 a îndeplinit funcția de prefect al județului Argeș, până pe 30
ianuarie același an. Iată cum a avut loc instalarea sa, ca prefect de Argeș:
,,În noaptea de 22-23 ianuarie 1941, cu trenul a sosit de la Slatina ( n.n. la
Pitești), domnul colonel Zănescu, comandantul Regimentului 3 dorobanți Olt cu un
batalion din Regimentul 3 Dorobanți și ostașii din două baterii din Regimentul 21
Artilerie purtând arme de infanterie.
Trupele s-au masat în grădina publică în fața palatului Prefecturii ( n.n. Argeș ),
la care s-a mai adăugat 600 elevi ai școlii militare de artilerie din Pitești.
În cabinetul Comandantului de legiune față de domnul colonel Marinescu,
comandantul pregătire premilitară și a lt. col. Gogulescu, domnul colonel Zănescu a luat
contact cu prefectul județului dl. Mihail Georgescu (legionar), arătându-i ordinul prin
care era numit prefect al județului Argeș, l-a somat să se predea.
Dl. prefect Georgescu a declarat că va preda cerând păsuire până la ora 10 ziua
ca să poată evacua prefectura de legionari.
Domnul colonel Zănescu i-a acordat termen până la ora 6,30 dimineața.
Legionarii s-au agitat și au refuzat să părăsească Prefectura. Pentru a nu se
produce vărsare de sânge , dl.colonel Zănescu a procedat la parlamentări, între timp au
sosit și ofițeri din armata germană, care au declarat d-lui colonel Zănescu că stau la
dispoțiția d-sale dacă va fi nevoie.
Din explicatiile date, legionarii au înțeles că orice împotrivire este zadarnică, au
părăsit Prefectura și s-au încolonat în parcul din fața Prefecturii unde se încolonase și
trupa prevăzută mai sus.
Domnul colonel a vorbit mulțimii arătând datoria tuturor față de țară în aceste
vremuri grele prin care trecem. Armata, cetățenii și din rândurile legionarilor au izbucnit
în urale manifestând pentru M.S.Regele, dl. general Antonescu,conducătorul statului,
fὕhrer-ul Hitler și ducele Mussolini.
Astfel s-a prevenit o vărsare de sânge. Armata în marș s-a îndreptat spre cazărmi,
iar legionarii după un marș pe străzile orașului s-au îndreptat spre casele lor în liniște.
Aproape de ora 12 s-a terminat solemnitatea predării Prefecturii în ziua de 23 ianuarie
1941, de la această oră luând conducerea domnul colonel Zănescu, comandantul
Regimentului 3 Olt.’’8
A îndeplinit funcția de prefect al județului Argeș, până la 28 ianuarie 1941, fiind
înlocuit de col. Cerchez Traian.
Pe 30 ianuarie 1941 este numit prefect al județului Olt.
7 Victor Comșa, ginerele col.Zănescu, s-a născut pe 13 ianuarie 1912, la Sibiu, unde a absolvit liceul
,,Gheorghe Lazăr’’. După absolvirea liceului a studiat la Mὕnchen ( Germania ), un an, la Școala Politehnică.În 1931 este admis la Școala Pregătitoare de Ofițeri de la Ineu, iar în 1933, ca sublocotenent, este repartizat la Batalionul 5 Vânători de Munte ,,Avram Iancu’’, din Abrud. La 1 noiembrie 1940 este mutat la cerere la Regimentul 1 Vânători Gardă Nr. 2 ,,Regina Elisabeta’’. La 23 septembrie 1941, locotenentul Comșa este grav rănit de o bucată de proiectil. Două zile mai târziu, la 25 septembrie 1941, se stinge din viață la spitalul de campanie din Saltz - Ucraina , ( Buletinul Arhivelor Militare Române . ,,Document ‘’, An. VI. nr. 2-3 ( 24-25 ), 2004 ).
8 Radu Aurel- Aspecte ale măsurilor legislative antisemite în orașul Pitești, în timpul celui de-al doilea
război mondial.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 18
,,MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
GENERAL ION ANTONESCU
Conducătorul Statului Român și Președintele Consiliului de Miniștri
Asupra raportului d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Afacerilor
Interne cu Nr.1.798 P. din 1941;
În baza dispozițiunilor decretelor-legi Nr.3.052 din 5 Septembrie și Nr. 3.072 din
7 septembrie 1940
Văzând dispozițiunile art.1 din decretul Nr.1.362 din 29 Martie 1938,
Am decretat și decretăm:
Art.I.-Următorii ofițeri superiori se deleagă a îndeplini funcțiunea de prefect de
județ:
-D-l col. Zănescu C. Ion, la județul Olt.
Art.II.-D-l ministru secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Interne este
însărcinat cu executarea acestui decret.
Dat în București la 30 ianuarie 1941.
Conducătorul Statului Român şi Președintele Consiliului de Miniștri
General Ion Antonescu
Ministrul afacerilor interne,
General de divizie D.I. Popescu.
Nr. 168”.9
Dintr-o revistă locală aflăm că: ,,Sâmbătă 22 februarie 1941, Sfatul Căminului
Cultural județean a fost convocat în localul Prefecturii sub președenția D-l Prefect
Colonel I.Zănescu, la ordinea zilei fiind reorganizarea Căminului Județean.
Cu această ocazie a fost ales Președinte activ D-l Prefect Colonel I. Zănescu, iar
în Sfatul Căminului a fost cooptat și D-l Mihail Ristea Președintele asociației.’’10
A îndeplinit funcția de prefect al județului Olt până pe 14 iulie 1941, fiind înlocuit
pe 16 iulie 1941 ( Ord. telegraf. 44 / VII 194111
. De la județul Olt este numit prefect al
județului Tutova.
Prin D.R. nr.1737, din 25 Septembrie 1944 ,,pe ziua de 30 Septembrie 1944,
încetează fucțiunea de prefect al județului Tutova.’’
,,MIHAI I,
Prin grația lui D-zeu și voință națională, Rege al României,
La toți de față și viitori, sănătate:
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la Departamentul Afacerilor
Interne cu Nr. 56.065 din 1944,
Văzând dispozițiunile decretului-lege Nr.447 / I.646 din 1 Septembrie 1944,
pentru completarea art. 4 din legea pentru desființarea Rezidențelor Regale și
reorganizarea prefecturilor de județe,
Văzând și dispozițiunile decretului lege Nr. 449 / I.663 din Septembrie 1944,
privind măsurile pentru desființarea administrațiilor provinciilor Basarabia și Bucovina,
Am decretat și decretăm:
Art.I.Pe ziua de 30 Septembrie 1944 încetează funcțiunea următorilor prefecți de
județe din Basarabia, Bucovina și Moldova.
9 Monitorul Oficial, Partea I-a, Anul CIX-Nr. 30, 5 fefbuarie 1941, pag. 538-539.
10 Școala noastră , anul IX, ian. și febr. 1941, Slatina, nr.1 și 2, pag. 31.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 19
-D-lui col. Zănescu C. Ion, dela
județul Tutova.
-D-lui Rășcanu Constantin dela
județul Vaslui.
Art.II. Ministrul Nostru secretar de
Stat la Departamentul Afacerilor Interne
este însărcinat cu executarea acestui decret.
Dat în București la 25 Septembrie
1944.
Mihai. Ministrul afacerilor interne
General de corp de armată,
Aurel Aldea.’’
Nr. 1737” 12
În 1950 a fost condamnat la 12 ani
închisoare pentru ,,crimă contra umanității,
legionar șef și prefect al județului Tutova.’’
-Data începerii pedepsei -1950,VII
26.
-Data expirării pedepsei-1962, VII 25.
Pedeapsa i-a fost redusă la 1/2, ieșind definitiv din închisoare în 1956, VII, 23. A
făcut închisoare la Aiud ( transf. la 22.IV.1955 ), Craiova ( 14.XII.1954 ), Poarta Albă
(15.I.1955 ), Gherla ( 07.08.1955 ).
PETRESCU, GHEORGHE C. 1.1941, iulie 14 – 1942, august 20,
prefect de Olt.
Col. Numit prin D.2045 din 1941, iul.
14 în locul col. Ion C.Zănescu, mutat la jud.
Tutova [ M.O. anul CIX, 1941, nr. 165, iulie
15, pag. 4063 – 4064; M.I., 1934, dos. 2, pag.
46 v ].
2. 1942, septembrie 1 – 1943, mai
1, prefect de Olt.
Col. ( r. ). Numit prin D. 2439 din
1942, august 20 [ M.O., anul CX, 1942, nr. 197,
pag. 7062 ].-Înaintat inspector gen.
aaministrativ în 1943, mai 1.
Colonelul Petrescu Gheorghe s-a
născut pe 5 februarie 1891, în Târgu Jiu.
Fiul lui Constantin și Profira. Școala
militară de infanterie București, general.
12
Monitorul Oficial al României, Partea I-a, Anul CXII-Nr.224 / 28 Septemvrie 1944.
Fişa matricolă penală a lui Ion C.
Zănescu
Fişa matricolă penală a lui Gheorghe
C. Petrescu
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 20
Politică în trecut- PS.D.I. Căsătorit cu Hușovski Elisabeta.13
Pe 16.10.1935 este avansat colonel, iar la 08.11.1943 în gradul de general de
brigadă, în rezervă.
În 14 iulie 1941, prin decretul 2045, este numit prefect, în locul col. Ion C.
Zănescu, la județul Olt:
,,MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Noi, GENERAL ION ANTONESCU
Conducătorul Statului Român și Președintele Consiliului de Miniștri
În baza dispozițiunilor decretelor-legi Nr.3.052 din 5 Septemvrie și 3.072 din 7
Septemvrie 1940 și a delegațiunii dată prin decretele Nr.1799 din 21 Iunie 1941 și
Nr.1.916 din 29 Iunie 1941, d-lui Mihai Antonescu, vicepreședinte și Președinte ad-
interim al Consiliului de Miniștri;
Noi, Mihai A. Antonescu,
vicepreședinte și Președinte ad-interim al
Consiliului, în baza delegațiunii dată prin
decretele Nr. 1.799 din 21 Iunie 1941 și 1916
din 29 Iunie 1941;
Asupra raportului d-lui ministru
secretar de Stat la Departamentul Afacerilor
Interne cu Nr. 7.216 P din 1941,
Am decretat și decretăm:
Art.I.-D-l colonel Petrescu Gheorghe
se deleagă a îndeplini funcțiunea de prefect al
județului Olt, în locul d-lui col. Zănescu C.
Ion, a cărui delegațiune încetează.
Art.II. D-l ministru secretar de Stat la
Departamentul Afacerilor Interne este
însărcinat cu executarea acestui Decret.
Dat în București la 14 Iulie 1941.
Vicepreședinte și Președinte ad-
interim al Consiliului de Miniștri,
Mihai A . Antonescu
Ministrul Afacerilor Interne
General de Divizie D.I.Popescu’’
Nr.2045”.14
Colonelul Petrescu Gheorghe a sprijinit apariția volumului ,,Glosar din judeţul
Olt’’, al lui Mircea Tomescu. În prefața lucrării autorul afirmă aceasta. În timpul
mandatului său s-a elaborat şi Monografia judeţului Olt.
Pe 1 septembrie 1942 este numit din nou prefect delegat al județului Olt, după ce
pe 31 august 1942 a fost trecut în poziție de rezervă:
,,MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ANTONESCU MAREȘAL AL ROMÂNIEI și CONDUCĂTORUL STATULUI
Asupra raportului d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Afacerilor
Interne cu Nr.9.107 P din 1842;
13
Fișa matricolă penală. 14
Monitorul Oficial al României, Anul CIX-Nr.165, 15 Iulie 1941, pag. 4063-4064.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 21
Având în vedere că prin decretul Nr. 2276
din 1 August 1942, coloneii Goțescu Dumitru,
delegat prefect al județului Covurlui și Petrescu
Gheorghe, delegat prefect al județului Olt, au fost
trecuți în poziție de rezervă pe ziua de 31 August
1942;
În baza dispozițiunilor decretelor-legi Nr.
3.052 din 5 Septemvrie și Nr.3.072 din 7
Septemvrie 1940,
Am decretat și decretăm:
Art.I.D-nii colonel în rezervă Goțescu
Dumitru, prefect delegat al județului Covurlui și
col.în rezervă Petrescu Gheorghe, prefect delegat
al județului Olt, se numesc, pe ziua de 1
Septembrie 1942, în funcțiunea de prefect fără
gradație, grupa A 23, tipul 18, la aceleași județe.
Art. II.D-l ministru secretar de Stat la
Departamentul Afacerilor Interne este însărcinat
cu executarea acestui decret.
Dat în București, la 20 August 1942.
ANTONESCU
Mareșal al României și
Conducătorul Statului
Ministrul
afacerilor interne,
General de
Corp de Armată,
D.I.Popescu
Nr. 2439”.15
Pe 1 mai 1943 este
înaintat inspector general
administrativ, prin decretul
982, din 9 aprilie 1943.
În 1952 a fost
arestat și condamnat la 60
de luni închisoare cu
începere de la 15. VIII
până la 15.VIII. 1957.
Motivul- membru în
conducerea P.S.D.I.
La data arestării
avea domiciliu în com. Ocna Șugatag, raionul Sighet, regiunea Baia Mare. A ieșit definitiv
la 15.XI.1952.
A decedat pe data de 21 martie 1966.
15
Monitorul Oficial al României, Anul CX-Nr.197 P.I-a, pag.7062, din 25 August 1942.
Col. Gh. Petrescu, prefectul judeţului Olt împreună cu
pretorii şi funcţionarii administrativi din judeţ (fotografie
apărută în Gazeta Oltului din mai 1942)
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 22
Din viaţa culturală a Caracalului de altădată (1971-1975)
Ion D. Tîlvănoiu
În fondul personal Pătru Crăciun păstrat la S.J.A.N. Olt se păstrează şi două
condici cu activitatea Asociaţiei Culturale ,,Marius Bunescu” din Caracal. Primul caiet
acoperă perioada 1971-1975 (190 pagini) iar cel de-al doilea anii 1976-1982 (89 pagini).
Prin cercetarea acestor documente întocmite cu atenţie de Pătru Crăciun, putem
reconstitui viaţa culturală a oraşului Caracal din acea perioadă. Reţin atenţia activităţile la
care erau invitaţi oameni de cultură locali, lansările de carte şi expoziţiile, grija faţă de
educaţia tineretului.
La 18 august 1971 s-a constituit Asociaţia Culturală Marius Bunescu din Caracal.
Adunarea generală de constituire a avut loc la Teatrul Naţional la ora 17.00 şi au
participat scriitori, artişti, oameni de cultură, fii ai oraşului Caracal. S-a ales consiliul de
conducere16
şi s-a aprobat un plan de muncă. Scopul asociaţiei era ,,de a contribui la
ridicarea nivelului de cultură al maselor populare şi de a întreprinde cerectări ştiinţifice
în domeniul: etnografic, folcloric, social, istoric şi artistic.”
La 9 septembrie 1971, membrii asociaţiei decid să editeze un ghid al oraşului
Caracal. Proiectul înaintat de Pătru Crăciun este îmbunătăţit prin câteva propuneri ale
profesorilor Dumitru Botar şi Dan Dumitrescu. S-a stabilit ca ghidul să conţină în circa 60
de pagini IX capitole, s-au stabilit responsabilii pentru fiecare şi s-a hotărât ca fiecare
responsabil să predea materialul până la 15 octombrie. La 4 decembrie lucrarea era
întocmită, avea 10 capitole la care contribuiseră şi Mişu Slătculescu, M. Neagu şi D.
Botar17
.
La 10 octombrie 1971 a avut loc o întâlnire cu scriitorul Nicolae Paul-Mihail la
casa de cultură a oraşului. Scriitorul a lansat aici romanul pentru copii ,,Demascarea lui
Turnesol”. Autorul a vorbit despre carte, despre scenariul ,,Urmărirea” (scris în
colaborare cu Eugen Barbu), ale cărui personaje sunt adolescenţi. Scriitorul s-a fotografiat
alături de elevii participanţi. S-au trimis către ziarele ,,România Liberă” şi ,,Oltul”
informări asupra activităţii. În zilele de 10-11 octombrie, Nicolae Paul Mihail însoţit de
scriitorul Radu Theodoru (găzduit de profesorul Marin Tănase) s-au documentat relativ la
legăturile lui Mihai Viteazul cu Caracalul. S-a vizitat Muzeul, Casa Iancu Jianu, Biserica
Domnească, au luat cunoştinţă de relatarea lui Paul de Alep asupra curţii domneşti din
Caracal şi despre domeniul funciar deţinut de voievod în Romanaţi.
16
Preşedinte a fost ales profesorul Pătru Crăciun, vice-preşedinte prof. Marin Neagu, secretar Mişu Slătculescu, contabil Neagoe Elizeu iar între membrii fondatori menţionăm pe Dumitru Botar, Neagoe Constantin, Eleonora Vasîlca, Dan Dumitrescu, Grijiţă Gheorghe, Vlad Gheorghe, Dumitru Nicolcioiu, Traian Marinescu, Gheorghe Costache, Ilie Mărculescu, Remus Scarlat, Paul Barbu, Dumitru Zâmbrea, Şerban Chiosan (elev), Jula Magdalena, Maria Andronache, Eleonora Vasilca, Gabriela Vancu. Mulţi oameni de cultură legaţi prin origini de Caracal au sprijinit inclusiv financiar încă de la înfiinţare Asociaţia: Nicolae Paul-Mihail , scriitor, (Sinaia), Nellu Cristescu, poet (Craiova), N. Gh. Dumitrescu-Bistriţa (Mehedinţi), Hortensia Popescu, pictor (Bucureşti), Vasile Maciu, istoric (Bucureşti), Mihail Drumeş,scriitor (Bucureşti), Sorin Chirimbu, pictor (Bucureşti), Magdalena Bunescu, Udrea Bunescu, Radu Niţu, scriitor (Braşov), Virgil Carianopol, poet (Bucureşti), Gh. Teodorescu-Romanaţi, pictor (Bucureşti), Pătru Florea Căruntu, publicist (Bucureşti), Teodor Scarlat, poet (Bucureşti), Ion Potopin, poet (Bucureşti), Irina Puşchilă, scriitoare (Bucureşti), Stan Udrea, medic (Timişul de Sus), Pan Vizirescu, scriitor (Slatina) ş.a. Foarte atent la detalii, Pătru Crăciun notează pe o filă adresele exacte ale tuturor membrilor asociaţiei din ţară.
17 Ziarul Oltul din 7 septembrie 1972 prezintă acest ghid de curând apărut în articolul lui C. T. Diaconu
intitulat ,,Sub auspiciile Asociaţiei Culturale Marius Bunescu, o meritorie iniţiativă: Ghidul oraşului Caracal”
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 23
Un alt eveniment cultural deosebit a avut loc la 17 octombrie 1971 când a fost
vernisată expoziţia pictorului Gh. Teodorescu-Romanaţi la casa de cultură. Au fost expuse
47 de tablouri, au fost prezenţi oameni de cultură din oraş, din Craiova (Nellu Cristescu) şi
Slatina. Pictorul (avea atunci 81 de ani) era născut la Caracal la 7 februarie 1891 iar Pătru
Crăciun arată în cuvântul său că avusese 31 de expoziţii personale până atunci, prima la
Craiova în 1921. În 1931, după expoziţia de la sala Universul, Nicolae Iorga îi cumpără 40
de tablouri reprezentând monumente istorice şi case ţărăneşti. A fost, alături de Marius
Bunescu- principalul donator la constituirea Pinacotecii Marius Bunescu de la Liceul
Ioniţă Asan. Pictorul, luând cuvântul, a vorbit despre anii copilăriei, despre faptul că are
părinţii înmormântaţi la Caracal, despre expoziţia de la Caracal din 1926 la care prefectul
de atunci a refuzat să participe18
. A luat cuvântul şi Pan M. Vizirescu de la Slatina care
remarca ,,tablourile înfăţişând o pictură realistă, plină de viaţă, inspirate din mediul
rustic”.
La 28 noiembrie s-a vernisat expoziţia pictorului Sorin Chirimbu, expoziţie care a
rămas în oraş până la 12 decembrie. Au fost expuse 41 de lucrări inspirate din creaţia
poeţilor Virgil Carianopol, Octavian Paler şi Ion Potopin. Pătru Crăciun în cuvântul său a
remarcat că pictorul este cel de-al şaselea absolvent al Liceului Ioniţă Asan care a urmat
arta plastică, a avut lucrări expuse la Geneva. A mai expus la Caracal în 1968 într-o
expoziţie de grup alături de Popa Jean Tudor, şi Teodor Catană dar aceasta era prima sa
expoziţie personală. În ziarul Oltul a apărut o cronică la 5 decembrie semnată de Eugen
Stănescu19
.
Au fost invitaţi la Caracal şi scriitori precum Geo Bogza sau Victor Eftimiu, dar
aceştia nu au răspuns invitaţiei.
18
În ziarul local Oltul din 24 octombrie 1971, Eugen Stănescu scrie despre eveniment sub titlul ,,Pe marginea unor expoziţii. La Caracal- G. Teodorescu-Romanaţi”. Autorul aminteşte că au mai luat cuvântul la vernisaj şi prof. Vasile Dobru (directorul casei judeţene a creaţiei populare) şi Maria Nedeescu, secretar al comitetului orăşenesc de partid. Mai afirmă că Teodorescu Romanaţi l-a îndrumat pe Ion Ţuculescu, a lucrat peste 1500 de tablouri organizând 30 de expoziţii personale şi conchide: ,,Neobosit călător, avid de pitoresc, cunoscător adânc al artei populare i al monumentelor istorice, pictorul Teodorescu-Romanaţi îşi transformă expoziţia într-o autentică lecţie de istorie ilustrată şi de patriotism, dându-i în acelaşi timp şi o meritorie valoare etnografică şi documentară: interioare pline de intimitate şi căldură, cu scoarţe, blidare şi vetre ospitaliere din Ţara Moţilor şi Făgăraş, din nosdul Moldovei sau Oltenia subcarpatică, peisaje rustice, de sat, din Răşinari, Poiana Sibiului şi Vâlcea; colţuri de ţară, ca acelea populate cu copii din Densuş, cărora pictorul le-a împrumutat, cu artă, toată nobleţea personalităţii sale. Iată pentru ce am dori ca în curând această expoziţie să poată fi admirată şi de publicul din celelalte oraşe ale judeţului”.
19 Sub titlul ,,Cuvinte şi culoare”, Eugen Stănescu notează: ,,Sorin Chirimbu, tânărul pictor a cărui
expoziţie este găzduită zilele acestea la Caracal sub auspiciile Asociaţiei culturale ,,Marius Bunescu”, explorează prin tematică şi tehnica tablourilor sale, zone mai puţin abordate. Fiecare pânză este o replică plastică a unui univers poetic aparte, conturat de versurile câte unui poet. Astfel, întreaga expoziţie, într-o cromatică dominată de cel mai celest albastru, pare materializarea universului liric al lui Octavian Paler în primul rând, poetul laconic, a cărui mare putere de sinteză nu este depăşită decât de forţa magică de sugestie a versului său.[...] Două treimi din expoziţie sunt dedicate poeţilor de origine caracaleană- Ion Potopin şi Virgil Carianopol. Lucrări, pasteluri inspirate din poezia de largă respiraţie patriotică a acestora: ,,Zamolxe înlăcrimat”, ,,Toamne în hlamide purpurii”, ,,Arbore sfârşit”, ,,Remember”, ,,Lebăda neagră”, ,,Aş vrea să cânt” (Ion Potopin); ,,Oală de lut”, ,,Ştergar românesc”, ,,Cântec de dragoste” etc (Virgil Carianopol). Artistul devenit aici mai teluric, mai al pământului, îi ilustrează spiritualitatea apelând la aceleaşi simboluri, opere de artă populară sau privelişti tipizate de tradiţie- îndătinatul ştergar de nuntă, ulciorul-idol, pasărea-simbol sau peisajul ozonificat, alpin, al originilor de neam... Pictorul Sorin Chirimbu este foarte tânăr dar se pare că şi-a găsit drumul său, care îl singularizează. Una din expoziţiile sale anterioare din Bucureşti s-a bucurat de aprecierile favorabile ale criticului Petru Comarnescu iar în 1969 i s-a acordat o medalie la Geneva. Proxima expoziţie, al cărei vernisaj va avea loc în sala Dalles, şi care-l preocupă în mod deosebit, va cuprinde o tematică similară şi va ilustra poezia lui Marin Sorescu” (Oltul din 5 decembrie 1971). Ziarul Oltul nota la 4 decembrie 1971 că Amza Pellea a fost prezent la Teatrul Naţional din Caracal în calitate de cupletist şi cântăreţ în cadrul spectacolului ,,Stele cu... şi fără nume”, alături de Luki Marinescu;
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 24
O altă direcţie de acţiune a constituit-o vizitarea unor localităţi din Romanaţi
(Stoeneşti, Tia Mare, Fălcoiu) în scopul strângerii de material folcloric şi etnografic.
În cursul lunilor februarie-mai 1972 au avut loc mai multe conferinţe ale
asociaţiei în şcolile din oraş; elevilor li s-a vorbit despre monumentele istorice şi de
patrimoniu din Caracal, despre Constantin Brâncuşi, Iancu Jianu, oameni de seamă născuţi
în Caracal (M. Lapaty şi Vasile Maciu), trecutul muzeistic al Caracalului, bibliotecile
publice şi tipografiile din Caracal, copilăria lui Marius Bunescu şi Vasile Maciu.
Pătru Crăciun notează că la 15 aprilie a citit la staţia locală de radioficare
conferinţa ,,Folcloristul Marin Georgescu din Celaru”20
iar la 27 aprilie a vorbit la teatru
despre ,,Trăsăturile specifice ale artei populare româneşti”. Se intenţiona şi editarea unui
,,Dicţionar de toponime al zonei Caracal” în care scop se făceau cercetări pe teren. În
timpul acestor călătorii se făceau fotografii care s-au păstrat.
La 22 mai 1972 s-a organizat la casa de cultură o expoziţie intitulată ,,Florile în
colecţiile de stat şi particulare din Caracal”. Au fost aduse lucrări de la muzeu (6), de la
pinacotecă (8) şi din colecţia personală Pătru Crăciun (12), lucrări semnate de Ion
Musceleanu, Teodorescu-Romanaţi, Doru Ionescu. Marius Bunescu, Sorin Chirimbu,
Const. Stahi, Schweitzer-Cumpăna, Hortensia Popescu, Const. V. Ionescu, Popa Jean
Tudor.
În cursul lunii august 1972 au devenit membri ai asociaţiei: Marin Georgescu-
Celar 21
(pensionar), Zenobia M. Georgescu-Celar, Toma Stănescu (învăţător Celar),
Nicolae Teodorescu (învăţător Muşăteşti), Emil Gavriliu (Breasta Dolj)22
, Const. V.
Ionescu (Tg. Jiu), Nicolae Gh. Teodorescu (învăţător Muşateşti), Valeriu Streinu
(Bucureşti), Puiu Stoiculescu (Bucureşti), Sergiu Zâmbrea (Bucureşti), Alfred Heinrich
(prof. univ. Timişoara), Smaranda Chehata23
, Alice Dobrovici (medic pensionar), Traian
Georgescu (medic Breaza), Gheorghe Neagu (prof. pensionar Bucureşti), Petre
Otincelescu (pensionar Corabia), Emil Baloga (medic Braşov), Mihai Truică (învăţător
pensionar), Ecaterina Chintescu (Bucureşti), Matei Chintescu (inginer Bucureşti), Mihail
În ziarul Oltul din 10 septembrie 1972 a apărut o interesantă anchetă intitulată ,,O
colaborare rodnică ce potenţează dimensiunile vieţii spirituale a oraşului” în care Mişu
Slătculescu, Sorin Chirimbu, Dumitru Nicolcioiu, Pătru Crăciun şi Marin Neagu fac o
trecere în revistă a principalelor activităţi ale Asociaţiei la un an de la înfiinţarea sa.
În sala de conferinţe a casei de cultură a avut loc la 24 septembrie 1972
sărbătorirea poetului Nellu Cristescu, fiu al oraşului Caracal. Poetul a venit de la Craiova,
unde trăia de două decenii, însoţit de Emil Gavriliu şi publicistul M. Marinescu Anghel. A
luat cuvântul avocatul Remus Scarlat24
care a vorbit despre condiţiile în care a lucrat la
20
Manuscrisul acesteia s-a păstrat. 21
Conducător al celei mai longevive reviste locale de cultură, Zorile Romanaţilor (1927-1945); 22
Emil Gavriliu, alături de Nellu Cristescu, a făcut să apară la Caracal revista Prietenia Literară în 1938 şi 1941. În fondul personal Pătru Crăciun de la S.J.A.N. Olt se păstrează 9 scrisori ale lui Emil Gavriliu din Breasta, Dolj, către profesorul caracalean din perioada 1972-1976, în care vorbeşte şi despre apariţia Prieteniei Literare, despre necesitatea tipăririi unui volum de versuri de Nellu Cristescu. Un frate al lui Emil Gavriliu i-a ars întreaga arhivă pe care o păstra într-o ladă în podul casei părinteşti din Caracal, str. Fr. Engels, nr. 28. S-au pierdut astfel scrisori de la: Ionel Teodoreanu, Anişoara Odeanu, Miron Radu Parschivescu, Nicolae Stoian, Gica Iuteş, Verona Brateş, Virgil Treboniu, Ştefan Baciu, Petre A. Butucea, Mircea Streinu.
23 Sora scriitorului Cezar Petrescu care a vizitat Caracalul şi a avut o bogată corespondenţă cu Pătru
Crăciun (vezi Memoria Oltului şi Romanaţilor, nr. 77-81/2018). 24
Avocatul Remus Scarlat a condus la Caracal gazeta Vremea noastră (aprilie 1937-februarie 1938) şi împreună cu Ştefan Mardaloescu Făclia, gazeta Căminului Cultural din judeţul Romanaţi (octombrie 1938-septembrie 1946)
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 25
Caracal Nellu Cristescu, cum a tipărit revistele şi volumele de poezii. Au mai vorbit:
profesorul Petre Vlad, Emil Gavriliu25
, Iliescu26
, Marinescu Anghel.
În zilele de 7-8 octombrie 1972 s-au desfăşurat Zilele Culturii Caracalene27
. În
prima zi a avut loc la ora 12.00 vernisajul expoziţiei de pictură ,,Pictori de pe meleagurile
Caracalului”. La ora 13.00, în foaierul teatrului a avut loc expoziţia ,,Cărţi rare în
bibliotecile oraşului Caracal”. Au fost de faţă, veniţi de la Bucureşti: Virgil Carianopol,
Ion Potopin, Teodor Scarlat, Traian Lalescu, Mircea Stănculescu- primii doi împreună cu
soţiile. Din Slatina a participat Pan M. Vizirescu. La ora 17, la Casa Armatei a avut loc un
recital de poezie, sala fiind plină cu tineri. Au recitat din creaţiile lor: Virgil Dumitrescu,
Ion D. Neaţu, Ion Precupeţu, Ion Zbârcot, N. Rogobete, D. Nicolcioiu- toţi de la cenaclul
,,Haralamb G. Lecca” din Caracal. Au urmat: Virgil Carianopol, Ion Potopin, T. Scarlat,
Traian Lalescu, Mircea Stănculescu, Irena Puşchilă şi Pan Vizirescu. În încheiere, Pătru
Crăciun a prezentat volumul Discobolul, de Ion Potopin.
În cea de-a doua zi a manifestărilor a avut loc o sesiune de comunicări la Teatrul
Naţional care a început la ora 9.00. Au citit: Ion Potopin28
, Nicolae Mihail29
, învăţătorul
Nicolae Gh. Teodorescu30
, Crăciun Pătru31
. Pan M. Vizirescu a prezentat o recenzie a
cărţii lui Ion Potopin, apărute recent, Discobolul. În cea de-a treia zi a manifestărilor- după
cum aflăm din ziarul Oltul din 8 octombrie 1972- o trupă a teatrului din Bârlad a jucat
piesa Bădăranii.
Dintre manifestările
culturale ale anului 1973,
reţinem conferinţa profesorului
Valeriu Streinu intitulată
,,Tineretul şi contempo-
raneitatea” care a avut loc la 1
februarie 1973 la Casa de
Cultură din Caracal.
La 25 februarie 1973,
cu ocazia centenarului naşterii
poetului Haralamb G. Lecca,
Asociaţia, Casa de Cultură şi
Cenaclul literar ,,H.G. Lecca”
25
Cu ,,un material valoros pentru cunoaşterea vieţii poetului şi a atmosferei literare din Caracalul anilor 1937-1945”. A evocat şi momente hazlii din activitatea grupului redacţional al revistei Prietenia literară.
26 Coleg de liceu al sărbătoritului, îl descrie pe Cristescu drept o fire meditativă, cu înclinaţie spre
visare încă de pe băncile şcolii 27
Pătru Crăciun oferă detalii despre principalele momente ale manifestărilor într-un interviu apărut în ziarul Oltul din 29 septembrie 1972. Între cărţile rare expuse aminteşte despre ,,Noul testament” tipărit în greceşte la Basel în 1538 şi câteva numere ale revistei Magazin istoric pentru Dacia. Folcloristul Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa a prezentat comunicarea ,,Folclor din zona Caracal în paginile revistei Izvoraşul (1920-1940)”; din articolul ,,Zilele culturii Caracalene” apărut în ziarul Oltul din 7 octombrie 1972 aflăm că a fost prezent şi compozitorul Radu Şerban cu spectacolul concert ,,Prieten drag” iar ansamblul de cântece şi dansuri al Casei de Cultură din Pucioasa a susţinut un spectacol folcloric.
28 Comunicarea ,,Valori literare în manuscrisele inedite ale Doinei Bucur”; (Doina Bucur a fost prietena
Aidei Vrioni şi a colaborat la Revista Scriitoarelor şi scriitorilor Români condusă de aceasta. Aida Vrioni a vizitat-o la Caracal în 1934 iar la Arhivele Naţionale din Bucureşti, fond Aida Vrioni, dosar 49/1934 se păstrează un fragment de jurnal în care Aida Vrioni descrie sejurul său la Caracal, fiind găzduită de familia Doinei Bucur).
29 ,,Reflectarea locurilor natale în creaţia literară a scriitorului”;
30 ,,Publicaţiile din Muşateşti-Argeş- forum de cultură şi tribună de luptă ale intelectualităţii din fostul
judeţ Romanaţi”; 31
,,Documentele literare de la Grozăveşti”; profesorul a cercetat prin anii ’50 podul conacului în care a locuit N. M. Condiescu, fost preşedinte al S.S.R. descoperind scrisori şi cărţi vechi
Ziarul Oltul din 7 sept. 1972 prezentând Ghidul
oraşului Caracal
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 26
au organizat un simpozion cuprinzând comunicări ştiinţifice, lecturi din opera poetului şi
din creaţia poeţilor locali Ion Precupeţu şi Ion D. Neaţu. Peste două zile, la 27 februarie a
avut loc o evocare la monumentul poetului despre care Pătru Crăciun notează: ,,A nins o zi
şi o noapte şi zăpada de o jumătate de metru acoperă parcul. Înaintăm cu greu prin
nămeţi patru profesori (Angela Neagoe, Constantin Dumitrescu, V. Rădulescu, El. Nenu),
directorul bibliotecii orăşeneşti, Const. Neagoe, 100 de elevi din clasele V-VIII de la
şcoala nr. 2 şi eu. Ajungem la monumentul lui Haralamb G. Lecca din parc, cu zăpada
până la genunchi. Este cald şi nu bate nici o pală de vânt. Peisaj minunat, şi în mijlocul
lui ne vom desfăşura programul ingenios de evocare a scriitorului, de la a cărui naştere
se împlinesc, la 23. II. ’73, 100 de ani”. Cu elevii aşezaţi în careu, Pătru Crăciun vorbeşte
despre viaţa şi opera lui Lecca, scoţând în evidenţă temele mari ale scrierilor sale: în
poezie- tema disperării şi a groazei, în teatru- critica moravurilor, a alcătuirii nedrepte a
societăţii. Menţionează ce au făcut caracalenii pentru memoria poetului: edificarea
monumentului în 1928, înfiinţarea Societăţii Culturale ,,H. G. Lecca” în 1944, editarea
revistei ,,Haralamb G. Lecca” în 1945, înfiinţarea cenaclului literar ,,H. G. Lecca” în
1955, pe lângă Casa de Cultură. Apoi elevii au recitat din creaţia poetului, pe treptele
monumentului, iar profesorul Const. Dumitrescu a fotografiat manifestarea.
În cadrul aceleiaşi serii de manifestări, la 1 martie 1973 Pătru Crăciun este invitat
la Şcoala nr. 1 din Caracal, la clasa profesoarei Floriţă Elisabeta, fosta sa elevă, spre a
susţine o conferinţă. A vorbit despre actele de eroism ale lui George Lecca în războiul de
la 1877, despre dramaturgia lui Lecca.
Poetul Virgil Carianopol este prezent din nou la Caracal cu ocazia lansării
volumului ,,Scriitori care au devenit amintiri”, la 12 aprilie 1973, la librăria nr. 1 din oraş.
În cuvântul său, Pătru Crăciun a remarcat căldura cu care autorul a scris despre Iorga,
Artur Enăşescu, Goga. Virgil Carianopol a acordat apoi autografe pe circa 40 exemplare
vândute32
.
La 17 mai 1973, a avut loc un simpozion intitulat ,,125 de ani de la revoluţia de la
1848”. Manifestările au avut loc la teatrul naţional. Au vorbit: Pan M. Vizirescu, Paul
Rezeanu33
- directorul Muzeului de Artă din Craiova, Pătru Crăciun.
În prezenţa a peste 200 de elevi de clasele V-VIII, a avut loc la 20 mai 1973 o
întâlnire cu scriitorul Nicolae Paul-Mihail la Teatrul Naţional. S-au pus întrebări
scriitorului şi s-au făcut fotografii.
Printre alte preocupări de istorie literară, notăm şi cercetarea făcută de Pătru
Crăciun la 4 octombrie 1973 în cartierul Bold din Caracal. Cu acest prilej a făcut o schiţă a
bordeiului în care a trăit Petre Joja, tatăl lui Dimitrie Petrescu şi bunicul lui Cezar Petrescu
după descrierea învăţătorului Mihai Truică. Bordeiul a fost demolat în 1913.
La 26 noiembrie 1973, Pătru Crăciun era la Breaza, fiind invitat de profesorul
Petre Stroe34
care sărbătorea 30 de ani de activitate culturală.
Între 1-9 decembrie 1973 s-au desfăşurat Zilele Culturii Caracalene. La Teatrul
Naţional s-au expus cărţi cu autografe de la scriitori locali iar Pătru Crăciun35
şi Dumitru
Botar36
au susţinut comunicări. S-a jucat piesa ,,Interesul general”. A doua zi a fost
32
Despre ambele manifestări găsim detalii în ziarul Oltul din 12 aprilie 1973 unde Ilie Corcoveanu semnează articolul ,,La Caracal. O frumoasă iniţiativă culturală”. O cronică a volumului ,,Scriitori care au devenit amintiri” de Virgil Carianopol, a apărut în ziarul Oltul din 22 aprilie 1973, semnată de Octav Pârvulescu.
33 Cu o comunicare despre ,,Poziţia artiştilor plastici faţă de revoluţia de la 1848”, cu accent pe
activitatea pictorilor: Ioan Negulici, Barbu Iscovescu, C.D. Rosenthal- lupta, sacrificiile şi moartea lor tragică. 34
Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 80/2018 35
comunicarea ,,Un secol de activitate teatrală în Caracal” 36
Comunicarea ,,Doi mari actori originari din Caracal”.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 27
închinată lui Nicolae Paul Mihail iar pe 7 decembrie a vorbit publicului caracalean
Smaranda Chehata, sora scriitorului Cezar Petrescu.
La iniţiativa Asociaţiei Culturale ,,Marius Bunescu” din Caracal în colaborare cu
Muzeul Memorial Cezar Petrescu, s-a desfăşurat la Buşteni la 10 martie 1974 un
simpozion dedicat scriitorului. Au susţinut comunicări Pătru Crăciun37
şi Constantin
Neagoe.
La 15 martie 1974, poetul Nellu Cristescu a participat la o întâlnire cu elevii
cercului de creaţie literară ai şcolii generale nr. 5 din Caracal, cerc condus de profesoara
Stan Elvira. S-au recitat versuri din creaţia poetului şi încercări ale elevilor.
Peste 5 zile, la 20 martie 1974 s-a înfiinţat ,,Cercul de bibliofilie şi Ex. Libris” în
scopul păstrării şi cunoaşterii valorii cărţilor rare şi a dezvoltării pasiunii pentru lectură. La
4 mai s-a organizat o expoziţie de Ex Libris la casa de cultură cu 82 de lucrări, acţiune la
care au contribuit Pătru Crăciun şi Ilie Mărculescu. Asociaţia s-a îngrijit şi de realizarea
unei plăci memoriale în amintirea haiducului Iancu Jianu, placă ce a fost aţezată la
mormântul Dobrunenilor din cimitirul oraşului la 12 mai 1974.
La 26 octombrie 1974 a fost organizat un simpozion omagial dedicat centenarului
naşterii profesorului Ilie Constantinescu. Au fost prezenţi foşti elevi: dr. Haralambie
Teodoru (Medgidia), prof. univ. Vasile Maciu (Bucureşti), dr. V. Stoica (Tg. Jiu), Mihail
Popescu (Bucureşti), poeţii Ion Potopin şi Virgil Carianopol (Bucureşti). Au mai luat
cuvântul Ilie Mărculescu şi Petre Vlad; a fost prezent şi un nepot al colecţionarului-
Costică Pătru din Piteşti. La 26 noiembrie, Pătru Crăciun vorbea elevilor de la Şcoala nr. 5
despre ,,Doi epigramişti născuţi în Caracal: Tudor Măinescu şi Nellu Cristescu”.
O manifestare în care s-a vorbit despre ,,Artiştii din familia Storck38
” a avut loc la
Casa de Cultură la 15 mai 1975. S-au prezentat diferite materiale şi fotografii. A participat
luând cuvântul şi arhitect Gabriela Storck, fiica sculptorilor Fr. şi a Ceciliei Cuţescu-
Storck. La 18 iulie 1975, Pătru Crăciun a fost prezent la expoziţia retrospectivă ,,Arta
pictorului Gh. Teodorescu-Romanaţi”, organizată la Ateneul Român, unde a vorbit despre
arta pictorului. Au participat aproximativ 80 de persoane între care, din partea Uniunii
Artiştilor Plastici- criticul de artă Mircea Deac.
La 23 octombrie 1975 la librăria nr. 1 din Caracal a avut loc o întâlnire cu
scriitorul Nicolae Paul Mihail. Acesta îşi lansa volumul ,,Damen-Vals”, recent apărut. Au
participat elevi şi profesori, au luat cuvântul Pătru Crăciun şi Dumitru Nicolcioiu şi
autorul a dat autografe. Din cele 80 de cărţi din librărie s-au vândut 76.
Despre activitatea Asociaţiei Culturale ,,Marius Bunescu” din Caracal a scris o
scurtă dare de seamă revista Flacăra din 15 martie 1975, făcând un bilanţ al celor 5 ani de
existenţă.
37
,,Legăturile lui Cezar Petrescu cu oraşul Caracal” (vezi Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 77/2018); 38
În preocupările lui Pătru Crăciun s-au aflat şi monumentele de artă ale Caracalului. Profesorul a scris despre bustul Nicoliţei Oroveanu din cimitirul oraşului (azi la biserica din Văleni-Brâncoveni), opera lui Carol Storck, executată în 1915. Este un bust din marmură albă şi s-a aflat iniţial alături de bustul lui Teodor Oroveanu (opera lui Ion Georgescu, 1890) sub baldachinul cu coloane prevăzute cu ornamente florale terminate cu capiteluri în stil corintic, de la cavoul Orovenilor, pe a treia alee în stânga. De asemenea, tot în cimitirul oraşului, Pătru Crăciun remarca bustul din marmură albă al lui Ştefan Caracaş, pe prima alee din stânga, opera lui Carol Stork, executată în 1910. Bustul lui Mihai Bibian (azi în parcul oraşului), executat din bronz de Frederic Storck în 1910 sau 1911, s-a aflat iniţial în cimitir, pe prima alee din stânga. Un monument deosebit este şi al lui Constantin Pleşoianu (aflat tot în cimitirul oraşului), executat din marmură albă şi roşie de Frederic Storck în 1910-1911 care îl reprezintă pe ofiţer în mare ţinută. Alături, lângă soclu, se află satuia din marmură albă a unei femei tinere, aşezată în genunchi care ţine în braţul stâng un buchet mare de crizanteme iar cu mâna dreaptă pune o floare pe treptele soclului. Analizând acest ansamblu, Pătru Crăciun remarca ,,grija deosebită pentru detalii şi pentru fineţea executării lor. Petalele florilor, firele epoleţilor, sau faldurii voalului de pe corpul femeii scot în lumină preocuparea artistului pentru lucrul de migală, pentru minuţiozitatea în artă”.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 28
PLASA MIJLOCU – IMPORTANTĂ UNITATE ADMINISTRATIV-
TERITORIALĂ A JUDEȚULUI OLT
Ileana- Monica Barbu, Mihai Barbu
Referindu-se la vechimea plăşilor, Iancu St. Toma remarca: ,,În vremea lui
Constantin Mavrocordat, care a fost domnitor și în Țara Românească – în prima domnie
– prin reforma administrativă demarată de el – în anul 1739 au luat ființă plășile, ca
subdiviziuni ale județului după modelul administrativ al Olteniei din timpul ocupației
austriece.” (Iancu Stan Toma- De la Bacea la Titulești, pagini de istorie, 1991, pag. 143).
„Totuși, prima împărțire administrativ – teritorială a Țărilor Române, bazată pe
acest model, o regăsim documentar, abia la primul recensământ al populației, 1773-1774.
Potrivit acestui recensământ, județul Olt era format din 4 plăși: Oltul de sus, plasa Vezii,
plasa Plapcea și plasa Șerbănești” (Aurică Ivașcu- Enciclopedia comunei Șerbănești).
,,În satul Șerbănești a fost și scaun de căpitănie de margine, în afară de căpitanul
poștei din menzilul respectiv. Așa, la 1819, căpitănia de la Șerbănești e menționată de
Dionisie Fotino în Istoria generală a Daciei, vol. III, p. 296 – alături de Poganu, Ipotești,
Ungurei și Uda (căpitănii de margine) și a scaunului de Slatina. În 1735, căpitănia de
Șerbănești era condusă de Vlad căpitanul. În 1820 (catagrafia obștească), căpitănia
Șerbănești avea 4 slujitori. La fel e menționată și în 1824.” (Iancu Stan Toma, op. cit. pag.
143).
1741- este anul efectuării Catagrafiei Moldovei în timpul Domnitorului C.
Mavrocordat, în cea de-a doua domnie (1741 – 1744) prin care a cerut ispravnicilor
domnești (dregători care răspundeau de un județ sau un ținut) ,,să întocmească o descriere
a județelor prin ,,oameni cei bătrâni de prin toate satili” privind hotarele ținutului;
scaunele domnești, mânăstirile, schiturile, biserici din piatră și lemn; târgurile; vămile;
meșteșigiile (depozitele de dijmă)
munții; dealurile cu vii și fără vii;
movilele; văile; riliștile (iazurile);
moșiile mânăstirești ale boierilor mari,
ale celor de rangul doi, boierilor mazili
(de rangul trei) și răzășești; numărul
boilor și cailor; numărul bărbaților
apți de muncă etc. completată cu lista
locuitorilor, condica de venituri și
cheltuieli cu caracter fiscal etc.”
(Laurențiu Guţescu, Informația
statistică și agricultura – evenimente,
fapte, oameni – abordare istorică,
Editura Academiei oamenilor de știință
din România, 2010, pag. 7).
Plasa Mijlocul nu apare în
documentele de la 1773, 1824 și nici la
1831, cu toate că la 1 iulie 1831 a intrat
în vigoare noul Regulament organic.
Astfel, în 1831 satul Perieți,
care devine sat reședință pentru plasa
Ştampila satului Perieţi din plasa Mijlocului,
judeţul Olt (1861)
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 29
Mijlocul și care avea 46 de familii
din care 3 nedajnici, făcea parte din
plasa Oltul de sus, iar satul
Mierlești care avea 103 familii cu
21 nedajnici făcea parte din plasa
Șerbănești. Satul Mierlești îl
regăsim după Catagrafia Eparhiei
Argeș /1773-1774, alcătuită de Ion
Ionașcu, publicată de Mitropolia
Oltenia în 1958, la pag. 13 cu: ,,83
locuitori birnici, din care erau 60
poștași ce locuiau în 60 case, aveau
160 cai și 20 boi și erau crescuți în
60 lude; 5 arendași; 9 dârvari ce
locuiau în 9 case, aveau 18 boi și
un cal, ce erau crescuți în 9 lude;
erau și 4 podari, 2 breslași cu 2
case, 2 lude, 3 cai și 6 boi, iar
scutelnici erau 3, în 3 case și 3
lude.” (S.J.A.N. Olt, Ocârmuirea
județului Olt, dosarul 4119/1836, f.
297, 248, 249).
În anul 1838 a fost realizat
primul recensământ modern al populației și agriculturii Țării Românești de către
Departamentul Treburilor din Lăuntru.
Potrivit programului de observare statistică, au fost înregistrate date pe: sate, plăși,
orașe și județe privind:
-numărul total al locuitorilor Țării Românești; principalele caracteristici ale populației,
(sex, vârstă, stare civilă, naționalitate; profesii și categorii sociale; situația față de fisc;
infirmități fizice și deficiențe mintale);
-suprafețele cultivate cu cereale; numărul animalelor pe specii (cu precădere a celor apte
de muncă) și producția agriculturii, apiculturii, pomiculturii, viticulturii și a zonelor de
sericicultură;
-determinarea suprafețelor moșiilor și delimitarea lor teritorială.
În ,,Poruncile țirculare la ocârmuire” expediate cu nr. 1551-1568, Mihai Ghica,
șeful Departamentului Trebilor din Lăuntru a cerut ocârmuitorilor ,,să îndatoreze pă
subptorcârmuitori ca cercetarea să se facă prin chiar vederea ochilor, preumblându-să
înșile din casă în casă în tot cuprinsul fieșecăruia sat, spre a se putea cunoaște ființa
adevărată, iar nu după cum se obișnuiesc să ceară foi de la pârcălabii satului…astfel
toată lucrarea va fi zadarnică și strădania întru nimic socotită” (Laurențiu Guțescu, op.
cit. pag.11)
Documentele acestui recensământ ale cărui rezultate au apărut în Analele
parlamentare ale României, vol. IX, partea I, au fost date pe județe.
Referindu-se la județul Olt, în paginile 1151-1162 se arată:
- situația statistică la populație: Oltul are total lăcuitori 63.478
12 Mierleștii de Jos Mierleștii de Jos, Schitu Greci, Catanele, Moșteni
13 Milcov Milcov din Vale, Prooroci, Sfințeşti, Stejaru
Ştampila satului Bărcăneşti, plasa Mijlocului,
judeţul Olt (1861)
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 32
14 Perieți Perieții de Jos, Mierleștii de Sus
15 Potcoava Potcoava de Sus, Potcoava de Mijloc, Potcoava de Jos,
Broscari, Meșinești, Trufinești
16 Priseaca Priseaca de Jos, Săltănești, Malcaveți
17 Sinești Sinești, Gura Osicei, Gogulești
18 Comuna Slatina Orașul Slatina, Clocociov, Obrocari, Caloianca
19 Teslui Teslui, Curtișoara, Cherlești din Vale, Cherlești din
Deal
20 Tâmpeni Tâmpeni de Jos, Tâmpeni de Sus, Bacea
21 Turia Turia, Recea, Zorleasca, Buicești, Valea Mare, Bârca
22 Ursoaia Ursoaia, Stănislăvești
23 Valea Merilor Valea Merilor, Grojani
♦ Primul sat menționat este reședința comunei
În anul 1867 – a fost întocmită de către Petre S. Aurelian și scriitorul Alexandru
Odobescu prima monografie economico-sociologică la nivelul întregii țări “Notice sur la
Roumanie principalement au print de vue de son economie rurale, industrielle et
comerciale” pentru Expoziția Internațională de la Paris din anul 1867.
Alexandru Odobescu a fost Comisarul General iar Petre S. Aurelian, membru al
juriului internațional al expoziției.
În concepția lui Petre S. Aurelian, participarea la această expoziție a fost nu numai
un prilej de a prezenta opiniei publice din Europa istorică și bogățiile țării, munca, talentul
și creația poporului român, dar și de afirmare a autonomiei politice a noului stat – fiind
apreciat printre marii patrioți ai României.
Alexandru Odobescu trimite către învățătorii satelor un ,,Cestionariu sau Izvod de
întrebările la care se cere a se da răspunsuri în privința vechilor așezăminte ce se află în
deosebitele comune ale României39
.”
Din județul Olt menționăm câțiva învățători și comunele la care s-au referit
răspunsurile: învățător A. Constantinescu – comuna Alunișu, plasa Oltul; învățător G.
Făgețianu – comuna Făgețelu, plasa Oltul, la 9 noiembrie 1873; învățător-preot Ștefan
Florescu – comuna Uriea, plasa Șerbănești; învățător Marin Măgureanu – comuna
Mierleștii de Jos, plasa Mijlocul, la 28 noiembrie 1873; învățător Stan Chitean – comuna
Topana; învățător-preot C. Sanfirescu – comuna Bălteni, la 28 noiembrie 1873; învățător
Antonie Preotu Teodoru – comuna Topana la 31 octombrie 1873; învățător Preda
Marinescu – comuna Coteana, la 5 octombrie 1873; învățător Alexandru Bâscoveanu –
comuna Greci, la 9 noiembrie 1873; învățător B. Diaconescu – comuna Ursoaia, plasa
Mijlocul, la 14 decembrie 1873; învățător Ștefan Popescu – comuna Poeana, la 13
decembrie 1873; învățător – preot I. Popescu – comuna Comani, plasa Șerbănești, la 16
noiembrie 1873; învățător I. Marinescu – comuna Dăneasa, la 8 decembrie 1873; învățător
M. Comănescu – comuna Bârsasca, plasa Vedea, la 11 noiembrie 1873.
Răspunzând la întrebări, locuitorii atestă existenţa valului de pământ numit
,,Brazda lui Novac“ în mai multe sate şi comune.
Astfel, învăţătorul Marin Măgureanu din satul Mierleşti, nota că ,,valul de
pământ de la Catane şi Moşteni trece spre Tâmpeni pe la coada vâlcelii Cleja, punctul
39
Un chestionar similar fusese trimis şi învăţătorilor din judeţul Romanaţi. Răspunsurile lor au stat la baza volumului Antiquităţile judeţului Romanaţi (1878) de Al. Odobescu. Autorul era căsătorit cu Saşa Prejbeanu şi deci familiarizat cu istoria Romanaţiului. Răspunsurile la chestionar ale învăţătorilor din judeţul Olt sunt nevalorificate. Dosarul cu aceste răspunsuri se găseşte la Academia Română, manuscrisul 228.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 33
Comoara.”
(Cleja, după
Nicolae Iorga,
Istoria
României, vol.
II, înseamnă
pământ atribuit
parohului şi vine
din greceascul
eclesia, într-o
epocă mai nouă
decât biserica
din basilica).
A existat
(până la marea
privatizare – ,,demolatoarea” tuturor pădurilor din zonă) pădurea Brazda care se întindea
de la punctul numit Comoara (menţionat şi de Marin Măgureanu) la livada lui Corâie,
Cleja din Catane şi Teiuşul din valea Căprăresii.
Brazda lui Novac e menţionată şi de învăţătorul Preda Marinescu din comuna
Coteana – care arăta: ,,Brazda lui Novacu îşi ia începuturile din malul Râului Oltu şi
merge spre răsăritu trecându pe lângă mai multe comune. Este adâncă ca de un stânjenu
şi largă ca de doi
stânjeni, pământu scosu
din şanţu spre miazăzi,
iar lungul şanţului nu se
poate şti până unde
merge spre răsăritu.
Este făcutu cu unu
plugu şi cu doi boi
uriaşi pe vremea veche
cându cu jidovii”.
Învăţătorul B.
Diaconescu, de la
şcoala rurală din
comuna Ursoaia, plasa
Mijlocul, la 14
decembrie 1873, arăta
că Brazda lui Novac sau
Troianu, era “cu un
capătu spre Răsăritu şi
altul spre Miadă zi, fără
să se ştie de cineva unde
se hotărăsc capetele”,
iar învăţătorul M.
Comănescu, din
comuna Bârsesci, arată
Răspunsul la chestionarul lui Odobescu al învăţătorului din Mierleşti
Răspunsul învăţătorului din Coteana la chestionarul lui
Odobescu (Academia Română, mss. 228, f. 487)
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 34
că ,,Troianu sau Brazda lui Novacu, vine din sud – vestul moşiei comunei Bârseşti, pe
care o taie prin jumătate în josu şi intră în moşia comunei Viespeşti, pe care o taie şi pe
aceasta iarăşi şi merge spre Nord.
Învăţătorul I. Marinescu din comuna Dăneasa, vorbeşte despre drumul vechi –
,,drumul Olacului care pleacă din apa Oltului” (este drumul Bucureşti – Craiova pe care
nu se mai circula).
În Dicţionarul Geografic din 1895 se arată că: la sudul satului Mierleşti trece
Brazda lui Novac ,,care după ce trece Oltul pe la Zăvoiu, înaintează pe la Coteana,
Brebeni, Lisa, sudul Mierleştenilor şi după câţiva kilometri – paralel cu şoseaua dintre
Moşteni şi Tâmpeni, intră în pădurea Brazda, numită aşa de la val – coboară în valea
Căprăreasa, de unde trece satul Bacea, prin locurile Părul Uscat şi valea Adâncata, iese
din Bacea, taie şoseaua spre Potcoava.” (Popescu Nicolae – Optaşi, ,,Monumente istorice
ale judeţului. Brazda lui Novac” , în Oltul din 12 ianuarie 1969).
Aceasta tocmai întăreşte răspunsurile învăţătorilor menţionaţi mai sus.
,,Originea valurilor neîntărite de pământ e controversată, acestea fiind atribuite
romanilor, vizigoţilor, bulgarilor, avarilor sau chiar românilor, pentru apărare de
duşmani” (N. I. Apostolescu- Cetăţile lui Negru Vodă şi Ţepeş şi valurile romane: brazde
şi troiane. Sisteme de apărare în trecut, 1910 (extras din Revista armatei).
A fost întocmit şi un: Tablou administrativ al bisericilor şi mânăstirilor din
plasa Mijlocu, judeţul Olt, la 1873.
Comuna Anul reparaţiei Reparată de:
1. Bârca – reparată de obşte
2. Valea Mare – reparată de obşte
3. Buiceşti - reparată de obşte
4. Cireaşovului - reparată de obşte
5. Curtişoara – 1830, reparată de obşte
6. Pereţi de Jossu, fondată 1857, reparată
de proprietar Dumitru Bumbeşu
Pereţi de Susu - reparată de obşte
7. Brebeni – reparată în parte de obşte şi de
proprietar – Răducanu Simonide
8. Coteana – 1863, reparată de obşte
9. Ipoteşti - reparată de obşte
10. Recea - reparată de obşte
11. Tesluiu - reparată de obşte
12. Cherleşti - reparată de obşte
13. Vâlcelele de Sus, 1832, reparată de obşte
Vâlcelele de Jos - reparată de obşte
14. Bărcăneşti - reparată de obşte
15. Greci – reparată de proprietar Lazăr
Karinderoglu
16. Greci – Mahalaua Moşteni – 1856, este
crăpată; reparată de actualul proprietar
Ioniţă şi obştea
17. Mierleşti de Jos - reparată de obşte
Mierleşti de Sus, fondată 1810, reparată
în 1855 de obşte
18. Bălteni – reparată 1856 de obşte
19. Priseaca de Jos, este rău ţinută de preot,
reparată de obşte
Priseaca de Sus - reparată de obşte
20. Schitu Greci, 1832, reparată de guvern
deoarece avusese averi; are 4 camere
bune, cu o sală şi o prispă; curte bună, un
grajd bun cu şopron, 2 camere de
servitori, fără curte; un bordei; nu este
confirmat îngrijitorul.
21. Mărgineni de Sus - reparată de obşte
Mărgineni de Jos - reparată de obşte
22. Bălţaţi de Sus - reparată de obşte
Bălţaţi de Jos, 1861 - reparată de obşte
23. Bircii de Jos, 1855 - reparată de obşte
Bircii de Sus, 1856, reparată de obşte
24. Corbu de Sus, 1860, reparat acoperişul
de obşte
25. Săltăneşti – reparată de obşte
26. Tâmpeni – reparat acoperişul de
proprietar – Nicolae Opran şi obştea
27. Bacea - reparată de obşte
28. Potcoava de Sus, 1833 – reparată
pardoseala de obşte
Cătunul Trufineşti, 1808 - reparată de
obşte
Cătunul Mijlocu, 1862 – reparată de
proprietar Anghel Rusescu
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 35
Cătunul de Jos - reparată de obşte
29. Sineşti de Sus - reparată de obşte
Sineşti de Mijloc, 1860 - reparată de
obşte
Sineşti de Jos - reparată de obşte
30. Ursoaia de Sus – reparată turla de obşte
Ursoaia de Jos, 1819, reparată de
actualul proprietar Dima Ciuciu şi obşte
În documente se menţionează că:
,,descoperiu acum un act de danie, an
1832, ianuarie 4, dat danie pentru
Biserică de către Marin Ciuciu Brat
Şerban şi Nicolae sin Diaconu Stroe
Ciuciu”
31. Buzeşti de Sus, reparată turla de obşte
Buzeşti de Jos, este crăpată.
Are danie 20 stj de la moşierii
Mămăligeştilor Stanca, an 1812, oct. 12,
dar care zapis se află la preotul actual
care profită numai; biserica în proastă
stare.
32. Icoana, reparată bolta şi frontispiciul
experior
33. Floru, 1860, proprietar Hristodor
Caracostea; începute reparaţiile la 1863
de C. Plopinu, dar acum stă cu lucrarea
numai pe jumătate – are danie 10 şi ½
stânjeni în judeţul Teleorman; venitul –
proprietar Hristodor care în adevăr
îngrijeşte şi biserica foarte bine.
34. Turia – este ruinată şi părăsită de 12 ani
35. Pârliţi, 1838 - reparată de obşte
36. Dobrotinetu de Sus, 1851 - reparată de
obşte
Dobrotinetu de Jos, 1857 - reparată de
obşte
37. Clocociovului, 1858 – reparat acoperişul
de obşte
Schitu Clocociov, 1862; numele
superiorului Achim Meletie; averea: 12
camere bune, însă tot are trebuinţă de
reparaţii care se fac de guvern, deoarece
avusese averi; un grajd şi un şopron de
scânduri. Biserica Clocociov are două
răzoare de vie şi o casă, date de Vasile
Gogoşanu. Actul este la Primăria Slatina.
38. Milcovului de Sus, 1858 - reparată de
obşte
Milcovului de Jos, 1841 – reparată de
proprietar Marin Milcoveanu
39. Obrocari - reparată de obşte
40. Schitu Strihareţi, 1844, întreţinerea se
ţine de guvern – avusese averi; numele
superiorului – preotu Theodor; averea: 7
camere bune; 1 casă de servi, în proastă
stare; una pivniţă; un beciu; un grajd şi
şopron, prăpădite de tot; o magazie de
scânduri; un pătul.
În 1882, plasa Mijlocu avea 21 de comune, între care și Perieți și Mierlești.
Între 1892 – 1895, comunele Perieți și Mierlești au trecut de plasa Sâiul de Sus, cu
reședința la Bărcănești; plasa avea 11 comune.
La ,,Recensământul general al populației” – 1899, comuna Perieți, plasa
Mijlocu, avea o populație de 1479 locuitori ,,din care: 769 bărbați și 710 femei. Dintre
aceștia știau carte – scris, citit – peste 7 ani – 114 bărbați și 10 femei, iar analfabeți 922
din care: 426 bărbați și 496 femei. Copii sub 7 ani 433, din care 229 băieți și 204 fete.”
(Editura Ministerului Agriculturii, Comerțului și Domeniilor – Serviciul Statisticii
generale).
Între 1895 -1904 plasa Mijlocu, cu reședința la Perieți, avea 22 comune și 69
sate, între care: Perieți, cu satele – Mierleștii de Sus, Perieții de Mijloc și Perieții de Sus,
iar Mierlești cu satele – Catane, Mierleștii de Jos (Măgura), Moșteni și Schitu Greci.
La 26 aprilie 1904 s-a dat legea de organizare a comunelor rurale, cunoscută ca
,,Legea lui Vasile Lascăr” care a fost promulgată cu decretul 821, iar plasa Mijlocu s-a
numit Perieți, cu reședința la Perieți. Plasa avea 11 comune și anume: Perieți, cu satele –
Perieții de Mijloc, Perieții de Sus și Mierleștii de Sus; Mierlești, cu satele – Catanele,
Moșteni, Măgura, Schitu Greci și Lisa; Bălteni, Bărcănești Floru, Icoana, Șerbăneștii de
Jos, Șerbăneștii de Sus, Tâmpeni și Ursoaia.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 36
,,În 1907, județul Olt avea 102 comune între care la nr. 89, comuna Mierlești și la
nr. 90, comuna Perieți”. (S.J.A.N. Olt, Ocârmuirea județului Olt, Fond – Prefectura
județului Olt, 1907, dosar 39)
Conform ,,Listelor electorale ale județului Olt pe 1910”, Slatina, 1910, pag. 56 -
57, plasa Perieți avea în componență comunele: Bălteni, Bălțați, Bircii, Brebeni,
12 Milcovu Milcovu din Deal, Milcovu din Vale, Prooroci,
Stejarul
1528
13 Perieți Mierleștii de Sus, Perieții de Mijloc, Perieții de Sus 1817
14 Priseaca Priseaca, Săltănești 1549
15 Șerbănești Șerbăneștii de Jos, Buta, Jarcaleți, Șerbăneștii de Sus 2936
16 Tâmpeni Tâmpenii de Sus, Bacea, Tâmpenii de Jos 3066
17 Turia Turia, Bârca, Buicești, Valea Mare Nouă, Valea Mare
Veche, Zorleasca, Recea
3137
♦ Primul sat menționat este reședința comunei
În 1913, la cele 17 comune se adaugă Slatina (comună urbană nereședință).
Cea mai populată comună din plasa Perieți era comuna Bărcănești cu 4617
locuitori, care fusese mai înainte centru de plasă, între 1892 – 1895, al plășii ,,Sâiul de
Sus”. De asemenea din comuna Bărcănești făcea parte și satul Greci, care devine mai
târziu comuna Kalinderu.
Ioan Kalinderu a fost membru al Academiei și administrator al domeniilor
Coroanei. ,,Acesta a înzestrat parcul din satul Greci, cu admirabile statui de factură
clasică; el era pasionat de creațiile vechii Elade. A decedat în 1913. Era fiul lui Lazăr
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 37
Kalinderoglu (înaintat serdar la 4 decembrie 1849, iar paharnic la 24 aprilie 1855.
(Academia Română, m. s. 872, fil. 117, 179). Lazăr Kalinderoglu a cumpărat moșia Greci
de la Costache Lenș. Costache Lenș a studiat la Paris. În 1829 împreună cu fratele său
Alexandru și alți „bonjuriști” a felicitat de acolo pe Heliade Rădulescu și Gheorghe
Asachi pentru apariția ,,Curierului Românesc”și ,,Albinei” (Filitti – Frământările, pag.
143). La 9 septembrie 1844 a fost înaintat din serdar în paharnic, iar la 10 mai 1848 –
clucer. Tatăl său – clucerul Filip Lenș, în anul 1842 când s-a pus problema alegerii unui
alt domn în locul lui Alexandru Vodă – Ghica, a candidat și el la tron printre cei 50 de
boieri mari, alegători și candidați. Eligibilitatea lui a fost contestată de aga Ion
Slătineanu, întrucât nu era fiu de boier, deși era foarte bogat. A fost unul din cei 7 boieri
care au mers la Poartă, cu dorințele Munteniei, după ocupația turcească din 1821” (Ion
Ionașcu – Biserici, chipuri și documente din Olt – pag. 240).
În 1919 comunele Perieți și Mierlești, din plasa Perieți, aveau următoarea situație
demografică:
Comuna Familii Suflete
Perieți 359 1718
Mierlești 510 2599
La Perieți și Mierlești se observă o scădere a populației între 1912 și 1919; aceasta
se explică prin numărul mare de morți în Primul Război Mondial (113 la Perieți și 171 la
Mierlești).
,,În 1923 – comuna Perieți avea 445 capi de familie cu 1904 suflete – majoritatea
lor plugari, iar Mierlești – 651 capi de familie cu 2715 suflete” (Anuarul județului Olt,
1924).
Structura plășii Perieți s-a menținut aceeași până în 1925 când s-a desființat plasa
Perieți, iar comunele Perieți și Mierlești au trecut de plasa Potcoava. Prin înființarea
comunei Schitu, comuna Mierlești și-a micșorat suprafața, rămânând numai cu satele:
Catanele – reședința comunei și Măgura (Mierleștii de Jos).
Plasa Potcoava avea în componență și comuna Schitu – Greci (cu satele: Greci –
reședința comunei, Schitu Greci, Moșteni, Lisa).
În 1928, comuna Perieți a făcut parte din plasa Oltu, cu reședința la Valea Mare
Nouă, iar comunele Mierlești și Schitu Greci, din plasa Vedea, cu reședința la Crâmpoia.
În 1929, plasa Slatina cu reședința la Slatina avea în componență 6 comune rurale
și anume: Bălteni, Brebeni, Curtișoara, Cucuieți, Dumitrești și Dobroteasa.
Comuna Perieți a făcut parte din comuna rurală Bălteni alături de: Priseaca, Valea
Mare, Turia, Mierlești și Schitu Greci.
În 1931 comunele Perieți, Mierlești și Schitu Greci au făcut parte din plasa
Dumitrești cu reședința la Slatina.
Prin decizia 4117/1934 a Ministerului de Interne s-a reînființat plasa Mijlocu
cu reședința la Perieți. Din această plasă au făcut parte următoarele comune: Bacea, Bărcănești, Bălteni,
Brebeni, Buzești, Cireașov, Corbu, Corbu Nou, Ion I. C. Brătianu (fostă Coteana), Floru,
Icoana, Mierlești, Milcov, Mărgineni, Mogoșești, Perieți, Priseaca, Potcoava, Vintilă I. I.
Brătianu (sate Moșteni, Lisa, Schitu), Ion Kalinderu (fostă Greci), Stejarul, Șerbăneștii de
Sus, Șerbăneștii de Jos, Sinești, Turia, I. Gh. Duca (fostă Tâmpeni), Ursoaia, Valea Mare.
Era cea mai mare plasă din județ. Pretor a fost Ștefan Marinescu – licențiat în
Drept.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 38
,,Această comună – capitală de plasă, Perieți, însemna ceva pe harta județului
Olt: avea însușiri mai mult sau mai puțin urbane, țărani frumoși și harnici, stăpâni pe
loturile lor dintotdeauna (moșneni vechi, cu urice de la domnii dintâi, dar și moșneni mai
noi, deveniți stăpâni pe pământul dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1864,
când li s-a adresat sacerdotal: Claca este desființată pentru de-a pururea și astăzi voi
sunteți proprietari liberi pe locurile stăpânirii voastre.
Periețenii mai aveau și câțiva boieri, nu mulți, cu care se înțelegeau bine ( dovadă
că primăvara lui 1907 a trecut liniștită prin satele acestei comune, deși oamenii știau
despre faptele răsculaților din satele apropiate: Vâlcele, Crâmpoia, Șerbănești, Tâmpeni,
unde conacele boierești ardeau ca niște făclii ale osândei și durerii suportate de atâta
amar de vreme de către cei obidiți; tot atunci, într-o comună apropiată, Titulești, țăranii
au dat foc conacului lui Gheorghe Burcă, socrul lui Nicolae Titulescu - căsătorit la 10
mai 1909 cu fiica acestuia Caterina”(Ion Andreiță – Scrisori natale, în Memoria Oltului
și Romanaților, ianuarie 2018, pag.3)
Familiile periețenilor erau foarte bine sudate; oamenii locului se legau în fața lui
Dumnezeu să fie împreună, la bine și la rău, până la moarte. La 31 decembrie 1930,
preotul Gheorghe Diaconescu – paroh la biserica cu hramul Sfântul Dumitru, trimite o
situație către Protoeria Slatina, cu ,,cuplurile care trăiesc în concubinaj”, prezentând
motivele acestei situații și ce măsuri se vor întreprinde pentru înlăturarea acestei stări de
fapt..
În 1935, plasa Perieți s-a numit Potcoava, cu reședința la Potcoava, având aceeași
structură, iar din 1937 a revenit la vechea denumire de Mijlocul, dar tot cu reședința la
Potcoava.
În 1939, comunele – Perieți, Mierlești, Vintilă Brătianu și Kalinderu au făcut parte
din plasa Ocolu, cu reședința la Slatina, iar din 1940 până în 1950, din plasa Potcoava cu
reședința la Potcoava.
După instaurarea regimului comunist în România, legea reformei administrative
adoptată la 6 septembrie 1950, după model sovietic a desființat județul și plasa ca unități
administrative (Legea reformei administrative a început a se aplica efectiv din septembrie
1952). Acum a fost desfiinţat abuziv şi judeţul Romanaţi.
S-au înființat raioanele și regiunile. Comuna Mierlești a fost desființată; satul
Catanele a trecut de comuna Schitu (care a preluat și arhiva comunei Mierlești), iar satul
Măgura a trecut de comuna Perieți.
Comunele: Perieți cu satele componente – Perieții de Mijloc, Perieții de Sus,
Mierleștii de Sus și Măgura (Mierleștii de Jos) și Schitu cu satele componente – Schitu,
Catanele, Greci, Lisa și Moșteni, au făcut parte din raionul Slatina cu reședința la Slatina,
regiunea Argeș cu reședința la Pitești.
În 1968, prin Hotărârea 1154, pentru delimitarea administrativ – teritorială a
orașelor și comunelor s-au reînființat județele, deşi nu în vechea structură.
Comuna Perieți avea în componență satele: Perieți (reședința comunei – alcătuit
din fostele sate Perieții de Mijloc și Perieții de Sus), Bălteni (fosta comună Bălteni care s-a
desființat), Mierleștii de Sus și Măgura și făcea parte din județul Olt cu reședința la
Slatina.
Din 14 aprilie 2004, s-a reînființat comuna Bălteni, în baza Legii nr. 46/2004.
Să menționăm că la început – până în 1831 plășile erau conduse de căpitani de
plase, care spre sfârșitul secolului al XVIII-lea s-au numit zapcii.
La 1900 județul Olt era condus de un prefect și avea în componență 8 plăși
conduse de către un subprefect.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 39
La 1 mai 1904, în județ erau 3 plăși: Urși, Perieți, Drăgănești (împărțirea
administrativă conform Legii Vasile Lascăr). Subprefectul a devenit inspector comunal.
La 1 aprilie 1908, în județ erau 11 plăși; inspectorul comunal a devenit
administrator de plasă.
În 1911, în județ erau 5 plăși, între care și Perieți.
La 1 aprilie 1923 erau 5 plăși: Spineni, Dumitrești, Potcoava, Perieți și
Drăgănești; administratorul plășii Perieți era Candid Rădulescu.
Reforma din 1925 a transformat administratorul de plasă în pretor.
,,În 1935-1936 din Consiliul Județean Olt făcea parte și Mihail Lungu (membru
ales) din Perieți, fiind Raportorul Comisiei administrative - cu drept de vot deliberativ, iar
Alexandru Toma (revizor școlar al județului Olt, 1935-1938, fost învățător și director al
școlii Perieți) avea drept de vot consultativ, făcând parte din comisia de culte și
învățământ; Radu V. Cosma [fost primar al comunei Perieți și nașul meu de botez] era
controlor financiar, făcând parte din Personalul serviciului central al administrației
județului Olt. Percepția Potcoava era una din cele 4 percepții rurale ale județului Olt;
pentru Bălteni – Victor Olteanu (din Perieți) era preceptor, iar pentru Brebeni –
Alexandru V. Cosma”(Anuarul județului Olt, 1936, pag. 217-218).
Menționăm că informațiile cu privire la: Răspunsurile la chestionarul lui
Alexandru Odobescu, ne-au fost furnizate de către domnul director Ion Tîlvănoiu
care le-a obținut de la Arhivele Naționale din București, căruia îi mulțumim încă o
dată și căruia îi suntem recunoscători și pentru alte materiale pe care ni le-a trimis.
Participarea clerului din Olt și Romanați la răscoala țărănească din anul 1907
Dan Dumitru Anastasescu
a. Preotul Dumitru Ionescu din Câmpeni, Romanați
Părintele Dumitru Ionescu a fost absolvent al Seminarului Teologic de gradul II,
fiind hirotonit la data
de 27 octombrie 1902,
pe seama Parohiei
Câmpeni, Romanați40
.
A fost colaborator la
revistele Vorbe bune și
Țărăncuța din orașul
Balș, criticând pe
această cale abuzurile
moșierilor și arenda-
șilor din această zonă,
fapt pentru care a fost
arestat și închis la
penitenciarul din
Caracal pe motivul
activitate subversivă41
.
40
***Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului Noului Severin în trecut și acum, Ed. Tipografia Gutenberg, București, 1906, p. 618
41 Pr. Gr. Popescu, Al. Botez și C. Cerna-Rădulescu, op. cit., p. 267
Revista Vorbe Bune scoasă de George Vasilescu-Balş şi D.
Ionescu
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 40
Împreună cu un grup de localnicii din localitatea unde slujea, a participat, în data
de 14 martie 1907, la devastarea conacului arendașului Ion Petre Crețeanu, care l-a
reclamat Procuraturii: ,,În ziua de 14-15 martie, pe la orele 9 de dimineață au venit
preotul D-tru Ionescu . . . în fruntea unui număr de aproape 150 de locuitori care îmi
cereau tot felul de lucruri . . . și am fost izbit de o lovitură puternică . . . și băgat în casă.
Preotul și învățătorul ne-au parosit rămânând a-mi judeca locuitorilor și strigând
spargerea geamurilor, distrugerea prin vărsarea porumbilor din șase pătule și una
magazie, jefuirea casei . . . . Cer satisfacție față de legile țării ca să li se dea pedeapsa cea
mai aspră42
. Nu cunoaștem43
însă ce pedeapsă a primit respectivul preot sau dacă a fost
achitat.
b. Preotul Spiridon Ionescu din
Brastavățu, Romanați
Părintele Spiridon Ionescu s-a
născut în anul 1856, a urmat Seminarul
Teologic de gradul I, fiind hirotonit
preot, pe seama Parohiei Brastavățu, la
data de 18 iunie 188544
. În martie 1907,
la înmormântarea unui țăran care
muncise pe pământul moșierului
Albeanu din localitatea mai sus amintită,
atât părintele Spiridon Ionescu cât și fiul
său, studentul la Teologie Nicolae
Ionescu, s-au revoltat împotriva
boierimii, susținând astfel cauza
țărănimii, întocmind astfel și planul
revoltei țăranilor din localitate. În seara
aceleași zile, două grupuri de țărani,
conduse de preot, se întâlnesc pe ulița
satului, în jurul unui steag, preotul
binecuvântând mulțimea și rugându-se
pentru izbândă45
. Mulțimea de țărani se
deplasează spre conacele boierești din
localitate pe care le incendiază, iar apoi
un pluton de infanterie este trimis în zonă
să potolească țăranii, iar o baterie de
artilerie era pregătită să distrugă întregul
sat, toată această bătălie fiind oprită de
boierul Ștefan Pleșa care spunea că: dacă
țăranii au dat foc conacelor, tot ei le vor face46
. După aceste lucruri, preotul Ionescu este
arestat și torturat, împreună cu mai mulți țărani, zdrobindu-li-se degetele mâinilor. În urma
proceselor, autoritățile hotărăsc executarea preotului și a câtorva țărani, aceștia fiind
42
Arhivele Naționale, filiala Olt, fond Tribunalul județului Romanați, Dosar 49/1907, f. 3 apud Pr. Sergiu Grigore, op. cit., pp. 139-140
43 Pr. Sergiu Grigore, op. cit., p. 140
44 ***Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului, op. cit., p. 615
45 Pr. Traian C. Băjeu, Preotul Spiridon Ionescu din Brastavățu, jud. Olt, participant la răscoala din
1907, în Mitropolia Olteniei, Nr. 1-3, An XXIX (1977), p. 62 46
Ibidem
Preotul Spiridon Ionescu de la Brastavăţu
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 41
salvați în ultimul moment de un anume procuror Pantelimon47
. Dar, urmează o altă serie
de torturi și schingiuiri, preotul fiind bătut până la leșin, iar apoi i se va smulge barba fir
cu fir. În cele din urmă, marele erou al revoltei din 1907, preotul Ionescu, este trimis la
penitenciarul din Caracal unde este din nou torturat, fiind condamnat de 1 an de detenție
deoarece afirmase public că respectiva revoltă țărănească este o mișcare națională48
.
Părintele Spiridon Ionescu a fost eliberat în perioada Sărbătorilor Pascale din anul 1908, la
stăruința familiei49
.
c. Preotul sachelar Ioan Popescu din Popânzălești, Romanați
Părintele sachelar Ioan Popescu a absolvit Seminarul Teologic de gradul I, fiind
hirotonit preot la 10 martie 1890, pe seama Parohiei Popânzălești, județul Romanați50
, iar
în momentul izbucnirii revoltei țărănești în localitatea sa avea 42 de ani, cu trei copii, fiind
văduv51
.
În ziua de 12 martie 1907 a izbucnit răscoala țărănească în comuna Popânzălești,
declanșând vâlvătaia ce va cuprinde în scurt timp tot județul. Se pare că instigatorul
respectivei revolte în comuna amintită
mai sus, a fost preotul Ioan Popescu
care i-a îndemnat pe țărani să meargă și
să devasteze magaziile și conacele
moșierilor Aurel Mărculescu și Tache
N. Nicolau. În cele din urmă,
conducerea primăriei a aflat de cele
petrecute, secretarul găsindu-l vinovat
pe preotul Popescu: ,,Dumneata părinte
ai iscodit răscoala52
”. Analizând
situația, ne dăm seama că scopul
declanșării revoltei din inițiativa
preotului a fost dat de faptul că
foametea și sărăcia îi cuprinsese pe
țărani, iar preotul îi considera vinovați,
pe bună dreptate, pe moșierii din
localitate.
Astfel, după înăbușirea în sânge
a revoltei, preotul Ionescu este arestat și
trimis, pe jos, peste 30 km. până la
penitenciarul din Caracal. Preotul este
judecat și ținut în arest cu învățătorul
satului, Marin Georgescu, respingându-
i-se cererea de eliberare pe cauțiune.
47
Ibidem, p. 63 48
Ibidem 49
Ibidem 50
***Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului, op. cit., p. 632 51
† Gherasim Cristea Piteșteanul, Preoți acuzați ca instigatori ai răscoalei țărănești din 1907, în fostul județ Romanați, în Mitropolia Olteniei, Nr. 1-3, An XXIX (1977), p. 50
52 Ibidem
Judecat pentru participarea la răscoala din 1907 a fost şi preotul Marin Raicu
(născut la 15 ianuarie 1862 în Buzeşti-Olt), preot la parohia Floru-Olt
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 42
De remarcat este faptul că preotul
sachelar Ioan Popescu a intrat în
conflict cu moșierul Tache N. Nicolau
care cotropise 11 pogoane din pământul
bisericii, dorind să mute și cimitirul
satului pentru a-și mări suprafața
agricolă53
.
d. Preotul Gheorghe
Constantinescu din Ibănești, Olt Aflându-se în vizită la niște
rude apropiate în comuna Dobroteasa,
Olt, părintele Gheorghe Constantinescu
a fost încorporat de un grup de țărani
care veneau de la Câmpu Mare și se
îndreptau spre Sâmburești, acești
răsculați punându-l în fruntea lor pe
respectivul preot54
. În aceeași situație
aflându-se și părintele Florea Lăzărescu
din localitatea Crâmpoia, județul Olt55
.
e. Preotul Ion Angelescu din
Șerbăneștii de Jos, Olt
Deși nu a fost implicat direct în
evenimentele din anul 1907, părintele Ion Angelescu a fost arestat de autoritățile județului
Olt și trimis la penitenciarul din Slatina deoarece a refuzat să participe la o adunare
organizată cu scopul de a-i liniști pe țăranii răsculați. Eliberat, a fost arestat din nou în
urma declarației arendașului din comuna sa natală cu privire la faptul că este simpatizantul
răscoalei țărănești, fiind amenințat cu împușcarea56
.
f. Preotul Marin Ionescu din Drăghiceni, Romanați
Părintele Marin Ionescu s-a născut la data de 1 august 1872, a urmat Seminarul
Teologic de gradul II, fiind hirotonit preot la 28 februarie 1898, pe seama Parohiei
Drăghiceni, județul Romanați57
. Părintele Ionescu, considerat de autorități capul răscoalei
din comuna Drăghiceni, a fost prins și trimis în arest la Caracal, unde a fost maltratat,
schingiuit și bătut crunt de către comandantul regimentului. Ulterior, la insistențele
protopopului de Romanați, I. Florescu, care a înaintat un memoriu prefectului județului
Romanați despre felul cum este tratat părintele Ionescu, comandantul regimentului, l-a
eliberat58
.
53
Ibidem, p. 51 54
Pr. N. Popescu, Preoți din județul Olt și răscoala țăranilor din 1907, în Mitropolia Olteniei, Nr. 1-3, An XXIX (1977), p. 58
55 Ibidem
56 Ibidem, p. 60
57 ***Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului, op. cit., p. 539
58 Pr. N. Popescu, op. cit., p. 61
Preotul Marin Raicu şi soţia sa
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 43
g. Preotul Ioan Pretorian din Teslui, Olt
Părintele Ioan Pretorian din satul Teslui, județul Olt s-a implicat activ în lupta dusă
de țărănime împotriva boierilor. Acesta a mobilizat populația din satul respectiv să
devasteze conacul familiei de moșieri Bădulescu, fiind ulterior arestat de către autorităţi59
.
h. Preotul Ion Marinescu din Poboru, Olt
Părintele Ion Marinescu a provocat populația să se răscoale împotriva moșierilor și
arendașilor locali, fiind arestat de autoritățile județului Olt la data de 20 martie 190760
.
i. Preotul Vasile Marinescu din Celei, Romanați
Părintele Vasile Marinescu a absolvit Seminarul Teologic de gradul I, fiind hirotonit
preot la data de 18 februarie 1883, pe seama Parohiei Celei61
. Părintele s-a implicat activ
în luptele țăranilor din 1907 împotriva moșierilor și arendașilor, fapt pentru care a fost
arestat și trimis la Caracal62
.
j. Preotul Carp Popescu din Titulești, Olt
Părintele Carp Popescu a fost acuzat de autoritățile județului Olt ca fiind instigatorul
revoltei țărănești din satul Titulești, fapt ce a dus la arestarea și închiderea sfinției sale la
penitenciarul din Slatina63
k. Preotul Constantin Stoiculescu din Cezieni, Romanați
Părintele Constantin Stoiculescu s-a născut la data de 30 iunie 1879, a absolvit
Seminarul Teologic de gradul II, fiind hirotonit preot la data de 28 mai 1902, pe seama
Parohiei Cezieni64
. Deoarece îi îndemna pe țărani să se revolte împotriva arendașilor din
satul Cezieni, directorul Siguranței Generale a județului Romanați cerea prefectului
aceluiași județ să-l prindă și să-l aresteze pe părintele Stoiculescu65
.
De menționat este faptul că la Răscoala țărănească din 1907 au participat mai mulți
preoți din județele Olt și Romanați, cei menționați mai sus fiind cei mai implicați, ceilalți
slujitori din aceste județe, așa cum apar menționați în unele documente66
, au avut mai de
grabă un rol de pacificatori, mediind astfel între boieri și țărani, făcând cunoscute țăranilor
răsculați dispozițiile date de autorități, dintre acești preoți menționăm pe: Radu
Andreescu din Păroși (Olt), Ion Leulescu din Dobroteasa (Olt), Ion Nițulescu din
Cucuieți (Olt), Ion Predețeanu din Sâmburești (Olt), Ioan Marinescu din Beria (Olt),
Constantin Șerbănescu din Șerbăneștii de Jos (Olt)67
, etc.
59
Ibidem, pp. 60-61 60
Ibidem 61
***Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului, op. cit., p. 617 62
† Gherasim Cristea Piteșteanul, Preoți acuzați ca instigatori . . . , p. 52 63
Pr. Sergiu Grigore Popescu, op. cit., p. 141 64
***Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului, op. cit., p. 617 65
Al. I. Ciurea, Preoți ortodocși români în revoluțiile țărănimii cu special privire asupra răscoalei din 1907, în Studii Teologice, Nr. 9-10, An 1953, p. 701
66 Al. N. Dunăreanu, Preoți din Eparhia Râmnicului Noului Severin participanți la răscoala din 1907, în
Mitropolia Olteniei, Nr. 1-3, An XXIX (1977), pp. 106-108 67
Pr. Sergiu Grigore Popescu, op. cit., p. 142
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 44
Teatrul nostru. Contribuţii la istoricul Teatrului Naţional din Caracal (1941)
Ion Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu, Dumitru Botar
Detalii despre un turneu al artistului Ion Manolescu la Caracal cu piesa Strigoii de
Ibsen aflăm din presa locală68
. Bănuiala că piesa s-ar fi jucat în ianuarie 1941 ne este
întărită de un document de arhivă, o cerere din 13 ianuarie 1941 a lui Ion Manolescu către
primăria oraşului Caracal în care se spune: ,,Domnule primar, Trecând peste toate
greutăţile cu cari se luptă astăzi teatrul
românesc şi având în vedere că mai ales
în aceste timpuri teatrul devine o
necesitate sufletească pentru ridicarea
moralului cetăţenilor, am luat iniţiativa
de a întreprinde un mare turneu de
propagandă culturală prin toată ţara, cu
puternica piesă ,,Strigoii”, de Ibsen. În
cadrul acestui turneu, vom da şi în oraşul
d-voastră o reprezentaţie în ziua de marţi
21 ianuarie 1941. Cunoscând deosebita
solicitudine ce aţi arătat-o întotdeauna
mişcării artistice, facem prin prezenta un
călduros apel rugându-vă să binevoiţi a
ne acorda preţiosul d-voastră sprijin,
scutindu-ne de plata chiriei sălii de
teatru, precum şi de taxele de afişaj,
lumina sălii şi combustibilul necesar
pentru încălzit. Solicităm această favoare
având în vedere enormele cheltuieli ce
avem de suportat, în afară de cele de mai
sus, şi pe cari ne este imposibil să le
putem acoperi fără concursul d-voastră.
Convinşi că cererea noastră va avea satisfacţia aşteptată, vă rugăm să primiţi expresia
celor mai alese mulţumiri.” Primăria aprobă cererea, cu obligaţia de a suporta
organizatorii căldura, lumina şi chiria.
Revista lui Nellu Cristescu- Prietenia Literară- ne vorbeşte despre conferinţa
scriitorului Ionel Teodoreanu ,,Cum am scris Medelenii” susţinută în amfiteatrul
liceului Ioniţă Asan în seara zilei de 19 ianuarie 194169
. În numerele viitoare ale revistei,
conţinutul conferinţei este reprodus integral. Dintr-un document de arhivă70
vedem că
această conferinţă fusese iniţial programată pentru data de 1 decembrie 1940.
68
Vezi Prietenia Literară nr.3/1 februarie 1941 69
Idem, p. 4. Avem confirmarea şi dintr-o altă sursă, o adresă a direcţiei Liceului Ioniţă Asan către primăria Caracal în care se spune: ,,Domnule primar, Duminică 19 ianuarie orele 5 după amiază, dl, Ionel Teodoreanu, deţinătorul premiului naţional ca romancier, va vorbi în amfiteatrul Liceului ,,Ioniţă Asan” despre ,,Cum am scris Medelenii”. Vă rugăm să binevoiţi a lua parte cu cât mai mulţi dintre membrii instituţiei dvs. cunoscând că biletele plasate pentru data de 1 decembrie 1940 sunt încă valabile” (S.J.A.N. Olt, Fond Primăria Caracal, dosar 11/1941)
Conducerea Liceului Ioniţă Asan anunţă conferinţa lui Ionel
Teodoreanu
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 46
opri accesul celor întârziaţi sau interesaţi pentru a împiedica reuşita scopului propus.
Delegaţii care însoţesc şcolile sunt rugaţi a-mi prezenta efectivul participanţilor fiindu-mi
necesare a le consemna în darea de seamă ce-o întocmesc. Pentru reprezentaţia ce se va
da militarilor am fixat orele şi am luat toate măsurile”72
.
Probabil în acelaşi context are loc şi serbarea militarilor germani din 23 februarie
1941, despre care vorbeşte o adresă a prefecturii trimisă primăriei Caracal: ,,Avem onoare
a vă ruga să binevoiţi a lua măsuri ca să se pună la dispoziţie sala teatrului naţional
trupelor germane din localitate în ziua de 23 februarie a.c. între orele 10-11 a.m. pentru a
organiza o serbare”. Adresa era semnată de prefectul Dobrian
Printr-o cerere adrestă primăriei oraşului Caracal la 7 ianuarie 1941, Ion
Vasilescu, directorul teatrului Ion Vasilescu din Bucureşti, cerea sala teatrului pentru data
de 21 februarie 1941. În cerere se spune: ,,Domnule primar, Cu onoare vă rog să binevoiţi
a-mi aproba sala Teatrului Comunal pentru data de vineri 21 februarie 1941. Această
sală îmi este necesară pentru turneul ce-l fac în ţară cu comedia muzicală ,,Suflet candriu
de papugiu”, scrisă de
autori români, cu
muzica de subsemnatul.
Faţă de greutăţile ce le
am venind cu o trupă de
peste 45 de persoane,
toţi români73
, vă rog
domnule primar a
dispune să mi se facă
toate înlesnirile posibile,
ca să pot rezista
bugetului care este enorm de încărcat, având în vedere că teatrul nu este subvenţionat şi
viu pe cont propriu. În aşteptarea răspunsului domniei voastre favorabil, vă rog să
primiţi, domnule primar, asigurarea deosebitei mele stime”74
. Primăria aprobă cererea,
rămânând în sarcina organizatorilor încălzirea, lumina şi taxele- lucru care se aducea la
cunoştinţa impresarului Eliodar Florescu. Într-o altă scrisoare, a lui Ion Vasilescu către
Eliodor Florescu, compozitorul spune: ,,Stimate domnule Florescu, Plecând în turneu cu
comedia muzicală ,,Suflet candriu de papugiu”, cel mai mare succes bucureştean al
acestei stagiuni, care s-a jucat în capitală de peste 100 de ori şi se mai joacă încă cu casa
închisă, te rog să-mi rezervi sala pentru ziua de vineri 21 februarie 1941. Având în vedere
că mă prezint cu tot ansamblul şi orchestra, costumele şi pianele, venind cu trei vagoane
pe timpurile de faţă când căile ferate sunt atât de costisitoare, vă rog foarte mult să vă
daţi toată osteneala pentru reuşita acestui spectacol, care sunt sigur că va întrece tot ce s-
a văzut anul acesta în provincie, aşa cum a stat ca succes şi încasări în fruntea tuturor
teatrelor din Bucureşti. În ceea ce priveşte cheltuielile, vă rog foarte mult să le faci [sic!]
cât se poate mai reduse fiindcă nu am subvenţii şi turneul acesta mă costă enorm. Vin cu
72
Idem; având în vedere că aceste reprezentaţii cinematografice erau organizate de Ministerul Propagandei, că ele se adresau şi ofiţerilor şi trupei, că surveneau după rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941 şi luând în calcul referirea la cei ,,interesaţi pentru a împiedica reuşita scopului propus” credem că aceste filme înfierau mişcarea legionară care încercase să-l răstoarne de la putere pe generalul Ion Antonescu şi justificau acţiunea hotărâtă a generalului, sprijinită tacit şi de Germania care avea nevoie de un aliat stabil în perspectiva războiului cu U.R.S.S. Totuşi, conducătorii mişcării legionare au găsit adăpost în Germania, Hitler considerând că se poate folosi de ei spre a-l şantaja pe Antonescu.
73 Petiţionarul subliniază că membrii trupeu sunt români, în acea epocă era interzis actorilor evrei de a
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 61
Sub domnia lui Ipsilanti avem de înregistrat și primele încercări de a pune stavilă
luxului, Banul Dimitrie Ghica fiind în fruntea acestei mișcări și împingea la o lege
sumtuarie/de îngrădire a risipei și a luxului. Din păcate, mișcarea nu a reușit din cauza
piedicilor care au intervenit; invaziile lui Pazvantoglu, incendiul din 1803, inundațiile de
la 1804, precum și alte multe cauze, majoritatea obiective.
1806, august 12.
Iată rezoluția Domnitorului și anaforaua-
,,Io Constantin Alexandru Ipsilant Voevoda Gospodar Zemli...
Cât pe acele câte zece parale de prăvălia mare și câte cinci de prăvălia mică, ce
ni se arată că se ia de Ispravnicii județelor, acesta fiind urmare ne canonisită și necinstită
Domniei Mele este hrăpire a Ispravnicilor, și nu este cu cuviință să afierosim milă la
școlă jafurile și catahrisis ce se fac , și neci slobozim Domnia Mea de acum îninte o
urmare ca acesta, fiind-că numai stăpânii moșiilor, unde se fac acele bâlciuri, sau târguri,
au a lua obișnuitul avaet al pământului; iară pentru vinăriciul acestor cinci popore ce se
arată mai jos anume; Comana, Ipotești, Alilăpești, Viișoara, Săranpoe ot sud Olt, bine-
voim Măria Mea a face această milă și ajutor și școlelor din Slatina spre ași putea
întâmpina trebuincioasele cheltuieli ce urmează a se ace peste an, la mai jos arătatele
trebuințe; îi hărășim însă, din cinci bani care se iau pe sama Domnii la vadră, să aibă a
lua mai sus numita școlă numai câte duoi bani; iară cei-alți toți să să ia de vinăriceii
Domnești, care această milă să aibă a strânge orânduitul om al școlei tot cu aceeași
orânduială, ce se urmează și la alte mili monăstirești; osebit mai facem Domnia Mea milă
la acestă școlă, ca să fie și lude zece scutiți, omeni străini fără pricină de dajdie”.
1806 August 12
1808, 1 mai, Clucer Za Arie Ianachi.
1808, mai 27.
Nu toate şcolile sunt închise din cauza războiului. Așa vedem că la 1808
funcționează școala dela Slatina cu sporire. Epitropii C. Filipescu Visternicul și Radu
Golescu spun aceasta Divanului țărei Muntenești cu anaforaua lor din 27 mai zisul an
1808, țara fiind ocupată de muscali.
Zic boerii epitropi;
Înștiințăm Cinstitului Divan că școla, i biserica, i cișmelele de la Slatina, județul
Olt la care suntem noi epitropi, avâd oareș-care venit, dar pentru neajungerea
cheltuielilor lor dintr-acel venit, căci școla merge spre bună rodire și sporire, după
arătarea ce am făcut Măriei Sale Constantin Vodă Ipsilante, a se hărăzi vinăriciul de la
șase popore, unde au început a se face vii multe, a primit Măria Sa arătarea noastră și a
hărăzit vinăriciul, dar însă din greșela scriitorului, de desupt, la numirea poporelor
lipsește unul și sunt cinci, care acel popor care lipsește se cheamă Bălănești, așezat
tocmai în mijlocul poporelor celor-alte, cu care se dă multă zăticnire vinăriciului acestei
școle. Să bine-voiască cinstitul Divan a da poruncă, ca și poporul acesta să fie împreună
cu cele-alte la mila școlei.
Constantin Filipescu vistier, Radu Golescu 1808, mai 27”
Divanul ,,ca și pentru un obștesc folos al orașului Slatina ce este cererea”...
aprobă.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 62
Constantin Filipescu și Radu Golescu, epitropi ai bisericii, școlii și cișmelelor din
Slatina, depun către Cinstitul Divan al Prințipatului Țării Românești, o cerere de a se
hărăzi acestora și vinăriciul Bălăneștilor, jud.Olt, care, din greșeală, fusese omis.
1808.
... În vara acestui an grosul trupelor rusești sta pe linia Focșanilor. Românii plăteau
greu întreținerea spitalelor rusești, recunoștea însuși generalul rus Langeran. În Dosarul nr.
68 aflat la Chișinău, găsim ...Despre costul întreținerii spitalelor și acel al porției de carne
–pentru armată- din 16 aprilie 1808 se pomenește ..Pentru spitalele de la București-
spitalul Dudești, Craiova și Slatina, Prozorovschi cerea Divanului să-i dea numaidecât
frumoasa sumă de 49.083 taleri, atâția câți erau prevăzuți în socotelile vistieriei Valachiei
ca bani ai spitalelor [fila 119]. Între 1806-1812 Valachia a fost sub ocupație rusească.
După plecarea rușilor care ne-au luat Basarabia dar ne-au lăsat ciuma, a izbucnit, în
1813, pe vremea lui Caragea, groaznica epidemie de ciumă, numită și ciuma lui Caragea.
(Samarian, Medicină și farmacie în trecutul românesc, vol.III, p. 310)
1808, Iulie 10.
Divanul aprobă cererea de acordare a vinăriciului din poporul Bălăneștilor.
1808, noiembrie 7.
Un postelnic scrie ciorbagiului Văloi Toader din satul Coteana ca sârbii din Brebeni,
deoarece mai sunt datori cu niște lemne, să aducă 5 care la magazia Slatinei pentru
trebuința ostașilor împărătești. (Coresp. Hagi Enuș, III, doc. 58)
1808.
Polihronie, în socotelile sale, notează că i-au rămas câștig 179 groși de la grâul
vândut la magazia Slatinei, grâu de pe moșia Colibași. (Coresp. Hagi Enuș, III, 142).
1809, Martie 27.
Divanul Țării Rom. răspunde preoblojeniei Excelenției Sale, general-maior
Engelgardt, despre măsurile luate pentru a se duce zahereaua, făină și orz, armatei ruse,
aflate pe drumul de la Slatina la București.
1809, Martie 29.
Divanul Țării Românești scrie Excelenției Sale, general-maior Engelgardt, despre
măsurile luate pentru strângerea carelor și a boilor „care au stat la drum” pe când se
transporta zahereaua (faina și orzul), din magazia Slatinii și magazia Piteștilor, la
București, pentru armata rusă.
1809, august 24.
Domnul dă în privința vinăriciului școalei din Slatina, următorul ordin;
Fiin-că școla din orașul Slatina sud Olt, prin cărți domnești are a lua milă de
vinăriciu de la câte-va popore dintr-acest județ, s-a dat acestă carte a Divanului,
Medelnicerului Nicolae Gigârtul, ce s-a orânduit din partea școlei, care să aibe a îmbla
împreună cu vinericerii Divanului, să scrie vinăriciul acelor popore ce sunt șciute. De
care poruncim Divanului Domniei Mele, taxildariului al acestui județ, îndată ce se va
isprăvi scrisul, banii ce se va face, partea școlei, să se dea în mâna orânduitului, fără de a
pretenderisi vre-o zeciuială sau cheltuială dintre acești bani.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 63
Inscripții
POETUL VIRGIL CARIANOPOL ȘI REVISTA „FRONT LITERAR“
NICOLAE SCURTU
Istoricul literar și excelentul profesor Dumitru Botar (n. 1945) a elaborat, cu
minuțiozitate, o biobibliografie a poetului și eseistului Virgil Carianopol (29 martie 1908 –
6 aprilie 1984), unul dintre cei mai însemnați scriitori din ținutul Romanaților.
O astfel de cercetare, desigur anevoioasă, solicită în chip stringent, cunoașterea, în
detaliu, a operei, a biografiei și a receptării întregii creații a lui Virgil Carianopol.
Dacă autorul nu și-a consemnat, în notele sale, o listă a periodicelor la care a
colaborat, atunci munca de cercetare a istoricului literar devine grea și imposibil de a
realiza o lucrare completă.
În elaborarea unei astfel de lucrări se admite să-ți scape o referință sau două
privitoare la receptarea critică, dar nu e cu putință să nu consemnezi, integral, opera
cercetată. E un principiu absolutist.
Printre colaborările ignorate ale lui Virgil Carianopol se află și poezia Plânsul
vulturului1, publicată în revista „Front literar“ din Brașov, revistă a tinerei generații,
înființată și condusă cu pasiune de Vasile Spiridonică.
Această poezie se constituie, de fapt, într-o autentică artă poetică, în care Virgil
Carianopol se confesează în sintagme de o rară frumusețe relevând antitetic forța creatoare
a autorului și forța divină, întruchipată, aici, printr-o domniță.
E necesar să precizez, că în revista „Front literar“ există și două microrecenzii2
privitoare la opera lui Virgil Carianopol, aparținând lui Lazăr Trandafir și Vasile
Spiridonică, în care se remarcă noutatea liricii poetului din Caracal.
Plânsul vulturului
Roteam altădată largi cercuri deasupra,
Îmi erau dragi înălțimile pure
Sufletul îmi era tânăr, nu se-nfrica
De zările încețoșate și sure.
Deasupra mărilor pluteam semeț
Munților le eram drag, le eram sol,
Năzuiam să ajung până la soare,
Nu cunoșteam vulturul căzut în nămol.
Dar într-o zi am văzut o domniță.
Și m-am oprit alături de ea,
Noapte cu noapte, clipă cu clipă,
Aripa mi se făcea tot mai grea.
Zburam tot mai rar în înalturi,
Tot mai puțin și tot mai pe jos,
Marea nu mai era atât de albastră,
Muntele nu mai era atât de frumos.
Odată însă domnița mi-a luat avântul
Și a plecat undeva, peste zări,
Degeaba mi-am încordat aripile să plec,
Prea se făcuseră plumburi pentru plecări.
Am strigat, am plâns, dar zadarnic
M-am strâns în mine ca un arici
Mi s-au îndoit umerii, aripile mi s-au
făcut moi
Și am rămas pentru totdeauna aici.
Virgil Carianopol
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 64
Note
1. Virgil Carianopol ~ Plânsul vulturului în Front literar, seria a 2-a, 3, nr. 5-6,
octombrie–noiembrie 1938, p. 6, col. 2, sus.
2. Lazăr Trandafir ~ Virgil Carianopol ~ Scrisori către plante în Front literar, 1, nr. 2–
3, aprilie – mai 1936, p. 6–7 și V[asile] S[piridonică] ~ Virgil Carianopol ~ Frunzișul
toamnei mele în Front literar, seria a 2-a, 3, nr. 7-8, decembrie 1938 – ianuarie 1939, p.
12.
Eroi din Deveselu morţi din cauza tifosului în primul război mondial
Comandor (r.) Nicola Tudor
În anul 1917, pentru Regimentul 19 Infanterie Romanați, după ce a fost retras de
pe frontul de operații, vine epoca de grea bejenie-retragerea spre zona de reorganizare din
Moldova. Poposește mai întâi la Vaslui, apoi pleacă la Bârnova lângă Iași, unde își sapă
bordeiele pe un timp foarte aspru cu zăpadă mare și viscol.
Aici începe să bântuie tifosul exantematic: mor zilnic 35 de oameni, întreg
cantonamentul este o vastă infirmerie. Puținii sănătoși abia prididesc cu îngroparea celor
morți. Se începe deparazitarea oamenilor și efectelor. Reorganizarea regimentului începe
practic în luna aprilie. Mor 1.702 oameni, foarte mulți veterani ai campaniei din 1916,
printre care locotenentul doctor Gheorghe Saiu și sublocotenenții Teodor Iordăchescu, Ion
Viișoreanu, Ion Papuc. În luna februarie situația regimentului era următoarea: sănătoși
trupă 1.200; infirmerii 825; spitale 865. Situația morților: ianuarie 60; februarie 971;
martie 526; aprilie 145.
Ostașii satelor Deveselu și Comanca mobilizați și recrutați de Centrul militar
teritorial Romanați - Caracal, nu au fost iertați de flagelul tifosului exantematic. Au căzut
victime acestei epidemii 36 de luptători deveseleni. Din Regimentul 19 Infanterie
Romanați au decedat 20 de luptători; din Regimentul 43/59 Infanterie au murit 8 luptători,
iar din celelalte unități și formațiuni, 8 luptători.
Confesorul Regimentului 43/59 infanterie, preotul D. Brumușescu, în raportul
către Marele Cartier General, Eșalonul II Religios precizează: „După sosirea și stabilirea
noastră în satul Pocruia, a început teribilul flagel al tifosului, secerând peste 1.375, pe
care i-am spovedit, împărtășit și înmormântat creștinește”. (Arhivele Militare de Război,
fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar 15, f. 90).
Soldat Iacob Filip Detașamentul Golești-Vaslui; Act de moarte nr. 598/17 aprilie
1917;
În ziua de 22 a trecutei luni, a încetat din viață în cantonamentul Poiana Câmpului,
județul Vaslui, suferind de tifos exantematic, d-l soldat Iacob Filip, născut în comuna
Deveselu, județul Romanați, fiul lui Marin și al Mariei. Moartea a fost verificată de
medicul ajutor, locotenent doctor Nicolae Botez, din Regimentul 43/59. Martori: soldat
Stănescu Constantin, de ani 29, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Urluiasca,
județul Olt și soldat Enache Ioan, de ani 35, de profesie agricultor, domiciliat în comuna
Urluiasca, județul Olt, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu împreună
cu noi, administrator sublocotenent D.G. Dănescu, casier și oficier al stării civile de război
din Regimentul 43/59 Infanterie; Pentru conformitate căpitan D. Enache; Dat la 3 mai
1917.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 65
Soldat Neda Nicolae. Act de moarte nr. 548/8 aprilie 1917;
În ziua de 19 ale trecutei luni, la ceasurile 7, a încetat din viață, în infirmeria
Corpului din Șurănești, județul Vaslui, suferind de tifos exantematic, soldat Neda Nicolae,
născut în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost verificată de medicul
Corpului, căpitan doctor Ionescu Mihail, din Regimentul 43/59 Infanterie. Această
declarație a fost făcută în prezența martorilor: soldat Stănescu Constantin, de ani 29,
agricultor, domiciliat în comuna Urluiasca, județul Olt; soldat Gheorghe Ioan, de ani 31, de
profesie factor rural, domiciliat în comuna Urluiasca, județul Olt, care, după ce le-am citit
acest act, l-au subscris propriu împreună cu noi, administrator sublocotenent D.G.
Dănescu, casier și oficier al stării civile de război din Regimentul 43/59 Infanterie.
Sergent Bedreagă Petre. Act de moarte nr. 250 din 20 februarie 1917;
A încetat din viață în infirmeria Regimentului 59 Infanterie din comuna Poiana
Câmpului, județul Vaslui, suferind de febră recurentă, sergent Bedreagă Petre, în etate de
26 ani, de profesie muncitor, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului
Bedreagă Dumitru și al doamnei Florica. Moartea a fost verificată de medicul Corpului,
căpitan doctor Ionescu Mihail, din Regimentul 43/59 Infanterie. Această declarație a fost
făcută în prezența martorilor: sergent Oroveanu Gheorghe, de ani 35, domiciliat în orașul
Caracal, județul Romanați; sergent Zidaru Ioan, de ani 23, domiciliat în orașul Caracal,
județul Romanați, care după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu împreună cu noi,
administrator sublocotenent Mazilu Ioan, casier și oficier al stării civile de război din
Regimentul 43/59 Infanterie.
Soldat Gheorghe Nicolae. Act de moarte nr. 4701 din 22 martie 1917;
În ziua de 2 ale prezentei luni, a încetat din viață în Spitalul mobil din comuna
Poiana Câmpului, județul Vaslui, suferind de „mizerie fiziologică”, domnul soldat
Gheorghe Nicolae, fiul lui Ilie Nicolae și al doamnei Gheorghița. Moartea a fost verificată
de medicul locotenent doctor Crețoiu Radu de la Spitalul mobil din Poiana Câmpului.
Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: soldat Stănescu Constantin, de ani
29, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Urluiasca, județul Olt și soldat Enache
Ioan, de ani 35, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Urluiasca, județul Olt, care,
după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu împreună cu noi, administrator
sublocotenent D.G.Dănescu, casier și oficier al stării civile de război din Regimentul 43/59
Infanterie.
Soldat Truinea Ioan. Act de moarte nr. 322/22 febuarie 1917;
În ziua de 20 ale prezentei luni, a încetat din viață în comuna Poiana Câmpului,
județul Vaslui, suferind de bronho-pneumonie, soldat Truinea Ioan, de profesie plugar,
născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Andrei Truinea și al doamnei
Gena. Moartea a fost verificată de doctor Cioc din Regimentul 43/59 Infanterie. Această
declarație a fost făcută în prezența martorilor: sergent Oroveanu Gheorghe, de ani 35,
domiciliat în orașul Caracal, județul Romanați; sergent Zidaru Ioan, de ani 23, domiciliat
în orașul Caracal, județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris
propriu împreună cu noi, administrator sublocotenent Mazilu Ioan, casier și oficier al stării
civile de război din Regimentul 43/59 Infanterie.
Soldat Velișcu Ioan. Act de moarte nr. 547/7 aprilie 1917;
În ziua de 19 ale trecutei luni, a încetat din viață, la infirmeria Corpului din
comuna Șurănești, județul Vaslui, suferind de tifos exantematic, domnul soldat Velișcu
Ioan, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Nicolae și al doamnei
Mitrana. Moartea a fost verificată de medicul Corpului, căpitan doctor Ionescu Mihail, din
Regimentul 43/59 Infanterie. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: soldat
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 66
Enache Ioan, de ani 35, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Urluiasca, județul Olt;
Stănescu Constantin, de ani 29, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Urluiasca,
județul Olt; soldat Gheorghe Ioan, de ani 31, factor rural, domiciliat în comuna Urluiasca,
județul Olt, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu împreună cu noi,
administrator sublocotenent D.G.Dănescu, casier și oficier al stării civile de război din
Regimentul 43/59 Infanterie.
Soldat Stoilă Constantin. Act de moarte nr. 197 din 5 aprilie 1917;
În ziua de 4 aprilie, la ceasurile 11 înainte de amiază, a încetat din viață, la
infirmeria Regimentului 59 Infanterie, suferind de ,,febră recurentă”, soldatul Stoilă
Constantin, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Marin și al
doamnei Maria, necăsătorit. Moartea a fost verificată de noi prin domnul medic verificator,
Ascralache, din Regimentul 59 Infanterie. Această declarație a fost făcută în prezența
martorilor: caporal Boarță Gheorghe, de ani 22, de profesie agricultor, din Regimentul 59
Infanterie; soldat Băruț Toma, de 18 ani, de profesie agricultor, din Regimentul 59
Infanterie, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu împreună cu noi,
administrator sublocotenent Dumitru Grigore și oficier al stării civile de război din
Regimentul 43/59 Infanterie.
Soldat Ciucă Vasile. Act de moarte nr.2/26 ianuarie 1917;
În ziua de 25 ianuarie, orele 5 înainte de amiazi, a încetat din viață soldat Ciucă
Vasile, din Regimentul 59 Infanterie, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul
lui Iancu și al doamnei Nița. Cauza morții a fost „pneumonie și debilitate”. Martori au fost:
sergent Vasile Nicolae, de ani 39, de profesie agent sanitar, din Regimentul 59 Infanterie;
caporal Boarță Gheorghe, de ani 22, de profesie agricultor, din Regimentul 59 Infanterie,
care au subscris acest act după ce li s-a citit. Cazul morții s-a verificat de noi prin doctor
Medre, verificator. Făcut de noi, administrator sublocotenent Dumitru Grigore, în calitate
de oficier al stării civile.
Soldat Sandu Anton. Act de moarte nr.726/20 aprilie 1917;
În ziua de 19 ale prezentei luni, la ceasurile 8 înainte de amiază, a încetat din viață
la Spitalul ambulanței Diviziei 2, în comuna Buciumi, județul Iași, fiind bolnav de
„nefrită”, soldat Sandu Anton, în vârstă de 22 ani, de profesie plugar, născut în comuna
Deveselu, județul Romanați, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul
domnului Niță și al doamnei Maria. Moartea a fost verificată de domnul medic
Oreviceanu. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: medic Ioan
Oreviceanu, de ani 35, de profesie medic, domiciliat în comuna București, județul Ilfov;
plutonier Jean Mărculescu, de ani 33, de profesie subchirurg, domiciliat în comuna
Craiova, județul Dolj; ofițer administrator, Alexandru Spirapol, de ani 35, de profesie
contabil, domiciliat în comuna Bâltanele, județul Mehedinți, care, după ce le-am citit acest
act, l-au subscris propriu, împreună cu noi, sublocotenent Ioan Grecescu și oficier al stării
civile de război, din ambulanța Diviziei 2.
Soldat Vasile Paraschiv. Act de moarte 1275/4 martie 1917;
În ziua de 2 ale prezentei luni, ceasurile unu după amiază, a încetat din viață în
cantonamentul din comuna Bârnova, județul Iași, soldat Vasile Paraschiv, domiciliat în
comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost verificată de medicul Regimentului II
Romanați nr. 19 Infanterie, locotenent doctor Saiu Gheorghe. Această declarație a fost
făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani 34, de profesie preot, domiciliat în
comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman Constantin, de ani 25, de profesie
cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act,
l-au subscris cu propria lor semnătură, împreună cu noi, administrator sublocotenent
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 67
Stănescu Tudor, casier și oficier de stare civilă de război din Regimentul II Romanați nr.
19 Infanterie.
Soldat Petrescu Gheorghe. Act de moarte nr. 353/12 februarie 1917;
În ziua de 9 ale prezentei luni, la ceasurile cinci după amiază, a încetat din viață la
infirmeria Corpului din satul Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Petrescu
Gheorghe, soldat, contigentul 1911, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați.
Moartea a fost verificată de medicul Regimentului II Romanați nr. 19 Infanterie,
locotenent doctor Saiu Gheorghe. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor:
Aristide Popescu, de ani 34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul
Romanați; soldat Aliman Constantin, de
ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în
comuna Urzica, județul Romanați;
sergent Popa Tudor, de ani 25, de
profesie agricultor, domiciliat în comuna
Preajba, județul Romanați, care, după ce
le-am citit acest act, l-au subscris cu
propria lor semnătură, împreună cu noi,
administrator sublocotenent Stănescu
Tudor, casier și oficier de stare civilă de
război din Regimentul II Romanați nr. 19
Infanterie.
Soldat Alexandru Marin. Act de
moarte nr. 1386 din 7 martie 1917;
În ziua de 7 martie 1917, a
încetat din viață, în cantonamentul din
comuna Bârnova, județul Iași, domnul
Alexandru Marin, soldat, contingentul
1910, domiciliat în comuna Deveselu,
județul Romanați. Moartea a fost
verificată de medicul Regimentului II
Romanați nr. 19 Infanterie, locotenent
doctor Saiu Gheorghe. Această declarație
a fost făcută în prezența martorilor:
Aristide Popescu, de ani 34, de profesie
preot, domiciliat în comuna Cioroiu,
județul Romanați; soldat Aliman
Constantin, de ani 25, de profesie
cântăreț, domiciliat în comuna Urzica,
județul Romanați; sergent Popa Tudor,
de ani 25, de profesie agricultor,
domiciliat în comuna Preajba, județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au
subscris cu propria lor semnătură, împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu
Tudor, casier și oficier de stare civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19
Infanterie.
Soldat Peciu Ioan. Act de moarte nr. 129/1 martie 1917;
În ziua de întâi ale prezentei luni, a încetat din viață la Spitalul de campanie al
Societății Naționale de Cruce Roșie a României, domnul soldat Peciu Ioan, în etate de 27
de ani, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Dumitru și al doamnei
Preotul Aristide Popescu de la Cioroiu-
Romanaţi
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 68
Ioana. Moartea a fost verificată de medicul Corpului, doctor Crăciunescu, medicul șef al
spitalului. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: domnul Daniel Emilian,
de ani 32, de profesie preot, domiciliat în comuna Vânători, județul Neamț; domnul
Nicoară Ion, de ani 46, de profesie proprietar, domiciliat în comuna Galați, județul
Covurlui; domnul Constantinescu Alexandru, de ani 36, de profesie agricultor, domiciliat
în comuna Tufești, județul Putna, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu
împreună cu noi, medicul șef al spitalului și oficier al stării civile de razboi din Spitalul de
campanie nr.3, medic, căpitan doctor Crăciunescu.
Soldat Pantelie Petre. Act de moarte nr. 646 din 21 februarie 1917;
În ziua de 15 ale prezentei luni, la ceasurile două după amiază, a încetat din viață,
în cantonamentul din satul Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul soldat Pantelie
Petre, contigentul 1917, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost
verificată de medicul Regimentului II Romanați nr. 19 Infanterie, locotenent doctor Saiu
Gheorghe. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani
34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman
Constantin, de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați;
sergent Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba,
județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor semnătură,
împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier de stare
civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Nițu Dumitru. Act de moarte nr.1.132/4 martie 1917;
În ziua de 26 ale trecutei luni, a încetat din viață în cantonamentul din satul
Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Nițu Dumitru, soldat, contigentul 1911,
domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost verificată de medicul
Regimentului II Romanați nr. 19 Infanterie, locotenent doctor Saiu Gheorghe. Această
declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani 34, de profesie
preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman Constantin, de ani
25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați; sergent Popa
Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba, județul Romanați,
care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor semnătură, împreună cu noi,
administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier de stare civilă de război din
Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Badea Marin. Act de moarte nr. 487 din 18 februarie 1917;
În ziua de 12 ale prezentei luni, la ceasurile patru după amiază, a încetat din viață
la infirmeria Corpului din satul Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Badea
Marin, soldat, contigentul 1911, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați.
Moartea a fost verificată de medicul Regimentului II Romanați nr. 19 Infanterie,
locotenent doctor Saiu Gheorghe. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor:
Aristide Popescu, de ani 34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul
Romanați; soldat Aliman Constantin, de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna
Urzica, județul Romanați; sergent Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat
în comuna Preajba, județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu
propria lor semnătură, împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor,
casier și oficier de stare civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Badea Ioan. Act de moarte din 5 februarie 1917;
În ziua de 3 ale prezentei luni, a încetat din viață în cantonamentul din satul
Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Badea Ion, soldat, contigentul 1918,
domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost verificată de medicul
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 69
Regimentului II Romanați nr. 19 Infanterie, locotenent doctor Saiu Gheorghe. Această
declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani 34, de profesie
preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman Constantin, de ani
25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați; sergent Popa
Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba, județul Romanați,
care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor semnătură, împreună cu noi,
administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier de stare civilă de război din
Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Roman Dumitru. Act de moarte nr.1130/8 mai 1917;
În ziua de 17 ale prezentei luni a încetat din viață în Spitalul ambulanță locală al
Diviziei 2, din comuna Buciumi, județul Iași, soldat Roman Dumitru, în vârstă de 27 ani,
de profesie plugar, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Firache și
al doamnei Floarea. Moartea a fost verificată de domnul medic Oreviceanu. Această
declarație a fost făcută în prezența martorilor: medic Ioan Oreviceanu, de ani 35, de
profesie medic, domiciliat în comuna București, județul Ilfov; plutonier Jean Mărculescu,
de ani 33, de profesie subchirurg, domiciliat în comuna Craiova, județul Dolj; ofițer
administrator, Alexandru Spirapol, de ani 35, de profesie contabil, domiciliat în comuna
Bâltanele, județul Mehedinți, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu,
împreună cu noi, sublocotenent Ioan Grecescu și oficier al stării civile de război, din
ambulanța Diviziei 2.
Soldat Păun Florea. Act de moarte nr.449/17 februarie 1917;
În ziua de 11 ale prezentei luni, la ceasurile 8 înainte de amiază, a încetat din viață
în în cantonamentul din satul Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, Păun Florea, soldat,
contigentul 1918, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost
verificată de medicul Regimentului II Romanați nr. 19 Infanterie, locotenent doctor Saiu
Gheorghe. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani
34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman
Constantin, de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați;
sergent Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba,
județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor
semnătură, împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier
de stare civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Ștefan Roman. Act de moarte nr.15/2 februarie 1917;
În ziua de 2 ale prezentei luni, orele patru înainte de amiază, a încetat din viață, în
infirmeria Teiș-Frumoasa, soldatul Ștefan Roman, în vârstă de 24 ani, domiciliat în
comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost verificată de medicul sublocotenent
doctor Mihăilescu Virgil, cu certificatul de verificare a morții nr.2/2 februarie 1917.
Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: plutonier Șerban Ioan, de ani 37, de
profesie funcționar, domiciliat în comuna Pitești, județul Argeș; Alexandru Dudescu, de
ani 46, de profesie proprietar, domiciliat în comuna București, județul Ilfov; plutonier
Iordăchescu Ioan, de ani 28, de profesie militar, domiciliat în comuna Iași, județul Iași care
după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu împreună cu noi, administrator
sublocotenent Nicolae Corbulescu casier și oficier al stării civile de război din Regimentul
II Romanați nr.19.
Caporal Cârstea Ioan. Act de moarte nr. 845 din 25 februarie 1917;
În ziua de 19 ale prezentei luni, la orele șapte după amiază, a încetat din viață, în
Spitalul regional nr.425 Iași, soldat Cârstea Ioan, caporal, în vârstă de 24 de ani, de
profesie agricolă, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, domiciliat în comuna
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 70
Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Ofilat și al doamnei Călina, căsătorit. Moartea a
fost verificată de doctorul Rion cu certificatul de verificare a morții nr. 126/26 februarie
1917. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: domnișoara Eugenia
Radovici, de ani 19, de profesie infirmieră, domiciliată în comuna Iași, județul Iași;
domnișoara Elena Stavici, de ani 18, de profesie infirmieră, domiciliată în comuna Iași,
județul Iași; domnișoara Melania Hagiu, de ani 19, de profesie infirmieră, domiciliată în
comuna Iași, județul Iași, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu semnătură
proprie, împreună cu noi Daniel Sachelarescu oficier de stare civilă de război și
administratorul Spitalului regional nr. 425 Iași.
Soldat Nicola Dumitru. Act de moarte nr. 845 din 25 februarie 1917;
În ziua de 19 ale prezentei luni, la ceasurile zece înainte de amiază, în
cantonamentul din satul Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Nicola Dumitru,
soldat, contingentul 1917, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a
fost verificată de medicul Regimentului II Romanați nr.19, locotenent doctor Saiu
Gheorghe. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani
34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman
Constantin, de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați;
sergent Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba,
județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor
semnătură, împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier
de stare civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Andreiu Marin. Act de moarte nr. 1024 din 25 februarie 1917;
În ziua de 23 ale prezentei luni, la ceasurile 10 înainte de amiază, a încetat din
viață, la cantonamentul din satul Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Andreiu
Marin, soldat, contingentul 1917, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați.
Moartea a fost verificată de medicul Regimentului II Romanați nr. 19, locotenent doctor
Saiu Gheorghe. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu,
de ani 34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat
Aliman Constantin, de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul
Romanați; sergent Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna
Preajba, județul Romanați, care, , după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor
semnătură, împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier
de stare civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Ganea Ion. Act de moarte nr. 1521/12 martie 1917;
În ziua de 10 ale prezentei luni, la ceasurile cinci după amiază, a încetat din viață,
la infirmeria Corpului din satul Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Ganea
Ion, soldat, contingentul 1916, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea
a fost verificată de medicul Regimentului II Romanați nr. 19 locotenent doctor Dan
Constantin. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani
34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman
Constantin, de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați;
sergent Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba,
județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor semnătură,
împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier de stare
civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Lupu Vasile. Act de moarte nr. 129/26 ianuarie 1917;
În ziua de 16 ale prezentei luni, la ceasurile opt înainte de amiază, a încetat din
viață în infirmeria Corpului din satul Bârnova, comuna Buciumi județul Iași, domnul Lupu
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 71
Vasile, soldat, contingentul 1915, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați.
Moartea a fost verificată de medicul regimentului II Romanați nr. 19, doctor Vubert
Grigore. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani
34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman
Constantin, de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați;
sergent Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba,
județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor semnătură,
împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier de stare
civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Mihaiu Nicolae. Act de moarte 1683/24 martie 1917;
În ziua de 24 ale prezentei luni, ceasurile 10 înainte de amiază, a încetat din viață,
în cantonamentul din satul Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Mihaiu
Nicolae, soldat, contingentul 1917, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați.
Moartea a fost verificată de medicul Regimentului II Romanați nr. 19, locotenent doctor
Dan Constantin. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu,
de ani 34, de profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat
Aliman Constantin, de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul
Romanați; sergent Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna
Preajba, județul Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor
semnătură, împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier
de stare civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Trifu Ion. Act de moarte nr. 336/8 februarie 1917;
În ziua de 16 ale prezentei luni a încetat din viață, la cantonamentul din satul
Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Trifu Ion, soldat, contingentul 1917,
domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost verificată de medicul
Regimentului II Romanați nr.19, locotenent doctor Saiu Gheorghe. Această declarație a
fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani 34, de profesie preot, domiciliat
în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman Constantin, de ani 25, de profesie
cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați; sergent Popa Tudor, de ani 25, de
profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba, județul Romanați, care, după ce le-am
citit acest act, l-au subscris cu propria lor semnătură, împreună cu noi, administrator
sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier de stare civilă de război din Regimentul II
Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Ricmănescu Iosif. Act de moarte nr. 336 din 8 februarie 1917;
În ziua de 8 ale prezentei luni, a încetat din viață în infirmeria Corpului din satul
Bârnova, comuna Buciumi, județul Iași, domnul Ricmănescu Iosif, soldat, contingentul
1899, de profesie plugar, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost
verificată de medicul Regimentului II Romanați nr. 19, locotenent doctor Saiu Gheorghe.
Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: Aristide Popescu, de ani 34, de
profesie preot, domiciliat în comuna Cioroiu, județul Romanați; soldat Aliman Constantin,
de ani 25, de profesie cântăreț, domiciliat în comuna Urzica, județul Romanați; sergent
Popa Tudor, de ani 25, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Preajba, județul
Romanați, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor semnătură,
împreună cu noi, administrator sublocotenent Stănescu Tudor, casier și oficier de stare
civilă de război din Regimentul II Romanați nr. 19 Infanterie.
Soldat Băltărețu Gheorghe. Act de moarte nr. 31 din 14 martie 1917;
În ziua de 13 ale curentei luni, a încetat din viață în Spitalul Iași nr. 269
„Caritatea”, suferind de „febră recurentă” și „debilitate”, domnul Băltărețu Gheorghe, în
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 72
vârstă de 21 ani, de profesie militar, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul
domnului Păun și al doamnei Ioana. Moartea a fost verificată de domnișoara Viorica
Ionescu-Cernea, internă la Spitalul nr. 269 „Caritatea” prin certificatul nr. 49/14 martie a.c.
Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: domnul Vasile Chiparatu, de ani 60,
de profesie scriitor, domiciliat în comuna Iași, județul Iași; domnul Gheorghe Craciuc, de
ani 43, de profesie militar, domiciliat în comuna Iași, județul Iași; domnul Gheorghe
Bălușanu, de ani 47, de profesie militar, domiciliat în comuna Ciurea, județul Iași, care,
după ce le-am citit acest act, l-au subscris cu propria lor semnătură, împreună cu noi,
doctor Vrabie, administrator și oficier de stare civilă de război din Spitalul nr. 269
„Caritatea”.
Soldat Enache Ioan. Act de moarte nr. 925/ 4 aprilie 1917;
În ziua de 28 ale trecutei luni, a încetat din viață la Spitalul Militar Dispensar,
Podul Iloaiei, județul Iași, soldatul Enache Ioan, din Depozitul Subzistența Etapei I, în
vârstă de 37 ani, de profesie militar, născut în comuna Deveselu, județul Romanați,
căsătorit, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Dinu și al
doamnei Leana. Moartea a fost verificată de domnul doctor Petrescu, șeful Spitalului
Militar Dispensar nr. 4000. Această declarație a fost făcută în prezența martorilor: domnul
Ioniță Toma, de ani 56, de profesie muncitor și domnul Costache Ioniță, de ani 50, de
profesie muncitor, ambii domiciliați în comuna Podul Iloaiei, județul Iași, care, după ce le-
am citit acest act, l-au subscris prin punere de deget, neștiind carte, împreună cu noi, Ioan
Alexa, oficierul stării civile din comuna Podul Iloaiei, județul Iași.
Soldat Nasta Florea. Act de moarte nr. 172 din 23 februarie 1917;
În ziua de 23 ale prezentei luni, la ceasurile 10 înainte de amiază, a încetat din
viață la Spitalul Mobil nr.11, din comuna Poiana Cașin, fiind bolnav de „mizerie
fiziologică”, soldatul Nasta Florea, contingent 1893, în vârstă de 44 ani, din Compania 1
sanitari, de profesie agricolă, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, domiciliat în
comuna Deveselu, județul Romanați. Moartea a fost verificată de noi, medic Crețian
Romulus, șeful Spitalului Mobil nr. 11. Această declarație a fost făcută în prezența
martorilor: plutonier Atanasie Marin, de ani 32, de profesie subchirurg, sergent Vasiu
Ștefan, de ani 24, de profesie funcționar, domiciliat în comuna Craiova, județul Dolj;
soldat Cunțu Scarlat, de ani 40, de profesie agricolă, domiciliat în comuna Plopșani,
județul Giurgiu, care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris împreună cu noi, subofițer
de administrație, Ion Avram, și oficier de stare civilă de război.
Soldat Pantelie Petre. Act de moarte nr. 140/3 mai 1917;
În ziua de întâi a prezentei luni, la ceasurile 10 după amiază, a încetat din viață, în
satul Petulești, comuna Tarzis, județul Fălciu, soldatul Pantelie Petre, în vârstă de 40 de
ani, de profesie militar, din Regimentul 3 Artilerie Grea, partea sedentară, cantonat în satul
Petulești, domiciliat în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Pantelie
Mercedă și al doamnei Stanca. Moartea a fost verificată de domnul medic, sublocotenent
Steru din Regimentul 3 Artilerie Grea, partea sedentară. Această declarație a fost făcută de
martorii: Sandu Ionea, de ani 58 și Ion Bunescu, de 58 de ani, ambii de profesie agricultori,
domiciliați în comuna Tarzis, județul Fălciu care, după ce le-am citit acest act, l-au
subscris împreună cu noi, Dumitru Năstase, ajutor de primar și oficier de stare civilă din
comuna Tarzis, județul Fălciu. Martorii, neștiind carte, au semnat prin punere de deget.
Soldat Vlad Nicolae. Act de moarte nr. 235/21 aprilie 1917;
În ziua de 19 ale prezentei luni, la ceasurile 10 înainte de amiază, a încetat din
viață în cantonamentul Regimentului 2 Vânători din satul Hăudești, comuna Miclăușani,
județul Roman, suferind de „febră recurentă”, soldat Vlad Nicolae, în vârstă de 21 ani, de
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 73
profesie militar, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Ion și al
defunctei Tudora. Moartea a fost verificată de noi înșine. Această declarație a fost făcută în
prezența martorilor: soldat Slabu Gheorghe, de ani 21, de profesie militar, domiciliat în
comuna Valea Mare, județul Muscel; soldat Nițoiu Nicolae, de ani 21, de profesie militar,
domiciliat în comuna Stoenești, județul Muscel, care, după ce le-am citit acest act, l-au
subscris prin punere de deget, împreună cu noi, Anton Petre Bejan, primar și oficier de
stare civilă din comuna Miclăușani, județul Roman.
Soldat Mercedă Constantin. Act de moarte nr. 5 din 11 aprilie 1917;
În ziua de 11 ale prezentei luni, a încetat din viață în infirmeria Divizionului 1
Tunuri, din comuna Buciumi, județul Iași, domnul Mercedă Constantin, născut în comuna
Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Radu și al doamnei Trana. Moartea a fost
verificată de domnul medic Barbu Sperciug din Divizionul 1 Tunuri. Această declarație a
fost făcută în prezența martorilor: domnul Mihăilescu Ion, de 41 de ani, de profesie
sergent infirmier, domiciliat în comuna Butrești, județul Mehedinți; domnul Catană
Nicolae, de 22 ani, de profesie soldat infirmier, domiciliat în comuna Smadovița, județul
Mehedinți care, după ce le-am citit acest act, l-au subscris propriu împreună cu noi,
locotenent Boștinescu Aurel și oficier al stării civile de război din Divizionul 1 Tunuri.
Soldat Savu Gheorghe. Act de moarte nr.1138/17 mai 1917;
În ziua de 15 ale curentei luni, la ceasurile trei înainte de amiază, a încetat din viață
în spitalul „Sfântul Spiridon”, Iași, din cauza „bronho-pneumonie”, soldat Savu Gheorghe,
în vârstă de 27 ani, de profesie fierar, născut în comuna Deveselu, județul Romanați, fiul
lui Matei și al doamnei Lina. Moartea a fost verificată de doctor Riegler. Această
declarație a fost făcută în prezența martorilor: domnul Gheorghe Sion, de 38 ani, de
profesie funcționar, domiciliat în comuna Iași, județul Iași; domnul Gheorghe Dumitriu, de
ani 65, de profesie pensionar, domiciliat în comuna Iași, județul Iași, care, după ce le-am
citit acest act, l-au subscris propriu, împreună cu noi, Dimitrie Munteanu, administrator și
oficier de stare civilă de război din spitalul sus citat.
Soldat Copilescu Dumitru. Act de moarte nr. 186 din 8 iulie 1918;
În ziua de 8 ale prezentei luni, ceasurile 4 după amiază, a încetat din viață la
Spitalul Barăci, gara Roman, în urma maladiei „inflamația ambelor vârfuri-TBC”, soldat
Copilescu Dumitru, în vârstă de 25 ani, din Regimentul 2 Vânători, domiciliat în comuna
Deveselu, județul Romanați, fiul domnului Mihai și al doamnei Maria. Moartea a fost
verificată de domnul căpitan doctor Traian Beca, medicul șef al Spitalului Barăci, gara
Roman, prin certificatul de verificare nr.166. Această declarație a fost făcută în prezența
martorilor: domnul Niță Petrescu, de ani 40, de profesie agricolă, domiciliat în comuna
București, județul Ilfov; domnul Enache Ion, de 29 de ani, de profesie cizmar, domiciliat în
comuna Brăila, județul Brăila; domnul Stan Ion, de 35 de ani, de profesie agricultor,
domiciliat în comuna Băicoi, județul Muscel, care, după ce le-am citit acest act, l-au
subscris propriu știind carte, împreună cu noi, locotenent Petre Costescu și oficier de stare
civilă de război din Spitalul Barăci, Roman.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 74
Pagini despre gimnaziul-liceu Radu Greceanu (II)
Ioan Smedescu
XXI.
Anul 1893 începe rău pentru Directorul Gimnaziului August Crainic.
În 29 Ianuarie, profesorul de matematică C. M. Vișinescu- transferat de la liceul
din Bârlad, Noiembrie 1992, -nu va sta decât până în 15 Martie 1993, când va fi mutat la
gimnaziul din Tg. Jiu, de unde va veni la Slatina Traian Negrescu, cel acuzat de directorul
de acolo, Bobancu Ștefan, că își transformase casa unde locuia în casă de prostituție105
-
trimite ministerului o plângere contra sa ( S.A.N.I.C., fond M.C.I.P., dosar 417/1893): Subsemnatul profesor provizoriu de matematică la gimnaziul din Slatina sunt pus în
imposibilitate de către directorul A Crainic, de a mai face curs în școală, căci ieri în ora
10,20-11,20 la clasa I-a, a venit la finea oarei și-a declarat elevilor că eu nu le explic
bine; așa-dar deși m-am mai plâns către dv. personal contra acestui Director prin
scrisoarea de la 15 Ianuarie curent și totuși nu s-a luat nici-o măsură de îndreptare de
către Onor Minister; apoi cu profund respect am onoarea a vă comunica că dacă nu se ia
vreo măsură de îndreptare contra acestui profesor suplinitor degradat, apoi voi fi silit a
da afară cu forța de la cursurile mele pe Directorul netrebnic care învață pe elevi contra
profesorilor. Primiți vă rog încredințarea despre profundul meu respect. C. Vișinescu,
Solicita ca plângerea sa să-i fie înmânată personal, Domnului Ministru al Cultelor
și Instrucțiunii Publice.
Ministrul hotărăște să se trimită o copie inspectorului Găvănescu iar acesta să
meargă imediat pentru a cerceta faptele și a se da un avertisment petiționarului: „cuvintele
de care dv v-ați servit în petițiunea de la 29 Ianuarie la adresa Directorului acelei școli
arătând lipsa de condescendență față de autoritatea școlară fiind în același timp
nepotrivite calității de profesor, subscrisul vă avertizează și vă invită ca pe viitor să
alegeți expresiunile cu care să vă serviți, căci în cazul contrar, vi se va aplica penalitățile
prescrise de lege”. În 11 Februarie, profesorul Vișinescu semna de primirea plicului cu rezoluția
ministrului în fața Directorului Crainic. În mod cert, și din cauza acestor petiții și pe fondul
neînțelegerilor cu Directorul Crainic, în 15 Martie este mutat la Tg. Jiu.
La Tg. Jiu, C. Vișinescu a ajuns într-un gimnaziu unde se practica bătaia barbară a
elevilor, Ministerul aflând de aceste practici în urma dezvăluirilor făcute de fostul profesor
de desen al gimnaziului slătinean, Rola Piekarski. De altfel, directorul a fost destituit și
numit provizoriu, C. Vișinescu, între 21 dec.1893-2 feb. 1894. El se va pensiona în 1915
după 33 de ani în învățământ, de la liceul din Tecuci.
Tot în acest început de an, curge corespondența gimnaziului cu ministerul, având
de subiect Ordinul ministrului care viza profesorii (maeștrii) de muzică, desemn și
gimnastică, și modul cum a fost perceput acest ordin, mai ales, de către Oprea Dumitrescu,
de care am vorbit anterior.
105
Dr. G. Gârdu, Liceul din Tg. Jiu, în Litua; apud I. St. Toma, Muzeul Oltului, t. 4, 2015
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 75
XXII. În 25 Septembrie Safta Galiboldi, femeie văduvă din Slatina, cere reînscrierea
fiului său, în rândurile elevilor de clasa I-a, întrucât a fost nevoită, din motivul îmbolnăvirii
sale și lipsindu-i banii necesari, să îl retragă de la cursuri. Directorul Crainic nu a aprobat
înscrierea fără acceptul ministerului, care, prin adresa din 27 Septembrie, adresată
Directorului Gimnaziului, („subsemnatul are onoarea a vă invita să înscrieți în clasa I-a a
acelui gimnaziu, pe Ion Galiboldi, dacă în adevăr, acel elev s-a retras din silă (lipsă bani,
n. n.) și nu a rămas repetent doi ani în aceiași clasă”). Ne vom întâlni curând cu acest elev
revenit în gimnaziu. XXIII.
În 27 Septembrie 1893 directorul August Crainic prin adresa cu nr. 122, înștiința
pe ministru de neprezentarea la post a profesorului de matematică și comptabilitate I.
Enoiu „și neavând prin cine-l înlocui, cursurile suferă” . Rezoluția ministrului a fost că
„Direcțiunea este rugată să îngrijească de suplinirea în comptul domnului Enoiu”.
XXIV.
În 22 Noiembrie, A. Crainic se plânge din nou Ministrului de „reținerea” de 30% care se
aplica la salariul integral al profesorilor de matematică și comptabilitate, făcând ca prin
aceasta, cu o singură excepție, prof. C. Vișinescu, „ca figurarea în program a acestei
științe, să fie aproape numai o formalitate, realitatea fiind cu totul departe de scopul unei
instrucțiuni serioase”. Lipsa de profesori la această catedră l-a făcut pe Directorul Crainic, să sesizeze
încă din 1888 Ministerul, că lipsa profesorilor nu mai poate fi continuată cu supliniri,
întrucât nici unul dintre acești
profesori nu are curajul să ia
asupră-și răspunderea morală
pentru paguba ce ar îndura-o
școlarii din pricina hetero-
genității rezultatului fondului
de cunoștințe ce ar dobândi,
lipsind unitatea de metodă la
predarea acestei ştiințe atât de
importante106
. Acum, propune
ministerului ori să nu se mai
aplice reținerea de 30%, ori,
profesorului suplinitor nou,
Ion Fodor, să i se dea și
predarea obiectului Geografie,
de la clasa a III-a, prin aceasta,
întregindu-se norma de 190 ore
necesare unei catedre întregi. De menționat că, deși era un gimnaziu real, numărul orelor de matematică și
comtabilitate se micșorase; prin aceasta, neîntrunind numărul de ore necesar pentru o
catedră completă, se aplica această reținere de 30% aplicată salariului net. Sancțiunea,
urmare a numărului incomplet de ore necesare unei catedre, era unul din motivele invocate
106
S. A. N. I. C. fond Ministereul Cultelor și Instr. Publice, ds. 4437/1888.
Adresa doamnei Gariboldi
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 76
de director, care au dus la o mare fluctuație și nestatornicie, a profesorilor de această
materie.
XXV.
Profesorul Ioan Pipoș, în 26 Noiembrie 1893, se adresa Ministrului solicitându-i,
în temeiul pregătirii sale, catedra de geografie și istorie, la schimb cu limba română, obiect
de studiu asupra căruia
„subsemnatul nu a făcut studii
speciale”. Arăta că e absolvent de
„studii academice la Viena și
având ca obiecte de studiu istoria
cu geografia și filozofia-precum
certifică documentele” sale. Mai
arată că n-a predat „încă” limba
română la vreo școală publică, „în
schimb însă, am ocupat timp de 4
ani catedra de istorie și geografie
la gimnaziul clasic din Giurgiu”. Cele două materii, la
gimnaziul din Slatina, erau predate
de către Directorul A. Crainic, el
predând până în 1887, în primii trei ani de existență ai gimnaziului, toate materiile care
țineau de partea literară, iar din 1887, când ia ființă și clasa a IV-a, româna, geografia și
istoria.
Scrie Pipoș- ca justificare a cererii sale „că suplinitorul catedrelor de istorie și
geografie de la gimnaziul real din Slatina, Dl. August Crainic, ca absolvent al facultății de
litere din București, este mai competent pentru o catedră de limba română decât mine”. Ioan Pipoș, conform spuselor sale, a fost „permutat în locul Dlui I. Gherghel la
catedrele de limba română și germană”. Solicită schimbarea catedrelor cu A. Crainic, „în
interesul școlei”. Rezoluția ministrului, scrisă pe cererea
lui I. Pipoș, a fost: „ Dl. Crainic va fi întrebat
dacă primește”. I se trimite în 30 noiembrie, adresă
Directorului, pentru a fi întrebat dacă acceptă
schimbul.
Și Dl. Crainic a primit, dându-i istoria și
geografia, și rămânând cu româna și direcția
școlii.
Din păcate, nici Pipoș nu va sta la
Slatina, decât până în Septembrie 1894, când în
locul lui va veni Ion Bidu, licențiat în litere,
având un an vechime ca profesor la liceul din
Brăila. Tot un an va sta și el, în iunie 1895,
având cu A. Crainic o divergență în cancelarie,
directorul amenințându-l cu scaunul ridicat către
el. Se va muta în București, la Mihai Viteazul și
apoi la Sf. Sava. Din 1904, îl întâlnim ca profesor
de germană, materie pentru care își trecuse Adresă semnată de Ion Pipoş
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 77
capacitatea, la liceul din Giurgiu107
. XXVI.
5 Martie 1894. Ne reîntâlnim cu
Nicolae Tintoreanu, profesorul de desemn
care și-a găsit drept gazdă, casa colegului
său, maestrul de gimnastică, C.
Bucovineanu, căsătorit încă din 1888, la
un an de la sosirea sa în Slatina, cu Ana
Ionescu, bună prietenă cu Olga, soția
profesorului Grigore Mălinescu, venit în
februarie 1894, de la Iași, în urma
vacantării postului- prin transferul
profesorului Iuliu Moisil, la gimnaziul din
Târgu- Jiu; este numit ca profesor
suplinitor de științe fizico-naturale și
igienă.
Din această dată, avem adresa No.
11, a Directorului A. Crainic înaintată
Ministrului, prin care i se aducea la
cunoștință: „Conformându-mă oficioasei Dv. No. 1221 S. B. din anul curent, am onoarea
a vă comunica, că în ziua de 2 Martie am supus pe Dl. Nicolae Dimitriu Tintoreanu,
jurământului cerut de lege, iar formula
subscrisă de Domnia Sa aci anexat
respectuos o înaintez D-Voastre spre știință
și regulă.
Primiți, vă rog Domnule Ministru
asigurarea prea distinsei mele stime. Director, A. Crainic
(De remarcat, în josul paginii, este
menționată tipografia care executa necesarul
de tipizate al gimnaziului; Slatina, Typ.
Societății, în care era acționar și Oprea
Dumitrescu, maestrul de muzică). Jurământ,
Jur înintea prea SfinteiTreimi pe
onoarea și conștiința mea , că voi servi în
funcțiunea ce mi s-a încredințat: ca maestru
de desemn și caligrafie cu bună credință,
dreptate și tragere de inimă și că nu mă voi abate de la datoriile prescrise, și că voi
respecta legea și constituția patriei mele. Jur credință M. S. Regelui Carol I-iul și augustei sale dinastii; așa să-mi ajute
Dumnezeu.
Nicolae Dimitriu Tintoreanu
Acest jurământ s-a săvârșit în fața noastră,
107
I. St. Toma, Muzeul Oltului, t. 4, 2015
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 78
Preot Michail Vasilescu
Acest jurământ s-a săvârșit în fața noastră, Director, A. Crainic
XXVII.
Și Crainic își continuă seria de adrese cu răspunsuri către Onor Minister. Nu mai
prididește, sărmanul, cu cele pătimite cu colegii săi, profesorii, când, iată, acum trebuie să
mai dea socoteală și de porumbeii diaconului Bucică.
Și, ca un făcut, cel pe care îl reprimise la școală, în toamna trecută - la rugămințile
Saftei Galiboldi, o mamă singură, bolnavă, dar doritoare de a-și vede fiul cu studii
gimnaziale, aprobându-i reînscrierea în clasa I-a, este unul din răufăcători, el, elevul Ion
Galiboldi, dintr-a-ntâia, înhăitat cu un altul, Martinescu Petre, din școala primară Ștefan
Protopopescu.
Într-o noapte, reclamă diaconul Bucică108
, cei doi i-ar fi furat din curtea
gospodăriei sale, mai mulți porumbei, fapt care îmi amintește, citind aceste pagini de
arhivă, ca fost elev al acestui gimnaziu devenit liceu, și cunoscător al vieții de „internist”,
de furtul de gutui, din anii 70, din ograda unui profesor a cărui curte era vecină cu
internatul nostru, fosta școală Ionașcu.
Și a fost, a doua zi, zarvă mare în liceu, cu adunarea tuturor elevilor în curtea
interioară, formând celebrul „careu” al acelor ani. S-a lăsat cu pedepse (-din fericire- nu
atât de drastice!) pentru făptuitorii care și-au recunoscut cu demnitate, vinovăția; n-au vrut
să-l păgubească pe domnul profesor, iar fapta n-au considerat-o un furt ci mai mult, un act
de bravură; au fost „zgândăriți în orgoliu” de rămășagul celor două tabere ale elevilor din
anii III și IV, care considerau că nimeni nu are curajul de a face rost de câteva gutui,
galbene și parfumate, din grădina de-alături, precum Prâslea cel voinic, în luptă cu zmeul,
mere de aur, din grădina fermecată, mai ales, că stăpânul, era cunoscut drept unul dintre
cei mai drastici profesori din liceu, la a cărui materie, biologia, nu se trecea așa ușor,
ascunse și nenumărate, fiind piedicile către o notă de trecere.
Crainic, însă, spunea că o învinuire de furt adusă unui elev, îl obligă „negreșit în
interesul disciplinei și moralității, asupra cărora mai ales, trebuie să vegheze școala”, să
cerceteze faptul. Și l-a cercetat, aducând în cancelarie pe elevul reclamat, însă, acesta, nu a
recunoscut, ba, mai mult, pe un ton provocator, a amenințat că-l va tăia cu cuțitul pe elevul
Martinescu, cel ce recunoscuse fapta și l-a numit și pe el ca făptaș. Odată intrat în clasă,
elevul Ion Galiboldi, a continuat să braveze în fața colegilor și a profesorului I. Fodor,
amenințând cu reclamarea la ministru a directorului care și-a permis să-l întrebe de furtul
porumbeilor. Cum s-a încheiat
povestea, ne-o spune
însuși directorul Crainic
în raportul înaintat
ministrului.
108
Preotul Nae Bucică din Slatina şi soţia sa Sevastiţa au avut 15 copii, între care doi generali: Petre Bucică şi Ioan Bucică (vezi Generalul de divizie Petre Bucică- 120 de ani de la naştere, de Gh. Mihai, în Anotimp Magazin, An. XII, nr. 7(468)/14-20 februarie 2001)
Pagină cu antetul ,,Slatina, Typografia Societăţii”
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 79
„...elevul Galiboldi a fost totdeauna
un element de dezordine în acest
gimnaziu, fiind convinși că figurarea
lui printre ceilalți elevi, ar avea
urmare păgubitoare asupra acestora,
în interesul ordinii și al disciplinei,
Consiliul școlar în unanimitate, l-a
eliminat pe timp de cinci luni din
acest gimnaziu, începând cu începere
de la 12 Martie, sperând bineînțeles
că nu se va mai întoarce, niciodată,
la școală. Primiți, vă rog, Dle Ministru
asigurarea respectului meu”.
Calendarul MEMORIEI OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR– Ianuarie
-20 ian. 1368, prima atestare documentară a oraşului Slatina.
-18 ian. 1480, prima atestare documentară a localităţii Bărăştii de Cepturi.
-ian. 1528, m. Vlădaia, soţia jupanului Manea Perşanu. Sunt ctitorii m-rii Seaca-Muşeteşti.
-4 ian. 1529, m. Radu de la Afumaţi. Din inscripţia de pe piatra sa tombală de la Curtea de
Argeş rezultă că una din luptele sale a fost la Slatina.
-18 ian. 1610. m. Radu Buzescu clucer. Înmormântat la M-rea Căluiu.
-3 ian 1739, m. Iane Slătineanu vel cămăraş za ocne, frate cu Nicola Slătineanu, ctitorul
bisericii ,,Maica Domnului” din Slatina.
-ian. 1794, n. la Slatina poetul Barbu Paris Mumuleanu.
-17 ian. 1831, m. la Strejeşti C-tin Buzescu, ultimul descendent în linie bărbătească al
familiei.
-11 ian. 1838, are loc cutremurul de pământ care distruge biserica satului Brâncoveni.
-15 ian. 1843, m. Amza (2) Jianu, fratele cel mare al haiducului Iancu Jianu.
-6 ian. 1850, n. Pake Protopopescu, om politic liberal (Poboru-Olt).
-25 ian. 1857, P.S. Aurelian de 24 ani, cere bursă lui Barbu Ştirbei pentru a studia
agronomia.
-26 ian. 1857, m. dascălul craiovean Gr. Pleşoianu din familia romanaţeană a Pleşoienilor.
-3 ian. 1859, m. la Caracal Ion Dumitriu, deputat al oraşului în adunarea Ad-hoc.
-7 ian. 1881, n. poetul Ion Minulescu.
-21 ian. 1885, n. poeta Ada Umbră (Eugenia Ionescu).
-9 ian. 1892, n. g-ral Damian Raşcu la Caracal.
-4 ian. 1897, apare la Caracal ziarul ,,Progresul din Romanaţi”.
-12 ian.1897, apare la Caracal ,,Romanaţii”, organul P.N.L. Romanaţi cu un apel al lui
N.B. Locusteanu.
-7 ian. 1901, n. academicianul Nicolae Petrulian la Româna- Balş.
-ante 29 ian. 1901, G. Poboran scoate la Slatina ,,Progresul Oltului”.
-15 ian. 1902, n. geograful Ion Conea la Coteana.
-26 ian. 1902, m. mitropolitul Iosif Naniescu, fost egumen al schitului Şerbăneşti-
Morunglav.
-12 ian. 1903, Take Ionescu devine deputat de Romanaţi pentru a doua oară.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 80
-1 ian. 1904, apare la Slatina şi Curtea de Argeş ,,Calea Vieţii”, revistă bisericească.
-13 ian. 1904, premiera piesei ,,Casta Diva” de H.G. Lecca la Teatrul Naţional din
Bucureşti. Debutează actriţa Marioara Voiculescu.
-15 ian. 1904, C. Dissescu este ales deputat de Teleorman.
-23 ian. 1905, apare la Caracal ziarul ,,Caracal”, organ P.N.L.
-2 ian. 1907, n. pictorul Ion Popescu-Negreni.
-24 ian. 1908, n. la Cruşov prof. Pătru Crăciun.
- între 1-15 ian 1908, N. Titulescu susţine la Slatina o conferinţă despre care a scris N.
Iorga în ,,Neamul Românesc”.
-1 ian. 1909, apare la Caracal ,,Conservatorul din Romanaţi”.
-24 ian. 1909, m. P.S. Aurelian.
-26 ian. 1911, apare la Caracal ziarul ,,Izbânda”.
-28 ian. 1912, n. prof. univ. Alfred Henrich la Caracal.
-9 ian. 1914, n. Ion Dumitrescu, dr. în filologie (Optaşi).
-28 ian. 1914, apare la Slatina ziarul ,,Opinia Oltului”.
-28 ian. 1914, C. Basarab Brâncoveanu devine şeful P. Conservator din Romanaţi în urma
întrunirii de la Caracal la care participă şi Al. Marghiloman.
-3 ian. 1916, O. Goga pierde alegerile la Romanaţi din cauza intervenţiei guvernului, fiind
ales V. Oroveanu.
-26 ian 1918, n. la Scorniceşti N. Ceauşescu, preşedinte al României.
-13 ian. 1919, apare la Caracal ,,Lumina satelor”, organ al corpului didactic şi preoţesc din
Romanaţi.
-1 ian. 1923 apar la Caracal ziarele ,,Coasa” organul Partidului Naţionalist Democrat şi
,,Sorcova”, săptămânal independent scos de librarul Ilie Mărculescu.
-ian. 1927, apare la Celaru revista ,,Zorile Romanaţului”.
-17 ian. 1928, apare la Slatina ziarul ,,Oltul”.
-29 ian. 1928, n. la Slatina istoricul Mihai Butoi.
-25 ian. 1929, Mitropolitul Nifon Criveanu publică ,,Cugetări şi maxime pentru viaţă”.
-31 ian. 1929, Liviu Rebreanu şi Mircea Damian scot la Bucureşti ,,Gazeta literară”.
-24 ian. 1932, n. actorul Silviu Stănculescu la Timişoara. A făcut liceul comercial Caracal.
-14 ian. 1936, n. la Amărăştii de Sus poetul Ion Stoica.
-1 ian. 1937, apare la Caracal ,,Şcoala Romanaţului”.
-1 ian. 1938, n. la Dobreţu, istoricul Gheorghe D. Iscru.
-1 ian 1939, apare la Caracal ziarul ,,Renaşterea”.
-6 ian. 1940 , n. poetul Ion Lazu (Cioburciu- Tighina).
-23 ian. 1940, n. (Corabia) Emil Boroghină, actor şi fost dir. al Teatrului Naţional Craiova
-14 ian. 1941, n. la Vădăstriţa poetul Alexandru Tănase.
-28 ian. 1941, n. la Dioşti-Romanaţi dr. Veselina Urucu, geograf.
-30 ian. 1941, m. la Ştefăneşti-Vâlcea preotul folclorist Teodor Bălăşel .
-21 ian. 1942, n. scriitorul Grigore Albu- Gral la Seaca-Olt.
-30 ian. 1942, D. Popovici scoate revista ,,Studii Literare”.
-18 ian. 1943, n. poetul Dan Rotaru la Slătioara.
-28 ian. 1943, n. la Vişina prozatorul Petre Preoteasa.
-14 ianuarie 1946, Mircea Damian înfiinţează un cenaclu literar în redacţia ziarului
,,Fapta”.
-20 ian. 1947, m. Iuliu Moisil, fost profesor al Gimnaziului din Slatina.
-29 ian. 1949, n. la Slatina istoricul Alexandru-Ceciliu Popescu.
-8 ian. 1997, m. la Slatina prozatorul Mircea Andreescu (n. 29 nov. 1940, Radomireşti).
-1 ian. 2000, m. la Roma poeta Yvonne Rossignon (n. 1912, Studina).
-26 ian. 2000, m. poetul Pan M. Vizirescu (n. Braneţ-Romanaţi , 1903).
-1 ian. 2003, m. ziaristul Dumitru Tinu (n. Coteana-Olt, Memoria Oltului nr.8/2012).
-26 ian. 2015, m. la Drăgăneşti pictorul, sculptorul, arheologul şi muzeograful Traian
Zorzoliu.
Dosarele Pan M. Vizirescu (V)
Ioan Smedescu, Ion Tîlvănoiu
Printre alte documente rămase de la scriitorul romanaţean Pan M. Vizirescu se
numără şi câteva scrisori trimise de poet ori primite de acesta de la confraţi. Scriitorul de
la Braneţi a fost un om ordonat, a păstrat copii de pe scrisorile trimise şi le-a transcris pe
acelea deteriorate care au ajuns astfel până la noi. Cu două decenii în urmă începusem
publicarea acestora în revista Caietele Agora, însă aceasta încetându-şi activitatea,
documentele au rămas în arhiva mea.
[1] Slatina-Olt, 12 mai 1972, str. Filimon Sârbu nr. 8
Iubite domnule Traian Iancu,
Plăcerea pe care mi-a produs-o lectura noului dvs. volum de versuri ,,Puntea
soarelui” n-aş putea să v-o mărturisesc altfel, decât prin studiul ce vi-l ofer. L-am scris din
dorinţa de a valorifica în spiritual meu o poezie pe cât de bine realizată, pe atât de necesară
vremii de azi, dacă nu chiar exemplificatoare. Dinamică în structura ei, poezia dvs.
cuprinde o sferă largă de preocupări şi are puterea de a pătrunde şi a rămâne în dreapta
preţuire a celor ce-o cunosc. Ea poate entuziasma şi pe cărturarul doritor de o aleasă
petrecere spirituală şi pe muncitorul bucuros de o literatură familiară simţămintelor sale.
Pentru orice scriitor nu poate fi o satisfacţie mai mare ca aceasta şi un success mai strălucit
al operei sale. Pe deasupra acestor consideraţii, puteţi avea mândria de a fi înzestrat
literatura noastră cu o poezie la un nivel de artă superioară. Am sperat în această nouă
bucurie, după cea prilejuită de volumul precedent.
Vă rog să primiţi felicitările cele mai călduroase, odată cu sentimentele cele mai
distinse.
Pan. M. Vizirescu
[2] Slatina, 10 nov. 1969, str. Filimon Sârbu, nr. 8
Mult stimate domnule Zaharia Stancu,
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 82
Profund impresionat de romanul ,,Asklepios” al lui Horia Stancu, pe care îl
socotesc cu totul ieşit din comun măcar în literatura noastră, ca temă şi valoare literară, m-
am pomenit scriind acest studiu. Cum nu cunosc adresa autorului şi nu am alte mijloace să
i-l aduc la cunoştinţă, vi-l trimit d-voastră prin fratele meu.
Cartea fiind de factură clasică, paginile pe care i le închin sunt scrise în aceeaşi
manieră, cum am învăţat noi să analizăm o opera literară- şi cred că i se potrivesc. Cu
asemenea articole am întâmpinat prin reviste de frunte, altădată, unele apariţii ale literaturii
noastre.
Aş fi foarte bucuros dacă modul meu de a pătrunde opera lui Horia Stancu ar intra
în vederile d-voastră iar autorul ar găsi o oglindire cât mai apropiată de adevăr şi o justă
interpretare a magnificei sale opere. Domnia sa dispune de o putere creatoare care m-a
uluit şi pune în subordine nume răsunătoare. Eu îi sunt recunoscător pentru încântarea ce
mi-a produs-o şi pentru darul său nepreţuit cu care a înzestrat literature noastră. Să trăiască
şi să ne bucure şi cu alte asemenea comori de artă nepieritoare.
Cu cele mai distinse sentimente şi mulţumiri,
Pan. M. Vizirescu
[3] 8 iulie
Stimate domnule P. Vizirescu
Sunt de câteva zile în staţiunea de cură Covasna. Am primit în preajma plecării
frumoasa d-tale scrisoare care mi-a făcut multă plăcere. Poate că ai exagerat într-o măsură
elogiile, dar oricum, exageraţiile când se referă la laude, îl bucură pe cel lăudat.
După o tăcere de mai mulţi ani, m-am pomenit solicitat de o editură literară să
scriu un volum de amintiri, volumul pe care am văzut că l-ai citit. De atunci diverse reviste
mi-au cerut câte un articol, de preferinţă memorialist. Am profitat de ocazie ca să strecor şi
puţină filosofie, sub formă de aforisme. Ceea ce mă mulţumeşte este că, în ciuda vârstei
foarte înaintate, şi cu toată vederea scăzută, pot gândi şi scrie destul de repede, ba chiar să
înregistrez recenzii laudative.
Socotesc că în toamna aceasta- septembrie, octombrie- vor mai apărea încă două
volume de amintiri intitulate ,,Prin meandrele trecutului”. Aşa mi-a promis editura, dar nu
ştiu dacă se va ţine de cuvânt.
Exprimându-mi încă o data satisfacţia pentru aprecierile unui critic ca d-ta, te rog
să primeşti salutările mele afectuoase.
Prof. I. Petrovici
[pe plic: Destinatar: prof. Pan M. Vizirescu, str. Filimon Sârbu, nr. 8, Slatina, Olt.
Prezenţa profesorului Ion Petrovici la Covasna mi-a fost semnalată de d-na Tutu
George Georgescu cu care eram în corespondenţă, aflându-se şi dânsa în aceeaşi vreme în
staţiunea respectivă; nota lui Pan. M. Vizirescu]
[4] [Bucureşti] 8 ianuarie
Stimate domnule Vizirescu,
Îţi mulţumesc călduros pentru rândurile cordiale pe care mile-ai trimis cu prilejul
Noului An. La rândul meu îţi adresez afectuoase urări pentru anul care a început, dorindu-
ţi succese şi perspective fericite.
Prof. I. Petrovici
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 83
[Adresa: Destinatar: Pan. Vizirescu, scriitor, str. Filimon Sârbu, nr. 8, Slatina, Olt
Expeditor: prof. I. Petrovici, Bul. Ana Ipătescu, nr. 24, Bucureşti]
[5] Bucureşti, 27 august 1993
Stimate domnule Mircea Ciobanu,
Cu toate încercările făcute, nu am izbutit să am o întrevedere cu dv. Iar deplasările
mele sunt foarte anevoioase. Când v-am vizitat în luna mai a anului acesta, beneficiind de
o împrejurare norocoasă, amabilitatea şi buna înţelegere cu care m-aţi primit, mi-a creat o
speranţă ce mi s-a părut întru totul realizabilă. Aţi observat poate marea bucurie cu care
m-am despărţit de dv. Era vorba de editarea unui volum al meu de poezii, scrise în
îndelungata epocă a exilului meu, împreună cu alte numeroase opere din toate genurile.
Ştiu că în actualele condiţii, publicarea poeziei este un lucru mai dificil. Propunerea mea
însă, se baza pe faptul că era vorba de nişte inspiraţii mai deosebite, cu o viziune absolut
nouă, legate de împrejurarea unei izolări totale, impuse de o condamnare comunistă. Altfel
decât poezia obişnuită şi totuşi poezie adevărată, cu putere de atracţie pentru cititori.
Amintesc că în anul 1985, editura dvs. mi-a tipărit un volum de poezii într-un tiraj mai
ridicat decât cel obişnuit, în afară de alte două volume, toate epuizate în scurt timp.
Sunt convins că dvs. aţi îmbrăţişat cu drag tipărirea volumului prezentat, având şi
semnificaţia unei atenţii editoriale pentru un scriitor bine cunoscut, cu prilejul aniversării
unei vârste atât de înaintate. Am atâtea lucrări nepublicate care vor rămâne în urma mea,
măcar de s-ar putea ca acest volum să aibă o altă soartă.
În aşteptarea unui răspuns din partea dvs. vă rog să primiţi asigurarea celor mai
înalte sentimente.
Pan. M. Vizirescu, str. Pitar Moş, nr. 8, tel. 6107304
[6] Bucureşti, 9 iunie 1993, 70152, str. Pitar Moş 8, tel. 107304
Stimate domnule Petru Creţia,
V-aţi retras în sihăstria copilăriei lui Eminescu, ceea ce satisfice însuşi focul sacru
al vieţii dvs. sufleteşti. Eu vă admir şi vă invidiez. O foarte lungă izolare am petrecut şi eu,
dar nu am avut binecuvântarea dvs. să-mi port umbra prin ţărâna călcată de Eminescu. În
locul meu o face acum cel mai bun prieten al meu dr. Vasile Dima, care vă prezintă această
scrisoare. El vine în pelerinaj la locurile sfinte, să se închine, să se smerească şi să-şi înalţe
sufletul la candela nepieritoare, unde dvs. oficiaţi cu evlavie. Cum aş mai veni şi eu, dar în
august împlinesc 90 de ani şi nu prea mai am curaj să plec la drum. Stau aici chinuit de
lupta pornită contra lui Eminescu, pe care duşmanii neamului şi nişte scriitori ai vremii
vor să-l măcelărească. Mă gândesc că ar trebui să ia fiinţă o Ligă pentru apărarea graniţelor
Ţării şi integrităţii lui Eminescu. Măcar ca o veghe şi un protesct permanent.
Prietenul meu, dr. Vasile Dima e într-o veşnică frământare pentru păstrarea
cultului de sfânt al lui Eminescu, cu parastase şi pomeni pe care le facem la biserica unde
slujeşte nepotul lui Creangă, bunul nostru părinte Nicolae Cosma. Sâmbăta care a trecut,
s-a făcut pomenire la biserică şi la cimitir, unde poetul nu are cruce. Vă trimit două poezii
din multele ce i le-am închinat.
Cu toată admiraţia şi prietenia,
Pan. M. Vizirescu.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 84
Viaţa unui băiat de ţară (I) (fragment)
Mircea Damian
În 1937 a apărut romanul autobiografic ,,Gheorghe I. Marin” de Mircea Damian,
republicat în 1946 sub titlul ,,Viaţa unui băiat de ţară”. Cartea era ilustrată de pictorul Dem
şi în paginile sale autorul romanaţean descrie anii de şcoală din satul natal, Izvoru, şi anii
petrecuţi la Gimnaziul din Slatina. Reţin atenţia descrierile reuşite ale Slatinei109
- aşa cum
arăta la începutul secolului al XX-lea, dar şi descrierea locurilor natale şi împrejurimilor, a
şcolii, a oamenilor cu ocupaţiile lor. Scene din viaţa ţărănească (plecarea carelor la
secerat, serbarea şcolară de la sfârşitul anului şcolar, copilul citind în clipele de răgaz)
amintesc de Moromeţii lui Marin Preda.
3.
Isvorul este împrăștiat pe
culmea unui deal, care începe să urce
dela marginea liniei ferate. Dupăce a
urcat până în dreptul școlii, se lungește
și se ʼntinde până dincolo de cimitir,
când începe să urce iar, ceva mai drept
de data asta, spre pădure. Satul se vede
dedeparte cu biserica la mijloc, ca în
cărțile de școală. Din coama satului, se
deslușește, drept înainte celălalt mal al
Oltului, cu Slatina semănată pe pieptul
lui, ca o jucărie. La stânga vezi gara
Arcești, mică și roșie, pitulată pe după o
moară sistematică, țâșnind în șase etaje
din mijlocul câmpului. La dreapta tot
câmpie, aproape netedă, înjumătățită de
drumul de fier, care se pide sub dealul
Corneșului.
Așezată pe două drumuri
principale, care se taie în răscruci ca să
facă patru, – comuna Isvor e arătoasă,
întinsă și destul de bgată. Cele patru
drumuri principale sunt aproape drepte,
cu șanțuri de-o parte și de alta, având
multe case mari și în „stil”, din
cărămidă și acoperite cu țiglă sau cu
tablă de fier galvanizat. Aproape de
capătul dinspre Nord, este alt răscruci, mai mic ăsta, din care ornește la stânga o uliță, spre
cimitir și pădure. Partea asta a satului se numește Leurda.
109
Vezi Slatina văzută de trei scriitori romanaţeni, de Ioan Smedescu, Ion Tîlvănoiu, în Memoria Oltului şi Romanaţilor nr. 77/iulie 2018, pp. 104-112
Mircea Damian (1899-1948)
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 85
Satul Isvorului este frumos de două ori pe an: primăvara, când este frumoasă toată
țara asta agricolă, care se leagănă în poeni și lanuri, – și toamna, când sʼau copt strugurii.
La câțiva kilometri de Drăgășani, se chiamă că Isvorul cu viile lui ține de regiune.
Sunt vii peste tot: în grădini, ținând tovărșie pomilor, și la câmp, printre arături, coborând
în rânduri drepte la drumurile pline de iarbă și mărginite de salcâmi și de plopi. Fiecare vie
are un cerdac din nuele tencuit cu pământ galben „armat” cu paie și acoperit cu coceni, cu
tablă de fier ruginită și uneori cu țiglă. Din loc în loc răsare câteun foișor în patru furci și
cu scara în trepte de brad, din care poți supraveghea o tarla întreagă. (Are cam înălțimea
unei case cu două etaje). În vârful lui, acolo unde ar trebui să fie paratrăznetul, este înfiptă,
toamna, o tocălie. Instrumentul ăsta care te asurzește când vântul bate mai puternic, este
alcătuit mai înti dintrʼo fofează, ca la aeroplane, care fofează învârtește un fus, pe care fus,
la mijloc sunt proptite două bețe lucrate în cruce, având fiecare, în cioc, câteun ciocănel,
meșteșugit din lemnul cel mai tare, ca să nu se spargă. La capătul celălalt al fusului este
înfiptă o mătură, care are rolul pânzelor dela corăbii, de a întoarce fofeaza în bătaia
vântului. Însfârșit, cele patru ciocane, puse în mișcare de fofează, lovesc dunga unei
scânduri de nuc sau de fag, agățată cu sârmă de subțiorile schelăriei. Tocălia se pune, cum
spuneam, în vârful foișorului, dacă-l ai, în vârful unui pom sau al unei prăjini, și are
sarcina, ca să spunem așa, de a speria păsările are ar avea poftă să ciugule strugurii.
În felul ei, tocălia este o sculă de chin, atât pentru paznici, cât și pentru locuitorii dela
marginea satului, dacă se ʼntâmplă o toamnă mai frământată. Îndată încep să toace toate pe
diferite glasuri și din diferite părți. Ba unora le zboară câte un ciocan sau câte două și
atunci răpăiala e nițel știrbă. Când isbucnește o vijelie, nu mai rămân întregi și cu gură
decât foarte puține. Unele au rămas fără fofează sau cu ea frântă: altele fără niciun ciocan,
numai cu mătura, cu scândura și cu fofeaza, care se ʼnvârtește bâzâind până sare în țăndări.
Așa că după furtună, cel puțin două zile e liniște. Iar a treia zi se află toate în ființă.
Ion Gheorghe avea o tocălie, și foișor. Tocălia cocoțată întrʼun nuc, iar foișorul pitulat
printre ramurile unui cireș. Scară nu prea avea foișorul. Avea o învălmășeală de trepte și
din creci, pe care, ca s-o cucerești, trebuia să fii înzestrat cu o anume sprinteneală precum
și cu oarecare mușchi. Fiindcă nu te puteai sui
decât în rate și îndoindu-te pe după creci, ca un
om dela circ, și uitându-te cu groază la vârfurile
ascuțite ale aracilor de sub tine. Iar când ajungeai
sus nu vedeai mare lucru, din pricina frunzelor...
Gherghe I. Marin se uitase două veri
de-arândul la foișor, cu râvnă și cu dragoste,
măsurase înălțimea, cumpănise primejdia
aracilor, – și în cele din urmă nʼa vrut să mai facă
treaba singur. În mai multe rânduri, se rugase de
taică-său să-l suie și pe el măcar odată.
– Nu se poate! – răspunse acesta, scurt.
– Dece?!
– Dacă.
Către frate-său:
– Suie-mă și pe mine, nene.
– Nu se poate, bă.
– Dece?!
– Dacă.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 86
Amândoi îi vorbiseră în treacăt și, i se părea, cu o nepăsare cam brutală. N-a mai
stăruit. Și nici de încercat să se suie singur, – nʼa mai încercat. De nʼar fi fost aracii, poate
că seʼncumeta. Când le vedea însă ascuțișurile, îi pierea curajul.
Dar în toamna a treia a ambiției lui a încercat. Și a reușit. Să se urce, numai. Că de
coborât, – nʼa putut să mai coboare. Avea șase ani. Plecase la vie singur, după prânz. A
luat-o pe potecă și sʼa dus drept la foișor. A măsurat din ochi înălțimea, sʼa uitat pe furiș la
araci, – și-a început să urce când pe-o treaptă șubredă, când p-un nod al pomului, bont și
lucios, când agățându-se de-o creacă răsleață. Ajungând în furca trunchiului, – a oftat
mulțumit. Scăpase de greutate, credea el. Dar greutatea mai mare începea d-aci, pentrucă,
deși nu tocmai departe, trebuia să te strecori printre niște creci răsucite parcă înnadins ca
sʼajungi la ușa foișorului. Drumul trecea oarecum pe dedesubtul lui. Sau pe deasupra. Dar
numai delături, – nu. Cu mare chin a străbătut și drumul ăsta și, cu cămașa ferfeniță,
zgâriat, julit, a ajuns în pragul ușii. Pe urmă a intrat înăuntru șiʼa uitat pe rând, prin cele
trei ferestre. Un tren de marfă, lung și gol, trecea gemând spre Piatra-Olt. Pe lângă drumul
de fier, copii cu oile. Dinpsre Voinicești, sʼauzea chiote. Era frumos.
A stat în foișor vreo două ceasuri. Pe urmă, văzând că soarele se lasă spre scăpătat, a
ieșit să se coboare. Sʼa uitat mai întâi din prag: era cam mult până jos vreo patru metri. Și
aracii! Ascuțiți ca niște frigării și deși și drepți. Se gândea că de-o cădea în vârful unuia, –
sʼa isprăvit. Și liniștea asta! Tăcerea asta! Până și tocăliile stau răstignite în lumina galbenă
a apusului. Prin viile vecinilor, – nimeni. Nici măcar pe drumul din deal nu trece picior de
om. Cumpăna fântânii își clătina ușor găleata deasupra ghizdurilor...
Nimeni!
Sʼa aplecat ușor peste prag ca să vadă pe unde ar putea sʼapuce. Nu numai că nʼa
avut curajul săʼnceapă a coborî, dar sʼa mirat că l-a avut să se suie. Nu-i venea să creadă că
a ajuns singur aci, atât de încurcat și primejdios i se părea ce făcuse. Sʼa simțit deodată
singur. Zgârieturile îl dureau deabia acum. Iar soarele cobora mereu. Ca un ochi mare și
roșu se uita, printre crengi, pe fereastra de din deal a foișorului. Târziu de tot, niște copii
se ʼntorceau cu vitele de la câmp. Nʼa strigat de rușine, copiii ar fi râs de el. Așteptă până
trecură dincolo de fântână, sʼapucă cu mâinile, de fereastră și începu să țipe:
– Băăăăăă!
– Să știi că ăsta e Mărin! – auzi pe cineva în capătul din vale al viei. I se păru că
recunoaște vocea lui frate-său. Strigă iar:
– Băăăăăă!
Atât putea să spuie: „Bă!” I seʼncleștase gura pe silaba asta pe care o prelungea
dureros, și pe care ecoul i-o înapoia în batjocură.
– Tu ești, Mărine! – strigă glasul din vale.
– Îhî! – sughiță el. Dându-și seama că nu este auzit, își adună puterile și răcni:
– Eu!
– Da unde dracuʼ ești, mă? În vie? Ai? Să știi că dacă umbli pe unde este greblat, te
topesc în bătăi
– Sunt în foișor! – oftă el cu inima la loc.
– Unde spui că ești?! – se miră celălalt, și porni la deal.
– În foișor.
– În fo... Ce, ești nebun?! Păi cinʼ te-a suit în foișor, mă?
– Eu!
Frate-său era mai mare ca el cu vreo zece ani. Urcă în fugă coasta, râzând și
crucindu-se. Ajungând sub cireș se uită în sus. Începuse a se ʼntuneca. Nu-l văzu.
– Unde ești, mă?
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 87
– În foișor nʼauzi? – smiorcăi Marin. Dă-mă jos că mi-e frică.
– Hm! – făcu celălalt. Să te dau jos? Păi dacă te-ai urcat singur, dece nu te cobori tot
așa?! Ai? Vasăzică în loc să te duci cu oile...
– Hai mă nene, că nu mai pot.
Frate-său se urcă, îl luă la subțioară și coborî cu el. Gheorghe I. Marin era galben ca
ceara, și tremura. Cămașea cu mânecile sfâșiate, izmenele îi atârnau în trențe, ca după o
încăerare cu gâștele.
– Acuma să te văd dacă ai curajul să te duci acasă! râse frate-său, luându-i seama.
– Hai și tu cu mine.
Nʼa mâncat bătaie de data asta. I sʼa ʼntâmplat mai rău: a râs toată lumea de el. Și
asta l-a durut mai mult decât o palmă sau zgâlțâială de urechi. Obiceiul lui taică-său: să-l
ia de urechi și să i le frământe mai întâi între degete, apoi să tragă de ele în sus, până îl
ridica dela pământ cam dʼun lat de palmă. Îl ținea așa în aer câteva clipe, apoi îi da drumul.
Uneori, băiatul cădea drept în picioare. Alteori însă, când durerea era mai aspră, – cădea pe
brânci, urlând. Urechile îi ardeau și erau roșii. De multe ori, se apăra. Când bănuia că e rost
de chelfăneală, își acoperea urechile cu palmele, și începea să se vaiete dinainte...
– O săptmână întreagă ai să umbli cu cămașa asta! – îl amenință maică-sa. Că eu nu
ți-o cârpesc, să știi!
A doua zi i-a dat totuși cămașă curată.
4.
Școala este drept în coasta satului. Are două săli de clasă, două cancelarii și
locuința directorului. De jur împrejur vreo cinci pogoane, pe care directorul seamnă
porumb. Are și un petec de vie, bineʼnțeles, și nițică grădină de zarzavat în partea dinspre
vărzării: câteva răzoare de ceapă și usturoi, vinete, câteva căpățâni de varză, roșii, ardei...
Din toate câte ceva. Și flori. Busuioc, mai ales. Învățătorul a făcut aci o fântână cu roată și
cu un amestec de cupe de tablă, foarte ciudată. În loc să aibă, adică, un fus cu lanț și cu
două găleți, una la suprafață, alta în apă, pentru cumpănire, ca toate fântânile, – fântâna
învățătorului are niște cupe fixate pe lanț din loc în loc, care varsă apa întrʼun meșteșug de
beton de unde pornește pe-o țavă în jgheab. Firește că în fundul fântânii este alt fus, care
toarce, împreună cu cel de sus, lanțul cu cupele. Așa că e deajuns săʼnvârtești de roată și
apa vine singură,
fără să te mai
ostenești să tragi
găleata pe buza
fântânii, sʼo torni în
jgheab...
Gherghe I.
Marin cunoștea
școala. Și pe
dinlăuntru, și pe
dinafară. Nu-i era
nici dragă, nici
urâtă.
– Să ʼnveți
carte, mă! – i-a spus
taică-său amenin-
Şcoala satului Izvoru la 1 octombrie 1939 (S.J.A.N. Olt)
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 88
țător, în ajun de a se duce la școală.
– O să învăț.
– O să înveți, ai?! Să faci bine să te pui cu brâncile pe carte, dacă vrei să scapi de
sapă.
În prima zi sʼa încăerat cu un copil, care îndrăznise să sʼașeze pe locul ales de el. Era
un copil din Leurda pe care nu-l cunoștea, și care, după primul ghiont aʼnceput să chirăe.
– Ce-aveți, mă, dracilor? – a strigat învățătorul din prag.
– Hoțuʼ ăsta mi-a luat locul... biserica mamii lui!... se plânse în gura mare Gheorghe
I. Marin.
– Aoleo, Marine, păi de ce înjuri, mă?!
– Mi-a luat locul!
Învățătorul se duse la catedră, tacticos, și începu să caute ceva. Negăsind lucrul
căutat, ieși din clasă, tot tacticos, și peste câteva minute seʼntoarse cu o nuia de alun lungă,
subțire și mlădioasă. Mai mare dragul.
– Ia vinoʼncoace, Marine.
Băiatul știa. De câte ori nu văzuse el copii cu palmele dungate! Înaintă cu mâinile
întinse.
– Ia te uită! – se cruci învățătorul. Bravo Gheorghe I. Marin. Altora trebue să leʼntind
eu mâinile.
Patru nuele a luat Marin: două pe stânga, două pe dreapta, prin rotație.. la primele
lovituri, a simțit niște arsuri care i sʼau urcat până în beregată. La seria a doua, parcă-l
tăvălea cineva pe-o pernă cu ace,
– Gata Marine! – zise învățătorul, când el întinse pentru a treia oară palma stângă.
Gata. Și ai grije să nu mai înjuri în clasă.
Vasăzică, mâncase bătae în prima zi de școală! Dar și el bătuse!
O mângâiere, oricum..
Nu era un copil cuminte Gheorghe I. Marin. Iar ca școlar, – mai rău. Cel puțin la trei
zile trebuia să seʼncaere negreșit cu cineva. Sau săʼndemne pe alții să facă cine știe ce
prostii. Și iar nuiaua. Sau cojile de nuci pisate frumos și așternute în colțul clasei, pe care
trebuia să îngenunche. Cu lecțiile, însă, se ținea bine. Învăța ușor și repede. Dar ca să nu-l
ia la sapă sau să-l trimută după diferte treburi acasă, sta mereu cu nasul în cărți
boscorodind la socoteli. Taică-său văzându-l întrʼuna cu abecedarul și cu tăblița, îl mai
cruța.
– Merge, mă? – l-a întrebat odată.
– Cum să nu meargă?!
– Ei, bravo.
Iar peste câteva zile, întâlnindu-se cu învățătorul:
– Marin al meu face vreo brânză pela școală, domnule învățător? Că mi se pare cam
greu de cap: învață, ziua - noaptea.
– La carte e printre cei dintâi, nea Ioane, și mie mi se pare că nu e deloc greu de cap.
Dimpotrivă, prinde repede. Parcă ia din sbor. Stăm însă cam prost cu purtarea.
– Adică?! – sʼa mirat omul.
– E zburdalnic rău. M-a speriat. Și-a deprins de pe acum palmele cu nuiaua, așa că pot
să-i dau câte douăzeci, – lui nu-i pasă.
Ion Gheorghe zâmbi:
– Și cu trasul de urechi sʼa deprins, domnule învățător. Uneori pârâie de mi-e frică să
nu rămân cu ele între dește. Dar degeaba.
După o pauză, nedumerit:
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 89
– Adică, dece să mint. De când e la școală, sʼa mai potolit. Toată ziulica lângă carte,
cum îți spuneam.
– Lasă-l săʼnvețe, – îl sfătui învățătorul, care ghici numaidecât pentruce stă Marin
toată ziua cu nasul în carte. Bătrânului îi dete și lui în gând: Marin își face de lucru, ca să
nu fie trimis la muncă. Nu-i fu necaz pentru păcăleala asta. Dimpotrivă, îi părea bine că-i e
dragă cartea. „Cine știe!...” își spuse fără prea multă convingere, este adevărat...
Gheorghe I. Marin sʼa ținut de carte. Dar şi de prostii. Avea palmele tăbăcite de atâta
bătaie cu nuiauna, iar urechile aproape desgărdinate. Parcă erau lipite de capul tuns nr.1,
cu clei roșu, așa de bine se vedea dunga de sânge închegat, subțire ca un fir de păr, și care-
i atârna uneori ca un cercel. După câte-o tăvăleală mai serioasă, nu mai auzea decât un țiuit
pe care se căznea să-l înfunde cu degetul, cu amândouă degetele arătătoare, pe care și le
vâra în urechi, ca pe niște dopuri. Țiuitul parcă înceta, în schimb nu mai auzea nimic. Iar
când scotea degetele, urechile începeau din nou, ca niște muzicuțe pe un singur ton...
La sfârșitul anului, a luat premiul întâi cu cunună. Examenul sʼa desfășurat în curtea
școlii, sub cei trei dafini boerești, în capătul viei. Așezase învățătorul acolo câteva bănci
pentru părinți și pentru „public”, pusese copiii să împletească niște funii din creci de stejar
pe care le spânzurase, încrucișindu-le cu meșteșug pe dafini și de trei stâlpi înfipți lăngă
gard, în preajma cotețului. Câinii erau legați toți și schelălăiau lângă țăruș, curtea măturată
frumos... Și soare. Pe câmp, se vedeau oameni cu carele lungite, la căratul grâului. Din
când în când, câte un automobil trecea în fugă pe șoseaua națională, stârnind nori groși de
praf. Sâmpietru!
– Oameni buni, începu învățătorul, vʼam poftit aci ca să facem o mică serbare școlară
de sfârșit de an, și să împărțim școlarilor care sʼau purtat bine la carte, premii. Îmi pare
foarte bine că am prilejul să mă bucur și eu împreună cu dumneavoastră, părinții. Și îmi
pare rău că nu sʼa putut să îi premiez pe toți copiii la fel. Unii învață mai bine, alți prind
mai greu, alții se duc mai bucuros cu oile decât să vie la școală...
Apoi, luând depe masă o cunună din flori și frunze de stejar:
– Gheorghe I. Marin!
– Prezent!
– Vinoʼncoace, Marine.
Gheorghe I. Marin înaintă cu pași siguri, de parcă-l chema să-l bată la palmă cu
nuiaua...
– Să trăiești, Marine, și să faci bucurie părinților, mă.
Îi puse pe cap cununa, și în brațe vreo 4-5 cărți. Când fu să seʼntoarcă la locul lui,
dupăce mulțumi frumos, învățătorul, cașicând și-ar fi adus aminte de ceva, îl trase de
mânecă, zâmbind cu mai multe înțelesuri:
– Și să te mai potolești, mă Marine, mă. Ca să nu ne mai încăerăm. Ai înțeles?
– Da, domnule învățător.
Mai rămânea să țină minte...
Sʼaʼndreptat spre banca pe care ședeau părinții, mereu cu cununa pe cap șiʼn cămașe
cu râuri de arnici, și le-a pupat mâna. Taică-său a zâmbit și l-a mângâiat pe păr. (Când l-a
văzut căʼntinde mâna spre el, Gheorghe I. Marin era gata s-o ia la sănătoasa, crezând că-i
caută urechile).
– Bravo, Mărine! – sʼa mirat. Nu mʼaștetam...
Adevărul este că nici el însuși nu sʼaștepta. Se vede însă că învățătorul nu a ținut
socoteala, la purtare, de toate prostiile lui, ci numai de notă.
Macă-sa, foarte veselă, îl așeză lâng ea pe bancă până se va sfârși serbarea, și-l sărută
pe obraz.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 90
– ... Și-acum, copii și oameni buni, la revedere și cu sănătate, – vorbi învățătorul.
Gheorghe I. Marin plecă acasă între părinți cu cununa pe cap și cu cărțile în brațe,
fudul.
– Bravo Mărine, – repetă taică-său, să știi că dacă înveți bine, o să te dau la gimnaz la
Slatina, măgarule.
Era neobișnuit de vesel. Marin gândi: „astăzi se îmbată!” Omul sʼaʼmbătat,
întrʼadevăr.
– De bucurie beau, mă! – striga. Să știi că te dau la școli înalte, că am cu ce...
La sfârșitul mesii, aducându-și aminte de nu știu ce năzbâtie a lui din ajun, pe care o
trecuse sub tăcere tocmai în vederea examenului de astăzi, – seʼncruntă:
– Da eri ce-ai făcut, mă?
Nevastă-sa, împăciuitoare:
– Ei, lasă și tu...
– Nu te-amesteca! – țipă omul, amenințând-o cu dosul palmei. Îi iei partea, ai! Apoi
către el:
– Ce-ai făcut, mă, ieri?
Deodată, blând și iertător:
– Ei, lasă, nu te speria, că nu-ți fac nimic. Treacă dela mine...
După masă, Ion Gheorghe, beat în lege, a ieșit în sat să se laude că are de gând să-și
dea copilul „la gimnaz, că are cu ce”.
– Am cu ce, măăă! Are balta pește. – Și se bătea cu palmele peste buzunare. – A luat
premiul întâi, mă. Cu coroană, așa să știți...
Bietul Marin nu era vinovat cu nimic. Nu se străduise să ia premiul întâi, și nu simțea
cine știe ce bucurie. Mândrie, – da. Era mândru că a putut, așa fără să vrea, fără să se
gândească o singură clipă că pentru asta învață. O bucurie cu adevărat mare, a încercat
când i sʼa spus că va fi trimis la școală la Slatina. Nu pentrucă sʼar fi topit de dragul cărții,
hotărât nu. Dar se gândea că va căpa de oi, va scăpa de sapă, de secere, de toate muncile
astea care nu-i plăceau, deși abia le începuse. („România este o țară agricolă...”).
A doua zi dimineața pela vreo 5:
– Hai Mărine!
Copilul dormea greu. Auzi vcea ca prin vis.
– Hai, mă scoalʼ, nʼauzi?
Cineva îl zgâlțâia, tot în vis credea el.
– Scoalʼ, mă premiantule, că te ia mma dracului. Te-ai boerit, ai?
Iar după un timp, blând:
– Hai, taică, scoală-te că e târziu, mă. Hai, băete... Așa...așa, încet... hopa...
Marin se desmetici încetul cu încetul, se frecă la ochi, se întinse... Doamne, ce-ar fi
mai dormit! Decând râvnește să doarmă somnul ăsta de dimineață, întreg. Să-l doarmă așa
până pe la opt, să-l trezească soarele când sʼo urca în vârful teiului...
– Te mai întinzi mult, bă? – strigă taică-său. Mișcă-te că așteaptă căruța în curte. Sau
vrei să vii pe jos până la dealul viilor?!
„Dealul viilor” era la vreo doi kilometri, tocmai în marginea pădurii. Aveau acolo în
coastă un păr pădureț cu frunze dese și rotat. Făcea umbră neagră părul, și răcoroasă, care
se lungea, spre asfințit, până în vale. Ațipise dată acolo, întrʼun nemiaz, cu fața la cer, ca
haiducii. Acuma se gândea îmbrăcându-se, cum ar face să-și completeze somnul la
rădăcina unei tufe, în poiană, la marginea pădurii. Că la umbra părului nu e rost: aproape
tot dealul viilor a fost semănat cu grâu anul ăsta. Și în miriște te vede omul peste trei
tarlale...
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 91
Virgil Carianopol în corespondenţă cu profesorul Pătru Crăciun (II)
Floriana Tîlvănoiu
Între poetul Virgil Carianopol şi profesorul caracalean Pătru Crăciun a avut loc un
dialog epistolar, mărturie stând cele 39 scrisori şi cărţi poştale păstrate în fondul personal
Pătru Crăciun de la S.J.A.N. Olt. Aceste mărturii, rămase până astăzi necunoscute,
probează ataşamentul profund al poetului faţă de locurile natale şi faţă de oamenii de
cultură care încercau să menţină vii tradiţiile culturale ale Caracalului.
[1] [1971 sau 1972]
Respectat tovarășe Pătru Crăciun,
Mă supun imediat rugăminții dumneavoastră cu bucurie. Totodată trimit astăzi, tot
pe adresa dumneavoastră și 25 de
lei, cotizația mea pe un an la
societatea culturală110
la care mă
invitați să iau parte. În fine,
redeșteptați Caracalul.
Vă va fi oare cineva
recunoscător cu atâta
recunoștință câtă meritați? Eu vă
mulțumesc de invitație și vă rog
să transmiteți familiei
dumneavoastră cele de cuviință
din partea mea și a soției mele.
Pentru dumneavoastră
păstrez toată inima mea…
Cu deosebit respect,
Virgil Carianopol, 1 iulie
București
P.S. Pe 15 iulie, plec
la odihnă, 15 zile, la Casa
Scriitorilor din Călimănești,
Bulevardul V. I. Lenin, unde pot
fi găsit pentru orice eventualitate.
[2] 14 iulie 1971, București
Respectat domnule profesor,
Trimit cuvântul cerut, tot pe adresa dumneavoastră. Vă rog iertați-mă, dar am voit
110
Asociaţia Culturală ,,Marius Bunescu” din Caracal s-a constituit la 18 augusr 1971, Pătru Crăciun fiind preşedinte.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 92
să fie mai sigur. Vă doresc multă sănătate și vă mulțumesc. Sărut mâna doamnei și salutări
copiilor.
Cu respect,
Virgil Carianopol
[3] [CARTE POȘTALĂ, Călimăneşti, iulie 1971]
De pe locurile acestea de basm ale Olteniei noastre, d[umneavoa]stră și familiei
d[umneavoa]stră, din
toată inima vă urăm
sănătate.
Stăm aci până
la 31 Iulie ’71.
Elena și Virgil
Carianopol,
Călimănești, Str. V. I.
Lenin, Casa Scriitorilor
Tov[arășului]
Profesor Crăciun Pătru,
Bulev[ardul]
Republicii 99, Caracal,
Județul Olt
[4]
16 august 1972, București
Respectat tovarășe Pătru Crăciun
În primul rând vă rog să mă iertați că nu v-am răspuns imediat pentru că abea ieri
am sosit în București. Întâi, de la 1 iulie până la 1 august am fost la Casa Studenților de
la Călimănești, iar după aceea la Predeal până la 15 august.
Mă bucură organizarea ,,Zilelor Culturii Caracalului” și iau parte la ele cu cea mai
mare plăcere.
Totul va decurge așa cum doriți d[umneavoa]stră. Ar fi bine ca până atunci să mai
ținem legătura, întrucât eu nu
am voit să vă deranjez prea
mult. Mi-a spus și directorul
nou, al liceului, că toamna
aceasta va organiza și el o
șezătoare la liceu. Are vreo
legătură una cu alta? Cine
mai vine dintre scriitorii
noștri? Mai aveți nevoie de
vreun confrate scriitor de aci
de la București?
Dacă nu vă răpesc
timp, vă rog să știți că aștept
un răspuns de la
d[umneavoa]stră.
Carte de vizită a poetului Virgil Carianopol
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 93
Sărut mâna doamnei și multă sănătate copiilor.
Cu deosebit respect
Virgil Carianopol
[5] 31 oct[ombrie], Buc[urești]
Respectat domnule profesor,
Nu știu dacă am împlinit în tot ceea ce ați dorit d[umneavoa]stră și ceea ce am
simțit eu, dar n-am putut în câteva rânduri, să-mi desfășor tot ceea ce aș fi dorit să scriu.
Cred totuși că este destul. Chiar astă seară plec la Iași și lipsa aceasta de timp este
groaznică.
Vă mulțumesc că v-ați gândit și la mine și vă rămân recunoscător.
Sărut mâna doamnei și sănătate copiilor.
Vă îmbrățișez cu veche și statornică dragoste și respect.
Virgil Carianopol
[6] [CARTE POȘTALĂ, 27 iul[ie] [19]74]
N-am răspuns pentru că am văzut că-i scrieți lui Potopin de la Călimănești. Am
amânat răspunsul pentru când vă întoarceți acasă. În curând vă voi scrie de la Călimănești.
Vă mulțumesc pentru toate și de aici de pe înălțimile pline de soare ale
Predealului, d[umneavoa]stră și familiei d[umneavoa]stră, vă urăm multă, multă sănătate și
împlinirile care vi le doriți.
Elena și Virgil Carianopol
Domnului Profesor emerit Crăciun Pătru, Caracal
B[ule]v[ar]d [ul] Republicii N: 99, Jud[dețul] Olt
[7] [CARTE POȘTALĂ, 5 aug[ust] [19]74]
Cu aceeași dragoste și respect vă urează de [pe] plaiurile însorite ale
Călimăneștiului d[umneavoa]stră și familiei d[umneavoa]stră, multă sănătate și fericire,
Elena și Virgil Carianopol
Tovarășului profesor emerit Crăciun Pătru
B[ule]v[ar]d[ul] Republicii, N: 99, Caracal
Jud[ețul] Olt
[8] 15 sept[embrie] [19]74
Respectat domnule profesor Crăciun Pătru,
Vreau să vă spun prin prezenta că am primit scrisoarea d[umneavoa]stră și am luat
cunoștință până la sosirea programului- de ziua centenarului ,,Nea Ilie111
” la care voi fi
present. De asemenea mă bucur că ați primit ELEGII și elegii.
Nu știu ce s-a întâmplat. Înaintea Elegiilor, era programată apariția Cântecelor
oltenești în care era și poezia dedicată d[umneavoa]stră, dar au urmat o mulțime de
schimbări și inversări de planuri. Da era vorba odată și de desființarea Editurii Scrisul
111
Profesorul Ilie Constantinescu din Caracal la 26 octombrie 1974 (vezi aici p. 27)
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 94
Românesc. Au fost multe necazuri și
pentru colaboratori și pentru editură.
Acum s-a stabilizat. Editura a rămas și își
va continua planul. În curând va trebui să
merg la Craiova.
Muțumindu-vă încă o dată
pentru tot, sărut mâna doamnei, multă
sănătate copiilor iar pentru
dumneavoastră toate urările posibile.
Cu tot respectul,
Virgil Carianopol
[9]
24 sept[tembrie] [19]74-
București
Respectat domnule prof[esor] Pătru Crăciun,
Am primit ultima d[umneavoa]stră scrisoare, în care îmi spuneți în mod
impresionant, despre
d[oam]na Pătru, care se află în
spital, la Cantacuzino.
Nu aș fi vrut să vă
spun, dar pentru că am fost
Duminica trecută cu soția și
nu am găsit-o acolo,
mărturisesc că am fost
îngrijorați, gândindu-ne că-
doamne ferește- se află la alt
spital plecată. O doamnă însă,
care avea un fecior anchilozat,
ne-a spus că doamna este în
salonul indicat de
d[umneavoa]stră, la patul nr. 48. Am căutat-o cum ne-e spus d[oamn]na colegă de salon,
peste tot pe afară, dar n-am găsit-o. Ceva mai mult, am umblat și am întrebat din femeie în
femeie. După o oră și jumătate de căutat, am renunțat, plecând acasă, cu o tristețe care ne
urmărește și astăzi.
Nu am avut măcar o hârtie mai ca lumea să-i las un bilet. De abea am găsit o
jumătate de sfert de hârtie, pe care i-am indicat n[umărul] de telefon și rugămintea de a ne
comunica dacă are nevoie de ceva.
Poate am făcut rău că ne-am dus, dar d[umneavoa]stră să ne iertați, nu puteam
rămâne impasibili la durerea d[umneavoa]stră și a copiilor.
Dacă d[oam]na mai este aci, vă rugăm să ne spuneți dacă e ceva de făcut și ne vom
supune.
Cu deosebit respect și sănătate, sănătate multă.
Virgil Carianopol
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 95
[10] 14 octombrie 1974
Respectat tovarășe prof[esor] Crăciun Pătru,
În primul rând, vă rog să mă iertați că sunt present tocmai acum. Nu am avut un
pic de timp liber. Cumnata mea și-a făcut operație la ficat, pionierii au tras de mine să le
fac un montaj literar, la televiziune mi s-au cerut niște poezii, la radio la fel, fără a mai
pune la rând o
mulțime de treburi
casnice, cerute de
venirea iernii.
Nu mă
conformez cererii
d[umneavoa]stră de a
scrie ce am să
vorbesc, pe o hârtie
așa cum cereți, ca să
fie de revistă. Nu am
timp, dar în curând
sau după Simpozion
mă voi ține de cuvânt.
Pe ziua de 26
la orele 10 sau 11, nu
știu când sosește
trenul, voi fi la
Caracal, urmând să
rămân, cred și pe ziua
de 27 oct[ombrie].
Vin cu soția.
Vreau să răsuflu puțin.
Sunt învitat pentru
ziua de 27 la Școala
Generală Nr. 5 de aci,
pentru a sta de vorbă
cu cadrele didactice și
cu elevii.
Ce face
doamna cu sănătatea?
Dar d[umneavoa]stră?
Dar copiii? Sărut
mâna d[oam]nei și
multă sănătate copiilor. D[umneavoa]stră cele mai sincere urări de bine.
Cu deosebit respect,
Virgil Carianopol.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 96
Un copil, un sat... (I)
Ion S. Floru
În anul 1931 apărea volumul memorialistic al profesorului Ion S. Floru (Memoria
Oltului şi Romanaţilor nr. 40, 41, 42/2015; 51, 53/2016; 62/2017), intitulat ,,Un copil, un
sat...” – din care reproducem acest fragment- care descrie în 189 de pagini amintirile sale
din copilăria petrecută în judeţul Olt. Conform unei însemnări finale, manuscrisul a fost
gata în august 1926. Este anul în care încetează din viaţă fiica istoricului, Igena Floru.
Autorul a cunoscut bine folclorul, tradiţiile, superstiţiile, religiozitatea, modul de
viaţă al locuitorilor din localităţile Floru, Icoana, Valea Merilor, Perieţi, Mierleşti şi Slatina,
localităţi prin care şi-a purtat paşii în copilărie în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-
lea. Cartea sa ne aduce detalii despre o lume dispărută, despre cum era organizat
învăţământul, cum decurgea viaţa ţăranului din acei ani, care erau jocurile copiilor. Pagini
memorabile sunt închinate unor locuri precum Valea Adâncata, pădurea Călugăreasca,
dealul Buzeştilor, autorul notând părerile locuitorilor despre Brazda lui Novac ce separa
moşiile Jianca şi Toneasca şi despre care afirmă: ,,Mai curând cred că sunt aici urmele
vreunui val roman, sau ale vreunei lupte din trecutul nostru”. Alături, în comuna Buzeşti, se
păstrează amintirea unuia dintre generalii lui Mihai Viteazul, moşia fiind în vechime
proprietatea unuia dintre Buzeşti. Pe drumul vechi dintre Sineşti şi Buzeşti se vedea încă
Măgura, în apropierea căreia se aflase un conac.
Este evident că pasiunea pentru istorie a lui Ion S. Floru a apărut deci încă din
copilărie.
Aducem mulţumiri domnului Nicu Petria din Slatina care cu răbdare şi migală a
tehnoredactat întregul volum.
Anii de şcoală
Pe o zi brumoasă de toamnă, alegeam, de dimineață, în covreag, porumb crud de
copt, când un vătășel dela primărie se oprește și ne adce vestea tristă, că școala sʼa mutat
din Ciuciu, în cătunul mai apropiat Băceni, lângă primărie, și că pe mine trebuie să mă
trimeată la școală. Îmi și uitasem cu totul de carte, cu toate că bătrâna dela Mierlești îmi
adusese o bucoavnă rămasă dela bătrânul, diaconul Marin, cum și un catavasier jumătate
românesc și jumătate slavonesc. Eu nu știam să silabisesc în abcedarul de Iarcu112
,
darcuminte să mă încerc în chirilice.
Mi-am luat traista (nu ziceam ghiozdan) de pânză groasă lungă și largă, pe care mama
mi-o atârna la un cuiu bătut în ușa din odaia de culcare, cu intenția unui fermec, că adică,
cum nimeni nu uită să deschidă și să închidă ușa, așa eu să nu uit de carte. Ba, mai adeseori
găseam abecedarul în căpisterea cu mălaiu, pus tot de mama, tot în fermec, că precum
nimeni nu uită să se gândească la mâncare, așa să nu uit eu gândul cărții. Când am văzut că
ia la carte și pe fetele depelângă noi, am plecat la școală mai liniștit nițel, mai ales că ne și
era mai aproape.
112
Dimitrie (Matache) Iarcu, autor de manuale şcolare, bibliograf, născut la Slatina (1817-1879). A urmat Şcoala Ionaşcu din Slatina cu dascălul Gheorghe Ardeleanu, tatăl economistului Petre S. Aurelian. Între 1842-1848 este profesor la şcoala Colţea din Bucureşti. Îndepărtat din învăţământ pentru participarea la revoluţie, şi cercetat ,,pentru fapte revoluţionare” este ,,arestuit”. Eliberat în 1849, reîncadrat în învăţământ (1853), inspector general al şcolilor primare (1860-1865), contribuie la elaborarea Legii Instrucţiunii Publice a lui Cuza. La întemeierea Academiei Române în 1867, este numit secretar-contabil al acestui for. Acum se ocupă de bibliografia cărţii vechi româneşti, elaborând ,,Bibliografia Cronologică sau Catalogul general al cărţilor române...”, lucrare care apare în două ediţii în 1865 şi 1873.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 97
Școala era însă o simplă odaie, despărțită de cealaltă odaie, în care se afla primăria,
printrʼun perete de gard și o ușă. Veneau oameni la primărie, făceu gură cât pofteau; noi,
copiii, în camera noastră făceam și noi gură cât ne țineau puterile, însă nu ne incomodam
deloc unii pe alții.
Urechea omenească e minunat organ: culege atâtea sunete, distinge atâtea unde
sonore, nu o sparg atâtea sgomote. Atâtea instrumente cântă întrʼun concert, atâtea note
emite un instrument și urechea exersată le distinge, le prinde, fără să socotim sonurile
componente ale timbrului, atât de numeroase încât imaginațiunea nu le mai numără!
Pomenii un cuvânt și întrucât nʼam nici un motiv să mă grăbesc, nici nu pretind să fiu
artist, mă opresc, aci să dau explicare timbrului. Aceeași notă muzicală, dată de diferite
instrumente, se cunoaște de ce instrumente este emisă: un fa dat de flaut se cunoaște că
este de flaut, acelaș fa dat de pian se cunoaște că este de pian, cum se cunoaște și când e
dat de vioară. Tot așa o vorbă emisă de o persoană ne face să cunoaștem persoana, precum
cântăreții. Aceasta se zice timbru muzical, prin care dinstingem instrumentele între ele și
cântăreții între ei, în plus că ne bucură de frumusețea sunetului în scara sunetelor.
Sunetul unei note nu e simplu ci este concert întreg de sonuri. Dacă iei o coardă dʼun
metru și treci cu arcușul peste ea nu produce un singur son, ci mai multe, un concert întreg.
Sonul cel mare este dat de coarda întreagă, dar pelângă el mai sunt ceva mai ușoare, alte
două sunete, emise de cele două jumătăți ale coardei, sonuri pe cari le-am obține dacă am
tăia în două coarda și am trece arcușul peste fiecare coardă de o jumătate de metru.
Pelângă cele trei sonuri, se adaogă alte trei, pe cari le-am obține dacă am tăia coardele în
trei și pe urmă în 4, 5, 6, 8, 10. Sonurile secundare se numesc armonicele sonului principal
și deoarece ele variază la fiecare instrument, la fiece om și pasăre, între ființe, de aceea
cunoaștem ce instrument, ce om, ce pasăre emite sonul.
Minunea urechii este că distinge atâtea timbre întrʼun concert și mai poate cheltui
energie în plus pentru șoaptele vecinului, râsul vecinei... aceasta întrʼun spațiu foarte
mărginit, cu niște aparate foarte simple la observațiunea externă.
Nu e de mirare, dar că certele din primărie, înjurăturile, țipetele, plângerile pătrundeau
din primărie, de afară, ajungeau la urechile noastre, dar nu turburau ocupațiile noastre
serioase.
Odaia de școală avea o fereastră spre miazăzi cu hârtie în loc de geam, iar spre
miazănoapte avea o fereastră rotundă, mică și cu geam, prin care priviam în grădină, peste
grădină în câmp și la gârlă. Câtă ușurare nu simțeam, când în greul lecției, ne alunecau
ochii pe acest geam, peste grădină, peste gârlă, pe lunca de dincolo! Pe jos nʼaveam
scânduri, ci pământ și praf ca în drum. Nu-mi aduc aminte dacă mătura cineva, purici nu
erau decât vara, dar atunci ți-erau picioarele negre. În banca din urmă, erau vreo cinci, stau
fetele, cari după câteva săptămâni au încetat de a mai veni. Probabil că logofătul nu credea
că fetele pot izbuti să treacă buchile. O masă de brad, un scaun fără rezemătoare și o tablă
terminau mobilierul clasei, care, cum se vede era complet. Creta ne-o aduceam fiecare, tare
de sgârâia tabla, uneori din rusca noastră, care conține cretă tare.
Dascălul se numea Badea Diconescu, om de vreo 45-50 de ani, cu păr retezat la
frunte, cărunt, cu barba rasă, de statură mijlocie. Se îmbrăca cu pantaloni și cu mintean
albaștri, făcuți în casă. Știa să cânte și la biserică și rareori ne zicea „dacă ați fi silitori, ați
învăța și slujba, că eu cânt la biserică”. Vrednic și neadormit om! Ziua din zori, pleca pe
cal să vază cum începe munca, abia soarele se ridica dʼo suliță și era la noi, apoi iar călare.
Când începea seara, el cu caii la iarbă, mereu deștept ca să nu i-i fure cineva. Ca să
nʼadoarmă rezema capul pe câte o cracă subțire de tufă, când adormia ramura se îndoia,
capul se apleca în jos și el tresărea. A avut copii mulți, fete frumoase și le-a măritat bine pe
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 98
toate, toate sunt preotese, băieți mai puțin buni, dar tot mai sus dcât de mijloc. În școală ne
punea la citire necontenit și apoi la catehism. Nu învățase în școală, știa din practică să
scrie și să citească, iar plată nu primea dela stat, ci 50-60 de lei pe an dela primărie. Mare
sacrificiu făcea cu noi! Uneori gârla curgea mare revărsată peste maluri, el trecea călare și
venea să ne învețe, să ne încerce. Nu ne ținea discursuri, ne zicea însă câte un cuvânt care
ne rămânea. Odată sʼa întors dela Slatina și ne-a adus portretul domnitorului Carol tânăr.
Ni l-a arătat, l-a pus în perete și a zis „vedeți ce ochi, ca de șarpe”. Și se supăra pe cei cari
nu învățau și avea termenii săi de ocară și filosofie proprie, pentru înțelegerea caracterelor.
Contrar frenologiei, dascălul nostru, ca și sculptorii greci, nu putea suferi capetele mari,
căci credea că omul cu cap mare este prost. Pe Mihai al finului Stoian nu-l putea vedea, din
această pricină și Mihai mai purta și păr mare. De câte ori dascălul Badea nu și-a băgat
degetele prin părul lui! De câte ori nu i-a învârtit capul spre toate punctele cardinale:
„... Tătărăiii mătii” înjurătura lui obișnuită! Venise de la Coteana, sat de Bulgari aduși de
Brâncoveanu și așezați pe acea moșie. Bulgarii, credea dascălul că sunt proști fiindcă au
cap mare, încât în ura contra capetelor mari intra și o prejudecată patriotică.
La literele mari ne făcea apropieri, ca să le învățăm: A Alecu, B boul, C calul, dar nu
se prea lipiau de noi. Întrʼadevăr, ce legătură între cele trei linii și Alecu? Mare salt a fost
în vieața omenirii, când Egiptenii acum vreo 7000 de ani au stabilit legătura dintre obiect și
semnul lui! Au crezut că semnul este esența lucrului sau a ființei, sufletul ei. De aceea, în
camerele funerare ale morților, pentru lucruri reale depe pământ, arme, alimente, fructe,
puneau însă și semnele lor, desemnele acestor lucruri, ca, după ce se vor sfârși primele, să
se hrănească cu esențele lor. De aceea vrăjitoarea procură fetei pe scrisul ei, chipul lui,
esența lui. De aceea popoare primitive nu permit să se facă portrete, ca să nu fie luați în
puterea celui ce posedă portretul. Mare descoperire sʼa făcut apoi, când sʼau analizat
sunetele vorbirii și sʼau găsit atât de puține, când sʼa atribuit fiecărui sunet câte un semn!
Mare salt în viața copilului să stabilească legătură între aceste câteva semne și sunetele
vorbirii!
Acest salt este greu de făcut la copiii de țărani, deprinși mai mult cu lucruri concrete,
îndeosebi întrʼun abecedar, care pe pagina întâia are literele mari, mai jos literele mici, iar
în pagina a doua stă la capul fiecărui rând o consoană cu combinațiile ei de vocale: b. b-a
ba, b-e be, b-i bi, b-o bo, b-u bu... iar în capul paginei a treia: m, m-a ma, m-e me, m-i mi,
m-o mo, m-u mu...
Treceau zile, treceau săptămâni și treaba nu sporea. Pʼacasă Ispir râdea de mine, în
drumul școalei țăranii, nedeprinși cu școlari, ne luau în râs, chiar cei mai bătrâni, când
vedeau că trecem cu trăiștile la șold, pline mai mult cu mămăligă decât cu lucruri de
școală.
Ispir începea să cânte pe nas: „Tată-ă-l nostru în podul vostru, mănâncă prune și
nouă nu spu-u-u-ne”... „Amin, amin și-o oca cu vin și alta cu peli-i-in!”... „Doamne
miluiește, popa prinde pește preoteasa îl găte-e-e-ște” sau „Preoteasa prinde raci la popa...
” ... „Slavă satului în capul satului și fiului în capul zapciului și sfântului Duh în vârful
unui nu-u-u-uc”.
Pană, tatăl lui Stan, de vârsta mea, frate cu Pișcă și cu Butură, de câte ori ne întâlnea
prin ulmii din Pruni, în drumul școalei, începea „logofete, mălaiu mare cu condeiu la
spinare” sau „logofete, brânză-n bete, cașcaval în pozânar” sau „eu logofăt, tu logofăt, dar
cismele cine să ni le tragă?” sau „nu te mai poți învârti de logofeți” și fel de fel de ocări,
sau de înțelesuri pentru mamele noastre. Se înțelege că acestea erau glume, de cari se făcea
haz și noi numai ne rușinam, dar nu le luam în tragic.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 99
Mergeam serioși, consideram acestea ca în legătură naturală cu starea noastră și fără
osteneală, cât e ziua de mare ziceam mereu: b, ba-ba ba, b-a ba, baba. m, m-a, ma m-a ma,
mama: t, t-a, ta, t-a, ta, tata, zile, săptămni, luni.
Mai pe urmă parʼcă a început să se lipească de noi. Cartea se tocise, foile se
înegriseră, vreo patru pagini rămăseseră îndărăt, ajunsesem la „Ana cară apă, Ăla dă cu
cotu” însă nu știu cine mai adusese un abecedar mai vechiu, care avea mai multe exerciții
și ne înfundasem rău de tot la „Haină veche, Lună nouă”.
Se apropia de Crăciun, când, întrʼo zi vine la primărie Firică Dimitrescu, și fiindcă
primăria era încuiată, intră în odaia noastră de școală, cam cum era obiceiu să facă toți. Noi
ne oferim să-i deschidem lacătul cu un bețișor, căci lacătul primăriei, puțin meșteșugit, îl
puteam descuia, cu câte un cuiu sau cu câte un bețișor, și noi copiii, dar nea Firică nu, că
vrea să ne încerce și el, că el silabisa mai bine ca noi, ba chiar se putea iscăli cu o literă
tremurată. Până să ne așezăm noi , mai intră în școală, tocmai ca în gimnaziile în care intra
Socrates, alți părinți între cari Pană.
– Ia să vedem, Pană, ce procopseală a făcut Stan al tău. Și pune pe Stan tocmai la
bucata pe care o învățasem de vreo două săptămâni. Văru Stan nu era băiat prost, numai
nițel tare de urechi, cu dinții galbeni și cu gingiile cam umflate, puțin târziu, îi ziceam
„coleși” numele unei mâncări de jumări cu lapte, îi mai ziceam și „găvleajă”. Găvleaja
este scoarța rămasă din jumătatea dovleacului negru, tăiat transversal, copt și consumat.
Neagră și tare ca de lemn, găvleaja servește ca strachină. Văru Stan se încruntă bine la
„Ana cară apă” și după vreo zece minute, timpul nu costă nimic la țărani, cu ajutorul lui
nea Firică silabisi vreo două rânduri.
Nea Firică mulțumit de Stan și de sine, se întoarce spre Pană și spre cei cari mai erau
de față și zice: „Măi, Pană, băiatul tău a învățat carte”. Dar diavolul geloziei, care nu
lipsește din nicio rivalitate, mă mușcă de inimă, îmi dete brânci în arena, unde se culegeau
lauri. Fără să mă pot stăpâni, am zis tare: „apoi așa, pot și eu!”.
Dʼatunci mʼam considerat că știu carte și, cu toate că număram literele mă consideram
cărturar, iar popia îmi apărea ca ceva ce o pot ajunge. Atât este de adevărat că victoria cea
mare se câștigă în tine însuți, este convingere de sine. Nu zic că încrederea creiază din
nimic, căci mulți grandomani sunt incapabili, dar la cei capbili este elementul esențial al
succesului. Dʼatunci dascălul a început să aibă încredere în mine. Odată, când a venit
revizorul școlar, dascălul mʼa chemat la o parte și mi-a spus că o să ne ducem la un boier,
care o să ne pue să citim, că eu o să citesc întâiu, dar să vorbesc tare, să nu-mi fie frică.
Revizorul nʼa venit în școală, unde se făcea foc numai când era ger prea mare și
atunci stam cu ușa deschisă, fiindcă soba scotea fum de nu ne vedeam unul cu altul, ba ne
mai venea și fumul primăriei pe ușa dela mijloc. El a venit la proprietatea moșiei, casă
mare de zid, cu etaj și cu foișor sus. Acolo ne-a dus dascălul, eu am citit tare de parʼcă
strigam carele, iar revizorul mʼa mângâiat, mi-a zis să citesc mai încet că sunt prea mic și
să nu mă doară pieptul și de-atunci în trei ani nʼa mai dat pela școala noastră.
După câteva luni am isprăvit cele vreo opt pagini de silabisire și am înaintat la
rugăciuni.
Prima rugăciune ce se da începătorilor era rugăciunea împărătească, despre care nu
ostenesc fețele bisericești admirând-o: „Împărate Ceresc”. Nu există însă rugăciune mai
grea, mai nepotrivită cu mintea copiilor și a poporului decât această rugăciune pompoasă,
ieșită dintrʼo minte bizantină.
Sub forma ei cea mai simplă este o chemare a lui Dumnezeu: „vino și te sălășluește în
noi și ne curățește pe noi de toată spurcăciunea și ne mântuește, bunule, sufletele noastre”.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 100
Mai întâiu prea mare preocupare numai de noi, numai de sufletele noastre, numai noi
și numai ne. Apoi, este neînțeleasă fără o meditare mai serioasă: „vin și te sălășluește între
noi, sau întru noi?” cum să știe copilul că sălășluește-te însemnează așează-te, fixează-te?
Cum să se așeze Dumnezeu? Ca o pasăre pe gard? Și cuvântul sălășluește-te nu-l
cunoșteam decât dela vorba sălaș, pe care, chiar dacă dascălul ar fi avut inspirația să-l
amintească, l-am fi primit cu o izbucnire de râs cu toată gimnastica părului și cu toți
Tătărăii, căci sălaș nu ziceam decât la Țigani.
Mai departe „și ne curățește de toată spurcăciunea” înțelege copilul prin împărat, și
încă ceresc, în opozițiune eu țelegeam cea mai neexprimabilă murdărie fizică, încât dacă ar
fi vrut bietul dascăl să ne dea vreo explicare, sʼar fi găsit întrʼo încurcătură de nedescris.
Din nenorocire, el nu purta această grije, ne-a zis numai: „aceasta este rugăciunea
împărătească” și noi am început sʼo bolborosim, de zeci, de sute de ori, până am izbutit sʼo
repetăm ca papagalii.
Căci ce-am fi putut înțelege din cuvintele „mântuește, bunule, sufletele noastre?” Un
copil preocupat de starea sufletului, ca un călugăr, din cine știe ce fund de mânăstire, după
cine știe ce crime și ce vieață desfrânată!
Greutatea cea mare a acestei rugăciuni stă, însă, în mulțimea epitetelor, atributelor
date lui Dumnezeu, înainte de a-l chema să vie în noi și să ne mântuească: împărate ceresc
unul, mângâetorule două, duhul adevărului trei, care pretutindenea ești patru, și tote le
împlinește cinci, vistierul bunătăților șase, și dătătorule de vieață șapte. Șapte epitete,
dintre cari două cu atribute, iar două cu câte o propzițiune ca atribut, fără înțeles, adevărat
protocol bizantin.
Pentru un cap de copil nu e nici o vorbă cu înțeles. Vorba împărat se spune în basme,
dar multe din basme se înțeleg numai prin simpatia cu tot ce urmează, dar aci ce poate
înțelege copilul prin împărat, și încă ceresc, în opozițiune cu împăratul pământesc?
Apoi duhul adevărului, vistierul bunătăților.
Vistierul bunătăților, cu toată terminologia populară, tot nu e înțeles. ce era un
vistier? Ce este azi un casier? Cum stau îngrămădite bunătățile? Ca niște bani? și mai
întâiu ce sunt bunătăți?
Dătătorule de vieață. Că Dumnezeu este principiul vital, că în el viem și ne mișcăm,
panteismul lui Paul în Atena, nu înțeleg mulți oameni în vârstă, dar încă oameni simpli și
copiii, cari repetă rugăciunea împărătească de mai multe ori pe zi.
Am mai învățat și această rugăciune: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te,
Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat e rodul pântecului
tău, că ai născut pe mântuitorul sufletelor noastre”. Termenii nu se înțeleg și totuși trebuia
să-i învățăm. Născătoare, de ce nu mamă? Ca să răspundem Nestorienilor? Dar sabia
împăraților i-a pus bine pe aceștia. Născătoare fecioară, opoziția am înțeles-o tocmai când
eram de 17 ani. Dar bucură-te (haire = salutare grecesc) ce sens are? Dar, Domnul este cu
tine, dar rodul pântecelui, dar mântuitor de suflete!
Era poate prin luna lui fevroarie, când mă văz treerând prin odaia școalei, cu capul în
jos, repede preocupat, la lumina gălbuie ce pătrundea prin hârtia din fereastră și
descântând mereu: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te... Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, bucură-te... Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ... de zeci,
de sute de ori până sʼa lipit și a făcut corp cu creerul meu.
Apoi începe crezul: Crez întrʼun Dumnezeu, Tatăl... apoi psalmu (pâsalmul) 50
„Miluește-mă, Dumnezeule...”.
Crezul, ca o mărturisire a credinței, tot ce se mai explică de ce se cere să fie știut, cu
toate că precizările din el au fost ocazionate de ivirea Arianilor, de cari au avut grije
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 101
împărații ca să-i spânzure, să le taie capul, sau să-i alunge și nu e nevoie să mai fie
accentuate, mai ales că celelalte sunt lucruri cunoscute. Însă nʼam înțeles niciodată de ce a
avut în biserică miluește-mă Dumnezeu atâta trecere. Poate fiindcă recunoaște cel care se
roagă că „iată în fărădelege mʼam zămislit și în păcate mʼa născut maica mea”.
Concepțiunea e fărădelege și nașterea păcat? Dar aceasta e condamnarea vieții, cel mai
mare păcat și ideie antibiologică, opusă întregii științe și civilizațiuni moderne. Și lauda
„cele ne arătate și cele ascunse ale înțelepciunii tale mi-ai arătat mie” se vede cât prețuește,
dacă concepțiunea și nașterea au fost așa de bine înțelese! În mulțimea promisiunilor, în
mirosul fripturilor dela jertfe nu se pierde frumoasa speranță că „inima înfrântă și smerită,
Dumnezeu nu o va îndepărta?”. Biata inimă, în loc să fie totul, abia este ceva tolerat,
principalul rămânând tot „jertfa arderilor totale” „viței pe altar” cu condiție ca Dumnezeu
să ajute rezidirea templului, dacă vrea să aibă viței și arderi de animale. Apoi credința în
puterea spălăturilor, a stropirii cu isop, în locul căinții și îndreptării greșelilor, ne arată
religia ebraică tot așa de materialistă ca celelalte religii din vremea ei.
Acest psalm, pe care credincioșii îl atribuie lui David, este o rugăciune compusă de
vreun cărturar fariseu, prin secolul al doilea, căci se vede în el grija de rezidirea templului
și de stabilirea unor practici religioase, cari poate nici nu existaseră în vechiul stat
evreesc.
Aceste rugăciuni mi-au ocupat mare parte din anul întâiu de școală și mi-au adus un
singur folos, că recitindu-le mereu, am fixat bine literile, încât pe urmă am putut citi mai
cu înlesnire în alte cărți. Însă am rămas îndărăt la scriere și la aritmetică, cum și la
gramatică. La scriere ne punea dascălul, căruia îi ziceam logofete, să scriem în fiecare zi
câte o față de placă, mai apoi de caet, cât pentru aritmetică și gimnastică, abia le-am
început în anul următor.
Rugăciunile erau partea cea mai grea și din ele nu mai puteau ieși copii cu cap mare și
gros. Bietul Mihai aștepta nerăbdător să vie vara cu secerea, căci declara că mai bine ar
secera și ar cosi, decât să-l încerce logofătul la „Miluește-mă Dumnezeule”. Nici alți copii
mai supțiri nu scăpau teferi dela rugăciuni, nici Ilie al Costulesei, nici Ilie și frate-său
Cârstea al lui Radu din Pruni. Cârstea avea un glas frumos, înalt, o voce sonoră și
pătrunzătoare de comandant, se pricepea să strângă opinca atât de frumos pe picior, încât
îi venea ca un pantof de domnișoară și era ușor ca o pasăre. Se urca în vârful ulmului celui
mai înalt și mai fără crăci, cunoștea toate păsările și toate speciile de arbori. Cum era să
înțeleagă el buchisirile cărții, când simțurile-i erau larg deschise lumii, care-l robia prin toți
porii firii lui? Ilie, frate-său mai mic era mai puțin talentat, de aceea și mai aplicat la
învățătură, fără să pătrunză bine înțelesul.
Când ieșeam din școală pe gheață, căci gârla era la vreo treizeci de metri de școală,
toți cari eram întâiu la „Născătoare de Dumnezeu” rămâneam departe de Cârstea, care
sbura pe luciu și era adevărat șef. Cismele mele (nʼam purtat niciodată opinci) mari, căci
mi le cumpăra mari ca să nu-mi rămână mici, mă țineau mai aproape de coadă decât de
frunte, deși mă sileam destul și la jocul pe gheață. Tot drumul spre școală îl făceam pe
gârlă, pe gheață, oricât ne sfătuiau cei de acasă să ne ferim de gârlă. Aceasta era însă
periculoasă numai în locuri știute, unde se strângea apa, apoi gheața era destul de tare.
Odată, numai, se zicea că am fost să caz în apă sub un mal și am pricinuit mare grije
mamei, căci ea detese cu planeta la un vrăjitor și acela-i spusese că să mă feresc de apă și
să nu mănânc carne de capră (!) în luna august, iar pe mine părea că mă trage apa. Am
învățat să înot contra voinței mamei, care mereu mi-amintea de planetă. Teama aceasta, că
trebuie să mă feresc de apă, dădea apei o putere irezistibilă de atracțiune asupră-mi, mai
ales apa curgătoare, cu urletele și cu gemetele ei, cu rezistențele, cu șoaptele, cu
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 102
bulboanele și cu învârtirea ei în cercuri, îmi părea o ființă vie și irezistibilă. Primăvara,
pela începutul lui martie, pe mal în drumul școalei, în societatea celorlalți copii, priveam
apa ce curgea din mal în mal, ducând sloiuri mari de gheață, rădăcini, trunchiuri de arbori
și fel de fel de lucruri, simțeam parʼcă glasul din planetă : „vin, băiete, vin cu mine, știi că
ești al meu!” Apa amețește, te ia cu dânsa.
Soseau însă zilele de primăvară calde, cu florile, cu iarba și o încântare întreagă
înveselea totul. Dela cătunul nostru până la Băceni, unde era școala, fusese altădată pădure
mare, din care acum mai rămăseseră ulmi înalți și svelți, peri sălbatici stufoși pe sub șirul
de deal și alte, specii de lemne de luncă , toate , toate pline cu cuiburi de păsări. Dimineața
când mergeam spre școală, în soarele ce se înălța plin de căldură, printre arbori cu păsări
cântătoare, pe drumul negru ud de ploaia de noapte, simțeam nu numai plăcere de vieață,
dar un fel de înălțare, de comunitate cu această natură puternică, bună și frumoasă. Nu
puteam să mă urc în pomi, nu mi-am făcut plăcerea să scot o pasăre din scorbura teiului de
pe malul gârlei, mi-era frică să nu dau de vreun șarpe. Admiram pe Cârstea, fără speranță
să-l ajung în asemenea isprăvi, admiram pe ceilalți cum distingeau mulțime de păsări și de
arbori, dascăli mari în cunoașterea naturii înconjurătoare, pe când logofătul considera
asemenea cunoștințe ca de prisos, nʼai decât să deschizi ochii ca să vezi și urechile ca să
auzi, iar ,,miluește-mă Dumnezeule” cere ochi, cere atenție și mai ales memorie. Școala
însă lua alt aspect vara. La spatele ei era grădina, pe margine cu un rând de plute, cele mai
înalte din tot satul. În grădină pomi și burueni, crescute în voia lor, la fereastră niște cucuți
înalte până la strașină și dese de nu se vedea nimic printre ele. Ne închipuiam că sunt pline
de șerpi și oricât sunt de îndrăzneți copiii de țăran, eu nʼam sărit în trei ani, niciodată,
pârleazul în grădina școalei și nici alți copii nu îndrăzneau. De altfel, școala, casă pustie,
ne insufla frică. Singur să intru în ea nu îndrăzneam. Credeam că în podul ei bântuește o
stafie, de multe ori am sbughit-o afară toți, speriați, când auzeam sgomot mare în pod și
când logofătul lipsea. Probabil că sgomotul îl făcea vreo pisică, vreun șobolan, odată mi se
pare că a fost în pod un copil, Lisandru lui Sache din Ciuciu, de vârsta noastră mai îndărăt
la carte, dar mai curajos. El singur se lăuda că a vrut să ne sperie, noi nu-l credeam, căci ar
fi fost o ispravă de prea mare curaj, să se urce în pod. Curios că multe spaime de acestea au
copiii și nu le comunică oamenilor mari. Frica de stafia școalei era un chin pentru noi, cu
toate astea nu spuneam nimic logofătului, nici acasă, ca și cum ar fi fost o durere intimă a
noastră. Totuși, școala, deși la margine, avea case vecine, vecinii ne vedeau ieșind speriați,
nu ni se da nicio atenție: „broscoii de copii, se joacă, logofătul este cu oamenii la secere!”.
Altă spaimă mare ne producea trăsnetul și fulgerul. Curios, că mi-a fost mai frică de
acestea, când eram în societatea copiilor, căci singur acasă nu-mi aduc aminte să-mi fi fost
frică, dar la școală de nenumărate ori am fugit afară închinându-ne. Când venea logofătul
ne miram, cum de nu-i e frică, iar grija încercării ne făcea să uităm trăsnetul și fulgerul.
În timpul școalei ne duceam să bem apă la gârlă, căci nʼaveam vas cu apă, iar fântână
nu se afla decât în celălalt capăt al cătunului. Mi-aduc aminte că iarna beam cu plăcere apă
rece din gârlă, după o mâncare sărată de brânză, sau de carne de porc. Spărgeam gheața,
făceam o copcă, ne puneam pe brânci și băgam gura în apa limpede să poți număra firele
de nisip pe fund. Vara, când sfârșeam mai de vreme, ne scăldam sub mal. Ziua de școală
nu se măsura cu ceasul, ci cu soarele. Zi de vară până-n seară noi stam la treabă, citeam,
scrieam, mai mult memoram.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 103
Pentru biblioteca dumneavoastră....
Dumitru Botar- Femei din Romanaţi, Ed. Hoffman,
2018, 202 pagini. După cele două volume despre Fiii
Romanaţilor (1996, 2005), Poveştile Caracalului
(2012), Conace din Romanaţi (2015), profesorul
Dumitru Botar dedică un volum special femeilor din
Romanaţi care s-au remarcat în domeniul cultural,
ştiinţific, ştiinţific , literar, sportiv etc. Sunt prezentate
amănunţit viaţa şi traseul profesional a peste 100 de
personalităţi feminine care au pornit sau au activat pe
meleagurile romanaţene în diferite epoci, între care:
Tutu Georgescu-Oroveanu, Doina Bucur, Elvira
Godeanu, Anuţa Cernat, Elena Cornetti, Pola Illery,
Lia Manţoc, Hortensia Popescu, Yvonne Rossignon,
Steliana Sima, Ada Umbră, Veselina Urucu ş.a.
Ion D. Tîlvănoiu, Vasile Radian, Floriana
Tîlvănoiu- Eroi şi monumente din Olt şi Romanaţi (vol. I), Ed. Hoffman, 2018, 378 pagini, volum
dedicat centenarului Marii Uniri.
,,În carte sunt prezentate în 374 de pagini peste
80 de monumente ale eroilor din perimetrul
județului Olt și al fostului județ Romanați, edificii
care poartă peste timp, inscripționate pe
trunchiurile lor de piatră, numele eroilor din cele
două războaie mondiale.
Toate monumentele eroilor au fost înălțate prin
contribuția văduvelor și urmașilor eroilor, a
invalizilor de război și a unor oameni de bine. De
strângerea fondurilor s-au ocupat comitetele de
inițiativă, din rândul cărora făceau parte
învățători, preoți, oameni de cultură ( geograful
Ion Conea la Coteana, Filaret Jocu la Brebeni),
primari, notari etc. Aceleași comitete făceau toate
demersurile legale pentru a se obține aprobările
de la autoritățile județene sau naționale. În unele
localități, deși au fost înființate mai multe
comitete, nu s-a reușit înălțarea de monumente ale
eroilor, fie din cauza unor divergențe apărute în
cadrul comitetelor sau între acestea și localnici,
fie din cauze exterioare și mă refer aici la stoparea colectelor publice în anii 38-39 sau
respingerea unor schițe de monumente de către Comisia monumentelor de la București
(situația de la Brebeni). Puține dintre monumentele eroilor prezentate în acest volum au
fost ridicate de către sculptori consacrați și mă refer la cele de la Radomirești (Th.
Burcă), Seaca și Bălănești (autor Ion Iordănescu), Balș (Severin), celelalte fiind realizate
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 104
de către meșteri pietrari italieni (specializați în cioplitul calcarului de Albești), greci
(sculptori în marmură) sau români.
Acest prim volum este un omagiu adus celor care cu sângele lor au contribuit la
înfăptuirea României Mari și, în același timp, un gest de pioasă aducere aminte: pe
frontispiciul unora dintre monumente sunt scrise în piatra rece cuvintele Nu ne uitați, iar
demersul autorilor urmează cu prisosință acest îndemn.
Cităm un fragment din Prefața volumului: La 100 de ani de la Marea Unire suntem
îndreptăţiţi să afirmăm că România Întregită în hotarele ei fireşti, ,,de la Nistru pân’ la
Tisa”, nu a fost un dar al Marilor Puteri, nu a fost un cadou făcut românilor sau o
pedeapsă aplicată imperiilor învinse. România Întregită a fost rezultatul sacrificiului unei
generaţii care a scris cu sângele a peste 800 000 de români o pagină de istorie măreaţă,
menită să fie lecţie de patriotism pentru generaţiile viitoare. Poate cei mai buni, cei mai
drepţi şi cei mai curajoşi dintre români sunt aceştia al căror nume a rămas încrustat pe
Monumentele Eroilor şi pentru care noi, cei rămaşi, nu am făcut şi nu facem destul. Este
foarte trist că nici la 100 de ani de la sacrificiul lor suprem nu avem o situaţie clară a
eroilor noştri, nu cunoaştem pentru fiecare dintre ei data, împrejurările şi locul morţii,
locurile unde au fost înmormântaţi, spre a le cinsti cum se cuvine.
Această carte ar fi trebuit scrisă în urmă cu 80-90 de ani, atunci când amintirea lor era
vie în memoria urmaşilor, când s-ar fi putut culege informaţii de la supravieţuitori,
veterani şi văduve, poate cartea aceasta ar fi fost mai completă. Dacă nu s-a făcut atunci,
dacă nu s-a făcut de atunci şi până acum, o facem acum la Centenar ca un omagiu adus
bunicilor şi străbunicilor noştri, verigile de dinaintea noastră fără de care nici noi n-am
exista (…)
(George Pițulescu – La Centenar. ,,Eroi și monumente din Olt și Romanați”, în Ziarul de
Olt, Anul XVI, Nr. 675/23-29 noiembrie 2018).
pr. Marian Preda, Parohia Frumoasa, com. Seaca, jud. Olt, Povestea satului meu
Seaca-Olt, Ed. Agol, București, 2018.
Cu puțin timp înainte de Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos, anul de grație
2018, preotul Marian Preda publică un foarte bine
documentat volum despre comuna Seaca, județul
Olt, intitulat Povestea Satului meu-Seaca, jud. Olt.
Cartea apărută în condiții grafice excelente la
Editura Agol, București aduce în actualitate trecutul
mai apropiat sau mai îndepărtat al comunei Seaca.
Bogat ilustrată cu fotografii ale documentelor, ale
localnicilor, ale instituțiilor și obiectivelor de
interes economic, cartea în cele 419 pagini cuprinde
și informații de o certă valoare istorică.
Detaliile despre localnici, tradiții, activități
economice, demografie, instituții școlare și
administrative etc, bazate pe un bogat material
documentar, dar și pe cercetările proprii efectuate
în perimetrul localității (istoria orală), vin să
confirme pasiunea cu care a fost scrisă, atașamentul
față de un spațiu mai puțin cercetat și pe care cu
eleganță îl face cunoscut lumii.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 105
La finalul aceste ample lucrări monografice, autorul le mulțumește tuturor celor care l-
au ajutat în materializarea demersului său: prof. Dumitrescu Steliana, prof. Petrescu
Teodora, prof. Babadac Romică, înv.
Burcin Virgil, cântărețului bisericesc
Bălașa Daniel, Ana-Maria Preda
(medic) etc.
Dumitru Sârghie- Anotimpurile lui
Traian Zorzoliu, Ed. Arena Artelor,
2018, 366 pagini şi anexe. Volumul
reuneşte ,,gândurile şi rândurile”
despre lume, viaţă, istorie şi artă ale
,,Sfinxului de la Drăgăneşti”, om
pătruns de un naţionalism curat,
personalitate marcantă a Olteniei,
model de sârguinţă, talent,
profesionalism şi patriotism. Prin ceea
ce ne-a lăsat, Traian Zorzoliu este ,,mai
degrabă un om al viitorului care a
studiat şi descifrat trecutul”, omul care
şi-a urmat necurmat destinul în ciuda
derivei ce caracteriza lumea în care a
trăit.
Elena Sîrghie- Anotimpurile Slatinei, Ed. Arena Artelor, 2018, 220 pagini.
Proiect realizat cu sprijinul Primăriei
municipiului Slatina şi al Consiliului
Local Slatina. Pentru că de-a lungul
îndelungatei sale istorii Slatina a fost
vizitată de călători şi oameni de cultură
care au lăsat descrierile lor, ori a născut şi
educat personalităţi ale culturii româneşti,
cartea reuneşte mărturiile acestora (Paul
de Alep, Grigore Alexandrescu, G.
Poboran, D. Caracostea, Mircea Damian,
Nicolae Iorga, Ion S. Floru, Ion Marin
Iovescu, Damian Stănoiu, Ion Minulescu,
Traian Biju, Şerban Milcoveanu, Traian
Diaconeasa, Pan Vizirescu ş.a.
An. VIII, nr. 1 (83) IANUARIE 2019 MEMORIA OLTULUI ŞI ROMANAŢILOR
www.memoriaoltului.ro 106
Dialog cu cititorii...
Cititoarea noastră, doamna Zoe Mitrica din Caracal, str. Gh. Doja nr. 8 ne trimite o
scrisoare cu o fotografie şi câteva informaţii
despre tatăl domniei sale, sergentul major
Mihail I. Dan, născut la 10 mai 1912 în
Caracal, str. Doamna Stanca, nr. 7 şi
dispărut în luptele de la Cotul Donului în
1942.
Redăm un fragment din scrisoare:
,,Tatăl nostru, fost sergent-major, a luptat
pe frontul de răsărit, a fost rănit o dată, a
fost spitalizat, dar după aceea a plecat din
nou pe front şi a fost dat dispărut în luptele
cumplite de la Cotul Donului. Nu avem
documente, mama noastră primind numai o
scrisoare prin care era înştiinţată de acest
lucru, fără vreun alt document şi fără ca mai
târziu să primească vreun act de deces. A
lăsat acasă soţia- Dan M. Ioana-, patru
copii şi doi părinţi bătrâni. Soţia, cu o
pensie I.O.V.R. de 100 lei, a crescut şi
educat 4 copii, dintre care trei profesori:
Dan Constantin, Dan Ioana, Mitrica Zoe şi
Dan Ion- subinginer. Ne-am ascultat mama
dar am dus dorul tatălui dispărut pe care
nu-l vom uita niciodată.
Vă mulţumim pentru că primiţi această informaţie, ne pare rău că nu avem alte
date şi documente, poate prin vreo arhivă să existe ceva documente care să ne ajute să
aflăm mai multe despre tatăl nostru.”
Puteţi redirecţiona 2% din impozitul anual către Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului” cont
RO02CECEOT0130RON0581998, sucursala C.E.C. Slatina, C.I.F. 28429585. Detalii pe
www.memoriaoltului.ro, secţiunea ,,2%”.
Asociaţia Culturală ,,Memoria Oltului”, loc. Izvoru,com. Găneasa, jud. Olt, str. Libertăţii, nr.