EvaluareEvaluarea se face pe baza temelor de control i a unui
examen sau proba de verificare pentru verificarea cunotintelor
teoretice. Temele de control vor avea o pondere de 30% n nota
final, restul de 70% reprezentnd nota la examen, sub forma tezei de
verificare a cunotinelor.Sistemul relatiilor comerciale si
financiar-monetare internationaleCircuitul economic mondial consta
in totalitatea conexiunilor, legaturilor si relatiilor stabilite
intre economiile nationale, materializate intr-un sistem complex de
fluxuri internationale comerciale si fluxuri financiar bancare.
Fluxurile economice internationale sunt alcatuite din fluxuri
comerciale si fluxuri financiare.Relatiile monetare internationale
reprezinta acele raporturi banesti ce se formeaza intre economiile
nationale, intre agentii economici din diverse tari, ca urmare a
participarii lor la circuitul economic mondial.Asadar, fluxurile
economice internationale sunt alcatuite din fluxuri comerciale si
fluxuri financiare.Fluxurile comerciale cuprind:-fluxuri de produse
corporale produse de baza si produse prelucrate,-fluxuri de produse
necorporale know-how, proiecte, brevete de inventii, francize,
etc.-fluxuri de servicii turism, transporturi, expeditii,
asigurari, etc.Fluxurile finaciare cuprind:-fluxurile de compensare
a activitatii comerciale,-fluxurile financiare independente de
activitatea comerciala, ce includ:credite externe, investitii
externe, miscari de fonduri, venituri din plasamente financiare
externe, transferuri financiare unilaterale, etc. Sistemul
comercial international fluxuri si directii de evolutie ale
comertului mondial cu marfuri si serviciiSistemul comercial
international se caracterizeaza, in prezent, prin urmatoarele
tendinte:a) Dinamismul deosebit al comertului international.Sub
influenta factorilor ce au marcat evolutia relatiilor
internationale in perioada postbelica s-au evidentiat urmatoarele
trasaturi principale ale dinamicii volumului comertului
international:-Ritmul deosebit de crestere a acestuia comparativ cu
perioada interbelica. Astfel, intre anii 1915 1938, ritmul mediu
anual de crestere al comertului international a fost de 0,4%, in
perioada 1950 1990 acelasi indicator atingand valoarea de
12%.Ritmul mediu anual de crestere al comertului international,
evidentiat in deceniile premergatoare actualei etape, a fost
urmatorul:in deceniul 1951 1960 de 6,4%in deceniul 1961 1970 de
9,3%in deceniul 1971 1980 de 20,3%in deceniul 1981 1990 de 8,4%in
deceniul 1991 2000 de 6,4%Ulterior, pe fondul recesiunii economice
din 2000 2001, comertul mondial s-a redus in 2001 cu 0,5% fata de
anul anterior, dar si-a revenit in anii urmatori, crescand in 2002
cu 3,5%, in 2003 cu 5%, in 2004 cu 9,5% si in 2005 cu 6%.-Ritmul
cresterii comertului international a fost si este mai mare decat
ritmul de crestere al PNB, al productiei industriale sau al altor
indicatori de crestere la scara nationala. Astfel, in perioada 1950
1990, comertul international a crescut de 56 de ori, pe cand PIB-ul
mondial a crescut de 6 ori si productia mondial de 7
ori.-Tendintele evolutiei comertului mondial din punct de vedere al
structurii pe marfuri si servicii cunosc o scadere a ponderii
comertului cu produse de baza, in paralel cu o crestere a ponderii
cu produse manufacturate si servicii. Astfel, ponderea exporturilor
de produse energetice si alte produse miniere in exporturile totale
de marfuri a fost in 1970 de 16%, a crescut in 1974 la 26% (ca
rezultat al primului soc petrolier din 1973), iar in 1980 la 28% (
ca urmare a celui de-al doilea soc petrolier). Ulterior, in anul
1998, aceasta a scazut pana la un minim de 10%. Conjunctura
internationala (conflictele din zona Golfului Persic, cresterea
cererii, in spacial din zona Asiei si cresterea pretului la titei)
au readus apoi in crestere ponderea acestei categorii de produse
pana la 16% in 2005. Ponderea produselor agricole (inclusiv a celor
industrializate) s-a redus insa constant de-a lungul intregii
perioade postbelice, de la 40% la inceputul anilor 1950, la circa
9% in 2005. Ponderea produselor manufacturate in totalul exportului
de marfuri a crescut substantial, de la 5% in 1950, la 60% in 1970
si respectiv la 75% in 2005. Comertul mondial cu servicii
comerciale (transport, turism si alte servicii comerciale) a urmat
fidel ritmul de crestere al comertului cu marfuri (5% in medie pe
an in perioada 1995 2000 si 10% in medie pe an in perioada 2000
2005). Volumul valoric al acestui flux s-a situat in aceasta
perioada la 24% din fluxul de marfuri, atingand in 2005 un nivel de
2400 mld. dolari.b) Diversificarea continua a comertului
international. Structura produselor tranzactionate pe piata
mondiala se modifica in permanenta, in stransa dependenta cu
schimbarile survenite in cadrul diviziunii internationale a muncii.
In perioada postbelica, ritmul diversificarii s-a accentuat; la
intervale scurte de timp apar noi piete (ale computerelor,
microprocesoarelor, telefoniei mobile, etc.), iar in ultima
perioada a sporit importanta comertului cu invizibile, ritmul de
crestere al acestuia fiind mai ridicat decat cel pe ansamblul
comertului international.c) Cresterea ponderii tarilor
industrializate cu economie de piata in comertul
international.Aceasta caracteristica reprezinta o consecinta a
trasaturii precedente. Ca urmare a tendintei precedente, in
perioada postbelica comertul international a ajuns sa fie dominat
cu preponderenta de Triada formata din Uniunea Europeana, S.U.A. si
Japonia, tari care detin aprox. jumatate din valoarea schimburilor
mondiale.d) Cresterea discrepantei intre schimburile tarilor in
dezvoltare fata de cele ale statelor industrializate.-Cresterea
gradului de institutionalizare a schimburilor internationale. La
nivel international au fost create o serie institutii, al caror rol
este acela de a promova si a reglementa desfasurarea comertului
mondial.e) Internalizareacomertului mondial. Acest proces se
datoreaza cresterii importantei societatilor transnationale in
economia mondiala, si consta in dezvoltarea si cresterea ponderii
comertului intern dintre filialele companiilor
multinationale.Relatiile monetare international -reprezinta acele
raporturi banesti ce se formeaza intre economiile nationale, intre
agentii economici din diverse tari, ca urmare a participarii lor la
circuitul economic mondial.Primul Sistem Monetar International a
luat nastere cu ocazia Conferintei monetare si financiare
internationale intrunite in anul 1944 la Bretton Woods.
Principiile care au stat la baza infiintarii si functionarii
acestui sistem au fost urmatoarele:-Adoptarea etalonului
aur-devize, respectiv dolarul SUA a fost definit printr-o greutate
invariabila in aur (0,888671 g.), fapt ce ii conferea o putere
deosebita.-Stabilitatea paritatilor si a cursurilor valutare.
Fiecare tara semnatara a acordului era obligata sa-si defineasca
paritatea monedei nationale in aur sau in dolari. Fata de aceasta,
cursul de schimb putea oscila cu +/- 1%, iar daca aceasta marja era
depasita, se intervenea pe piata valutara, prin vanzarea-cumpararea
de moneda.-Convertibilitatea monetara, care se referea la
convertibilitatea dolarului in aur, cat si la cea a monedelor
nationale intre ele.Acordul de la Kingston, din 1976, legalizeaza
flotarea libera a cursurilor de schimb. A urmat astfel, o perioada
caracterizata printr-o flotare pura, necontrolata a cursurilor de
schimb, ceea ce a dus la interventia repetata a Bancilor Centrale
pe piata monetara (pentru sustinerea monedelor), la necesitatea
corelarii unor masuri de politica monetara la nivelul statelor (in
special privind rata dobanzii), si la cresterea competitiei dintre
state. Cursul de schimb a devenit un factor al avantajului
comparativ, intrucat costurile factorilor de productie pot fi
influentate in mod semnificativ de acesta.In perioada celui de-al
cincilea deceniu interbelic, ia nastere o piata monetara privata,
care va functiona in paralel ci cea oficiala. Dezvoltarea
lichiditatilor internationale private s-a realizat prin trecerea la
formarea de depozite bancare in strainatate, in special in dolari
dar si in alte devize (marci, yeni, etc.) Apare astfel
eurodevizelor, ponderea cea mai mare detinand-o
eurodolarii.Eurodevizele sunt depozite in monede nationale detinute
la banci situate in exteriorul tarilor care le-au emis. Acest
sistem a fost impulsionat, in special, de activitatea societatilor
transnationale, fenomen care a cuprins si sfera relatiilor
financiar-bancare, respectiv economia simbolica. Bancile americane
au fost primele dupa razboi, care au inceput expansiunea externa,
dezvoltand un lant de filiale- sucursale in strainatate si
incheiind acorduri de constituire a unor consortii bancare
internationale. Exemplul lor a fost, desigur, urmat si de bancile
franceze, germane, britanice, japoneze, etc.Perioada care a urmat a
adus schimbari majore pe pietele monetare.Consiliul European aproba
in 1978 constituirea Sistemului Monetar European, prin care se
urmarea evitarea variatiilor brutale ale ratelor de schimb valutar.
Acest sistem s-a bazat pe ECU (European Currency Unit), unitate de
cont ce se calcula ca medie ponderata a unui cos valutar format din
monedele tarilor membre.Sistemul Monetar European a constituit un
mecanism de stabilizare a raportului de schimb intre state,
reprezentand o etapa de tranzit catre crearea unei monede unice
europene, capabile sa concureze dolarul SUA pe plan
international.Lansarea oficiala a Euro s-a realizat la 31.12.1998,
si incepand cu data de 1.01.2002 acesta a devenit moneda unica in
tarile membre UE (prin retragerea definitiva a devizelor
nationale), cu exceptia Marii Britanii, Suediei, Danemarcei,
Greciei si desigur, a tarilor Central- si Est- europenecare au
aderat la UE. Euro se calculeaza pe baza unui cos valutar alcatuit
din 11 monede cu ponderi diferite, in functie de PIB si comertul
intracomunitar. Acesta fluctueaza liber fata de dolarul SUA, iar
Euroland-ul devenit o zona monetara, in care nu mai exista rate de
schimb flotante. Dolarul SUA, lira sterlina si yenul sunt in
prezent principalele eurodevize in interiorul UE, in timp ce Euro
poate juca acest rol numai pe pietele extracomunitare.S ne
reamintim...Fluxurile comerciale cuprind:-fluxuri de produse
corporale produse de baza si produse prelucrate,-fluxuri de produse
necorporale know-how, proiecte, brevete de inventii, francize,
etc.-fluxuri de servicii turism, transporturi, expeditii,
asigurari, etc.Fluxurile finaciare cuprind:-fluxurile de compensare
a activitatii comerciale,-fluxurile financiare independente de
activitatea comerciala, ce includ: credite externe, investitii
externe, miscari de fonduri, venituri din plasamente financiare
externe, transferuri financiare unilaterale, etc.Relatiile monetare
internationale reprezinta acele raporturi banesti ce se formeaza
intre economiile nationale, intre agentii economici din diverse
tari, ca urmare a participarii lor la circuitul economic
mondial.Primul Sistem Monetar International a luat nastere cu
ocazia Conferintei monetare si financiare internationale intrunite
in anul 1944 la Bretton Woods.RezumatCircuitul economic mondial
consta in totalitatea conexiunilor, legaturilor si relatiilor
stabilite intre economiile nationale, materializate intr-un sistem
complex de fluxuri internationale comerciale si fluxuri financiar
bancare.Sistemul comercial international se caracterizeaza prin:
dinamism, ritm de crestere rapid, scaderea ponderii comertului cu
produse de baza si cresterea comertului cu produse manufacturate,
cresterea mai rapida a comertului exterior fata de rimul cresterii
PNB, diversificarea comertului international, majorarea ponderii
tarilor industrializate in comertul international, preponderenta
Triadei, majorarea gradului de institutionalizare a schimburilor
internationale, internalizarea comertului mondial, tendinta de
omogenizare a stucturii schimburilor dintre tarile dezvoltate. Test
de evaluare a cunotinelor1) Care sunt principalele componente ale
circuitului economic mondial.2) Specificati ce caracteristici ale
sistemului comercial international cunoasteti si in ce constau
acestea.3) Relatiile monetare internationale definire si
continut.4) Prezentati principiile ce au stat la baza functionarii
sistemului monetar de la Bretton Woods.
Investitiile internationale in economia mondiala
La nivel international, investitiile (internationale) reprezinta
acele investitii care incorporeaza un element de extraneitate. Cu
alte cuvinte, acestea sunt forme concrete prin care un agent
economic actioneaza in scopul de a:-cumpara actiuni de pe o piata
straina sau actiuni emise de o firma straina,-cumpara obligatiuni
de pe o piata straina sau obligatiuni emise de o firma
straina,-infiinta o societate complet noua intr-o tara straina sau
de a deschide o filiala a sa intr-o alta tara.-acorda un credit
financiar unui agent economic dintr-o alta tara, sau unui agent
economic strain care opereaza in propria tara.-prelua (achizitiona)
o firma straina sau de a fuziona cu o firma straina,-participa cu
capital la constituirea de societati mixte,-incheia anumite
contracte de leasing sau franchising international.Investitiile
externe definire, tipologie.Investitiile, in general, reprezinta
sacrificarea unei parti a consumului prezent, in favoarea unui
potential consum viitor. Investitiile pot fi de mai multe feluri.
Astfel, unele dintre acestea presupun tranzactii financiare, caz in
care investitorul intra in posesia unor active specifice, cum ar
fi: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit sau bunuri de
tezaur, in timp ce altele presupun tranzactionarea unor bunuri
materiale, investitorul intrand in posesia unor bunuri reale, cum
ar fi: cladiri, echipamente, terenuri, etc. In primul caz este
vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz despre
investitii reale. Delimitarea nu se poate, insa, face cu exactitate
deoarece cele doua tipuri coexista adesea.La nivelul economiei
nationale, investitiile au un rol important, J.M. Keynes fiind cel
care a evidentiat acest fapt prin studierea relatiei dintre nivelul
investitional si economisire, aratand ca cele doua procese au un
efect contrar la scara economica. Astfel, economisirea reprezinta o
diminuare a cererii agregate, ducand la restrangerea activitatii
economice, si in final la recesiune, in timp ce investitiile au un
putenic rol expansionist in economie, reflectat in cresterea, dupa
o anumita perioada, a PNB sau PIB.La nivel international,
investitiile (internationale) reprezinta acele investitii care
incorporeaza un element de extraneitate. Cu alte cuvinte, acestea
sunt forme concrete prin care un agent economic actioneaza in
scopul de a:-cumpara actiuni de pe o piata straina sau actiuni
emise de o firma straina,-cumpara obligatiuni de pe o piata straina
sau obligatiuni emise de o firma straina,-infiinta o societate
complet noua intr-o tara straina sau de a deschide o filiala a sa
intr-o alta tara.-acorda un credit financiar unui agent economic
dintr-o alta tara, sau unui agent economic strain care opereaza in
propria tara.-prelua (achizitiona) o firma straina sau de a fuziona
cu o firma straina,-participa cu capital la constituirea de
societati mixte,-incheia anumite contracte de leasing sau
franchising international.In concluzie, investitiile internationale
cunosc doua forme, respectiv:a) investitiile de portofoliu, care
constau in achizitionarea de pe o piata financiara a unor valori
mobiliare straine (actiuni, obligatiuni, etc.). Acestea reprezinta
o investitie pur financiara.b) investitiile straine directe, care
imbina intr-un mod complex plasamentul financiar cu investitia
reala. Acestea constau, de regula, in achizitionarea pachetului de
control al unor firme straine, in cumpararea unor astfel de firme
sau in construirea in strainatate, pe loc gol a unor intreprinderi.
In aceeasi categorie sunt incluse majorarea capitalului unei
filiale externe, precum si acordarea de imprumuturi unei astfel de
filiale. Atunci cand agentul investitor ajunge sa controleze
agentul receptor, pe langa fluxul financiar iau nastere si multe
alte fluxuri, unele avand o consistenta reala: fluxuri de
tehnologie, de forta de munca, manageriale, de bunri si servicii,
etc. Investitiile straine directe depasesc in mod net ca importanta
investitiile externe de portofoliu.Deosebirea intre cele doua
categorii de investitii externe este data, in ultima instanta, de
exercitarea controlului. O investitie de portofoliu se poate
transforma intr-o investitie straina directa, daca o participatie
minoritara este transformata intr-o participatie majoritara de
capital..Fluxurile internationale ale investitiilor straine
directeIncepand cu anii 1980, investitiile straine directe (ISD) au
cunoscut o explozie fara precedent, acestea fiind transformate in
principala sursa de finantare a cresterii economice pe plan
mondial. Intre 1980-1990, ISD au sporit de patru ori, cresterea cea
mai accelerata inregistrandu-se intre 1983-1989, perioada in care
ritmul mediu anual a fost de 29%, respectiv de trei ori mai mare
decat cel al cresterii exporturilor mondiale si de patru ori mai
mare decat cel inregistrat de productia mondiala.Concentrarea si
distributia geografica a ISDFenomenul concentrarii ISD la nivelul
statelor dezvoltate reprezinta una din caracteristicile principale
ale fluxurilor de ISD, in prezent. Peste 90% din ISD isi au
originea in aceste tari, astfel incat axa Nord-Nord a devenit mult
mai intens exploatata decat cea Nord-Sud. Fenomenul concentrarii
ISD se manifesta chiar si in interiorul tarilor dezvoltate,
ponderea cea mai mare detinand-o in acest sens tarile Triadei,
respectiv UE, Japonia si SUA. Statele Unite joaca un rol deosebit,
reprezentand atat principala tara sursa cat si tara gazda a
investitiilor staine directe, comparativ cu celelalte tari
dezvoltate.Concentrarea in Triada a fost insotita de constituirea
unor grupuri de tari in curs de dezvoltare, pricipale beneficiare
ale investitiilor generate de nucleul triadic. Astfel, pe
criteriile apropierii geografice, al legaturilor traditionale de
natura politica, comerciala, culturala, in tarile Asiei de Est si
Sud-Est investesc preponderent firmele japoneze, in tarile Americii
Latine (Argentina, Chile, Mexic, Columbia, Venezuela, Bolivia,
etc.) investesc firmele nord- americane, iar tarile Europei
Centrale si de Est se profileaza ca tari gazda pentru investitiile
UE.O particularitate mai recenta a distributiei geografice a ISD,
consta in cresterea ponderii statelor in curs de dezvoltare in
totalul ISD primite, 80% din aceste fluxuri ale ISD orientandu-se
insa catre tarile Asiei de Sud si Sud-Est si ale Americii Latine.In
anul 2001 fluxurile mondiale de ISD s-au ridicat la 735 mld. dolari
SUA, din care 503 mld dolari au fost orientati catre tarile
dezvoltate, 205 mld dolari catre tarile in curs de dezvoltare si 27
mld. dolari catre tarile Europei Centrale si de Est.In Romania, ISD
totalizau in anul 1999 aproximativ 5 mld dolari SUA, cu mult mai
putin decat celelalte tari Est- europene (Polonia: 30 mld. dolari,
Cehia: 15 mld dolari, etc.). Ulterior, acestea au crescut, ajungand
in anul 2006 la 9 mld. euro (inclusiv privatizarea BCR), iar in
anul 2007 la 7 mld. euro.Modificarea orientarii sectoriale a
fluxurilor ISDStructura pe ramuri a ISD s-a modificat in ultima
perioada de timp, astfel incat, pe de o parte sectorul
manufacturier a depasit ca importanta pe cel primar (cu exceptia
exploatarii petrolului), si pe de alta parte productia de inalta
tehnologie si serviciile devanseaza celelalte
fluxuri.Internationalizarea serviciilor prin intermediul ISD se
afla intr-un proces permanent de crestere, o deosebita importanta
in acest sens avand-o dezvoltarea tarilor central si est- europene,
fapt ce implica cresterea puternica a acestui sector, in special a
serviciilor financiar bancare, de telecomunicatii, juridice si a
altor servicii profesionale.Fluxurile anuale de ISD in domeniul
serviciilor reprezinta aproximativ 50-60% din total.In privinta
perspectivelor de dezvoltare ale ISD in sectoarele primar si
secundar, trebuie mentionat ca:-procesele de privatizare care s-au
operat in tarile in curs de dezvoltare si in tarile central- si
est-europene, determina ISD din sectorul primar sa se orienteze
preponderent catre aceste economii.-ISD din sectorul secundar au o
pondere importanta in total, suportand insa mutatii calitative
importante, in sensul orientarii catre activitati ce implica
utilizarea intensiva de inalte tehnologii. Liberalizarea
politicilor nationale privind investitiile straine directeUn rol
important in realizarea investitiilor straine il detin elementele
de politica economica a statelor. Ritmul rapid de crestere a ISD in
deceniul trecut a fost posibil pe fondul a doua mutatii majore:-
procesul de privatizare produs la nivelul multor state in curs de
dezvoltare (perioada 1988-1992), precum si al tarilor ex-
comuniste. In randul acestor ultime categorii de tari, implicarea
investitorilor straini s-a efectuat in mod diferentiat. Spre
exemplu, in Germania de Est, din 4000 de intreprinderi vandute pana
in anul 1993, numai 176 au fost achizitionate de investitori
straini, in ciuda avantajelor oferite. In Ungaria insa, in aceeasi
perioada, in urma privatizarii, aproximativ 7-8% din economie a
intrat in proprietate straina.- tendinta de liberalizare a
regimului ISD a fost prezenta la nivelul tuturor categoriilor de
state. Incepand din anii 1980 a prevalat conceptia conform careia
beneficiile generate de ISD, in special in plan tehnologic,
depasesc problemele pe care le ridica activitatea societatilor
transnationale la nivel national.Tendinta de liberalizare a ISD
cucereste tot mai mult teren in planul reglementarilor nationale
privind aspecte importante ale regimului ISD in tarile gazda:-
acordarea unui tratament echitabil, nediscriminatoriu
investitorilor straini,- acordarea de garantii impotriva
nationalizarii, cu exceptia unor situatii bine definite, ce tin de
interesul public, si numai cu acordarea unor compensatii adecvate,-
reglementarea diferendelor in materie de investitii, inclusiv prin
recurgerea la arbitraj international (in caz de nesolutionare),-
asigurarea repatrierii libere a profiturilor si capitalului.Toate
aceste norme se gasesc stipulate in recomandarile Bancii Mondiale
privind politicile nationale in materie de investitii
straine.25
S ne reamintim...Investitiile internationale cunosc doua forme,
respectiv:a) investitiile de portofoliu, care constau in
achizitionarea de pe o piata financiara a unor valori mobiliare
straine (actiuni, obligatiuni, etc.). Acestea reprezinta o
investitie pur financiara.b) investitiile straine directe, care
imbina intr-un mod complex plasamentul financiar cu investitia
reala. Acestea constau, de regula, in achizitionarea pachetului de
control al unor firme straine, in cumpararea unor astfel de firme
sau in construirea in strainatate, pe loc gol a unor intreprinderi.
In aceeasi categorie sunt incluse majorarea capitalului unei
filiale externe, precum si acordarea de imprumuturi unei astfel de
filiale. Structura pe ramuri a ISD s-a modificat in ultima perioada
de timp, astfel incat, pe de o parte sectorul manufacturier a
depasit ca importanta pe cel primar (cu exceptia exploatarii
petrolului), si pe de alta parte productia de inalta tehnologie si
serviciile devanseaza celelalte fluxuri.Internationalizarea
serviciilor prin intermediul ISD se afla intr-un proces permanent
de crestere, o deosebita importanta in acest sens avand-o
dezvoltarea tarilor central si est-europene, fapt ce implica
cresterea puternica a acestui sector, in special a serviciilor
financiar bancare, de telecomunicatii, juridice si a altor servicii
profesionale.RezumatIncepand cu deceniul al IX-lea al secolului
trecut, ISD s-au dezvoltat vertiginos devenind principala sursa de
finantare a cresterii economice pe plan mondial.Investitiile
internationale reprezinta acele investii care incorporeaza un
element de extraneitate. Acestea cunosc doua forme:- investiile de
portofoliu -investitiile straine directe; ISD constau in
achizitionarea pachetului de control al unor firme straine,
cumpararea unor astfel de firme sau in construirea in strainatate,
pe loc gol a unor intreprinderi.Test de evaluare a cunotinelor1.
Definiti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un
investitor pe a efectua o investitie straina directa.2 Specificati
ce forme imbraca investitiile straine directe si in ce constau
acestea.3. Care sunt factorii ce au favorizat procesul de
liberalizare al ISD.
Politici comerciale. Instrumente si masuri de politica
comerciala
Politici comerciale definire si obiectivePolitica comerciala
reprezinta o parte a politicii economice a unui stat care se refera
la relatiile externe ale acestuia. Ca atare, politica comerciala
cuprinde totalitatea masurilor si reglementarilor (juridice,
administrative, fiscale, bugetare, financiare, bancare, valutare,
etc.) adoptate de state in scopul extinderii sau restrangerii
relatiilor economice externe, precum si al protejarii economiei
nationale.Politica comerciala indeplineste urmatoarele functii
principale:-promovarea relatiilor economice externe, respectiv
promovarea exporturilor,-protejarea economiei nationale in fata
concurentei straine, ceea ce presupune controlarea si reglementarea
importurilor,-echilibrarea balantei comerciale si de plati externe,
precum si cresterea rezervelor valutare ale statului.Politica
comerciala a unui stat cuprinde urmatoarele categorii de
instrumente si masuri:d) masuri de politica comerciala tarifara
(vamala)e) . de politica comerciala netarifaraf) ..de politica
comerciala de stimulare (promovare) a exporturilorIn general,
primele doua masuri se adreseaza cu prioritate importurilor, in
timp ce ultima masura vizeaza exporturile.Instrumente de politica
comerciala tarifara (vamala)Politica vamala a unui stat consta in
reglementarile adoptate de acesta, referitoare la intrarile sau
iesirile marfurilor in/din tara, fapt care presupune: contolul
marfurilor la trecerea frontierei de stat, realizarea
formalitatilor vamale si plata taxelor vamale (impunerea
vamala).Principalul instrument al punerii in practica a politicii
vamale este tariful vamal, care cuprinde taxele vamale percepute
asupra marfurilor importate (sau exportate), precum si legile,
codurile si regulamentele vamale. Tarifele vamale difera in functie
de state.Impunerea vamala indeplineste trei functiuni:-de natura
fiscala ca o sursa de venit pentru bugetul statului,-de natura
protectionista avand un rol de protejare a economiei nationale fata
de concurenta straina,-de negociere statele pot negocia intr-un
cadru bilateral sau multilateral concesii vamale reciproce sau
nereciproce.Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de
state asupra marfurilor ce trec granita vamala a acestora. Asadar,
taxele vamale ca instrumente de politica comerciala de natura
fiscala, au o influenta directa asupra pretului marfurilor ce fac
obiectul importului sau exportului respectiv.Taxele vamale se
clasifica dupa urmatoarele criterii:a) dupa scopul impunerii
(respectiv nivelul impunerii)b) dupa obiectul impunerii (sau felul
operatiunii de comert exterior)c) dupa modul de percepered) dupa
modul de stabilirea) Dupa scopul impunerii, taxele vamale se
clasifica in:- taxe vamale cu caracter fiscal, care au in general
un nivel mai redus, scopul acestora fiind obtinerea de venituri
pentru buget,- taxe vamale cu caracter protectionist, care au un
nivel mai ridicat, intrucat ofera protectie pietei interne in fata
concurentei straine a marfurilor importate.
b) Dupa obiectul impunerii, taxele vamale sunt:- taxe vamale de
import, se percep asupra marfurilor importate. Ele protejeaza
produsele nationale fata de marfurile straine, contribuind la
cresterea preturilor acestora, diminuandu-le
competitivitatea.Taxele vamale de import au cea mai mare raspandire
pe plan international, se aplica pe perioade lungi de timp si au un
nivel mai ridicat decat cele de export sau de tranzit.- taxele
vamale de export se percep de stat asupra marfurilor exportate si
urmaresc doua obiective: a) cresterea pretului produselor
respective pe piata internationala, sau b) limitarea unor exporturi
(de regula a unor produse neprelucrate materii prime sau produse
agricole), urmarind dezvoltarea anumitor sectoare economice
importante pentru economia nationala.- taxele vamale de tranzit, se
percep de catre stat asupra marfurilor straine care traverseaza
teritoriul vamal al statului respectiv. Acestea nu au o raspandire
foarte larga, iar atunci cand se percep au un nivel scazut.c) Dupa
modul de percepere, taxele vamale sunt de trei catgorii:-taxe
vamale ad-valorem-taxe vamale specifice-taxe vamale mixteTaxele
vamale ad-valorem se aplica asupra valorii vamale a marfurilor
importate (sau exportate) sub forma unor cote procentuale din
valoarea vamala a marfurilor respective.Taxele vamale specifice
sunt percepute pe unitatea de masura fizica a marfurilor importate
sau exportate si se stabilesc sub forma unei sume absolute
exprimate in moneda tarii respective.Taxele vamale mixte se percep
atunci cand taxele ad- valorem nu sunt destul de protectioniste,
astfel ca pe langa acestea se mai percepe o taxa vamala specifica
(cand preturile inregistreaza importante scaderi).d) Dupa modul de
stabilire sau dupa modul de fixare de catre stat, taxele vamale se
impart in patru categorii:-autonome (sau generale)-conventionale
(sau contractuale)-preferentiale (sau de favoare)-de retorsiune
(sau de raspuns), acestea cunoscand doua forme, respectiv: taxe
anti-dumping si taxe compensatorii.Taxele vamale autonome sunt
stabilite de catre stat in mod independent, aplicandu-se, de
regula, asupra marfurilor importate din tarile cu care statul nu
are incheiate acorduri comerciale si nu aplica clauza natiunii
celei mai favorizate.Taxele vamale conventionale se stabilesc prin
intelegeri cu alte state, conform acordurilor bilaterale sau
multilaterale incheiate. De regula se aplica intre statele care isi
acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate. Ca atare,
acestea sunt mult mai reduse decat taxele autonome si, in general,
au facut obiectul negocierilor tarifare in cadrul GATT (Acordul
General pentru Tarife si Comert) si, respectiv OMC (Organizatia
Mondiala a Comertului). Clauza natiunii celei mai favorizate
reprezinta acea prevedere inscrisa in acordurile comerciale si de
plati prin care partile semnatare se obliga sa-si acorde reciproc
toate avantajele pe care le-au acordat sau le vor acorda tarilor
terte in domeniul relatiilor economice, in general, si comerciale,
in special.Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse (uneori
sunt nule) si se aplica anumitor marfuri importate din anumite
tari, fara a putea fi extinse. Acestea exprima un regim
preferential, fiind o derogare de la clauza natiunii celei mai
favorizate (de ex.: taxele vamale dintre UE si tarile asociate, sau
dintre tarile membre S.G.P. sau S.G.P.C.) .Taxele vamale de
retorsiune (de raspuns) se aplica de catre un stat ca reactie la
politica comerciala neloiala a altor state (politica de dumping sau
politica de subventionare a exporturilor). Ca urmare, aceste taxe
pot fi: 1) taxe anti- dumping (ce au ca efect inlaturarea efectelor
dumpingului) sau 2) taxe compensatorii (ce urmaresc inlaturarea
efectelor subventionarii exporturilor de catre statul
partener).Aceste se percep ca taxe vamale suplimentare, peste cele
in vigoare. Ele au un nivel prestabilit pe care nu-l pot depasi,
respectiv taxele anti-dumping nu pot depasi marja de dumping
(diferenta dintre pretul international si pretul de dumping mai
redus -), iar taxele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiei
de export (sau primei de export).Tariful vamal este un catalog ce
cuprinde toate produsele supuse impunerii vamale, precum si taxele
vamale percepute asupra fiecarui produs sau grupe de produse.
Tariful vamal cuprinde si produsele scutite de impunere vamala la
importul lor pe teritoriul vamal al tarii respective. Teritoriul
vamal este spatiul geografic in cadrul caruia se aplica un anumit
regim vamal.Tariful vamal cuprinde o clasificare a marfurilor,
avand la baza originea acestora (animala, vegetala, minerala) si
gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse
finite), sau o combinatie a acestor doua criterii.Tarifele vamale
sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT (cu conditia
de a nu fi prohibitive), cu ajutorul carora se protejeaza piata
interna de concurenta straina si pe baza carora se pot negocia
concesii tarifare sau se pot institui masuri discriminatorii in
relatiile cu anumite state.Instrumente de politica comerciala
netarifaraBarierele netarifare constau dintr-un ansamblu de masuri
si reguli de politica comerciala care impiedica, limiteaza sau
deformeaza fluxul international de bunuri si servicii in scopul
protejarii pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea
balantei de plati.GATT a clasificat aceste bariere in cinci mari
grupe:a) bariere care implica o limitare cantitativa directa a
importurilor (restrictii cantitative la import)b) limitarea
indirecta a importurilor prin mecanismul preturilorc).care decurg
din formalitatile vamale si adminstrative la importd) ..care decurg
din participarea statului la activitatile comercialee).care decurg
din standardele aplicate produselor importate si celor indigene
(obstacole tehnice)a) Bariere netarifare care implica limitarea
cantitativa directa a importurilor.- Interdictiile la import
interzic total sau partial, pe o perioada limitata sau nelimitata,
importul anumitor produse. In acest caz sunt avantajati
producatorii interni, fiind scutiti de concurenta straina.-
Contingentele de import reprezinta plafoane maxime cantitative sau
valorice care se aplica la importul anumitor produse sau grupe de
produse, pe o perioada limitata de timp ( de regula un an). Acestea
pot fi globale, aplicabile tuturor tarilor partenere, sau
bilaterale, aplicabile pentru o anumita tara.- Licentele de import
sunt autorizatii acordate de stat firmelor importatoare pentru un
anumit produs sau grupa de produse, valabile pe o anumita perioada
de timp. Acestea pot fi automate, cand cererea de import este
aprobata in mod automat si vizeaza produse liberalizate la import,
sau neautomate (licente discretionare), cand se acorda selectiv, in
functie de produs sau tara de origine, vizand produse
neliberalizate la import.- Limitarile voluntare la export (sau
autolimitarile la export) reprezinta intelegeri oficiale sau
neoficiale prin care tarile exportatoare sunt de acord sa-si
limiteze exportul catre anumite state importatoare ce exercita
presiuni in acest sens. In caz contrar, poate exista riscul ca
tarile importatoare sa aplice contingente la import mai restrictive
si mai dezavantajoase, pe o perioada mai lunga de timp.-Acordurile
privind comercializarea ordonata a produselor reprezinta acorduri
bilaterale sau multilaterale intre state ce implica, atat
restrictii cantitative la export (autolimitari), cat si prevederi
privind limitele de pret si clauza de salvgardare. In acst caz,
guvernele participa in mod oficial la negocieri reprezentand
interesele statelor respective.b)Bariere netarifare care implica
limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor:-
Prelevarile variabile la import (taxele de prelevare), se practica
in cadrul politicii agricole comunitare a UE, vizand importurile de
produse agricole din terte tari. Acestea sunt un fel de taxe vamale
suplimentare, care se calculeaza ca diferenta intre pretul de
import si pretul comunitar al produselor respective, pret care, de
regula, este mai ridicat decat pretul international. In masura in
care preturile internationale scad fata de preturile comunitare,
taxele de prelevare cresc, si invers, prin aceasta ele avand un rol
protectionist mai eficient decat taxele vamale obisnuite.-
Preturile minime si maxime la import . Preturile minime la import
se utilizeaza pentru produsele indigene ce au costuri de productie
mai ridicate decat cele ale concurentei, sau daca preturile pe
piata internationala scad, iar produsele externe devin mai
competitive. In acest caz tarile importatoare stabilesc preturi
minime de import, apropiate de nivelul preturilor interne cu
ridicata la produsele indigene, urcand astfel preturile de import
ale produselor respective. Se urmareste protejarea ramurii
industriale sau agricole vizate. Preturile maxime la import se
aplica unor tari care incearca o majorare artificiala a preturilor
anumitor produse exportate. Ca raspuns, tarile importatoare
stabilesc preturi maxime de import, limitand nivelul acestora,
astfel incat sa nu depaseasca preturile produselor indigene
similare.-Impozitele indirecte si alte taxe cu caracter fiscal
(ajustarile fiscale la frontiera) . Acestea pot lua mai multe
forme, printre care: taxa asupra valorii adaugate (TVA este un
impozit general de consum care se percepe la fiecare stadiu al
circulatiei marfurilor, aplicandu-se de fiecare data numai la
valoarea nou adaugata a fiecarui stadiu), taxa in cascada (se
percepe pentru fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, dar se
aplica la intreaga valoare a marfii, avand un caracter cumulativ),
taxa de acciza (impozit perceput la produsele ce constituie
proprietatea statului bauturi, tutun, petrol, etc.), taxe oculte
(percepute asupra bunurilor de consum productiv echipamnete,
mijloace de transport, etc), taxe portuare (percepute asupra
valorii documentelor de transport), taxe sanitare, taxe consulare,
etc.- Taxele de retorsiune (taxele anti-dumping si taxele de
retorsiune) se aplica ca masuri de raspuns fata de o politica
comerciala neloiala (de dumping sau de subventionare a
exporturilor).-Depunerile prealabile in valuta la import, prevad
obligatia importatorilor de a depune in contul organelor vamale o
anumita cota in valuta din valoarea probabila a viitorului
import.Sumele depuse nu sunt purtatoare de dobanda, astfel ca
importatorul va cauta sa compenseze acest lucru, fie prin ridicarea
preturlui la produsul importat, fie prin negocierea unui pret mai
scazut cu exportatorul. Aceasta masura descurajeaza de regula
importurile.c) Bariere netarifare care decurg din formalitatile
vamale si administrative privind importurile. Acestea
cuprind:-evaluarea valorii marfurilor in vama (evaluarea vamala),
caz in care se utilizeaza drept baza de impunere, pretul cel mai
mare din cele practicate pentru produsul importat (conform GATT
exista cinci metodologii de evaluare vamala)-solicitarea unor
documente numeroase si complicate, precum si a formalitatilor
greoaie la import, care impiedica schimburile comerciale
internationale.d) Bariere netarifare care implica participarea
statului la activitatile comerciale. In cazul acestora se
disting:-achizitiile guvernamentale, respectiv bunuri si servicii
achizitionate de stat, ce devin bariere netarifare daca avantajeaza
firmele nationale comparativ cu cele straine,-comertul de stat,
prin care unitatile economice de stat beneficiaza de avantaje
privind impunerea fiscala sau de alta natura in raport cu firmele
particulare,-monopolul statului asupra importurilor unor produse de
prima importanta economica (cereale, titei, medicamente, etc.),
fapt ce permite limitarea importurilor respective.e) Barierele
netarifare care decurg din standardele aplicate produselor
importate si celor indigene (obstacole tehnice). Din aceasta grupa
fac parte:-normele sanitare si fitosanitare, care prevad
respectarea unor conditii obligatorii si extrem de severe pentru
marfurile importate,-normele de securitate, ce se refera la norme
speciale de de calitate, conditii tehnice, de igiena, de
securitate,-normele de ambalare, marcare, etichetare, care conduc
la cheltuieli suplimentare si adesea, la intarzieri in derularea
contractelorPolitica comerciala promotionala si de stimulare a
exporturilorPolitica comerciala promotionala si de stimulare a
exporturilor rezida in totalitatea reglementarilor si masurilor
adoptate atat de stat, cat si de firmele producatoare si de export,
in scopul majorarii exportului global al unei tari.Acestea sunt ,
de regula, masuri ce se iau la nivel macroeconomic, si care imbraca
o serie de forme concrete, cum ar fi:-negocierea si incheierea de
tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale si de plati,
acorduri de cooperare economica internationala si alte conventii
economice,-participarea la targuri si expozitii internationale in
strainatate sau organizarea acestora in tara,-stabilirea de
reprezentante comerciale in tarile partenere si organizarea de
agentii comerciale in strainatate,-prestarea unor servicii de
informare si orientare a clientilor externi, acordarea de
consultanta si asistenta tehnica de specialitate-promovarea unor
diverse forme de publicitate externa pentru produsele de
export.Masurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic
sunt clasificate in:a) masuri de natura bugetara,b).. fiscalac)..
financiar-bancarad). valutaraa) Masurile de natura bugetara
urmaresc cresterea competitivitatii produselor exportate si a
cointeresarii firmelor producatoare si exportatoare. Acestea
imbraca trei forme:- Subventiile directe de export reprezinta sume
acordate agentilor economici pentru rentabilizarea activitatii de
export, atunci cand preturile pe piata mondiala sunt egale sau mai
mici decat costurile de productie .-Primele de export sunt acordate
de catre stat exportatorilor care realizeaza volume ridicate la
export sau exporta produse de mare importanta economica,-Alte
instrumente bugetare subventiile indirecte de export au in vedere
stimularea intreprinderilor mici si mijlocii in activitatea de
export. Se acorda astfel facilitati in domeniul: informational,
asistenta tehnica de specialitate, efectuarea de studii si
cercetari de piata de catre institutii de specialitate, organizarea
de campanii de promovare de catre stat, etc.b) Masuri de natura
fiscala. Acestea urmaresc cresterea exporturilor pe baza reducerii
sau anularii anumitor taxe sau impozite, avand drept scop
stimularea exportatorilor prin cresterea veniturilor realizate din
exporturi. Aceste masuri cuprind doua mari categorii de
reglementari:-Facilitati fiscale acordate pentru marfurile
exportate, care imbraca forma scutirii, reducerii sau restituirii
impozitelor pe circulatia marfurilor. Acestea se acorda in functie
de importanta exportului respectiv pentru economie si in functie de
gradul de prelucrare al marfurilor exportate. In aceasta categorie
este inclus si importul cu scutirea conditionata a taxelor vamale,
caz in care produsele importate urmeaza a fi incorporate in marfuri
destinate exportului. Aceasta forma de stimulare se numeste
drawback.-Facilitati fiscale acordate exportatorilor, care imbraca
forma scutirii sau reducerii impozitului pe venitul provenit din
exporturi. Acestea stimuleaza cointeresarea producatorilor si
exportatorilor, reprezentant un fel de prime indirecte de export.c)
Masuri de natura financiar bancara. Aceste masuri au luat o
amploare deosebita in ultimul deceniu, datorita cresterii
concurentei pe plan mondial. Principalele parghii utilizate in
acest domeniu sunt:-Creditul de export, are un rol important in
stimularea exporturilor cu valoare ridicata, si imbraca trei forme:
creditul cumparator, care este acordat direct importatorului de
catre o institutie specializata de creditare (banca sau consortiu
bancar), creditul furnizor, care este acordat direct importatorului
de catre furnizor (respectiv, exportator care la randul sau este
creditat de o banca pentru contravaloarea contractului) si liniile
de credit, care reprezinta o forma mai complexa a creditului
cumparator. O linie de credit poate fi deschisa de catre o
institutie bancara din tara exportatorului in favoarea unei banci,
institutii financiare sau firme comerciale din tara importatorului.
Acestea sunt deschise in baza unor acorduri interguvernamentale
incheiate intre tara exportatoare si cea importatoare.-Asigurarea
si garantarea creditelor de export.Acordarea asigurarii si
garantarii creditelor de export importatorilor constituie o parghie
importanta atat pentru importatori, cat sipentru exportatori, care
devin cointeresati sa efectueze vanzari pe credit. Asigurarea
creditelor se efectueaza pentru creditele furnizor si urmareste
acoperirea riscurilor exportatorului de a nu incasa contravaloarea
marfurilor vandute pe credit, la scadenta. Asigurarea se face de
catre o institutie bancara din tara exportatorului. Garantarea
creditelor se realizeaza pentru creditele cumparator, de catre o
institutie bancara din tara importatorului, care se obliga fata de
banca creditoare din tara exportatorului de a achita contravaloarea
marfii livrate pe credit, daca debitorul (importatorul) devine
insolvabil.d) Masuri de natura valutara. Acestea utilizeaza adesea
pe plan international, si au in vedere cresterea rentabilitatii
operatiunilor de comert exterior prin reducerea preturilor externe,
cat si prin sporirea cointeresarii exportatorilor, datorita
castigurilor suplimentare in moneda nationala. Masurile valutare de
stimulare a exporturilor cuprind:-Primele valutare, care sunt un
fel de prime indirecte care se acorda exportatorilor cu ocazia
preschimbarii valutei straine obtinute din export, in moneda
nationala, la un curs de revenire mai avantajos decat cel oficial
(curs cu prima). Primele valutare se pot acorda diferentiat, pe
grupe de marfuri sau pe zone geografice, urmarind incurajarea
exporturilor.-Deprecierea monedei nationale stimuleaza, de
asemenea, exporturile de marfuri, atunci cand scaderea cursului
valutar al monedei nationale se produce intr-un ritm mai rapid
decat scaderea puterii interne de cumparare a acesteia. Pe termen
lung, deprecierea monedei nationale, ca instrument de stimulare a
exportului, conduce, de regula, la deteriorarea raportului de
schimb al tarii respective si la deteriorarea pozitiei acesteia in
economia mondiala. Aceasta masura, duce pe termen lung, la o
scurgere de venit national in afara granitelor tarii exportatoare,
chiar daca firmele nu pierd in moneda +nationala. De aceea, aceasta
masura nu este recomandabila pe termen lung.
S ne reamintim...Taxele vamale se clasifica dupa urmatoarele
criterii:a) dupa scopul impunerii (respectiv nivelul impunerii)b)
dupa obiectul impunerii (sau felul operatiunii de comert
exterior)c) dupa modul de percepered) dupa modul de stabilireGATT a
clasificat aceste barierele netarifare in cinci mari grupe:a)
bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor
(restrictii cantitative la import)b) . limitarea indirecta a
importurilor prin mecanismul preturilorc) care decurg din
formalitatile vamale si adminstrative la importd) care decurg din
participarea statului la activitatile comercialee) care decurg din
standardele aplicate produselor importate si celor indigene
(obstacole tehnice)Masurile de stimulare a exporturilor la nivel
macroeconomic sunt clasificate in:a)masuri de natura
bugetara,b)masuri de natura fiscalac)masuri de natura
financiar-bancarad)masuri de natura valutara
Rezumat Politica vamala (tarifara) a unui stat consta in
reglementarile adoptate de acesta referitoare la intrarile si
iesirile de marfuri in/din tara, fapt care presupune: controlul
marfurilor, realizarea formalitatilor vamale si plata taxelor
vamale. Taxele vamale se clasifica in functie de: scopul impunerii,
obiectul impunerii, modul de percepere, modul de
stabilire.Barierele netarifare constau in masurile si
reglementarile ce impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxurile
internationale de bunuri si servicii, in scopul protejarii pietei
interne de concurenta straina si/sau al echilibrarii balantei de
plati. Acestea sunt clasificate in cinci mari grupe: bariere
care40
limiteaza cantitativ direct importurile, bariere care limiteaza
indirect importurile prin mecanismul preturilor, bariere ce decurg
din formalitatile administrative si vamale, bariere ce decurg din
participarea statului la activitatea comerciala si bariere ce
decurg din standardele aplicate produselor importate si celor
indigene.Politica promotionala si de stimulare a exporturilor
vizeaza reglementarile si masurile adoptate de catre stat si de
firmele producatoare si de export in scopul majorarii exportului
global al unei tari. Se clasifica in: masuri de natura bugetara,
masuri de natura fiscala, masuri de natura financiar- bancara si
masuri de natura valutara.Test de evaluare a cunotinelora .Definiti
politica comerciala a unui stat; care sunt categoriile de masuri si
instrumente ce alcatuiesc politica comerciala aunei tari.b.
Definiti si explicati ce reprezinta si in ce consta politica vamala
a unui statc. Definiti si explicati ce reprezinta si in ce consta
politica netarifara a unui stat.d. Definiti si explicati ce
reprezinta si in ce consta politica promotionala si de stimulare a
exporturilor.
Modalitati de realizare a tranzactiilor internationaleProcesul
de internationalizare reprezinta efectul derularii unor diferite
tipuri de tranzactii internationale, acestea fiind grupate in trei
categorii:-operatiuni comerciale internationale,-aliante si
cooperari internationale,-implantari in strainatate. Implantarea in
strainatate se materializeazaprin investitii directe, ceea ce
inseamna participarea firmei respective la conducerea unei
societati dintr-o terta tara.Principalele forme de operatiuni
comerciale internationale sunt:-comertul international cu bunuri ,
respectiv importul si exportul de marfuri,-comertul international
cu servicii comerciale, numit si comert invizibil, cuprinzand
turismul international, serviciile conexe operatiunilor de
export-import (asigurari, transporturi, depozitari, etc.),
s.a.-operatiunile comerciale combinate, respectiv reexportul,
contrapartida, switchul etc.Principalele forme de aliante si
cooperari internationale sunt u rmatoarele:-cooperarea pe baza de
contract (contracte de licenta, franciza, subcontractarea,
etc.),-aliante strategice sub forma de asociatii, consortii, etc.,
pentru construirea de obiective in comun, livrari la cheie,
consulting- engineering, etc.-cooperarea intre firme reprezentata
prin societatile mixte.
Strategia internationalizarii firmeiProcesul de
internationalizare reprezinta efectul derularii unor diferite
tipuri de tranzactii internationale, acestea fiind grupate in trei
categorii:- operatiuni comerciale internationale,- aliante si
cooperari internationale- implantari in strainatate.Abordat la
scara mondoeconomica, procesul internationalizarii unei firme
cuprinde o serie de faze distincte:-exportul de bunuri si servicii,
respectiv internationalizarea procesului de comercializare a
bunurilor,-vanzarea dreptului de folosinta a unei tehnologii
(licentierea, franciza), respectiv comercializarea de cunostinte
tehnice care permit multiplicarea in strainatate a
marfurilor,-delocalizarea partiala sau totala a productiei pe baza
de transfer de tehnologie (subcontractarea) si integrarea bunurilor
produse in strainatate in sistemul propriu de distributie,-crearea
in strainatate a unor unitati proprii de productie si/sau
comercializare (societati mixte, filiale), respectiv
internationalizarea firmei prin implantare.Acest proces este
cunoscut sub denumirea de teoria ciclului produsului , fapt care
presupune ca in realizarea lui se disting trei faze, carora le
corespund trei tipuri de strategii in domeniul productiei si al
comercializarii:- Faza produsului nou, cand firma detine avantajul
absolut in realizarea produsului respectiv, sau produsul nou
realizat beneficiaza pe piata de o cerere substantiala. In acest
caz, firma va produce si va comercializa produsul sub numele si pe
contul sau.-Perioada de maturitate, respectiv perioada de
dezvoltare a productiei si de livrare treptata a tehnologiei catre
firme terte. In aceste conditii firma se va confrunta cu concurenta
celorlalti producatori, ceea ce o va determina sa transfere o parte
a capacitatilor sale de productie unor alte firme, prin
subcontractare sau investitii externe.-Faza de standardizare, cand
tehnologia este larg accesibila pe plan international si un numar
tot mai mare de firme au posibilitatea de a realiza produsul
respectiv. Firma initiala devine dezavantajata in producerea
produsului pe propria piata si prefera transferarea productiei in
strainatate, asigurand necesarul prin import.Operariunile
comerciale internationaleInternationalizarea afacerilor se poate
realiza prin extinderea in strainatate a relatiilor de
aprovizionare- desfacere, respectiv prin operatiunile de comert
exterior.Principalele forme de operatiuni comerciale internationale
sunt:-comertul international cu bunuri , respectiv importul si
exportul de marfuri,-comertul international cu servicii comerciale,
numit si comert invizibil, cuprinzand turismul international,
serviciile conexe operatiunilor de export-import (asigurari,
transporturi, depozitari, etc.), s.a.-operatiunile comerciale
combinate, respectiv reexportul, contrapartida, switchul
etc.Literatura de specialitate include, de asemenea, in
operatiunile de comert exterior si tehnicile de comert cu
inteligenta (licentierea, franciza), sau modalitatile de promovare
a vanzarilor de echipamnete (leasing). Prin natura lor, insa,
aceste operatiuni depasesc sfera comertului in sens
restrans.Implantarea in strainatateImplantarea in strainatate se
materializeaza prin investitii directe, ceea ce inseamna
participarea firmei respective la conducerea unei societati dintr-o
terta tara. Astfel, firma investitoare isi creaza pe piata
internationala structuri organizatorice proprii (crestere interna)
sau ia parte la structuri deja existente (crestere externa).
Implantarea prin care se creaza o structura proprie in strainatate
se realizeaza, fie exclusiv prin eforturile investitorului
(deschiderea de birouri comerciale, sucursale sau constituirea de
filiale), fie prin asociere cu un partener local (crearea unei
societati cu capital strain).Aliante si cooperari
internationaleAliantele si cooperarile internationale au drept scop
constituirea unor relatii durabile intre firme, in vederea
construirii unei strategii comune de management. Principalele forme
de aliante si cooperari internationale sunt urmatoarele:-cooperarea
pe baza de contract (contracte de licenta, franciza,
subcontractarea, etc.),-aliante strategice sub forma de asociatii,
consortii, etc., pentru construirea de obiective in comun, livrari
la cheie, consulting-engineering, etc.-cooperarea intre firme
reprezentata prin societatile mixte.Fata de operatiunile
comerciale, aliantele si cooperarile se caracterizeaza printr-o
activitate comuna mai complexa, precum si prin dezvoltarea unui
interes comun ale participantilor, fapt care confera un caracter de
stabilitate relatiilor dintre parteneri.Mecanismul exportului
directExportul si importul direct presupun faptul ca producatorul
realizeaza aceste operatiuni prin propriile sale mijloace.Export
direct
Producator-----------contract de vanzare
internationala----------Client extern
Compartimentin numele si in contul producatorului
de export
Avantajele organizarii unui astfel de compartiment, rezida in
urmatoarele:-confera producatorilor posibilitatea de a obtine
profitul comercial de pe pietele internationale.-producatorul
dispune in permanenta de un contact direct cu piata internationala,
avand posibilitatea de a-si adapta productia la cerintele acesteia
si de a reactiona operativ la modificarile cererii.-ofera in mod
direct posibilitatea promovarii produselor si, in consecinta, a
consolidarii pe aceasta baza a pozitiei firmei pe piata.Limitele pe
care le implica exportul / importul direct, se refera
la:-cheltuielile ridicate de comercializare,-riscurile specifice
activitatii de comert exterior se rasfrang direct asupra
firmei;-constituirea unor servicii sau compartimente specializate,
fapt care presupune costuri si riscuri suplimentare.Mecanismul
exportului indirectIn acest caz, producatorul intern vinde marfa
unei firme specializate de comert (firma comerciala) care, la
randul ei, efectueaza exportul/importul in nume si pe cont propriu.
Astfel, producatorul nu isi asuma riscurile si cheltuielile
aferente comercializarii produselor in strainatate, deoarece nu
detine nici un contact direct cu piata externa. Firma comerciala
urmareste obtinerea de profit, ca diferenta intre pretul de vanzare
obtinut pe piata externa si pretul de cumparare achitat pentru
bunurile respective in tara. Astfel, casa de comert isi asuma atat
riscul de pret, cat si riscul valutar.Export
indirectProducator-----contract------Casa de
comert-----contract-----Client
Externde vanzarede vanzare internationala
(in numele si pe contul casei de comert)
Exportul indirect se practica de firmele mici si mijlocii, care
nu au posibilitatea de a-si crea propriul compartiment de relatii
externe, sau acest lucru nu este profitabil. De asemenea, se
utilizeaza in cazul in care exportul reprezinta un procent
nesemnificativ din cifra de afaceri a firmei.Exportul poate fi
organizat si prin intermediari, caz in care poate interveni un
agent comercial, daca producatorul incheie cu acesta un contract de
reprezentare, sau unul sau mai multi comisionari sau reprezentanti,
in cazul in care producatorul incheie un contract de
comision.Export prin
comisionarProducator-----contract-----Comisionar-----contract-----Client
extern
de comisionde vanzare internationala
( in nume propriu si pe contul producatorului)Exportul prin
intermediari se incheie atunci cand producatorii urmaresc sa
beneficieze de serviciile si activitatile pe care intermediarii le
pot executa, respectiv:-prospectarea pietei externe,-contactarea
clientilor externi si incheierea contractului
international,-primirea comenzilor externe, transmiterea acestora
producatorilor si expedierea marfurilor la export,-realizarea
documentatiei si formalitatilor ce tin de livrarea
marfurilor,-promovarea produselor pe noi piete externe,48
- aranjarea finantarii operatiunilor de export, daca este cazul,
etc.Contractul extern se incheie pe numele intermediarului si pe
contul producatorului exportator (cand se apeleaza la comisionar)
sau in numele si pe contul producatorului (cand se apeleaza la
reprezentant).Realizati si prezentati doua studii de caz, atat
pentru exportul direct cat si pentru exportul indirect, specificand
care sunt obligatiile si responsabilitatile pentru fiecare parte
implicate.Procesul de internationalizare al firmei reprezinta
efectul derularii diferitelor tipuri de tranzactii internationale:
operatiuni comerciale internationale, aliante si cooperari
internationale si implantari in strainatate.Exportul si importul
direct presupun faptul ca aceste operatiuni se efectueaza cu
mijloacele proprii ale producatorului (producator-contract
international client extern).Mecanismul exportului indirect
presupune faptul ca marfa este vanduta de catre producatorul intern
unei firme specializate de comert, care, la randul ei, efectueaza
exportul/importul in nume si pe cont propriu (producator-contract
de vanzare- casa de comert-contract international-client
extern).Exportul se poate organiza si prin intermediari, daca
producatorul incheie un contract de reprezentare cu unul sau mai
multi comisionari (producator-contract de
commission-comisionar-contract international-client extern).Test de
evaluare a cunotinelor1) Care sunt fazele internationalizarii unei
firme la scara mondoeconomica.2) Prezentati teoria ciclului
produsului; care sunt si in ce constau etapele promovate de
aceasta.3) Mecanismul functionarii exportului direct.4) Mecanismul
functionarii exportului indirect.-Secretele negocierii, R.Dawson,
Ed. Polirom, 2007
Negocierea in tranzactiile comerciale internationale
Participantii la negociere trebuie sa-si evalueza cu
rigurozitate limitele acceptabile ale concesiilor pe care le pot
acorda, pentru realizarea tranzactiei. Astfel se va stabili pretul
minim acceptabil, in cazul exportatorilor, sau pretul maxim
(plafonul de pret) acceptabil, in cazul importatorilor, calculate
in functie de marja de profitabilitatea a afacerii. In acest scop,
se vor stabili:-oferta cea mai dezavantajoasa ce poate fi
acceptata,-oferta cea mai buna ce poate fi obtinuta,-oferta
realizabila pentru a incheia o tranzactie rezonabila.Tehnicile de
negociere sunt clasificate de Prof. dr. Ioan Popa, in lucrarea sa
Tranzactii de comert exterior, astfel:Strategiile de negociere
reprezinta directii de actiune si optiuni ce au in vedere intregul
proces de negociere.Tehnicile de negociere reprezinta modalitati de
actiune in scopul atingerii obiectivelor firmei, propuse spre
negociere.Tacticile de negociere reprezinta abordari concrete,
punctuale, pentru obtinerea unor avantaje sau valorificarea unor
oportunitati, avand un caracter flexibil si putand fi schimbate
adesea.Obiectivele unitii de nvareIntelegerea importantei si
rolului fazei de negociere in cadrul tranzactiilor comerciale
internationale- faza de negociere efectiva ,- faza ulterioara
negocierii.
Etapa pregatirii negocierilorIn scopul obtinerii succesului in
afaceri, ambii parteneri trebuie sa-si pregateasca in mod detaliat
toate etapele negocierii urmarind, in special, urmatoarele
elemente:-analiza pozitiei propriei firme,-cunoasterea scopurilor
partenerului,-cunoasterea concurentei,-cunoasterea propriilor
limite de negociere (elaborarea de variante viabile, panala
varianta limitei minime de rentabilitate acceptata), - elaborarea
strategiei si tacticii negocierii.Astfel, participantii la
negociere vor analiza si vor aprecia cu realism punctele tari si
punctele slabe ale propriei pozitii, dar si pe cele ale
partenerului de discutie. Acestia trebuie sa dovedeasca
seriozitate, obiectivitate si competenta, fara a cadea in capcana
erorilor ce pot aparea din lipsa de profesionalism,
respectiv:-lipsa unor obiective bine definite,-subaprecierea,
necunoasterea sau ignorarea partenerului si a scopului urmaritde
acesta,-tratarea partenerului ca pe un dusman,-absenta unei
strategii a negocierii si a concesiilor ce trebuiesc
acordate,-lipsa de pregatire fundamentata a unei pozitii si a
optiunilor ce pot fi acceptate,-neglijarea concurentei,-lipsa de
profesionalism in desfasurarea negocierilor,-abordarea unor decizii
si calcule gresite,-finalizarea neadecvata a
negocierilor.Cunoasterea partenerului si a expectatiilor sale este
deosebit de importanta, inainte de inceperea tratativelor,
negociatorul trebuind sa analizeze relatiile firmei partenere cu
alti clienti, cu bancile, cu furnizorii, etc., in scopul evaluarii
pozitiei ei pe piata. Partenerul trebuie verificat atat din punctul
de vedere al stabilitatii sale pe piata, cat si al culturii de
firma pe care o promoveaza si al mentalitatilor pe care si le-a
insusit.Participantii la negociere trebuie sa-si evalueza cu
rigurozitate limitele acceptabile ale concesiilor pe care le pot
acorda, pentru realizarea tranzactiei. Astfel se va stabili pretul
minim acceptabil, in cazul exportatorilor, sau pretul maxim
(plafonul de pret) acceptabil, in cazul importatorilor, calculate
in functie de marja de profitabilitatea a afacerii. In acest scop,
se vor stabili:-oferta cea mai dezavantajoasa ce poate fi
acceptata,-oferta cea mai buna ce poate fi obtinuta,-oferta
realizabila pentru a incheia o tranzactie rezonabila.Inainte de
inceperea negocierilor, participantii isi vor pregati o lista de
controla discutiilor, pe baza careia se va face planificarea
actiunilor de pregatire si se vor desfasura tratativele in cadrul
perioadei de negociere. Lista cuprinde, de regula, o serie de
elemente ce trebuiesc studiate, atat in firma proprie, cat si in
cea a partenerului, precum si la nivelul concurentei:-obiectivele
urmarite in cadrul negocierii,-probleme ce trebuiesc
dezbatute,-punctele tari ale firmei,-punctele slabeale firmei,-cine
se afla pe o pozitie de forta,-concesiile ce se pot
acorda,-limitele concesiilor,-ce se poate negocia si ce nu se poate
negocia,-care sunt ofertele asteptate pentru care se pot face
contrapropuneri,-oferta de deschidere a negocierilorNegocierile
reprezinta partea vizibila a etapei de incheiere a unei tranzactii,
dar ele nu se pot desfasura cu competenta si cu succes, decat daca
au la baza o abordare fundamentata a actiunilor de planificare si
pregatire riguroasa a negocierilor.
Strategiile si tacticile de negociereProcesul de negociere
reprezinta un ansamblu de abordari si decizii ce urmaresc
incheierea unor contracte avantajoase de catre parteneri si
asigurarea unei bune colaborari in scopul derularii acestora.
Tehnicile de negociere sunt clasificate de Prof. dr. Ioan Popa, in
lucrarea sa Tranzactii de comert exterior, astfel:Strategiile de
negociere reprezinta directii de actiune si optiuni ce au in vedere
intregul proces de negociere.Tehnicile de negociere reprezinta
modalitati de actiune in scopul atingerii obiectivelor firmei,
propuse spre negociere.Tacticile de negociere reprezinta abordari
concrete, punctuale, pentru obtinerea unor avantaje sau
valorificarea unor oportunitati, avand un caracter flexibil si
putand fi schimbate adesea.Strategiile de negociereAntamarea
strategica a negocierilor consta in abordarea unor optiuni majore
in derularea tratativelor, prezentate in literatura de specialitate
ca alternative decizionale, si anume:- Conflict - cooperare,
respectiv o alegere intre o pozitie bazata pe confruntare, fiecare
partener incercand sa castige, iar celalalt sa piarda (win-lose),
si o orientare bazata pe cooperare, in care partile incearca sa
ajunga la o intelegere, pentru ca fiecare sa castige (win-win).
Strategia integrativa sau cooperativa considera ca negocierea este
un joc cu suma pozitiva (win-win), partile trebuind sa caute
solutii pentru realizarea unui acord, plecand de la obiectivul
comun al incheierii unei tranzactii reciproc avantajoase
(caracterul integrativ). Strategia conflictuala sau distributiva,
presupune ca orice castig al unui partener se bazeaza pe o pierdere
din partea celulilalt partener, deci negocierea este considerata un
joc cu suma negativa (win-lose). Ca urmare negociatorul trabuie sa
aiba o pozitie de forta, partile devenind in acest caz
adversari.-Ofensiva - defensiva. Negociatorul doreste sa ia
initiativa, sa atace si sa obtina cat mai multe avantaje, in timp
ce partenerul sau este nevoit sa se apere, sa reziste si sa
contraatace.-Dictat (impunere) - adaptare, implica o alegere intre
rigiditate si flexibilitate in conducerea tratativelor.-Inchidere -
deschidere, implica o alternativa intre a purta tratativele in
limitele strict stabilite, sau a permite extinderea acestora daca
exista alte posibilitati.-Negociere scurta - negociere lunga, se
refera la perioada de timp, optiunea urmand a se face in functie de
raportul de forte, criteriile economice si chiar prin luarea in
consideratie a diferentelor culturale.
Tehnicile de negociereTehnicile de negociere au dat nastere unei
game largi de modalitati de actiune in vederea atingerii
obiectivelor urmarite in cadrul procesului de negociere,
respectiv:-Tehnica negocierii secventiale, numita si negocierea
punct cu punct sau tehnica salamului, presupune impartirea
obiectului negocierii pe puncte, care se trateaza separat si
succesiv. Este o abordare tipic analitica, fiecare problema
abordandu-se individual, fara a se face legatura intre componentele
obiectului negocierii. Dezavantajele acestei tehnici constau in:
rigiditate, lipsa de creativitate, induce un climat conflictual ce
poate duce la blocaj, rezultatele sunt adesea mediocre, necesita
mult timp si energie. Pe baza acesteitehnici s-au creat alte doua
tehnici de negociere: 1) punerea in evidenta a punctelor de
divergenta si conditionarea negocierii de rezolvarea acestora, si
2) ignorarea (pentru inceput) punctelor de divergenta si discutarea
punctelor de convergenta.-Tehnica de negociere integrata, denumita
si negocierea in pachet, presupune obtinerea unei solutii de
ansamblu asupra pachetului de probleme aflate in negociere. Acest
lucru se realizeaza printr-un schimb de concesii intre parti si
prin impartirea avantajelor si riscurilor (o concesie asupra unui
punct poate fi compensata printr-o contraconcesie asupra altui
punct). Avantajele acestei tehnici constau in faptul ca, imprima un
climat de cooperare, procesul este mai rapid si permite evitarea
tensiunilor si a blocajelor, si asigura flexibilitatea
negocierilor. In cazul in care nu exista incredere intre parti si
raportul de forte este dezechilibrat, pot aparea tensiuni si
blocaje ce nu pot fi depasite. O varianta a acestei tehnici este
negocierea globala, care presupune cuantificarea tuturor punctelor
de negociere si aprecierea unei valori globale, care apoi se
repartizeaza prin tratative, dupa criterii convenite (ale
beneficiilor si costurilor globale), intre parti.-Tehnica falsului
pivot, care consta in emiterea unor pretentii ferme asupra unor
puncte presupuse importante pentru negociator, dar care nu au de
fapt mare insemnatate. Aceste pretentii (falsul pivot) vor fi
abandonate la un moment dat, in favoarea obtinerii unor concesii cu
adevarat importante.-Tehnica celor patru trepte, presupune
prezentarea din partea negociatorului, la inceputul tratativelor, a
doua scenarii (I si IV), inacceptabile pentru ambii parteneri.
Intrucat cele doua parti nu pot cadea de acord, acesta va oferi
scenariul II, cu o solutie mai echitabila, iar daca nici aceasta nu
este agreata, atunci va propune o varianta de incheiere a
negocierilor reciproc avantajoasa, apeland la solutia III.-Tehnica
folosirii unui reprezentant, care va urmari solutionarea pana la un
moment dat a problemelor, putand insa invoca, daca este in
avantajul sau, competentele sale limitate privind anumite aspecte
ale negocierii.-Tehnica bilantului, este utilizata in momentele de
blocaj sau atunci cand se urmareste fortarea finalizarii.
Evidentierea avantajelor dobandite de partener fata de concesiile
oferite de acesta, are drept scop sublinierea faptului ca
avantajele prevaleaza.Tacticile de negociereTacticile de negociere
se caracterizeaza printr-o mare diversitate, ele
cuprinzand:-Tacticile de persuasiune, urmaresc sa convinga
partenerul privitor la justetea pozitiei sustinute de negociator,
in cazul negocierii cooperative, sau sa-l forteze in a accepta
aceasta pozitie, in cazul negocierii conflictuale. In negocierile
cooperative se practica persuasiunea, recomandarea, recompensa,
apelul normativ pozitiv, iar in negocierile conflictuale se
utilizeaza amenintarea, imperativul, apelul normativ
negativ.-Tacticile de influentare urmaresc sa determine partenerul
sa-si modifice conceptiile si pozitiile sale in functie de
necesitatile impuse de incheierea acordului, negociatorul urmarind
ca interesele sale sa prevaleze in contract.NegociereTactici de
influentarecooperativa
Negociere conflictuala
- devoalarea obiectivelor de la inceput;- amenintare
(de ex.: cususpendarea joc pe incredere (cu cartile pe masa)
tratativelor si bluff)
- conlucrare placuta;- supralicitare
- promisiunifara conditionari- marirea
revendicarilor
- argumentare pozitiva utopica (viitor de aur)- disimularea
informatiei
- creativitate- absente,
intarzieri, ostilitate,agresivitate
verbala.
- schimbarea
negociatorului`
Finalizarea negocierilorFinalizarea negocierilor se poate
realiza, fie prin parcurgerea tuturor punctelor discutate si
convenite, fie se apeleaza la o serie de tactici si metode pentru a
urgenta incheierea tratativelor.O prima metoda consta in abordarea
unui comportament corespunzatoare finalizarii negocierilor: se
sugereaza finalizarea favorabila a discutiilor, exprimarea este
afirmativa si pozitiva, se evidentiaza dialogul cooperativ, se
exprima convingerea asupra consolidarii acordului si a
perspectivelor favorabile in vederea derularii acestuia.Un alt grup
de tactici se refera la orientarea discutiilor spre finalizare,
utilizandu-se metoda concentrarii argumentelor. Aceasta urmareste
depasirea indeciziei partenerului, prin argumente care fac apel la
idei deja prezentate, prezentandu-I, in acelasi timp, idei si
propuneri noi, avantajoase pentru acesta.Se poate utiliza de
asemenea metoda bilantului sau cea a presiunii timpului. Aceasta
din urma se foloseste atunci cand negocierile se intind pe o
perioada de timp indelungata, in mod nejustificat, si se urmareste
obtinerea unei decizii finale.Alte tactici si tehnici de finalizare
utilizate sunt:-metoda surprizei schimbarea brusca a pozitiei in
negociere, putand insemna obtinerea unor avantaje
surpriza,-stratagema resemnarii transmite mesajul ca negociatorul
s-a resemnat, a renuntat la lupta, el pastrand, de fapt, controlul
asupra situatiei,-stratagema renuntarii in acest caz resemnarea
este insotita de renuntarea la negociere. Renuntarea trebuie
comunicata atunci cand partenerul crede ca se afla in pozitia de
succes, perspectiva pierderii acestuia determinandu-l sa accepte o
negociere in termeni noi.Succesul negocierilor trebuie evaluat, in
final, nu numai in functie de avantajul direct obtinut in urma
semnarii contractului, ci si in functie de masura in care acesta
asigura dezvoltarea pe viitor a unor relatiilor de colaborare intre
parteneri. De asemenea, profesionalismul negociatorului trebuie
apreciat in masura in care acesta a respectat mandatul acordat de
firma, dar si dupa modul in care a dovedit calitati de creativitate
in abordarea negocierilor, oferind perspective noi si avantajoase
pentru ambii parteneri.Cererea de oferta si oferta
internationalaPregatirea negocierilor presupune, pe langa
cunoasterea pietei externe si a partenerilor, definirea
obiectivelor negocierii si a raporturilor cu partenerii, si
stabilirea legaturilor de afaceri prin contacte directe, prin
intermediari sau prin corespondenta.Principalele scrisori
comerciale utilizate in corespondenta comerciala sunt: cererea de
oferta si oferta.Cererea de ofertaCererea de oferta consta in
transmiterea unei scrisori comerciale din partea importatorului
catre exportator, prin care acesta isi exprima dorinta de a cumpara
o marfa..Continutul si forma cererii de oferta se deosebesc in
functie de obiectul acesteia, precum si de caracteristicile
segmentului de piata. Daca importatorul are nevoie urgenta de
marfa, cererea de oferta poate fi considerata in mod direct o
comanda, importatorul indicand marfa, cantitatea si un nivel limita
al pretului. De asemenea, in cererea de oferta se pot specifica
conditiile de livrare, termenul de livrare sau alte elemente ale
unui contract.Principala functie a cererii de oferta consta in
initierea tratativelor cu partenerii externi, in vederea incheierii
unor tranzactii, sau poate reprezenta o modalitate de informare
si/sau cercetare a pietei externe.Oferta de marfuriOferta de
marfuri constituie unul din documentele comerciale cele mai
importante pentru incheierea unei tranzactii. Aceasta poate sa fie
transmisa din initiativa exportatorului sau poate fi un raspuns la
o cerere de oferta..Oferta trebuie sa contina anumite elemente si
sa prezinte anumite caracteristici de forma (claritate, precizie,
concizie, aspect estetic, corectitudine, traducere foarte
corecta).Oferta poate fi ferma sau facultativa. In primul caz ,
exportatorul se obliga sa pastreze nemodificate conditiile oferite
importatorului pe o perioada de timp, ce poate sa fie diferita in
functie de marfa, conjunctura pietei, etc. Daca importatorul nu
accepta oferta pana la data indicata, aceasta nu mai este
valabila.In cel de-al doilea caz, exportatorul are posibilitatea de
a modifica oferta facuta initial.O oferta acceptata este
considerata un contract incheiat, deoarece ea materializeaza
acordul de vointa intre parti. Ca regula generala, tacerea nu este
considerata o acceptare.Elementele care intra in continutul ofertei
sunt:-numele si adresa ofertantului-numele si adresa
partenerului-denumirea marfii-descrierea marfii (tipul si calitatea
acesteia, caracteristici, greutate, dimensiune, volum, ambalaj,
etc.)-cantitatea (indicarea numarului sau a cantitatii),-pretul
(pret unitar / total, moneda de plata, riscul de pret),-conditia de
livrare ( de exemplu: conditia INCOTERMS),-conditii de plata
(moneda, modalitatea de plata, data si locul platii,
garantii),-termenul / data livrarii (termenul de livrare, daca se
fac livrari partiale),-arbitrajul,-termenul de valabilitate-alte
conditii (locul de executare, dreptul aplicabil, )
Test de evaluare a cunotinelor1)Care sunt activitatile si
operatiunile specifice etapei de pregatire a negocierilor
comerciale.2)Prezentati strategiile de negociere.3)Prezentati
tacticile de negociere.4)Ce elemente principale trebuie sa contina
oferta de marfuri. Contractele comerciale internationaleContractele
internationale definire, categoriiContinutul contractului de
vanzare-cumparare internationala; clauzele contractualeContractele
internationale definire, categorii.Contractele internationale
reprezinta materializarea acordului de vointa intre parteneri din
tari diferite, in scopul realizarii unei tranzactii internationale.
Acestea trebuie sa indeplineasca, atat o serie de conditii de
forma, cat si anumite conditii de fond, ce au menirea de a asigura
pozitii juridice egale pentru ambele parti ale contractului, si
prin urmare, un regim juridic uniform al acestuia.Prin practica
internationala s-a creat un regim contractual uniform pentru
diferite contracte, prin elaborarea de:-conditii generale-contracte
cadru-contracte tip.Conditiile generale reprezinta toate conditiile
prestabilite si destinate a fi inserate intr-un anumit numar
nedeterminat de contracte de acelasi tip. Ele sunt cel mai adesea
opera unei intreprinderi sau a unui grup. Ca exemplu, putem
mentiona Conditiile generale de livrare elaborate de Camera de
Comert si Industrie de la Paris (revizuite in anii 2000, 2010 si
2013) INCOTERMS.Contractele cadru -acorduri de principiu asupra
majoritatii clauzelor contractuale, cu exceptia celor principale,
cum ar fi de exemplu pretul. Daca acest element nu este completat,
contractul nu este valabil incheiat si nu produce efecte intre
parti.Contractul tip -un model de contract standardizat, care poate
fi modificat sau completat, si la care partile fac referinta.
Utilizarea contractelor tip ofera o serie de avantaje, printre
care: simplificarea si reducerea duratei procesului de negociere,
evitarea riscului formularii unor clauze neclare, evitarea
omisiunii unor clauze contractuale si evitarea neintelegerilor
privind interpretarea unor clauze.In practica internationala se
utilizeaza o mare diversitate de contracte tip, elaborate sub egida
unor institutii diferite.Astfel, o prima categorie de institutii
care au elaborat astfel de contracte sunt cele a caror activitate
consta in promovarea schimburilor internationale, ca de exemplu:
Comisia Economica ONU pentru Europa, Camera de Comert International
de la Paris, etc. Contractele emise de astfel de institutii
constituie doar un model pe care partile il pot utiliza pentru
redactarea unui contract viabil, adaptat conditiilor specifice
respective.O a doua categorie de institutii care au elaborat
contracte tip sunt asociatiile profesionale ale comerciantilor.
Acestea sunt cele mai uzitate in activitatea de comert exterior. In
aceasta categorie se incadreaza: 1) contractele tip pentru produse
ca: cereale, lemn, bumbac, iuta, seminte uleioase, zahar rafinat,
cacao, cafea, si 2) contractele tip utilizate la bursele de
marfuri, care nu pot fi modificate, singurele elemente ce pot varia
fiind pretul si cantitatea. In general un astfel de contract
trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze:-cantitatea,-tipul de
marfa,-calitatea,-pretul,-conditia de livrare,-termenul de
livrare,-conditia de plata.Datorita elementelor de extraneitate pe
care le contin, contractele externe devin susceptibile a fi
guvernate de legi diferite. Sistemul juridic al fiecarei tari
curinde o categorie speciala de norme juridice menite sa
stabileasca legea competenta sa reglementeze contractele externe.In
sistemul juridic roman, aceste norme sunt urmatoarele:-lex
voluntatis, ceea ce inseamna ca partile vor determina legea
aplicabila contractului. Aceasta poate fi dreptul vanzatorului,
dreptul cumparatorului sau dreptul unei terte tari.-in cazul in
care partile nu au desemnat legea contractului, in mod automat se
va aplica, in ordinea urmatoare: lex loci contractus (legea locului
incheierii contractului), si daca aceasta nu se poate stabili, lex
loci executionis (legea locului de executie a
contractului).Clasificarea contractelor internationaleContractele
internationale cuprind:-Contractele comerciale internationale
si-Contractele de cooperare internationala.Contractele comerciale
internationale reprezinta acordul de vointa intre doi parteneri din
tari diferite, prin care vanzatorul (exportatorul) se obliga sa
transfere cumparatorului (importatorului) propietatea asupra unui
bun al sau, contra platii unui pret.Din categoria acestor contracte
fac parte:-contractul de vanzare-cumparare internationala de
marfuri-contractul de executie de lucrari internationale-contractul
de depozit international-contractul de transport si expeditii
internationale-contractul de turism international-contractul de
leasing international,-contractul de franchising, etc.Contractul de
cooperare economica internationala, se distinge , fata de
contractul de vanzare internationala, printr-o serie de trasaturi.
Astfel caracterul sinalagmatic al contractului comercial, care
presupune deosebirea de interese intre partile contractuale, este
inlocuit de comunitatea de interese a partenerilor. De asemenea,
trebuiesc mentionate natura specifica a partilor, prin aceasta
intelegandu-se intensitatea aparte a caracterului international al
contractului, precum si complexitatea obiectivului urmarit de
parti.
Contractul de cooperare economica internationala poate imbraca
trei forme principale:-contractul de cooperare
industriala,-contractul de cooperare
tehnico-stiintifica,-contractul de societate mixta.Continutul
contractului de vanzare-cumparare internationala; clauzele
contractuale.Clauzele principale ce trebuiesc luate in consideratie
in cazul incheierii unui contract de vanzare-cumparare
internationala, sunt urmatoarele:Titlul contractului consta in
insasi denumirea de Contract, urmata, de regula, de numarul
contractului si data incheierii lui. Aceste date sunt necesare
partilor pentru identificare si pentru intocmirea documentelor
ulterioare ce fac referire la contract: acreditive, facturi, acte
de transport, acte de vamuire, asigurare, specificatii, acte
aditionale, protocoale si procese- verbale la contract,
etc.Preambulul este o formulare ce precizeaza partile contractuale
(exportatorul si importatorul) intre care se incheie raportul
juridic, constituind o premisa necesara spre a conferi valabilitate
contractului. In preambul se precizeaza denumirea si adresa
persoanelor juridice contractante, precum si pozitia in firma a
persoanelor imputernicite sa o reprezinte.Obiectul contractului
trebuie sa fie legal, licit si moral. Realizarea acestei premise se
face prin descrierea clara a obiectului material al contractului
(prestatia concreta), precum si a obiectului juridic, prin
denumirea exacta a tipului de contract: de vanzare-cumparare, de
intermediere, lohn, leasing, compensatie, etc.In comertul
international, obiectul contractului de vanzare- cumparare il
constituie bunurile susceptibile a fi transferate cumparatorului de
catre vanzator, contra platii contravalorii marfurilor (pretului).
Negocierea obiecului contractului consta in identificarea marfii
respective, prin determinarea cantitatii, calitatii, ambalajului si
marcii produsului, precum si in stipularea obligatiilor
partenerilor privind marfa.Denumirea marfii contractate trebuie
stabilita cu exactitate, astfel incat sa nu fie posibila nici o
confuzie sau eroare in ceea ce o priveste. Pentru marfurile
fungibile (care se consuma), datorita calitatii omogene a acestora,
se va specifica denumirea completa si exacta marfurilor respective.
Pentru bunurile nefungibile si servicii se vor specifica elementele
de identificare si individualizare ale marfii, respectiv: denumirea
exacta, descrierea marfurilor, tehnologia de fabricatie,
caracteristicile tehnice, referiri la pozitia de catalog, tipul
produsului, norma tehnica, mostra, esantionul, marca de fabricatie,
etc.
Cantitatea se stabileste prin contract, marfa trebuind sa fie
determinata sau determinabila cantitativ. Pentru aceasta, in
contract trebuie sa se prevada:- unitatea de masura in care se
exprima cantitatea, in functie de natura marfurilor si uzantele
pietei,-locul determinarii cantitatii livrate,-modul de stabilire a
cantitatii,-documentele care atesta cantitatea expediata (de
regula, documentele de transport).Pentru unele produse (fungibile)
cantitatea contractata nu se poate livra cu exactitate, astfel
incat in contract se prevede o toleranta admisibila (+/-), precum
si obligatia cumparatorului de a plati cantitatea efectiv
livrata.Cantitatea se determina la vanzator (la locul de incarcare)
si poate fi verificata la locul de destinatie (la cumparator), dupa
cum este prevazuta modalitatea efectuarii receptiei cantitative in
contract.Calitatea marfurilor contractate se poate determina
printr-o serie de metode, respectiv:-Determinarea calitatii prin
descrierea marfurilor este metoda la care se apeleaza cel mai
frecvent in comertul international, aplicandu-se atat pentru
materii prime, cat si pentru masini si utilaje complexe, diverse
bunuri si servicii, etc. Descrierea trebuie sa cuprinda in mod
detaliat caracteristicile tehnice ale marfurilor sau ale ale
servicii, iar pentru echipamente, utilaje, instalatii, etc., se va
efectua descrierea lor in anexele la contract, unde se vor mentiona
parametrii tehnici si calitativi, cum ar fi: randamentul, consumuri
specifice, capacitatea de productie, durata de functionare,
caracteristicile produselor obtinute prin exploatare lor,
etc.-Determinarea calitatii pe baza de mostre. Vanzatorul pune la
dispozitia cumparatorului o mostra, pe baza careia acesta confirma
calitatea marfurilor ce urmeaza a fi importate, livrarile urmand a
se face cu respectarea stricta parametrilor calitativi similari
mostrei.-Determinarea calitatii prin utilizarea unor tipuri si
denumiri uzuale este practicata, in special, pentru comertul cu
produse agricole si minereuri. Tipurile de marfa reprezinta
categorii abstracte, in care se incadreaza calitatea marfurilor ce
trebuiesc livrate. Acestea se pot defini si prin standarde de
calitate, dintre care unele au devenit internationale . Astfel,
I.S.O. (International Standardisation Organisation) face
recomandari organizatiilor nationale de standardizare, si in masura
in care marfurile corespund acestor standarde, ele pot fi
comercializate sub denumirea calitatii I.S.O.-Determinarea
calitatii prin marca de fabrica, comert sau serviciu. Aceste marci
constituie tot mai mult o garantie a calitatii produselor, acestea
diferentiindu-se tot mai mult prin caracteristicile indicate de
marca dintr-o gama de produse similare..-Determinarea calitatii pe
baza inspectarii marfurilor, consta in vizionarea si verificarea
marfii de catre importator si acceptarea calitatii ei, in vederea
incheierii contractului. Metoda cunoaste doua variante: 1) clauza
vazut-placut, care presupune vizionarea si acceptarea marfii de
catre cumparator inaintea incheierii contractului, fara a fi
necesara descrierea tehnica2) clauza dupa incercare, care presupune
ca incheierea definitiva a contractului este conditionata de
acceptarea, intr-un termen prestabilit (limitat), a calitatii de
catre cumparator. Daca acest lucru nu se intampla, contractul se
considera reziliat. Aceasta varianta se utilizeaza mai frecvent in
comertul cu masini, instalatii, utilaje, aparate, nave, automobile,
etc., testarea fiind prevazuta, de regula, in perioada de garantie,
iar exportatorul obligandu-se sa inlocuiasca piesele defecte, daca
este cazul, pe cheltuiala sa.Determinarea calitatii prin utilizarea
unor clauze prestabilite:1) Clauza tel quel presupune ca
importatorul accepta marfa asa cum este, fara a o examina inainte
de livrare. Aceasta metoda este utilizata in comertul cu produse
agricole, minereuri sau marfuri a caror calitate depinde de locul
de origine, si deci nu pot interveni mari modificari in acest
sens.2) Clauza Sound delivered (S.D.) sau marfa sanatoasa la
descarcare inseamna ca importatorul va accepta marfa, numai daca
aceasta este livrata la destinatie fara defectiuni calitative.3)
Clauza Rye Terms (R.T.) sau clauza comertului cu secara obliga
importatorul sa accepte marfa, chiar daca aceasta este livrata cu
anumite deprecieri calitative. Pentru acestea, insa, exportatorul
va accepta o reducere de pret. Referitor la raspunderea
vanzatorului privind respectarea calitatii si a cantitatii
marfurilor livrate, se considera ca acesta nu si-a indeplinit
obligatiile contractuale, in urmatoarele cazuri:-daca a livrat alta
marfa decat cea prevazuta in contract,-daca a livrat o cantitate in
minus fata de cea stipulata in contract,-daca a livrat o marfa care
nu corespunde caracteristicilor tehnice si calitative prevazute in
contract.Daca cumparatorul constata ca marfa livrata nu este in
conformitate cu prevederile contractuale, acesta trebuie sa
identifice cu exactitate natura prejudiciului respectiv, si sa-l
instiinteze de urgenta pe exportator in vederea remedierii
situatiei respective, in functie de ceea ce se stipuleaza in
contract. Importatorul care reclama deficiente calitative sau
cantitative ale marfurilor, poate, in functie de prevederile
contractuale sa solicite: executarea in continuare a contractului,
cu remedierea prejudiciilor, sau rezilierea contractului, sau plata
unor penalitati.A