Masini si utilaje pentru forje
CUPRINS
CAPITOLUL 1
1. Deformarea plastica a metalelor si aliajelor
CAPITOLUL 2
1. Tolerante dimensionale 2. Determinarea masei si a
dimensiunilor semifabricate 3. Fisa tehnologica de forjare
4. Instructiuni tehnologice de forjare
CAPITOLUL 3
1. Operatii de forjare
a. Refularea b. Intinderea c. Gaurirea d .Indoirea
e. Rasucirea f. Taierea g. Operatii de taiere h. Operatii de
forjare
CAPITOLUL 4
1. Scule si utilaje folosite la forjare
a. Scule
b. Sculele de baza folosite la forjarea mecanica
c. Sculele ajutatoare folosite la forjarea mecanicaCAPITOLUL
1
1. DEFORMAREA PLASTICA A METALELOR SI ALIAJELOR
Masini si utilaje pentru forje Caracterizare, domenii de
utilizare, avantaje, dezavantaje.
Deformarea plastica a metalelor si aliajelorreprezinta
schimbarea formei si dimensiunile materialului datorita actiunii
unei forte exterioare. Dupa felul in care se produce, deformarea
poate fi:
1.deformarea elastica- se mentine numai atata timp cat asupra
metalelor sau aliajelor actioneaza o forta exterioara. Dupa
inlaturarea fortei exterioara. Dupa inlaturarea fortei exterioare,
metalele sau aliajele revin la forma si dimensiunile initiale;
2.deformarea plastic- se mentine dupa incetarea actiuniii
fortei.
Avantajele deformarii palstice sunt: obtinerea unei structure
omogene cu cristale fine; obtinerea unor caracteristici
fizico-mecanice superioare fata de turnare; obtinerea unor piese cu
forme complexe; micsorarea consumului de metal; marirea preziziei
de executie a pieselor; ridicarea productivitatii muncii.
Dezavantajele deformarii plastice sunt: aplicarea unor forte
mari; utilizarea unor masini si instalatii costisitoare.
Procedeele de deformare plasticasunt:
-forjarea libera (fig. 11, a) deformarea amterialului prin
lovire;-forjarea in matrita sau matritarea (fig. 11, b) deformarea
materialului dupa forma matritei;
- ambutisarea (fig. 11, c) modificarea unui semifabricat de
forma plana pana la forma cava;
-laminarea (fig. 11, d) deformarea materialului (cu reducerea
sectiunii intre doi cilindri cu axele paralele care se rotesc in
sensuri opuse;
-tragerea (fig.11, e) trecerea fortata a materialului printr-o
matrita sub actiunea unei forte de tractiune;
-extrudarea (fig. 11, f) presarea materialului intr-o matrita
care-i micsoreaza sectiunea.
Forjarea este procedeul de prelucrare a unui semifabricat
metallic, prin deformare plastic, fara fisuri, prin lovire sau
presare. Forjarea permite realizarea celor mai variate forme de
piese, de la cele mai simple pana la cele mai complexe, cu amse de
la cateva grame pana la sute de tone.
Avantajeleforjarii sunt: prelucrarea rapida, cost redus si
amnopera simpla.
Dezavantajeleforjarii sunt: precizie dimensionala redusa,
calitatea suprafetei slaba si necesitatea unor forte mari de
deformare.
Clasificarea forjarii se face dupa urmatoarele criterii:
-dupa gradul de libertate al materialului in timpul deformarii:
forjarea libera si forjarea pe masini cu destinatie limitata;
-dupa temperatura de lucru: la rece, la cald;
-dupa temperatura de deformare : viteze mici, viteze mari;
-dupa module de aplicare a fortei de deformare: manuala si
mecanica;
Forjarea manuala se foloseste numai pentru modificarea formei si
a dimensiunilor semifabricatului, iar forjarea mecanica se
foloeseste atat pentru modificarea formei si a dimensiunilor
semifabricatului, cat si pentru modificarea acracteristicilor
tehnologice si mecanice ale metalelor si aliajelor supuse
forjarii.
Materialul initial utilizat la forjare este constituit din
lingouri si semifabricate turnate continuu sau deformate plastic in
prealabil.
1.Lingourile pot avea greutatea pana la 250-300 t si sectiunea
rotunda, patrata, dreptunghiulara,poligonala. Se folosesc la
forjarea pieselor cu masa mare, cum sunt: arbori pentru turbine,
vapoare, generatoare, coloane pentru prese, cilindri de laminoare,
arbori cotiti etc.
2.Semifabricatele laminate utilizate in sectiile de forja
sunt:
-blumuri;
-tagle;
-profile simple (sectiunea rotunda sau patrata);
-profile de forma speciala (sectiunea semirotunda, lata
etc.).
Semifabricatele laminate se intrebuinteaza la forjarea pieselor
cu masa mijlocie si mica, pana la 0,5 t, cum sunt: carlige,
parghii, arbori, bare de legatura etc.
2.Procesul tehnologic de forjare
Tehnologia de forjare cuprinde urmatoarele lucrari: intocmirea
desenului piesei; determinarea masei si a dimensiunilor
semifabricatului de pornire; intocmirea fisei tehnologice si a
instructiunilor tehnologice speciale.
1.Desenul piesei forjatese deosebeste de cel al piesei finite
(fig.12, a). Deosebirea consta infaptul ca dimensiunile indicate pe
desenul piesei forjate sunt in general mai mari, iar in unele
cazuri forma piesei este mai simpla. Se recomanda ca dimensiunile
si forma piesei forjate (fig. 12, b) sa fie cat mai apropiate de
cele ale piesei finite, deci adaosul de prelucrare si ecl
tehnologic sa fie cat mai reduse. Desenul piesei forjate se obtine
pornind de la desenul piesei finite caruia i se aplica adaosurile
de prelucrare si adaosurile tehnologice.
Adaosul de prelucrarereprezinta diferenta dintre dimensiunile
piesei forjate si dimensiunile pieseifinite si trebuie sa
corespunda normelor in vigoare. Adaosul de prelucrare se prevede
numai pe suprafetele piesei forjate care urmeaza sa fie prelucrate
prin aschiere. Piesele mici cu continut scazut de carbon auadaosuri
de 3-5 mm, iar piesele mari cu continut ridicat de carbon au
adosuri de 11-12 mm.
Adaosul tehnologicreprezinta pplusul de material pe unele
suprafete, din cauza forjarii, sau plusul de material necesar
fixarii in masina-unealta.
Adaosurile pentru epruvete, necesare incercarilor mecanice, se
stabilesc conform dimensiunilor indicate de standard si norme
interne.
Adaosurile de prelucrare, adaosurile tehnologice, tolerantele
dimensionale si desenul piesei forjate se stabilesc in functie de:
marimea si forma piesei, materialul din acre se executa si
utilajele folosite. Unele piese au nevoie de adaosuri mari de
prelucrare, pentru ca dimensiunile prezinta variatii mari. De
exemplu, in (fig.12.1, a) este reprezentat semifabricatul unui
arbore cotitfotjat liber, cu adaos tehnologic intre brate.
Semifabricatele obtinute prin forjare trebuie sa aiba
forme:simple, simetrice, drepte, netede, marginite de suprafete
plane sau cilindrice. La piesele forjate se evita : portiunile
conice (fig.12.2, a), suprafetele cu conicitate mare (fig.12.2, b),
nervurile si bosajele, proieminentele exterioare si interioare
(fig. 12.2, c). Formele complicate au adosuri tehnologice pentru
semifabricarea formei (fig.12.1, b).
1. Tolerantele dimensionalede forjare reprezinta abaterile
admise fata de cotele nominale, 2. stabilite conform STAS
2171/2-84.
Dimensiunea nominal N, corespunde dimensiunii indicate pe
desenul piesei. De exemplu, N=1999 mm (v. fig.12, b).
Dimensiunea efectiva E este dimensiunea reala a piesei
executate. Ea se obtine prin masurarea directa a piesei cu un
instrument de masura. De exemplu, E=1999,15 mm.
Abaterea efectiva A este diferenta dintre dimensiunea efectiva
si dimensiunea nominala.
A= E-N =1999,15 mm 1999 mm =0,15 mm.
Dimensiunile limita sunt cele doaua dimensiuni extreme pe care
le poate avea piesa, ntre care poate varia dimensiunea efectiva a
piesei:
-dimensiunea limita maxima= 1999,23 mm;
-dimensiunea limita minima= 1998,69 mm;
Abaterile limita sunt cele doua abateri extreme de la
dimensiunea nominal. Abaterea efectiva poate varia intre aceste
abateri limita, care sunt:
-abaterea superioara=-N = 1999,23 mm - 1999 mm =0,23 mm;
-abaterea inferioara=-N = 1998,69 mm -1999 mm =-0,31 mm.
Toleranta este diferenta dintre dimensiunealimita maxima si
dimensiunea limita minima: T=-= 1999,23 mm -1998,69 mm = 0,54
mm.
Toleranta mai poate fi exprimata prin diferenta dintre abaterea
superioara si abaterea inferioara: T=-=0,23 (-0,31) = 0,54 mm.
In cazul ales, dimensiunea efectiva este intre dimensiunea
limita:
=1999,23 mmE = 1999,15 mm= 19998,69 mmdeci dimensiunea este
corect prelucrata.
2.Determinarea masei si a dimensiunilor semifabricatului de
pornirese realizeaza in functie dedensitatea materialului din care
este facuta piesa, volumul piesei forjate si volumul racordarilor.
Stabilirea dimensiunilor piesei forjate trebuie sa fie exacta
pentru ca: o lipsa de material duce la rebuturi, iar o cantitate de
material in plus duce la o risipa nejustificata.
3.Fisa tehnologica de forjarecuprinde:
-succesiunea operatiilor si fazelor de forjare de al
semifbricatul brut pina la piesa forjata;
-sculele, dispozitivele, verificatoarele si utilajele ce urmeaza
sa fie folosite;
-regimul de incalzire, de forjare si de racier a
materialului;
-analiza tehnico-economica a procedeului ales;
-conditiile de control tehnic, de calitate interfazic si
final.
Tehnologia corecta de forjare implica un consum minim de
material, combustibil, manopera de forjare si ed prelucrare
ulterioara prin aschiere.
Fisa tehnologica se intocmeste in functie de conditiile locale
de forjare si ed gradul de tehnicitate ale intreprinderii.
Indicatiile impuse in fisa tehnologica terbuie respectata cu
strictete. Nerespectarea lor constituie o abatere de la disciplina
muncii si se resfringe negative asupra calitatii produselor forjate
si asupra productivitatii muncii. La intocmirea fisei tehnologice
se tine seama de: felul productiei (individuala, serie mica, serie
mijlocie); materialele (natura, forma si dimensiuni) prelucrate;
utilajele; scullele; dispozitivele; mijloacele de manipulare si
transport; instalatiile de incalzire etc.
4.Instructiunile tehnologice specialecare insotesc fisa
tehnologica, pentru piese importante sau in serie, sunt: regimul de
incalzire, regimul de raciere dupa forjare, tatamentele termice
aplicate pieselor forjate. Operatiile de forjare, operatiile
auxiliare si utilajele necesare se stabilesc in functie de
configuratia si dimensiunile semifabricatului si ale piesei
forjate.
3 Operatii de forjare
Principalele operatii de forjare sunt: refularea, intinderea,
gaurirea, indoirea, rasucirea si taierea.
1.Refulareaeste operatia de forjare (fig.12.3) prin acre se
reduce inaltimea semifabricatului si se mareste sectiunea
transversala.
La forjarea manuala, refularea se executa de obicei numai pe o
portiune a lungimii semifabricatului si de regula la unul din
capete. Acest gen de refulare se numesterefulare zonala. La
forjarea mecanica, refularea se executa pe intreaga lungime a
semifabricatului cu prese sau ciocane mecanice, cu nicovale
plate.2.Intindereaeste operatia de forjare (fig.12.4) prin care se
obtine cresterea lungimii semifabricatului si micsorarea sectiunii
lui transversal.Inaltimea initiala este, iar dupa prima intindere
este.
Variantele de intindere sunt:
1.Intinderea simpla care se executa cu rotire zlternativa
(fig.12.5) sau cu rotire in spirala (fig.12.6). Rotirea alternative
se executa dupa fiecare lovitura (fig.12.6, a) sau dupa n lovituri
de ciocan (fig.12.5, b). Numerele 1, 2, 3 etc., din figurile 12,5
si 12,6 , reprezinta ordinea loviturilor de ciocan. Rotirea in
spirala, executandu-se cu greutate, se aplica la forjarea metalelor
si aliajelor cu plasticitate redusa;
2. Intinderea pe dorn, care se aplica la forjarea pieselor
inelare sau tubular si se executa cu sau fara modificarea
diametrului interior. Intinderea pe dorn fara modificarea
diametrului interior (fig.12.7) se aplica la forjarea pieselor
tubular cu lungime mare si cu pereti subtiri. Semifabricatul
refulat si gaurit in prealabil se introduce pe dorn si se forjeaza
intre scule profilate sau intre scule combinate. Intinderea pe dorn
cu modificarea diametrului interior (fig.12.8) se aplica al
forjarea pieselor tubular si inelare.
3.Gaurireaeste operatia de forjare prin care se obtin goluri
(infundate sau strapunse) in semifabricatie, cu ajutorul
dornurilor. In functie de grosimea semifabricatului si de scopul
urmarit, gaurirea prin forjarea poate fi:
1.Unilaterala, care se executa direct pe nicovala (fig.12.9) sau
pe o placa gaurita (fig.12.10). Semifabricatul 1 se aseaza pe
inelul 4 care este pus pe masaPortiunea de material 3, gaurita pe
dornul 2, cade in alezajul inelului.
2.Bilaterala, care se aplica semifabricatelor groase, la
forjarea mecanica.Lingoul refulat se asaza pe nicovala sau pe masa
presei (fig.12.1, a), se centreaza dornul cu baza mica in jos si se
executa o cavitate de 30 40 mm adancime, in care se presara praf de
mangal, cocs sau grafit pentru a micsora frecarea in timpul
gauririi si pentrua usura scoaterea dornului. Se introduce din nou
dornul in aceeasi pozitie si se gaureste materialul pana la
inaltimea h=0,3(fig.12.11, b). Apoi se rastoarna semifabricatul, se
indreapta suprafata frontalacare s-a curbat in timpul gauririi si
se centreaza dornul cu care se executa strapungerea. Dornul de
strapungere se aseaza cu baza mare in jos (fig. 12.11, c).
4.Indoireaeste operatia de forjare prin care se da
semifabricatului o forma curba, dupa un anumit contur. Se pot
obtine piese ca: bride, coltare, carlige, cornier, suporti, arbori
cotiti etc. Indoirea se aplica la forjarea manuala si mecanica:
1.Fara dispositive, care se utilizeaza la unicate si piese
executate in serii mici (fig.12.12);
2.Cu dispositive sablon, care se utilizeaza la piesele executate
in serii mijlocii si mari (fig.12.13).
La forjarea mecanica, indoirea se executa aproape in
exclusivitate numai cu dispositive de indoire. In timpul indoirii,
fibrele de la exteriorul zonei de curbura sunt supuse la intindere,
iar cele din interior, la comprimare (fig.12.14).
Sectiunea semifabricatului in zona de curbura se deterioreaza
(fig.12.15), din cauza tensiunilor de intindere (la exterior) si de
comprimare (la interior).
Pentru evitarea deteriorarii sectiunii in zona de curbura si
obtinerea dimensiunilor dorite, semifabricatul, ianinte de indoire,
se refuleaza partial in portiunea ce urmeaza a fi curbata
(fig.12.16).
Dupa refulare, semifabricatele sunt supuse indoirii cu colt
(fig.12.17, a) sau cu racordare (fig.12.17, b), in functie de forma
piesei.
Rasucireaeste operatia de forjare cu ajutorul careia o parte a
semifabricatului se roteste in jurul axei longitudinal, cu un unghi
a carui marime este determinate de forma si configuratia piesei
(fig.12.18). Operatia de rasucire se poate executa simultan pe
intreaga portiune de rasucire a piesei (burghie spirale) sau in
trepte (arbori cotiti).
Taiereaeste operatia de detasare a unei parti din piesa forjata
saude separare a doua piese forjate impreuna.
Operatiile de taiere (fig.12.19) sunt:
1.crestaturile indepartarea unei parti mici;
2.retezarea despartirea unei bucati mari;
3.despicarea desfacerea unei parti din material pe o portiune
oarecare;
4.decuparea scoaterea unei bucati pentru obtinerea unei
suprafete cave.
Operatiile de forjarepentru obtinerea arborelui cotit din figura
12.20, 6 sunt reprezentate in figurile 12.20, 1 6. Acestea
sunt:
1.retezarea din tagla, material initial la forjare cu sectiune
patrata, se taie o portiune din care se va prelucra, prin forjare,
arboreal cotit;
2.taierea se face crestarea pentru alungirea capetelor;
3.intinderea capetelor din sectiunea in forma de patrulater de
la inceput, se obtine o sectiune poligonala;
4.rotunjirea capetelor;
decuparea scoaterea unei bucati pentru obtinerea
manetonului;
6.rotunjirea manetonului.
4.Scule si utilaje folosite la forjare
Sculeleutilizate la forjare sunt:
-scule de baza, cu ajutorul carora se executa forjarea propriu
zisa si acre pot fi: pentru forjarea manuala si pentru forjarea
mecanica;
-scule ajutatoare (auxiliare), cu ajutorul carora se realizeaza
manipularea semifabriactelor;
-dispozitive de masura si control.
1.Sculelede baza utilizate la forjarea manuala sunt: nicovala
(fig.12.21, a), barosul cu pana dreapta (fig.12.21, b), ciocanul cu
pana incrucisata (fig.12.21, c), clestele (fig.12.21, d), dornul
(fig.12.21, e), ciocanul dalta (fig.12.21, f), ciocanul netezitor
plan(fig.12.21, g), sculele rotunde de subtiat (fig.12.21, h).
Sculele de baza utilizate la forjarea mecanicasunt: nicovalele
si sculele intermediare.
a)Nicovalele deformeaza materialul si se monteaza pe berbecul
ciocanului sip e sabota, fixindu-se prin coada de randunica cu
pana. Nicovalele, executate din otel laminat (OL 50, OL 60) forjat
si tratat termic, sunt:
-nicovalele plate (fig.12.22, a), utilizate la forjarea
materialelor cu sectiune patrata sau dreptunghiulara;
-nicovalele rotunjite (fig.12.22, b),pentru intinderea
materialului;
-nicovalele profilate (fig.12.22, c), pentru intinderea barelor
rotunde, semi-rotunde sau hexagonale.
b)Sculele intermediare sunt:
-matrite, care sunt utilizate pentru finisarea barelor
(fig.12.22, d si e) si care dau forme cilindrice sau prismatice
semifabricatelor intinse pe ciocan;
-dalti de gatuit (fig.12.22, f si g), utilizate pentru
realizarea gaurilor;
-intinzatoare si netezitoare patrate, dreptunghiulare sau
circulare (fig.12.22, h), utilizate pentru intinderea si netezirea
suprafetelor;
-topoare de taiat la cald (fig.12.22, i), pentru taierea
materialului;
Dornuri (fig.12.22, j), care se utilizeaza la perforarea
materialului pentru obtinerea gaurilor de diferite forme si la
netezirea gaurilor dupa perforare.
2.Sculele ajutatoare utilizate la forjarea mecanicasunt:
-clestii de forja (fig.12.23, a), care se utilizeaza pentru
prinderea si manuirea pieselor calde in timpul forjarii:
-clestele de macara (fig.12.23, b), caruia i se inched falcile
la ridicarea carligului macaralei, strangind piesa
pe care o poate ridica si transporta;
-furca pentru rasucit (fig.12.23, c), care are dimensiuni
edterminate de marimea pieselor forjate;
-mansoane de prindere (fig.12.23, d), utilizate la amnipularea
pieselor grele si a lingourilor, fiind manevrate cu macaraua.
3.Dispozitivele de masura si controlfolosite pentru verificarea
dimensiunilor si formei piesei forjate sunt:
-compasul simplu, compasul dublu, compasul triplu si compasul de
interior, pentru masurarea alezajelor sau a degajarilor din
piesa;
-rigla metalica gradata sau metrul metalic, pentru masurarea
lungimilor;
-echerul, pentru verificarea unghiurilor;
-sabloanele, pentru verificarea formelor complexe;
-sublerele, pentru masurarea pieselor cu o precizie mai
ridicata.
Utilajelefolosite la forjare sunt:
-ciocanele mecanice, care actioneaza prin lovire. Timpul de
lovire fiind scurt, presiunea de deformare nu are timp sa se
transmita pina in interiorul pieselor, mai ales la cele mari.
Ciocanele se utilizeaza la productia de serie mica sau
mijlocie;
-presele, care actioneaza prin presare. Presiunea de deformare
se transmite pina in interiorul materialului. Presele se utilizeaza
la forjarea pieselor cu masa mare;
-masinile speciale, care actioneaza fie prin lovire, fie prin
presare. Ele sunt destinate unei game reduse de piese, cu o anumita
configuratie si de o anumita marime.
1.Ciocanele mecanice se folosesc tot mai rar in sectiile de
forja modern (fig.12.24). Batiul 1 poate avea o singura coloana sau
ami multe (2; 4).
Berbecul 2 consta dintr-un bloc de otel de care se prinde
nicovala superioara 3, prin imbinare in coada de rindunica si
fixare cu pana. Nicovala inferioara 4, pe care se asaza
semifabricatele in timpul presarii, se fixeaza in acelasi mod ca
sic ea superioara, pe un bloc din otel turnat, numit sabota, asezat
pe fundatie. Pentru ca inertia sabotei 5 sa fie mare, suma maselor
nicovalei inferioare si sabotei trebuie sa fie de 10 20 ori mai
mare decat masa berbecului.
Dupa felul actionarii, ciocanele mecanice pot fi: ciocane cu
abur sau aer comprimat, ciocane pneumatic, ciocane cu actionare
mecanica, ciocane cu gaz etc.
a)Ciocanele cu abur sau aer comprimat se construiesc in doua
variante:
-cu simplu efect, la care aburul serveste numai la ridicarea
berbecului, lovirea semifabricatului datorindu-se greutatii proprii
a berbecului;
-cu dublu efect, la care aburul actioneaza atit la ridicarea
berbecului, cit si la lovirea piesei de catre acesta (fig.12.25).
Actionarea ciocanului se face cu ajutorul cilindrului 1 si al
pistonului 2, pe acre se fixeaza berbecul 3. Datorita puterii si
vitezei lor de lucru, ciocanele cu dublu efect sunt superioare
celor cu simplu efect.
Dezavantajele ciovanelor cu abur sau aer comprimat constau in
numarul mare de etansari si surse de abur (cazane de abur ) sau aer
comprimat (compresoare).
b)Ciocanele pneumatice se construiesc numai pentru piese de
marimi mici si mijlocii, datorita presiunii relative reduse a
aerului, comprimat de catre compresorul propriu. De aceea, ele
intra in datorarea sectiilor mici de forja. Ciocanul pneumatic
(fig.12.26) se compune din doi cilindri, unul de lucru 1, si
celalalt de compresie2, in care lucreaza doua pistoane, 3,
respective 4.
2.Presele, ca si ciocanele, sunt utilizate de baza in sectiile
de forja. Dupa modul de constructie si principiul de functionare,
presele pot fi: hidraulice, cu frictiune si cu excentric.
a) Presa hidraulica (fig.12.27) este utilizata la forjarea
pieselor grele. Cilindrul principal 1, b) in care se deplaseaza
plunjerul 2, este fixat de traversa fixa superioara 3. Traversa
fixa c) inferioara 5 solidarizeaza coloanele 4, fixate in batiul 6.
Plunjerul 2 pune in miscare d) traversa mobile 9, in cursa de
lucru. Traveras mobile este ridicata cu plunjerul 8, din cilindrul
7. e) Conductele servesc pentru admisia lichidului. Cele mai mari
prese hidraulice sunt utilizate pentru f) forjarea lingourilor.
b)Presa cu frictiune (fig.12.28) este alcatuita din discurile 1,
actionate de roata 3, prin cureaua 4. Discul 2 este montat pe
surubul 6, care se infileteaza in piulita 7, asamblata in batiul 9.
Discurile 1 se deplaseaza dupa sensul I si transmit miscarea pe
rind, prin frecare, discului 2. Contactul se realizeaza cu roata
din stinga sau cu cea din dreapta. Berbecul 8 este solidar cu
surubul 6.
Dupa modul de constructie si modul de functionare presele cu
frictiune reprezinta utilajul intermediar intre ciocane si presele
cu excentric.
c)Presa cu excentric (fig.12.29) este alcatuita din motor
electric 1, volant 2, arbore cu excentric 3, biela 4, berbec 5,
matrita superioara 6, matrita inferioara 7, masa presei 8, system
de frinare 9, transmisie cu curea 10. Motorul electric ransmite
miscarea de rotatie pina la arborele cu excentric, printr-o
transmisie cu roti de curea, roata de transmisie, volant. Miscarea
de rotatie se transforma in miscare de translatie pentru berbec, de
care este fixatamatrita superioara. Matrita inferioara se monteaza
pe masa presei.
NTSM PSI la forjare
In sectiile de forja trebuie respectate o serie de reguli de
protective a muncii, dintre care amintim:
-operatiile de forjare necesita personal calificat;
-ciocanele de forjare se monteaza corespunzator pe fundatie;
-utilajele trebuie intretinute si verificate periodic;
-nu se baga mana sub berbec atunci cind presa functioneaza;
-nu se fac reparatii cind functioneaza utilajul;
-instalatiile de ridicat si transportat trebuie sa fie prevazute
cu dispositive de semnalizare acustica;
-dispozitivele pentru prinderea pieselor sa fie prevazute cu
sigurante pentru evitarea deschiderii;
-piesele grele se transporta cu vagoane de cale ferata;
-piesele mici se transporta in cutii metalice;
-se interzice deplasarea sau stationarea sub sarcini
ridicate.
BIBLIOGRAFIE:
1. Adriana popescu si Elena dragan. Tehnologia elaborarii si
prelucrarii semifabricatelor.Editura didactica si pedagogica ,
Bucuresti- 2003.
2. G. S. Georgescu. Indrumator pentru ateliere mecanice. Editura
tehnica .Bucuresti - 1978.
3.Vasile Bejan. Tehnologiafabricarii si a repararii utilajelor
tehnologice, in constructia de masini.Editura
tehnica,Bucuresti-1991.
4. Fratila Gheorghe. Calculul si constructia
autovehiculelor.
Marincas Dumitru . Tehnologia de fabricare si reconditionare a
rotilor dintate.
6. Constantin Ciocardia. Tehnologia constructiei utilajului
agricol. Fabricarea rotilor dintate. Editura didactica si
pedagogica , Bucuresti 1979.
7. Dumitru Tomescu. Intretinerea si repararea tractoarelor.
Editura ceres, Bucuresti 1981.
8. Mihai Gafitanu. Organe de masini. Volumul II. Editura
tehnica, Bucuresti 1983.