MANIPULAREA PRIN
INFORMAIEConducatorstiintific:TIMIsOARA2007PLANUL
LUCRRIIARGUMENTINTRODUCERECAPITOLUL I - INFORMAIA1.1 Ce este
informatia?1.2 Opozitii informationale1.3 Cultura
informatieiCAPITOLUL II - MANIPULAREA INFORMAIONAL2.1 Modalitati si
tipuri de manipulare2.2 Presa, cinele de paza al Puterii2.3Presa
ideala: fara manipulareCAPITOLUL III - UTILIZATORII DE INFORMAIE3.1
Influenta mijloacelor de comunicare n masa3.2 Lumea
informationala3.3 Educatia ulilizatorilor mpotriva
manipulariiCAPITOLULIV - Studiu de caz MANIPULAREA PRIN
TELEVIZIUNECONCLUZIIARGUMENTManipularea opiniei publice prin
informatie este unealta "normala" (adica uzuala). Raspndirea
globala a informatiilor totodata permite manipulare la scara larga
(CNN, 1991; ziarele lui Murdoch 2003), dar ofera si instrumentele
pentru a anula efectele respective. Cel mai influent instrument
manipulativ este televiziunea, care nu permite dect n masura foarte
limitata selectia informatiei - adica vezi ce se emite (posturi TV
cu pondere mare), ce aleg altii pentru tine. Pe de alta parte, n
mediile mai deschise, oamenii tind sa-si aleaga informatia care "le
convine", deci cauta confirmari.Cine comunica mai repede si mai
bine e mai puternic! Acesta pare sa fie dictonul puternicilor
lumii, n mileniul trei. stiati ca politicienii si jurnalistii
conduc societatile moderne informatizate? Ca mass-media a devenit
cel mai mare aliat al puterii politice, impunnd norme si valori
pentru miliarde de oameni? Ca, n stiintele comunicarii, comunicarea
politica prin mass-media reprezinta cel mai influent sistem de
penetrare a mintii si a sufletului oamenilor simpli, atasati de
bunavoie la diabolica telecomanda?Literatura despre fenomenul
mass-media, atta ct a aparut n Romnia, nca nu a inclus materiale,
contributii si documentatie referitoare la critica actiunii
mediatice, la analiza acesteia n contactul si sub influenta
politicii. "Greata de televizor" (la videomalaise, n fr.) resimtita
de tot mai multi indivizi are o cauza directa n relatiile dintre
mass-media si politicieni. Cine pe cine manipuleaza? Cine pe cine
domina? Cu ce se alege consumatorul de stiri, dupa ce si injecteaza
- la ore de maxima audienta - informatie politica prin
media?Informatia este valuta forte a societatii moderne. Cei care
conduc din umbra i cunosc valoarea. De aceea o manipuleaza cu
abilitate pentru a-si face jocurile. Va prezentam cteva dintre
regulile de joc si strategiile manevrelor informationale."Prima
directiva" prevede sa nu se actioneze niciodata direct. Se
actioneaza nsa prin recomandari, sugestii, insinuari, ntr-un cuvnt
te fac sa crezi ce vor ei sa crezi. Iar n final, daca pici n
aceasta plasa si iei decizia catre care te-au ndrumat, vor spune: e
decizia ta libera, noi nu ti-am impus nimic. Daca observati cu
atentie evenimentele care se petrec veti gasi peste tot exemple n
acest sens. De pilda se vorbeste frecvent de Recomandarea Uniunii
Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc.n
fiecare moment fiecare este liber sa aleaga! Ei doar au grija sa
creeze toate conditiile pentru ca oamenii sa nu aleaga n cunostinta
de cauza. De ce nu se actioneaza direct? Foarte simplu. n primul
rnd pentru ca forta "lor" sta n faptul ca actioneaza din umbra:
Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este
una de felul acesta.Aceasta strategie a actiunilor indirecte poate
sa dea impresia celor care actioneaza n acest fel ca se respecta
liberul arbitru al celorlalti si prin urmare nu vor trebui sa
suporte consecintele actiunilor lor. Manipularea, caci despre
manipulare vorbim n ultima instanta, este o actiune profund
negativa. Faptul de a actiona indirect nu numai ca nu i scuteste n
totalitate de aceste consecinte, dar atrage si alte fiinte n
aceasta cursa, facndu-le partase prin ignoranta, complicitate
pasiva sau indiferenta.Pentru a iesi din jocul prin care se
manipuleaza oamenii, am vazut ct este de important ca oamenii sa
fie constienti ca pot alege n orice situatie. Ori pentru a alege n
cunostinta de cauza este necesar sa fii informat. De aceea
controlul informatiilor a fost una din preocuparile de baza ale
guvernantilor din umbra. S-a pus la punct o retea foarte vasta de
mijloace de comunicare n masa.Mass-media este un cuvnt att de des
utilizat nct si-a pierdut adevaratul sens. n orice act de
comunicare exista emitator, receptor si relatie defeed-back. n
cazul nostru receptorul este clar definit - masa, nici macar nu se
vorbeste de un ansamblu de fiinte umane, avnd o constiinta siliber
arbitru. Ramne sa ne punem ntrebarea:cine este emitatorul? si cu ce
intentie emite un anumit mesaj?Conteaza cine spune primul!Gustave
Le Bon scria n cartea Psihologia multimilor: "Am spus ca una din
caracteristicile generale ale multimilor este excesiva lor
sugestibilitate si am aratat ct de contagioasa este osugestien
rndul oricarei aglomerari umane, care explica orientarea rapida a
sentimentelor ntr-o directie determinata. Orict de neutra am
presupune-o, multimea se afla ntr-o stare de expectativa atenta,
favorabila sugestiei. Primasugestieformulata se impune imediat prin
contagiune tuturor creierelor si stabileste de ndata orientarea
care se transforma n act. Totul va depinde de natura stimulului si
nu ca n cazul individului izolat de relatiile ce exista ntre actul
sugerat si cumpanirea rationala care se poate opune realizarii
sale".De aceea guvernantii din umbra au construit un sistem
foartebinepus la punct prin care sa si asigure monopolul si
ntietatea asupra informarii oamenilor. n prezent stirile lumii sunt
monopolizate de cteva mari agentii de presa care au n spate mari
finantatori masoni. Ziarele, televiziunea si radiourile din ntreaga
lume preiau stirile transmise de ele si fac acest lucru cu toata
ncrederea considernd ca aceste institutii cu
recunoastereinternationala sunt cele mai credibile surse.Uneori
chiar mai credibile dect faptele n sine. Daca cineva vrea sa
transmita o informatiecredibila, oficiala, recunoscuta, trebuie sa
treaca prin aceste agentii de presa. Daca nu reusesc sa dea tonul,
intervin pe parcurs, crend un fagas n sensul dorit de ei. Cnd
informatiile apar din surse asa zis neoficiale, adica nerecunoscute
de ei pentru ca nu se afla sub controlul lor, se aplica planul B:
informatiile sunt lasate sa se propage aparent liber, dar sunt
distorsionate si atent monitorizate.Sunt amplificate anumite
aspecte ntr-o directie dorita si minimalizate sau trecute voit cu
vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse n functiune si mecanismele
defeed-backprin sondaje de opinie sau crearea de spatii n care
oamenii si pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu
va faceti iluzia ca ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se
exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a vedea n ce
stadiu se afla procesul si daca lucrurile s-au orientat pe fagasul
dorit.E ca si cum, neputnd mpiedica apa unui ru sa inunde o zona,
tot ce poti face atunci este sa urmaresti care este tendinta
naturala de scurgere a apei si sa sapi fagasuri prin care ea sa se
scurga astfel nct sa nu fii pus n pericol.Sunt numeroase exemple n
acest sens, poate cel mai evident este cel al crestinismului care
se manifesta acum n lume n cea mai mare parte sub forma
institutionalizata a Bisericii. De cele mai multe ori institutia
bisericeasca este pusa naintea preceptelor spirituale si istoria
demonstreaza ca rolul acestei institutii a fost sa monopolizeze,
apoi sa filtreze si sa distorsioneze nvataturile pe care Isus le-a
daruit omenirii, si nu n ultimul rnd sa vegheze ca orice aparitie
de informatii ce nu corespund cadrelor stabilite sa fie blocata sau
discreditata.Acelasi rol l joaca n prezent si filmele, tot mai
numeroase n ultima vreme care sunt presarate cu idei masonice:
Matrix, Al cincelea element, Stapnul inelelor, Harry Potter, Truman
Show, nscenarea, Teoria Conspiratiei, SimOne, pentru a nu da dect
exemple mai recente.Tot mai multi oameni ncep sa se trezeasca si sa
si puna ntrebari. Oamenii cer raspunsuri si din punctul de vedere
al guvernului din umbra este mult maibinesa le satisfaci aceasta
curiozitate ct mai rapid, dar ntr-un mod care sa nu le permita sa
descopere adevarul. Astfel ei se asigura ca cei curiosi nu vor
cauta mai departe, multumiti n orgoliul lor ca au avut acces la
informatii prezentate ca fiind secrete, multumindu-se cu jumatati
de adevaruri sau chiar cu minciuni. Privite nsa din afara si la
nivel de ansamblu lucrurile se leaga ntre ele si scot la iveala
adevarul, un adevar care este att de prezent peste tot n jurul
nostru nct nici nu l mai vedem.Am subliniat pna acum n acest text
cuvintelerecunoastere,oficial, credibilntruct n zilele noastre
oamenii ajung sa creada automat ca un lucru este real sau adevarat
doar pentru ca provine dintr-o sursa oficiala. Crearea de asa-zisi
experti, gata plini de orgoliu sa faca jocurile acestui guvern din
umbra care i influenteaza, uneori fara ca ei sa si dea seama, a
fost necesara pentru a completa ceea ce s-a vrut sa fie un mecanism
perfect de control al informatiilor. Caci atunci cnd si aceasta
creare de fagase esueaza, se apeleaza la discreditarea sursei sau a
informatiilor respective.Traim ntr-o lume artificiala n care
credibilitatea este foarte importanta. O persoana agreata si
tolerata de ei trebuie sa fie o persoana ireprosabila din punct de
vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin constienti ca
aceste reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt exclusi
rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se
gasesc motive, fie social sau economic.
INTRODUCEREPrin manipulare ntelegem actiunea de a influenta prin
mijloace specifice opinia publica, astfel nct persoanele manipulate
sa aiba impresia ca actioneaza conform ideilor si intereselor
proprii. n realitate nsa ele preiau o parere (argumentare, idee,
evaluare) care nu le apartine, ci le-a fost indusa prin diferite
mijloace. Principalele tehnici de prin care se realizeaza
manipularea sunt zvonul, intoxicarea, dezinformarea si
propaganda.Zvonul este definit ca o afirmatie prezentata drept
adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice
corectitudinea. Zvonuile sunt puse n circulatie pentru ca auo dubla
functie: de a explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale.
De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii
care i se poarta. Circulatia zvonurilor este dependenta ce
contextele sociale (credibilitatea institutiilor sociale, sistemul
de organizare si circulatie a informatiei formale, tipurile
raporturilor de putere), de trasaturile de personalitateale
indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor si
grupurilor.Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale,
apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale
celui care le transmite.Indivizii care propaga zvonurile se
confrunta cu dificultatea de a sesiza si de a retine n
obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa
le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze si sa le ajusteze
modelului lor de ntelegere si intereselor lor proprii. Circulatia
lor apare ca un sistem de canalizare a fricii si incertitudinii n
fata unor situatii ambigue.De asemenea, circulatia lor este
corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea
informatiei oficiale sau formale. Cu ct aceasta din urma este mai
saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu att se intensifica
propagarea zvonurilor. Din acest motiv, n societatile totalitare
care monopolizeaza informatia formala, zvonurile au o mare
raspndire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propaganda ale
statului totalitar pentru a promova anumite atitudini si
comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea mijloacelor
formale.Circulatia lor se restrnge atunci cnd exista posibilitatea
verificarii rapide a adevarului unei informatii. Temele zvonurilor
sunt: otrava ascunsa, complotul mpotriva puterii, crizele
artificiale, teama de straini, rapirea copiilor, bolile
conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea
financiara sau escrocheriile lor.Lansarea zvonurilor nu se face la
ntmplare, ci tinndu-se seama de asteptarile grupurilor umane fata
de situatia problematica pe care o traverseaza. Plecnd de la aceste
date ale situatiei, se lanseaza un mesaj ct mai apropiat de ceea ce
ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent ct de departe
de adevar este continutul enuntului respectiv. n acest context,
posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.Ca
principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care
stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea
proportiilor, a semnificatiilor, a detaliilor, ntretinerea celor
transmise, redefinirea prejudecatilor si a mentalitatilor proprii
segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond
emotional n scopul ecranarii pna la disparitie a spiritului
critic.Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de
ntindere n spatiul social ndeosebi n situatii de criza, pe care le
si amplifica. O sursa de profesionisti poate chiar provoca o criza
sociala plecnd de la zvonuri bine directionate si lansate la
momente de maxim impact asupra opiniei publice. n acest sens,
Merton releva faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare
de evenimente'', atunci cnd sunt folosite ca instrumente ale
propagandei.Intoxicarea este definita de dictionarul Robert mai
ales cu sensul de ''otravire'', dar tine si de domeniul
neologismelor: ''actiune insidioasa asupra spiritelor, tinznd sa
acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''. Ca
neologism semantic,''intoxicare'' este de origine militara. El este
un sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic,
al mistificarii, diversiunii, tradarii, minciunii si al altor
trucuri. El se aplica tuturor acestora, numai ca este rezervat doar
unor planuri militare superioare:- al tacticii generale, adica al
folosirii combinate a armelor de catre militarii de pe teren, n
lupta- al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului- al
politicii interne si n special externe.Putem spune ca intoxicarea
vizeaza adversa 17217s1814r rul. Ea consta n ai furniza acestuia
informatii eronate, care l vor face sa ia decizii avantajoase
pentru el si favorabile pentru tine.Intoxicarea nu este rezervata
nsa doar domeniului militar: un partid politic, o banca, un
fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor. Spre
deosebire de dezinformare nsa, scopul ei este acela de a determina
sa greseasca una sau mai multe persoane, si nu o
colectivitate.Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra
elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica
deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la
receptori (numiti tinte n teoria dezinformarii) anumite atitudini,
reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma
nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o
institutie, o organizatie etc.Ca realitate nemijlocita,
dezinformarea are doua dimensiuni: una neintentionala, si alta
intentionala, viznd un anumit segment de opinie.Sub aspect
intentional, dezinformarea poate fi analizata n functie de formele
simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj. Dupa
cum se stie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural,
limbajul non-verbal (gesturi, mimica), simboluri concrete (culori,
panouri, lumini) si simboluri abstracte specifice limbajului
artificial (elaborat stiintific), precum: formule matematice,
expresii logice etc.O alta modalitate intentionala prin care se
actioneaza n sensul dezinformarii o constituiecodificarea
polisemantica a mesajului.Multitudinea de semnificatii imanente
enuntului genernd o diversitate corespunzatoare de opinii se
rasfrnge ntr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune
totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea
relatiilor interpersonale.Dezinformare este eficienta atunci cnd
prezinta drept valori sociale fundamentale fie valori care i sunt
favorabile sursei, fie valori marginale n raport cu interesele
publicului caruia i se adreseaza. n acest mod, comunitatea este
deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale
fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al
respectivei comunitati scade. Teoria dezinformarii include n
aceasta categorie orice modificare deliberata a mesajelor n scopul
cultivarii unui anume tip de reactii, atitudini si actiuni ale
receptorilor, denumiti n mod generic, tinte. Acest tip de actiuni
sunt produse, n mod obisnuit, de organizatii specializate, militare
sau paramilitare.Elemente ale actiunii de dezinformare
sunt:a.comanditarii- cei care concep si proiecteaza continutul
actiunii, tintele reale si cele potentiale ale activitatii. Ei pot
fi: factori de decizie (guverne, state majore militare sau
socio-profesionale) si grupuri de presiune. n timp ce prima
categorie se foloseste de servicii specializate, grupurile de
presiune se servesc si de echipe ad-hoc de amatori care au mare
eficienta n crearea si mentinerea confuziilor.b.specialistiisunt
cei care planifica secventele tactice aleactiunii si care
coordoneaza toate modalitatile de tinere sub control a efectelor
concrete ale mesajelor emise. Ei simuleaza toate categoriile de
efecte pentru a reusi sa aiba sub control att efectele proprii, ct
si exigentele reproiectarii unor elemente de detaliu sub impactul
actiunilor de contracarare ntreprinse de tinta.c.controlul- este
piesa de legatura ntre comanditari, care comanda / conduc actiunea
si agentii de influenta. Pentru a stapni acea zona a spatiului
social care le intra n raza de responsabilitate, controlorii
recruteaza si ntretin o vasta retea de corespondenti, de obicei nu
direct, ci prin intermediul unor terte persoane care joaca rolul de
cercetasi. Acestia, alesi din rndul unor indivizi cu totul
insignifianti, au rolul de a testa gradul de deschidere spre
colaborare a unei personalitati cu acces la date de importanta
considerabila pentru comanditari si planificatori.d. agentii de
influenta- se recruteaza din rndul acelora care se bucura de
prestigiu n grupul lor profesional si care urmeaza a fi dezinformat
prin mesaje primite de la planificatorivia controlori. Practica de
profil a demonstrat ca agentii de influenta pot fi:- liderii de
opinie din mediile intelectuale, care, din dorinta lor de a se
lansa n actiune practica, accepta sa lanseze n spatiul social
mesaje care par socante pentru publicul autohton;- un personaj
apropiat factorilor de decizie - n general acesta este compromis
printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei
colaborari mai longevive;- sefii de asociatii; contextul vietii
asociative, specifice sistemelor pluraliste constituie un mediu
favorabil pentru recrutarea si cultivarea agentilor de influenta.
Plasnd pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un
cadru normativ cu validitate internationala, dezinformatorul poate
atrage multi naivi n structurile asociatiei, care, profesional,
sunt personalitati de referinta n domeniul lor de
activitate.e.intermediariise recruteaza dintre personalitatile
influente n comunitatea respectiva pentru a juca rol de lideri de
opinie si agenti de influenta ai intereselor care stau n spatele
mesajelor ce se emit cu un aer neutru si declarativ de pe pozitii
''independente'';f.releele- indivizi sau institutii care se
dovedesc utili n amplificarea si programarea mesajelor care
constituie continutul dezinformarii.Ceea ce deosebeste
dezinformarea de alte tipuri de comunicare este caracterul
deliberat al actiunii si lansarea n circuitul informational a unor
informatii partial adevarate n conjugarea lor cu afirmatii false,
fara indicarea vreunei surse care ar putea fi verificabila pentru
autenticitatea celor emise. Cercetarile de terenau demonstrat ca
rezultatele cele mai eficiente se nregistreaza n domeniul
mass-mediei, unde dezinformarea poate atinge frontal toate
segmentele de opinie ale spatiului social.Diversitatea enunturilor,
prin corelarea cu un spatiu (audio, video, grafic) limitat de
inserarea ntr-o situatie informationala, determina, n mod
inevitabil, o selectie a mesajelor. Practica mass-media a relevat
ca o sursa de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante
asupra calitatii informarii si care poate degenera n dezinformare,
o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a
informatiilor.Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei,
dar aceasta nu se poarte baza niciodata doar pe dezinformare. Din
perspectiva consecintelor sale sociale, dezinformarea se aseamana
cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din urma, spre
deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat si nu
presupune n mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci
doar dificil de verificat.Zvonul poate fi produs nsa de o actiune
de dezinformare. intele pot fi att grupuri sau segmente ale
societatii, ct si indivizi, ntotdeauna lideri, de orice fel, care
pot influenta decizional si actional grupurile n care se afla.
Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile
tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual,
aspiratii, etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea de a
verifica informatiile vehiculate.Propaganda este considerata o
activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspndire a
unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari
sociale si ideologii, n scopul influentarii, schimbarii, formarii
unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. n
sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic
al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare;
n prezent nsa, se dezvolta numeroase forme de propaganda
(economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate
dupa continut si prin raportare la profilul grupului social care o
initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.Ca sistem,
propaganda dispune de:1. o structura institutionala specializata
(aparat de conducere ierarhica, centre de organizare, centre de
studiu, proiectare si difuzare de mesaje)2. ideologie si valori
aflate n corespondenta cu interesele si obiectivele gruparii
sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta
pentru programarea si realizarea propagandei3. mijloace si metode
de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge
urmatoarele grupuri mari de metode:-afectiva - consta n organizarea
mesajelor astfel nct acestea sa provoace trairi si adeziuni
colective, mai ales de tip emotional. Mai nti se indica
consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o
agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a pozitiei
individuale, mpiedicarea realizarii unor obiective personale
importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de
aceasta si apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea
numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica
sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care
au o profunda rezonanta afectiva.- a faptelorcare este concentrata
pe transmiterea de fapte ct mai concrete, saturate de amanunte
relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie
modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele
personalizate si care dispun de potentialitatea descoperirii unei
surprize de catre receptor.- persuasiva - presupune aplicarea
regulilor retorice de organizare a discursului, mai ales prin
utilizarea unor cuvinte saturate emotional.O alta distinctie
importanta se face ntre propaganda tactica (proiectata pe termen
scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) si propaganda
strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii
valorilor, atitudinilor de baza si conceptiilor proprii indivizilor
si societatii.
CAPITOLULI.INFORMAIA1.1 Ce este informatia?Cuvntulinformatie-
preluat din latina (informatio) prin intermediul limbii franceze
(information) - estepolisemantic, putnd capata mai multe
semnificatii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce
sunt determinate de domeniile sicontextelefoarte variate n care
este folosit. n afara ntelesurilor din limbajul comun, el are si
alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa catermen(stiintific
sau tehnic) fie ca siconceptn cadrul unor ramuri ale filosofiei sau
al unor stiinte si tehnologii al caror obiect de studiu
este.Termenulinformatieeste legat si de unproces
informational(succesiunea actiunilor prin care se informeaza) dar
si de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informatii
obtinute) precum si de unelefenomenespecifice (fenomenul
informational, explozia informationala, etc.).De
asemeneainformatiaa nceput sa fie considerata cafactor ontologic
primordial, ce sta, mpreuna cu materia si energia la originea
universului.Pentru casensulcuvntuluiinformatiesa poata fi nteles
corect, trebuie cunoscute si avute n vedere alte cteva concepte
(semnificatie,cunoastere,adevar,reprezentare,stimul
mintal,eruditie,cultura,comunicare,redundanta,feedback,entropie,entropie
negativa, s.a.) precum siregulile(sau seturile de reguli) asociate
acestora.1Nici una din definitiile sau conceptele existente pentru
informatienu sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii,
ambiguitati, si uneori chiar pierderi economice."Informatie" este
unul din cuvintele cel mai des folosite, de foarte multe ori
abuziv. Diferite discipline stiintifice acorda diferite ntelesuri
acestui termen, sau i asociazaomonimeincoerente. Cu toate ca de
cteva decenii omenirea a pasit nera informationala, iar societatea
a trecut de lasocietatea informationalalasocietatea cunoasterii,
cuvntulinformatieeste folosit adesea fara a se da atentia cuvenita
diferitelor sensuri pe care le poate capata. Desi nu suntsinonime,
cuvintelecunostinte, informatii sidatesunt adesea utilizate unul n
locul altuia, producnd confuzii.2n ultimul timp, tot mai multi
cercetatori si oameni de stiinta si pun ntrebarea daca este posibil
de construit o teorie a informatiei unica, general valabila. Pe de
alta parte, datorita presiunii exercitate n principal de impasul n
care au ajuns cercetarile n unele domenii
(biologie,psihologie,robotica,inteligenta artificialaetc.), se
remarca tot mai multe ncercari de a mbina si de a suprapune
diversele semnificatii si interpretari ntr-un singur concept
universal acceptat.Se poate spune ca elaborarea a unui concept unic
al informatiei se afla cam n acelasi stadiu n care se gasea
elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. XIX. Desi
acest concept era cunoscut de cteva secole, oamenii de stiinta au
nceput sa nteleaga cum poate fi convertita o forma de energie n
alta si sa scrie ecuatia acestor conversii numai prin anii
'40.Aparenta contradictie ntre diferitele concepte ale informatiei
existente astazi este cauzata de faptul ca majoritatea acestora
sunt elaborate pentru un anumit domeniu, si, ntotdeauna, pentru a
fi definita, informatia trebuie raportata la un sistem oarecare,
propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADN-ul, limba vorbita,
computerele, etc.n limbajul popular, cotidian, ntr-un sens larg,
unanim acceptat de majoritatea vorbitorilor din orice limba, prin
informatie se ntelege:faptele si opiniile percepute sau obtinute n
cursul vietii de zi cu zi direct de la o alta fiinta vie, din
mass-media, din baze de date electronice si din toate tipurile de
fenomene observabile din mediul nconjurator.lamurire asupra unei
persoane, lucru sau domeniu; totalitatea materialului de informare
si de documentare; izvoare, surse;cunostinte comunicate de altii
sau obtinute prin investigatii proprii ori cercetari personale;
cunostinte acumulate din lectura, rapoarte despre evenimente
recente sau necunoscute anterior, materiale din ziare, din
periodice sau din buletine de stiri; cunostinte dobndite prin
studiu sau instruire; cunostinte deduse din observatii directe si
experienta proprie.Aceasta este sensul original al cuvntului care
vizeaza n principal aspectul comunicativ si n acelasi timp,
calitativ.3n ultimul timp, au intrat si n limba romna sensuri mai
noi ori s-au adaugat la cele vechi precizari noi:fiecare dintre
elementele noi, necunoscute anterior, ale experientei (fizice sau
mentale) sau ale unui concept, n raport cu cunostintele prealabile,
ce sunt cuprinse n semnificatia unui simbol sau unui grup de
simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a
unui instrument, date experimentale, partitura muzicala etc.) care
produc schimbari ntr-un concept (cum ar fi un plan sau o
teorie).actiunea cuiva de a (se) informa sau de a comunica
cunostinte, noutati, lamuriri, vesti, stiri, ndrumari, precizari
etc., unei persoane (sau unui grup de persoane) si rezultatul ei
(faptul de a sti ca mesajul este receptionat si nteles de catre
destinatar);comunicare, veste, stire, mesaj care pune pe cineva la
curent cu o situatie noua sau mai veche, dar de care acesta nu avea
stiinta nainte de a fi informat.4
1.2 Opozitii informationaleDezvoltarea si implementarea
relatiilor de piata au conditionat transformarea informatiei ntr-o
marfa specifica. Cu ajutorul unei astfel de marfa, care are valoare
nalta se realizeaza operatiuni de schimb, cumparare-vnzare etc.Este
important faptul ca orice subiect economic (de stat sau
antreprenoriat) in activitatea proprie efectueaza operatiuni de
colectare, nregistrare, stocare, prelucrare si transmitere a
informatiei. Pretutindeni s-au dezvoltat sistemele informatice,
care au ca scop realizarea functiilor deservirii informationale a
utilizatorilor att individuali, ct si colectivi.Se analizeaza
modelul tridimensional al opozitiunilor informationale n cadrul
carora se disting trei nivele si care pot clasificate si n calitate
de scopuri ale infractorilor informationali:date
personale;informatii corporative, care caracterizeaza concurenta
dintre corporatii n vederea obtinerii secretelor
comerciale;informatii globale, referitoare la reactiile ramurilor
industriei, economiilor diferitelor regiuni, tari,
continente.Opozitia informationala - reprezinta actiuni, orientate
la atingerea superioritatii informationale cu ajutorul nimicirii
informatiei si sistemelor informatice ale concurentilor si
asigurarii securitatii resurselor informationale personale. Parte
componenta a opozitiei informationale este terorismul
informational, care poate fi definit ca un complex de abuzuri
intentionate cu sistemele informationale, cu retelele si
componentele lor n scopul realizarii actiunilor teroriste5.Astfel,
opozitia informationala si terorismul sunt legate direct cu
structurile criminale, escrocii etc. De mentionat faptul ca
accesibilitatea tehnologiilor informationale contemporane, importul
fara control, lipsa controlului necesar din partea statului
(standardizare si certificarea componentelor hardware si software)
sporesc mult tehnologic potentialul distructiv al
abuzurilor.Practica activitatii sistemelor informationale dovedeste
ca ele pot fi n calitate de obiecte, subiecte, mijloace de
pregatire si realizare ale infractiunilor de calculatoare.Prin
infractiune informationala se subntelege un complex de activitati
ilegale, orientate la accesul nesanctionat, primirea si
transmiterea informatiei, savrsite cu utilizarea mijloacelor de
calcul, telecomunicatii si software. Astfel, la aceste infractiuni
vor fi afiliate orice actiuni ilegale, legate de prelucrarea,
stocarea si transmiterea informatiei. Se analizeaza tipurile de
baza ale infractiunilor, n cadrul carora sunt evidentiate
urmatoarele:infractiuni economice, legate de manipularea sistemelor
informationale si a resurselor lor n scopul obtinerii unui profit
economic: spionajul industrial, realizat cu ajutorul tehnicii de
calcul si speciale; furtul si copierea de programe (pirateria);
furtul de servicii; accesul nepermis la resursele
informationale.ncalcarea drepturilor personale ale cetatenilor si a
secretelor comerciale ale organizatiilor nestatale: formare si
utilizarea seturilor de date incorecte; divulgarea si utilizarea
nelegitima a datelor; ncalcarea obligatiilor formale, ce corespund
normelor care definesc secretele profesionale, personale,
comerciale.ncalcarea intereselor personale ale utilizatorilor
sistemelor informatice.n tarile tehnologic dezvoltate exista
"ilegalitatea computerizata", n cadrul careia se evidentiaza trei
grupe de specialisti:hackerii, care detin cunostinte vaste n
domeniul tehnologiilor informationale si care le utilizeaza n
scopul primirii accesului nesanctionat si realizarii actiunilor
ilicite asupra resurselor informationale (de stat sau
comerciale).Piratii, care se specializeaza n distrugerea protectiei
de copiere a asigurarii programate licentiate.6n calitate de
scopuri ale acestor grupari pot fi evidentiate urmatoarele:De nivel
micro. Se realizeaza de indivizi sau grupuri mici si se
caracterizeaza prin obtinerea unor rapide profituri materiale
directe sau indirecte. Atingerea scopului final se caracterizeaza
prin scheme relativ simple, cu necesitarea unor resurse tehnice si
financiare nensemnate.De nivel macro. Pentru atingerea unor astfel
de scopuri, se utilizeaza un spectru larg de actiuni, bazate pe
utilizarea tehnicii moderne de calcul, telecomunicatii si
asigurarii programate speciale. Aceasta necesita disponibilitatea
de resurse financiare suficiente, accesul la cele mai noi
tehnologii informationale, si pot fi realizate numai de organisme
puternice din punct de vedere financiar si tehnologic. Scopurile
principale macro-nivelului pot fi urmatoarele: obtinerea unor
beneficii strategice n mediul de concurenta; influenta asupra
proceselor de luare a deciziilor, legate de planurile de dezvoltare
strategica; colectarea informatiei, ce constituie secret comercial
etc.n ultimele decenii ale sec. XX, cresterea gradului de
informatizare a proceselor industriale precum si a cresterii
gradului de folosire a informatiilor n rezolvarea problemelor umane
a facut ca informatia sa fie considerata ca o resursa economica,
ntructva egala cu alte resurse cum ar fi munca, materia prima si
capitalul.7Aceasta perspectiva scoate n evidenta faptul ca posesia,
manipularea si folosirea informatiei poate mbunatati raportul
cost-eficienta n multe procese fizice sau cognitive. Ca resursa
individuala si sociala, informatia are cteva caracteristici ce o
deosebesc de notiunea traditionala de resursa economica. Spre
deosebire de alte resurse economice, informatia este practic
nelimitata, avnd limite aparente impuse doar de timp si de
capacitatea cognitiva umana.Aceasta caracteristica provine din
faptul ca informatia, ca resursa economica, difuzeaza natural (se
poate propaga singura), rata de reproducere a informatiei este mai
mare dect rata de consum si informatia nu sufera schimbari n cadrul
tranzactiilor (poate fi numai partajata, folosita n comun).n
acelasi timp, informatia este compresibila, att sintactic ct si
semantic. Calitatea ei de a se substitui altor resurse economice,
transportabilitatea cu o viteza foarte mare, si abilitatea ei de a
da un avantaj celui ce o detine, stau la baza remodelarii unor
industrii sociale (cum ar fi cercetarea, educatia, activitatea
editoriala, comertul) si chiar a politicii.Preocuparea sociala
privind administrarea resurselor informationale s-a extins n
domeniul traditional al bibliotecilor si al arhivelor si, a cuprins
si informatia organizatorica, institutionala si guvernamentala n
ceea ce a capatat numele de : managementul resurselor
informationale.A doua perceptie a informatiei (ce dateaza din
aceeasi perioada), este aceea de: serviciu de prima necesitate,
care a determinat dezvoltarea n ntreaga lume a unui nou segment a
economiilor nationale: sectorul de servicii informatice.
Beneficiind de avantajele proprietatilor informatiei si construind
o perceptie a utilitatii si valorii sale individuale si sociale,
acest sector furnizeaza o larga gama de produse si servicii
informatice.
1.3 Cultura informatiein ultimii ani, atentia specialistilor s-a
ndreptat tot mai mult spre ceea ce este cunoscut sub denumirea de
cultura informatiei, cultura digital, cultura retelelor. Dar pentru
a vorbi despre acestea este necesar s vedem mai nti ce nseamn
cultura traditional n domeniul informrii, ce presupune utilizarea
efectiv a resurselor traditionale de bibliotec. Asadar, ce abilitti
sunt necesare pentru accesul la colectiile tiprite?n primul rnd,
abilitti de citire, cunoastere a instrumentelor de acces si
abilitatea de a evalua critic att instrumentele de acces, ct si
materialele regsite cu ajutorul acestor instrumente. Dou elemente
sunt importante aici: instruirea utilizatorilor n legtur cu
interpretarea diferitelor elemente de informatie din catalogul pe
fise si instruirea n privinta obtinerii informatiei din periodice,
prin diferite instrumente de acces precum indexurile pe subiecte,
revistele de recenzii si indexurile de citri.M. C. Wilson arat c
volumul mare de informatie disponibil pentru utilizatori prin
procesul de regsire a informatiei cu ajutorul calculatorului i-a
determinat pe specialisti s extind cultura traditional la mult mai
cuprinztoarea cultur a informatiei. Aceasta pune accentul pe
abilitatea utilizatorilor de a evalua critic informatia prin prisma
autenticittii, a valorii si a caracterului su adecvat pentru
procesul de rezolvare a problemelor.8Toate elementele necesare
utilizatorilor ntr-un mediu traditional de bibliotec trebuie s se
regseasc si n cultura informatiei. Cultura digital necesit ns si
competente suplimentare precum: cultur tehnic (abilitti de
utilizare a calculatorului), cultur a retelelor, dar, mai ales,
flexibilitate si adaptabilitate.Cultura informatiei a fost definit
ca "abilitatea de a localiza, evalua si utiliza n mod efectiv
informatia necesar".9Cultura informatiei, un produs al societtii
informationale, este cheia pentru educatia permanent si are o mare
important n curriculum-ul din nvtmntul superior, mbunttind mediul
predrii si nvtrii. S-a spus chiar c "este abilitatea de a
supravietui n secolul al XXI-lea".10Cultura digital a fost definit
drept cultura adecvat pentru era Internetului si aceast definitie
trimite la numeroasele si variatele informatii disponibile pe
Internet, la care utilizatorii au acces. ns pentru a extrage
informatiile cele mai pertinente si cele mai fiabile din bazele de
date, de pe site-urile web, utilizatorii trebuie s dispun de o
serie de criterii care s i ajute la filtrarea surselor de
informare.Aici trebuie s intervin specialistii domeniului care s-i
asiste pe utilizatori sau s-i instruiasc n privinta unei metode
sistematice de evaluare a fiabilittii surselor. Printre criteriile
de evaluare a continutului informational ar trebui s se numere:
mediul autorittii care emite informatiile, valoarea si stabilitatea
informatiei si dac site-ul ofer un continut nou sau o reflectare a
unor continuturi vechi.11De asemenea, pentru a putea utiliza n mod
eficient colectiile electronice, utilizatorii trebuie s aib
cunostinte n legtur cu o serie de notiuni pe care le-a introdus
Internetul: motoare de cutare, limbaje.Gilster a formulat o
definitie a culturii digitale n care arat c aceasta nseamn
"dobndirea abilittii de a ntelege si utiliza informatia n formate
multiple dintr-o gam larg de surse atunci cnd este prezentat prin
intermediul calculatorului".12Abilittile necesare pentru a localiza
surse de informare n format modern si abilittile de evaluare a
acestora se dovedesc deci elemente esentiale pentru cultura
digital.Cultura informatiei bazat pe tehnologia de retea ntr-un
mediu n retea a fost denumit cultura retelelor si definit drept
"abilitatea de a identifica, accesa si utiliza informatie
electronic din reteaua informational"13. Educatia utilizatorilor
pentru cultura retelelor a devenit pentru biblioteci un element
critic al activittii lor si const din dou aspecte: cunoastere a
informatiei din retea si abilitti pentru a localiza, selecta,
evalua si utiliza informatia din retea.Un lucru cert este c, n
mediul informational n retea, rolul bibliotecarului devine mai
complex, la sarcinile sale traditionale adugndu-se acum
administrarea, regsirea, analiza, organizarea si punerea la
dispozitia utilizatorilor a informatiei din retea, bibliotecarul
actionnd nu numai n calitate de intermediar, ci si ca partener al
cadrelor didactice n scopul educrii utilizatorilor studenti pentru
cultura retelelor.14Despre cultura post-Internet putem spune c va
necesita extinderea abilittilor de a evalua informatia, iar
adaptabilitatea va continua s fie caracteristica personal cea mai
important pentru utilizarea efectiv a instrumentelor
digitale.Dezvoltrile tehnologice, nevoile de informare n continu
schimbare ale utilizatorilor determin o restructurare a
bibliotecilor, a modului n care bibliotecarii si desfsoar
activitatea. n prezent, acestia trebuie s prelucreze si s
echilibreze colectii de informatii nu numai tiprite, ci si
electronice. Ce s-a putut remarca n ultimii ani este o regndire a
fluxului de activitti, progrese n manipularea informatiei
electronice, n accesarea si utilizarea acesteia pentru predare si
nvtare. Nevoia de a structura si organiza informatia, deci nevoia
de instrumente avansate de acces, organizare, control devine tot
mai acut.Bibliotecile pot juca diverse roluri n educatia pentru
cultura informatiei. Dintre acestea, foarte important se dovedeste
contributia pe care bibliotecile o pot avea n dezvoltarea de
instrumente de nvtare si de acces la informatie. Bibliotecile pot,
de asemenea, s ofere sprijin pentru utilizarea resurselor de
informare din retea si pentru crearea unor oportunitti privind
activittile de nvtare n cooperare. Aceste dou directii se nscriu n
rolul pe care bibliotecile l pot juca n domeniul educatiei la
distant prin intermediul retelelor.La nivelul institutiilor de
nvtmnt superior s-au nregistrat n ultimul timp tendinte spre o
modificare a strategiilor educationale. Acest proces este ns
dificil si cere timp, dar un aspect important l constituie faptul c
pentru realizarea acestuia este necesar formarea de echipe care s
includ cadre didactice, profesionisti din domeniul informrii,
specialisti n noile tehnologii ale informatiei si specialisti n
pedagogie. Se contureaz astfel pentru bibliotecari posibilitatea de
a facilita integrarea informatiei electronice n curriculum si de a
oferi expertiza pe care o detin n cadrul activittilor de predare a
abilittilor de informare.nvtarea bazat pe resurse cucereste tot mai
mult teren si si dovedeste avantajele. Dar nu trebuie uitat c
aceasta trebuie s se bazeze pe acces la toate tipurile de resurse
informationale, att traditionale, ct si moderne si, astfel, depinde
si de implicarea furnizorilor de informatie.n spatiul scandinav se
poate constata c bibliotecile au nteles faptul c trebuie s-si asume
un rol n initierea activittilor n echip cu institutiile de nvtmnt
si n introducerea programelor de calitate privind cultura
informatiei la nivelul universittilor. Scopul cursurilor este s-i
fac pe studenti s nteleag si s-si asume responsabilitatea pentru
ceea ce nvat, s-i ajute s dobndeasc abilitti sporite de a gndi
critic si independent si de a rezolva diversele probleme cu care se
confrunt si s le ofere instrumente necesare pentru educatia
permanent.15Pe continentul nord-american exist numeroase exemple de
programe destinate dezvoltrii culturii informatiei, o serie de
parteneriate ntre biblioteci si institutii de nvtmnt superior, care
arat clar c asemenea colaborri sunt posibile si benefice pentru
ambele prti implicate. Desigur, exist si dificultti n derularea
acestor programe, precum infrastructura si resursele insuficiente,
angajamentul n timp necesar pentru a dezvolta cursuri noi,
aspectele legate de copyright, dar avantajele pe care le prezint
depsesc aceste probleme. Prezentm n cele ce urmeaz trei exemple de
astfel de parteneriate:- Arcada informatiei la Universitatea din
Iowa, care const ntr-un efort de colaborare ntre biblioteci,
oficiul pentru tehnologia informatiei si facultti. Este o
facilitate proiectat pentru a sprijini utilizarea serviciilor
electronice n cercetare, predare si n nvtarea independent. Include
un angajament formal pentru cooperare si comunicare si functioneaz
de la nceputul anilor 1990.- Programul Serviciile de Informare
Vancouver de la Universitatea Vancouver, care ofer instruire
privind tehnologia modern pentru studenti, personal si facultate.
Sunt utilizate ateliere care pornesc de la nevoi si exist, de
asemenea, mini - ateliere bazate pe web.- Cursul interdisciplinar
de Aplicatii pe Calculator de la Colegiul Hunter, care se bazeaz pe
eforturile de cooperare ntre un bibliotecar si un profesor pentru a
preda studentilor aplicatiile pe calculator.16S-au avut n vedere
nevoile utilizatorilor de a accesa resurse autentice si utile, ca
si nevoia de a interpreta si aplica rezultatele si, n acest sens, a
fost realizat un studiu n cadrul unui liceu din California. O echip
format din membrii institutiei, cadre didactice si bibliotecari, au
urmrit problemele pe care elevii le ntmpinau n accesarea si
evaluarea informatiei.Apoi, a fost stabilit un grup de studiu al
crui scop a fost "s mbuntteasc competenta elevilor privind cultura
informatiei prin dezvoltarea unui repertoriu de strategii de
cercetare, prin evaluarea critic a informatiilor, prin sintetizarea
si partajarea informatiei n modalitti creative semnificative, prin
ncorporarea tehnologiei n procesul de instruire".17Evalund nivelul
abilittilor pe care elevii le aveau, au fost detectate si zonele
care necesitau atentie: evaluarea site-urilor web, determinarea
calittii si credibilittii informatiei, utilizarea surselor de
referinte specializate, compararea diferitelor surse care tratau
acelasi subiect, redactarea lucrrilor de cercetare ntr-o modalitate
sistematic, citarea surselor n mod corect, crearea bibliografiilor
adnotate, evitarea plagiatului etc.S-a constatat c si profesorii
aveau nevoie s-si mbuntteasc instruirea n aceast zon, iar printre
solutiile formulate n urma rezultatelor studiului s-au numrat:
dezvoltarea unei secvente de instruire privind cultura informatiei
pe parcursul curriculum-ului; dezvoltarea si instituirea unor
standarde de cercetare si a unor modele de citare, ca si
dezvoltarea curriculum-ului si a asistentei pentru a-i sprijini pe
elevi s devin mai instruiti n ceea ce priveste cultura
informatiei.18Orice analiz a abilittilor de informare trebuie s
plece de la dou aspecte: de ce sunt importante aceste abilitti si
cum pot fi ele definite. n ceea ce priveste primul aspect, asa cum
am mentionat mai nainte, aparitia diverselor surse de informare
electronice, a Internetului etc. ridic o serie de probleme legate
de stabilirea provenientei, acuratetei si a fiabilittii
informatiilor, ca si probleme legate de copyright. Avnd abilittile
de informare necesare putem face fat tuturor acestor probleme.O
definire a abilittilor de informare ar trebui s aib n vedere att
abilitti precum cele de a fi capabil s utilizezi o informatie, s
ntreprinzi o cercetare la orice adncime sau complexitate si s
demonstrezi aceste lucruri prin intermediul citrilor si
referintelor la materialele respective, ct si abilitti legate de
ntelegerea modului n care informatia este produs n lumea modern, de
evaluarea critic a continutului si a validittii informatiei, apoi
anumite idei practice despre cum este achizitionat, administrat,
diseminat si exploatat informatia n lumea actual, n special
cunostinte despre cum anumite grupuri profesionale utilizeaz
informatia la locul de munc (n afaceri, n lumea culturii si a
artelor).19La nivelul structurilor infodocumentare britanice s-a
putut observa n ultimii ani o extindere a activittilor n domeniul
dezvoltrii abilittilor de informare, deoarece cercetrile au artat
c, adesea, studentii prsesc universittile fr abilittile necesare
pentru a se descurca ntr-o societate bazat pe informatie. Este
limpede ca daca nu stii sa folosesti informatia esti astfel mult
mai usor de manipulat.n urma unei analize complexe a literaturii de
specialitate, SCONUL (Standing Conference of National and
University Libraries / Conferinta Permanent a Bibliotecilor
Nationale si Universitare) a identificat si propus un set de sapte
abilitti principale de informare, necesare pentru formarea unor
persoane competente n ceea ce priveste cultura
informatiei:1.abilitatea de a recunoaste nevoia de
informare.2.abilitatea de a distinge modalitti n care "lipsa" de
informare poate fi abordat:- cunoasterea tipurilor corespunztoare
de resurse, att tiprite, ct si non-tiprite;- selectia resurselor
cele mai adecvate;- abilitatea de a ntelege aspecte care afecteaz
accesibilitatea surselor.3.abilitatea de a construi strategii
pentru a localiza informatia:- pentru a dezvolta o metod sistematic
adecvat nevoii;- pentru a ntelege principiile construirii si
generrii bazelor de date.4.abilitatea de a localiza si accesa
informatia:- pentru a dezvolta tehnici de cutare corespunztoare;-
pentru a utiliza tehnologiile informatiei si comunicrii, inclusiv
retele universitare internationale;- pentru a utiliza servicii de
indexare si rezumare adecvate, indexuri si baze de date de citri;-
pentru a utiliza metode de informare curent.5.abilitatea de a
compara si evalua informatia obtinut din diferite surse:- ntelegere
a aspectelor ce tin de autoritate;- ntelegere a procesului de
recenzare n editarea stiintific;- extragere adecvat a informatiei
care corespunde nevoii de informare.6.abilitatea de a organiza,
aplica si comunica informatia altor persoane n modalitti
corespunztoare situatiei:- s se citeze referintele bibliografice n
proiecte, teze etc.;- s se construiasc un sistem bibliografic
personal;- s se comunice efectiv utiliznd mijlocul adecvat;- s se
nteleag aspecte legate de copyright si plagiat.7.abilitatea de a
sintetiza si construi pe baza informatiei existente, contribuind la
crearea de cunoastere nou.20NOTE[1]Mielu Zlate,Psihologia
mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1999, p.
652Wunenburger, Jean-Jacques,Filosofia imaginilor, Editura Polirom,
Iasi, 2004, pp. 37-403Melvin L. DeFleur, Sanda Ball Rokeach,Teorii
ale comunicarii de masa, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 544Iacob,
Dumitru, Cismaru, Diana Maria,Relatiile publice, eficienta prin
comunicare, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2003, p. 85CIWARS
Intelligence Report. Vol. 2. Issue 8, 1998, pp. 37-456Meyer, G.
R.,The social organisation of the computer underground- Decalb,
Illinois, 19897James Lull,Manipularea prin informatie, Editura
Antet XX Press, Filipesti de Trg, Prahova, 2002, p. 428Myoung Chung
Wilson,To Dissect a Frog or Design an Elephant: Teaching Digital
Information Literacy through the Library Gatewayn: 63rdIFLA General
Conference, Copenhagen, 1997, Booket 7, p. 12-159A progress report
on information literacy: an update on the American Library
Association Presidential Committee on Information Literacy: Final
Report, March 199810Hannelore B. Rader,Faculty-Librarian
Collaboration n Building the Curriculum for the Millenium-the US
ExperiencenPaper of the 64thIFLA General Conference, Amsterdam,
1998, Booket 1, p. 34-4211Gilster,Paul,Digital Literacy. New York,
John Wiley & Sons Inc., 199712Ibidem, p. 3313McClure, Charles
R.,Network Literacy: A role for Libraries?nInformation Technology
and Libraries 13, 2 (June 1994 ), p. 115-12514Chengren Hu,Network
Literacy: New Task for Librarians on Users Educationn:62ndIFLA
General Conference, Beijing, 1996, p. 84-8815Christina
Tovot,Customer or refined student? Reflections on the "Customer"
Metaphor n the Academic Environment and the new Pedagogical
Challenge to the Libraries and Librariansn67thIFLA Council and
General Conference Papers, Boston, 200116Hannelore, B. Rader, op.
cit17Farmer, Lesley,Information literacy: a whole school reform
approachn67thIFLA Council and General Conference Papers, Boston,
200118Ibidem19Bainton, Toby,Information literacy and academic
libraries: the SCONUL approachn67thIFLA Council and General
Conference Papers, Boston, 200120Ibidem
CAPITOLULII. MANIPULAREA INFORMAIONAL2.1 Modalitati si tipuri de
manipularePrin subinformare ntelegem informarea insuficienta si
incompleta. Ea poate aparea din mai multe motive, dar cel mai
important dintre acestea l constituie prezentarea unui text
incomplet. Daca excludem din start posibilitatea ca jurnalistul sa
fie pus, la modul constient, n slujba unor interese straine de
institutia de presa n care si desfasoara activitatea, atunci
singurele explicatii posibile pentru publicarea de texte incomplete
sunt fie lipsa de profesionalism a acestuia, fie alocarea unui timp
insuficient pentru elaborarea materialului informativ.Subinformarea
se poate manifesta si din cauza unor politici editoriale incorecte
provocate de conflictul de interese sau prin selectarea gresita a
subiectelor ce vor fi difuzate. Dar "fie ca discutam despre un text
incomplet izolat sau despre un ntreg sistem media, rezultatele sunt
clare si inevitabile: ocultarea informatiei ce poate fi importanta
pentru public, conduce invariabil la o scara de valori eronata, pna
la decizii eronate ale publicului"1Spre deosebire de subinformare,
suprainformarea se produce doar la nivelul institutiilor de presa.
Este ceea ce teoria americana a presei denumeste generic drept
"pack journalism". Suprainformarea este un exces de informare n
legatura cu anumite subiecte n detrimentul altora mai importante.n
acest mod, subiectele cu adevarat relevante pentru public sunt
lasate n umbra, iar locul lor pe primele pagini ale ziarelor si n
buletinele informative radiodifuzate sau televizate este luat de
informatii obscure. Prezentarea excesiva a detaliilor
nesemnificative, acapararea timpului de emisie cu stiri axate pe
senzational si implicit alterarea treptata a preferintelor
audientei, constituie un teren fertil pentru o manipulare
permanenta, pe scara larga.Subinformarea si suprainformarea sunt
doua fenomene interdependente, care coexista si se genereaza
reciproc. O suprainformare provoaca de fapt o subinformare, iar o
subinformare ntr-un subiect important lasa locul n buletinele de
stiri suprainformarii. Para-informarea si pseudo-informarea conduc
si ele, finalmente, catre subinformare. "Para-informarea se
construieste prin senzationalism, acolo unde el nu exista."2, iar
pseudo-informarea se refera mai ales la obscurantism si la
publicitatea mascata. Alaturi de aceste modalitati alterate de
informare, amestecarea informatiei cu divertismentul conduce spre
deformarea asteptarilor publicului de la programele difuzate.n
timp, se creeaza un adevarat cerc vicios din care nu mai exista
scapare, pentru ca emisiunile care se bucura de o mare audienta si
deci aduc beneficii economice, vor fi mentinute n grila de programe
chiar daca, continutul lor educativ si informational se apropie de
zero. Asa cum deja am exemplificat, n peisajul actual al presei
mondiale exista doua categorii de oameni implicati n creatia
"produselor" jurnalistice.Prima categorie este formata din
proprietarii institutiilor de presa, iar a doua din jurnalisti.
Finantatorii sunt interesati n principal de latura economica a
presei, adica de obtinerea de profit, iar jurnalistii sunt de cele
mai multe ori constrnsi sa asigure rentabilitatea institutiei n
care lucreaza, chiar daca trebuie sa se abata de la normele
deontologice universal acceptate. n aceste conditii,
responsabilitatea jurnalistului fata de public dispare, iar
componenta educativ-informativa a presei devine aproape
inexistenta.n postura de receptori ai mesajelor transmise de
mass-media se afla miliarde de oameni raspnditi n toate colturile
lumii. Indiferent de nationalitate, cultura sau religie, acestia
sunt bombardati cu o multime de informatii prin intermediul
radioului, televiziunii sau presei scrise. Desi nu toate mijloacele
de informare se afla n proprietatea unor magnati ai presei precum
Turner, Murdoch sau Berlusconi, acerba concurenta face ca si
posturile publice sa copieze uneori formula aducatoare de profit a
posturilor private.si astfel, marea majoritate a populatiei
planetei se vede expusa unui format jurnalistic din ce n ce mai
omogen, n ciuda diversitatii programelor, iar specializarea tot mai
accentuata a acestora fragmenteaza potentialul public global n
fractiuni, din ce n ce mai mici si mai izolate, care vor recepta
mereu acelasi tip de mesaj, construit n functie de preferintele lor
deja stabilite.Ascultatorul, telespectatorul, cititorul sau
utilizatorul de Internet receptioneaza zilnic o sumedenie de
informatii din diverse surse, dar, n mod paradoxal, el nu devine
mai informat. si acest lucru se ntmpla din cauza agresiunii
informationale la care este expus. Cele mai multe dintre informatii
nu au nici o importanta pentru receptor, iar numarul lor mare
conduce la suprainformare si implicit la subinformare.Agresiunea
informationala genereaza confuzie, banalizeaza evenimentele
importante si l priveaza pe om de privilegiul de a alege n deplina
cunostinta de cauza. Notiuni precum adevar, minciuna, bine sau rau
au dobndit deja sensuri relative, iar omul postmodern al secolului
XXI nu mai reuseste sa faca distinctie ntre ele. Agresiunea
informationala, prin efectele sale, nlesneste misiunea manipularii
n masa. O populatie dezorientata si al carei nivel de cultura se
reduce la cteva informatii facile preluate din mass-media devine o
tinta vulnerabila pentru abilii manipulatori.Un public agresat
informational va acorda o mai mare importanta aparentelor si, din
comoditate, va avea tendinta de a-si nsusi, n lipsa unei judecati
critice, diverse idei prefabricate cu scopul de a-l manipula. Cu
alte cuvinte, agresiunea informationala este cea care pregateste
terenul pentru manipulare, pentru ca ntotdeauna o minte slaba si
obosita va fi mai usor de manevrat n sensul dorit. Efectul cel mai
vizibil la ora actuala, care a fost generat de ceea ce numim
agresiune informationala, este importanta tot mai crescnda acordata
imaginii despre lucruri, n detrimentul cunoasterii realitatii
obiective.Chiar daca ncercarea de cunoastere a realitatii asa cum
este ea se poate dovedi adeseori extrem de dificila, iar uneori
aproape imposibila, este inacceptabil pentru o minte lucida sa
accepte si sa tezaurizeze, fara spirit critic, imaginile propuse de
canalele mass-media. Totusi, acest lucru se ntmpla acum, n zilele
noastre, si afecteaza toate relatiile interumane. De aceea,
"guvernele vor inventa, fara ndoiala, minciuni mai sofisticate prin
care sa-si justifice actiunile n propriul interes si sa manipuleze
mijloacele de informare. si vor nteti, de asemenea, eforturile de
propaganda pentru a-si mbunatati imaginea globala.Dar daca asemenea
eforturi dau gres, ar putea suferi penalitati economice
semnificative pentru acte care nemultumesc restul lumii".3n aceste
conditii, conflictele viitorului se vor purta pe un teren foarte
putin cunoscut si extrem de imprevizibil, cel putin pentru
neinitiati. Peisajul actual al mass-media la scara globala este
unul care nfatiseaza oportunitati nelimitate pentru
manipulare.Chiar daca din totdeauna au existat si actiuni
subversive, n trecut majoritatea nentelegerilor dintre state erau
rezolvate exclusiv prin razboaie si dueluri deschise. Astazi
dimpotriva, conflictele se rezolva mai ales prin ocultarea
informatiei reale fata de adversar, fapt ce l pune pe acesta n
imposibilitatea de a se apara. Victoria poate fi astfel obtinuta cu
un consum nesemnificativ de resurse si cu costuri minime.Un rol
esential n acest joc l are influentarea maselor si asigurarea
bunavointei "opiniei globale". Odata cstigata simpatia marii
majoritati a populatiei globului pamntesc, agresorul poate recurge
la orice mijloace de actiune, pentru ca toate vor aparea legitime n
ochii miliardelor de spectatori. si aceasta aparenta legitimitate
poate fi obtinuta doar prin manipularea mijloacelor de comunicare n
masa si deci a jurnalistilor, precum si a celorlalti factori
decizionali ce activeaza n domeniul mass-media.Componenta economica
a presei favorizeaza manipularea, si adeseori cei implicati n
construirea de mesaje jurnalistice uita din aceasta cauza de
responsabilitatea pe care o au fata de public. Iar cum consumul de
informatie a devenit, mai nou, o necesitate pentru multi dintre
noi, agresiunea informationala, o veritabila componenta a
cotidianului, n fata careia suntem expusi ne transforma n tinte
vulnerabile n fata manipularii."Virtutile extraordinare ale
mass-media se constituie, paradoxal, n tot attea puncte nevralgice,
iar dependenta tot mai mare a omului de ceea ce i ofera mijloacele
de informare n masa reprezinta o ocazie propice si pentru
manipularea informatiei. Iar prin aceasta este posibil sa fie
schimbate atitudinile, convingerile, trairile si comportamentul
oamenilor fara a apela la mijloace violente; o realitate de ordinul
evidentei poate capata cu totul alte dimensiuni fata de cele care i
sunt proprii; albul se poate transforma pe neobservate n negru si
acesta n alb."4
2.2 Presa, cinele de paza al PuteriiMass-media a fost deseori
considerata "cea de-a patra putere" n stat (alaturi de executiv,
legislativ si justitie), iar democratiile moderne au fost poreclite
"democratii mass-media". Dar ce se ascunde n spatele acestor
consideratii? Care este puterea reala de care dispune mass-media?
Cum pot fi descrise functiile acesteia n contextul cooperarii cu
celelalte organisme din cadrul sistemului intermediar si mai ales
cu partidele politice?Politica ar fi de neconceput n statele
moderne de astazi fara mass-media. Altfel dect n vechea Atena,
cetatenii nu se mai aduna peagorapentru a dezbate asupra deciziilor
ce urmeaza a fi luate.Politica este prezentata prin intermediul
mass-media. Ceea ce stim despre politica din tara noastra am aflat
de cele mai multe ori prin intermediul televizorului, al radioului
si al ziarelor. Mass-media ocupa prin urmare un rol central n
cadrul sistemului intermediar.Asociatiile si partidele au o
activitate publica, ele ncearca permanent sa faca uz de mass-media.
Acesta este un alt argument care arata ct de strns conectate si
interdependente sunt aceste parti ale sistemului intermediar.A fost
odata ca niciodata o tara democratica cu doua mari partide care
stapneau poporul de pe fotoliile parlamentului. Parlamentul era
numit de toti Prima Putere. nteleptii din partide si-au scris
viziunile sub forma unor preafrumoase programe, mesaje lor catre
popor. si cnd a venit vremea, poporul a ales cel mai bun dintre
aceste programe; iar acest partid a preluat puterea pentru patru
ani, conducnd tara asa cum promisese. Guvernul purta numele de A
Doua Putere, si pentru ca totul sa fie ct mai drept, justitia a
devenit cea de a Treia Putere, care avea grija ca nimeni sa nu
nsele pe nimeni.si pentru ca cetatenii din orase si din provincie
sa afle ce avea de gnd sa faca guvernul, dar sa masoare si
propunerile opozitiei din parlament, a trebuit sa existe si presa.
Acest mijloc servea politicienilor la raspndirea mesajelor lor.
Mass-media din serviciul acestora erau asadar un fel de servitori,
servitorii politicii. Binenteles ca acesti servitori mai aveau
cteodata ragazul de a mai crcoti prin bucatarie sau la crciuma,
dupa slujba de duminica, despre ce au mai facut stapnii - iar acest
lucru a primit numele de "comentariu". Dar toti acesti servitori
stiau bine care era treaba lor oficiala - si anume stirile, si ce
era distractie - opiniile personale.Pe scurt: Mass-media a nceput
sa se nteleaga ca heralzi si cronicari, ca pastratori ai valorilor
democratice si uneori ca (foarte) apreciatii bufoni ai tarii
noastre. Astfel nct ei s-au auto-intitulat cu mndrie a patra
putere, cu toate ca acest lucru nu statea deloc asa scris n
Constitutie.Cam asta ar fi frumoasa fabula despre epoca de aur a
democratiei, cnd totul mai era nca att de simplu. Guvernul conducea
tara, opozitia era mereu mpotriva, curtile de justitie aplanau
toate conflictele, iar presa aducea la cunostinta publicului all
the news that fit to print (asa suna celebrul moto care troneaza pe
prima pagina a New York Times), pentru ca acesta sa stie cum mai
stau treburile. Dar cum arata realitatea astazi? Pardon, greseala
de formulare: cum decurge dezbaterea cu privire la realitate
astazi? Partide n plina criza, guverne care instrumentalizeaza
mass-media.Mass-media ofera un potpuriu de stiri, opinii si
divertisment; ea nu mai este interesata dect de cote de audienta.
La ora asta domneste "jurnalismul pe bani", politicienii vorbind
chiar despre un "jurnalism de troaca". Mass-media prezinta astazi
numai stiri despre persoane, spectacole si scandaluri, ea vorbeste
despre ceea ce astazi este considerat a fi politica simbolica, nu
si despre lumea reala n care traim.Mass-media si-a pastrat
redactiile de stiri, acestea trebuie sa contribuie cu propria cota
de "infotainment". Justitia i urmareste pe toti fara nici un
rezultat sau da verdicte neesentiale. Publicul este manipulat sau
luat peste picior de toata lumea. Nu mai lipseste mult pna cnd toti
vom deveni asemenea lui Mr. Chance din acel film celebru, care
credea ca schimbnd posturile de televiziune va putea sterge toate
situatiile neplacute care se ntmpla n lumea reala.Care este morala
acestei povesti? Sa nu ai ncredere n vechile fabule! si nici n
povestile n care presa apare ca servitor si nici n cele n care ea
devine a patra putere n stat, o portavoce a cetatenilor de rnd.
Nimic din acestea nu a existat vreodata. Totul a fost ntotdeauna cu
mult mai complicat. La fel de nencrezatori trebuie sa fim si fata
de unele noi mituri stiintifice care vorbesc despre viitoarea
putere multimedia sau despre politica CNN-ului si a lui Berlusconi.
O simpla privire n istoria mass-mediei arata ca nici macar Bismarck
nu s-a comportat cu mai multa virtuozitate n ceea ce privea
manipularea mass-mediei si ca Machiavelli a anuntat toate acestea n
"Principele"."Politica simbolica nu este nimic nou. As dori totusi
sa va ndrept atentia pe numarul mare de schimbarile concrete si
mici, dar importante. Pentru ca revolutiile adevarate sunt cu mult
mai rare dect cred protagonistii acestora. Ce se ntmpla de fapt
ntre partide, mass-media si public?"5ntrebarea de baza este
urmatoarea: Cine decide ce se va afla pe agenda politica?
Partidele, mass-media sau publicul? Exista patru modele:Modelul
top-downpleaca de la ipoteza ca actorii politici din cadrul
partidelor si guvernelor influenteaza prin deciziile lor lumea
reala, nregistrnd feed-backul populatiei si elabornd pe baza
acestuia ordinea politica a zilei, pentru a o da mai apoi mai
departe catre mass-media care, la rndul ei, o prezinta publicului
larg.Modelul mediocratieiimplica faptul ca mass-media este o parte
esentiala din procesul de formare a opiniei publice, putnd
influenta astfel si programul politic. Mass-media nregistreaza
reactiile populatiei la deciziile politice din viata reala si le
refracteaza att asupra lumii politice, ct si asupra
publicului.Modelul bottom-uppostuleaza ca publicul - cetatenii,
alegatorii, opinia publica, poporul etc. - este cel care
nregistreaza problemele din lumea reala, influentnd astfel opinia
publica si astfel si mass-media. Publicul este cel care si imprima,
att direct ct si indirect, opiniile asupra deciziilor luate de
politicieni si partide asupra mass-mediei.Modelul biotoppleaca de
la ipoteza strnsei interdependente dintre oamenii politici si
mass-media, publicul avnd doar un rol de spectator.Libertatea
informatiei: premisa si expresie a democratieiDemocratia traieste
din lupta dintre opiniile divergente. Ea are nevoie n general, la
toate nivelele societatii - n familie si la scoala, n asociatii si
la serviciu - de un anumit climat social care sa favorizeze
discutarea deschisa a divergentelor de opinie. Sustinerea
propriilor pareri trebuie tolerata si ncurajata, la fel si
constanta repetare a "de ce"-urilor. Actiunile, care trebuie sa fie
mereu deschise criticilor, nu trebuie sa porneasca de la directive
care nu se bazeaza pe discutii si motivatii prealabile, ci care
pleaca de la argumente solide.Este de la sine nteles ca aceste
dezbateri trebuie sa aiba loc n public. Ce ar mai avea de cstigat
opozitia, daca criticile sale la adresa guvernului ar ramne ascunse
dupa usi ferecate? Argumentele lor nu ar mai avea nici un efect,
pentru ca opozitia nu poate exercita presiuni asupra conducerii
dect n momentul n care, prin critica publica, poate influenta
alegatorii. De abia cnd un partid la putere se vede amenintat de
niste alegeri care s-ar putea sfrsi neasteptat, abia atunci va lua
n serios criticile opozitei, alegatorii devenind astfel un fel de
arbitrii ntre putere si opozitie.Dar pentru ca alegatorii sunt cei
vizati n aceasta competitie dintre partide, partidele trebuie sa
ajunga cumva la ei. Premisa unei opozitii solide este de aceea
sansa de a putea reprezenta n mod liber si public propriile
convingeri. Pe de cealalta parte, si partidele la putere sunt
obligate, pentru a-si pastra pozitia, sa contribuie la formarea
opiniei publice, punnd la dispozitia acesteia propriile lor
perspective si convingeri.Functia de control, de critica si de
stimulare nu revine nsa doar opozitiei parlamentare, ci ntregii
opinii publice. Caracterul public este determinat, n primul rnd, de
faptul ca oricine si poate aduce aportul la formarea opiniilor.
Toti trebuie sa aiba posibilitatea sa strnga informatii si sa
contribuie la formarea opiniei publice. Pe de alta parte, conceptul
de "opinie publica" presupune si ca obiectul acesteia este de
natura publica, si nu privata. Obiectul ei este asadar res publica
n sensul cel mai larg al termenului.De sfera publica apartin prin
urmare toti cetatenii unui stat sau asociatiile de cetateni
dintr-un stat preocupati de soarta societatii care si exprima
preocuparile n mod public sub forma de critici si atitudini de
respingere sau de aprobare, ncercnd astfel sa influenteze procesul
de formare a vointei politice. Ei constituie opinia publica. Dar
pentru ca ntr-o societate pluralista exista de regula mai multe
opinii n ceea ce priveste sfera publica, nu va exista niciodatao
singuraopinie publicageneral valabila, ci mai multe.Caracterul
public al structurii democratice iese la iveala tocmai din aceasta
pozitie independenta, aflata la polul opus aparatului statal. n
democratie, toti au dreptul sa-si exprime n mod liber opiniile
politice. Prin acest lucru nu se ntelege ca fiecare dintre noi are
dreptul sa-si aiba propriile opinii personale. Opiniile proprii
sunt mai mult, ele sunt fundamentul pe care este cladita
participarea activa la viata publica.n acest punct, dreptul de
libera formare si exprimare a opiniilor se afla n cea mai strnsa
legatura cu dreptul la libera ntrunire si asociatie, precum si cu
libertatea presei si a audiovizualului. Aceste drepturi au
relevanta politica, pentru ca fara ele, dreptul de a participa la
formarea opiniei publice nu ar mai putea fi realizat. Un singur
individ nu poate sa faca propaganda personala pentru opiniile sale
n cadrul procesului de formare a opiniei publice. Opiniile lui vor
capata relevanta politica doar atunci cnd vor fi amplificate prin
intermediul presei scrise, a radioului si televiziunii. n statele
moderne, dezbaterile publice ar fi de neconceput fara
instrumentarul mijloacelor de comunicare n masa. Asadar, dreptul
fiecarui individ de a lua parte la formarea opiniei publice este
urmat ndeaproape de necesitatea ca mijloacele de comunicare n masa
sa fie libere de orice constrngere statala.Conducerea unui stat nu
trebuie sa poata interveni n continuturile ziarelor sau a
programelor de radio sau de televiziune. Partidele la putere nu
trebuie sa renunte la utilizarea mijloacelor moderne de comunicare
n masa pentru a-si explica politica, dar ele trebuie sa faca acest
lucru adoptnd rolul de simplu partener al altor partide n cadrul
procesului de formare a opiniei publice, fara sa pretinda sa ocupe
o pozitie privilegiata. Atunci cnd puterea are ceva de spus,
opozitiei trebuie sa i se dea posibilitatea sa ia si ea
cuvntul.Libertatea presei nu este asigurata doar de blocarea
interventiilor puterii sau de interzicerea cenzurii. Instantele
publice trebuie sa se asigure si de faptul ca nici o parte a
societatii nu va prelua monopolul asupra opiniei publice. Pentru ca
pericolul ascuns de mijloacele moderne de comunicare n masa este
evident. Ele permit ca informatiile sa fie transmise unui numar
mare de telespectatori, ascultatori sau cititori, fara ca toata
populatia sa abia accesul asigurat la aceste mijloace de comunicare
n masa. Exista oameni care nu au bani nici de un ziar.Datorita
progreselor tehnologice s-a ajuns la o concentrare crescuta a
tirajelor ziarelor, astfel nct diversitatea opiniilor s-a limitat n
mod sensibil. Iar acest proces nu prea mai poate fi inversat.
Ziarele "bune" trebuie sa se bucure de o anumita amploare. Organele
legislative au rolul sa mpiedice formarea monopolurilor; acolo unde
aceste monopoluri exista, ele trebuie tinute sub control. Statul
trebuie sa se asigure ca n redactiile ziarelor este respectat prin
statut dreptul la libera exprimare al ziaristilor.Din fericire,
aceleasi noi procedee de tiparire si multiplicare au dus si la
cresterea numarului diversitatii publicatiilor regionale si locale,
lucru care a condus la cresterea posibilitatilor de raspndire a
informatiilor si comentariilor cu iz politic. Raspndirea aparatelor
de multiplicat a devenit astfel un factor politic de prim rang.si
mai greu poate fi evitata aparitia monopolurilor n domeniul
radioului si al televiziunii. Investitiile de capital necesare
precum si avantajele tehnice pe care le au aceste medii permit ca
orice grupare sa si poata gasi audienta n eter sau n fata ecranului
TV. De aceea, peste tot n acest domeniu au fost create reglementari
care sa asigure ca toate atitudinile prezente n societate sa poata
fi proiectate si n eter sau pe ecranul televizoarelor. Procesul de
formare a opiniei publice trebuie sa decurga, mai ales n radio si
televiziune, ntr-o maniera pluralista, necesitnd un control strict
al ncercarilor de manipulare venite din partea gruparilor aflate la
putere.Cine doreste sa si exercite dreptul la libertatea opiniilor
trebuie sa aiba posibilitatea de a fi informat cu privire la
lucrurile de care este interesat. Nu poti sa-ti formezi propriile
judecati daca nu stii despre ce este vorba. Cine este de acord cu
conceptul de cetatean activ politic care participa la formarea
opiniei publice, acceptndu-l ca sursa suverana a autoritatii
statale, trebuie sa l informeze pe acesta asupra tuturor deciziilor
politice care urmeaza a fi luate. Aceasta este cealalta fateta a
libertatii presei si a opiniilor. Toate lucrurile de interes public
pe care trebuie sa le cunoasca cetatenii pentru a-si putea forma
judecati politice justificate trebuie discutate n mod public.Nu vom
putea nsa niciodata defini exact lucrurile de interes public. Aici
este vorba mai degraba de stilul, bunul-plac si autodisciplina
ziaristilor si mai putin de reglementarile legale. Binenteles ca
multi ziaristi vor profita de libertatile care le sunt oferite, mai
ales atunci cnd dezvaluie detalii din viata unui om politic.
Totusi, cei care si vor depasi atributiile n mod exagerat vor fi
pedepsiti conform legilor n vigoare, care nu trebuie nsa sa se
transforme ntr-o "botnita" pusa presei, radioului si
televiziunii.Cine pune pret pe informatie va trebui sa ia n calcul
si problemele care se pot ivi ca urmare a abuzului de libertati.
Statul trebuie sa se fereasca sa apeleze la cenzura pentru a
preveni comiterea unor astfel de abuzuri, pentru ca astfel,
libertatea presei s-ar putea cutremura din temelii. Pentru ca -
dupa cum a scris Karl Jaspers - "este incert daca adevarul iese la
iveala prin uzul libertatii. Sigur este nsa ca prin cenzura,
adevarul este pervertit".Doar n aceste conditii se poate forma o
opinie publica libera, care sa emita critici, sa controleze si sa
dea impulsuri. Numai ntr-o sfera publica functionala oamenii si pot
contura judecati valabile, devenind capabili sa-si dovedeasca
importanta politica n cadrul si n afara alegerilor. Democratia si
dezbaterile publice libere sunt doua fatete ale aceluiasi
lucru.Opiniile nu se mai formeaza aproape deloc n mod spontan, ele
sunt de cele mai multe ori create. Puterea, partidele si
asociatiile au o activitate publica. Societatea pluralista ia la
cunostinta o sumedenie de opinii publice, deseori controverse. Cine
emite pretentia ca reda si reprezintapublica valabila, dorind sa
impuna politicului anumite linii directoare, este suspectat ca prin
apelul facut la aceastaunicaopinie publica doreste sa dea o
amploare necuvenita propriilor sale interese. Pentru ca doar
printr-un dialog real, care sa puna fata n fata opiniile
divergente, se poate ajunge la o "adevarata" opinie publica.Liniile
directoare din politica sunt formulate n cadrul societatii
pluraliste mai putin prin intermediul dezbaterilor publice sau de
catre o opinie publica exprimata la unison. Ele apar de obicei ca
expresie a unei serii de compromisuri care trebuie facute de
diferitele puteri socio-politice din stat.Parlamentul nu mai este
astazi asa cum era el nfatisat n teoria burgheza, o adunare de
persoane care discuta, care n cadrul unor discutii libere gasesc
solutii pentru binele comunitatii, el este ultima instanta, locul n
care sunt fixate compromisurile dintre fortele sociale si
revendicarile comunitatii. Astazi, opinia publica nu mai este
dominata de aportul la discutii al unor indivizi care reprezinta
anumite interese politice, ci de luarile de pozitie ale puterii,
partidelor si asociatiilor.Deciziile nu se iau nsa pe "piata"
acestor informari publice, ele sunt deseori negociate n spatele
usilor nchise, astfel nct opinia publica nu mai poate nregistra
dect rezultatele finale. Totusi nu trebuie subestimata puterea de
influenta adesea covrsitoare pe care o au anumiti oameni politici,
jurnalisti sau analisti importanti asupra procesului de formare a
opiniei publice.Doar acele regimuri care se supun atentiei opiniei
publice iau n serios maturitatea politica a cetatenilor lor. si
pentru ca att partidele ct si asociatiile sunt astazi parte din
autoritatea publica, si ele trebuie sa se deschida n fata opiniei
publice. Astazi nu trebuie sa se mai discute doar la nivelul
alegatorilor si n parlament, ci mai ales n cadrul si ntre partide
si asociatii, initiative civile si miscari sociale. n fata
reflectoarelor, altfel ar putea sta lucrurile n ceea ce priveste
partidele si asociatiile. Binenteles ca democratia moderna nu poate
fi consolidata doar prin intermediul publicitatii.6Democratia,
partidele si asociatiile au nevoie sa intre n sfera publica,
accesibila tuturor. Aici, un rol central n cadrul democratiei l
joaca presa, radioul si televiziunea, iar ele pot ndeplini acest
rol doar daca prin intermediul lor, controversele publice si
diversitatea opiniilor ies n mod clar la lumina.Astfel, cetateanul
reuseste sa si modeleze comunitatea, democratia reusind sa-si nfiga
radacinile adnc n natiune. Opinia publica este instrumentul care
controleaza ntreaga masinarie politica. Comunitatea, care se bucura
de acordul de principiu dintre instantele decizionale si opinia
publica, a gasit acel fundament democratic, pe baza caruia poate fi
desfasurata o politica liberala si consecventa.
2.3Presa ideala: fara manipulareCultura epocii n care traim este
relationata de media. Cultura imaginii care s-a dezvoltat n
modernitate presupune interrelationarea imaginii, sunetului si
cuvntului n forme care creeaza structuri semnificative. Cultura
media se distinge prin varietatea ei mbogatita necontenit prin noi
ameliorari tehnologice, penetrarea ei n cele mai intime spatii ale
antropologiei cotidianului, ale experientelor individuale si
colective. Legatura dintre cultura media si cultura de tip
industrial, tehno-cultura, este evidenta prin replicarea unor
modele de producere si reproducere care se regasesc n
mass-media.7Cultura a imaginii, cultura media se adreseaza unui
public foarte larg, purtnd n consecinta o diversitate de mesaje
care nu se pot nscrie ntr-un singur tipar. Este dificil sa
clasificam cultura media ntr-un model care sa fie recunoscut n
diversitatea sa, cultura media nu si propune o asemenea organizare,
ci dupa cum se poate ilustra prin varietatea ei de forme, se
orienteaza spre replicarea imediata, de aceea poate mai putin
tipologizata a ramurilor ei.Ceea ce nu nseamna ca datorita
caracterului ei de masa, cultura media nu este distincta prin
specificitatea ei, pentru atingerea careia se respecta formule,
coduri si un limbaj adecvat. Faptul ca media se adreseaza tuturor
are o deosebita importanta pentru modelarea imaginarului colectiv
si individual, daca ar fi sa ne referim doar la nevoia de
informare, precum si la capacitatea mereu augmentata de comentariu
a informatiei pe care presa scrisa si cea audio-vizuala o detine n
prezent. Specializarea survenita n capacitatea de informare a unui
public global n cazul televiziunilor internationale, implicit
accesul la standarde internationale de informare si comunicare au
condus la crearea unul alt tip de audienta culturala, ale carei
asteptari sunt formate, modelate s trebuiesc deservite
profesional.8Cultura media a dezvoltat de asemenea o latura a
divertismentului care se gaseste implicit n calitatea si retetele
de fabricare a informatiei, precum si crearea modului de
obiectivare al realitatii transmise audientei. Exista un spectator
al culturii media, dispus sa preia totalitatea mesajelor care sunt
puse n circulatie, sa reproduca fidel continutul cultural si de
divertisment al unei asemenea informari si modelari, si astfel sa
traiasca si sa actioneze n conformitate cu aceste standarde de
viata uniformizate si reproductibile. Artizanatul culturii
traditionale, n care mesajul cultural era girat de o personalitate
ori de o scoala (n care desigur existau diferente) a fost
depasit.Media a nfiintat un managerialism cultural care provine din
faptul ca directionarea culturii n aceasta arie de interes a unei
majoritati de spectatori, este data de obtinerea de profit.
Spectatorul unei asemenea culturi este un consumator, cultura media
media se poate caracteriza n diversitatea ei de consumatorism, de
impunerea unor standarde mai relaxate ori mai acute de
consumatorism cultural. Datorita faptului ca media are
disponibilitatea de acces pe care a dezvoltat-o prin progresul si
fiabilitatea tehnologiei, precum si gradului de audienta, cultura
media produce o pedagogie culturala diferita de cultura
traditionala, denumita de analistii culturali "nalta" ori de elita.
Trasaturile acestei pedagogii se remarca prin unificarea
diferentelor care exista ntre indivizi, printr-un grad sporit de
conformism si de fabricare a consensului cultural, dar nu numai,
datorat emotionalitatii pe care cultura media o "redescopera",
readucnd-o din conditia de marginalitate la care au condamnat-o
constrngerile societatii postmoderne.9Recstigarea dreptului la
emotionalitate ni se pare unul din atuurile culturii media, desigur
fiind vorba de cultivarea unei emotionalitati directionate,
conforme si conformiste, controlata de modele, personaje, mituri,
eroi ai culturii media care se distribuie n fime, seriale,
talk-show-ri. Prezenta emotionalitatii n imagologia culturala media
demonstreaza ca emotionalitatea a fost si continua sa fie reprimata
de constrngerile unui cotidian orientat spre eficienta si
capitalizare economica ori simbolica, iar pe de alta parte
emotionalitatea produsa de managerii culturali este una
artificiala, ndreptata spre potentarea efectelor de senzational,
adica de ridicare al interesului cu nu importa ce mijloace, de
multe ori cu cele ce se apropie de limita tolerabila.De fapt n
multe ocazii cultura media a transferat limita cenzurabila,
bucurndu-se de cstigarea unor libertati care au fost consfintite de
acceptarea majoritatii audientei. Cstigarea acestei majoritati este
mult mai importanta dect alte considerente ale culturii nalte, de
pilda, apartenenta la idealurile eroice, nationale, de rasa, ori de
clivaj ntre diferite grupuri ale societatii. Din acest unghi,
exista un mesaj democratic al culturii de masa, prin invitarea
tuturor celor ce se revendica de la aceasta cultura sa participe la
pastrarea si mbogatirea ei.10Cultura media cultiva evenimentul n
imanenta sa. Modalitatea de reproducere a evenimentului n
"realitatea" sa, de fapt descrierea interpretativa a respectivei
realitati, ni se pare o caracteristica a culturii media care
produce evenimente prin mediatizare. Modul de prezentare a
evenimentului, de orice natura ar fir acesta, creeaza iluzia unei
participari active a audientei care este transportata oricare punct
al globului pentru a fi martora n viteza cu care se produc aceste
evenimente la producerea si subminarea semnificatiilor acordate
evenimentelor.Nu se poate contesta ca "mediatizarea" nu este un
proces de importanta, n sine cultural, dar insistenta cu care
audienta culturala doreste (prin educarea care se face n acesta
sens) ca procesul de mediatizare sa suplineasca interpretarea
personala a dus pe multi analisti, ncepnd cu membrii scolii de la
Frankfurt sa puna sub semnul ndoielii autenticitatea mesajului
cultural al mass-media.Ideea ca prin mass-media are loc o
manipulare concertata de interese obscure a majoritatii
consumatorilor de cultura, ca n general acestia nu mai au
posibilitatea de a distinge realitatea de imaginile fictive care o
construiesc n laboratoarele media, este adesea dezbatuta. Este
discutabil daca se pot alege solutii radicale n aceasta privinta,
fie de condamnare a manipularii prin mass-media, fie de subliniere
a reactiilor unice, personalizate ale membrilor societatii.11Media
ofera un teren bogat pentru sustinerea unor reactii personale,
chiar daca marea masa a audientei aluneca si se conformeaza
sustinerii unui consens realizabil fara o idealitate a
transcendentului, acela al producerii si reproducerii trasaturilor
de cultura de masa pe care cultura media o detine. Consecintele pe
termen lung a obedientei fata de standardele unei culturi de masa
se recunosc n cultivarea unei emotionalitati agresive,
melodramatice, care recurge la sabloane pentru a fi mai rapid
perceputa si diseminata.12Audienta culturii de masa se recunoaste
ca fiind aparte fata de cea a unei culturi nalte, ori de elita, tot
mai restrnse, prin simbolurile acordate culturii propriu-zise.
Cultura nu mai apartine unor grupuri reduse, a unei clase, ci
pretinde a apartine unei majoritati pna acum nentrecute ca numar de
consumatori. Este totusi discutabil daca apartenenta consumatorilor
poate fi identificata ori considerata credibila ca atare, ori este
doar o jucare de roluri pe care cultura de masa o ofera
consumatorilor. O trasatura care a amplificat participarea a unor
categorii diferite de spectatori este cea a distantarii de
responsabilitate actului cultural.Acesta este considerat a se
ncadra ntr-o marja mai larga a divertismentului, devreme ce nu mai
detine trasaturile limitative ale culturii nalte, iar n acest caz,
spectatorul se complace n a juca ct mai multe roluri. Cultura media
a transferat catarsisul din sfera limitata a specificitatii ei, pe
seama unei emotionalitati accesibile si violente, neprelucrate
simbolic, redate ca evidenta a unei vieti "reale", pentru a asigura
accesibilitatea formelor de difuziune culturala. Viabilitatea
acestor forme este mult mai efemera dect formele culturii
traditionale, dar pe de alta parte, cultura media inoveaza ntr-un
ritm rapid, reproducnd formule ale culturii traditionale.13Cultura
mediei initiaza o noua alfabetizare culturala si dispune de o noua
mpartire a spatiului privat vs. spatiul public. Despre noua
alfabetizare pe care a initiat-o cultura media s-au vehiculat
numeroase opinii partizane, n sensul ca "noua" cultura, ori cultura
de masa ar determina o desprindere de traditia culturala, si ar
pava drumul spre manipularea consumatorilor prin chiar raspndirea n
absenta de standarde, care a atras de altfel numeroase
critici.14Alfabetizarea culturala ncepe nsa de la mpletirea
mijloacelor de propagare culturala, de la ceea diseminarea altor
mijloace de atragere a individului spre audienta, de satisfacere a
impulsurilor sale, si prin acestea de extrovertire. Noua
alfabetizare culturala nseamna o distribuire diferita a timpului
liber, pe care l ocupa ntr-un mod organizat, dnd individului
impresia de participare sociala virtuala, devreme ce timpul folosit
pentru participare este progresiv mai extins. Initierea
consumatorului n noutatea culturii media este relativ usoara,
difuzata rapid, ceruta n cele din urma de progresul tehnologic,
asadar oricine pretinde ca se poate izola de nevoia alfabetizarii,
si creeaza dificultati de adaptare pentru lumea viitoare.Cu att mai
mult cu ct alfabetizarea n cultura media nseamna garantarea
accesului la procesele de simbolizare ale lumii actuale, procese la
care participa o adevarata "industrie" imagologica, factorii de
crearea si difuzare a opiniei. Nevoile create pentru consumul de
cultura media sunt cele care trec pe primul plan aceste nevoi sunt
considerate n primul rnd culturale, datorita faptului ca
participarea la actele culturii de masa i narmeaza pe consumatori
nu doar cu un anume grad de informatii, ci mai ales cu constiinta
ca manifestarile culturii de masa sunt cele care depind de vointa
lor, fapt de altfel contestabil, si ca alegerea unei manifestari
fata de alta ( ca n felul n care distribuit un meniu de programe
tv) este relativ egala din punct de vedere al formarii.Consumatorul
de cultura de masa are impresia unei alegeri virtuale egale ca
valoarea n oricare sens s-ar ndrepta, totul poate fi la fel de
folositor, deoarece totul poate fi continut n formula culturii de
masa. Alfabetizarea poate fi nteleasa si n sensul de a ramne la un
nivel de permanenta initiere pe care consumatorul sa l poata testa
de fiecare data cu emotia noutatii. Cultura de masa nu si permite
cel putin deocamdata sa transforme mijloacele ei n centre de
raspndire a unor cunostinte specializate. Modificarea spatiului
public este obiectiv ndatorata culturii media. Pe de o parte
disponibilitatea consumatorului de a acorda tot mai mult timp fizic
audientei culturale de masa si tot mai putin timp petrecut n
societatea reala a oamenilor.15Pe de alta parte, flexibilitatea
consumatorului care nu mai depinde de constrngeri se