Introducere Biblioteca şi cititorii Accesul la informaţie, la ştiinţă şi la cultură sunt drepturi fundamentale ale omului, care împreună cu dreptul la educaţie sunt recunoscute peste tot în lume ca elemente cheie ale unei dezvoltări durabile a umanităţii şi a progresului economic şi social. O bibliotecă nu este un depozit inert, o comoară îngheţată de valori nebănuite cuprinse sau expuse sistematic în rafturi, un templu babilonic care s-a înălţat de la unicatele manuscriselor, incunabulelor legate în lanţuri pentru a nu fi prădate în Evul Mediu, până la milioanele de exemplare, pe care le numără acum orice mare 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Introducere
Biblioteca şi cititorii
Accesul la informaţie, la ştiinţă şi la cultură sunt drepturi
fundamentale ale omului, care împreună cu dreptul la
educaţie sunt recunoscute peste tot în lume ca elemente
cheie ale unei dezvoltări durabile a umanităţii şi a
progresului economic şi social.
O bibliotecă nu este un depozit inert, o comoară îngheţată de
valori nebănuite cuprinse sau expuse sistematic în rafturi, un templu
babilonic care s-a înălţat de la unicatele manuscriselor, incunabulelor
legate în lanţuri pentru a nu fi prădate în Evul Mediu, până la
milioanele de exemplare, pe care le numără acum orice mare
instituţie similară din lume. O bibliotecă este un templu al lecturii, al
discursului în tovărăşia celor mai de seamă spirite ale culturii
universale, de la îndepărtata Antichitate până la ultimii contemporani.
Biblioteca trebuie să fie un for de comunicare între cititori şi
aceia care creează sau pun în circulaţie cărţile.
1
Bibliotecarul este un element stimulator, care nu se mărgineşte a
fi numai un custode al depozitului de gândire şi artă, ci caută să fie un
difuzor al culturii ce sălăşluieşte în incinta instituţiei cărţilor. El este un
sacerdot al culturii cărţii şi nu poate fi decât un intelectual foarte
informat şi dinamic. El nu este un funcţionar pasiv, ci un factor
stimulator, care caută, cu orice prilej, să pună în mişcare cartea. El
este un îndrumător al cititorului începător pe care îl poate modela prin
sfaturile sale, în procesul evolutiv al lecturii, având mereu în faţa
ochilor, poate cea mai cuprinzătoare definiţie a actului magic al
lecturii, pe care a dat-o cronicarul român Miron Costin: ...că nu iaste
altă mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât
cetitul cărţilor.... Bibliotecarul trebuie să ducă o muncă într-adevăr
diferenţiată în raport cu profilul bibliotecii sale şi al cititorilor care o
frecventează. Corelând structura fondului de publicaţii cu setea şi
necesităţile de lectură ale cititorului, bibliotecarul utilizează cele mai
variate modalităţi de activare specifică, totdeauna determinate de
voinţa dezvoltării armonioase a personalităţii umane. Aria lui de
investigaţie trebuie să fie servită de cele mai moderne metode şi
mijloace ale informării, graţie cărora el trebuie să poată pune la
îndemâna cititorului ultimul document, ultima cercetare.
Un bibliotecar trebuie să fie el însuşi un mare, un pasionat cititor.
El trebuie să aibă permanent în vedere faptul că primirea
cititorilor reprezintă o componentă esenţială a muncii bibliotecarului,
pentru că de modul în care cititorii sunt primiţi depind numeroşi factori
legaţi de bunele raporturi ale bibliotecii cu utilizatorii săi. În relaţia cu
2
cititorii este extrem de important aspectul uman. O bibliotecă, chiar cu
acces liber, dar fără bibliotecar este tristă şi rece.
Dialogul cu cititorii este un lucru de care trebuie să se ţină
seama în permanenţă. Primul contact are o importanţă deosebită
pentru că acesta contribuie la fixarea imaginii bibliotecii în spiritul
noului beneficiar. O primire proastă are efecte dezastruase şi de
lungă durată. Pentru o bună primire a cititorului nu există reguli, ci
exigenţe umane. Bibliotecarul trebuie să dovedească tact, să
cunoască psihologia cititorului, să fie discret, să aibă disponibilitatea
şi calmul de a-l asculta pe acesta. Este ideal să se dispună de un
spaţiu dedicat primirii şi orientării cititorilor, unde să se afle în
permanenţă un bibliotecar.
Serviciile culturale în general, serviciile de lectură, mai ales, prin
finalităţile lor educative, satisfac nevoi şi aspiraţii ale indivizilor şi
grupurilor sociale în perspectiva devenirii umane.
Încă din perioada tranziţiei, natura fenomenului lecturii se
modifică profund. În primul rând se modifică cerinţele de lectură ale
cititorilor, ca efect al nevoilor lor sociale, economice, civice, spirituale.
Se impune revitalizarea rolului bibliotecii, ca instrument important al
dezvoltării umane. Mutaţiile din domeniile economic şi social se
reflectă şi la nivelul beneficiarilor serviciilor de lectură. Aceşti
beneficiari vor fi reprezentaţi, din ce în ce mai mult de adulţi de toate
vârstele. Cerinţele reconversiei forţei de muncă, în condiţiile
economiei de piaţă, solicitând formare profesională continuă,
3
abilitează lectura ca necesitate în orice moment al vieţii active a
indivizilor.
În al doilea rând se modifică natura serviciilor menite a satisface
trebuinţele de lectură. La cererile individuale şi foarte diferenţiate ale
beneficiarilor, ele vor trebui să ofere răspunsuri individualizate.
Un lucru important, direct legat de protecţia culturii scrise,
deopotrivă a producătorilor şi a consumatorilor, este completarea
colecţiilor, care se confruntă cu numeroase probleme: alocaţiile
bugetare nu sunt puse de acord cu evoluţia preţurilor, sistemul de
informare anticipativă ca şi cel de difuzare sunt deficitare; modalităţile
de plată exclusiv prin virament fac dificilă procurarea publicaţiilor şi
cărţilor ce se desfac cu bani cash; sistemul de anticariat se
pulverizează într-o multitudine de iniţiative private, la preţuri
necontrolate şi în absenţa unor spaţii comerciale de profil, care să
permită fluenţa informării, contactul ritmic şi completarea retroactivă
coerentă; alocaţiile valutare pentru procurarea de cărţi din import sunt
în continuă scădere, nepermiţând o viziune ştiinţifică şi proiectivă în
acest sens. Sunt aspecte asupra cărora compartimentele de
specialitate din ministerele de resort ar trbui să mediteze, după cum
serviciile metodice ale marilor biblioteci ar trebui să întreprindă studii
de diagnoză şi variante de programe pe care să le pună la dispoziţia
factorilor de decizie.
Al doilea aspect ce trebuie avut în vedere este asigurarea
accesului publicului la publicaţii. şi aceasta comportă două planuri:
cel fizic şi cel informaţional. O simplă observaţie arată că afluxul de
4
public în sălile bibliotecilor a crescut spectaculos în ultima vreme,
determinat, în primul rând, de creşterea preţurilor la cărţile noi, căreia
fondurile alocate nu-i pot face faţă, dar şi de aşezarea învăţmântului
pe alte baze, studiul individual câştigând în pondere. Au contribuit la
aceasta, de bună seamă, şi extinderea reţelei universitare în localităţi
în care baza de informare o deţin, deocamdată, bibliotecile publice,
interesul firesc faţă de o anumită literatură din fondurile tradiţionale,
până de curând inaccesibilă, ca şi de cartea străină care, prin donaţii,
dar şi prin achiziţii directe, a intrat masiv în colecţiile bibliotecilor,
internationale, în special la cele organizate de IFLA
(Federatia Internationala a Asociatiilor de Biblioteci)
stabilirea de relatii cu alte organizatii de profil, în scopul
schimburilor reciproce de specialisti si de instrumente
profesionale.
Resurse
90% resurse bugetare
10% resurse din activitati proprii (taxe, servicii,
sponsorizari, vânzarea unor publicatii proprii).
Peter Drucker afirma ca „Managementul are obligatia sa
anticipeze viitorul, sa încerce sa-l modeleze si sa creeze un
echilibru între obiectivele pe termen scurt si cele pe termen
32
lung. Realizarile viitoare nu se vor materializa pur si simplu
doar daca ne dorim cu suficienta ardoare acest lucru. Pentru
asta e nevoie sa
luam decizii acum si sa ne asumam riscuri tot acum. Si
trebuie sa actionam acum. Este necesar sa alocam anumite
resurse pentru aceasta, si în special resurse umane
– si asta tot acum. Si este nevoie sa se munceasca pentru
asta – acum.” , se întareste astfel, înca o data, ideea
necesitatii planificarii strategice, precum si implementarea
„acum” a unor strategii si politici eficiente în toate
organizatiile, atât economice, cât si culturale.
.3 Evaluarea activitatilor specifice într-o biblioteca
.3.1 Indicatori de performanta pentru biblioteci
Evaluarea performantelor reprezinta una din functiile
principale ale procesului managerial. Pentru biblioteci, acest
lucru înseamna analiza intrarilor si iesirilor legate de
asigurarea serviciului de informare. Performanta este, în
general, considerata ca fiind realizarea unui anume lucru. În
cazul bibliotecilor performanta este relatia dintre resursele
care intra în biblioteca (input-urile) si ceea ce biblioteca
realizeaza folosind aceste resurse (output-urile).
33
Managerii de biblioteci au adoptat cu întârziere
instrumentele si tehnicile manageriale (în special
instrumentarul de evaluare) utilizate pe scara mare în alte
profesii. Aceasta stare a fost generata de câteva motive,
cum ar fi:
deficientele educationale datorita faptului ca
majoritatea bibliotecarilor nu au o pregatire în domeniul
economiei sau al calculatoarelor;
deficiente decizionale si senzoriale legate de cantitatea
exagerata de informatii a sistemelor automatizate de
conducere;
deficiente culturale determinate de tendinta de a nu
avea încredere în masini si în datele generate de
computere;
limitarea automatizarii în special din partea
specialistilor care doresc sa-si pastreze suprematia în
domeniu prin mentinerea unor forme rudimentare în
aparatul managerial
Începând cu anii ’80, când situatia economica a impus un
control mai riguros al resurselor si justificarea serviciilor, au
aparut mai multe manuale care ofereau linii directoare
practice legate de evaluarea serviciilor de biblioteca. În acel
moment atentia a fost îndreptata mai ales asupra
masuratorilor si indicatorilor ce privesc aceste servicii,
deoarece evaluarea costurilor si proceselor interne era
34
dificila pentru biblioteci, din motivele mentionate la care se
adauga absenta
autonomiei financiare.
Astazi, au aparut studii precum cel efectuat ca parte a
Planului European pentru Biblioteci în cadrul celui de-al 3-lea
Program Cadru al DG-XIII din Comisia Comunitatii Europene
sau manualul despre indicatorii si masuratorile de
performanta alcatuit de King Research Ltd. care ofera un
instrumentar de evaluare ce atinge toate laturile activitatii
de biblioteca.
Necesitatea evaluarii performantei este impusa, în prezent,
mai ales de ritmului rapid al schimbarilor care implica
numeroase dificultati, precum:
volumul tot mai mare de noi publicatii (bibliotecile ofera
utilizatorului acces la o literatura de aproximativ doua
ori mai mare decât cea din anii ’70, ceea
ce înseamna ca informatia publicata se dubleaza la fiecare
15-20 de ani);
bibliotecile stocheaza din ce în ce mai multa informatie
netiparita: audio, video, multimedia; în acelasi timp
trebuie sa asigure si echipamentele
necesare accesarii unor astfel de informatii;
utilizatorii au devenit tot mai pretentiosi în raporturile
cu biblioteca: cer mai mult de la serviciile de informare.
Evaluarea performantei ajuta managerii bibliotecilor în
planificare si în comunicare, în rezolvarea problemelor
35
înainte de aparitia lor, în luarea deciziilor, în monitorizarea
progresului si în justificarea alocarii resurselor.
Olsgaard, J. N., “Characteristics of managerial resistance to
library management information system”, în Library
automation as a source of management information,
Urbana-Champaign, University of Illinois, 1983, p. 95
Printr-o evaluare sistematica a performantei comunitatea
poate fi mai bine servita, obtinându-se satisfactii si de o
parte si de alta.
1. Bibliotecarii cu experienta si cu pregatire superioara sa se
ocupe de cererile cu un grad mai ridicat de dificultate.
2.Bibliotecarii începatori sa rezolve cererile simple.
realocarea resurselor;
obtinerea de noi resurse
I.2 Cost/iesiri Tabelul 1.3Masuratori Costuri intrari/cantitati iesiriMetode Alocare de resurse, registre de personal,
registre de biblioteca, sondaje interneCorelatia cu performanta Negativa (cu cât indicatorul este mai mic
cu atât performanta este mai buna)Indicatori înruditi Productivitate,satisfactia utilizatoruluiExemple Cost/material catalogat
Cost/cerere de referinte satisfacuta
36
Exemplu:Costul / cerere în raport cu timpul este prezentat în tabelul urmator tabelul 1.4Anii 99
0991 992 993 994 995 996 997 998 999
Cost.u v cerere
0 0 2 4 0 0 5 5 5 30
Figura 1.4 Relatia dintre costul mediu/cerere si nivelul de calitate
În figura 11.4 se poate observa imediat ca nivelul de calitate al raspunsurilor creste odata cu costul. O astfel de relatie poate fi utilizata pentru a compara metode alternative de a furniza servicii sau pentru a compara calitatea serviciilor din biblioteci diferiteMetode de îmbunatatire a acestui indicator:
realocarea resurselor; înlocuirea sau perfectionarea resurselor; schimbarea politicilor; schimbarea procedurilor.
I.4 Productivitatea raportata la nivelurile de atributeMasuratori Cantitati de iesiri, costuri iesiri, nivelurile
atributelor (calitate)Metode Alocare de resurse, registre de personal,
37
registre de biblioteca, sondaje interne, observare, fise depersonal, sondaje ale vizitatorilor, sondaje ale utilizatorilor, sondaje ale populatiei
Corelatia cu performanta
Pozitiva
Indicatori înruditi
Productivitate
Exemple Numarul de exemplare catalogate/ora raportat la nivelul calitatii procesului de catalogare Numarul de împrumuturi interbibliotecare/unitatea de cost raportat la nivelul de promptitudine
Exemplu:Comparam productivitatea (nr. de cautari de
referinte/ora) a patru bibliotecari dintr-un serviciu de
referinte,presupunând
Doua niveluri de calitate(peste standard si sub standard
a.peste standard
Angajati A B C D
Productivitate
17 14 9 7
b. sub standard
Angajati A B C D
Productivita
te
18 16 15 9
38
1.5 Productivitatea angajatilor în relatie cu nivelul de calitate
Se poate observa ca productivitatea creste atunci când
nivelul de calitate scade. Totusi, unii bibliotecari au o
productivitate ridicata atât peste, cât si sub standardul de
calitate (A, B). Altii au o productivitate ridicata numai când
produc sub standard (C), iar bibliotecarul D are o
productivitate scazuta indifferent de nivelul de calitate.
Acest indicator poate fi utilizat în compararea bibliotecarilor
care se ocupa de acelasi tip de activitati si permite
identificarea celor care au un randament bun sau mai putin
bun.
Masuri de îmbunatatire a indicatorului:
realocarea resurselor;
înlocuirea sau perfectionarea resurselor;
schimbarea politicilor.
Prezentam în continuare un exemplu complex care
demonstreaza faptul ca un numar redus de masuratori (doua
în cazul de fata) permite calcularea unui numar mare de
indicatori utili procesului managerial.
de bibliotecari consuma între una si 50 de ore pentru a
furniza
un serviciu (exemplu – împrumutul interbibliotecar).
39
3.2 Metode de apreciere a muncii de biblioteca
Aprecierea muncii angajatilor este necesara în orice tip de
organizatie. Ea reprezinta evaluarea sistematica a
realizarilor si a neajunsurilor în munca ale fiecarui angajat.
Obiectivul principal al aprecierii muncii este de a stabili cât
de bine îsi îndeplineste un angajat sarcinile ce-i revin si de a-
l ajuta sa afle cât de bine munceste, astfel încât, daca este
nevoie, sa-si îmbunatateasca stilul de munca.
Stewart, R., Moran, B., Managementul pentru biblioteci si
centre de informare, Bucuresti, ABBPR, 1998, p. 120
Tendinte actuale în managementul bibliotecilor si centrelor de informare
În aceasta lume a informatiei, rolul bibliotecilor si al
bibliotecarilor capata o noua dimensiune. Fara biblioteci,
arata profesorul Ion Stoica, „este amenintata nu doar zestrea
de gând a omenirii, ci chiar echilibrul, forta si viitorul ei”.
În slujba societatii informatiei lucreaza astazi toate
structurile legate de fixarea, de diseminarea si de
organizarea cunoasterii, toate formele de pe traseele
comunicarii. Între acestea bibliotecile ocupa primul loc.
Considerata resursa fundamentala a societatii
contemporane, informatia capata o filozofie proprie si o
40
relatie noua cu miscarea ideilor; ea patrunde în realitatea
productiei de bunuri, dar si în strategiile si în programele
structurilor culturale. Din aceasta cauza a devenit elementul
fundamental al epocii, precum piatra, bronzul sau fierul
altadata.
Cea mai dificila problema pentru reusita unei organizatii, în
etapa actuala, este propria ei schimbare. Politica de
schimbare este un proces complex de ajustare structurala
tinând seama de mediul socio-economic, cultural, politic,
educativ, legislativ, traditional în continua modificare.