LUDOTERAPIA
I.Conceptia teoretica care sta la baza psihoterapiei.
Indiferent de varsta, jocul este fundamental pentru comunicare.
El elibereaza stresul, stimuleaza creativitatea, iar pentru copii
este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a
relatiilor si de marturisire a dorintelor. Ulterior, dupa cum
arataElkoninin lucrareaPsihologia jocului(1980, p. 14),intoate
limbile europene cuvantul joc a inceput sa se extinda asupra unei
largi sfere de actiuni umane care, pe de o parte, nu presupun o
munca grea, iar pe de alta parte, ofera oamenilor veselie si
satisfactie.In prezent, se considera ca jocul reprezintatipul
fundamental de activitatea copiluluisi, in acelasi timp,mijloc de
instruire si educatieprin care copilul se dezvolta fizic,
intelectual si social, de aceeasi importanta ca si activitatile de
invatare si munca.Jocul este o forma deactivitate specifica pentru
copil si hotaratoare pentrudezvoltarea lui psihica, arataU.
SchiopuinDictionar de psihologie(1997), al carei coordonator este.
Studiind jocul copilului in perioada prescolara, autoarea
precizeaza in lucrareaProbleme psihologice ale jocului si
distractiilor(1970) ca, prin intermediul jocului, copilul pune in
actiune posibilitatile care decurg din structura sa particulara,
traduce in fapt potentele virtuale care apar succesiv la suprafata
fiintei sale, le asimileaza si le dezvolta. Copilul cauta in joc o
incercare capabila de a-i permite sa-si afirme Eul sau, jocul avand
pentru copil rolul pe care munca o are pentru adult. Copilul se
simte puternic prin succesele sale ludice. Acest fapt este
determinat in primul rand de aparitia reprezentarii. In acest
moment al evolutiei ontogenetice, jocul isi schimba aspectul
devenind intentional, capatand o finalitate constienta. El nu mai
rezulta doar dintr-un indemn al tendintelor, ci dintr-un indemn al
intregii fiinte constiente. Istoria jocului infantil este, de fapt,
arata Ursula Schiopu, istoria personalitatii care se dezvolta si
care se formeaza treptat.InDictionarul de psihologie(1978),P.
Popescu-Neveanuprecizeaza: jocul este un mod de dobandire si
precizare a cunostintelor prinactiune. Prin joc se dezvolta
procesele psihice de reflectare directa si nemijlocita a realitatii
- perceptiile (manuind diferite obiecte si materiale, copilului i
se dezvolta perceptiile de marime, forma, culoare, greutate,
distanta etc.) si reprezentarile -, dar si procesele psihice
intelectuale, memoria, gandirea, imaginatia.Jocul este o activitate
de gandire, arata Popescu-Neveanu, intrucat este orientat spre
rezolvarea de probleme, spre gasirea cailor in vederea depasirii
unor obstacole,actiuneasicuvantulconstituindprincipalele mijloace
ale jocului.Teorii despre joc:Pentru elaborarea unei teorii
tiinifice despre joc o nsemnat contribuie au adus vederile unor
pedagogi. Numeroase teorii despre joc elaborate pe parcursul
timpului, unele contradictorii, iar altele completndu-se reciproc,
vin s rspund la o seam de ntrebri din cele mai complexe i dificile
: Pentru ce simte copilul o nevoie att de imperioas de a se juca?
Ce fel de funcii formative ndeplinete jocul n dezvoltarea psihic a
copilului? Constituie jocul o form predominant sau numai
conductoare de activitate a copilului precolar? Care sunt i cum se
explic particularitile caracteristice ale jocurilor de vrst
precolar? Acestea sunt cteva ntrebri la care pedagogii i psihologii
pe baza datelor observaiei i ale cercetrilor experimentale au dat
rspunsuri diferite. Jocul satisface n cel mai nalt grad nevoia de
activitate a copilului, constituie o form de manifestare ntlnit la
copiii pe tot parcursul istoriei, este tovarul de nedesprit al
copilriei i constituie una dintre formele cele mai importante de
activitate a precolarului. Jocul este tocmai una dintre activitile
prin care copilul nva s cunoasc lumea real, acionnd asupra
obiectelor din jur, i satisface nevoia de micare i nelegere,
dobndete ncredere n propriile puteri. mbrcnd forma jocului, aceast
activitate este tot att de necesar dezvoltrii fizice i psihice a
copilului ca i lumina soarelui, de aceea unii pedagogii afirm c
jocul este o activitate de pre-nvare. Aristotel arat c pn la al
cincilea an de via, copilul nu trebuie supus nvrii i nici unei
munci aspre, pentru c prin acestea s nu duneze creterii, ci trebuie
s i se asigure atta micare ct i este necesar. Aceast micare trebuie
stimulat att prin diverse ocupaii ct mai ales prin joc. Astfel, se
contureaz pentru prima oar ideea folosirii jocului ca mijloc de
educare. Beatrice Tudor Bart n lucrarea sa demonstreaz posibilitile
uriae ale jocului ca metod educativ, folosind expresia nvtura prin
joc. De fapt, ntreaga copilrie mic pn la intrarea n coal realizeaz
un astfel proces de instruire n care modalitatea de baz o
constituie jocul. A.P. Usova se refer la joc ca o form de
organizare a ntregii viei i activiti a copilului n grdini. Prin
aceasta nelegem valorificarea jocului att ca pondere n educaie ct i
ca durat efectiv a procesului pedagogic. Autoarea menioneaz c n
acest context jocul constituie un principiu de educaie, nu numai un
mijloc oarecare. El reprezint o cale ctre socializarea copilului. n
acest mod aciunea lui educativ se va rsfrnge asupra copilului ca
membru al societii de copii, asupra colectivului de copii.Comenski
a artat de asemenea n Informatorul colii materne necesitatea
jocului n viaa copilului ca mijloc de dezvoltare fizic i psihic :
Cu ct copilul lucreaz, alearg i trudete mai mult, cu att doarme,
crete i diger mai bine, cu att se face mai sprinten la corp i
minte; numai dac bgm de seam s nu i se ntmple ceva ru. De aceea
trebuie s li se pun la ndemn locuri anumite i sigure pentru alergri
i exerciii, s li se arate cum se pot juca fr pericol. E. Claparde,
interesat de jocurile copiilor a atras atenia asupra faptului c ele
reproduc ceea ce impresioneaz copilul, fapt ce determin asimilarea
realitii, ncorporarea ei ca act de trire, fapt ce va constitui
treptat un vast bagaj de posibiliti i disponibiliti de a reaciona.
De asemenea, Claparde se refer la universalul joc cu ppuile i
susine c n acest joc nu se exercit la copii instinctul matern, ci o
infinitate de stri afective, de disponibiliti nuanate subtil i de
triri necesare n procesul adaptrii; jocul realizeaz un pre-exerciiu
mai mult mental, psihologic. Lazarus subliniaz faptul c jocul
constituie tipul fundamental de activitate, adic forma de
activitate ce susine n cea mai mare msur dezvoltarea psihic prin
antrenarea psihomotorie, senzorial, intelectual i afectiv, la o
tensiune cu totul specific, ce prezint pentru procesul creterii i
dezvoltrii psihice o importan tot att de mare ca i activitatea de
instruire din anii de coal. V.S. Vgotski susine c n perioada
precolar jocul alimenteaz foarte mult tendina spre libertate,
emancipare de tutela strns a adultului. El are funcii formative
care sunt n principiu educative. Totui influena condiiilor generale
de tutel i de munc, structura condiiilor de contact, sensibilitatea
fa de acestea vor determina valoarea educativ a jocului. Jocul
apare ca o activitate complex a copiilor n care ei reflect i
reproduc lumea i societatea, asimilndu-le i prin aceasta
adaptndu-se la dimensiunile lor multiple. K. Gross trateaz jocul
din punct de vedere strict biologic, consider c acesta ar fi un
exerciiu pregtitor pentru viaa profesional de mai trziu a adultului
n sensul c ar fi un mijloc de exersare a predispoziiilor
instructive, n scopul maturizrii lor. n realitate, jocurile
copiilor se deosebesc calitativ de jocurile animalelor, generate de
factori de natur biologic(instinctele). n istoria dezvoltrii umane
instinctele se transform sub influena condiiilor sociale. De aceea,
n timp ce la animale jocul rmne un fenomen pur biologic, la om el
devine un fenomen de esen social. A.S. Makarenko a atribuit jocului
o importan considerabil n viaa copilului. Prin joc se realizeaz
educaia viitorului om de aciune. Aa cum se comport copilul n joc,
tot aa se va comporta i n munc n perioada maturitii. De asemenea,
stabilete asemnrile dintre joc i munc care constau n urmtoarele
trei elemente comune : a) att n joc ct i n munc avem de-a face cu
un efort fizic i intelectual. Fr acest efort, jocul devine pasiv,
nu poate mobiliza forele fizice i psihice ale copilului. n mod
similar, nici munca nu d randament dac este lipsit de efort fizic i
intelectual. b) a doua trstur comun const n coloritul emotiv
pozitiv propriu unui joc reuit, la fel ca i al muncii, care duce la
rezultatul prevzut. Jocul i munca produce n egal msur plcere, s-ar
putea spune c plcerea n joc, pasiunea copilului pentru joc sunt
elemente intrinsece ale jocului, la fel ca i plcerea pe care o
simte omul n desfurarea muncii productive. c) a treia trstur comun
o formeaz simul de rspundere, care apare att n joc, ct i n munc. n
joc, simul de rspundere se manifest prin grija copilului fa de
jucrii, prin respectarea cerinelor i a regulilor jocului. Dar i n
munc simul de rspundere se manifest n grija pentru bunul obtesc,
pentru gospodrirea lui raional. Munca este o form de activitate
prin care omul particip la producia social, creeaz valori materiale
i culturale. Jocul, dimpotriv, nu vizeaz producerea unor asemenea
bunuri, cu toate acestea, jocul l deprinde pe copil cu eforturile
fizice i intelectuale i n felul acesta l pregtete pentru munca de
mai trziu. Jocurile copiilor trebuie s fie astfel organizate i
ndrumate de ctre aduli, nct s constituie nu numai o treapt
premergtoare, dar i o form de activitate care s-l apropie pe copil
de adevrata munc. K.D. Uinski arat c : Jocul e joc tocmai pentru c
n el copilul e de sine stttor; de aceea orice amestec al adultului
n joc i rpete fora real de dezvoltare. Adulii nu pot avea dect o
singur influen asupra jocului, fr s disting caracterul lui de joc,
i anume furnizarea materialului pentru construcii de care copilul
se va ocupa ns independent. K. Bhler arat c : Jocul constituie o
activitate care produce plcere copilului, dar nu numai plcere. n
timpul jocului, copiii adesea depun eforturi, ncearc sentimentul
dezamgirii, al insuccesului, cu toate aceste stri emotiv negative,
ei nu renun la joc. Pe de alt parte, plcerea resimit de copil este
adesea rezultatul final al eforturilor pe care el le depune n
desfurarea jocului. A. Adler ntrete ideea c : Jocul constituie
forma specific de activitate prin care copilul se afirm, cunoate
lumea, nva s se orienteze n ea i dobndete ncredere n propriile
puterile. Prin joc copilul nu numai c nu se ndeprteaz de realitate,
dimpotriv, se apropie tot mai mult de ea. J.Piaget susine ideea c :
nsuirea i respectare regulilor are o influen puternic n formarea
judecii morale a copiilor, n evoluia lor moral bazat cooperare. M.
Taiban afirm c : Jocul reprezint un mijloc de familiarizare a
copiilor cu viaa nconjurtore, constituie un mijloc de valorificare,
de aplicare creatoare a cunotinelor dobndite. Asigur nelegerea
anumitor legturi interne, a semnificaiei activitii umane, n care
copilul se ncadreaz treptat, nici un alt mijloc nu favorizeaz mai
deplin integrarea copilului n viaa cotidian, deoarece jocul este
calea care reproduce viaa real sub forma ei cea mai direct aciunea.
Jocul este asemenea unui film retrospectiv, n care copilul i
oglindete propriile impresii i le deruleaz de aceast dat ca
participant direct i nu numai ca spectator. Or, nici o alt cale nu
este mai propice nelegerii vieii dect participarea direct la fluxul
ei. Problema educativ care se pune este aceea a dirijrii i
orientrii diverselor surse de inspiraie ale jocurilor copiilor, n
primul rnd a surselor indirecte ca literatura, plastica, teatrul,
inclusiv teatrul de ppui. Cu ct copii evolueaz pe plan fizic i
psihic, ponderea elementului de joc scade. Procesul de instruire se
realizeaz n acest nou context n cadrul leciilor. Trecerea de la joc
la lecie se face printr-o form intermediar (lecia sub form de joc
sau jocul didactic). Jocul didactic este un valoros mijloc de
instruire i educare, el poate fi ns i o metod eficient n procesul
instructiv-educativ, de asemenea poate fi utilizat ca procedeu
nsoind alte metode educative i n sfrit poate s constituire o form
de organizare a activitii i vieii copiilor.Terapia prin joc,
cunoscuta si sub numele de ludoterapie s-a dovedit eficienta in
ameliorarea problemelor pe care le au cei mici, dar ajuta si la
imbunatatirea relatiei parinte-copil.Limbajul copiilor ramane in
urma dezvoltarii lor cognitive, iar ei comunica prin joaca ceea ce
inteleg din lumea care ii inconjoara. Astfel, jucariile sunt
percepute drept cuvinte, iar jocul ca limbaj.Ludoterapia-exprima
utilizarea jocului pentru a ajuta copilul sa-si inteleaga mai bine
propriul comportament,tinind cont de gradul sau de maturitate.Este
o alternativa la tendinte care conduc spre un comportament
neadaptabil.Aceasta tehnica poate fi utilizata in prezenta unui
psiholog cu spirit deschis.
Ludoterapia, sau terapia prin joc sau jocoterapia este o metod
interactiv folosit la scar larg n terapia cu copiii cu vrste ntre 3
i 12 ani, de ctre pedo-psihologii din toat lumea, care au neles
valoarea vindectoare a jocului. Jocul este folosit n egal msur
pentru a evalua, diagnostica i trata copilul care ntmpin probleme
de adaptare sau de dezvoltare, jocul fiind o verig extrem de
important a dezvoltrii sale i, n multe dintre situaii, singurul
element comun dintre copil i terapeut, singurul spaiu n care cei
doi pot pi mpreun n efortul comun de a descoperi sursele problemei
si resursele vindecrii.Scurt istoric al orientrilor de baz n
ludoterapie.
Psihologia copilului consacra pagini lungi n ceea ce privete
terapia prin joc. Exist foarte multe opinii i orientri, care au
statutat c ludoterapia i atinge eficiena i scopul n condiii de
aplicabilitate constant i angajat n standarde de calitate. Astfel,
ncepnd cu anul 1920, psihanalitii A.Freid i M. Klain, G. Hag-Helmut
introduc jocul ca metod n psihoterapie . Deoarece copiii nu erau
preocupai de propriul trecut, n lucrul cu ei nu putea fi
administrat metoda asociaiilor libere, fapt ce a favorizat
introducerea a dou metode noi n psihoterapie: observarea jocului i
analiza desenelor copiilor (Cas - Copac - Omule, Desenul Familiei).
n aceast etap jocul i desenul erau percepute doar ca instrumente de
diagnosticare, considerate drept mijloacele de baz ale comunicrii
copilului, fapt ce se datoreaz incapacitii copiilor de a exprima
nevoile, tririle i propriile sentimentele. Jocul devenind un mijloc
de exteriorizare a traumei reuete s-i diminueze intensitatea i s-l
fac pe copil s se simt mai bine. n 1940, D. Levi dezvolt ideea
legat de manifestarea/trirea conflictelor emoionale n cadrul
jocului i propune conceptul de ludoterapie structurat n lucrul cu
copiii ce au suferit o traum psihic. Conform teoriei lui D.Levi,
edina de ludoterapie const din 3 etape: 1. Stabilirea contactului:
prevede jocul liber al copilului, familiarizarea cu spaiul de joc i
cunoaterea psihoterapeutului; 2. Introducerea n jocul copilului a
situaiei psihotraumante, asemntoare celei trite de copil, prin
intermediul jucriilor. n procesul de reactualizarea a situaiei
traumante copilul conduce jocul, reuind astfel s treac din poziie
pasiv de victim, n cea activ de conductor- fapt ce genereaz
tratarea. 3. Continuarea jocului liber al copilului. D. Levi
propune principiul direcionat al ludoterapiei, conform cruia
iniiativele din cadrul jocului revin psihoterapeutului presupunnd o
bun pregtire tehnic i metodic a edinelor de ludoterapie.
Ludoterapia lui Levi utilizeaz att jocul liber al copilului ct i
jocurile pe roluri. n 1947, Virginia Axline introduce metoda
ludoterapiei nedirecionate, considernd c jocul este mijlocul de
maxim auto-manifestare a copilului, care permite exteriorizarea
totalmente a emoiilor fr o eventual implicare din partea adultului
n procesul de joc. Cercetnd reaciile emoionale i de comportament
ale copilului n diverse condiii de joc, psihoterapeutul ncearc s
neleag trsturile lui de personalitate, i intervine cu anumite
restricii doar n cazul n care acesta iese din limitele
admisibilului.
n prezent, ludoterapia folosete principiul combinat de abordare:
cea Psihanalitic a Anei Freid i Melani Klain Direcionat a lui D.
Levi Nedirecionat a Virginiei Axline, reuind astfel s asigure un
studiu multiaspectual i profund al problemelor emoionale i de
comportament al copiilor i o maxim depire a lor. Deci, jocul
reprezint sursa dar i resursele energetice ale copilului, i este
calea minunat de a explora experienele traumatizante sau
amenintoare. Ludoterapia, ca i orice alt demers terapeutic ,
reprezint un proces de optimizare, de suport sau de recuperare a
potenialului att de divers al copilului. nsoit de pasiune i
contiinciozitate, de libertate i fantezie, ofer rezultate
uimitoare.
Jocul este extrem de important n dezvoltarea copilului deoarece,
n primul rnd, ca orice dimensiune psihologic, el cunoate nite etape
ale dezvoltrii concordante cu anumite nivele de vrst, motiv pentru
care gradul su de elaborare poate fi un prim indicator
psihodiagnostic. n al doilea rnd, prin intermediul jocului copilul
oglindete aspecte ale realitii nconjurtoare, pe de o parte, precum
i aspecte ale realitilor sale conflictuale, pe de alt parte. Astfel
ne putem da seama, de exemplu, de tratamentele la care este supus
copilul, ntruct copiii abuzai, agresai sau tracasai prezint anumite
particulariti ale jopcului. De exemplu, copilul care i bate ppua
este posibil s fie un copil care asist n mod repetat (sau care este
supus n mod repetat) la diferite tipuri de violene, cu grade
variate de intensitate.Janet R. Moyles(1992) considera jocul nu
numai mediul ideal unde copiii invata, dar in acelasi timp, mediul
in care adultii pot invata cel mai bine despre copii si nevoile
lor.Astazi a devenit un fapt banal semnalarea rolului capital al
joculuiindezvoltarea copilului si chiar a adultului.''Omul nu este
intreg decat atunci cand sejoaca'', afirma Schiller.Pe masura ce
are loc indepartarea de copilarie, jocul se apropie tot mai mult ca
functii si forma de activitatile distractive reunite prin termenul
deloisir, definit fie catimp liber disponibil in afara muncii, fie
caactivitate distractiva propriu-zisa. Termenul are circulatie de
relativ putin timp. Etimologia cuvantului ne duce la vechiul verb
francezloisircare are semnificatia dea fi permis(etre permis).
Exista granite foarte mobile intre joc si activitatile distractive.
Prin felul de antrenare, multe jocuri se aseamana cu activitatile
de tip loisir, jocul avand evidente functii distractive, de
relaxare si de instruire. Pe de alta parte, anumite activitati
neludice pot capata caracter de joc (colectionarea poate fi
considerata o forma de joc data fiind starea de traire euforica si
cadrul motivational ce o caracterizeaza).Inrudirea cu activitatile
de tip loisir este foarte mare, ceea ce justifica faptul ca pe
masura ce copilul creste, locul jocului privit ca forma specifica
de comportament al copilului fata de mediul inconjurator este
preluat de activitatile distractive care, chiar daca nu pot fi
considerate activitati de joc in totala aceeptie a cuvantului, au
functiile si caracteristicile psihologice ale acestuia, arata
Ursula Schiopu (1970, pp.13-14).
Caracteristicile si functiile joculuiCaracter universal si
permanent. Jocul este o realitate prezenta in viata omului,
indiferent de varsta acestuia, regiunea geografica sau etapa
istorica.Caracter polivalent.S. Iliovafirma ca jocul are un
caracter polivalent, in sensul in care el este pentru copilsimunca
si arta si realitate si fantezie. Pe de alta parte, jocul inseamna
si o varietate de semnificatii de la sensul pozitiv pana la cel
negativ. El poate numi o activitate cu caracter constructiv,
distractiva, placuta sau dimpotriva (jocuri de noroc). De asemenea,
jocul prezinta o gama diversa de domenii in care se aplica:
medicina, psihologie, pedagogie, asistenta sociala, teatru
s.a.m.d..Caracter complex. Jocul este o activitate determinanta
pentru formarea si dezvoltarea personalitatii umane. In
lucrareaCopilul si jocul(1967, p.19),Jean Chteauconsidera ca prin
joc, copilul traduce potentele virtuale care apar succesiv la
suprafata fiintei sale; lumea jocului este o anticipare a lumii
preocuparilor serioase, este o exersare, in plan imaginar, a
viitorului personal.Un copil care nu vrea sa se joace este un copil
a carui personalitate nu se afirma, care se multumeste sa fie mic
si slab, o fiinta fara mandrie, o fiinta fara viitor( 1967,
pp.19-34).Terapia prin joc este in general utila in psihoterapia
copiiilor cu varsta cuprinsa intre 3 si 11 ani, furnizandu-le o
modalitate de exprimare a experientelor si sentimentelor proprii.
Experienta si cunostintele copiiilor sunt adesea communicate prin
joaca, astfel ca joaca devine pentru copii un vehicul important de
acceptare de sine si de acceptare a altora.Terapia prin joc poate
ajuta sipacientii adulti, cu dificultati de invatare sau leziuni
cerebrale si nu numai, in rezolvarea dificultatilor psihosociale,
pentru o mai buna dezvoltare si integrare sociala. Aceasta
modalitate terapeutica poate fi utilizata si pentru a stabili
undiagnostic: observand tiparele de joc ale pacientului, terapeutul
poate determina cauza tulburarilor de comportament. Obiectele si
tematica alese pentru joc, precum si dinamica interactiunii intre
pacient si terapeut, pot fi folosite pentru a intelege motivele
comportamentului pacientului, atat in cadrul sedintelor, cat si in
afara cadrului terapeutic.In cadrul terapiei prin joc, adultii pot
alege diversemodalitati terapeutice: miscare - jocul cu corpul, joc
in nisip, jocul cu visurile, joc cu natura, jocul social, imagerie,
povestiri, etc. Jocul ofera atat copiilor, cat si adultilor,
experienta de viata, libertate si creativitate. Joaca este pentru
copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru
exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relatiilor, descrierea
experientelor, marturisirea dorintelor si implinirea de sine.
Problemele pe care copiii le experimenteaza nu exista separat de
persoana lor. Astfel, terapia prin joc egaleaza structura
interioara dinamica a unui copil printr-o la fel de dinamica
metoda.In procesul de crestere/maturizare, multe dintre problemele
copiilor sunt determinate de inabilitatea adultilor de a intelege
sau de a raspunde efectiv la ceea simte sau incearca sa comunice
copilul. Acest "gol de comunicare" este largit ca urmare a
insistentei cu care adultii incearca sa ii determine pe copii sa
adopte modalitatile de exprimare specifice adultilor. Eforturile de
comunicare cu copiii la un nivel exclusiv verbal presupun prezenta
unei facilitati destul de dezvoltate de exprimare prin vorbire,
limitand astfel copiii la un mediu ce este deseori incomod si
restrictiv. Cu alte cuvinte, psihoterapia prin joc este o forma de
psihoterapie care foloseste joaca pentru a comunica cu oamenii si
pentru a-i ajuta, in mod special copiii. Terapia prin joc poate fi
de asemenea folosita ca instrument diagnostic. Psihoterapeutul
observa copilul care se joaca cu diverse jucarii pentru a determina
cauza comportamentului tulburat. Conform cu punctul de vedere
psihodinamic, copiii se angajeaza intr-un comportament de joaca
pentru a lucra cu anxietatile interioare. Astfel, terapia prin joc
poate fi utilizata si ca mecanism de auto-ajutorare, atat timp cat
copiii au la dispozitie timp pentru joaca libera sau joc
nestructurat.
Modele de psihoterapie prin jocTerapia prin joc poate fi
impartita in doua mari tipuri: nondirectiva si directiva. Terapia
prin joc nondirectiva este o metoda neintruziva in care copiii sunt
incurajati sa gaseasca propriile solutii la probleme prin joaca.
Este in mod tipic clasificata ca psihoterapie psihodinamica. Din
contra, terapia directiva prin joc este o metoda care implica mai
multa structura si ghidare din partea psihoterapeutului, astfel
incat copiii sa prelucreze dificultatile comportamentale si
emotionale in cursul jocului. Adesea contine o componenta
comportamentala si metoda este cel mai adesea clasificata ca
psihoterapie cognitiv-comportamentala.
II. Modul in care este conceputa boala/sanatatea si
bolnavul/clientul in cadrul terapiei respective
LUDOTERAPIA DEREGLRILOR EMOIONALE I DE COMPORTAMENT LA COPII
Distingerea comportamentului normal de cel deviant. Dei
ludoterapeuii care se ocup de copii mprtesc aceleai abiliti i
competene profesionale necesare distingerii comportamentului normal
de cel anormal, exist i diferene importante. Pentru a putea aprecia
dac un compotament e deviant sau nu, este esenial s nelegem foarte
bine manifestrile fireti i comportamentale care definesc n linii
mari limitele conduitei medii sau normale. Un mijloc de a compara
comportamentul normal cu cel deviant este metoda de evaluare a
celor Patru D: deviance (devian), disfunction (disfuncie), distress
(detres) i danger (pericol).
Deviana. Determinarea gradului de abatere de la normal a unui
comportament se poate face printr-o evaluare informal (interviuri,
observri, scale de evaluare a simptomelor). Ludoterapeuii trebuie s
in cont de faptul c multe afeciuni au caracteristici comune i c,
adesea, trebuie s culeag date suplimentare pentru a exclude sau a
confirma existena unei anumite tulburri. n plus, unele tulburri
apar mai frecvent concomitent.
Difuncia. Odat identificat o tulburare, trebuie determinat
impactul su relativ asupra vieii copilului.
Detresa. Un element strns legat de disfuncie este gradul de
detres pe care-l cauzeaz tulburarea. Adesea, copiii ntmpin
dificulti n a-i exprima sentimentele i, astfel, i ofer
ludoterapeutului prea puine informaii ca s-l ajute s evalueze acest
aspect, ns interviurile cu prinii i cadrele didactice pot furniza
date suplimentare.
Pericolul. Pentru a determina dac un anumit comportament prezint
riscuri pentru un copil, se evalueaz dou aspecte majore: riscul de
rnire a propriei persoane i riscul de rnire a celorlali. n trecut
accentul se punea pe victimizarea i maltratarea copiilor (abuz sau
neglijen), sau pe evaluarea riscului de rnire a propriei persoane
(intenie de suicid).
Pacientii terapiei prin joc sunt in general copii cu varste
intre 3 si 11 ani, cuprobleme comportamentale si emotionale
persistente(timp de mai multe luni) si care intervin in dezvoltarea
lor normala -crize de isterie, comportament violent, incontinenta
in lipsa afectiunilor medicale, tulburari de somn si cosmaruri,
anxietate. Tratamentul se adreseaza si copiilor care au suferit
abuz sexual sau fizic, neglijare parentala, pierderea familiei.
Ce este agresivitatea ?Agresivitatea este un termen de origine
latin: agressio atac, simptom. n legtur cu fiina uman, agresiunea
nseamn un comportament negativ (distructiv), nemotivat, care vine n
contradicie cu normele i regulile oamenilor din societate, care
provoac daune fizice i morale celor asupra crora este direcionat
agresivitatea, dezvoltnd stri i emoii negative: ncordare, fric,
depresie, . Agresiunea este un comportament verbal sau acional,
ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea i chiar suprimarea
fizic a celorlali. Comportamentul agresiv poate fi orientat i
contra propriei personae (autoagresivitate), ca n cazul unor
tulburri psihice.
Portretul copilului agresiv
Ca i oricare altul copilul are nevoie de dragostea, rbdarea,
ajutorul nostru, n primul rnd pentru c agresivitatea este o
reflectare a disconfortului psihoemoional al copilului,
incapacitatea reacionrii adecvate la mediul nconjurtor, dificulti
intercomunicative ntre semeni, ntre copil i adult. Copilul agresiv
deseori se simte respins, singuratic, este convins c nu este iubit.
Cum s devin iubit i util- este problema nesoluionat cu care se
confrunt i-l face s acceseze diferite metode pentru a atrage
atenia. Spre regret, aceste tentative, deseori greu acceptabile,
nu-i ating scopul, de multe ori agresivitatea este unica form
cunoscut de copil de a se apra i el primete acest tip de
comportament ca un stereotip selectat din reaciile comportamentale
din familie. Copiii agresivi nu sunt ndeajuns de bogai emoional,
reacionnd n diapazonul agresiv ca unicul cunoscut, totodat, copiii
nu se pot privi dintr-o parte pentru a clasifica obiectiv propriile
reacii.
Cum ajutm copilul agresiv
n procesul programelor de corecie se poate explica copiilor ce
este furia i care snt consecinele distructive, de accentuat ct de
urt i fioros este omul la mnie motivaie pentu a-i controla i a-i
dirija emoiile. Pentru copiii agresivi sunt caracteristice
contraciile musculare n regiunea feei i minilor, din aceste
considerente sunt binevenite orice exerciii relaxante. Astfel,
copilul poate ine n buzunar un mic indicator de circulaie (STOP!),
n cazul cnd simte dorina de a agresa pe cineva va scoate din
buzunar indicatorul i n gnd sau n oapt va spune de cteva ori: stop!
Un alt exerciiu ar fi Cald ca soarele, uor ca vntuleul: copilul
nchide ochii i-i imagineaz o zi cald i nsorit, pe cerul
albastrualbastru plutete un noura pe care-s plasate toate
necazurile copilului, iar vntuleul uor le poart departe de copil.
Se pot folosi ocupaii n grup, cum ar fi jocul de roluri, cu
nscenarea situaiilor de conflict i propuneri de a soluiona situaia
cu punerea n discuie a oricrei propuneri, chiar i a celei agresive.
n procesul disciiei, copiii aleg cea mai efectiv variant (Ce
trebuie s fac Pinochio pentru a nu nimeri n cmar? Ce trebuie s fac
iezii ca s nu-i mnnce lupul?).
Ce este hiperactivitatea?
Hiperactivitate (lat. activus activ, grec. hyper - prea,
excesiv, denot depirea normei) se manifest printr-o dezvoltare
(nespecific vrstei) a neateniei, instabilitii, impulsivitii i
hiperactivitii. Prin hiperactiv se nelege o persoana mai activ n
general, ntr-un mod lipsit de finalitate, comparativ cu alte
persoane de aceeai vrst, n timpul mesei, somn, lectur, studiu sau
alte activiti. Deseori hiperactivii sunt nsoii de astfel de
probleme ca nenelegerea cu cei din jur, ntmpin dificulti n procesul
de nvare, se subiestimeaz.
Portretul copilului hiperactiv
Probabil, n fiecare grup din grdini, n fiecare clas se gsesc
copii crora le vine greu s stea mult timp locului, s tac, s se
supun sarcinilor maturilor. Ei complic lucrul educatorilor i
profesorilor deoarece sunt foarte activi, impulsivi, agitai i fr
nici o rspundere. Copiii hiperactivi nu sunt ateni i scap diferite
obiecte, i mping colegii, crend situaii de conflict. Sunt foarte
suprcioi , dar nu in pic. Renumitul psiholog american V. Oclender
comleteaz aceste caracteristici, menionnd, c aceti copii deseori au
o coordonare defectuoas a micrilor, au un control muscular
insuficient. Sunt nendemnatici, mprtie sau scap lucrurile, de
exemplu: vars laptele.
Cum ajutm copilul hiperactiv?
Ajutorul de urgen pentru copilul hiperactiv: 1. A sustrage
copilul de la capriciile sale; 2. A da posibilitate copilului s
aleag (o alt activitate la moment); 3. A-l provoca cu o ntrebare;
4. A reaciona ntr-un mod neobisnuit p/u copil (prin glume sau
pantomime); 5. A nu interzice copilului aciunea ntr-o form
categoric; 6. S nu i se comande, dar s fie rugat; 7. A da copilului
posibilitatea s-i expun gndurile; 8. A repeta cu aceeai tonalitate
a vocii i de mai multe ori rugamintea, n caz cnd nu este auzit; 9.
A-l aduce n faa oglinzii sau de fotografiat copilul cnd este
capricios; 10. A-l lsa singur n camer dac nu este periculos; 11. A
nu se insista s-i cear scuze; 12. A nu se citi notaii, copilul nu
percepe.
Pentru fiecare copil hiperactiv obisnuit trebuie gasit
modalitatea de a-i asigura progresul necesar la invatatura. Aceasta
nseamn c trebuie s oferim copilului o recompens (care poate fi un
cuvint de laud, o bomboan, sau pur si simplu aprecierea bine sau
corect) dupa fiecare sarcin ndeplinit, fie i foarte mic. Dac nu li
se ofera prompt o forma oarecare de recompens, copiii si vor pierde
rapid interesul pentru munc i vor trage concluzia c nu au lucrat
bine, comportare n contrast cu cea a copiilor obisnuii, care n mod
normal continu s lucreze chiar daca nu sunt ludai. Tot aa copilul
trebuie sa afle i cnd nu a facut bine ceva, nu prin cearta sau
repro, ci pur i simplu informndu-l. Copiii hiperactivi au nevoie de
mai multe explicaii la fiecare element nou pn ce l asimileaz.
Copiii hiperactivi au un mod de a lucra impulsiv. Atunci cind snt
confruntai cu o problem ei nu se gndesc anterior cum trebuie
rezolvat, ci o abordeaza n mod impulsiv.
Ce este Anxietatea?
Anxietatea stare afectiv caracterizat printr-un sentiment de
nelinite, de team, agitaie, nesiguran, de tulburare difuz, att
fizic ct i psihic, de ateptare a unui pericol nedeterminat despre
care sunt multe incertitudini. Ea apare ca o reacie la stres.
Respectiv: Calmul i senintatea indic absena anxietii; Un nivel
moderat de anxietate se manifest prin tensiune, nelinite,
nervozitate; Sentimentele interne de fric, spaim i panic indic un
nivel foarte ridicat de anxietate. Caracteristic anxietii este
asocierea cu strile psihice, a unor reacii fiziologice specifice: -
tahicardie, - palpitaii, - transpiraie, - tensiune muscular, -
uscarea gurii, - dilatarea pupilelor. n psihologie se face
distincie ntre anxietate ca reacie inevitabil la o situaie
particular de ameninare, pericol i anxietate ca trstur a
personalitii. n aceast din urm calitate , anxietatea reprezint o
tendin de a reaciona n mod accentuat anxios la situaiile de via, ct
i foarte adesea ca o anxietate liber fr obiect, care caracterizeaz
starea psihic a unei persoane, indiferent de situaiile de via
concrete.
Cum ajutm copilul anxios
Lucrul asupra copiilor anxioi necesit un timp mai ndelungat.
Specialitii recomand de organizat lucrul cu anxioii n trei direcii:
1. Ridicarea autoaprecierii; 2. De a forma deprinderi de
autoconducere n situaii concrete; 3. Scoaterea ncordrii
musculare;
Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor ramane in urma
devoltarii lor cognitive, ei comunica prin joaca discernamantul
asupra a ceea ce se intampla in lumea lor. In terapia prin
joc,jocurile, jucariilesunt percepute ca si cuvinte ale copilului,
iar jocul ca si limbaj al copilului. Deci, terapia prin joc este
pentru copil ceea ce consilierea sau psihoterapia este pentru
adulti. In terapia prin joc, functia simbolica a jocului este cel
mai important aspect, asigurand copiilor posibiltatea de a-si
evalua exprimarea simtamintelor interioare. Experientele
semnificative din punct de vedere emotional pot fi exprimate,
intr-un mod mai confortabil si mai sigur, prin reprezentarea
simbolica pe care o asigura jucariile. Folosirea jucariilor permite
copiilor sa isi transfere anxietatile, fricile, fanteziile si
vinile asupra obiectelor mai repede decat asupra altor persoane. In
acest proces, copiii sunt in siguranta fata de propriile lor
sentimente si reactii, deoarece jocul permite copiilor sa se
distanteze de evenimentele si experientele traumatizante pe care
le-au trait. Astfel, copiii nu sunt coplesiti de propriile lor
actiuni, deoarece acestea au loc in imaginatia lor. Manifestand
simbolic prin joaca o experienta sau situatie inspaimantatoare sau
traumatizanta si, probabil, schimband sau alternand in joaca
rezultatul, copiii transforma evenimentele exterioare in decizii
interioare astfel fiind mult mai apti in rezolvarea sau adaptarea
la probleme.
Deoarece lumea copilului este o lume a actiunii si activitatii,
terapia prin joc asigura terapeutului posibilitatea de a patrunde
in lumea copilului. Copilul nu este impiedicat sa discute despre
ceea ce s-a intamplat; mai degraba, copilul, in timpul jocului,
lasa sa iasa la suprafata experientele trecute si sentimentele
asociate. Daca motivul pentru care copilul a fost dus la terapeut
este comportamentul sau agresiv, mediul de joaca da terapeutului
oportunitatea de a experimenta agresiunea, pe de o parte in timp ce
copilul loveste o papusa sau incearca sa il impuste pe tarapeut cu
o arma si pe de alta parte sa il ajute pe copil sa invete
auto-controlul folosind procedurile terapeutice potrivite a stabili
limitele. Indiferent care au fost motivele pentru care copilul a
fost dus la terapeut, prin terapia prin joc terapeutul are ocazia
de a experimenta si de a incerca sa rezolve in mod activ problema,
in momentul in care aceasta este traita de catre copil. Axline
(1947) a interpretat acest proces ca unul in care copilul isi
exteriorizeaza sentimentele, aducandu-le la suprafata,
confruntandu-se cu ele si chiar invata sa le controleze sau sa
renunte la ele.
Jocuri :
Jocul Complimentele
Scopul: Creterea nivelului de autoapreciere a fiecrui
participant,sporirea procesului de comunicare n cadrul
grupului,mobilizarea participanilor. Coninutul: Copiii sunt aezai n
cerc. Fiecare primete cte un cartona ce conine o aciune aprobat de
cei din jur pe care copilul trebuie s o exprime n glas. Fiecare
mesaj trebuie s nceap cu cuvintele: Odat eu (de ex. Odat eu am
ajutat prietenului s fac tema).Pentru gndire/pregtire se ofer 2-3
min.apoi fiecare copil prezint mesajul su despre ct de bine el a
realizat sarcina sau fapta menionat n fi. Dup ce s-au manifestat
toi copiii,adultul poate face o concluzie:fiecare copil posed
anumite caliti pozitive,talente i de aceea trebuie s avem o
atitudine binevoitoare,grijulie fa de cei din jur.
JoculSculptura
Scopul: Antrenarea abilitilor de control a muchilor
feei,minilor, picioarelor etc. diminuarea tensiunii emoionale i
musculare la copii anxioi. Coninutul: Copiii sunt divizai n
perechi: unul este sculptorul, cellalt sculptura. La indicaia
conductorului sculptorulmodeleaz dinlutsculptura: Copilului care nu
se teme de nimic Copilului care este mulumit de tot cel nconjoar
Copilului care executat o sarcin dificil etc. Subiectele pentru
sculptur pot fi propuse de adult sau alese de copii. Apoi copiii
pot s se schimbe cu rolurile sau este posibil varianta sculpturii n
grup.La sfritul jocului este binevenit s discutm cu copiii
senzaiile,sentimentele ce le-au avut pe parcursul identificrii cu
rolurile de sculptor,sculpturasau care din figuri era plcut s o
reprezini i carenu.
Jocul Eu sunt Lenua
Scopul: Creterea nivelului de autoapreciere,dezvoltarea
deprinderilorde reacionare rapid la situaia nou creat,diminuarea
tensiunii Emoionale i musculare la copii anxioi. Coninutul: Copiii
formeaz un cerc.Fiecare,pe rnd iese,n mijlocul cercului i cnt
numele pe melodia unui cntec cunoscut,de ex.Eu sunt
Leee-nuuu-aaaaa,Leee-nuuu-aaaaa!..Ceilali din cerc trebuie s
recunoasc melodia interpretat. La sfritul jocului este binevenit s
discutm cu copiii ce emoii/sentimente au trit n momentul
prezentrii.
Jocul Rece, cald, frige
Scopul: dezvoltarea perseverentei. Obiective operationale: sa
caute jucaria ascunsa, sa respecte indicatiile primite. Resurse
didactice: o jucarie, o basma. Desfasurarea jocului Un copil este
legat la ochi cu o basma. Copiii stau la locurile lor n timp ce
unul dintre ei ascunde o jucarie. La comanda cadrului didactic,
copilul legat la ochi, si desface basmaua si porneste n cau- tarea
jucariei ascunse. Cnd se apropie de jucarie, propunatorul mpreuna
cu clasa spun: cald, cnd e foarte aproape striga: frige, iar daca
se departeaza l previn prin cuvntul: rece. Jocul se desfasoara prin
ndrumarea copilului cu ajutorul acestor trei cuvinte, pna gaseste
jucaria. Jocul se reia prin schimbarea copilului care cauta jucaria
ascunsa.
III. Obiectivele psihoterapiei- ce stabileste fiecare terapie.
Eficacitatea psihoterapiei prin joc.OBIECTIVE: -Organizarea
activitatilor ludice ca modalitati de terapie cu caracter
permanent;
-Formarea unor conduite cognitiv-ludice care sa valorifice
continuturile programelor scolare, att sub aspect informational ct
mai ales sub aspect al formarii unor operatii concrete;
-Initierea comportamentelor ludice complexe care sa conduca la
valorificarea structurilor operationale de natura perceptiva,
senzorio-motrica, verbala, afectiva, intelectuala, expresiva, de
integrare sociala;
-Solicitarea gndirii creatoare si valorificarea la maximum a
posibilitatilor intelectuale ale elevilor;
-Crearea momentelor de relaxare, n vederea recuperarii energiei
nervoase a elevilor.
Care sunt beneficiile ludoterapiei? Terapia prin joc are meritul
de a asigura un spatiu - atat locativ, cat si emotional - sigur si
confortabil pentru copii. Jocul este o activitate familiara
copiilor si ii face sa se simta relaxati in timpul unei astfel de
sedinte.
ALTE BENEFICII ALE LUDOTERAPIEI: asigurara un spatiu sigur si
familiar pentru exprimarea sentimentelor; faciliteaza exprimarea
sentimentelor si a emotiilor in moduri originale si creative; ajuta
la explorarea si practicarea anumitor tactici sociale; contribuie
la dezvoltarea concentrarii atentiei; incurajeaza si consolideaza
increderea in sine si simtul competentei; dezvolta increderea in
ceilalti; faciliteaza depasirea experientelor traumatice stresante
din trecut; incurajeaza dezvoltarea unor ganduri si idei sau
sentimente noi; permite depasirea barierelor de comunicare;
incurajeaza modalitati noi de gandire si comportament; creste
gradul de intelegere si constientizare a unor probleme; optimizeaza
relatia parinte copil; identificarea copiilor ce cerine educaionale
speciale (CES); prevenirea comportamentelor agresive.Exista mai
multe afectiuni si probleme in care terapia prin joc sau
ludoterapia poate fi folosita pentru ca micutul sa le poata depasi.
Ludoterapia poate fi de folos pentru copii care:
se confrunta cusepararea de un parinte, cudivortulsauconflictul
dintre parinti;
au fost traumatizati sau abuzati (sexual, fizic sau
emotional);
se aplica si la cei care au fost martori ai violentei domestice
sau ai unor acte de cruzime;
sunt adoptati sau stau in centre de plasament;
se confrunta cu moartea unui parinte sau a unei persoane dragi
ori cu imbolnavirea cuiva;
au fost bolnavi si spitalizati perioade lungi de timp;
sufera de ADHD;
au trecut prin calamitati naturale sau accidente severe.
Eficacitatea psihoterapiei prin joc
De peste 70 de ani, psihoterapia prin joc este considerata o
modalitate preferentiala de psihoterapie cu copiii. Totusi,
criticii psihoterapiei prin joc au pus sub semnul intrebarii
eficacitatea acesteia si au sugerat ca in psihoterapia copilului ar
putea fi mai utile alte interventii, care beneficiaza de mai mult
suport empiric, asa cum este psihoterapia cognitiv-comportamentala.
Psihologii au profitat de joc pentru a crea un canal de comunicare
cu copiii. Prin intermediul jocului copiii exprima sentimente,
trairi si emotii pe care de multe ori nu le pot verbaliza. De
asemenea, el este folosit si ca metoda de diagnosticare a celor mai
frecvente boli mintale la copii.Terapia prin joc este o modalitate
bine planificata, conceputa filozofic, bazata pe stadiile de
dezvoltare ale copilului si sprijinita de ultimele cercetari in
domeniu de a ajuta copiii sa se confrunte cu si sa rezolve
problemele pe care experimenteaza de-a lungul existentei lor. S-a
demonstrat ca terapia prin joc este un mod de abordare terapeutic
efectiv pentru o varietate de probleme ale copiilor.
Exista insa cateva meta-analize care arata rezultate
promitatoare in ce priveste eficacitatea terapiei nondirective prin
joc. In Romania puteti urma formare in dramaterapie si terapie prin
joc in cadrul Asociatiei de Terapie prin Joc si Dramaterapie din
Romania.
IV. Metode si tehnici specifice, relatia
psihoterapeut-pacient.
Valenele psihodiagnostice ale jocului.
Pe de o parte jocul este folosit ca instrument psihodiagnostic,
prin intermediul cruia psihologul ia contact cu lumea interioar a
copilului i poate face primele aprecieri asupra nivelului su de
dezvoltare cognitiv, a abilitilor de comunicare i relaionare
social, a eventualelor porniri agresive i a stimulilor care
declaneaz reaciile violente, precum i asupra fricilor sau fobiilor
copilului. Pentru a afla toate aceste lucruri folosim, desigur, o
mare varietate de jocuri, cci jocul cunoate o palet foarte larg de
instrumente, reguli i ambiente, dinamica lui fiind la fel de bogat
i de variabil ca ntrega via i dinamic psihic a copilului nsui.
Desigur, cu ct copilul este mai mic, cu att jocul devine un
instrument mai puternic n minile psihologului, dar aceasta nu
nseamn c el nu ne mai este de folos n lucrul cu copilul mai mare,
deoarece exist jocuri pentru toate vrstele i pentru toate
gusturile.
Primii pai pe care i facem n ntmpinarea copilului, atunci cnd el
vine pentru prima oar la cabinet, au ca scop n sine stabilirea unui
prim contact favorabil, securizant pentru copil, contact ce se va
constitui n prima crmid pus la baza unei relaii terapeutice
pozitive. n ncercarea de a ne apropia de copil i de a ptrunde n
lumea lui secret folosim abordri variate, de la interciunea dinamic
i bogat cu copilul, pn la retragerea ntr-un con de umbr a
evaluatorului, lsnd copilul s exploreze singur mediul i s fac
propriile alegeri. ntr-o prim edin cu copilul putem, de exemplu,
fie s stabilim o list cu activiti i s pregtim din timp materialele,
care vor fi expuse privirii acestuia i lsate la ndemna sa, cu
scopul de a-i strni curiozitatea, fie putem s nu pregtim nimic i s
lsm la latitudinea copilului alegerea unor activiti pe care s le
desfurm mpreun, dac nu cumva dorete s exploreze i s se joace
singur.
Din aceste prime aspecte, precum acceptarea activitilor propuse
sau respringerea lor, dorina de a ntreprinde ceva n acest spaiu nou
i de a se juca cu materialele disponibile sau, din contr, refuzul
de a se integra n ambient i respingerea a tot ceea ce i se ofer,
precum i din natura activitilor, jocurilor i jucriilor alease, noi
emitem deja primele ipoteze legate de personalitatea copilului, de
potenialele lui dificulti i de natura lor, surprindem gravitatea
perturbrilor comportamentale, msura anxietilor copilului sau gradul
de afectare cognitiv (intelectual).
Despre copilul care accept cu uurin prezena psihologului, care
primete cu entuziasm activitile propuse i care se comport firesc i
natural, vom tii de la bun nceput c adaptarea nu este problema lui
cea mai mare i putem presupune c implementarea programului de
intervenie se va realiza cu uurin, nentmpinnd rezistene i tensiuni
accentuate din partea copilului.
Despre copilul care nu-i exprim niciodat nici un fel de
preferin, care nu refuz nimic i care nu cere nimic n schimb,
copilul care nu ne face oferte de joc i nu ne solicit niciodat nici
un fel de schimbare n program, deducem c este un copil care, n mod
paradoxal, are dificulti de adaptare dificulti mascate sub aparena
cumineniei i greu de recunoscut pentru ochii ne-profesionistului.
Dar noi tim c, uneori, copiii cei mai cumini sunt tocmai copiii
care au cele mai mari probleme, deoarece lipsa lor de curaj i de
iniiativ, lipsa aproape total de asertivitate i ngurgitarea forat
sau auto-forat a preferinelor i alegerilor celorlali se soldeaz cu
acumularea, n timp i n tcere, a unui imens bulgre incandescent de
frustare i mhnire, care, la un moment dat, va rbufni. n aceeai msur
copilul cu nu n brae, mereu opoziionist, nemulumit i revoltat,
copilul care se pune mereu de-a curmeziul, care rspunde obraznic i
ncalc toate regulile cunoscute, are n aceeai msur probleme de
adaptare sau/i de nelegere a contextului social i a cutumelor lumii
n care triete. Toate acestea se constituie n informaiile
preliminare pe care psihologul le poate surprinde ntr-o prim edin
de joc cu copilul pacient.
Valenele psihoterapeutice ale jocului.
Pe de alt parte, jocul este folosit i ca instrument
psihoterapeutic, prin intermediul cruia ncercm s-l nvm pe copil
diverse lucruri, s-i explicm aspecte ale vieii de zi cu zi, s-i
alungm angoasele, s-i corectm comportamentul, precum i o serie de
alte lucruri toate acestea fr ca copilul s simt c nva ceva. Cu alte
cuvinte, ne bazm pe nvarea intuitiv, spontan i incidental
(neintenionat), tiind c n virtutea acestei modaliti de nvare se
asimilieaz aproximativ 80% din toate cunotiinele pe care le
dobndete un om pe parcursul ntregii sale viei, cu un minimum de
efort mental.
De exemplu, jocul poate fi folosit n cazul copiilor cu tulburri
emoionale sau de comportament, cu anxietate sau diferite tipuri de
fobii, cu dificulti de adaptare i integrare social i colar. Cum?
Pi, n primul rnd speculnd latura proiectiv a jocului (prin care
copilul transpune n personajele i n activitile de joc situaii
concrete din viaa sa real) ne punem la curent cu problemele cu care
copilul se frmnt, probleme pe care altfel probabil c nu ni le-ar
destinui (n orice caz, nu n totalitate), fie dintr-o oarecare team,
fie din necontientizarea exact a dificultii sale, ori din
imposibilitatea explicrii faptelor. Apoi, dup ce ne-am lmurit
asupra cadrului problemei, trecem la aciune. Implicndu-ne n jocul
copilului, n scenariul su, influiennd cursul aciunii, replicile sau
reaciile personajelor putem da un alt curs reprezentrilor sale
interioare despre obstacolele cu care se confrunt, i putem revela
faptul c realitatea are mai multe faete, c exist i soluii, sau c
exist i alte alternative dect cele pe care la lua el n
considerare.
Oricum, primul efect obinut const n detensionarea datorat
faptului de a ipostazia problema sau dificultatea pe care o ntmpin,
de a vorbi cumva despre ea. Apoi, al doilea efect obinut const n
modificarea reprezentrilor sale asupra problemei, n lrgirea cmpului
de precepere a realitii, n modificarea scenariului su care-l ine
captiv n mijlocul problemei care l consum. Al treilea efect const n
dotarea copilului cu o serie de instrumente i mijloace de a face fa
provocrilor la care lumea real l supune, n virtutea descopririi
resurselor sale interioare.
Jocul poate fi (i este!) intens folosit i cu copiii suferind de
tulburri cu afectare intelctual, precum ntrzierea mental,
afeciunile din spectrul austit i altele. n aceste cazuri,
utilizarea jocului difer, desigur, dar este la fel de util. Tot ce
i nvm pe aceti copii o facem aproape exclusiv folosind jocul i
joaca, dei este vorba despre un joc mult mai structurat i cu un
regulament mai complex. i putem nva astfel concepte, strategii de
aciune, le putem modela i modifoca comportamentul, reaciile,
atitudinile i raportarea la oamenii i evenimentele din jurul lor. n
plus, n cazul acestor copii inclusiv evaluarea capacitilor,
abilitilor i nivelului lor de dezvoltare se face prin intermediul
jocului, realizat sub forma unor serii de probe pe care copilul
trebuie s le treac pentru a fi recompensat i pentru a primi premiul
cel mare.
Utilizarea jocului i a jucriilor sub form de unelte sau
instrumente psihodioagnostice i psihoterapeutice reprezint o
abordare eficient, productiv i realist deci, n ultim instana,
optarea pentru o terapie prin joc constituie o strategie pragmatic,
n minile celui care recunoate valenele vindectoare ale jocului.
Activitati ludice:
1.Jocuri de conditionare pozitiva operanta.2.Conduita
cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de
pre-nvatare2.1.Jocuri senzorio-motrice de nvatare a gesturilor
elementare, de imitare a gesturilor adultilor.2.2.Jocuri de
manipulare a materialelor didactice.2.3.Jocuri de nvatare a unor
notiuni primare privind proprietatile diverselor obiecte.2.4.Jocuri
de formare structurilor si conduitelor perceptiv-motrice de
culoare, forma, orientare-organizare-structurare
spatio-temporala.3.Conduita cognitiv-ludica si organizarea
cunoasterii prin jocuri de nvatare3.1.Jocuri pentru cunoasterea
conceptelor fundamentale.3.2.Jocuri reprezentative, cu
reguli.4.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin
jocuri de post-nvatare4.1Jocuri de divertisment.4.2.Jocuri
logice.4.3.Jocuri de societate.5.Conduita cognitiv-ludica si
organizarea cunoasterii prin jocuri de dezvoltare5.1.Jocuri
de:-comparare; asociere; ordonare; clasificare;
seriere.6.Activitati ludice de terapie prin miscare si
munca6.1.Jocuri de manipulare.6.2.Jocuri de constructie.6.3.Jocuri
de asamblare.7.Activitati ludice de terapie de expresie7.1.Jocuri
grafice: preliminarii si divertisment.7.2.Jocuri de culoare si
forma.7.3.Jocuri de ritm.7.4.Jocuri muzicale (ritm si melodie).
8.Activitati ludice pentru psihoterapia de grup si
socializare8.1.Jocuri cu roluri psihometrice.8.2.Jocuri cu roluri
sociale
Axline identific urmtoarele sarcini / roluri:
--Observarea procesului de joc: cum se joac copilul, cum
manevreaz obiectele, ce alege, ce ignor, ce stil de comportare
adopt, i este dificil s treac de la o stare la alta...?
--Analiza coninutului jocului: ce subiect st la baz (de
singurtate, agresiv,accident...)?
--Aprecierea abilitilor de comunicare a copilului: se simte
contactul cu copilul,care este nivelul de implicare aacestuia
njoc?
--Stabilirea contactului cu copilul pe parcursul jocului: dac n
timpul jocului se repet una i aceeai situaie, psihoterapeutul poate
interveni cu ntrebri ce fac referin la viaa real a copilului (de
ex. Dar acas ie i place s aezi lucrurile la loc?).
--Atragerea ateniei copilului asupra propriilor stri emoionale
pe parcursul jocului:de ex.mi pare c ppua mam nu este mulumit de
propriul copil?
--Orienteaz copilul spre situaii reale din viaa lui:
de ex.Dar tu te-ai btut vreo dat ca aceti doi soldai?
--S nu ntrerup evoluia jocului copilului, n caz de necesitate s
atepte o anumit perioad de timp.
Procesul terapiei prin jocOferindu-li-se oportunitatea, copiii
isivor exterioriza sentimentele sinevoile intr-omaniera similara
adultilor. Desi dinamica expresiei si modalitatea de comunicare
suntdiferite pentru copii, exprimarile (teama, satisfactie,
manie,fericire, frustrare, multumire)sunt similare cu celeale
adultilor. Copiii pot intampina dificultati considerabile in
aexprima ceea ce simt sau in ce fel experientele traite i-au
afectat. Daca sunt lasati, totusi,in prezenta unui adult caruia ii
pasa, opersoana sensibila si care sa manifeste empatie,copiii isi
vor dezvalui sentimentele interioare, prin intermediul jucariilor
si al materialelorpe care ei le aleg, prin ceea ce fac cu acestea
sau cum se joaca cu ele, de asemenea si prinpovestile pe care le
interpreteaza. Procesul de terapie prin joaca poate fi vazut ca o
relatieintre terapeut si copil, relatioe in care copilul utilizeaza
jocul pentru aexplora lumea sapersonala si pentru a realiza
contactul cu terapeutul intr-un mod care asigura
sigurantacopilului. Terapia prin joc asigura copilului
oportunitatea de aexterioriza, in timpuljocului, experiente si
sentimente asociate. Acest proces va permite terapeutului
saexperimenteze, intr-un mod personal siinteractiv, dimensiunile
universului interior alcopilului. Aceasta relatie terapeutica
asigura o dezvoltare dinamica si vindecareacopilului.Deoarece lumea
copilului este o lume aactiunii si activitatii, terapia prin joc
asiguraterapeutului posibilitatea dea patrunde in lumeacopilului.
Copilul nu esteimpiedicat sadiscute despre ceea ces-a intamplat;
mai degraba, copilul, in timpul jocului, lasa sa iasala suprafata
experientele trecute si sentimentele asociate. Daca motivul pentru
carecopilul a fost dus la terapeut este comportamentul sau agresiv,
mediul de joaca daterapeutului oportunitatea de a experimenta
agresiunea, pe deo parte in timp cecopilulloveste o papusa sau
incearca sa il impuste pe tarapeut cu o arma si pe de alta parte sa
ilajute pe copil sa invete auto-controlul folosind procedurile
terapeutice potrivite astabililimitele.Fara prezenta materialelor
de joc (jucarii diverse, jocuri etc.),terapeutul poate doar vorbicu
copilul despre comportamentul agresiv pe care acesta l-a manifestat
cu ozi sau osaptamana in urma. Indiferent care au fost motivele
pentru care copilul afost dus laterapeut, prin terapia prin joc
terapeutul are ocazia dea experimenta si de aincerca sarezolve in
mod activ problema, in momentul in care aceastaeste traita de catre
copil.Axline (1947) a interpretat acest proces ca unul in
carecopilul isi exteriorizeazasentimentele, aducandu-le la
suprafata, confruntandu-se cu ele si chiarinvata sa lecontroleze
sau sa renunte la ele.
Jucarii si materiale de jocDesi de dorit, o camerade joaca
complet echipata nu esteesentiala pentru ca un copil sase
autoexprime. Ceea ce este important este accesul facil al copilului
la acele materiale depentru joaca al caror scopeste acela de a
incuraja exprimarea. Nu toate jucariile sijocurile incurajeaza in
mod automat copilul sa isi exprime sau sa isiexploreze
nevoile,sentimentele si experientele. Deci jucariile trebuie sa fie
selectatesi nu colectionate.Terapia prin joc nu este folosita cao
modalitate de petrecere a timpului sau depregatirein vederea unei
alte activitati. Scopul nu esteacela de a"ocupa" mainile copilului
in timpce se incearcaobtinerea vreunor cuvinte din gura acestuia.
Drept urmare, oatentieimportanta ar trebui acordata
selectariijocurilor/jucariilor care arputea ajuta inurmatoarele
situatii:- Explorarea experientelor ce tin de viata reala-
Explorarea unei game variate desentimente- Testarea limitelor-
Joaca expresiva si deexplorare- Explorare si examinare fara
verbalizare- Succes farao structura prestabilitaJucariile mecanice
sau foarte complexe nu sepotrivesc acestor obiective, deci sunt
deevitat. Jocurile si jucariile care necesita asistenta
consilierului pentru afi folosite, nu suntpotrivite. Multi dintre
copiii ce au nevoie de terapia prin joc au un moral slab
sisuntextrem de dependenti. Jucariile si jocurile nu trebuie sa
sporeasca aceste probleme.Landreth (1991) a furnizat a lista cu
jucarii si jocuri/ materiale specifice.
Stabilirea limitelor in terapia prin jocStabilirea limitelor
este o parte necesara sivitala a procesului terapie prin joc.
Desiprocedurile pentru stabilirea limitelor pot varia, stabilirea
limitelor terapeutice este partede baza atuturor conceptiilor
teoretice de terapie prin joc. Structura limitelor terapeuticeeste
ceeace ajuta la relationarea experientelor cu viata reala.Limitele
in terapia prin jocau atat beneficii practice catsi terapeutice
deoarece se pastreaza, printre altedimensiuni,relationarea
terapeutica, i se faciliteaza copilului oportunitatea de a invata
ceesteresponsabilitatea desine si auto-controlul si de
asemenea,confera copilului siterapeutului un sentiment de siguranta
emotionala si psihica. Acest sentiment de sigurantaemotionala da
posibilitatea copilului sa isi exploreze sisa exprime dimensiunile
emotionale interioare, care probabil au ramasascunse in alte
inter-relationari.Terapia prin joc nu este orelationare in care
copilului i se permite totul, deoarece copilulnu se simte in
siguranta, important sau acceptat intr-o relatie fara
limite.Limitele asiguraprezivibilitatea. Deci, copiilor nu le este
permissa faca tot ceea ce ar vrea sa faca. Ostructura prestabilita
asigura granite pentru relatia pe careterapeutul a determinat-o
dejaca fiind necesara. Relatiile cese stabilesc in timpul terapiei
prin joc au limite minimale.Dezordinea este acceptata, dorinta de
aexplora este incurajata, ordinea si disciplina nusunt cerine
obligatorii, iar rabdarea persistenta esteprincipiul calauzitor.
Dorintacopilului de a nu respecta limitele este intotdeauna de omai
mare importanta decat depasirea propriu-zisa a unei limite.Deoarece
terapia prin joc este oexperienta de invatare pentru copii,
limitele nu suntstabilite decat atunci candsunt necesare. Copilul
nu poateinvata auto-controlul panacand o ocazie dea-l experimenta
nu apare. Astfel, astabili o limita unui copil de a nuvarsa
acuarelele pe covor, nu estenecesara pana cand copilul nu incearca
efectivsa facaaceasta. Limitele sunt formulate intr-un mod care
sa-i permita copilului sa se poatacontrola. Scopul este acela de
raspunde intr-un asemenea mod incat copilului sa i sepermita sa
spuna "Nu" siesi. Fraza: "Ti-ar placea sa versi acuarelele pe
podea, darpodeaua nu e facuta ca acuarelele sa fie varsate pe ea;
tavita de pe masa este pentru a apune acuarelele in ea" recunoaste
sentimentele copilului, ii comunica pentru ce nu estefacuta podeaua
si ii asigura o alternativa acceptabila. Copilului i sepermite sa
se opreascasingur la timp.
Pregatirea profesionalaViitorii terapeuti trebuie sa aibe o
pregatire corespunzatoare. Majoritate teapeutilor ce facterapie
prin joc, au masterat inconsiliere, psihologie sau asistenta
sociala, desi mai existasi alte discipline reprezentative in
domeniu. O cerinta de bazaeste un titlu de master intr-un astfel de
domeniu cu accentpe aspectele clinice sau deconsiliere ale
relatieiterapeutice. In cadrul sau in completarea unui asemenea
program, pregatirea ar trebui sacuprinda domeniile referitoare la
dezvoltarea copilului si de asemenea aptitudini deconsiliere,
incluzand o pregatire teoretica referitoare laschimbarile de
comportamente corepunzatoare tipului de terapie prin jocfolosita.
Programul de studiu ar trebui sa includa o pregatire vasta in
domeniul terapiei prin joc si o practica asistata cucopii a
terapiei prin joc.
Ludoterapia individuala si colectiva:Acest tip de terapie poate
fi facut individual sau in grup, cu mai multi copii. Atunci cand se
alege varianta individuala in camera de joaca sunt prezenti doar
terapeutul si copilul. Totusi, multi specialisti recomanda
integrarea copilului intr-un grup care este supus ludoterapiei.
Copilul are mai mult de beneficiat in acest fel. Isi dezvolta
abilitati sociale si are ocaziasa isi faca prieteni.
In plus, micutul are sansa de a lucra in echipa, de a-si
dezvolta comunicarea si capacitatea de a-i asculta pe ceilalti. El
are sansa de a interactiona si colabora cu alti copii in vederea
indeplinirii anumitor sarcini. Se poate simti confortabil si in
siguranta daca vede ca sunt de fata si alti copii. Tehnicile
colective presupun implicarea copiilor in spectacole, sporturi sau
psihodrame.
V. Aplicatii - ex. studiu de caz/ joc de rol ,etc. Terapia prin
joc: studiu de caz
,,Jocul este singura atmosfer n care fiina psihologic poate s
respire i n consecint poate s acioneze.A ne ntreba de ce se joac
copilul nseamn a ne ntreba de ce este copil,nu ne putem imagina
copilria fr rsetele i jocurile sale-Eduard Claparete
Indiferent de vrst jocul este un aspect fundamental al
comunicrii cu ajutorul cruia se elibereaz stresul,se stimuleaz
creativitatea iar copiilor le asigur un mediu de exprimare a
sentimentelor,de explorare a relaiilor i de mrturisire a
dorinelor.
Studiu de caz : copilul anxios
Carolina este o feti foarte linitit i o elev mediocre,de nota
7.De multe ori,gndirile i zboar de la activitatea de curs,iar
nvtoarea crede despre ea c este genul care nva ncet i c e depit uor
de cerinele colare.Carolina se plnge uneori de dureri de stomac i
de cap i pierde cam 4 zile de coal pe lun,din cauz c nu se simte
bine.Dnu este n aceai clas,dar are un comportament distructiv i el
este un elev de nota 7,dar nvtoarea crede c ar putea obine note mai
bune dac s-ar concentra asupra lucrului.Dnu este cteodat autoritar
i se-ntmpl frecvent ca el s ntrerup leciile i activitile uzuale.Cnd
nvtoareu i se cere s precizeze numele elevilor a cror situaie
trebuie s fie discutat la urmtoarea edin,ea se gndete imediat la
Dnu i la ali doi biei care deranjeaz orele.Numele Carolinei nici nu
i trece prin minte.Doi ani mai trziu,Carolina ajunge la psihologul
colii pentru c este n pericol s repete anul.Evaluarea fcut n acest
moment arat c,de fapt,Carolina este o fat istea dar copleit de
ngrijorri,temeri i de sentimentul propriei inadaptri.n plus ea i-a
dezvoltat o serie de comportamente evitante din cauza anxietii i
depresiei sporite i,prin urmare,i s-au accentuat temerile,acuzele
somatice i apsenteismul.Direcii de lucru cu copii anxioi:
1. Ridicarea autoaprecierii: se realizeaz prin numirea copilului
pe nume,prin laude pentru succese mici n faa altor copii.Este de
dorit ca acestor copii s li se fac complimente.
2. Formarea deprinderilor de auto-conducere n situaii concrete:
deoarece copii anxioi nu i discut problemele,este de dorit ca
copilul s fie implicat n discuii commune prin care acesta s i
resolve problemele existente.
3. Diminuarea ncordrii musculare: jocuri cu contact
tactil,exerciii de relaxare.
Includerea copiilor n orice joc nou trebuie s se efectueze pe
etape.Acesta trebuie s nteleag regulile jocului nainte s fie el
nsui implicat.
Bibliografie:
U.Schiopu,E.Verzea,Psihologia
varstelor,E.D.P.,Bucuresti,1995
Cuco,Constantin,Pedagogie,Iai,Editura Polirom,1996,
A.DamianLudoteca-de la joac la educaia prin
joc,Bucureti,2005
Ghid practic de ludoterapie
6.Danii A.,Racu S., Neagu M.- Ghid de termeni si notiuni:
Psihopedagogie speciala. Asistenta sociala. Termenologie medicala.
Legislatie si reglementari specifice. Editura
Pontos,Chisinau,2006.
E. Cretu, Psihopedagogia scolara pentruinvatamantul primar,
edit. Aramis, Bucuresti,1999
Nicola,Tratat de pedagogie scolara, edit. Aramis, Bucuresti,
2000
P. Osterrieth, Introducere in psihologiacopilului , E.D.P.,
Bucuresti, 1976
U. Schiopu, E. Verzea, Psihologiavarstelor , E.D.P., Bucuresti,
1995
T. Cretu, Psihologia varstelor, edit. Credis,Bucuresti, 2001
LUDOTERAPIA
Jocul terapeuticJocul este singura atmosfer n care fiina
psihologic poate s respire i n consecin poate s acioneze.
A ne ntreba de ce se joac copilul nseamn a ne ntreba de ce este
copil, nu ne putem imagina copilrie fr rsetele i jocurile sale.
Eduard Claparete
Trentea Veronica Elena
Tache Georgiana
Plenci Alexandra
Torok Robert
Tudose Raluca Maria
Brasov
2015
PAGE 24