Scrigroup - Documente si articole
Username / Parola inexistenteLogin Register
Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc PROIECT DE
ABSOLVIRE
SCOALA POSTLICEALA
CALIFICAREA : TEHNICIAN OPTOMETRIST
Analiza viciului de refractie, metode si mijloace de testare,
alegerea lentilelor si elaborarea tehnologiei de executie, montaj
si adaptarea ochelarului,pentru urmatoarele caracteristici :
OD : - 0,50 sf ~ - 0,25 cyl ax 40
OS : - 0,50 sf ~ - 0,75 cyl ax 90
DI in VA = 59 mm
Varsta : 23 ani
Sexul : F
Memoriu explicativ
Ochelarii dateaza de peste 700 ani, de cand omul a fost in
masura sa amelioreze vederea gratie unui ajutor vizual si anume,
datorita smaraldului, piatra semi-pretioasa de culoare
verde-albastra, care a fost folosita drept lupa si numai spre
sfarsitul secolului al XIII-lea inventatorii venetieni au scos pe
piata 'ochelarii fixati', urmand ca in preajma anului 1850
ochelarii sa ia forma actuala, in Anglia. Aristot (filozof grec) -
a fost cel care a evocat problemele de vedere, in special miopia si
prezbitismul. La Ninive, Sir Henry Layard evoca existenta acestor
lentile transparente formate din pietre transparente de roca
convexe, folosite in anul 4000 i.J.-C, iar Plinius (naturalist si
scriitor latin) a raportat ca Nero (imparat roman) urmarea luptele
de gladiatori cu ajutorul unui smarald. Seneca (scriitor latin) a
utilizat un vas de sticla transparent umplut cu apa care-i permitea
marirea imaginii textelor scrise. Euclide (matematician grec) a
studiat puterea optica a diferitelor elemente, dar aceasta este
atribuita in general stiintei arabe. Alhazen (Ali), ginerele lui
Mahomed, face prima descriere stiintifica referitoare la puterea
lentilelor de a mari, dar nu vorbeste in lucrarea intitulata
/Opticae Thesaurus/ despre posibila utilizare a lentilelor pentru
citit. Roger Bacon (1214-1294), aristocrat englez, filozof, a
preluat aceste lucrari si a continuat sa studieze refractia de-a
curmezisul sticlei si cristalului de roca. Si-a dedicat viata
Stiintelor dupa un doctorat in teologie, studiind limbi straine,
matematica si fizica. A studiat la Oxford si la Univ.din Paris,
inainte de a deveni calugar, cerand reforme in stiinta si Biserica,
motiv pentru care a fost condamnat si a facut inchisoare la Paris
intre 1257-1292. Inventatorul ochelarilor nu este cunoscut, dar se
stie ca in Italia spre sfarsitul secolului al XIII-lea, pentru a
avea o vedere mai clara si pentru evitarea tulburarilor de vedere,
se folosea o pomada si picaturile de colir. Alessandro Spina,
dominican italian, mort in 1313, a fabricat ochelari pe care-i
distribuia in jurul sau, deci s-ar putea crede ca italienii au
inventat ochelarii. Bernard Gordon, francez, profesor chirurg la
Montpellier, a scris in 1305 o carte despre ochelari in limba
latina, intitulata /Lilium Medicinae/ in care sfatuia folosirea
colirului, fara nevoia folosirii ochelarilor. O premiera in
reproducerea formei ochelarilor se afla intr-o pictura a lui
Tommaso da Modena. Se spune ca in special calugarii utilizau
ochelarii pentru recopierea manuscriselor, pana cand germanul
Johannes Gutenberg (1397-1468) a inventat tiparul. Explozia
tipariturilor de carti a fost atat de mare, incat necesitatea
ochelarilor devenise absoluta. La inceputul secolului XIX se
folosea monoclul (pentru un singur ochi) si lornieta sau
'face--main' pentru ambii ochi, care permitea sa fie tinuta in fata
ochilor, printr-o tija, de obicei din argint cizelat, atasat in
jurul gatul printr-un lant la fel de pretios. Mai tarziu a aparut
montarea ochelarilor pentru a sta fix la baza nasului, purtand
denumirea de /pince-nez/. In secolele XIII-XIV, lentilele erau
fabricate din smarald sau quartz si numai din anii 1300 s-a folosit
sticla de Venetia. Mai tarziu, italianul Giambattista della Porta
(1535-1615) a descris diversele experiente optice, iar Johannes
Kepler in 1611 a publicat lucrarea intitulata Dioptrice, el fiind
socotit veritabilul fondator al dioptriilor actuale, explicand
teoria refractiei si a reflectiei luminii. In 1728 au aparut
monturile de ochelari si numai la sfarsitul secolului XVIII s-au
inventat ochelarii cu brate in spatele urechilor. In secolele XIII
si XIV se foloseau numai lentile biconvexe pentru corectarea
prezbitismului si numai in secolul XV au aparut lentilele care
corecteaza miopia, deci cu sticle concave. Cardinalul Nicolas de
Cuse (1401-1464) scrie in anul 1440 primul text in lucrarea De
Beryllo despre lentilele concave necesare corectarii miopiei.
Raphael a folosit ochelari de miopie in pictura Papei Leon X. In
1645 Jacques Bourgeois (1618-1701) la Paris, a imbunatatit lentila
de ochelari, imaginand lentilele care sa fie concave de o parte a
ochiului si convexe de cealalta parte.Thomas Young (1773-1879)
medic si fizician britanic, intelegand ce este astigmatismul, a
scris in anul 1807 cartea intitulata Lecture on optical Instruments
. Ochelarii au corectat astigmatismul doar la inceputul secolului
XIX (lentilele cilindrice). Autorii zilelor noastre nu sunt de
acord asupra inventiei ochelarilor cu lentile duble, atribuita
deseori lui Benjamin Franklin, dar fara certitudine. Relativ recent
spre sfarsitul anilor '50 s-au introdus lentilele progresive,
folosite de cei cu prezbitism. In ultimii 70 ani, descoperirile in
oftalmologie au modificat in profunzime aceasta specialitate, avand
un statut de disciplina medico-chirurgicala. Importanta
oftalmologiei este certa, datorita rolului foarte particular pe
care-l are in societate, in sensul ca nu numai 80% din informatiile
pe care un individ le primeste trec prin vedere, dar acest simt
atat de important in viata omului este legat de organizarea modului
de a trai: utilizarea mijloacelor de transport, televiziunea,
cinematograful, carora le suntem tributari, fara a socoti rolul pe
care-l joaca privirea in sfera relatiilor. Evolutia oftalmologiei
este dubla: pe plan social, progresele sale merg in sensul unui
conform si a unei cercetari estetice, din ce in ce mai mare. Dar
evolutia este foarte mare pe teren medical, contribuind din ce in
ce mai mult la ameliorarea calitatii vietii, dat fiind ca speranta
de viata a crescut de la inceputul acestui secol XXI. Domeniile
traditionale in tratamentul oftalmologic au evoluat de la simpla
tehnica de examinare, folosirea colirului, la corectarea vederii,
recurgandu-se la microchirurgie, la neuro-oftalmologie (imaginea
prin rezonanta magnetica (IRM) si la tomodensitometrie, chirurgia
de cataracta, grefele de cornee, chirurgia de retina, folosirea
laserului.VDS.
Cap. 1 Prezentarea cabinetului de optometrie
1.1 Dotari necesare : modul de amenajare a cabinetului, spatii
aferente si anexe, aparatura si dispozitivele necesare.
Cabinetul de testare trebuie sa-l faca pe pacient sa fie
degajat. Ideal ar fi lungimea salii sa fie cca 7 m. Spatiul afectat
trebuie sa asigure examinatorului posibilitatea de a se invarti in
jurul scaunului pacientului si sa poate fi rabatut spatarul
scaunului pentru anumite examene specifice. Trebuie sa se asigure
distanta standard de la pacient la tabloul de teste ( 5 m ).
Echipamentul din cabinet trebuie sa fie complet pentru genul de
testare si aranjat ca pacientul sa faca minimul de deplasari. Din
motive optice suprafetele echipamentelor trebuie sa fie de culoare
inchisa sau mate, negre, gri inchis, astfel se reduc reflexele pe
suprafete, pacientul si examinatoul nu sunt jenati. Se evita
suprafetele cromate si culorile pastelate.
Iluminarea in cabinetul de testare trebuie sa fie predominant
artificiala si cu intensitae controlabila. Este essential ca in
camera sa se faca destul de intuneric pentru a se putea folosi
tehnici de oftalmoscopie indirecta, adaptometrie, perimetrie in
intuneric.
Din sala de asteptare nu trebuie sa se vada interiorul
cabinetului cand usa acestuia este deschisa, ar fi necesar un
coridor intre sala de asteptare si cabinet. In cabinet ar putea fi
o canapea cu trei locuri pentru insotitorii pacientului examinat
sau chiar pentru pacient intre fazele unei testari complexe. In
cabinet trebuie sa fie si o chiuveta pentru spalarea mainilor
examinatorului. Este necesar sa existe si o oglinda in cabinet
pentru ca pacientii sa-si aranjeze parul si hainele dupa terminarea
testelor.
In cabinetele in care se fac adaptari de lentile de contact,
oglinda serveste ca pacientul sa invete aplicarea acestor lentile
pe ochi. In acest spatiu trebuie sa fie create conditii pestru
aspectarea corneei cu lampa cu fanta dupa ce s-a instalat
fluorescina, in lumina ultravioleta sau violet.
Sala de receptie trebuie sa aibe aspectul unei camere pentru
invitati, particulara sau de club, decat al unei camere
profesionale. Mobilierul din aceasta camera este preferabil sa fie
confectionat din materiale plastice deoarece se evita existenta
alergenilor, se poate spala usor si este mai ieftin. Nu se
recomanda mobilier cu crom pentru ca are aspect commercial si este
rece. In camera trebuie sa existe scaune pentru o persoana dar si
fotolii sau canapele. Pentru copii ar trebui sa existe un spatiu
special amenajat cu mese rotunde, scaune corespunzatoare si
jucarii.
Capacitatea salii de receptie este aproximativ sapte locuri,
pentru un post de testare.
In cabinet trebuie sa existe in primul rand echipamentul necesar
pentru examenul initial, cum ar fii :
- oftalmoscop de mana ;
- oftalmoscop binocular indirect;
- disc Placido;
- prisma variabila;
- lampa stilou
- skiascop;
- cilindru incrucisat
- lampa simpla
Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet
care se compune din :
- unit oftalmologic, avand in componenta : biomicroscop cu lampa
cu fanta, oftalmometru, foropter, proiecteo de teste, oftalmoscop,
skiascop, lampa pentru iluminat;
- refractometru visual sau autorefractometru;
- politest;
- tablouri cu teste pentru aproape si pentru departe;
- trusa de lentile pentru testare subiectiva.
Intr-un laborator specializat pentru ambliopie si testarea
aptitudinilor vizuale mai sunt necesare niste echipamente cum ar
fii :
- echipament pentru campimetrie si perimetrie;
- test pentru vedere in culori;
- echipament pentru adaptometrie;
- echipament pentru testarea sensibilitatii la contrast;
- sinoptofor, ambliofor;
- teste de dislexie.
1.2 Teste optometrice : descrierea examenului analitic
functional, rolul testelor optometrice, care sunt, de exemplificat
5 teste la alegere ( altele decat cele necesare cazului dat prin
tema ) ;
Examenul analitic functional al ochiului uman, trebuie sa
includa atat evaluarea procesului de focalizare cat si a proceselor
de binoculizare si identificare. Acest examen trebuie sa faca
intr-un loc rezervat in acest scop. Formularea instructiunilor si
intrebarilor trebuie sa fie clara, simpla, fara sa se sugereze un
anumit raspuns. Este important sa se noteze toate comportamentele
observate, chiar daca par sa fie in raport imediat cu determinarea
formulei optice de compensare. Fiecare test se realizeaza, fara a
cauta in mod sistematic o valoare a compensarii. Aceasta valoare va
fi stabilita numai in momentul in care se compara comportamentele
notate fata de diferite teste.
Testele optometrice ce se pot realiza in cabinetul de optometrie
sunt in numar de 44 , din care se aleg in functie de caz,
aproximativ trei, pana la cinci teste.
Aceste teste sunt :
Testul nr. 1 Oftalmoscopie
Testul nr. 2 - Keratometria
Testul nr. 3 Forie obisnuita in vederea aproape
Testul nr. 3a Forie obisnuita in vederea aproape
Testul nr. 4 - Skiascopie pentru vederea departe
Testul nr. 5 Skiascopie pentru vederea aproape
Testul nr.6 Skiascopia la 1 m
Testul nr.7 testul subiectiv ( formula de baza )
Testul nr. 8 Foria indusa in vederea la distanta, de compensarea
determinate la testul nr. 7
Testul nr. 9 Aductie reala la distanta ( convergenta relativa
pozitiva la distanta )
Testul nr. 10 Convergenta la distanta ( spargerea fuziunii in
baza ex si recuperare )
Testul nr. 11 Abductie la distanta
Testul nr. 12 Forie verticala si ductiuni verticale la vederea
la distanta
Testul nr. 13b - Forie indusa de tinta apropiata, in cazul in
care subiectul poarta compensarea data la testul nr. 7
Testul nr. 14 a Cilindrii cruce ( cil X ), in vederea monoculara
aproape
Testul nr. 14 b Cil X binocular in vederea aproape ( test de
fuziune )
Testul nr. 15 b Forie indusa de compensarea stabilita la testul
nr. 14b
Testul nr. 16 a Convergenta relativa pozitiva
Testul nr. 16 b- Rezerva pozitiva de fuziune
Testul nr. 17 a Convergenta relativa
Testul nr. 17 b Rezerva negativa de fuziune
Testul nr. 18 Forie si ductiune verticala in vederea aproape
Testul nr. 19 Amplitudinea de acomodare
Testul nr. 20 Acomodarea relativa pozitiva
Testul nr. 21 Acomodarea relativa negativa
Testul nr. 22 Reflexul pupilar
Testul nr. 23 Reflexul de compensare a miscarilor corpului
Testul nr. 24 Reflexul de versiune
Testul nr. 25 Urmariri oculare
Testul nr. 26 miscarea ochilor in vederea aproape
Testul nr. 27 Miscarea ochilor in vederea departe
Testul nr. 28 Testul Worth
Testul nr, 29 Perimetrie
Testul nr. 30 Camprimetrie
Testul nr. 31 Caroiajul Amsler
Testul nr. 32 Capacitatea de a vedea culorile
Testul nr.33 Discriminarea detaliilor
Restul nr. 34 Integritatea spatiala
Testul nr. 35 Memoria vizuala
Testul nr. 36 viteza de citire
Testul nr. 37 Testul rosu verde pentru vederea la distanta
Testul nr. 38 Testul rosu verde in vederea aproape
Testul nr. 39 Eficacitatea vizuala
Testele speciale sunt : testul cruce, testul acului indicator,
testul cu patrat, testul pentru vederea stereoscopica, teste
subiective pentru verificarea vederii la distanta si teste pentru
astigmatism.
Descrierea unor teste optometrice :
Testul nr. 1 - Oftalmoscopie
Rolul acestui test este observarea transparentei mediilor optice
oculare, starea structurilor, aranjamentul optic al acestor
structuri. Se folosesc ca dispozitive oftalmoscopul electric, tinta
departe, eventual oftalmoscop binocular indirect, iluminarea
trebuie sa fie slaba in laborator.
Se testeaza ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stang cu ochiul
stang. Se aranjeaza in oftalmoscop o lentila convexa de 20 dpt. Se
observa cornea, conjuctiva, pleoapele. Se schimba lentila cu alta
de putere mai mica si se observa succesiv umoarea apoasa, irisul,
cristalinul, corpul vitros. Se schimba lentila si se pune la punct
un vas din zona papilei. Se extinde examenul pe o suprafata cat mai
mare a retinei deplasand instrumentul si schimband orientarea
ochiului. Se cere subiectului sa priveasca in oftalmoscop si se
observa foveea si regiunea maculara. Apoi se cere subiectului sa
fixeze centrul reticulului din oftalmoscop. Se observa pozitia
foveei, in raport cu reticulul si stabilitatea ei.
Comportamentele observabile sunt structurile normale sau
anormale, mediile optice transparente sau tulburi. Compensarea este
necesara punerii la punct pe retina, centrarea poate fi stabila,
instabila, descentrat stabil sau instabil. Se noteaza starea
structurilor, adancimea cupei papilare, valoarea compensarii pentru
punere la punct. Pentru un ochi sanatos, structurile trebuie sa fie
normale, mediile optice transparente, alinierea foveala stabila si
centrata pentru fiecare ochi.
Testul nr. 28 - Testul Worth
Acest test evalueaza permanenta vederii simultane in vederea de
aproape si departe. Se foloseste lanterna Worth care are pe
peretele frontal patru orificii, in care s-au montat un geam alb
opac, un filtru rosu si doua filtre verzi , un ochelar cu un filtru
rosu si unul verde complementare, iluminatul ambiental trebuie sa
fie normal. Se prezinta subiectului lanterna la distanta de 33 cm
si apoi se departeaza progresiv. Se cere subiectului sa spuna cate
puncte luminoase vede si ce culori au.
Se pot observa :
a) patru puncte : unul alb, unul rosu, doua verzi
b) cinci puncte : doua rosii si doua verzi
c) doua puncte rosii
d) trei puncte verzi
e) alternanta acestor posibilitati.
Se noteaza numarul si culorile pentru diferite distante. Normal
trebuie sa se observe patru puncte, exceptie pentru distanta de
spargere a fuziunii, cand apar cinci puncte.
Testul nr. 29 - Perimetrie
Acest test are ca scop evaluarea limitelor de sensibilitate ale
campului visual. Se foloseste un perimetru, iluminarea depinde de
metoda de lucru adoptata.
Subiectul este asezat pe un scaun, capul trebuie rezemat de un
support special. Ochiul care nu se testeaza este obturat. Subiectul
fixeaza un punct central. Se deplaseaza tinta pe un meridian,
dinspre exterior spre interior si se cere subiectului sa semnaleze
momentul cand percepe tinta si cand dispare. Se repeat incercarea
pentru 16 meridiane, se traseaza diagrama. Tinta poate fi o pastila
alba sau colorata sau un punct luminos.
Se pot observa urmatoarele :
a) reducerea campului in toate directiile;
b) reducerea campului intr-o directie;
c) marirea petei oarbe;
d) scotom in interiorul campului;
e) camp normal.
Testul nr. 22 reflexul pupilar
Acest test are ca scop verificarea echilibrului orto si para
simpatico la nivelul irisului. Se foloseste lampa stilou, testele
optotip situate la 5 m, iluminatul ambiental trebuie sa fie
atenuat. Se cere subiectului sa fixeze tinta cu ambii ochi. Pentru
testarea reflexului fotomotor se aseaza lampa stilou stinsa la 2 cm
in centrul pupilei. Se protejeaza de lumina cu mana celalalt ochi.
Se aprinde lampa. Se repeat testul in acelasi mod pentru celalalt
ochi. Pentru testarea reflexului consensual se ilumineaza OD si se
observa OS si invers. In timpul observatiei se pastreaza lampa
stilou aprinsa.
Se pot observa urmatoarele :
a) reflexul fotomotor : contractie, largire ( dilatare ),
oscilatii, fara reactie;
b) reflexul consensual : contractia ambelor pupile sau unei
singure pupile;
se noteaza comportamentul observat ca amplitudine si viteza de
raspuns. Normal este o contractie consensuala.
Testul nr. 32 Capacitatea de a vedea culorile
Scopul testului este determinarea sensibilitatii ochiului la
diferite lungimi de unda ale radiatiei luminoase. Se foloseste un
joc de jetoane de diferite culori, fiecare culoare se regaseste pe
doua jetoane, iluminarea ambientala trebuie sa fie normala.
Se cere subiectului sa aranjeze jetoanele perechi de aceeasi
culoare. Pentru copiii sub cinci ani se prezinta un jeton si se
cere sa se gaseasca unul la fel.
Se pot observa urmatoarele :
a) gruparea este realizata integral
b) inverseaza unele culori
c) confuzie totala a culorilor.
Normal este reusita totala.
1.3 MTSM si PSI in cabinetul de optometrie : descrierea
masurilor de tehnica securitatii muncii si paza si stingerea
incendiilor in acest cabinet, modul de intretinere al aparatelor de
testare folosite.
Actul normativ stabileste principalele obligatii ale
lucratorilor, carora le revine raspunderea de a avea grija de
sanatatea si securitatea proprie, si a celorlalti participanti la
procesul de munca, precum si de a respecta instructiunile date de
propriul angajator.
Proiectul de lege initiat de Guvern prevede ca angajatorul este
unicul raspunzator pentru aplicarea masurilor in cadrul
intreprinderii sau institutiei. In cazul in care apeleaza la
servicii externe, angajatorul nu este exonerat de
responsabilitatile sale in acest domeniu.
De asemenea, noua legislatie prevede ca aplicarea masurilor de
securitate, igiena si sanatate nu trebuie sa implice nici un cost
pentru salariati. Angajatorii asigura, obligatoriu si gratuit, si
materialele igienico-sanitare, iar categoriile de astfel de
materiale si locurile de munca ce impun acordarea acestora se
stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul
individual de munca. Astfel, neluarea vreuneia dintre masurile
legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care ii
revine aceasta indatorire, daca creeaza un pericol grav si iminent
de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire
profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau
cu amenda penala. Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul
nerespectarii de catre orice persoana a masurilor stabilite privind
securitatea si sanatatea in munca. Daca fapta a produs consecinte
deosebite, pedeapsa este de inchisoare de la un an la 3 ani sau
amenda penala.
In domeniul securitatii muncii se acorda asistenta tehnica
persoanelor juridice la elaborarea programului de prevenire a
riscurilor profesionale si controleaza realizarea acestora. Dispune
sistarea activitatii sau scoaterea di functiune a echipamentelor
tehnice, in cazul in care constata o stare de pericol iminent de
accidentare sau imbolnavire profesionala.
Controleaza aplicarea dispozitivelor legale referitoare la
certificarea produselor, masinilor si a echipamentelor de protectie
din punct de vedere al securitatii in munca.
Descrierea masurilor de tehnica securitatii muncii si stingerea
incendiilor sunt :
- legislatia si normele de protectie a muncii sunt insusite in
conformitate cu specificul locului de munca ;.
- echipamentul de protectie din dotare este utilizat
corect.;
- echipamentul de protectie este intretinut si pastrat in
conditii de siguranta conform normelor in vigoare.
- insusirea clara si corecta a procedurilor de protectie a
muncii este asigurata prin participarea la instructajul
periodic.
- activitatea specifica este desfasurata cu respectarea
permanenta a normelor de protectie a muncii.
- aplica normele de paza si stingere a incendiilor ;
- lucrul este efectuat in conditii de securitate si in
conformitate cu normele PSI in vigoare ;
- procedurile de paza si stingere a incendiilor sunt insusite
prin instructaje periodice si prin aplicatii practice ;
- echipamentele de stingere a incendiilor din dotare sunt
utilizate cu rapiditate si eficienta pentru limitarea pericolelor
;
- se raporteaza pericolele care apar la locul de munca ;
- pericolele sunt identificate cu discernamant pentru a fi
raportate persoanei abilitate conform normelor interne ;
- starea echipamentelor de protectie si stingere a incendiilor
este verificata si raportata persoanei abilitate conform
procedurilor interne ;
- aplica procedurile de urgenta si evacuare ;
- accidentul aparut este semnalat prin contactarea cu
promptitudine a persoanei abilitate conform procedurilor interne si
normelor in vigoare ;
- masurile de urgenta si de evacuare sunt aplicate cu
rapiditate, corectitudine si luciditate, respectand procedurile
interne ;
- primul ajutor este acordat cu promptitudine in conformitate cu
tipul accidentului .
Gama de variabile sunt :
- echipamentul de protectie este specific locului de munca ;
- echipamentele si materialele de stingere a incendiilor sunt :
hidranti, extinctoare, lopeti, nisip, galeti, furtunuri etc.
- truse de prim ajutor: fese, pansamente sterile, alcool,
medicamente ;.
-sistem de avertizare: sonor, luminos, comunicativ .
Cap. 2 Prezentarea sistemului oculo motor
2.1 Partile componente ale ochiului uman: descrierea acestor
componente , specificandu-se si rolul lor.
Ochiul uman este asemanator cu o bila.( prezentat in fig. 1 de
la anexe). In fata , in mijloc exista un strat transparent , putin
proeminent , numit corneea.Aceasta este legata de stratul care
formeaza albul ochiului si acopera de jur-imprejur globul ocular
sclerotica.
Corneea este partea anterioara a stratului fibros.Pe langa rolul
sau protector , datorita transparentei lasa sa intre razele
luminoase in interior , avand un rol optic important.
Grosimea sa variaza astfel:la periferic este de 1 mm , iar spre
centru se subtiaza pana la 0,6 mm.Corneea are forma unei calote
sferice .Diametrul orizontal este mai mare (11mm) decat cel
vertical .Raza de curbura fiind mai mica decat cea a sclerei ,
determina o bombare mai accentuata a corneei pe suprafata globului
ocular.Transparenta ei se datoreste dispozitiei regulate a lamelor
sale si continutul redus in apa.
Inervatia corneei este aproape in exclusivitate senzitiva ,
reprezentata de terminatiile nervilor ciliari lungi si scurti.
Vascularizatia corneei este absenta. Nutritia ei este asigurata
prin imbibitie din trei surse : vasele limbului sclero-cornean ,
umoarea apoasa prin intermediul endoteliului cornean , filtrul
lacrimal prin intermediul epiteliului cornean.
Zona de trecere dintre cornee si sclera , cu structura si
functie particulare , se numeste limbul sclero-cornean. Pozitia si
forma ei nu poate fi modificata , si ca urmare nici distanta
focala.
Sub cornee se afla irisul.Acesta da culoare ochiului , de cele
mai multe ori caprui , albastru sau verde.Irisul este de fapt un
disc musculos , cu o gaura in centru , care se numeste pupila.Este
partea colorata a ochiului ce contine numeroase fibre musculare ,
care controleaza marirea si micsorarea pupilei.
Irisul formeaza partea anterioara a uveei , este situat inapoia
corneei si inaintea cristalinului , delimitand astfel camera
anterioara.Are forma unui diafragm. Pe suprafata lui anterioara se
vad proeminente radiare trabeculate , printre care se vad
depresiuni de diferite dimensiuni numite cripte iriene.Aceste
neregularitati constituie relieful irisului.Diafragmul irian
dozeaza cantitatea de lumina care patrunde in ochi prin reflexul
fotomotor pupilar , corecteaza defectele dioptriilor oculare si au
rol metabolic prin schimburile difuzionale cu umoarea apoasa.
Aparatul vizual, cel mai important organ de simt, informeaza
sistemul nervos central asupra tuturor modificarilor care au loc in
mediul inconjurator. Functioneaza pe principiul sistemul
cibernetic, adica are in exterior globul ocular numit si 'aparat de
luat vederi', apoi cai de transmisie a mesajului si centri
corticali de interpretare a imaginii. Globul ocular este in general
de forma sferica si are o structura formata din trei membrane: -
Membrana externa, numita sclerotica, de culoare alba sidefie,
fibroasa si rezistenta, inextensibila la adult, dar usor
extensibila in prima copilarie, este numita si scoica sclerala,
deoarece mentine forma globului ocular si a fost asemuita cu
sistemul osos din alte parti ale organismului. Este formata din
fibre conjunctive-elastice, impletite in patru straturi, in sistem
de retea de balon, care ii da rezistenta si starea opaca,
netransparenta. Aceste fibre iau nastere prin secretarea de
substante colagene si mucopolizaharizi a unor celule numite
fibrocite. Daca genetic aceste celule nu au mesaj normal de
sintetizare a acestor substante, apar fibre cu rezistenta redusa,
care prin presiunea continutului globului ocular se alungesc sau
isi modifica forma, putand sa duca la tulburari de refractie cum
este miopia, astigmatismul, cheratoconul. Rolul fiziologic al
scleroticei este de a proteja celelalte componente oculare.
Membrana externa, sclerotica, in 1/6 anterioara, la polul anterior
isi modifica structura prin plasarea fibrelor in sistem paralel,
ceea ce face ca aceasta portiune sa devina transparenta. Aceasta
zona este numita corneea transparenta, prin care patrunde lumina,
excitantul specific al ochiului. Corneea poate fi asemuita cu
geamul unei incaperi.
Corneea are principalul rol optic de a permite patrunderea
radiatiilor luminoase si, prin puterea ei de refractie de 40 de
dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la
retina. - Membrana mijlocie este numita uveea si se imparte in:
uveea anterioara si uveea posterioara. Uveea anterioara cuprinde la
randul ei doua elemente: corpul ciliar si irisul. Corpul ciliar
este format de muschii ciliari si procesele ciliare. Muschii
ciliari sunt netezi, nesupusi vointei si functioneaza reflex, avand
legaturi foarte fine cu lentila cristaliniana transparenta.
Indeplinesc cea mai importanta functie optica oculara si anume
punerea la punct a imaginii pe care o fixam de la orice distanta.
Aceasta este functia de acomodatie vizuala, necesara unei vederi
clare in privirea de la orice distanta dorim. Muschii actioneaza
prin contractie sau relaxare asupra cristalinului. Procesele
ciliare, bogat vascularizate, secreta umoarea apoasa necesara
mentinerii presiunii normale intraoculare, precum si nutritiei
formatiunilor care nu au vase, cum sunt corneea si
cristalinul.Tulburari patologice ale acomodatiei
1. Astenopatia acomodativa oboseala acomodatiei la hipermetrop
(fara corectare se trateaza prin corectie optoca dupa paralizia
acomodatiei) sau prezbiop
2. Spasmul acomodativ trebuie purtata lentila de + chiar daca
pacientul vede mai bine cu Paralizia acomodatiei prin tratament cu
Atropina. Culorile
Ochiul poate vedea 7 milioane de culori. Anumite culori pot
irita ochii si pot cauza dureri de cap .Alte culori sau combinatii
de culori sunt linistitoare. Deci folosirea corecta a culorilor
poate mari productivitatea, minimaliza obosirea vizuala si pot
relaxa intreg corpul.
Culoarea regilor era purpuriu. Pentru persoanele importante, se
desfasoara covoare rosii. In unele culturi se credea ca anumite
culori aveau puteri energizante sau vindecatoare. De exemplu, o
pictura a lui Jan Van Eyeck (1434) descrie o mireasa in perioada
Renascentista.
Purtand o rochie verde ,aratand, astfel dorinta si posibilitatea
de a purta copii. Omul Verde era zeul fertilitatii in cultura
celta. Verdele era o culoare sacra pentru egipteni, reprezentand
speranta si bucuria primaverii.
VERDE
- este culoarea cea mai odihnitoare pt ochi
- poate ajuta la diminuarea durerii, uneori poare chiar alina
durerea cresterii dintilor la bebelusi
- oamenii care lucreaza intr-un mediu colorat in verde are mai
putine dureri de stomac
- Cazurile de sinucidere au scazut cu 34% cand podul Blackfriar
din Londra a fost vopsit in verde
GALBEN
- Copii plang mai mult in camere galben
2.2 Fiziologia ochiului uman : modul de functionare al
sistemului ocular , procesele de baza ale functiei vizuale ,
acomodatia , fenomenele de reflexie , refractie , difractie ,
interferenta in componentele oculare , fenomenele fizico-chimice si
electrice de la nivelul retinei , tipurile de vedere.
Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea
exterioara . Dupa calculele unui cercetator , 80% din amintirile pe
care le pastram sint inregistrate prin vedere.Ochiul are rolul de a
ne furniza informatii sub forma unor imagini colorate despre
adancimea , distanta si miscarea obiectelor. Miscand ochii in sus ,
in jos si in lateral , vedem cea mai mare parte a mediului
inconjurator .Daca ne uitam la un aparat de fotografiat , vom putea
intelege mai bine cum functioneaza ochiul nostru . Portiunea
anterioara a ochiului functioneaza ca o lentila optica , la fel ca
lentila de sticla a aparatului foto.Lentila optica este un corp cu
una sau doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent.
Lumina patrunsa printr-un asemenea corp se refracta. Portiunea
intunecata din centrul ochiului , pupila , regleaza cantitatea de
lumina primita. Cand lumina este slaba , pupila va fi mai mare ,
daca se micsoreaza , va lasa o cantitate redusa de lumina , la fel
ca in cazul diafragmei din spatele lentilei aparatului de
fotografiat. Stratul din profunzimea globului ocular , retina
corespunde filmului fotografic. Dar ochiul nostru este mult mai
complex ca aparatul de fotografiat. Cu ajutorul aparatelor foto nu
putem decat sa fixam imaginile din lunea exterioara pe un film
fotografic , in timp ce animalele si oamenii pot interpreta
informatia aparuta pe retina si pot actiona potrivit informatiei
primite. Acest lucru este posibil datorita faptului ca prin
intermediul nervului optic are legatura cu creierul. Nervul optic
se ataseaza de globul ocular la portiunea posterioara a acestuia
printr-un mic pedicul . Informatia optica interceptata de retina
este transmisa prin nervul optic la creier. Informatiile se
transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier , care le si
decoleaza. Cei doi ochi privesc din unghiuri putin diferite
obiectele din lumea exterioara , de aceea si informatiile trimise
la creier sint oarecum diferite. Creierul nostru insa invata inca
din primele zile sa asambleze cele doua imagini , de aceea nu vedem
obiectele in dublu exemplar. Punand cap la cap cele doua imagini ,
creierul deduce situarea obiectelor in spatiu si distanta la care
se afla aceasta face posibila vederea tridimensionala. Creierul
transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta.
Lumina este refractata in cristalin si va proiecta pe retina o
imagine inversata. Deoarece nu putem privi lumea toata viata stand
in cap , creierul citeste imaginea si o reantoarce imediat in
pozitia dreapta. Pentru a invata acest lucru este nevoie de ceva
timp , de aceea bebelusii vad la inceput lumea intoarsa cu capul in
jos.
Refractia oculara
Globul ocular este alcatuit dintr-o serie de elemente
refringente precum :
-corneea ;
-umoarea apoasa ;
-cristalinul ;
-corpul vitros.
Toate acestea alcatuiesc dioptrul ocular.
Sistemul de dioptri sferici centrati ai ochiului este alcatuit
din patru suprafete dioptrice principale:
1.Fata anterioara a corneei , care separa aerul (n=1) de
parenchimul corneean (n=1,377), cu o raza de curbura medie r=7,8 mm
si o valoare dioptrica D= +48.
2.Fata posterioara a corneei , care separa parenchimul corneean
de umoarea apoasa (n=1,337) , cu o raza medie r=6,5 mm si o valoare
dioptrica D= -6.
3.Fata anterioara a cristalinului , care separa umoarea apoasa
de substanta cristalina.
Datorita modului de formare si evolutie a cristalinului ,
indicele de refractie al fibrelor cristaliniene nu este omogen ,
fiind cu atat mai mare cu cat contingentul de fibre dintr-un anumit
strat este mai vechi.
Pentru optica fiziologica se admite pentru ansamblul
cristalinului o valoare medie n = 1,415 . In repaus acomodativ
r=10,5 si D = +7,4.
4.Fata posterioara a cristalinului , care separa fibrele
cristalinului ( n=1,415) , de vitros (n= 1,337) , cu raza de
curbura (in repaus acomodativ) r =6 mm si D = +13.
Valoarea dioptrica totala a corneei este de aproximativ D =+42,1
dioptrii (grosime medie g=0,5 mm).
Valoarea dioptrica totala a cristalinului ( pentru o grosime
medie de g =5 mm) este D =+ 20,06 dioptrii.
Valoarea dioptrica totala a sistemului de dioptrii oculari este
de + 60 D , cu o abatere de 3,5 D , ceea ce situeaza centrul optic
la 17 mm de retina.
Pentru facilitatea studiului opticii fiziologice se obisnuieste
sa se asimileze sistemul de dioptri centrati oculari cu un dioptru
echivalent (ochiul redus Donders ) cu urmatoarele caracteristici
:
r = 6 mm ;
n = 1,337 ;
D = +60 ;
F = 23 mm ;
C situat la 17 mm de retina.
In mod normal sistemul dioptric ocular permite focalizarea unui
fascicol incident de raze paralele venite de la infinit intr-un
focar punctiform situat la nivelul posterior al ochiului pe retina
, situatie in care vorbim de emetropie.
In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina , vorbim de
ametropii.
Daca focarul se formeaza in spatele retinei este vorba de
hipermetropie.
Daca focarul se formeaza inaintea retinei , ochiul este
miop.
Daca nu este un focar unic punctiform , ci doua sau mai multe
focare liniare , ochiul este astigmat.
Refractia statica.
Ametropiile sunt tulburari ale refractiei oculare statice (ale
refractiei ochiului in stare de repaus ). Clinic un ochi este in
stare de repaus cand priveste la o distanta mai mare de 5 m
(distanta considerata infinitul oftalmologic).
Indiferent de felul ametropiilor , in determinarea lor sunt
incriminate trei eventualitati :
a) lungimea axului antero-posterior , care este prea scurt (
hiperop) sau prea lung (miop) =ametropii axiale.
b) dimensiunile razelor de curbura corneeana sau cristaliniana
sunt anormale in raport cu celelalte structuri ( mica in hiperopie
, mare in miopie) ;=ametropii de curbura.
c) Valoarea indicelui de refractie al unuia din mediile
refringente (prea puternica sau prea slaba) ; =ametropii de
indice.
Ametropiile pot fi si accidentale , ca urmare a deplasarii
cristalinului intr-un ochi normal ( emetrop) , ceea ce impune un
alt tip de atitudine terapeutica.
Hipermetropia.
La nastere copiii sunt hipermetropi de 2-3 dioptrii ; o data cu
dezvoltarea copilului , hipermetropia scade progresiv , ochiul
devenind emetrop sau chiar miop.
Hipermetropiile se impart in :
- mici : pana la 3 dioptrii
- medii : intre 3 si 6 dioptrii
- mari : mai mari de 6 dioptrii
Corectare hipermetropiei se face cu lentile sferice convergente
( notate cu + ) , convexe.
Se prescrie lentila cu cea mai mare valoare dioptrica ce permite
cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5 m .
Miopia.
Cele mai frecvente sunt cele axiale. Se intalnesc diferite grade
de miopie :
- mica : pana la 3 dioptrii
- medie : pana la 6 dioptrii
- mare : peste 6 dioptrii
- forte : peste 8 dioptrii.
Miopia benigna apare in jurul varstei de 6 7 ani (miopia
scolarilor ). Are o evolutie progresiva pana in jurul varstei de 20
ani , cand se stabilizeaza , nedepasind -6 sau -7 dioptrii. Nu se
insoteste de leziuni semnificative ale fundului de ochi si
complicatii oculare.
Miopia maligna este prezenta de cele mai multe ori de la nastere
; este congenitala , transmisibila genetic.
Evolueaza progresiv , atingand valori de 20 chiar si 40
dioptrii.
Globul ocular are dimensiuni mari cu leziuni intraoculare ,
vederea este alterata.
Axul antero-posterior este alungit , sclerotica se subtiaza
neuniform (mai ales in vecinatatea papilei nervului optic). Apar
zone denudate de sclera , prin retractia coroidei (= conus
miopic).
La aceste modificari se adauga o vizibilitate crescuta a vaselor
coroidiene , degenerari corio-retiniene si ale vitrosului ,
hemoragii la nivelul maculei (pata lui Fuchs).
Pe masura ce leziunile de la nivelul fundului de ochi
progreseaza , acuitatea vizuala scade. Cu timpul apar complicatii :
cataracta , hemoragii retiniene , dezlipire de retina .
Miopia se corecteaza cu lentila cea mai slaba divergenta ,
concava , sferica ( - ) , care da cea mai buna acuitate vizuala la
distanta de 5 m.
Lentilele de contact sunt de preferat , mai ales in cazul
miopiilor mari si maligne , deoarece diminueaza efectul de
micsorare excesiva a dimensiunii imaginii corectate pe retina ,
ameliorand astfel acuitatea vizuala.
Astigmatismul.
Este o ametropie de curbura in care focarul principal al razelor
incidente nu este format dintr-un singur punct , ci dintr-o serie
de puncte ( devine liniar) ; fiecare meridian al mediilor optice
avand punctul sau focarul propriu.
Astigmatismul regulat este acela in care fiecare meridian are
aceeasi refractie in orice punct al sau , iar trecerea de la
refractia unui meridian la refractia meridianului vecin se face
treptat.
Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia cea
mai puternica sunt perpendiculare unul pe celalalt si se numesc
meridiane principale.
In conditiile normale , meridianul vertical este usor mai bombat
, ca urmare a turtirii ochiului de catre pleoapa superioara. Acest
meridian are o refractie miopica de 0,5 dioptrii , determinand
astigmatismul fiziologic , compatibil cu vederea.
Dupa refractia meridianelor principale intalnim :
-astigamatism simplu : un meridian principal este emetrop , iar
celalalt hipermetrop sau miop ;
-astigmatism compus : ambele meridiane principale sunt mioape
sau hipermetroape , dar de grad diferit ;
-astigmatism mixt : unul din meridianele principale este miop ,
iar celalalt hipermetrop.
Daca meridianul principal vertical este mai refringent , iar cel
orizontal este mai putin refringent , vorbim de astigmatism conform
regulei sau direct (conform astigmatismul fiziologic) , iar daca
cel orizontal este mai refringent , vorbim de astigmatism contrar
regilei sau indirect.
Prin corectie se suprima diferenta de refractie intre cele doua
meridiane.
Astigmatismul neregulat se datoreaza unor afectiuni corneene (
infiltrate , cicatrici , degenerescente). In acest tip de
astigmatism exista diferenta de refractie , nu numai intre
meridiane diferite , ci si intre diferite puncte ale aceluiasi
meridian.
Corectia este chirurgicala sau cu lentile de contact.
Refractia dinamica.
Acomodatia (refractia dinamica) asigura vederea clara a
obiectelor la diferite distante de ochi. Se realizeaza prin
contractia si relaxarea muschiului ciliar (element activ) si
modificarea curburii cristalinului , favorizata de elasticitatea
acestuia (element pasiv).
Astenopia acomodativa consta in oboseala muschiului ciliar ,
care in unele cazuri apare dupa cateva minute de la inceputul
acomodarii pentru vederea de aproape.
Se manifesta prin incetosarea vederii , lacrimare , cefalee
frontala , greturi. Apare in hipermetropiile de grad mic si
astigmatismele necorectate. Tratamentul consta in corectie optica
corespunzatoare ametropiei.
Spasmul acomodatiei consta dintr-o contractura permanenta a
muschiului ciliar , determinand instalarea unei miopii
spasmodice.
Se manifesta prin vedere clara de aproape , cu imposibilitatea
de a vedea clar la distanta.
Este favorizat de efortul vizual prelungit de aproape (
filatelie , ceasornicarie , microscopie ) sau de intoxicatii cu
diferite substante (parasimpaticomimetice).
Tratamentul consta in corectia ametropiei ( dupa cicloplegie)
sau indepartarea substantelor toxice.
Paralizia acomodatiei consta in paralizia muschiului ciliar ,
ceea ce face ca ochiul sa ajunga in stare de refractie statica.
Emetropul constata o diminuare a vederii de aproape ;
hipermetropul vede rau la distanta si aproape ; miopul este mai
putin afectat , ajungand sa vada bine de aproape (miopii mai mari
de -3 dioptrii).
Tratamentul consta (pe langa tratamentul etiologic) in
prescriptia de pilocarpina si prescrierea unei corectii optice mai
mari cu +3 sau + 4 dioptrii pentru vederea de aproape (fata de
corectia pentru distanta).
Paralizia poate aparea in intoxicatii , dupa medicatie
cicloplegica , traumatisme , etc.
2.3. Patologia ochiului uman : descrierea problemelor de natura
optica si patologica , prezentarea , pe scurt , a patologiei
pleoapelor , cristalinului , retinei , corpii straini
intraoculari.
Bolile ochiului pot afecta globul ocular , nervul optic sau
anexele ochiului (conjunctiva , pleoapele , muschii si nervii
oculomotori).
Ele pot fi de diferite tipuri :
-afectiunile congenitale sint cauzate de o modificare de origine
genetica in dezvoltarea aparatului ocular , sau de o afectiune
contractata in timpul vietii intrauterine (rubeola , de
exemplu).
-afectiunile inflamatorii afecteaza partea superficiala a
aparatului ocular (conjunctivita , episclerita) sau membranele
interioare (uveita , coroidita).
-glaucomul este o afectiune in cursul careia presiunea
intraoculara , prea ridicata , este insotita de alterari ale
nervului optic.
-bolile vasculare sint grave mai ales atunci cand privesc
vascularizarea retinei sau a nervului optic ( ocluzia arterei sau
venei centrale a retinei).
-bolile degenerative pot fi legate de anomalii ereditare (
degenerescente tapetoretiniene) sau de imbatranirea ochiului
(degenerescenta maculara legata de varsta , cataracta zisa senila
).
-tulburarile de oculomotricitate sunt reprezentate , in
principal , prin paralizii oculomotorii (oftalmoplegie) si prin
strabisme.
Patologia pleoapelor
Anomalii congenitale.
Anchiloblefarom = lipsa de deschidere a fantei palpebrale.
Blefarofimoza = deschiderea insuficienta a fantei
palpebrale.
Colobomul palpebral = lipsa de substanta , de forma
triunghiulara , cu baza la marginea libera a pleoapei.
Ptoza congenitala = caderea , de obicei bilaterala , a pleoapei
superioare.
Afectiuni inflamatorii. Inflamatii ale pielii pleoapelor.
Impetigo = eruptie buloasa streptococica , localizata si la fata
, nari buze.
Abcesul palpebral = e mai frecvent la pleoapa superioara si se
asociaza cu edem important.
Zona zoster palpebrala = eruptie eritemato veziculoasa
unilaterala , localizata pe un teritoriu nervos bine delimitat. Se
asociaza cu leziuni corneene uneori.
Inflamatii ale marginii laterale.
Blefarita e inflamatia marginii libere a pleoapelor , poate fi
eritematoasa , scuamoasa , ulceroasa.
Orjeletul extern este infectia stafilococica a glandelor sebacee
Zeiss. Poate fi unic sau multiplu (hordeoloza). Pe marginea libera
a pleoapei apar puncte galbene pustuloase ce se evacueaza la
exterior.
Inflamatii ale tarsului si glandelor Meibomius.
Orjeletul intern este un abces stafilococic al glandelor
Meibomius , insotit de o tumefactie galbuie sub conjunctiva.
Chalazionul este un nodul granulomatos al tarsului , dezvoltat
prin cronicizarea unui proces inflamator al glandelor Meibomius ;
poate fi unic sau multiplu , uni sau bilateral.
Tulburari de statica palpebrala.
Entropionul se caracterizeaza prin rasfrangerea inauntru a
marginii libere palpebrale , cilii fiind orientati spre conjunctiva
bulbara si cornee , pe care le irita prin miscarea de clipit. Poate
fi spastic sau cicatricial.
Ectropionul reprezinta rasturnarea in afara a marginii libere
sau chiar a intregii pleoape. Poate fi senil , spastic ,
cicatricial , paralitic (paralizia de nerv facial ) , ex vacuo
(dupa o proteza oculara mai mare decat cavitatea).
Tumorile pleoapelor. Tumori congenitale.
Angiomul = tumori vasculare
Ex. Angiomul plan ( pata de vin ) sau angiomul profund.
Tumori benigne.
Moluscum contagiosum = tumora de talie mica , cu centrul
ombilicat , insotita frecvent de conjunctivita.
Papilomul = tumora senila sau pediculata , mobila pe planul
profund.
Tumori maligne.
Melanomul malign se poate dezvolta dintr-un nev preexistent ;
invadeaza tesutul cutanat si tarsul , ajungand la orbita si
sinusurile fetei.
Epiteliomul pleoapelor este cea mai frecventa tumora a pleoapei
; dupa 50 de ani toate tumorile palpebrale trebuie inspectate ca
fiind epitelioane pana la proba contrarie.
Anatomopatologic se deosebesc epiteliomul bazocelular si
epiteliomul spinocelular.
In cazul primului prognosticul este bun , evolutia este doar
locala , nu da metastaze si nu invadeaza ganglionii.
Cel spinocelular este agresiv , invadant si da metastaze.
Tratamentul este chirurgical , radioterapie si
chimioterapie.
Patologia cristalinului.
Anomalii congenitale. De dezvoltare.
Afakia = lipsa cristalinului.
Microsferofakia = cristalin mic , sferic.
Ectopia cristalinului = anomalie de pozitie , de obicei
bilaterala si simetrica.
Cel mai frecvent cristalinul este deplasat in sus si
inauntru.
De transparenta.
De exemplu , cataracta congenitala , situata in diferite
straturi ale cristalinului (capsulara , zonulara , nucleara ,
totala , etc.)
Afectiuni dobandite. Tulburari de transparenta (cataracte).
Se manifesta printr-o scadere a transparentei cristalinului ,
insotita de o scadere mai mult sau mai putin accentuata a
vederii.
Sunt de doua feluri :
-cataracte primitive : presenila , senila , etc ,cu etiologie si
patogenie insuficient cunoscute.
-cataracte cu etiologie si patologie cunoscute : patologica (
urmare a unei afectiuni generale ) , complicata (urmare a unei
afectiuni oculare) , traumatica.
Cataracta senila.
Are mai multe faze evolutive :
-faza incipienta se manifesta prin scaderea progresiva a
acuitatii vizuale prin aparitia punctelor de condensare a fibrelor
cristaliniene.
Pot sa apara : miodezopsii ( muste zburatoare ) , diplopie sau
poliopie monoculara , miopie tranzitorie ( presbitii nu mai suporta
corectia de aproape).
-faza intumescenta se manifesta prin scaderea marcata a
acuitatii vizuale(pana la n.d. sau p.m.m.)
Are loc o imbibare cu apa a cristalinului , ceea ce duce la
impingerea irisului inainte si micsorarea camerei anterioare.
-faza de maturizare. In aceasta faza cristalinul isi reia
volumul normal ; acuitatea vizuala ajunge la p.m.m. sau p.l.
Pupila are culoare alb cenusie. Camera anterioara are dimensiuni
normale.
-faza hipermatura. Are loc dezorganizarea structurii
cristaliniene.
Acuitatea vizuala este scazuta. Cristalinul este alb laptos cu
nucleu brunescent.
Evolutia cataractei senile poate urma toate fazele amintite ,
sau sa nu treaca prin faza de intumescenta sau hipermaturizare.
Cataracta senila bilaterala nu are obligatoriu evolutie paralela
la ambii ochi.
Tratamentul consta in extractia chirurgicala a cristalinului
opacifiat.
Deplasarile cristalinului.
Sunt congenitale si dobandite. Cele congenitale mai poarta si
denumirea de ectopii.
Subluxatia reprezinta deplasarea partiala a cristalinului din
loja sa.
Apar : acuitate vizuala scazuta , miopie , astigmatism sau
diplopie monoculara.
Camera anterioara e inegala ca profunzime , apare tremorul
irisului (iridodonezis) , pupila este deformata si uneori se
produce hernierea vitrosului in camera anterioara printre cristalin
si iris.
Luxatia este deplasarea totala a cristalinului din loja sa , in
camera anterioara , in vitros su conjunctiva. Uneori poate fi
expulzat complet prin plagile corneei.
Ambele necesita interventie chirurgicala ; temporizarea se face
doar in cazul luxatiei in vitros , cand cristalinul este bine
tolerat.
Patologia retinei.
Anomaliile congenitale ale retinei sunt rare ; mai adesea sunt
asociate cu anomaliile coroidei.
Fibrele mielinizate.
In mod normal fibrele nervului optic prezinta teaca de mielina
doar dupa lama ciuruita , dar uneori , intr-un sector sau in jurul
papilei sunt mielinizate si apar la examenul oftalmoscopic ca
fascicule albe , radiare , usor proeminente. Acestea raman
nemodificate toata viata.
Tulburarile circulatorii retiniene au fost tratate la
manifestari oculare in patologia generala (HTA , DZ).
Inflamatiile retinei.
Orice agent patogen infectios sau toxic poate ajunge pe calea
vaselor retiniene , dintr-un focar din organism , la retina si sa
produca aici un focar inflamator. Astfel se produc retinitele
metastatice in urma emboliilor septice vasculare ale retinei.
Abcesul metastatic al retinei apare in vecinatatea papilei , sub
forma unor pete exsudative , usor proeminente , si poate duce la
panoftalmie.
Uneori se vad si hemoragii , de aspect variat , datorat
leziunilor peretilor vasculari.Tratamentul este general si local ,
combinat cu al afectiunii cauzale.
Degenerescentele retinei . Retinopatia pigmentara.
Are mai ales caracter ereditar , cu debut in copilarie. Primele
simptome constau in hemeralopie ( orbul gainilor ). Cu varsta
campul vizual se ingusteaza , devenind tubular , astfel incat
pacientii nu se pot orienta in spatiu nici ziua.
Oftalmoscopic apar pete pigmentare brune , ramificate , mai ales
in periferia fundului de ochi in apropierea vaselor. Retina este
subtiata , papila este alb galbuie , iar arterele retiniene sunt
ingustate. Prognosticul este grav , ducand la orbire.
Degenerescenta maculara senila.
Esenta modificarilor patilogice consta la inceput in edem
exsudativ format pe fondul aterosclerotic , care se agraveaza lent.
Apoi leziunea prezinta aspect de atrofie , in macula aparand o
placa albicioasa , slab delimitata , marginita de pigment sau de
hemoragii. In retina se gasesc focare mici exsudative
Dezlipirea de retina.
Dezlipirea de retina primara apare fara sa fie precedata de o
afectiune oculara aparenta capabila sa provoace clivajul
retinei.
Debuteaza cu tulburari de vedere (o umbra in campul vizual ,
care se mareste progresiv).Acuitatea vizuala nu e afectata in mod
deosebit , decat in momentul in care dezlipirea de retina afecteaza
si macula.
De multe ori debutul este precedat de prodroame caracteristice :
miodezopsii ( muste zburatoare ) , fosfene (scantei) ,
metamorfopsii (obiectele apar deformate).
Dezlipirea de retina apare mai ales superior si se intinde
progresiv. Globul ocular devine hipoton.
Oftalmoscopic se constata o modificare de cduloare a zonei
dezlipite , care devine cenusie , iar vasele retiniene par de
culoare mai inchisa. Suprafata retinei dezlipite proemina in vitros
, iar la nivelul sau se poate evidentia o ruptura liniara sai
semiliniara.
Tratamentul este chirurgical sau laser si vizeaza producerea
unor cicatrici care sa oblitereze ruptura retiniana si sa realizeze
o aderenta intre retina si coroida.
Dezlipirea de retina secundara se instaleaza in urma unor
procese patologice care intereseaza diferite segmente ale globului
ocular : traumatisme , tumori , inflamatii etc.
Tumorile retinei pot fi maligne si benigne.
Retinoblastomul (gliomul) este o tumora maligna ce se dezvolta
cu predilectie la copiii sub 4 ani , afectand de obicei un singur
ochi. Uneori are caracter familial sau ereditar si determina
moartea copilului prin invazia in cutia craniana.
Trece prin mai multe faze :
-faza 1 : trece frecvent neobservata ; in retina se pot vedea
mici focare tumorale , cu aspect vatos.
-faza 2 : de hipertensiune intraoculara , ochiul este iritat ,
dureros. Prin pupila se vede tumora care proemina in vitros , de
culoare alb galbui ( ochi de pisica amaurotic ).
-faza 3 : tumora creste , perforeaza sclera , corneea , etc (se
exteriorizeaza).
Prognosticul este grav , chiar la descoperirea timpurie iar
tratamentul consta in enuclearea globului ocular cu o portiune
lunga din nervul optic.
Corpii straini.
Actiunea corpului strain depinde de marimea , viteza , natura
chimica , locul de patrundere si sediul sau. Adesea se poate
observa traiectul corpului strain la nivelul segmentului anterior
al ochiului ( plaga corneeana perforata , cataracta
traumatica).Cand corpul strain se gaseste in segmentul anterior al
ochiului ( camera anterioara ; iris ; cristalin) sau in partea
anterioara a vitrosului , el poate fi descoperit in lumina focala
sau la biomicroscop (daca nu e mascat de hemoragie , exudate sau
opacifierea cristalinului).
Cand se afla in straturile profunde ( retina , coroida) , iar
mediile oculare sunt transparente , el poate fi descoperit la
examenul oftalmologic.
O metoda foarte importanta pentru descoperirea si localizarea
corpului strain intraocular este examenul radiologic , neeficace
totusi pentru corpii straini radiotransparenti sau fragmente foarte
fine.
Pe langa leziunile mecanice , corpii straini mai pot da nastere
la complicatii infectioase sau de natura chimica ( oxizi metalici
ce impregneaza tesuturile oculare). Plagile penetrante ale orbitei
antreneaza adesea dupa ele corp strain , care produc in timp
leziuni inflamatorii si chiar fistule. Corpii straini tolerati sau
inerti sunt lasati pe loc , ceilalti trebuie extrasi.
Cap. 3 Astigmatismul miopic compus
3.1 descrierea problemei ( viciului de refractie ) al
pacientului din tema : definitie, descriere atat din punct de
vedere optic cat si patologic.
Astigmatismul este o ametropie de curbura in care focarul
principal al razelor incidente nu este format dintr-un singur
punct, ci dintr-o serie de puncte ( devine liniar ), fiecare
meridian al mediilor optice avand punctul sau faocarul propriu.
Astigmatismul este un alt viciu de refractie, care presupune o
diferenta de refractie intre cele doua meridiane ale ochiului. In
astigmatism, sfera ochiului este putin turtita, adica usor ovala.
Daca diferenta dintre meridianele ochiului este mai mare de 0,5
dioptrii, diagnosticul este de astigmatism.
Astigmatismul este simplu daca imaginea se formeaza bine pe unul
dintre meridiane si se formeaza rau pe celalalt meridian, existand
astigmatism miopic sau hipermetrop. Exista si astigmatismul compus,
cand ambele meridiane prezinta vicii de refractie mai mari de 0,5.
Astigmatismul mixt inseamna ca un meridian este miop, iar celalalt
meridian este hipermetrop. In general, omul nu suporta o diferenta
de dioptrii intre cei doi ochi mai mare de trei dioptrii, si asta
nu se poate corecta bine cu ochelarii. Tocmai de aceea, oamenii cu
diferenta de dioptrie intre cei doi ochi depasind trei dioptrii
trebuie sa poarte lentile de contact.
Astigmatismul compus este cand ambele linii focale se afla fie
in fata retinei (astigmatism miopic compus 38%) fie in spatele ei
(astigmatism hipermetropic compus 27%). Daca o linie focala se afla
in fata si cealalta in spatele retinei se numeste astigmatism
compus mixt (11%).
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice convergente
sau divergente cu un singur meridian activ care se atasaza
perpendicular pe meridianul astigmat.
Astigmatismul este o ametropie asferica in care razele luminoase
provenite de la mai mult de 6 m (infinitul oftalmologic) nu se
focalizeaza intr-un punct focal ci intr-o linie focala
(astigmatismul regulat) sau intr-o figura geometrica neregulata
(astigmatismul neregulat). Un exemplu tipic de suprafata sferica
refractiva astigmata este lentila cilindrica. Aceasta se
caracterizeaza printr-o suprafata cilindrica cu o anumita raza de
curbura si printr-un ax perpendicular pe sectiunea cilindrului.
Razele incidente paralele vor fi focalizate pe o linie focala
paralela cu axul cilindrului. Cu cat raza de curbura este mai mica
cu atat lentila cilindrica are o putere refractiva mai mare. Pentru
intelegerea astigmatismului, corneea umana poate fi aproximata ca
avand o forma de calota torica elipsoidala cu diametrul lung
orizontal. Forma torica presupune existenta a doua meridiane
principale, perpendiculare intre ele, unul de curbura maxima (raza
de curbura minima) si unul de curbura minima (raza de curbura
maxima). Corneea are doua meridiane principale, unul vertical in
care raza de curbura este de 7.7mm si unul orizontal in care raza
de curbura este de 7.8mm. Aceste valori explica astigmatismul
fiziologic al corneei. Orice calota torica care are doua meridiane
principale si o infinitate de meridiane intermediare cu curburi
care variaza progresiv intre meridianul de curbura minima si cel de
curbura maxima. Daca aceasta variatie este o functie continua adica
daca variaza predictibil, uniform neliniar, astigmatismul este
regulat. Daca insa variatia meridianelor este aleatorie sau
suprafata isi pierde uniformitatea atunci astigmatismul este
neregulat. In cazul astigmatismului regulat razele venite de la
infinit vor focaliza pe doua linii focale. Meridianul cu curbura
maxima focalizeaza lumina pe o linie focala anterioara si cel de
curbura minima pe o linie focala posterioara. Intre cele doua linii
focale meridianele intermediare focalizeaza sub forma unei figuri
geometrice numita conoidul lui Sturm. Daca reconstituim aceasta
forma pornind de la sectiuni dinspre linia focala anterioara spre
cea posterioara observam variatia continua a sectiunii de la linia
focala anterioara, spre un oval anterior, apoi un cerc, un oval
posterior si linia focala posterioara. La mijlocul conoidului Sturm
sectiunea are forma unui cerc numit cercul confuziei minime
deoarece in acel punct aria de sectiune este minima. Ea corespunde
mediei puterilor dioptrice ale meridianelor principale sau
echivalentului sferic .
3.2 Metode si mijloace de testare : descrierea testelor
optometrice recomandate astigmatismului .
Testele recomandate pentru determinarea compensarii
astigmatismului sunt : keratometria, skiascopia departe si aproape,
testul subiectiv nr. 7, aprecierea perceptuala, cilindrii
incrucisati.
Keratometria scopul acestui test este evaluarea gradului de
toricitate al corneei.
Se utilizeaza autokeratometrul, iluminarea ambientala trebuie sa
fie normala. Se determina puterile dioptrice in sectiunile
principale si orientarile acestor sectiuni. Se observa calitatea
imaginilor mirelor, orientarea sectiunilor principale, diferenta
intre puterile si sectiunile principale. Se noteaza puterile
dioptrice in sectiunile principale si orientarea lor sau diferenta
puterilor si orientarea sectiunii cu puterea dioptrica cea mai mica
in valoare algebrica.
Normal este un astigmatism nul sau mixt, astigmatism fiziologic
de 0,50 dpt cu axa inclinata la 0 grade.
Skiascopie pentru vederea departe testul are ca scop evaluarea
obiectiva a refractiei ochilor.
Se foloseste skiascopul electric, tinta este asezata departe la
aproximativ 5 10 m, foropter sau trusa pestru testare subiectiva,
rigla de skiascopie, mediul ambiental este iluminat atenuat.
Subiectul examinat fixeaza tinta cu ambii ochi. Examinatorul
pastreaza ambii ochi deschisi si ochiul drept controleaza ochiul
drept, ochiul stang controleaza ochiul stang. Distanta examinator
pacient se recomanda sa fie 0,50 m sau 0,67 . Se incepe cu ochiul
drept, se neutralizeaza deplasarea reflexului retinian in toate
meridianele. Se procedeaza la fel pentru ochiul stang. Se revine la
ochiul drept apoi la cel stang. Pentru distanta examinator pacient
de 0,50 m , se scade din compensarea gasita +2,00 dpt, iar pentru
0,67 m se scade + 1,50 dpt.
Se pot observa : neutralizare sferica in convex,plan sau concave
; neutralizare cilindrica ; o singura valoare de neutralizare,
valoarea de neutralizare variabila ; effect Jello sau foarfece ;
effect Jello imposibil de determinat sensul depalsarii umbrei,
effect foarfeve imposibil de determinat axele si puterile
dioptrice.
Skiascopie pentru vederea aproape acet test are ca scop
evaluarea capacitatii de punere la punct pe obiecte din planul
apropriat.
Se foloseste skiascopul , tinta in forma de T pentru vederea
aproape ( Vb = 1 si Vb = 0,5 ) cu litere si figuri, foropter sau
trusa de testare subiectiva, rigla de skiascopie.
Se aseaza tinta la distanta de 0,50 m de pacient. In foropter se
aranjeaza valoarea dioptrica pentru vederea la distanta .
Skiascopul este asezat in acelasi plan cu tinta. Se cere
subiectului sa numere literele de pe tinta. Se mareste puterea
dioptrica pozitiva, pentru a se obtine miscare inversa a reflexului
retinian, in toate meridianele. Se miscoareaza progresiv puterea
dioptrica pozitiva, pana la neutralizare, intr-o sectiune apoi in
cealalta sectiune principala.
Se noteaza puterile toate gasite cu adaugarea cuvantului GROS.
Acomodarea este afectata de efortul de convergenta. Cu cat exoforia
este mai mare, cu atat efortul de convergenta va fi mai mare.
Testul nr. 7 - testul subiectiv ( formula de baza ) acest test
are ca scop determinarea subiectiva a compensarii pentru vederea
departe.
Se foloseste foropterul sau trusa de testare subiectiva ,
testele optotip pentru distanta, rozeta Parent, mira cruce cu linii
paralele, cilindrul in cruce +/- 0,50 dpt si +/- 0,25 dpt, testul
rosu verde polarizat.
Se noteaza compensarile gasite pentru ambii ochi, in vederea
departe.
Cilindrii incrucisati testul are ca scop determinarea
compensarii in vederea disociata, folsind cilindrul in cruce.
Se utilizeaza foropterul cu prisme variabile de 3 pdpt si
cilindrii in cruce de + 0,50 pdpt si + 0,25 pdpt sau trusa de
testare , tinta este o cruce cu linii paralele verticale si
orizontale, situata la 40 cm de subievt, iluminare ambientala
redusa.
In fata ochilor se pune compensarea gasita la testul nr. 7. Se
obtureaza ochiul stang. Se disociaza pe verticala vederea
binoculara, punand in fata OD o prisma de 3 pdpt baza jos, iar fata
OS o prisma de 3 pdpt baza sus sau in fata OS o prisma de 6 pdpt.
Subiectul vede doua imagini ale crucii. Se intreaba subiectul, daca
in marginea superioara ( OD ) , liniile verticale si cele
orizontale par la fel de negre si distincte. Daca nu sunt, se
egaleaza , pe cat posibil cu lentile cilindrice. Se repeta etapa
pentru OS. Apoi se pune in fata ambilor ochi, cilindri incrucisati
cu axele la 90* si se mareste puterea dioptrica sferica pozitiva
sau se reduce puterea dioptrica sferica concava, pentru ca liniile
verticale in cele doua imagini sa fie mai negre ca liniile
orizontale. Se atrage atentia subiectului asupra imaginii
superioare ( OD) si se reduce puterea sferica convexa sau se
mareste puterea sferica concave, pana ce liniile tintei par la fel.
Se repeat etapa si pentu OS. Daca aditia in fata unui ochi este mai
mare ca la celalalt, se repeat etapele pentru a fi siguri de
rezultat. Daca liniile nu pot fi vazute egal, se pastreaza lentila
care face ca verticala sa ramana putin mai negre ca
orizontalele.
3.3 Metode si mijloace de ameliorare : descriere .
In cadrul unei consultatii oftalmologice , cu ajutorul unui
refractometru , se va stabili cu precizie gradul si axul
astigmatismului.
Practic , noi toti avem astigmatism. Este vorba de astigmatismul
fiziologic (0,50-0,75 dpt) , pentru care nu se va impune corectie
optica , fiind insotit de o vedere normala.
Un ochi astigmat poate sa nu antreneze modificari de refractie.
Un astigmatism usor presupune si o vedere buna. Odata cu aparitia
unor simptome ca dureri de cap , incruntare , oboseala oculara ,
ochi uscati , sensibilitate la lumina , vedere neclara in anumite
ocazii , se impune control amanuntit si tratament adecvat.
Astigmatismul poate acompania frecvent miopia sau
hipermetropia.
Daca vederea devine inconfortabila , exista mai multe optiuni
terapeutice , care sa se adapteze stilului de viata al fiecarei
persoane.
Este important sa descoperim la timp astigmatismul , mai ales la
copii , in special cand este vorba de un astigmatism forte la un
ochi. Acest examen va stabili corectia optica necesara , pentru a
se evita ambliopia.
In urma controlului oftalmologic , se incearca sa se stabileasca
cea mai buna metoda de ameliorare a viciului de refractie pentru
pacient. Se iau in considerare toate metodele de ameliorare pentru
acest caz. Aceste metode sunt : lentile aeriene , lentile de
contact sau interventie chirurgicala.
Lentilele de contact se recomanda in cazul unui astigmatism
forte , sau pentru persoanele (de exemplu sportivi) care din cauza
anumitor activitati nu pot purta corectie aeriana.
De asemenea , lentilele de contact se recomanda atunci cand
diferenta intre cei 2 ochi este mai mare de 3 dpt.
Interventia chirurgicala este optionala si se recomanda in cazul
in care portul ochelarilor si al lentilelor de contact pune in
pericol desfasurarea activitatii normale a persoanei.
Cea mai utilizata metoda de ameliorare a astigmatismului este
ochelarul.
3.4. Consecintele necorectiei : descrierea consecintelor
necorectarii defectului de vedere depistat in functie de
caracteristicile date in tema , avantajele si dezavantajele acestei
necorectii.
Dintre dezavantajele necorectarii defectului de vedere amintim
:
-oboseala oculara si oboseala psihica ;
-capacitate redusa de lucru ;
-imposibilitatea indeplinirii unor sarcini de lucru sau
casnice
-favorizeaza evolutia dioptriei in timp.
Avantajele corectiei :
-capacitate maxima de lucru ;
-integrare sociala perfecta ;
-aport maxim de informatie din mediu.
3.5. Tipul compensarii : modurile de corectie si de ameliorare a
problemei vizuale : lentile aeriene , lentile de contact , operatii
, port temporar de ochelari cu lentile incolore sau colorate
etc.
Pentru cazul dat in tema se opteaza pentru corectie aeriana cu
lentile sfero-cilindrice. Aceste lentile sunt corpuri transparente
, marginite de o parte sau de ambele parti , de suprafete
cilindrice , torice sau elipsoidale. In optica medicala sunt
folosite lentilele asferice cilindrice sau torice. Lentilele
asferice mai poarta numele si de lentile astigmatice , ceea ce
inseamna ca nu formeaza o imagine punctuala , stigmatica , ci o
imagine alungita.
Pentru un pacient care vine prima data la un consult
oftalmologic , si se stabileste ca are acest viciu de refractie ,
se testeaza mai multe dioptrii , incepand de la valori mai mici ,
urmarindu-se acuitatea vizuala cu ajutorul optotipului de distanta.
Se urmareste sa se obtina acuitate vizuala 1. Dupa ce obtinem
acuitate vizuala 1 , se verifica senzatia subiectiva referitoare la
efectul lentilelor sfero-cilindrice , daca tolereaza o usoara
deformare a obiectelor , mai usor sesizabila pe linii orizontale
sau verticale , si se ajusteaza corespunzator dioptria in functie
de raspunsurile primite , daca este cazul.
Daca dioptria este perceputa ca fiind prea tare pentru pacient ,
se reduce din valoare , pana cand pacientul afirma ca i se pare cel
mai comod. In cazul in care dioptria stabilita nu ofera acuitate
vizuala 1 , si pacientul nu suporta o dioptrie mai mare , vorbim de
compensare partiala. In acest caz pacientul este sfatuit sa revina
la un alt control oftalmologic , pentru a se putea face corectia
necesara unei acuitati vizuale 1.
Cap. 4 Tehnologia de executie a ochelarului de corectie
4.1. Partile componente ale ochelarului de corectie : descrierea
partilor componente pentru toate tipurile de rame.
Cel mai folosit dispozitiv de vedere este ochelarul , fapt
pentru care trebuie sa i se acorde un studiu si o atentie deosebita
, atat din punct de vedere medical , estetic cat si moral. Fiind un
element strain aplicat pe corpul uman , multe persoane , in special
cele tinere , au tendinta de a-l respinge. In acest caz intervine
una din sarcinile tehnicianului optometrist , respectiv de a lamuri
persoana , de necesitatea portului unui ochelar. Astfel , trebuie
gasite cuvintele potrivite fiecariu om , care sa-l ajute sa vada
lumea din jur cu alti ochi .
Profesiunea de optometrist este o profesiune dezvoltata ,
pornind de la aspectele tehnice ale domeniului , spre partea de
ingrijire medicala acordata factorului uman , fapt care face din
acest specialst un factor de interfata cu medicul oftalmolog , un
specialist ce se poate integra in activitatea de servicii pentru
populatie cu o investitie medie , dar cu eficienta maxima. Ei
trebuie sa fie permanent bine informati , pregatiti moral si cu
profesionalism , abilitat sa lucreze in echipa si sa fie apt sa
faca fata multiplelor probleme pe care le ridica aceasta activitate
dinamica.
Specialistul optometrist , avand la baza cunostinte tehnice ,
tehnologice , de anatomie si fizio-patologie , computere si alte
specializari conexe , se poate adapta usor la noile cuceriri ale
stiintei si tehnicii prin utilizarea noilor metode , instrumente ,
aparate si tehnologii.
Ochelarul este un instrument optic care are rolul de a proteja
ochiul , sau de a corecta anumite defecte ale vederii. Este format
din rama propriu-zisa si din doua lentile. Rolul principal al
ramelor este de a pozitiona , cat mai corect lentila , pe axul
optic al ochiului. Rama pentru ochelari este formata dintr-un
suport pentru lentile , numit cadru , bratele pentru fixarea
ochelarului dupa ureche si saua nazala. Ele trebuie sa aiba
urmatoarele caracteristici : sa fie estetice , usoare , rezistente
la agenti fizici si chimici , neinflamabile, durabile , usor de
prelucrat.
Ramele de ochelari se pot executa din materiale plastice si
metalice.
Partile componente ale ramelor executate din materiale
plastice.
Cadrul reprezinta partea din fata a ramei de ochelari. Rolul sau
este de a fixa lentilele. Trebuie avut grija ca aceasta sa nu
afecteze campul vizual. In unele cazuri , cand se tine cont de
estetica si moda , se fac si unele compromisuri. Este foarte
important ca rama sa fie astfel potrivita , incat pupila ochiului
aflata in repaus sa fie in centrul lentilei.Lentila se fixeaza in
cadru , intr-un canal cu un unghi de 90 grade si o adancime de 0,8
mm. Exceptie fac cadrele executate din celuloid cu straturi din
care se poate indeparta eventual un strat sau mai multe prin
aschiere.
In cazul cadrului executat din placa de celiloid cu mai multe
straturi si diferite culori , prin indepartarea unor straturi cu
scopuri decorative se poate obtine o greutate mai mica a ramei.
Partea de legatura a ramei foloseste pentru atasarea bratelor.
Lungimea si latimea ei sunt in functie de marimea bratelor.
Folosirea mai buna a campului vizual este asigurata de rama
perivist. Acest tip de rama poate avea mai multe forme.
Caracteristica de baza este ca la montarea lentilelor este nevoie
de fire de nylon sau suruburi.
Cadrele se pot executa din : celuloid , acetat de celuloza ,
celuloid cu un strat de acetat de celuloza , plexiglas , P.V.C.
Bratul ajuta la fixarea ochelarului pe capul purtatorului. Se
cunosc multe tipuri de brate , dar tehnologia lor de fabricatie
este aceeasi. Inca de la inceputul executiei , bratul ia forma si
marimea apropiata de marimea finala. Pentru prelucrarea bratelor se
folosesc placi de celuloid cu grosimea de 2-4 mm.
La un ochelar executat corect , bratul nu atinge tampla , iar
pozitia corecta a ochelarului este asigurata prin intermediul
oaselor din spatele urechilor. Latimea bratelor depinde de latimea
partii de legatura a cadrului ( locul unde bratul este asamblat la
cadru cu ajutorul balamalelor). Forma bratelor depinde si de
lungimea lor. Lungimea bratelor variaza intre 125 si 126 mm si
lungimea portiunii de siguranta intre 25 si 40 mm.
Bratele pot avea diferite forme si , de obicei , in interiorul
bratelor din celuloid , pentru a le mari rezisenta sunt introduse
intarituri din metal numite armaturi. Acestea sunt introduse prin
injectare si sunt executate din sarma de alpaca sau alama moale ,
cu un diametru de 1,5 mm. Lungimea lor depinde de lungimea bratului
si intotdeauna mai mica cu 5.10 mm. La unele rame de ochelari ,
armaturile sunt nichelate sau aurite. Bratele pot fi executate si
din apiflex , un material flexibil care permite o usoara modelare
dupa fizionomia persoanei.
Balamalele. Cu ajutorul balamalelor se realizeaza asamblarea
bratului la cadru. Se pot executa din alpaca sau alama si pot varia
ca forma si dimensiuni. Balamaua se compune dintr-o parte dreapta
si o parte stanga. Pentru asamblare este nevoie de suruburi.
Sunt balamale care se pot aplica atat pe partea dreapta cat si
pe partea stanga deopotriva.
Ele pot avea latimea de 5,6,7,8 mm si sunt executate din alama ,
bronz sau zinc. Pot fi demontabile (cu surub) sau
nedemontabile.
Balamaua este prevazuta cu doua gauri , avand un diametru de 1,2
mm. Partea care se monteaza pe brat are o lungime mai mare , iar
cea care este montata pe cadru este mai scurta si , de asemenea ,
prevazuta cu doua goluri. O balama este corect montata atunci cand
pentru a deschide bratele trebuie fortata putin , iar cand bratele
sunt lasate libere nu cad unul peste celalalt. Suruburile folosite
sunt de tipul M1,2 sau M 1,4 si se pot insuruba cu ajutorul
surubelnitei. Suruburile trebuie bine stranse , nu trebuie sa se
desurubeze cand se misca bratele. Pentru o prindere mai sigura se
pot folosi piulite. Dupa felul montarii , balamalele pot fi :
ingropate , incastrate , aplicate.
Balamalele ingropate se pot asambla in doua feluri : prin
incalzirea balamalei la 80-85 grade C si aplicarea ei cu penseta pe
locul dorit , sau prin frezarea unui locas in locul unde se fixeaza
balamaua atat in cadru cat si in brat.
Balamaua incastrata face corp comun cu armatura si se fixeaza in
cadru intr-un locas frezat prin lipire si presare.
Balamalele aplicate sunt nituite cu nituri avand diametrul de 2
mm si lungimea de 12-14 mm. Operatia cuprinde urmatoarele faze :
gaurirea cadrului si a bratului , executarea nitului , fixarea
balamalei , nituirea.
Saua nazala (punte) este executata din material plastic. Se
poate clasifica astfel : sa normala , sa in unghi si sa arcuita
(ondulata).
Ca pozitie fata de cadrul ramei , saua poate fi asezata la
mijloc (pe directia liniei ochelarului) sau in partea superioara.
Saua nazala este caracterizata prin trei parametrii : raza de varf
, sageata (distanta de la linia ochelarului la marginea inferioara
a seii) si baza (latimea seii0.
Nituri si aplicatii metalice.
Niturile se folosesc pentru montarea balamalelor. Ele pot fi
simple sau prevazute cu diferite aplicatii metalice (ornamentate)
executate din alpaca semidura. Niturile folosite au diametrul de
1,4 mm. De obicei ele se executa mai lungi decat ar fi nevoie ,
astfel ca dupa montare sa se poata taia 1,5-2 mm.
Ornamentele pot fi in forma de X care se monteaza mai ales pe
brate sau in forma de V care se monteaza pe cadru. Aceste aplicatii
se executa din alpaca cu o grosime de 0,2 mm. Pentru o montare
usoara cele doua nituru trebuie sa fie paralele , iar lungimea lor
sa fie aceeasi cu a niturilor simple.
Partile componente ale ramelor executate din materiale
metalice.
Metalul este din ce in ce mai folosit pentru fabricarea ramelor
de ochelari datorita numeroaselor sale calitati. Ramele din metal
(alpaca , nichelate , aurite , tombac , duble , otel inoxidabil)
isi pastreaza culoarea dar isi pot pierde din stralucire. Aceasta
se poate reobtine prin frecare cu o carpa moale. Ramele metalice
moderne sunt usoare si elegante. Cele mai raspandite sunt ramele
glazant (cu surub). Avantajul acestor rame este ca forma lentilei
nu este strict legata de forma ramei , iar campul vizual este
foarte bun. Dezavantajul lor este ca lentila se poate sparge foarte
usor. Ramele glazant actuale au fost precedate de alte forme mai
vechi. Existau rame formate numai din saua nazala de care erau
prinse cele doua lentile si cele doua brate. Alt tip de rama
glazant avea partea de sus a ramei iar de saua nazala erau prinse
lentilele cu cate un surub. Astazi ramele glazant sunt foarte
raspandite , ele se pot adapta la barbati , la femei si copii
pentru ochelari de corectie sau protectie. Lentilele sunt prinse de
partea superioara a ramei prin cate doua suruburi.
Partea superioara este prevazuta cu doua orificii necesare
pentru fixarea lentilelor.
Pernitele sunt pastile executate din material plastic iar
suportul din metal cu diametrul de 1,2 mm. Suportul curbat dupa
forma nasului este sudat de partea superioara a ramei. Pernitele
sunt turtite lateral si prezinta pe suprafata lor adancituri pentru
o mai buna fixare pe nasul purtatorului. Ele se pot executa din
celuloid sau acetat de celuloza si au diferite forme.
Ramele glazant sunt rame usoare , greutatea lor creste prin
montarea lentilelor. Suportul pernitelor trebuie astfel aranjat ,
incat rama sa fie bine fixata pe nasul purtatorului.
Bratele din metal sunt foarte usoare , au un diametru de 2,4 mm.
La un capat sunt prevazute cu o balama , iar la celalalt capat cu
aparatori. Balamalele sunt prevazute cu orificii de diametru de 0,8
mm. La montare , balamalele se nituiesc , niturile avand un
diametru de 0,7 mm.
Anourile au rolul de a proteja lentila si sunt deseori folosite
la ramele glazant. Sunt anouri metalice , diferite ca forma , dupa
marimea si forma lentilei. Se executa mai ales din duble. In partea
interioara se afla un canal cu adancimea de 0,5 mm in unghi de 90 .
Pe partea superioara , sunt lipite mici piese rotunde , cu ajutorul
carora anoul este montat la partea superioara a ramei cu ajutorul
unor suruburi. Anourile sunt perechi pentru stanga si dreapta , iar
suruburile sunt de tipul M 1,25x1,5.
Ornamentele sunt montate impreuna cu lentilele la partea
superioara a ramei. Pe ornamente sunt sudate doua suruburi M 1,2x8
mm si M 1,2x12 mm avand intre ele o distanta de 10 mm. Pentru a
proteja lentilele se mai pot aplica saibe din material plastic sau
metalice.
Partile componente ale ramelor combinate.
Ramele combinate sunt foarte placute deoarece sunt combinatii de
materiale plastice cu metale. La ramele combinate se folosesc
bratele combinate. Fabricarea acestor brate este diferita de
bratele obisnuite. Ramele de ochelari cu astfel de brate combinate
(impletite) se recomanda pentru sportivi si copii. Bratul are
capatul mai arcuit , se poate fixa mai strans dupa ureche. Bratul
este format dintr-o parte impletita , formata din doua straturi de
sarma de alpaca de 0,4 mm grosime. Pentru a-i mari elasticitatea ,
fiecare strat dupa impletire , se bate sub forma rotunda.
Impletitura se executa pe arc de otel cu diametrul de 0,8 mm si
dupa extragerea arcului se obtine o impletitura cu diametrul de 0,8
mm. O alta componenta a acestui brat este armatura de metal.
Aceasta armatura este mai scurta si are diametrul de 0,8 mm. Pe
armatura se monteaza materialul plastic. Bratul mai are si o parte
de legatura iar la capat se afla terminatia bratului. Bratul
combinat se executa din alpaca nichelata. Daca impletitura este
bine executata , ea este deosebit de elastica , se poate indoi in
orice directie si isi pastreaza forma.
4.2. Tehnologia de executie a lentilelor de corectie : definitie
, clasificare , descrierea procesului tehnologic de executie a
lentilelor in productia de serie mica , mijlocie sau mare (se alege
tipul productiei in functie de tipul de lentila dat in tema
proiectului : pentru lentile sferice productie mare , pentru
lentile sfero-cilindrice productia mica sau unicat).
Lentila este o piesa optica transparenta , de forma unui disc ,
ce are cel putin una din suprafete curbata. Rolul sau este de a
corecta viciile de refractie ale ochilor sau de a-i proteja de
radiatiile mediului inconjurator.
Din punct de vedere constructiv , lentilele se pot clasifica
astfel ;
-sferice : r = ct ;
-plane : r = s ;
-asferice : r , r ct.
Lentilele pentru ochelari au proprietatea de a devia raza de
lumina de doua ori , atat la incidenta , cat si la emergenta.
Suprafata anterioara a lentilei se numeste baza imagine , iar in
desenele de specialitate este notata cu 1 ; suprafata exterioara se
numeste baza obiect si este notata cu 2.
Razele de curbura ale suprafetelor lentilei si , in general ,
distantele se considera pozitive , daca au acelasi sens cu razele
de lumina.
In functie de defectele admise , lentilele se pot clasifica in
trei clase de calitate ; 1,2,3.
Dupa mediul de lucru se intalnesc lentile aeriene si lentile de
contact , iar dupa natura materialului din care sunt executate se
intalnesc :
a)minerale sau anorganice :
-Crown ( este un siliconat de aluminiu , cu n = 1,523 si
aberatie cromatica mica) ;
-Flint ( n = 1,6 contine plumb).
b)organice (materiale artificiale) : polimerii. Caracteristica
principala a acestor materiale este structura moleculara. Cele mai
importante componente sunt siliciul si carbonul. Polimerii sunt de
trei feluri : naturali , modificati si sintetici.
Lentilele asferice sunt corpuri transparente , marginite de o
parte sau pe ambele parti de suprafete cilindrice , torice sau
elipsoidale. In practica medicala se utilizeaza lentilele asferice
cilindrice sau torice. Ele formeaza o imagine alungita.
Lentilele cilindrice sunt marginite de o suprafata cilindrica si
una plana si se clasifica astfel :
- lentile plan-convex-cilindrice sau cilindrice-convergente : se
obtin prin taierea unui cilindru cu un plan paralel cu axa
cilindrului. Aceasta lentila este marginita de o suprafata plana si
o suprafata cilindrica convexa.
-lentile plan-concav-cilindrice sau cilindrice divergente : au
suprafata cilindrica in interior.
La aceste tipuri de lentile , daca se intersecteaza cilindrul ,
cu un plan care trece prin axa sa , sau paralel cu aceasta , se
formeaza un dreptunghi. Acest dreptunghi formeaza axa neutra a
cilindrului. Daca acest plan este perpendicular pe axa cilindrului
, atunci lentila are caracteristicile unei lentile sferice.
Fiecare plan care este perpendicular pe axa sa , formeaza
focarul intr-un punct. Aceste puncte sunt situate pe o dreapta si
alcatuiesc axa de focar a cilindrului sau axa principala. Puterea
de refractie a lentilei pe aceasta axa este dependenta de raza de
curbura si de indicele de refractie. Pe axa neutra aceasta este
nula. Axa neutra si axa principala sunt perpendiculare intre ele.
Puterea de refractie se schimba treptat , de la axa principala ,
unde este maxima , spre axa neutra , unde este 0.
Lentilele torice sunt medii transparente , marginite de
suprafete torice. Prin suprafata torica , se intelege suprafata
care are , in doua sectiuni perpendiculare , raze diferite.
Suprafata torica se obtine prin rotirea unui arc de cerc , in jurul
unei axe , care nu trece prin centrul arcului de cerc , iar corpul
obtinut este un tor.
Lentilele torice nu au axa neutra , ele au doua axe principale
in doua directii diferite si cu valori dioptrice diferite.
Lentilele combinate sunt medii transparente marginite de o
suprafata sferica si una asferica si pot fi convergente sau
divergente , iar clasificarea lor este urmatoarea :
-lentile combinate sfero-cilindrice ;
-lentile combinate sfero-torice ;
-lentile combinate cilindru in cruce.
Lentila combinata sfero-cilindrica are o suprafata sferica si
una cilindrica. Poate avea ambele suprafete concave sau convexe ,
sau o suprafata concava si una convexa. Ca exemplu se pot nota
astfel : sf :+1,00 dpt cil : +1,50 dpt ax 90 , deci axa neutra a
acestei lentile trebuie montata la 90. Pe axa neutra,lentila are
valoare sferica, iar pe axa principala suma algebrica dintre
valoarea sferica si cea cilindrica. Din exemplul prezentat lentila
va avea pe axa neutra valoarea de +1,00 dpt , iar pe axa cilindrica
+2,50 dpt. Diferenta dintre cele doua valori reprezinta puterea
cilindrica. Puterea mai mica corespunde puterii sferice a lentilei.
Pe lentila , axa cilindrului se marcheaza cu trei puncte , trasate
cu tus negru spalabil.
Lentila combinata sfero-torica are urmatoarele valori : pe o
directie valoarea sferica la care se aduna valoarea minima a
torului , iar pe directia perpendiculara valoarea sferica la care
se aduna valoarea maxima a torului. Ele pot fi exterioare si
interioare , in functie de locul suprafetei torice ,