UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR FILIALA ALEXANDRIA LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I Coordonator ştiinţific: Prof.univ.dr.DUMITRU VALERIU 1
168
Embed
lucrare metodico-stiintifica de acordare a gradului didactic I
valente formative ale jocului didactic - metoda si forma de organizare a activitatii instructiv - evaluative din invatamantul primar
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
FILIALA ALEXANDRIA
LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ
PENTRU ACORDAREA GRADULUI
DIDACTIC I
Coordonator ştiinţific:
Prof.univ.dr.DUMITRU VALERIU
Candidat:
1
2 0 10
UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
FILIALA ALEXANDRIA
VALENŢELE FORMATIVE ALE JOCULUI
DIDACTIC-METODĂ ŞI FORMĂ DE
ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII INSTRUCTIV-
EVALUATIVE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
Coordonator ştiinţific:
Prof.univ.dr.DUMITRU VALERIU
Candidat:
2
2010
CUPRINS
Argument
Capitolul I- ŞCOLARUL MIC SI ŞOCUL ŞCOLARIZĂRII
1.1.Caracterizarea generala a stadiului micii şcolarităţi
1.2.Particularităţile fizice şi psihice ale şcolarului mic.
1.3.Personalitatea şcolarului mic.
Capitolul II-Învăţarea şcolară.
2.1.Concepte şi semnificaţii
2.2.Forme şi tipuri de învăţare.
2.3.Memorie şi învăţare.
Capitolul III-Jocul didactic-metodă şi formă de organizare în
procesul de învăţământ din ciclul primar
3.1.Conceptul de joc.
3.2.Natura şi funcţiile formative ale jocului.
3.3.Clasificarea jocurilor.
3.4. Utilizarea jocului didactic în ciclul primar.
3.5.Jocul didactic-metodă activă în predarea-învăţarea la clasele
primare.
3.6.Condiţii eficiente necesare organizării şi desfăşurării jocului
didactic.
3.7.Evaluarea elevilor din ciclul primar,prin jocul didactic.
Capitolul IV –Metodologia cercetării.Studiu privind valenţele
formative ale jocului didactic privind dezvoltarea proceselor
psihice ale elevilor
3
4.1.Valenţele formative ale jocului didactic.
4.2.Ipoteza.
4.3.Obiectivele.
4.4.Metodologia cercetării.
4.5.Prezentarea,analiza şi interpretarea rezultatelor.
Concluzii
Anexe
Bibliografie
4
ARGUMENT
Nici o altă activitate nu are atâta răsunet în sufletul copilului ca
jocul(John Locke).In evoluţia ontogenetică a omului ,jocul este asociat
mai mult copilăriei,dar ar fi de reţinut că un adult care nu s-a jucat în
copilărie ,este frustat toată viaţa.Considerăm că nimic nu ,,fură,, mai
mult din existenţa umană ,din formarea personalităţii decât lipsa
jocului în copilărie.
Fiecare activitate organizată şi desfăşurată cu copiii trebuie să
fie o reuşită,să aducă de fiecare dată lucruri noi şi interesante pentru
cei ce învaţă,astfel că,fiecare personalitate să cunoască modificări şi
transformări pozitive.
Invăţătoarea nu este doar cea care predă,ci este cea care
conduce activitatea elevului.Astfel spus,este cea care îl ajută,îl
îndrumă pe copil cât să înveţe.Ea este cea care ştie cât de mult poate
să obosească copilul în activitatea sa de învăţare,aşa încât,găseşte
momentul oportun pentru a introduce în lecţie un moment de relaxare
în care copilul să se simtă în largul lui,fără constrângeri,dar cu toate
astea să continue învăţarea.
Jocul didactic îndeplineşte roluri atât în domeniul instructiv cât
şi în cel formativ-educativ.Astfel,în plan instructiv jocul didactic
favorizează asimilarea de cunoştinţe,priceperi,deprinderi,tehnici şi
operaţii de lucru cu informaţiile acumulate.Jocul reprezintă o cale de
acces pentru cunoaşterea comportamentelor umane,implicit a
personalităţii.
Privit din perspectivă formativ-educativă,jocul didactic
contribuie la formarea şi perfecţionarea trăsăturilor de personalitate.
5
Prin intermediul jocului,copilului nu i se dezvoltă doar
gândirea,memoria,imaginaţia,limbajul ci şi sfera afectiv-
motivaţională,punându-l în situaţia de confruntare cu sine şi cu
ceilalţi,luându-şi astfel în stăpânire propriul eu.
Cercetând impactul jocului didactic asupra însuşirii corecte a
diverselor cunoştinţe din domeniul matematicii,limbii române,am
pornit de la următoarea ipoteză:utilizarea jocului didactic în procesul
instructiv-educativ,în orice moment al lecţiei,există posibilitatea sporirii
eficienţei acestor lecţii prin angajarea motivaţiei intrinseci,căci jocul
are o motivaţie subiectivă,intrinsecă,pe când învăţarea şi munca au
una extrinsecă.
6
CAPITOLUL I
ŞCOLARUL MIC SI ŞOCUL ŞCOLARIZĂRII
1.1 CARACTERIZAREA GENERALĂ A STADIULUI MICII
ŞCOLARITĂŢI
Vârsta şcolară, denumită şi copilăria a treia, se distinge prin
latenţă sexuală, orientare obiectivă a intereselor, diminuarea
egocentrismului, sociabilitatea crescută dar încă nediferenţiată, toate
acestea pivotând în jurul constructivismului, ca trăsătură, care îşi
caută tot mai multe prilejuri de a se exercita si de a se impune ca
dominantă.
Mica şcolaritate este perioada când se modifică substanţial
regimul de muncă şi de viaţă, caracteristicile tensionale şi vectoriale,
generate de evenimentele care domină şi marchează tabela de valori
a şcolarului mic. Şcoala introduce în fluxul activităţii copilului un
anumit orar, anumite planuri şi programe cu valoare structurată
pentru activitate1.
Mediul şcolar, în care copilul de 6 ani este primit, este complet
diferit de cel familial, el fiind creat, nu pentru a distribui satisfacţii
afective, ci pentru o muncă disciplinată continuă, organizată. Şcoala
constituie un mediu care, în locul unui grup restrâns (cel de joc), oferă
copilului o colectivitate şi un loc de muncă, cu numeroase
întrepătrunderi- mentale, afective, morale-care se constituie ca un
important resort al dezvoltării lui psihice.
1.Gheorghe şi Constanţa Dumitriu,(1997),-,,Psihologia procesului de învăţământ,,-
Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,p.102,103
7
Adaptarea la şcoală, la ocupaţiile şi relaţiile şcolare
presupune o oarecare maturitate din partea copilului, care să-i insufle
capacitatea de a se lipsi de afectivitatea îngustă din mediul familial şi
de interesele imediate ale jocului , pentru a se pătrunde într-un nou
univers de legături sociale şi a-şi asuma îndatoriri. Studiile de
specialitate înregistrează dificultaţi multiple de adaptare generate fie
de o baza psihofiziologică precară ( instabilitate neuropsihică ), fie de
fixaţiile şi conflictele afective de sorginte sociofamilială ( încăpăţânare,
negativism ), fie de însuşi mediul şcolar (sarcini copleşitoare ,
educatori dificili fără experienţă, clase suprapopulate, care împietează
asupra obţinerii stării de atenţie şi a disciplinei necesare bunei
desfăşurări a lecţiei ). De aici comportamentele de retragere în sine,
împrăştiere, compensarea prin mijloace nedorite.
Mutaţiile bruşte care acompaniază noua vârstă în desfăşurarea
copilăriei, mutaţii ce se petrec sub acţiunea sistematică a mediului
şcolar, care aduce cu sine noi cunoştinţe, noi tehnici intelectuale, noi
exigenţe şi îndatoriri, i-au determinat pe specialişti să vorbească de
şocul şcolarizării, pe care l-au asemănat cu cel al naşterii sau al
debutului pubertăţii. Noul mediu social , obositor dar şi de temut ,
provoacă nu rareori băiatului sau fetiţei de şase ani o frică
paralizantă. De aici importanţa deosebită a socializării prin grădiniţă,
care , interpusă între familie şi şcoală contribuie la atenuarea şocului
începutului de şcoală . Ea îl obişnuieşte pe copil cu viaţa socială în
afara căminului familial,conservând însă ceva din căldura proprie
acestuia (primirea afectoasă pe care o face educatoarea copilului
prelungeşte contactul emoţional cu mama) şi evitând rigorile
disciplinei ce decurg din programul şi orarul şcolar.
Mediul şcolar aduce cu el un climat mai rece şi mai puţin
protector decât cel familial şi cel din gradiniţă .
Cadrul didactic înclină spre raportări mai rezervate şi mai puţin
intime cu elevii, iar colegii de şcoală sunt mai puţin dispuşi să dea 8
dovadă de înţelegere faţă de cel ce stă îmbufnat, scânceşte şi
aşteaptă alintări. Nu scapi uşor de tachinările şi replicile lor
înţepătoare sau de gesturile lor primitive. Ia naştere, în şcoală, o
societate sui – generis, complexă, schimbătoare, multiplă- care
anihilează iluzia întreţinută în ambianţa de familie că în calitate de
copil eşti centrul lumii. Aici, în şcoală, fiecare învaţă să-şi înfrâneze
pornirile emoţionale, să se situeze alături de ceilalţi şi să deguste
plăcerea competiţiei.
Copiii se compară între ei, ca într-un fel de joc, continuu
reînnoit, al criteriilor de referinţă, care pun în evidenţă şi fac să fie
constatate empiric ranguri, dominante şi subordonări , superiorităţi si
inferiorităţi, variabile în funcţie de criteriul de referinţă : gradul de
favorabil şi la elevii cu situaţie mai slabă la învăţătură, crescându-le
performanţele, căpătând încredere în capacităţile lor, siguranţă şi
promtitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator al
acestora.
Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat faţă de
activitatea ce se desfăşoară şi se găsesc bogate resurse de stimulare
a creativităţii. Cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai
curajoşi. Prin libertatea de gândire şi de acţiune, prin încrederea în
puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile didactice devin pe
cât de valoroase pe atât de plăcute. În joc se dezvoltă curajul,
perseverenţa, dârzenia, combativitatea, corectitudinea, disciplina prin
supunerea la regulile jocului, precum şi spiritul de cooperare, de viaţă
în colectiv, de comportare civilizată.
Folosirea jocurilor didactice dă posibilitatea verificării activităţii
creatoare, elevii se lasă antrenaţi cu multă uşurinţă, participarea lor
nu este formală, jocul dezvoltându-le procese psihice precum:
gândirea logică, memoria şi imaginaţia creatoare. Folosite des în 38
procesul de învăţământ dau posibilitatea cunoaşterii mai bune a
copiilor, căci fără a depăşi limitele unui cadru organizat, elevii sunt
mai mult ei însăşi decât la lecţiile obişnuite.
În urma acestor jocuri ai revelaţia unor descoperiri care te
determină să–ţi revizuieşti metodele de lucru cu unii elevi care, în
mod obişnuit la lecţiile curente păreau apatici, lipsiţi de interes şi care,
în cadrul jocului, devin volubili, interesaţi, participând activ la
problemele dezbătute.
Izvorât din trebuinţele interne mereu crescânde ale copilului,
jocul este spontaneitate originală, este acţiune urmărită prin ea însăşi
fără utilitate imediată, generatoare de distracţie şi de reconfortare, de
sentimente de plăcere, de bucurie.
Încorporate în activitatea didactică, elementele de joc imprimă
acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare
de bună dispoziţie, de veselie şi de bucurie, de divertisment şi de
destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei, plictiselii sau stării de
oboseală. Restabilind un echilibru în activitatea şcolarilor, jocul
fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora, furnizează o
motivaţie secundară dar stimulatorie, o prezenţă indispensabilă în
ritmul muncii şcolare, asigură un randament maxim în cadrul
procesului de învăţământ.
În organizarea jocurilor se are în vedere experienţa acumulată
de copii în constituirea unor mulţimi formate din obiectele din lumea
înconjurătoare.
În cadrul jocului intervine şi procesul invers: pornind de la o
situaţie descrisă verbal, acţionând asupra obiectelor vizate, se
reconstituie imaginea corespunzătoare. În acest fel, copiii se
obişnuiesc să stabilească o legătură firească între cuvinte şi
semnificaţia lor, să gândească şi să se exprime corect. Prin
practicarea jocurilor se acumulează o serie de experienţe care permit
39
copiilor să integreze într-un sistem organic obiectele, conceptele
logice şi în final numerale.
Aceste jocuri se organizează în activităţi ce se desfăşoară pe
plan frontal sau pe echipe individual. Diferenţele categoriale între
copii exprimă, în mare, diferenţele de dezvoltare intelectuală şi
temperamentală dintre ei şi de aici datoria morală a învăţătorului de a
acţiona educaţional diferenţiat, de a individualiza educaţia în funcţie
de aceşti parametri intelectivi şi temperamentali.
Pentru lărgirea ariei limbajului vorbit se recomandă jocurile
precum : - “cine spune mai multe cuvinte despre …( îmbrăcăminte,
lucrurile şcolarului, obiecte din clasă,etc…)”
Prin intermediul jocului copiii îşi îmbogăţesc experienţa
cognitivă, învaţă să manifeste o anumită atitudine – pozitivă sau
negativă faţă de ceea ce întâlnesc, îşi educă voinţa şi, pe această
bază formativă, îşi conturează profilul personalităţii.
Jocul este apreciat ca un element de bază în activitatea
instructiv – educativă. În procesul de învăţamant jocul este conceput
ca mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca procedeu metodic de
realizare a sarcinilor concrete pe care şi le propune procesul de
învăţământ şi, în sfârşit ca formă de organizare a activităţilor de
cunoaştere şi dezvoltare a capacităţii psiho–fizice pe toate planurile.
Jocul ca mijloc de instruire şi educare este cunoscut în literatura
pedagogică sub numele de joc didactic.
Jocul ca procedeu metodic este prezent în diferitele etape ale
activităţii de învăţare şi de muncă, în funcţie de factorii foarte diverşi:
a) caracterul mai mult sau mai puţin rigid al activităţii bazate pe
exerciţii;
b) gradul dezvoltării capacităţii de cunoaştere, de trăire afectivă şi de
voinţă ;
40
c) gradul constituirii imboldurilor interne (motive, interese, scopuri,
convingeri, dispoziţii) toate cu rol specific în declanşarea şi
întreţinerea conduitei.
Jocul crează cadrul dezvoltării capacităţii copiilor de a desfăşura
anumite activităţi intelectuale şi fizice: de a observa sistematic un
obiect sau fenomen, de a-şi concentra mai mult atenţia în acest scop,
de a asculta cu interes cele relatate, de a înregistra unele indicaţii cu
valoare normativă, de a rezolva independent conflictele apărute în
propria gândire19.
Elementul principal al structurii interne a jocurilor didactice este
regula. Nu este vorba de orice fel de regulă, ci de una care formulată
anume îl introduce pe copil într-un cadru ludic de o anumită valoare
formativă, bine gândită dinainte. J. Piaget precizează că jocurile care
au la bază astfel de reguli se întâlnesc la copiii cu vârsta după 7 ani şi
că importanţa lor creşte o dată cu dezvoltarea vieţii sociale a copilului.
Raportul dintre joc – alte activităţi este factorul ce condiţionează
eficienţa jocului în planul formării personalităţii pe întreaga scară de
vârstă.
Apreciem că jocul didactic reprezintă o forţă cu caracter
propulsor în procesul dezvoltării copilului (mai ales la clasele mici).
Psihologia ştiinţifică consideră schimbarea şi diferenţierea raport
copil–adult ca factor principal în apariţia jocului cu rol de activitate
fundamentală.
Jocul capată o pondere şi un rol deosebit cu valoare formativă,
bine determinată în momentul când cadrul relaţional al copilului se
lărgeşte în şcoală. Prin intermediul jocului didactic copilul dobândeşte
deprinderea modului de autodepăşire în relaţie cu ceilalţi colegi.
19.Elena Joiţa,(coordonator),(2003),-Pedagogie şi elemente de psihologie
şcolară,, ,Editura ARVES,p.156
41
Factorii cu rol principal în evoluţia jocului izvorăsc din contactul
copilului cu realitatea imediat apropiată lui, îmbracând formele unor
contradicţii cum ar fi:
- contradicţia dintre nivelul deprinderilor şi dorinţa copilului de a le
stăpâni, de a le utiliza conform destinaţiei lor;
- contradicţia dintre tendinţa copilului către o viaţă la acelaşi nivel cu
adulţii şi dependenţa lui reală faţă de adult;
- contradicţia dintre aspiraţiile copilului şi posibilităţile lui ;
- contradicţia dintre libertatea de acţiune a copilului şi necesitatea de
a se conforma la regulile jocului;
- contradicţia între planul real şi cel fictiv (jocul stimulează procesul
dezvoltării imaginaţiei);
- contradicţia între elementul de învăţare, de asimilare din jocul
propriu-zis;
- contradicţia dintre caracterul concret al jocului didactic cu obiectele
şi caracterul abstract, determinat de acţiunea mintală a însuşirii
regulilor de joc. (4, pg. 13)
Prin joc copilul învaţă să descifreze lumea reală, motiv pentru
care unii pedagogi apreciază jocul ca pe o activitate de învăţare cu
mare randament. Prin intermediul jocului se realizează nu numai
cunoaşterea realităţii sociale, ci şi imitarea unor anumite tipuri de
realităţi sociale dintre adulţi. Numai prin intermediul jocurilor didactice
copiii deprind modele de conduită şi ajung să reflecte până la nivel de
înţelegere comportamentală. Pentru că există multiple sarcini ce revin
jocului didactic, îndrumarea şi controlul acestuia de către adult este
absolut necesară.
Posibilitatea de a se manifesta creator, de a înţelege raporturile
intra-individuale, dau posibilitatea copilului să respecte nişte reguli
42
bine stabilite. În acest fel jocul ar deveni un mijloc eficace de realizare
a educaţiei morale.
Jocul didactic este o activitate de tip fundamental cu rol
hotărâtor în evoluţia copilului. Prin joc dezvoltarea aptitudinilor
imaginative, a capaciăţilor de creare a unor sisteme de imagini
generalizate despre cunoştinţele învăţate la diferite discipline, dau
posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul acţiunilor
concrete din timpul jocului.
Funcţia principală a jocului este aceea de a permite individului
să-şi realizeze eul, să-şi manifeste personalitatea, să urmeze linia
interesului său major atunci când nu poate face prin activităţi
serioase. Jocul devine astfel un fenomen de derivare explicat de
Claparede ca fiind curentul dorinţelor noastre, al intereselor care
alcătuiesc eul nostru. Prin joc spunea el, se caută o ieşire în ficţiune
atunci când realitatea nu-i oferă individului căi suficiente de
manifestare.
Alături de funcţia derivării socotită cardinală, jocul este apreciat
ca util, având şi funcţii secundare:
a) rolul de divertisment – jocul înlătură plictiseala pricinuită de lipsa
activităţii;
b) jocul – element odihnitor – este vorba de fapt, nu atât de repaus,
cât de o eliberare din constrângerea muncii; jocul oboseşte mai
puţin pentru că răspunde tendinţei de afirmare şi de aceea lasă
impresia nu numai că nu oboseşte, ci chiar relaxează.
Analizând diversele categorii de jocuri, Claparede conchide că
fiecare din aceste jocuri exersează o funcţie psihologică sau
fiziologică. Conform teoriei sale, jocurile se împart în două categorii,
după cum ele exersează funcţii generale sau numai funcţii speciale.
Din prima categorie fac parte numai jocurile senzoriale, motrice şi
psihice (intelectuale şi afective). Din a doua categorie fac parte cele
43
sociale, familiale, etc. Jocurile intelectuale se bazează pe comparaţie
şi recunoaştere, pe raţionament şi imaginaţie creatoare.
Jocul este calea de transformare a plăcerii senzoriale în plăcere
morală, întrucât ele devin o acţiune intenţionată cu o finalitate
conştientă. Pentru copil este prilej de afirmare a eul-lui, în timp ce
pentru adult este numai o cale de relaxare, un remediu contra
plictiselii.
Un rol important îl are formarea grupului ca bază de activităţi
comune de joc şi implicaţiile determinate de organizarea grupului:
regula, ordinea şi disciplina în grup, formele de joc în grup.
Jocul este cel ce angajează numeroase resurse cognitive,
afective, voliţionale şi pentru această raţiune este considerat drept
unică cale de exercitare a celor mai puternice şi importante influenţe
formative. Aici se pun bazele formării caracterului, a personalităţii
copilului. Din acest punct de vedere, jocul este privit ca mijloc
educativ, metodă de educaţie, procedeu educativ şi principiu
educativ. Jocul este o metodă de predare învăţare, fiind calea cea
mai importantă de introducere a copilului în cunoaşterea din ce în ce
mai complexă şi mai completă, să analizeze, să sintetizeze, să
compare, să generalizeze.
Pe plan moral aceste jocuri contribuie la dezvoltarea stăpânirii
de sine, autocontrolului, spiritului de independenţă, perseverenţei,
sociabilităţii.
Jocurile didactice utilizate în clasele I-IV reprezintă o formă de
învăţare accesibilă, plăcută şi atractivă ce corespunde particularităţilor
psihice ale acestei vârste. Activitatea de învăţare este o activitate
dificilă care necesită un efort gradat. Ea trebuie susţinută permanent
cu elemente de sprijin, printre care şi jocurile didactice au un rol
important. Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au
calitatea de a motiva şi stimula puternic elevii, mai ales în clasele
începătoare când ei nu şi-au format interese pentru învăţare.44
Este cunoscut faptul că lecţiile cu un conţinut interesant , bogat
şi frumos ilustrate, înviorate cu jocuri didactice susţin efortul elevilor,
menţinându-le atenţia concentrată şi reduc gradul de oboseală.
Jocul este inclus în sistemul metodelor de învăţământ cu
rezultate deosebite, în primul rând, pentru că el răspunde în modul cel
mai fericit particularităţilor de vârstă ale şcolarilor mici iar în al doilea
rând pentru că elementul distractiv pe care-l conţine stimulează
interesul şi curiozitatea epistemică a şcolarilor.
3.5.Jocul didactic-metodă activă în predarea-învăţarea la
clasele primare.
La nivelul claselor I-IV,în structura metodelor active îşi găsesc
cu maximă eficienţă locul,jocurile didactice,constituind o punte de
legătură între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat
copilul în perioada preşcolară şi activitatea specifică şcolii,învăţarea20.
Jocul didactic, ca activitate se poate organiza cu succes la toate
disciplinele de învăţământ,iar ca metodă,adică o cale de organizare şi
desfăşurare a procesului instructiv-educativ,în orice moment al lecţiei.
Conceperea jocului ca metodă de învăţare,scoate mai mult în
evidenţă contribuţia lui în educarea copilului şcolar.
Jocul,în special cel didactic,angajează în activitatea de
cunoaştere,cele mai importante procese psihice,având în acelaşi
timp,un rol formativ şi educativ21.Lecţiile desfăşurate în totalitate prin
joc,cât şi cele înviorate prin jocuri didactice,susţin efortul
elevilor,menţinându-i mereu atenţi şi reducând gradul de
oboseală.Prin libertatea de găndire şi acţiune,prin încrederea în
puterile proprii,prin iniţiativă şi cutezanţă,jocurile didactice devin,pe
cât de valoroase,pe atât de plăcute.
Considerăm jocul didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare
a creativităţii şi argumentăm prin capacitatea de antrenare în joc a 20.Ioan Cerghit,(2006),-,,Metode de învăţământ,, ,Editura Polirom,Iaşi p.6521.Iucu Romiţă,(2001),-,,Instruirea şcolară,, ,Editura Polirom,Iaşi,p.154
45
factorilor intelectuali şi nonintelectuali evidenţiaţi în cercetările de
până acum.
Piaget spune:,,toate metodele active de educaţie a copiilor mici
cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător pentru
ca,jucându-se ei să reuşească să asimileze realitatea
Mijloace de învăţământ : fişe de lucru, planşa reprezentând
personajul
Pinocchio, planşa „Află vagoanele lipsa!”, planşa
„Descoperă cuvintele!”, fişe de evaluare.
Locul desfăşurării : sala de clasă
Durata : 2 x 45 minute
Tipul lecţiilor :
- ora I : mixta;88
- ora a II-a : de consolidare a cunoştinţelor anterior dobândite.
Desfăşurarea lecţiei :
Ora I
Momentele
lecţiei
Obi-
ecti-
ve
Activitatea
învăţătoarei
Activitatea
elevilor
1.Moment
organizatoric
2.Verificarea
temei pentru
acasă
3.Captarea
atenţiei
O1
O2
O3
Aerisirea sălii de clasă.
Pregătirea materialului
didactic.
Se va asigura climatul de
linişte si disciplina
necesar bunei desfăşurări
a orei.
Voi cere elevilor să
citească exerciţiile pe care
le-au avut ca temă pentru
acasă.
Fac verificarea temei;
corectez acolo unde se
întâlnesc greşeli.
Se arată elevilor o planşă
cu un personaj din ultima
lecţie citita. Acest
personaj este Pinocchio.
Se solicită elevii să
recunoască personajul.
Solicit elevii să
recunoască opera literară
din care face parte
personajul prezentat.
Se stabilesc pentru ora de
limba şi literatura română.
Elevii citesc tema pentru
acasă.
Verifică şi corectează
acolo unde este cazul.
Observă planşa.
Recunosc personajul
Pinocchio.
Recunosc opera literară
“Pinocchio”.
Elevii spun că autorul
operei “Pinocchio” este
89
Se cere elevilor să spună
autorul operei
“Pinocchio”.
Momentele
lecţiei
Obi-
ecti-
ve
Activitatea
învăţătoarei
Activitatea
elevilor
4.Anunţarea
temei
5.Dirijarea
învăţării
O4
O5
O6
Se anunţă tema lecţiei
noi : ‹‹ Scrierea corectă a
cuvintelor ce conţin
grupurile de litere “ce”,
“ci”, “che”, “chi” ››
Se scrie tema lecţiei pe
tablă.
Se solicită elevii să
citească enunţul
exerciţiului 1 de pe fişa de
lucru (ANEXA 1).
Se solicită un elev să
citească textul de la
exerciţiul 1 de pe fişa de
lucru (ANEXA 1).
Se pun întrebări
referitoare la textul citit :
“- Ce operă recunoaşteţi
în fragmentul citit?”
“- Cine era Pinocchio?”
“- Cum se numea tatăl
lui?”
Carlo Collodi.
Scriu tema lecţiei în
caiete.
Citesc enuţnul
exerciţiului solicitat.
Un elev citeşte textul de
la exerciţiul 1.
Răspund la întrebări :
“- In fragmentul citit se
poate recunoaşte opera
″Pinocchio″.”
“- Pinocchio era un
băieţel din lemn care a
90
prins viaţa.”
“- Tatăl lui se numea
Geppeto.”
Momentele
lecţiei
Obi-
ecti-
ve
Activitatea
învăţătoarei
Activitatea
elevilor
O5
O6
O5
O6
O7
O14
“- Ce îşi dorea Geppeto
pentru fiul său?”
“- Îsi dorea Pinocchio sa
mearga la şcoala?”
“- Care era cel mai bun
prieten al lui Pinocchio?”
“- Ce sfat a primit
Pinocchio de la greier?”
“- A ascultat Pinocchio
de sfatul prietenului sau?”
Solicit elevii să citească
enunţul exerciţiului 2 din
fişa de lucru (ANEXA 1).
Se cere elevilor să
selecteze din text
cuvintele care contin
grupurile de litere “ce”,
“ci”, “che”, “chi”.
Solicit elevii să transcrie
la tablă şi în caiete
cuvintele găsite.
“- Geppeto dorea ca
baiatul sa mearga la
scoala.”
“- Băiatul nu isi dorea sa
mearga la scoala.”
“- Cel mai bun prieten al
lui Pinocchio era greierul
cel intelept.”
“- Greierul l-a sfatuit pe
Pinocchio sa isi asculte
tatal.”
“- Pinocchio nu a ascultat
de sfatul prietenului sau, a
vandut abecedarul si a
intrat la circ.”
Un elev citeste enuntul
exercitiului solicitat.
Elevii citesc pe rând, câte
o propoziţie, şi selectează
cuvinte care conţin
grupurile de litere studiate.
Elevii ies la tablă şi
transcriu câte un cuvant 91
din cele găsite.
Momentele
lecţiei
Obi-
ecti-
ve
Activitatea
învăţătoarei
Activitatea
elevilor
6.Fixarea
cunoştinţelor
7.Incheierea
lecţiei
O8
O14
O9
O10
O6
Se prezintă elevilor o
planşa , “Află vagoanele
lipsa!”, ce reprezinta patru
trenulete. Pe fiecare
trenulet se afla cate un
cuvant trisilabic din care
lipseste unul dintre
grupurile de litere studiate
in aceasta ora.
Cer elevilor sa gaseasca
cuvintele de pe fiecare
trenulet.
Solicit elevii să scrie
cuvintele la tabla.
Se cere elevilor să
realizeze propoziţii cu
aceste cuvinte, pe care le
vor scrie la tablă.
Se solicită elevii sa
spuna cate sunete se aud
in grupurile de litere “ce”,
“ci”, “che”, “chi” si cate
litere in fiecare.
Se fac aprecieri generale
şi individuale.
Observa plansa.
Elevii gasesc cuvintele :
- “ja-che-ta”;
- “chi-bri-turi”;
- “e-li-ce” ; - “ci-re-se”.
Elevii scriu cuvintele la
tabla.
Realizeaza propozitii cu
aceste cuvinte.
Elevii spun ca în fiecare
grup de litere se aude un
singur sunet, dar mai
multe litere.
92
Ora a II-a
Momentele
lectiei
Obi-
ecti-
ve
Activitatea
învăţătoarei
Activitatea
elevilor
1.Moment
organizatoric
2.Anunţarea
temei
3.Consolidarea
cunoştinţelor O6
O11
O6
Pregatirea clasei pentru
lecţie.
Captarea şi orientare
atenţiei.
Se va asigura climatul
de liniste si disciplina
necesar bunei desfasurari
a orei.
Se anunţă tema lecţiei:
‹‹ Scrierea corectă a
cuvintelor ce contin
grupurile de litere “ce”,
“ci”, “che”, “chi” ››.
Se prezinta elevilor o
plansa, “Descopera
cuvintele!”, ce reprezintă
două flori.
Se solicită elevii să
formeze cuvinte ce conţin
grupurile de litere “ci” si
“ce”, reprezentate pe
petalele florilor.
Elevii îşi scot pe bănci
fisele de lucru şi caietul
de limba si literatura
română şi se pregătesc
pentru începerea orei.
Observa planşa.
Formează cuvinte cu
grupurile de litere “ci” si
“ce” :
- “ci-res”;
- “ci-fra”;
- “ci-ment”;
- “ci-na”;
- “zi-ce”;
Momentele
lecţiei
Obi-
ecti-
ve
Activitatea
învăţătoarei
Activitatea
elevilor
93
O14
O12
O6
O14
O13
O14
Cer elevilor să scrie
cuvintele pe tablă şi in
caiete.
Solicit elevii sa citeasca
enuntul exercitiului 3 din
fisa de lucru (ANEXA 1).
Se cere elevilor sa
gaseasca forma pentru
plural (“mai multe”) a
unor cuvinte date.
Se solicita elevii sa scrie
perechile de cuvinte pe
tabla si in caiete.
Solicit elevii sa citeasca
enuntul exercitiului 4 din
fisa de lucru (ANEXA 1).
Cer elevilor sa
completeze spatiile
punctate din propozitiile
date, alegând cuvintele
potrivite din coloana
alaturată.
Solicit elevii să transcrie
“fa-ce”;
“pla-ce”
“ta-ce”.
Scriu, pe tabla şi pe
caiete, cuvintele
descoperite.
Un elev citeste enuntul
exercitiului solicitat.
Elevii gasesc forma de
plural (“mai multe”) a
cuvintelor date.
Scriu perechile de
cuvinte pe tabla si in
caiete.
Citesc enuntul
exercitiului solicitat.
Elevii completeaza
propoziţiile.
Scriu propoziţiile pe
tablă
Momentele Obi-
ecti-
Activitatea Activitatea
elevilor94
lecţiei ve învăţătoarei
4.Evaluare39
5.Tema
pentru acasă
6.Incheierea
lecţiei
O14
O15
O16
propoziţiile pe tablă şi în
caiete.
Se propune spre
rezolvare o fişă de
evaluare (ANEXA 2).
Se dă o scurtă dictare
(ANEXA 3).
Se citeşte textul integral,
apoi pe propoziţii pentru a
putea fi scris de elevi in
ritmul lor.
Se explică modul de
rezolvare al celorlalte
două exerciţii de pe fişă.
Se solicită elevii să-şi
noteze ca temă pentru
acasă exerciţiile 1 si 2,
verde de la pagina 10.
Se fac aprecieri globale
şi individuale.
şi în caiete.
Scriu textul după dictare.
Rezolvă exerciţiile date.
Notează tema pentru
acasă.
39.M.Manolescu,M.Constantinescu,G.Gorcinski,(1997),-,,Proiectarea şi evaluarea
didactică în învăţământul primar,, ,Editura Procion,Bucureşti,p.115
ANEXA 1
FIŞĂ DE LUCRU
95
1. Citiţi :
Bătrânul Geppeto îşi dorea un copil.
El a luat un trunchi de lemn şi a cioplit un băieţel.
Pinocchio, căci aşa se chema băiatul, trebuia să meargă la
şcoală. Avea chiar şi un abecedar.
Prietenul său, greierul cel înţelept, îl sfătuieşte să îl asculte pe
tatăl său. Pinocchio nu face ceea ce îi zice acesta şi vinde
abecedarul, apoi intră la circ.
2. Selectaţi din text cuvintele care conţin grupurile de litere „ce”,
„ci”,
„che”, „chi”. Scrieţi-le pe tabla şi în caiete.
3. Eu spun una, tu spui multe!
veche –
cheie –
cercel –
dulce –
ochi –
4. Completaţi spatiile punctate, alegând cuvinte potrivite din
coloana
alaturata :
Băiatul ... este cuminte. aceia
Fetiţa ... are părul blond. acela
Oamenii ... vin de departe. aceea
ANEXA 2
96
Nume...................................
Data.................................
Prenume...............................
FIŞĂ DE EVALUARE
1.Dictare :
2. Completaţi cu grupurile de litere „ce”, „ci”, „che”, „chi” :
tă _ re
bi _ cletă
Ena _
_ riac
3. Alcătuiţi o propoziţie cu cuvântul ochelari.
97
ANEXA 3
Text pentru dictare :
„Chivu se joacă de o oră cu cercul. Cecilia sare coarda. Papuşa
Luciei are rochie nouă. Ea închide şi deschide ochii.”
Proiect didactic98
Clasa:a II-aDisciplina: MatematicăUnitatea de învăţare: Adunarea şi scădereaDisciplina: MatematicăElemente de conţinut: Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0-100, cu trecere peste ordinTipul lecţiei: Recapitulare
Obiective operaţionaleA. Cognitive
La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:OC1 − să verifice rezultatul adunării şi al scăderii.OC2 − să efectueze operaţii de adunare şi scădere.OC3 − să identifice termenul necunoscut la adunare/scădere.OC4 − să rezolve/să compună probleme care se rezolvă prin adunare/scădere.
B. MotriceOM1 − să-şi dirijeze efortul oculomotor către centrul de interes sugerat de învăţător.OM2 − să manevreze cu atenţie mijloacele de învăţământ.
C. AfectiveOA1 − vor manifesta interes faţă de oferta didactică.OA2 − se vor mobiliza pentru realizarea în grup a sarcinilor date
Resurse
A. Bibliografice
99
− „Strategii activ-participative de predare-învăţare în ciclul primar”, Casa Corpului Didactic „Grigore Tăbăcaru” Bacău-2004
− „Lecţia, în evenimente” Dănilă Ioan, Elena Ţarălungă EDITURA „Egal”, Bacău, 2002.− „Predarea interactivă centrată pe elev” modul PIR Bucureşti,
2005.
B. Metodologicea). STRATEGIE DIDACTICĂ: inductivă, algoritmică.b). METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, exerciţiul, jocul didactic, metoda cubului, munca independentă. c). FORME DE ORGANIZARE: frontală, individuală, pe grupe.d). MIJLOACE DIDACTICE: planşe, fişe, cub.
C. Temporale: 40 minute
Scenariu didacticOB.OP. CONŢINUTURI ŞI SARCINI
DE ÎNVĂŢARESTRATEGIE EVALUARE
100
OM2OA1
OC4
OC2OM2
OC1OC2OC3OC4OM1OA2
I. Moment org.(2min)Dintr-un săculeţ elevii vor extrage câte o piesă de puzzle şi vor încerca să refacă cele 6 imagini, fiecare imagine corespunzând unei echipe. Astfel se vor forma grupele de lucru.
II. Actualizarea cunoştinţelor(2min)Propun elevilor dezlegarea unei ghicitori matematice:
„20 fluturi în grădinăSe rotesc lâng-o tulpină.
Mâţa stă şi mi-i pândeşte,Hector latră şi-i goneşte.
5 din fluturii zglobiiS-au ascuns în bălării,
Ceilalţi zboară tocmai sus.Socotiţi-i, câţi s-au dus?
Voi adresa o serie de întrebări referitoare la terminologia matematică.
III. Anunţarea obiectivelor(1min)Explic, pe înţelesul elevilor, conţinutul învăţării şi nivelul performanţelor aşteptate.
IV. Dirijarea învăţării(5min)Propun spre rezolvare câteva exerciţii din culegerea de matematică.
V. Obţinerea performanţei(7min)Pe feţele unui cub voi nota următoarele sarcini:
1. Calculează, verificând cu ajutorul operaţiei inverse;
2. Află termenul care lipseşte;
3. Pune semnele + sau –
frontal/ jocul didactic
frontal/ conversaţia
frontal/ exerciţiul
pe grupe/ metoda cubului
frontal/ exerciţiulconversaţia
−capacitatea de a rezolva probleme;
−capacitatea de a efectua operaţii de adunare şi scădere;
−capacitatea de a descompune/ compune numere−capacitatea de a rezolva probleme−capacitatea de a identifica termenul necunoscut
101
pentru ca exerciţiile să fie corecte;
4. Rezolvă problema;5. Taie rezultatul greşit.
6.Asociază exerciţiul cu rezultatul.Fiecare grup va alege o sarcină prin rostogolirea cubului şi apoi o va rezolva.
VI. Feedback-ul(10min)După rezolvarea sarcinilor se comunică întregii clase forma finală a scrierii. Lucrarea în formă finală va fi prezentată pe planşe.
102
OC2OC3OC4
OC2OM2OA1
VII. Asigurarea retenţiei(12min)Propun spre rezolvare o fişă de lucru şi prezint sarcinile acesteia: colorează şi calculează!
IX. Transferul(1min)Temă pentru acasă.
individual/ munca independentă
−toate capacităţile enumerate mai sus
−capacitatea de a rezolva operaţii de adunare şi scădere.
21. Joiţa Elena, (coordonator),(2003),-,,Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară,,Editura ARVES
22.Lieury A. ,(1996),-“Manual de psihologie generală, (trad.), Editura Antet, Bucureşti
23..Lovinescu A.,(2007),-“Jocuri mici pentru pitici”,Editura Aramis,Bucureşti
24.Lupu C., Săvulescu D. ,(1998), - “Metodica predării matematicii la clasele I-IV” , Editura Paralela 45, Piteşti
25.Manolescu M. ,Constantinescu M. ,Gorcinski G. ,(1997)– “ Proiectarea şi evaluarea didactică în învăţământul primar <matematică >”, Editura Procion, Bucureşti
110
26.Molan V. , Manolescu M.. Constantinescu M., Dobrin E. ,Gorcinski G.,(1997)- “Proiectarea şi evaluarea didactică în învăţământul primar <limba româna>”, Editura Procion, Bucureşti
27.Neagu Gheorghe,(2002), – “ Metode de rezolvare a problemelor de matematică şcolară”, Editura Plumb, Bacău
28..Nicola I.,(2000), -,,Tratat de pedagogie şcolară,, ,Editura Aramis,Bucureşti
29. Păişi-Lăzărescu Mihaela,SurduMagdalena ,Tudor Loredana,(2006), ,,Compendiu de psihologie şi pedagogie,, ,Editura Pământul
31.Pârâială D. , Pârâială V., (1998), – “ Aritmetica – probleme tipice rezolvate prin mai multe metode şi procedee”, Editura Polirom, Iaşi
32.Piaget J.,(1969),-,,Psihologia copilului,, ,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti
33.Purcaru Monica Ana Paraschiva ,(2008), -,,Metodica activităţilor matematice şi a aritmeticii pentru învăţământul primar şi preşcolar,, ,Editura Universităţii Transilvania,Braşov
34. Radu Dumitra, Ploscariu Nicu, Ploscariu Nicolae,(2008),,Jocuri didactice matematice,, , Editura Aramis,Bucureşti