Living History

biblioteca rao

O poveste traita_revizuita.qxd 8/28/04 12:04 AM Page 1

Istorie trqitq


P\rin]ilor mei,so]ului meu,fiicei mele

[i tuturor sufletelor bune din lumeale c\ror inspira]ie, rug\ciuni, sprijin [i dragoste

mi-au binecuv`ntat inima [i m-au sus]inutde-a lungul anilor de istorie tr\it\.

RAO International Publishing CompanyGrupul Editorial RAO

Str. Turda 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA

HILLARY RODHAM CLINTONLiving History

© 2003 by Hillary Rodham ClintonOriginally published by Simon & Shuster, Inc.

All rights reserved

Traducere din limba englez\ANGELICA IRINEL LAZ|R

ELENA PLICVERGINICA BARBU

MONICA NECHITI („Postfa]\“)

Lector de specialitateOCTAVIAN ROSKE

© RAO International Publishing Company 2003pentru versiunea `n limba român\

Tiparul executat deR.A. „Monitorul Oficial“

Bucure[ti, România

2004

ISBN 973-576-561-6

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României CLINTON, HILLARY RODHAMIstorie tr\it\/ Hillary Rodham Clinton; trad.: Angelica Laz\r, Elena Plic,

Verginica Barbu.Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004

ISBN 973-576-561-6

I. Angelica Laz\r II. Elena Plic

III. Verginica Barbu

821.111(73)-94=135.I


NOTA AUTOAREI

~n 1959 mi-am scris autobiografia pentru o tem\ din clasa a

[asea. ~n dou\zeci [i nou\ de pagini, cele mai multe umplute cu

m`zg\leli l\b\r]ate, dar sincere, mi-am descris p\rin]ii, fra]ii, ani-

malele de cas\, c\minul, hobby-urile, [coala, sporturile preferate

[i planurile de viitor. Patruzeci [i doi de ani mai t`rziu, am

`nceput s\ scriu alte amintiri, de data aceasta despre cei opt ani

petrecu]i la Casa Alb\, tr\ind istoria al\turi de Bill Clinton. Am

realizat rapid c\ nu `mi puteam explica existen]a ca Prim\

Doamn\ f\r\ s\ m\ `ntorc la `nceputuri – cum am devenit femeia

care eram `n ziua c`nd am p\[it pentru prima oar\ la Casa Alb\,

`n 20 ianuarie 1993, pentru a-mi asuma un rol nou [i noi expe-

rien]e care aveau s\ m\ pun\ la `ncercare [i s\ m\ transforme `n

feluri neb\nuite.

La ora la care p\[eam pragul Casei Albe, eram modelat\ de

educa]ia primit\ de la p\rin]i, de educa]ia din [coal\, de credin]a

religioas\ [i de tot ceea ce `nv\]asem p`n\ atunci – ca fiic\ a unui

tat\ conservator `nr\it [i a unei mame mai liberale, ca student

activist politic, sus]in\tor al drepturilor copilului, ca avocat, ca

so]ie a lui Bill [i mam\ a lui Chelsea.

Pentru fiecare capitol, au existat mai multe idei despre care

mi-ar fi pl\cut s\ discut dec`t spa]iu disponibil; mai mul]i oameni

de inclus dec`t puteau fi numi]i; mai multe locuri vizitate dec`t


putea fi descris. Dac\ ar fi fost s\ men]ionez pe toat\ lumea care

m-a impresionat, inspirat, `nv\]at, influen]at [i ajutat de-a lungul

drumului, aceast\ carte ar fi trebuit s\ aib\ c`teva volume. De[i a

trebuit s\ fac o selec]ie, sper c\ am reu[it s\ transmit mecanismul

evenimentelor [i rela]iilor care m-au afectat [i continu\ s\-mi mo-

deleze [i s\-mi `mbog\]easc\ via]a p`n\ ast\zi.

Dup\ plecarea de la Casa Alb\ m-am `mbarcat `ntr-o nou\ faz\

a vie]ii ca senator de New York, o responsabilitate pe care mi-am

asumat-o cu umilin]\ [i `ndr\zneal\. O relatare complet\ a mut\rii

mele la New York, a campaniei pentru Senat [i a dob`ndirii onoarei

de a lucra pentru oamenii care m-au ales va trebui povestit\ alt\

dat\, dar sper ca biografia de fa]\ s\ ilustreze cu fidelitate felul `n

care succesul candidaturii mele pentru Senat a decurs din expe-

rien]a mea de la Casa Alb\.

~n timpul anilor pe care i-am petrecut ca Prim\ Doamn\, am

p\truns mai bine felul `n care guvernul poate servi oamenii, felul

cum func]ioneaz\ realmente Congresul, felul `n care oamenii

percep politica prin filtrul presei [i modul prin care valorile

americane pot fi traduse `n progres economic [i social. Am

`nv\]at importan]a angaj\rii Americii `n afacerile restului lumii [i

am dezvoltat rela]ii importante cu lideri str\ini, c\p\t`nd o

`n]elegere a culturilor str\ine care `mi este foarte util\ ast\zi. Am

`nv\]at, de asemenea, cum s\-mi p\strez concentrarea `n mijlocul

at`tor furtuni.

Am fost crescut\ s\ `mi iubesc ]ara [i pe Dumnezeu, s\ ì ajut

pe al]ii, s\ promovez [i s\ ap\r idealurile democratice care inspi-

raser\ [i ghidaser\ oameni liberi de mai bine de dou\ sute de ani.

Aceste idealuri au `nceput a-mi fi insuflate de c`nd m\ [tiu. ~n

1959, voiam s\ devin profesoar\ sau specialist `n fizic\ nuclear\.

Profesorii erau necesari pentru a-i „instrui pe tinerii cet\]eni“, iar

f\r\ ei nu „prea ar exista na]iunea“. America avea nevoie de

oameni de [tiin]\ pentru c\ „ru[ii au cinci oameni de [tiin]\ la

unul al nostru“. Chiar [i atunci, eram pe deplin un produs al ]\rii

8

[i al timpurilor sale, absorbind lec]iile primite de la familia mea [i

nevoile Americii, pe m\sur\ ce `mi prospectam posibilit\]ile pen-

tru viitor. Copil\ria mea din anii ’50 [i politica anilor ’60 mi-au

trezit sim]ul datoriei fa]\ de ]ar\ [i angajamentul de a o servi.

Colegiul, [coala de drept [i mai apoi c\snicia m-au atras toate

spre epicentrul politic al Statelor Unite.

O via]\ politic\ este, o spun adeseori, o instruire continu\ `n

domeniul naturii umane, inclusiv cea a propriei persoane. Impli-

carea mea `n dou\ campanii preziden]iale [i `ndatoririle mele ca

Prim\ Doamn\ m-au purtat prin fiecare stat al Uniunii noastre [i

prin dou\zeci [i opt de alte na]iuni. ~n fiecare loc pe unde am

fost, am `nt`lnit pe cineva care m-a obligat s\-mi deschid mintea

[i inima [i s\-mi aprofundez `n]elegerea problemelor universale

`mp\rt\[ite de aproape toat\ umanitatea.

Am [tiut dintotdeauna c\ America `nseamn\ ceva pentru

restul lumii; c\l\toriile mele mi-au ar\tat felul `n care restul

lumii `nseamn\ ceva pentru America. S\ ascul]i ceea ce oamenii

din alte ]\ri au de spus [i s\ `ncerci s\ `n]elegi modul `n care ei

`[i percep locul `n lume este esen]ial pentru asigurarea unui

viitor de pace [i securitate acas\ [i oriunde `n alt\ parte. Av`nd

acestea `n minte, am inclus [i unele voci pe care nu le auzim

suficient de des – voci ale oamenilor din fiecare col] al globului,

care `[i doresc acela[i lucru ca noi: eliberarea de foamete, boal\

[i team\, libertatea de a avea un cuv`nt de spus asupra propriu-

lui destin, indiferent de ADN-ul sau de statutul lor `n aceast\

via]\. ~n aceste pagini am dedicat mult spa]iu c\l\toriilor mele

`n str\in\tate, `ntruc`t cred c\ nu doar locurile s`nt importante, ci

[i oamenii, iar ceea ce am `nv\]at de la ei face parte din ceea ce

s`nt eu ast\zi.

Cele dou\ mandate Clinton au acoperit o perioad\ de transfor-

mare nu numai din via]a mea, dar [i din cea a Americii. So]ul meu

[i-a asumat pozi]ia de pre[edinte hot\r`t s\ opreasc\ declinul

Istorie trqitq 9


economiei na]ionale, deficitul bugetar [i inechit\]ile cresc`nde care

subminau oportunit\]ile genera]iilor viitoare ale Americii.

I-am sus]inut agenda politic\ [i am muncit mult pentru a-i

transpune viziunea `n ac]iuni care s\ `mbun\t\]easc\ vie]ile

oamenilor, s\ ne `nt\reasc\ sim]ul comunitar [i s\ duc\ mai

departe valorile democra]iei, at`t acas\, c`t [i `n lume. De-a lun-

gul mandatelor lui Bill ne-am confruntat cu opozi]ia politic\, cu

dificult\]i legate de legisla]ie [i cu tragedii personale [i am f\cut,

la r`ndul nostru, o serie de gre[eli. Dar atunci c`nd el a p\r\sit

func]ia, la 1 ianuarie 2001, America era o na]iune mai puternic\,

mai bun\ [i mai dreapt\, preg\tit\ s\ se ocupe de provoc\rile

unui nou secol.

Desigur, lumea `n care tr\im acum este foarte diferit\ de cea

descris\ `n aceast\ carte. Pe c`nd scriu acestea, `n 2003, mi se pare

imposibil de crezut c\ perioada petrecut\ la Casa Alb\ s-a sf`r[it

acum doi ani. ~mi pare mai degrab\ o alt\ via]\, din cauza celor

`nt`mplate la 11 septembrie 2001. Vie]ile pierdute. Suferin]a uma-

n\. Craterul fumeg`nd. Metalul r\sucit. Supravie]uitorii zdrunci-

na]i. Familiile victimelor. Tragedia de nedescris a tuturor celor

`nt`mplate. Acea diminea]\ de septembrie m-a schimbat pe mine [i

ceea ce aveam de f\cut ca senator, ca newyorkez [i ca american. {i

a schimbat America `n feluri pe care le mai avem `nc\ de descope-

rit. Ne afl\m cu to]ii pe un teritoriu nou [i cumva trebuie s\ `l trans-

form\m `n teritoriu comun.

Cei opt ani petrecu]i la Casa Alb\ mi-au testat credin]a [i

convingerile politice, c\snicia [i Constitu]ia ]\rii. Am devenit un

paratr\snet al b\t\liilor politice [i ideologice privind viitorul

Americii [i un magnet pentru sentimentele, bune [i rele, `ncer-

cate fa]\ de op]iunile [i rolurile femeii. Aceast\ carte este

povestea felului `n care am tr\it ace[ti opt ani ca Prim\ Doamn\

[i ca so]ie a pre[edintelui. Unii s-ar putea `ntreba cum am reu[it

s\ a[tern pe h`rtie cu acurate]e evenimente, oameni [i locuri care

`mi s`nt `nc\ at`t de proaspete `n minte [i `n care s`nt `nc\ implicat\.

10

Am f\cut tot posibilul s\-mi transmit observa]iile, g`ndurile [i

sentimentele a[a cum le-am tr\it. Prezenta carte nu se vrea o

descriere istoric\ am\nun]it\, ci o relatare personal\ care ofer\ o

privire din interior asupra unei perioade extraordinare din via]a

mea [i din cea a Americii.

Istorie trqitq 11


O POVESTE AMERICAN|

Nu m-am n\scut Prim\ Doamn\ [i nici senator. Nu m-am

n\scut membru al Partidului Democrat. Nu m-am n\scut avocat sau

sus]in\tor al drepturilor femeii [i ale omului. Nu m-am n\scut so]ie

sau mam\. M-am n\scut `n America mijlocului de secol XX, un loc

[i un timp al oportunit\]ilor. Am fost liber\ s\ iau decizii ce le-ar fi

fost imposibile genera]iilor anterioare de femei din ]ara mea [i de

neconceput pentru multe femei din lumea de ast\zi. Am ajuns la

maturitate `ntr-un moment de apogeu al schimb\rilor sociale [i am

luat parte la b\t\liile politice privind `nsemn\tatea Americii [i rolul

s\u `n lume.

Mama [i bunica mea nu ar fi putut s\ tr\iasc\ via]a pe care am

dus-o eu; tat\l [i bunicul meu nu [i-ar fi putut-o nicic`nd imagina.

Dar ei au `ndeplinit fa]\ de mine promisiunea visului american,

care a f\cut ca via]a [i op]iunile mele s\ devin\ posibile.

Povestea mea `ncepe `n anii ce au urmat celui de Al Doilea

R\zboi Mondial, c`nd oameni ca tat\l meu, care `[i slujiser\ ]ara `n

lupt\, se `ntorceau acas\ pentru a se a[eza, a-[i face un rost [i a-[i

`ntemeia o familie. Era `nceputul erei Baby Boom1, un timp al

optimismului. Statele Unite salvaser\ lumea de fascism, iar acum

]ara noastr\ lucra pentru a-i aduce pe fo[tii adversari laolalt\, `n

efortul de a contracara consecin]ele r\zboiului, `ntinz`nd o m`n\

1 Explozie demografic\ `nregistrat\ `n Statele Unite [i `n vestul Europei, `n anii ’50 (n.tr.).


fo[tilor alia]i, dar [i fo[tilor inamici, asigur`nd pacea [i contribuind

la reconstruc]ia unei Europe [i a unei Japonii devastate.

De[i R\zboiul Rece contra Uniunii Sovietice [i Europei de Est

`ncepea, p\rin]ii mei [i cei din genera]ia lor se sim]eau `n siguran]\

[i optimi[ti. Suprema]ia american\ nu era doar rezultatul unei pu-

teri militare, ci [i al valorilor noastre [i al abunden]ei de oportu-

nit\]i accesibile celor ca p\rin]ii mei, care munceau din greu [i `[i

asumau r\spunderea. America clasei de mijloc se `n\l]a uluitor, cu

o prosperitate cresc`nd\ [i cu toate consecin]ele acesteia: case noi,

[coli mai bune, parcuri de cartier [i comunit\]i sigure.

Cu toate acestea, na]iunea noastr\ intrase cu probleme nerezol-

vate `n epoca de dup\ r\zboi, `n special problema rasial\. {i au fost

genera]ia celui de Al Doilea R\zboi Mondial [i copiii acesteia cei

care s-au trezit la realitatea provoc\rilor induse de injusti]ia [i de

inegalit\]ile sociale [i la idealul de a extinde visul american la to]i

cet\]enii Americii.

P\rin]ii mei au fost reprezentan]ii unei genera]ii care credea `n

posibilit\]ile nem\rginite ale Americii [i ale c\rei valori erau

`nr\d\cinate `n experien]a trecerii prin perioada Marii Crize. Ei cre-

deau `n munca grea [i nu `n cererea drepturilor, `n sus]inerea prin

for]e proprii [i nu `n cedarea `n fa]a pl\cerilor.

Aceasta este lumea, iar aceasta este familia `n care m-am n\scut

la 26 octombrie 1947. F\ceam parte din clasa de mijloc a regiunii

Midwest din Statele Unite [i eram `n mare m\sur\ un produs al

timpurilor [i al locurilor acestora. Mama mea, Dorothy Howell

Rodham, era o casnic\ ale c\rei zile se roteau `n jurul meu [i al

celor doi fra]i mai mici, iar tat\l meu, Hugh E. Rodham, de]inea o

mic\ afacere. Dificult\]ile pe care le `nt`mpinau `n vie]ile lor m-au

f\cut s\ apreciez [i mai mult oportunit\]ile propriei vie]i.

S`nt `nc\ uimit\ de felul `n care mama a ie[it din tinere]ea ei

solitar\ ca o femeie at`t de afectuoas\ [i de echilibrat\. S-a n\scut

la Chicago `n 1919. Tat\l s\u, Edwin John Howell Jr., a fost pom-

pier al ora[ului Chicago, iar so]ia lui, Della Murray, era unul dintre

14

cei nou\ copii ai unei familii cu str\mo[i canadiano-francezi,

sco]ieni [i nativi americani. Cu siguran]\, bunicii din partea mamei

nu fuseser\ preg\ti]i pentru a deveni p\rin]i. Della a abandonat-o,

practic, pe mama pe c`nd avea trei sau patru ani, l\s`nd-o singur\

toat\ ziua, zile la r`nd, cu doar c`teva tichete de mas\ pentru restau-

rantul din apropierea apartamentului lor de la etajul cinci al unei

cl\diri f\r\ lift de pe latura sudic\ a ora[ului. Edwin ì acorda o

aten]ie sporadic\, pricep`ndu-se mai degrab\ la adus daruri

ocazionale, precum o p\pu[\ mare c`[tigat\ la un iarmaroc, dec`t la

oferirea unei vie]i de familie. Sora mamei, Isabelle, s-a n\scut `n

1924. Fetele erau adeseori purtate de la o rud\ la alta [i de la o

[coal\ la alta, f\r\ s\ se stabileasc\ niciunde pentru o perioad\ sufi-

cient\ c`t s\-[i fac\ prieteni. ~n 1927, tinerii p\rin]i ai mamei au

ob]inut `n final un divor] – rar `n zilele acelea – care le-a atras o

ru[ine cumplit\. Nici unul din ei nu era dispus s\ se `ngrijeasc\ de

copii, a[a c\ [i-au trimis feti]ele, din Chicago, cu trenul, s\

locuiasc\ cu bunicii din partea tat\lui `n Alhambra, un or\[el `n

apropiere de mun]ii San Gabriel, la est de Los Angeles. ~n timpul

c\l\toriei de patru zile, Dorothy, `n v`rst\ de opt ani, a avut grij\ de

sora sa de trei ani.

Mama mea a r\mas `n California timp de zece ani, f\r\ s\-[i re-

vad\ mama [i arareori v\z`ndu-[i tat\l. Bunicul s\u, Edwin Sr., fost

marinar britanic, a l\sat feti]ele `n grija so]iei sale Emma, o femeie

sever\ care purta rochii negre `n stil victorian [i nu o putea suferi

pe mama, ignor`nd-o `n cea mai mare parte a timpului, cu excep]ia

momentelor `n care o `nv\]a regulile rigide ale casei. Emma descu-

raja vizitele [i rareori ì permitea mamei s\ frecventeze petreceri

sau alte evenimente mondene. Odat\, de Halloween, c`nd a prins-o

pe mama juc`ndu-se de-a v-a]i ascunselea cu colegii de [coal\,

Emma a pedepsit-o s\ r\m`n\ `n camera ei pentru tot anul, cu

excep]ia orelor c`nd mergea la [coal\. ~i interzicea, de asemenea, s\

m\n`nce la masa din buc\t\rie sau s\ se odihneasc\ `n curtea din

fa]\. Aceast\ pedeaps\ crud\ a durat timp de mai multe luni, p`n\

Istorie trqitq 15


c`nd sora Emmei, Belle Andreson, a sosit `ntr-o vizit\ [i a pus cap\t

`ntregii pove[ti.

Mama g\sea alinare asupririlor din casa Emmei `n ie[iri. Alerga

prin cr`ngurile de portocali care se `ntindeau pe mile `ntregi de-a

lungul v\ii San Gabriel, pierz`ndu-se `n mirosul fructelor care se

coceau la soare. Noaptea, evada `n lectur\. A fost o elev\ de ex-

cep]ie, ai c\rei profesori i-au `ncurajat `nclina]iile spre citit [i scris.

C`nd a `mplinit paisprezece ani, nu a mai putut suporta traiul

din casa bunicii. A g\sit de lucru ca ajutor al unei tinere mame,

av`nd grij\ de doi copii `n schimbul unei camere, al m`nc\rii [i a

trei dolari pe s\pt\m`n\. ~i r\m\sese pu]in timp pentru activit\]ile

extra[colare precum teatrul [i atletismul, pe care le `ndr\gea mult,

[i nici un ban pentru haine. ~[i sp\la zilnic aceea[i bluz\ pe care o

purta cu singura fust\ pe care o avea, iar pe vreme rece ad\uga [i

singurul pulover. Dar pentru prima dat\ tr\ia `ntr-o cas\ `n care

tat\l [i mama ofereau copiilor dragostea, aten]ia [i educa]ia pe care

ea nu le primise niciodat\. Mama mi-a m\rturisit adesea c\, f\r\

perioada petrecut\ `ntr-o familie adev\rat\, nu ar fi [tiut cum s\

aib\ grij\ de propria cas\ [i familie, mai t`rziu.

La absolvirea liceului, mama [i-a f\cut planuri s\ urmeze facul-

tatea `n California. Dar Della a contactat-o – pentru prima dat\

dup\ zece ani – [i i-a cerut s\ vin\ s\ locuiasc\ cu ea la Chicago.

Della se rec\s\torise recent [i i-a promis mamei c\ ea [i so]ul ei ì

vor pl\ti studiile acolo. ~ns\, odat\ ajuns\ `n Chicago, mama a

descoperit c\ Della o voia doar ca menajer\ [i c\ nu va dob`ndi

niciodat\ banii promi[i pentru educa]ie. Cu inima fr`nt\, s-a mutat

`ntr-un mic apartament [i a g\sit o slujb\ de birou pl\tit\ cu trei-

sprezece dolari pentru cinci zile [i jum\tate de lucru pe s\pt\m`n\.

Odat\ am `ntrebat-o pe mama de ce s-a `ntors la Chicago.

– Am sperat at`t de mult c\ mama `mi va oferi dragostea ei,

`nc`t trebuia s\ risc [i s\ aflu, mi-a r\spuns. C`nd nu a f\cut-o, nu

am avut unde s\ m\ mai duc.

16

Tat\l mamei a murit `n 1947, a[a c\ nu l-am cunoscut niciodat\.

Dar am cunoscut-o pe bunica Della, o femeie slab\ de caracter [i

r\sf\]at\, `ngropat\ `n telenovele [i rupt\ de realitate. C`nd aveam

vreo zece ani, iar Della avea grij\ de mine [i de fra]ii mei, am fost

lovit\ `n ochi de un lan] de la poarta din curtea [colii. Am fugit

spre cas\, care era la trei str\zi distan]\, pl`ng`nd [i ]in`ndu-m\ de

cap, `n timp ce s`ngele `mi [iroia pe fa]\. C`nd m-a v\zut, Della a

le[inat. A trebuit s\ cer ajutor de la vecini ca s\-mi `ngrijesc rana.

C`nd [i-a revenit, Della s-a pl`ns c\ o speriasem [i c\ s-ar fi putut

r\ni c`nd se pr\bu[ise. Am a[teptat ca mama s\ se `ntoarc\ acas\,

ca s\ m\ duc\ la spital s\-mi pun\ copci.

~n rarele ocazii `n care Della te l\sa `n lumea ei `ngust\, putea fi

de-a dreptul `nc`nt\toare. ~i pl\cea la nebunie s\ c`nte [i s\ joace

c\r]i. C`nd o vizitam `n Chicago ne ducea adesea `n or\[elul copi-

ilor din apropiere sau la film. A murit `n 1960 – o femeie nefericit\

[i un mister `n continuare. Dar ea a adus-o pe mama la Chicago [i

acolo l-a cunoscut pe Hugh Rodham.

Tata s-a n\scut `n Scranton, Pennsylvania, ca fiu mijlociu al lui

Hugh Rodham Sr. [i al lui Hannah Jones. Tr\s\turile le mo[tenise

de la str\mo[ii cu p\rul negru din partea mamei, mineri din }ara

Galilor. Ca [i Hannah, era un tip inflexibil, chiar moroc\nos, dar

c`nd r`dea p\rea c\ o face din tot sufletul. I-am mo[tenit r`sul, ace-

la[i val de hohote care face capetele s\ se `ntoarc\ `ntr-un restau-

rant sau alung\ pisicile din camer\.

Scranton-ul copil\riei tat\lui meu era un or\[el industrial cu

fabrici din c\r\mid\, cu mori de textile, cu mine de c\rbune,

depouri [i case de lemn cu dou\ camere. Rodham [i Jones erau

familii de muncitori harnici [i metodi[ti ferven]i.

Tat\l tat\lui meu, Hugh Sr., era al [aselea copil din unsprezece.

El [i-a `nceput lucrul la Scranton Lace Company pe vremea c`nd

era `nc\ b\iat [i a terminat ca supraveghetor, cinci decenii mai

t`rziu. Era un om bl`nd, care vorbea [optit, exact opusul so]iei sale,

Hannah Jones Rodham, care insista s\ i se spun\ toate cele trei

Istorie trqitq 17


nume. Hannah aduna chiria de la casele pe care le de]inea [i `[i

conducea familia [i pe oricine altcineva care ì era `n apropiere.

Tat\l meu o venera [i ne povestea adesea, mie [i fra]ilor mei, cum

ea ì salvase picioarele.

~n jurul anului 1920, el [i un prieten al lui c\l\toreau `ntr-un

furgon cu ghea]\ tras de cai. ~n timp ce caii se str\duiau s\ urce

un deal, un camion a intrat `n spatele furgonului, strivindu-i

picioarele tat\lui meu. A fost purtat la cel mai apropiat spital,

unde doctorii au declarat c\ picioarele, de la genunchi `n jos,

nu mai puteau fi salvate [i `l preg\teau pentru opera]ie, ca s\ i

le amputeze pe am`ndou\. C`nd Hannah, care fugise `n grab\ la

spital, a aflat ce inten]ionau doctorii, s-a baricadat cu fiul ei `n

sala de opera]ii, spun`nd c\ nu va permite nim\nui s\ i se atin-

g\ de picioare, dec`t dac\ are de g`nd s\ i le salveze. A cerut ca

doctorul Thomas Rodham, cumnatul ei, s\ fie chemat de urgen-

]\ de la un alt spital `n care lucra. Doctorul Rodham l-a exami-

nat pe tat\l meu [i a anun]at c\ „nimeni n-o s\-i taie b\iatului

\stuia picioarele!“ Tata le[inase de durere; c`nd s-a trezit, a

g\sit-o pe mama lui f\c`nd de gard\ l`ng\ el, asigur`ndu-l c\

picioarele ì erau `n siguran]\ [i c\ va primi o b\taie zdrav\n\

odat\ ajuns acas\. Asta a fost una dintre pove[tile de familie pe

care am tot auzit-o, o lec]ie despre cum s\ `nfrun]i autoritatea [i

s\ nu te dai b\tut.

Hannah m-a impresionat `ntotdeauna, fiind o femeie hot\r`t\, a

c\rei energie [i inteligen]\ aveau prea pu]in spa]iu de desf\[urare,

motiv pentru care se amesteca `n treburile tuturor. Fiul s\u mai

mare, unchiul Willard, a lucrat ca inginer `n ora[ul Scranton, dar nu

a p\r\sit niciodat\ casa p\rinteasc\ [i nu s-a c\s\torit, murind la

scurt timp dup\ bunicul, `n 1965. Mezinul, Russell, era fiul ei

preferat. A excelat la `nv\]\tur\ [i sport, a devenit doctor, a luptat

pe front, s-a c\s\torit, a avut o fiic\ [i s-a `ntors s\ practice medici-

na `n Scranton. La `nceputul lui 1948 a c\zut `ntr-o grav\ depresie.

Bunicii mei i-au cerut lui tata s\ vin\ acas\ s\-l ajute pe Russell.

18

La scurt timp dup\ sosirea lui, Russell a `ncercat s\ se sinucid\.

Tata l-a g\sit sp`nzurat `n mansard\ [i i-a t\iat funia. L-a adus pe

Russell la Chicago, s\ locuiasc\ `mpreun\ cu noi.

Aveam vreo opt sau nou\ luni c`nd a sosit Russell. Dormea pe

canapeaua din sufrageria apartamentului nostru cu un singur dor-

mitor [i mergea s\-[i urmeze tratamentul psihiatric la spitalul ve-

teranilor de r\zboi. Era un b\rbat chipe[, cu un p\r [i un chip mai

pl\cute dec`t ale tatei. ~ntr-o zi, pe c`nd aveam doi ani, am b\ut

dintr-o sticl\ de cola umplut\ cu terebentin\, l\sat\ de un muncitor.

Russell m-a f\cut repede s\ vomit [i m-a dus la urgen]\. A renun]at

la profesarea medicinei la scurt timp dup\ aceea [i m\ numea `n

glum\ ultimul s\u pacient. A r\mas s\ locuiasc\ l`ng\ Chicago [i

ne vizita adesea. A murit `n 1962 `ntr-un incendiu provocat de o

]igar\ aprins\. Mi-a p\rut foarte r\u pentru tata, care se str\duise

timp de ani de zile s\-l ]in\ pe Russell `n via]\. Antidepresivele

moderne l-ar fi putut salva [i mi-a[ fi dorit s\ fi existat pe vremea

aceea. Tata a vrut s\-i dea personal tat\lui s\u vestea mor]ii lui

Russell [i a a[teptat p`n\ ce acesta a sosit la noi `ntr-o vizit\. C`nd a

aflat `n cele din urm\ despre moartea lui Russell, bunicul s-a a[ezat

la masa din buc\t\rie [i a `nceput s\ pl`ng\. A murit, cu inima

fr`nt\, trei ani mai t`rziu.

~n ciuda succeselor sale financiare de mai t`rziu, `n adolescen]\

tata a fost perceput – at`t de el `nsu[i, c`t [i de ai s\i – ca nefiind a[a

`ndatoritor [i de `ncredere ca fratele s\u mai mare, Willard, [i

nici la fel de inteligent [i cu succes ca fratele s\u mai mic, Russell.

El intra mereu `n c`te o belea pentru c\ ì pl\cea s\ conduc\ pe

ascuns ma[ina nou-nou]\ a vecinului sau se d\dea cu rolele pe plat-

forma din fa]a bisericii metodiste din Court Street, `n timpul

rug\ciunii de sear\. C`nd a absolvit Liceul Central, `n 1931, credea

c\ o s\ r\m`n\ s\ lucreze al\turi de tat\l s\u `n fabrica de dantel\.

~n schimb, cel mai bun prieten al s\u, care fusese recrutat de Uni-

versitatea Penn State pentru echipa de fotbal, i-a spus antrenorului

c\ nu va veni dac\ nu va fi `nso]it de tovar\[ul s\u preferat de

Istorie trqitq 19


echip\. Tat\l meu era un atlet solid, a[a c\ antrenorul a acceptat, iar

tata a mers la colegiul de stat [i a jucat `n echipa Nittany Lions. De

asemenea, a boxat [i a intrat `n fr\]ia Delta Upsilon, unde, din c`te

mi s-a spus, a devenit expert `n prepararea de gin bathtub. A ab-

solvit `n 1935 [i, pe c`nd ]ara se afla `n toiul Marii Crize, s-a `ntors

la Scranton cu o diplom\ `n educa]ie fizic\.

F\r\ s\-[i fi prevenit p\rin]ii, `ntr-o zi a s\rit `ntr-un tren spre

Chicago cu g`ndul s\-[i caute de lucru [i a g\sit o slujb\ ca agent de

v`nz\ri de postavuri `n Midwest. C`nd s-a `ntors s\ le spun\ p\rin]ilor

[i s\-[i fac\ bagajele, Hannah era foarte sup\rat\ [i i-a interzis s\

plece. Dar bunicul i-a replicat c\ o slujb\ era greu de g\sit `n vre-

murile acelea [i c\ familia ar fi putut s\ foloseasc\ banii pentru facul-

tatea [i instruirea medical\ a lui Russell. A[a c\ tata s-a mutat la

Chicago. ~n timpul s\pt\m`nii c\l\torea de-a lungul Midwest-ului, de

la Des Moines la Duluth, apoi venea `n Scranton la sf`r[itul s\pt\m`nii

pentru a-i `nm`na mamei sale c`[tigurile. De[i a sus]inut `ntotdeauna

c\ plecase din Scranton din motive economice, cred c\ tat\l meu [tia

c\ trebuia s\ se rup\ de Hannah dac\ voia s\ duc\ o via]\ proprie.

Dorothy Howell tocmai venise la o fabric\ de textile pentru a

c\uta o slujb\ ca dactilograf\, c`nd privirea i-a fost atras\ de un

comis-voiajor, pe numele s\u Hugh Rodham. S-a sim]it atras\ de

energia [i de siguran]a lui de sine, dar [i de umorul lui s\n\tos.

Dup\ ce s-au curtat `ndelung, p\rin]ii mei s-au c\s\torit la

`nceputul lui 1942, la pu]in timp dup\ ce japonezii bombardaser\

Pearl Harbor. S-au mutat `ntr-un mic apartament din sectorul Lin-

coln Park al ora[ului, `n apropierea lacului Michigan. Tata s-a

`nscris `ntr-un program special al Marinei, numit dup\ campionul

de box de categorie grea Gene Tunney, [i a fost repartizat la sec]ia

naval\ de pe Marile Lacuri, la o or\ distan]\ de Chicago, spre nord.

A devenit `n scurt timp ofi]er de rang inferior, responsabil cu instrui-

rea a mii de tineri marinari `nainte de a fi trimi[i pe mare – cei mai

mul]i `n teatrul de lupt\ din Pacific. Mi-a povestit c`t era de trist de

fiecare dat\ c`nd trebuia s\-[i `nso]easc\ `nv\]\ceii c\tre Coasta de

20

Vest, unde ace[tia erau `mbarca]i, [tiind c\ unii dintre ei nu vor

supravie]ui. Dup\ ce a murit, am primit scrisori de la oameni care

serviser\ sub comanda lui. Adeseori ei ad\ugau [i c`te o fotografie a

unei anumite promo]ii de marinari, cu tata st`nd m`ndru `n fa]\, `n

centru. Fotografia mea preferat\ `l ar\ta `n uniform\, z`mbind larg, la

fel de chipe[, cred eu, ca un star de film din anii ’40.

Tata a p\strat leg\turi str`nse cu familia sa din Scranton [i [i-a

dus fiecare copil, cu ma[ina, acolo pentru a fi botezat `n biserica

metodist\ de pe Court Street, unde se rugase [i el pe c`nd era copil.

Bunica Rodham a murit c`nd aveam cinci ani, iar pe vremea c`nd

am cunoscut-o `ncepuse s\ orbeasc\, dar `mi aduc aminte c\ `ncer-

ca s\ m\ `mbrace [i s\-mi aranjeze p\rul `n fiecare diminea]\. Mult

mai apropiat\ m-am sim]it de bunicul meu, care se pensionase deja,

dup\ cincizeci de ani de munc\, atunci c`nd m-am n\scut. Era un

om bl`nd [i curat, care `[i purta cu m`ndrie ceasul de aur pe un lan]

[i se `mbr\ca `n fiecare zi `n costum, cu bretele. C`nd venea s\ ne

viziteze `n Illinois, `[i scotea haina de la costum [i `[i sufleca

m`necile pentru a o ajuta pe mama la treburi `n jurul casei.

Tata a fost `ntotdeauna sever cu copiii s\i, dar era mai dur cu

b\ie]ii dec`t cu mine. Bunicul Rodham intervenea adeseori `n

favoarea lor, ceea ce ni-l f\cea [i mai drag. Fiind copii, fra]ii mei [i

cu mine am petrecut mult timp `n apartamentul s\u cu dou\

camere, de pe Diamond Avenue din Scranton, iar `n fiecare var\

petreceam cea mai mare parte din luna august `n c\su]a pe care o

construise `n 1921, la vreo dou\zeci de mile nord-vest de Scranton,

`n mun]ii Pocono, cu vedere spre lacul Winola.

Cabana `n stil rustic nu avea `nc\lzire, cu excep]ia unei sobe din

fier pentru g\tit, `n buc\t\rie, [i nici baie interioar\ sau du[. Ca s\

ne sp\l\m, `notam `n lac sau st\team `n marchiza din spate, `n timp

ce cineva turna ap\ cu g\leata peste capetele noastre. Veranda mare

din fa]\ era locul nostru preferat de joac\ [i locul unde bunicul juca

c\r]i cu mine [i cu fra]ii mei. Ne-a `nv\]at pinacle, cel mai tare joc

de c\r]i din lume, dup\ p\rerea lui. Ne citea pove[ti [i ne-a spus

Istorie trqitq 21


legenda lacului, care, pretindea el, fusese numit dup\ o prin]es\

indian\, Winola, care se sinucisese atunci c`nd tat\l s\u nu o l\sase

s\ se m\rite cu un r\zboinic chipe[, dintr-un trib vecin.

Familia mea mai p\streaz\ [i ast\zi cabana, precum [i multe

dintre tradi]iile noastre de var\. Bill [i cu mine am dus-o pe Chelsea

la lacul Winola pentru prima dat\ pe c`nd nu `mplinise `nc\ doi ani.

Fra]ii mei au petrecut o parte din fiecare var\ acolo. Din fericire, ei

i-au adus cabanei [i o serie de `mbun\t\]iri. Acum vreo doi ani au

instalat chiar [i un du[.

La `nceputul anilor ’50, pu]ini oameni locuiau pe marginea auto-

str\zii cu dou\ benzi care trecea prin fa]a cabanei, iar `n mun]ii din

spatele casei se mai g\seau ur[i [i r`[i. C`nd eram copii, exploram

]inuturile din preajm\, c\]\r`ndu-ne pe st`nci sau conduc`nd pe dru-

murile l\turalnice, pescuind [i plimb`ndu-ne cu barca pe rùl Susque-

hanna. ~n spatele acestei case tata m-a `nv\]at s\ trag cu pu[ca, iar eu

exersam pe cutii de conserve [i pietre. Dar centrul nostru de interes

era lacul, dincolo de strad\ [i `n jos, pe poteca ce trecea pe l`ng\

magazinul familiei Foster. ~mi f\cusem acolo prieteni de var\ care

m\ luau cu ei s\ fac schi nautic sau s\ vedem filme care se proiectau

pe ni[te cear[afuri `n plin c`mp, pe malul lacului. De-a lungul timpu-

lui, am cunoscut oameni pe care nu i-a[ fi `nt`lnit `n Park Ridge, cum

ar fi o familie pe ai c\rei membri bunicul ì numea „oameni de la

munte“ [i care tr\iau f\r\ electricitate sau ma[in\. Unul din b\ie]ii

familiei, cam de v`rsta mea, a venit odat\ la noi la caban\ cu un cal

s\ m\ `ntrebe dac\ nu voiam s\ c\l\resc `mpreun\ cu el.

Pe c`nd aveam vreo zece-unsprezece ani, am jucat pinacle cu

b\rba]ii din familie: bunicul, tata, unchiul Willard [i alte c`teva per-

soane, inclusiv unele figuri memorabile ca „b\tr`nul Pete“ [i Hank,

cunoscu]i ca pierz\tori notorii. Pete tr\ia la cap\tul unui drum des-

fundat [i ap\rea la noi s\ joace c\r]i `n fiecare zi, `njur`nd [i

blestem`nd de fiecare dat\ c`nd `ncepea s\ piard\. Hank venea

numai c`nd era [i tata acolo. B\tea `n poart\ cu bastonul lui vechi [i

urca sc\rile abrupte url`nd:

22

– E nemernicul cu p\r negru acas\? C\ vreau s\ joc c\r]i cu el!

~l [tia pe tata de c`nd se n\scuse [i `l `nv\]ase s\ pescuiasc\.

Nici lui nu ì pl\cea s\ piard\, cum nu ì pl\cea nici lui Pete, [i une-

ori r\sturna masa dup\ c`te o `nfr`ngere mai ur`t\.

Dup\ r\zboi, tata a `nceput o afacere, deschiz`nd o fabric\ de

postavuri, Rodrik Fabrics, `n Merchandise Mart din Chicago. Pri-

mul s\u birou d\dea `nspre rùl Chicago [i `mi amintesc c\ mer-

geam acolo pe c`nd aveam trei sau patru ani. Ca s\ m\ ]in\ departe

de geamuri, pe care le l\sa deschise pentru a intra aer curat, mi-a

spus c\ un lup mare [i r\u tr\ia dedesubt [i m-ar fi m`ncat dac\ a[

fi c\zut acolo. Mai t`rziu, [i-a deschis propria fabric\ de imprimeuri

`ntr-o cl\dire din nordul ora[ului. A angajat lucr\tori cu ziua, mai

t`rziu pe mama, iar apoi [i pe mine [i pe fra]ii mei, c`nd am fost

destul de mari s\ putem ajuta c`t de c`t la imprimare. Turnam cu

grij\ vopseaua pe marginea cadrului de m\tase [i tr\geam matri]a

peste el, ca s\ imprim\m modelul pe materialul dedesubt. Apoi

ridicam cadrul [i l\sam `n jos placa de imprimare, din nou [i din

nou, cre`nd modele frumoase, dintre care unele erau concepute

chiar de tat\l meu. Preferatul meu era „Scara c\tre stele“.

~n 1950, pe c`nd aveam trei ani, iar fratele meu Hugh era `nc\

un copil, afacerea prosperase suficient c`t tata s\-[i permit\ s\ mute

familia `n suburbia Park Ridge. Existau suburbii mai elegante [i

mai la mod\ `n nordul ora[ului, dar p\rin]ii mei se sim]eau bine `n

Park Ridge, printre to]i ceilal]i veterani, care o aleseser\ pentru

[colile sale publice excelente, parcurile, str\zile str\juite de copaci,

trotuarele largi [i locuin]ele confortabile. Era un ora[ al albilor [i

al clasei de mijloc, un loc unde femeile st\teau acas\ [i cre[teau

copiii, `n timp ce b\rba]ii mergeau la lucru `n Loop, la optsprezece

mile dep\rtare. Cei mai mul]i dintre ta]i ajungeau acolo cu trenul,

dar tata trebuia s\ fac\ mai multe opriri pe la poten]ialii clien]i, `n

vederea unor posibile v`nz\ri, a[a c\ folosea zilnic ma[ina familiei.

Tata a pl\tit cu bani ghea]\ casa de c\r\mid\ cu dou\ etaje de

pe strada Elm, col] cu Wisner. Aveam dou\ terase, o marchiz\ [i o

Istorie trqitq 23


curte interioar\, unde copiii din cartier veneau s\ se joace sau s\

[terpeleasc\ cire[e din pomul nostru. Explozia demografic\ de

dup\ r\zboi era la apogeu [i vedeai o puzderie de copii peste tot.

Mama a num\rat odat\ patruzeci [i [apte de copii numai `n pe-

rimetrul col]ului nostru de strad\.

Al\turi erau cei patru copii ai familiei Williams, iar peste drum

cei [ase O’Callaghan. Pe timpul iernii domnul Williams `[i inunda

curtea ca s\ fac\ patinoar, a[a c\ noi ne d\deam cu patinele [i

jucam hochey ore `n [ir dup\ [coal\ [i `n week-end. Domnul

O’Callaghan instalase un co[ de baschet `n garaj, iar copii de peste

tot se adunau s\ joace tot felul de jocuri cu mingea. Jocurile care

`mi pl\ceau cel mai mult erau cele pe care le inventam noi `n[ine,

cum era o complicat\ `ntrecere pe echipe numit\ „v`neaz\ [i fugi“,

o form\ complex\ a lui de-a v-a]i ascunselea, precum [i meciurile

zilnice de softball [i kickball, jucate la col]ul str\zii cu capacele de

canalizare pe post de baze.

Mama era tipul clasic de casnic\. C`nd m\ g`ndesc la ea a[a

cum era `n zilele acelea, v\d o femeie aflat\ continuu `n mi[care,

f\c`nd paturile, sp\l`nd vasele [i pun`nd cina pe mas\ la ora [ase

fix. Veneam zilnic acas\ de la [coal\ pentru pr`nz – sup\ de ro[ii

sau de pui cu t\i]ei [i br`nz\ la gr\tar, unt de arahide sau sandvi[uri

bologneze. ~n timp ce m`ncam, mama [i cu mine ascultam pro-

grame de radio cum erau Mama Perkins sau Povestea preferat\.

– Spune-mi o poveste, `ncepea.

– Ce fel de poveste?

– Oricare.

Mama g\sea din plin [i ceea ce oamenii numesc „timp dis-

ponibil“ pentru fra]ii mei [i pentru mine. Nu a `nv\]at s\ conduc\

p`n\ pe la `nceputul anilor ’60, a[a c\ mergeam pe jos oriunde. Pe

timpul iernii, ne `nghesuia pe o sanie [i ne tr\gea p`n\ la magazin.

La `ntoarcere, noi sprijineam cump\r\turile tot drumul p`n\ acas\.

C`nd punea la uscat rufele pe s`rma din spatele casei, se oprea

24

uneori s\ m\ ajute s\ fac podul sau se `ntindea `n iarb\ cu mine ca

s\ `mi descrie formele norilor de deasupra capului.

~ntr-o var\, m-a ajutat s\ construiesc un `ntreg univers fantastic

`ntr-o cutie mare de carton. Am folosit oglinzi pentru a reprezenta

ni[te lacuri, r\murele pentru copaci [i am inventat pove[ti `n care

le atribuiam roluri p\pu[ilor mele. ~ntr-o alt\ var\, l-a `ncurajat pe

fratele meu mai mic, Tony, s\ `[i urmeze visul de a s\pa un tunel

p`n\ `n China. A `nceput prin a-i citi despre China, iar el petrecea

zilnic ceva timp s\p`nd la groapa pe care o `ncepuse l`ng\ cas\.

Uneori g\sea c`te un be]i[or chinezesc sau vreun biscuit pe care

mama i le ascunsese acolo.

Fratele meu Hugh era [i mai aventuros. Chiar [i atunci c`nd

mergea doar de-a bu[ilea, deschidea u[a spre teras\ [i `[i croia

drum printr-un metru de z\pad\, p`n\ ce mama venea s\-l salveze.

De multe ori pleca `mpreun\ cu prietenii s\ se joace pe [antierele

de construc]ii care ap\ruser\ de jur `mprejur prin cartier [i de

fiecare dat\ trebuia s\ fie escortat `napoi acas\ de poli]ie. Ceilal]i

b\ie]i intrau `n ma[ina patrulei, dar Hugh insista s\ mearg\ pe l`ng\

aceasta, spun`nd poli]i[tilor c\ a primit instruc]iuni stricte de la

p\rin]i s\ nu intre `n ma[inile necunoscu]ilor.

Mama voia s\ `nv\]\m despre lume citind c\r]i. A avut mai

mult succes cu mine dec`t cu fra]ii mei, care au preferat s\ `nve]e

din loviturile vie]ii. Mama m\ lua la bibliotec\ `n fiecare s\pt\m`n\

[i mi-a pl\cut foarte mult s\ `nv\] cum s\ m\ orientez prin

sec]iunea pentru copii. Ne-am luat televizor pe c`nd aveam cinci

ani, dar nu ne l\sa s\ ne uit\m prea mult la el. Jucam c\r]i – r\zboi,

popa prostul – [i alte jocuri, cum ar fi monopoly sau piticot. Cred

la fel de mult pe c`t credea [i ea c\ astfel de jocuri `mbun\t\]esc

abilit\]ile matematice [i de strategie ale copiilor. ~n timpul anului

[colar, puteam conta pe ajutorul mamei la lec]ii, cu excep]ia

matematicii, unde `l l\sa pe tata. Ea mi-a dactilografiat lucr\rile [i

mi-a salvat `ncercarea dezastruoas\ de a-mi croi o fust\ pentru ora

de lucru manual din gimnaziu.

Istorie trqitq 25


Mama `[i iubea casa [i familia, dar se sim]ea `ncorsetat\ de

op]iunile limitate pe care i le oferea via]a. Ast\zi, c`nd op]iunile

femeilor par cov`r[itoare, uit\m cu u[urin]\ c`t erau de restr`nse

posibilit\]ile pe vremea genera]iei mamei mele. Mama a `nceput s\

frecventeze cursuri la universitate pe c`nd noi eram deja mari. Nu a

absolvit niciodat\, dar a adunat mun]i de credite la discipline care

variau de la logic\ la psihologia copilului.

Mama se sim]ea revoltat\ de tratamentul prost acordat oric\rei

fiin]e umane, `n special copiilor. A `n]eles din experien]a perso-

nal\ c\ mul]i copii – de[i nu din vina lor – erau dezavantaja]i [i

supu[i discrimin\rii `nc\ de la na[tere. Detesta cabotinii [i pre-

ten]iile de superioritate moral\ [i ne-a impregnat, fra]ilor mei [i

mie, convingerea c\ nu eram cu nimic superiori altora. Pe c`nd

era copil `n California, v\zuse cum copiii americani de origine

japonez\ din [coal\ erau supu[i la discrimin\ri dure [i la s`cìeli

din partea colegilor lor anglo-saxoni. Dup\ ce s-a `ntors la Chicago,

s-a `ntrebat adesea ce se `nt`mplase cu un anumit b\iat pe care `l

pl\cea. Copiii `l strigau „Tosh“, o prescurtare de la Toshihishi.

L-a `nt`lnit din nou c`nd s-a `ntors `n Alhambra s\ slujeasc\ drept

mare maestru la ceremonia anivers\rii celei de a [aisprezecea

`nt`lniri de la absolvirea liceului. Dup\ cum b\nuise, Tosh [i

familia lui fuseser\ `nchi[i `n timpul celui de Al Doilea R\zboi

Mondial, iar ferma le fusese confiscat\. Dar a fost `nduio[at\ s\

afle c\, dup\ ani de confrunt\ri, Tosh devenise el `nsu[i un cunos-

cut cultivator de legume.

Am crescut, a[adar, printre impulsurile [i `nv\]\mintele dictate

de valorile p\rin]ilor mei, iar propriile convingeri politice ì

reflect\ pe am`ndoi. Diferen]a dintre sexe `ncepuse s\ se fac\

observat\ `n familii ca a mea. Mama era de fapt o democrat\, de[i

nu o ar\ta f\]i[, `ntr-un cartier dominat de republicani. Tata era un

om cu o structur\ de piatr\, ridicat prin for]e proprii, un republican

conservator [i foarte m`ndru de aceasta. Nu credea `n credite [i [i-a

condus afacerea pe principiul „pl\te[te pe m\sur\ ce avansezi“.

26

Ideologia sa se baza pe for]ele [i pe ini]iativele proprii, dar, spre

deosebire de al]ii care se autointituleaz\ ast\zi conservatori, el

`n]elegea importan]a responsabilit\]ii fiscale [i sus]inea investi]iile

din bani publici `n autostr\zi, [coli, parc\ri [i alte bunuri de interes

public importante.

Tata nu putea suporta risipa. Ca at`]ia al]ii care crescuser\ pe

vremea Marii Crize, frica de s\r\cie i-a marcat via]a. Mama `[i

cump\ra rareori haine noi, iar ea [i cu mine am dus negocieri cu

tata timp de s\pt\m`ni pentru anumite achizi]ii importante, cum ar

fi o rochie nou\ pentru banchetul de absolvire. Dac\ eu sau fra]ii

mei uitam s\ punem la loc capacul la tubul cu past\ de din]i, tata `l

arunca pe fereastra de la baie. Trebuia se ie[im afar\, chiar [i pe

z\pad\, s\ `l c\ut\m prin tufi[urile din fa]a casei. Era felul lui de a

ne reaminti s\ nu irosim nimic. Chiar [i azi pun m\slinele ne-

m`ncate `napoi `n borcan, `mpachetez [i cea mai mic\ bucat\ de

br`nz\ [i m\ simt vinovat\ c`nd trebuie s\ arunc c`te ceva.

Era un supraveghetor sever, dar [tiam c\ ]ine la noi. C`nd a

`nceput s\ m\ `ngrijoreze faptul c\ eram prea lent\ `n rezolvarea

problemelor de matematic\ la concursurile s\pt\m`nale ale dom-

ni[oarei Metzger din clasa a patra, m\ scula de diminea]\ ca s\ m\

treac\ prin tabla `nmul]irii [i s\ m\ `nve]e s\ fac `mp\r]iri. Iarna

`nchidea c\ldura pe timpul nop]ii, ca s\ economiseasc\ bani, apoi

se scula `nainte de a se lumina de ziu\ ca s\ o deschid\ din nou.

M\ trezeam adesea `n sunetul c`ntecelelor tatei, care `ng`na buc\]ile

favorite ale lui Mitch Miller.

Fra]ilor mei [i mie ni s-a cerut s\ facem treburi prin jurul casei

f\r\ s\ ne a[tept\m la vreo plat\. „V\ hr\nesc, nu?“, ar fi spus tata.

Mi-am luat prima slujb\ de var\ pe c`nd aveam treisprezece ani,

lucr`nd pentru administra]ia parcurilor din Park Ridge trei dimine]i

pe s\pt\m`n\, supraveghind un p\rcule] aflat la c`teva mile distan]\

de cas\. ~ntruc`t tata pleca mai devreme de diminea]\ `n unica

ma[in\ a familiei, tr\geam p`n\ acolo [i `napoi un c\rucior umplut

cu mingi, palete, fr`nghii de c\]\rat [i alte obiecte. Din acel an, `n

Istorie trqitq 27


fiecare var\ am avut c`te o slujb\ [i adesea `mi luam de lucru [i `n

timpul anului.

Tata era un om cu convingeri foarte puternice, ca s\ o spun de-

licat. Noi to]i ne raliam opiniilor sale, cele mai multe despre comu-

ni[ti, oameni de afaceri dubio[i [i politicieni corup]i – cele mai

josnice trei forme de via]\ `n ochii lui. Din discu]iile animate, une-

ori chiar `ncinse, din jurul mesei din buc\t\rie, de obicei despre

politic\ [i sport, am `nv\]at c\ pot locui sub acela[i acoperi[ mai

multe opinii. P`n\ la `mplinirea v`rstei de doisprezece ani, aveam

deja opiniile proprii despre multe lucruri. Am `nv\]at, de asemenea,

c\ o persoan\ nu este neap\rat rea pur [i simplu pentru c\ nu e de

aceea[i opinie cu tine [i c\, dac\ tu crezi `n ceva, ai face bine s\ fii

preg\tit s\-]i aperi convingerile.

De la ambii p\rin]i am primit o educa]ie dur\, pentru a fi

preg\ti]i s\ supravie]uim oric\ror dificult\]i pe care ni le-ar scoate

`n cale via]a. Voiau ca noi s\ fim `n stare s\ ne purt\m de grij\, at`t

eu, c`t [i fra]ii mei. La scurt timp dup\ ce ne-am mutat `n Park

Ridge, mama a observat c\ ezitam s\ ies afar\ s\ m\ joc. Uneori

m\ `ntorceam pl`ng`nd, spun`nd c\ feti]ele de peste drum m\ tot

`mpingeau de colo-colo. Suzy O’Callaghan avea fra]i mai mari, a[a

c\ era obi[nuit\ s\ se joace un pic mai dur. Eu aveam doar patru

ani, dar mama se temea c\, dac\ m\ las prad\ temerilor mele, ele

`[i vor pune amprenta asupra mea pentru tot restul vie]ii. ~ntr-o zi

am venit fugind acas\. M-a oprit.

– ~ntoarce-te `napoi, mi-a ordonat, [i, dac\ Suzy te love[te, ai

voie de la mine s\ o love[ti [i tu pe ea. Trebuie s\ [tii s\ te aperi! ~n

casa asta nu e loc pentru la[i!

Mai t`rziu mi-a spus c\ privise totul din spatele perdelei din

sufragerie [i m\ v\zuse `ndrept`ndu-m\ de umeri [i travers`nd

hot\r`t\ drumul.

M-am `ntors dup\ c`teva minute, str\lucind de bucurie.

– Pot s\ m\ joc cu b\ie]ii de acum `nainte! am spus. Iar Suzy

va fi prietena mea.

28

A fost [i `nc\ mai este.

Am participat ca [col\ri]\ [i mai t`rziu ca cerceta[, la toate

paradele de 4 iulie, la str`ngerea de fonduri pentru s\raci, la v`nz\rile

de pr\jiturele [i la toate celelalte activit\]i care meritau o insign\ sau

aprobarea adul]ilor. Am `nceput prin a organiza jocuri pentru copiii

din cartier, apoi `ntreceri sportive [i carnavaluri `n curte, at`t pentru

distrac]ie, c`t [i pentru a aduna b\nu]i pentru ac]iuni caritabile. Exist\

o fotografie veche dintr-un ziar local, The Park Ridge Advocate, care

ne `nf\]i[eaz\, pe mine [i pe prietenii mei, pred`nd o pung\ de bani

astfel aduna]i fondului de caritate United Way. ~i adunasem la jocuri-

le „olimpice“ organizate `n cartier, pe c`nd aveam doisprezece ani.

~nconjurat\ de un tat\ [i de fra]i care erau to]i fanatici ai spor-

turilor, am devenit eu `ns\mi o `mp\timit\ amatoare de sporturi [i,

ocazional, chiar competitoare. Sus]ineam diferitele echipe ale [colii

[i mergeam la c`t de multe competi]ii puteam. }ineam cu echipa de

base-ball The Cubs, a[a cum ]ineau [i familia mea [i cei mai mul]i

oameni din cartierul nostru. Juc\torul meu favorit era domnul Cub

`nsu[i, Ernie Banks. ~n cartier era aproape un sacrilegiu s\ sus]ii

echipa advers\, White Sox, care juca `n Liga American\, a[a c\ i-am

adoptat pe Yankees ca echip\ din lig\, `n parte [i pentru c\ `l ado-

ram pe Mickey Mantle. Explica]iile cu privire la rivalit\]ile spor-

tive din Chicago s-au lovit de o indiferen]\ total\ mai t`rziu, `n anii

campaniei pentru Senat, c`nd newyorkezii sceptici nu credeau c\ o

nativ\ din Chicago ar fi putut r\m`ne fidel\ unei echipe din Bronx.

~n liceu am jucat pe timpul verii `ntr-o echip\ de fete din liga de

softball, iar ultima echip\ `n care am activat era sponsorizat\ de un

distribuitor local de bomboane. Purtam [osete albe cu ap\r\toare

pentru genunchi, [orturi negre [i tricouri roz, `n onoarea numelui

patronului nostru, Good & Plenty1. Copiii din Park Ridge mergeau

`n p`lcuri `nspre [i dinspre parcul Hinckley, `not`nd pe timpul verii

`n apele reci ale piscinei [i patin`nd iarna pe marele patinoar `n aer

liber. Ne plimbam [i ne d\deam cu bicicletele peste tot – uneori

Istorie trqitq 29

1 „Mult [i bun“ (n.tr.).


urm\rind camioanele lente ale serviciului municipal de salubritate

care l\sau `n urm\ o lung\ d`r\ de DTT `n amurgul lunilor de var\.

Nimeni nu credea pe vremea aceea c\ pesticidele erau toxice. Con-

sideram numai c\ era foarte distractiv s\ pedalezi prin norul de gaz,

respir`nd mirosurile dulci-acri[oare ale ierbii proaspat t\iate [i ale

asfaltului fierbinte, pe c`nd furam ultimele minute de joac\ `nainte

de l\sarea serii.

Uneori patinam pe rùl Des Plaines, `n timp ce ta]ii no[tri se

`nc\lzeau la foc [i discutau despre cum r\sp`ndirea comunismului

amenin]a felul nostru de trai, despre cum ru[ii de]ineau bomba [i

despre cum, din cauza satelitului Sputnik, pierdeam cursa pentru

cucerirea spa]iului. Dar R\zboiul Rece era o no]iune abstract\ pen-

tru mine, iar lumea din imediata mea apropiere `mi p\rea sigur\ [i

stabil\. Nu [tiam nici un copil ai c\rui p\rin]i s\ fi divor]at [i, p`n\

s\ intru la liceu, nu [tiam de nimeni care s\ fi murit altfel dec`t de

b\tr`ne]e. Recunosc c\ acest cocon benign era o iluzie, dar una pe

care a[ dori-o oric\rui copil.

Am crescut `ntr-o er\ circumspect\ [i conformist\ a istoriei

americane. Dar, `n ciuda educa]iei de tipul tata [tie cel mai bine, am

fost `nv\]at\ s\ rezist presiunii celor apropia]i. Mama nu voia s\

aud\ despre cum erau `mbr\ca]i prietenii mei, ce credeau despre

mine sau orice altceva de felul acesta.

– Tu e[ti unic\! `mi spunea ea. Po]i s\ g`nde[ti pentru tine

`ns\]i. Nu-mi pas\ c\ toat\ lumea face a[a. Noi nu s`ntem toat\

lumea. Tu nu e[ti ca toat\ lumea.

Mie `mi convenea, pentru c\ de cele mai multe ori a[a sim]eam

[i eu. Desigur, am f\cut ceva eforturi s\ m\ acomodez acestei men-

talit\]i. Aveam destul\ vanitate adolescentin\ `nc`t s\ refuz uneori

s\ port ochelarii cu sticle groase de care aveam nevoie de c`nd

aveam nou\ ani, pentru a-mi corecta vederea extrem de slab\. Pri-

etena mea din clasa a [asea, Betsy Johnson, se plimba cu mine prin

ora[ pe post de cìne `nso]itor pentru orbi. Uneori `nt`lneam colegi

de clas\ [i nu reu[eam s\-i disting – nu pentru c\ a[ fi fost mai

30

toant\, ci pentru c\ nu puteam recunoa[te pe nimeni. Aveam trei-

zeci de ani c`nd am `nv\]at s\ port lentile de contact fine [i destul

de puternice pentru a-mi corecta vederea.

Lui Betsy [i mie ni s-a permis s\ mergem singure la cine-

matograful Pickwick `n dup\-amiezele de s`mb\t\. ~ntr-o zi, am

mers de dou\ ori s\ vedem Iubire, vino `napoi cu Doris Day [i

Rock Hudson. Dup\ aceea, ne-am dus la un restaurant unde ne-am

luat cartofi pr\ji]i [i c`te o Coca-Cola. Credeam c\ noi eram cele

care inventaser\ `nmuiatul cartofilor pr\ji]i `n ketchup, dup\ ce o

chelneri]\ de la Robin Hood ne-a spus c\ nu a mai v\zut pe nimeni

f\c`nd astfel. Nu am [tiut ce e un fast-food p`n\ ce familia mea a

`nceput s\ mearg\ la McDonald’s, prin 1960. Primul McDonald’s

din apropiere a fost deschis `n Des Plaines `n 1955, dar familia mea

nu a descoperit lan]ul de restaurante dec`t atunci c`nd s-a deschis

unul `n apropiere, `n Niles. Chiar [i dup\ aceea, mergeam acolo

doar la ocazii speciale. ~nc\ `mi aduc aminte cum am v\zut nu-

m\rul de burgeri v`ndu]i la Arcadele de Aur schimb`ndu-se de la

mii la milioane.

~mi pl\cea la [coal\ [i am avut norocul s\ am profesori mi-

nuna]i la [coala Eugene Field, la gimnaziul Ralph Waldo Emerson

[i la liceele Maine Township. Mul]i ani mai t`rziu, c`nd prezidam

Comitetul de Standarde de Educa]ie din Arkansas, am realizat c`t

de norocoas\ fusesem s\ pot frecventa ni[te [coli bine dotate, cu

profesori bine preg\ti]i [i cu o larg\ ofert\ de activit\]i academice

[i extra[colare. E nostim ce `mi vine acum `n minte din vremurile

acelea: domni[oara Taylor citind `n fiecare diminea]\ copiilor de

clasa `ntì din Ursule]ul Winnie Pooh, domni[oara Cappuccio,

`nv\]\toarea mea din clasa a doua, cer`ndu-ne s\ scriem cifrele de

la unu la o mie, sarcin\ a c\rei `ndeplinire lua o ve[nicie m`nu]elor

noastre care ]ineau creioane groase. Exerci]iul m-a ajutat s\ `nv\]

ce `nseamn\ s\ `ncepi [i s\ sf`r[e[ti un proiect de mare anvergur\.

Domni[oara Cappuccio a invitat mai t`rziu clasa noastr\ la nunta

sa, c`nd a devenit doamna O’Laughlin. A fost un gest dr\gu], mai

Istorie trqitq 31


ales c\, pentru ni[te feti]e de [apte ani, s\ o vad\ pe `nv\]\toarea lor

`n postura unei mirese frumoase a reprezentat evenimentul anului.

De-a lungul [colii primare am fost considerat\ o feti]\ b\ie-

]oas\. Clasa din care f\ceam parte `ntr-a cincea avea reputa]ia celor

mai incorigibili b\ie]i, iar c`nd doamna Krause p\r\sea `nc\perea,

m\ ruga pe mine sau pe una dintre celelalte fete s\ „prelu\m

comanda“. Imediat ce se `nchidea u[a `n urma ei, b\ie]ii `ncepeau

s\-[i fac\ de cap [i s\ fac\ n\zb`tii, de cele mai multe ori pentru c\

le pl\cea s\ agaseze fetele. Mi-am c`[tigat reputa]ia de persoan\

capabil\ s\-i `nfrunt [i poate c\ acesta a fost motivul pentru care `n

anul urm\tor am fost aleas\ secund al patrulei de securitate. Asta

era o chestie foarte important\ `n [coala noastr\. Noul meu statut

mi-a furnizat prima lec]ie despre felul ciudat `n care oamenii

r\spund politicilor electorale. Una dintre fetele din clasa mea, Bar-

bara, m-a invitat la ea acas\ s\ iau pr`nzul. C`nd am ajuns acolo,

mama ei d\dea cu aspiratorul [i ne-a spus, mie [i fiicei ei, s\ mer-

gem s\ ne preg\tim sandvi[uri cu unt de arahide, ceea ce am [i

f\cut. Nu m-am g`ndit deloc la asta p`n\ nu am fost gata [i ne-am

luat la revedere de la mama ei.

{i-a `ntrebat fiica de ce plecam at`t de devreme, iar Barbara i-a

r\spuns:

– Pentru c\ Hillary este c\pitan de patrul\ [i trebuie s\ fie acolo

`naintea celorlal]i copii.

– A, dac\ a[ fi [tiut asta, a zis ea, v-a[ fi preg\tit un pr`nz

delicios.

Profesoara din clasa a [asea, Elisabeth King, ne-a trecut prin

gramatic\, dar ne-a `ncurajat [i s\ g`ndim [i s\ scriem `n mod cre-

ativ, mai mult, s\ ne g\sim noi forme de exprimare. Dac\ eram

len]i `n a-i r\spunde la `ntreb\ri, spunea: „s`nte]i mai `nce]i dec`t

melcii alerg`nd `n sus pe deal iarna“. Adeseori parafraza versete din

Matei: „Nu-]i a[eza lampa sub un co[ de nuiele, ci folose[te-o s\

luminezi lumea“. Ne-a f\cut pe mine, pe Betsy Johnson, pe Gayle

Elliot, pe Carol Farley [i pe Joan Troop s\ scriem o pies\ de teatru

32

despre cinci feti]e care f\ceau o c\l\torie imaginar\ spre Europa.

Aceast\ tem\ dat\ de doamna King m-a condus spre scrierea primei

mele autobiografii. Am reg\sit-o abia dup\ ce am p\r\sit Casa Alb\,

`ntr-o cutie cu h`rtii vechi, [i recitirea ei m-a transpus `napoi `n anii

aceia de la `nceputul adolescen]ei. Eram `nc\ un copil pe atunci,

preocupat\ `n cea mai mare m\sur\ de familie, [coal\ [i sport. Dar

[coala general\ era pe sf`r[ite [i venise vremea s\ intru `ntr-o lume

mai complicat\ dec`t cea pe care o cunoscusem p`n\ atunci.

Istorie trqitq 33


UNIVERSITATEA VIE}II

„Ce nu `nve]i de la mama ta, `nve]i de la via]\“ este o zical\ pe

care am auzit-o odat\ la tribul Masai, din Kenya. Prin toamna anului

1960, lumea mea se afla `n expansiune [i la fel erau [i sensibilit\]ile

mele politice. John F. Kennedy a c`[tigat alegerile preziden]iale,

spre consternarea tatei. El `l sus]inuse pe vicepre[edintele Richard

M. Nixon, iar profesorul meu de studii sociale din clasa a opta,

domnul Kenvin, f\cuse la fel. Domnul Kenvin a venit la [coal\ `n

ziua urm\toare [i ne-a ar\tat ni[te v`n\t\i, pretinz`nd c\-i fuseser\

f\cute c`nd `ncercase s\ pun\ `ntreb\ri despre activit\]ile observato-

rilor democra]i ale ma[inii de num\rat voturile, la sec]ia de votare

din Chicago de care apar]inea. Betsy Johnson [i cu mine am fost

scandalizate de pove[tile pe care le auzeam [i care `nt\reau convin-

gerile tatei c\ maniera creativ\ de num\rare a voturilor a primarului

Richard J. Daley contribuise la c`[tigarea alegerilor de c\tre pre[e-

dintele Kennedy. ~n timpul pauzei de pr`nz am mers la telefonul pu-

blic din fa]a cantinei [i am `ncercat s\ sun\m la biroul primarului

Daley pentru a face o pl`ngere. Am dat peste o femeie foarte dr\gu]\

care ne-a asigurat c\ ì va transmite primarului mesajul.

C`teva zile mai t`rziu, Betsy a aflat despre un grup de republicani

care c\utau voluntari pentru a verifica listele de vot prin raportare la

adresele persoanelor, pentru a descoperi fraude electorale. Anun]ul

invita voluntarii s\ se adune la un hotel din centru la nou\ diminea]a,

`ntr-o s`mb\t\. Betsy [i cu mine am decis s\ particip\m. {tiam c\

p\rin]ii nu ne-ar fi dat niciodat\ voie, a[a c\ nu i-am `ntrebat. Am

luat autobuzul spre centru, am mers spre hotel [i am fost `ndrumate

spre un mic salon. Am p\[it spre un birou de informare [i le-am

spus celor de acolo c\ veniser\m s\-i ajut\m. Participarea la vot

trebuie s\ fi fost mai mic\ dec`t era de a[teptat. Fiec\reia dintre noi i

s-a dat un pachet de liste [i am fost repartizate `n echipe diferite

care, ni s-a spus, ne vor conduce c\tre destina]iile noastre, ne vor

l\sa acolo [i vor reveni s\ ne ia c`teva ore mai t`rziu.

Betsy [i cum mine ne-am desp\r]it [i am pornit-o la drum

al\turi de persoane total necunoscute. Eu am nimerit cu un cuplu

care m-a condus spre partea de sud a ora[ului, m-au l\sat undeva

`ntr-un cartier s\rac [i mi-au spus s\ bat pe la u[ile oamenilor, s\ le

cer numele [i s\ le compar cu cele aflate pe listele de `nregistrare,

pentru a g\si dovezi pentru anularea alegerilor. {i am purces astfel

la drum, f\r\ team\ [i destul de naiv\. Am g\sit o zon\ nelocuit\

unde figurau adresele a doisprezece presupu[i aleg\tori. Am trezit

din somn o gr\mad\ de oameni care au ]ipat la mine [i mi-au spus s\

ì las `n pace. Am intrat chiar [i `ntr-un bar unde se aflau ni[te b\rba]i

care beau, s\-i `ntreb dac\ nu locuia cineva acolo. Au fost at`t de

[oca]i s\ m\ vad\ `n fa]a lor, `nc`t au stat f\r\ s\ scoat\ o vorb\ c`t

am pus cele c`teva `ntreb\ri, p`n\ c`nd cel de la bar mi-a spus c\ va

trebui s\ vin mai t`rziu, `ntruc`t proprietarul nu se afla acolo.

C`nd am terminat, m-am postat la col]ul str\zii a[tept`nd s\ vin\

cineva s\ m\ ia, fericit\ c\ g\sisem dovada afirma]iei f\cute de

tat\l meu c\ „Daley a falsificat alegerile pentru Kennedy“.

Fire[te, c`nd m-am `ntors acas\ [i i-am spus tatei unde fusesem,

s-a `nfuriat la culme. Fusese destul de r\u s\ merg `n centru f\r\ un

adult, dar faptul c\ ajunsesem chiar `n cartierele de sud l-a adus

`ntr-o stare de furie cumplit\. ~n plus, a ad\ugat el, Kennedy avea

s\ fie pre[edinte fie c\ ne pl\cea nou\, fie c\ nu.

Anul de debut la liceul Maine East a reprezentat un [oc cultural.

Genera]ia exploziei demografice `mpinsese cifra de [colarizare p`n\

la cinci mii de copii albi, de diferite etnii [i categorii economice.

Istorie trqitq 35


~mi amintesc c\ am ie[it din camera mea `n prima zi de [coal\ [i

mergeam pe coridoare `mbr\]i[`nd zidurile, ca s\ nu fiu strivit\ de

mul]imea de elevi, care p\reau to]i mai mari [i mai maturi dec`t

mine. Faptul c\, doar cu o s\pt\m`n\ `n urm\, `ncercasem s\-mi

aranjez p\rul pentru a-mi da o `nf\]i[are mai matur\ la `nceperea

liceului nu p\rea s\ ajute prea mult. A[a a `nceput lupta mea de o

via]\ cu p\rul.

~mi purtam p\rul lung [i drept str`ns `n coad\ de cal sau pe

spate, legat cu o panglic\ [i, de c`te ori mama sau eu aveam nevoie

de un permanent sau de vreo coafur\, mergeam la buna ei prieten\

Amalia Toland, care lucrase pe vremuri `ntr-un salon de frumuse]e.

Amalia se ocupa de noi `n buc\t\rie, `n timp ce st\tea la taclale cu

mama. Dar eu voiam s\ apar la liceu cu p\rul lung p`n\ la umeri

sau cu o bucl\ asem\n\toare cu cele ale altor fete mai mari, pe care

le admiram mult, a[a c\ am implorat-o pe mama s\ m\ duc\ la un

salon adev\rat de coafur\. Un vecin ne-a recomandat un b\rbat

care `[i ]inea salonul `ntr-o c\m\ru]\ f\r\ ferestre, `n spatele unei

b\c\nii din apropiere. C`nd am ajuns acolo, i-am ar\tat o fotografie

cu coafura pe care o voiam [i am a[teptat s\ mi se fac\ transfor-

marea. C`nt\rindu-[i foarfecele, el a `nceput s\ taie, vorbind tot

timpul cu mama, adeseori `ntorc`ndu-se spre ea, ca s\ fie mai con-

ving\tor. Am privit cu groaz\ cum a t\iat o bucat\ imens\ din p\rul

de pe partea dreapt\ a capului. Am scos un ]ip\t. C`nd a privit `n

direc]ia pe care i-o indicam, a spus:

– A, cred c\ mi-a alunecat foarfecele, a[a c\ va trebui s\ echili-

brez [i partea cealalt\.

{ocat\, am privit cum disp\rea [i restul p\rului meu, f\c`ndu-m\ –

cel pu]in `n ochii mei – s\ ar\t ca o conopid\. Biata mea mam\ a

`ncercat s\ m\ asigure c\ totul era `n regul\, dar eu [tiam mai bine:

via]a mea fusese distrus\.

Am refuzat s\ ies din cas\ zile `n [ir, p`n\ c`nd am decis c\, dac\

a[ cump\ra o me[\ `n coad\ de cal de la magazinul Five & Dime al

lui Ben Franklin, a[ putea s\ mi-o prind `n v`rful capului, s\ o leg cu

36

o panglic\ [i s\ pretind c\ accidentul cu alunecarea foarfecelor nu se

`nt`mplase niciodat\. A[a am [i f\cut, ceea ce m-a scutit de a m\

sim]i jenat\ ‘n acea prim\ zi – p`n\ ce am ajuns s\ cobor sc\rile cen-

trale dintre clase. ~n timp ce coboram, l-am v\zut urc`nd sc\rile pe

Ernest Ricketts, cunoscut drept Ricky, care fusese prietenul meu din

ziua ‘n care merseser\m ‘mpreun\ pentru prima oar\ la gr\dini]\.

M-a salutat, a a[teptat p`n\ a trecut de mine [i, dup\ aceea, a[a cum

f\cuse de zeci de ori ‘nainte, s-a ‘ntors s\ m\ trag\ de coad\ – care,

de data asta, i-a r\mas ‘n m`n\. Motivul pentru care mai s`ntem pri-

eteni [i azi este c\ nu mi-a amplificat umilin]a, ci mi-a `napoiat

„p\rul“, s-a scuzat c\ m-a scalpat [i [i-a continuat drumul f\r\ s\

atrag\ aten]ia asupra celui mai penibil moment – p`n\ la acea dat\ –

din via]a mea.

Acum sun\ ca un cli[eu, dar liceul de la `nceputul anilor ’60 a

sem\nat cu atmosfera filmului Grease sau cu a show-ului de televi-

ziune Happy Days. Am devenit pre[edinta fan-clubului local al lui

Fabian, un idol al adolescen]ilor, club din care f\ceam parte eu

`ns\mi [i alte dou\ fete. Ne uitam la The Ed Sullivan Show `n fie-

care duminic\ seara cu familiile noastre, cu excep]ia serii de 9 fe-

bruarie 1964, c`nd s-a dat pe post concertul Beatles, care trebuia s\

fie o experien]\ tr\it\ ‘n grup. Paul McCartney era Beatles-ul meu

preferat, ceea ce ducea la dezbateri `ndelungi asupra meritelor fie-

c\ruia, `n special cu Betsy, care `l sus]inea `ntotdeauna pe George

Harrison. Am f\cut rost de bilete la concertul Rolling Stones, ]inut

`n pia]a McCormick din Chicago, `n 1965. I Can’t Get No Satisfac-

tion a fost adoptat ca imn al manifest\rii angoaselor de toate felurile

ale adolescen]ilor. Ani mai t`rziu, c`nd i-am `nt`lnit pe idolii

tinere]ilor mele, precum Paul McCartney, George Harrison [i Mick

Jagger, nu am [tiut dac\ s\ dau m`na cu ei sau s\ le sar de g`t ]ip`nd.

~n ciuda dezvolt\rii „culturii de tineret“ definite ‘n special prin

televiziune [i muzic\, existau `n [coal\ [i grupuri distincte care

determinau pozi]ia social\ a fiec\ruia: atle]i [i majorete, tipi din

consilii studen]e[ti, „soio[i“ [i „gluga]i“. Existau coridoare prin

Istorie trqitq 37


care nu `ndr\zneam s\ trec fiindc\ mi se spusese c\ „derbedeii“ se

iau de oameni. A[ezarea `n bufetul cu autoservire era dictat\ de

existen]a unor frontiere invizibile recunoscute de to]i. Pe timpul

liceului, tensiunile existente au ie[it la suprafa]\, d`nd loc unor

lupte `ntre grupuri `n parcarea [colii, dup\ ore, [i `n timpul jocurilor

de fotbal [i base-ball.

Administra]ia a luat m\suri rapide [i a stabilit un grup numit

Comitetul Valorilor Culturale, format din reprezentan]i ai elevilor

din diferitele grupuri existente. Directorul [colii, doctor Clyde

Watson, mi-a cerut s\ fac parte din acest comitet, d`ndu-mi astfel

[ansa s\ fac cuno[tin]\ cu copii din alte grupuri, pe care nu ‘i

cunoscusem sau poate chiar ‘i evitasem ‘nainte. Comitetul nostru a

venit cu recomand\ri specifice privind promovarea toleran]ei [i

sc\derea tensiunii. C`torva dintre noi ni s-a cerut s\ ap\rem `ntr-o

emisiune a unei televiziuni locale pentru a discuta activit\]ile

comitetului. Aceasta a fost at`t prima mea apari]ie televizat\, c`t [i

prima mea experien]\ cu un efort organizat de a eviden]ia valorile

americane ale pluralismului, respectului [i `n]elegerii reciproce.

Acele valori aveau nevoie s\ fie protejate chiar [i `n liceul nostru

din Chicago. De[i elevii erau majoritatea albi [i cre[tini, tot

g\siser\m modalit\]i de a ne izola [i demoniza unii pe al]ii. Co-

mitetul mi-a dat ocazia s\-mi fac prieteni noi [i diferi]i. C`]iva ani

mai t`rziu, pe c`nd dansam `ntr-o discotec\ local\ [i ni[te tipi ‘n-

cepuser\ s\ se ia de mine, unul dintre fo[tii colegi de comitet, un

a[a-numit „soios“, a intervenit, spun`ndu-le s\ m\ lase ‘n pace

fiindc\ eram okay.

Totu[i, nu totul a fost okay `n perioada liceului. Eram la ora

de geometrie, pe 22 noiembrie 1963, lupt`ndu-m\ cu una dintre

problemele domnului Craddock, c`nd un alt profesor a intrat `n

clas\ s\ ne spun\ c\ John F. Kennedy fusese `mpu[cat la Dallas.

Domnul Craddock, unul dintre profesorii mei prefera]i [i dirigin-

tele clasei, a ]ipat: „Ce?! Nu se poate!“ [i a fugit pe hol. C`nd s-a

`ntors, a confirmat c\ cineva tr\sese `n pre[edinte [i c\ acela trebuie

38

s\ fi fost vreun „John Bircher“, referindu-se astfel la una din orga-

niza]iile de extrem\ dreapt\ care se opuseser\ vehement alegerii lui

Kennedy. Ne-a spus apoi s\ mergem `n amfiteatru s\ a[tept\m mai

multe informa]ii. Coridoarele [colii erau cufundate `n t\cere, pe

c`nd mii de elevi mergeau ne`ncrez\tori spre amfiteatru. ~n cele din

urm\ a venit directorul [i ne-a spus c\ `n acea zi ni se va da drumul

acas\ mai devreme.

C`nd am ajuns acas\, am g\sit-o pe mama `n fa]a televizorului

privind la Walter Cronkite care tocmai anun]a c\ pre[edintele

Kennedy murise la ora unu dup\-amiaza. Mama mi-a m\rturisit

c\ votase pentru Kennedy [i c\ ì p\rea foarte r\u pentru so]ia [i

copiii acestuia. A[a sim]eam [i eu. {i mi-a p\rut r\u [i pentru ]ara

noastr\ [i a[ fi vrut s\ ajut cumva, de[i nu [tiam exact cum.

Fire[te c\ m\ a[teptam s\ trebuiasc\ s\ muncesc pentru a-mi

c`[tiga existen]a [i nu m-am sim]it deloc limitat\ `n alegerile mele.

Am avut norocul de a avea p\rin]i care nu au ‘ncercat s\ `mi impun\

o anumit\ categorie social\ sau o anumit\ carier\. M-au ‘ncurajat

pur [i simplu s\ excelez [i s\ fiu fericit\. De fapt, nu ‘mi amintesc

de p\rin]ii vreunei prietene sau de vreun profesor care s\ `mi spun\

„fetele nu pot face asta“ sau „fetele nu ar trebui s\ fac\ ailalt\“.

Totu[i, uneori, mesajul ne era transmis `n alte feluri.

Autoarea Jane O’Reilly, care a ajuns la maturitate prin anii ’50,

a scris un eseu faimos pentru revista Ms., `n 1972, povestind mo-

mente din via]a ei `n care realizase c\ era subapreciat\ pentru c\ era

femeie. Descria momentul revela]iei ca pe un clic – asem\n\tor

mecanismului care declan[eaz\ flash-ul aparatului de fotografiat.

Ar putea fi considerat un fapt la fel de evident ca anun]urile ce

solicitau ajutor, care, p`n\ la mijlocul anilor ’60, `[i aveau coloa-

nele `mp\r]ite ‘n rubrici pentru femei [i pentru b\rba]i sau la fel de

subtil ca impulsul de a l\sa pagina de deschidere din ziar oric\rui

b\rbat din preajm\ – clic! –, tu `ns\]i mul]umindu-te cu rubrica

pentru femei, p`n\ ce acesta termin\ de citit [tirile serioase.

Istorie trqitq 39


Au existat momente `n care am sim]it eu `ns\mi acel clic! Am

fost dintotdeauna fascinat\ de explorarea [i c\l\toria prin spa]iul

cosmic, `n parte pentru c\ tata era preocupat c\ America era `n

urma URSS-ului `n aceast\ privin]\. Promisiunea pre[edintelui

Kennedy de a trimite un om pe Lun\ m-a entuziasmat `n a[a

m\sur\, `nc`t am scris la NASA pentru a m\ `nscrie `ntr-un program

de instruire pentru astronau]i. Am primit `napoi o scrisoare care `mi

aducea la cuno[tin]\ c\ nu se acceptau fete `n program. Era pentru

prima dat\ c`nd m\ loveam de un obstacol pe care nu l-a[ fi putut

trece prin munc\ asidu\ [i perseveren]\ [i eram scandalizat\.

Desigur, vederea mea slab\ [i abilit\]ile fizice mediocre m-ar fi

descalificat oricum, dincolo de problema sexului. Cu toate acestea,

respingerea din program m-a durut [i m-a f\cut s\ devin ulterior

mai `n]eleg\toare fa]\ de oricine se confrunta cu discriminarea

de orice fel.

~n liceu, una dintre prietenele mele cele mai inteligente a

renun]at la cursurile intensive pentru c\ prietenul ei nu fusese

acceptat. O alta nu a vrut s\ i se afi[eze rezultatele pentru c\ [tia

c\ vor fi mai mari dec`t ale prietenului ei. Aceste fete se confor-

maser\ semnalelor culturale subtile [i nu tocmai subtile care le

`ndemnau s\ se supun\ unor prejudec\]i sexiste1, s\-[i diminueze

propriile realiz\ri pentru a nu ‘i `ntrece pe b\ie]ii din preajma lor.

Eram interesat\ de b\ie]i ‘n liceu, dar nu am avut nici o rela]ie

serioas\. Pur [i simplu nu concepeam s\ renun] la studiile univer-

sitare sau la carier\ pentru a m\ c\s\tori, a[a cum pl\nuiau unele

dintre prietenele mele.

Am fost interesat\ de politic\ de la o v`rst\ fraged\ [i `mi

pl\cea s\ `mi pun la b\taie abilit\]ile de dezbatere cu cele ale

prietenilor mei. ~l ‘mpingeam pe bietul Ricky Ricketts `n dezba-

teri zilnice despre pacea ‘n lume, rezultatele de la base-ball sau

orice altceva `mi trecea prin minte. Am candidat cu succes pentru

40

consiliul elevilor [i pentru postul de vicepre[edinte `n cursul infe-

rior. Am fost, de asemenea, membr\ activ\ a Tineretului Republi-

can [i, mai t`rziu, o aprig\ sus]in\toare a lui Goldwater, merg`nd

p`n\ la purtarea costumului de fermier [i a p\l\riei de paie, cu slo-

ganul „AuH2O“.

Profesorul de istorie din clasa a noua, Paul Carlson, a fost [i

mai este `nc\ un pedagog dedicat [i un republican foarte conserva-

tor. Domnul Carlson m-a `ncurajat s\ citesc cartea publicat\ de se-

natorul Barry Goldwater, The Conscience of a Conservative1.

Aceast\ carte m-a inspirat la scrierea lucr\rii pentru unul dintre

examenele din facultate despre mi[carea conservatoare din America,

pe care am dedicat-o „p\rin]ilor mei, care m-au `nv\]at `ntotdeauna

s\ fiu o individualitate“. Mi-a pl\cut senatorul Goldwater pentru c\

era un individualist acerb, care `nota `mpotriva curentului politic. Ani

mai t`rziu, i-am admirat sprijinul deschis dat drepturilor individuale,

pe care le considera consecvente cu principiile sale conservatoare de

mod\ veche: „Nu arunca]i anatema asupra homosexualilor, negrilor

sau mexicanilor. Oamenii liberi au dreptul s\ fac\ a[a cum le place.“

C`nd Goldwater a aflat c\ `l sus]inusem `n 1964, mi-a trimis la

Casa Alb\ o cutie cu ustensile pentru frig\rui `mpreun\ cu ni[te

sosuri picante [i m-a invitat s\-i fac o vizit\. Am mers la casa lui

din Phoenix, `n 1966, [i am petrecut o or\ minunat\ discut`nd cu el

[i cu dinamica lui so]ie, Susan.

Domnul Carlson `l adora, de asemenea, [i pe generalul Dou-

glas MacArthur, a[a c\ ne-a pus s\ ascult\m `n repetate r`nduri

`nregistr\ri cu discursul s\u de adio c\tre Congres. La `ncheierea

unei asemenea ore, domnul Carlson a exclamat cu pasiune „[i

aminti]i-v\, mai presus de toate, mai bine mort dec`t comunist!“

Ricky Riketts, care st\tea `n fa]a mea, a `nceput s\ r`d\, iar amuza-

mentul lui mi s-a transmis. Domnul Carlson a `ntrebat cu r\ceal\:

– Ce vi se pare at`t de amuzant?

Istorie trqitq 41

1 Referitoare la sexism, adic\ o atitudine de discriminare pe criterii de apartenen]\sexual\ (n. red.). 1 „Con[tiin]a unui conservator.“


Iar Ricky a r\spuns:

– Domnule Carlson, am doar paisprezece ani [i mai degrab\ a[

vrea s\ fiu viu dec`t orice altceva.

Implicarea mea `n activit\]ile Primei Biserici Metodiste Unite

din Park Ridge mi-a deschis ochii [i inima asupra nevoilor altora [i

a contribuit la insuflarea unui sim] al responsabilit\]ii sociale `n

credin]a mea. P\rin]ii tat\lui meu pretindeau c\ au devenit metodi[ti

pentru c\ str\bunicii lor fuseser\ converti]i la aceast\ religie, undeva

`n micile sate de mineri de l`ng\ Newcastle, `n nordul Angliei [i `n

sudul }\rii Galilor, de c\tre John Wesley, care fondase Biserica

Metodist\ `n secolul al optsprezecelea. Wesley predicase c\ iubirea

de Dumnezeu `[i g\se[te exprimarea prin faptele bune, pe care el le

definea printr-o regul\ foarte simpl\: „F\ tot binele pe care po]i s\-l

faci, `n toate locurile `n care po]i, prin toate mijloacele prin care

po]i, at`ta timp c`t `]i va sta `n putin]\“. Vor exista `ntotdeauna dez-

bateri utile despre care defini]ie a „binelui“ trebuie urmat\, dar, ca

t`n\r\ fat\, `ndemnul lui Wesley mi-a ajuns la inim\. Tata se ruga

l`ng\ pat `n fiecare sear\, iar rug\ciunea devenea un fel de alinare [i

de ghid pentru mine pe c`nd eram copil.

Am petrecut mult timp `n biserica noastr\, unde mi-am primit

confirma]ia pe c`nd eram `n clasa a [asea, al\turi de unii dintre pri-

etenii mei de o via]\, precum Ricky Ricketts [i Sherry Heiden, care

au mers `mpreun\ cu mine la biseric\ `n timpul liceului. Mama

preda la [coala de duminic\, `n mare parte pentru a-i ]ine sub obser-

va]ie pe fra]ii mei, dup\ cum spunea. Eu frecventam cursuri de

religie, [coala de duminic\ [i grupurile de tineret [i eram activ\ la

slujbe [i `n serviciul de altar, care cur\]a [i preg\tea altarul pentru

slujbele de s`mb\t\ [i duminic\. ~ncercarea mea de a reconcilia

insisten]a tatei privind `ncrederea `n sine cu preocup\rile mamei

pentru justi]ia social\ a fost ajutat\ de sosirea, `n 1961, a unui nou

pastor metodist pentru tineri, pe nume Donald Jones.

Reverendul Jones tocmai ie[ise de pe b\ncile seminarului de la

Drew University, dup\ patru ani petrecu]i ‘n Marin\. Era puternic

42

influen]at de scrierile lui Dietrich Bonhoeffer [i ale lui Reinhold

Niebuhr. Bonhoeffer sublinia c\ rolul cre[tinului `n lume era unul

moral, de angajare total\ `n lume [i de promovare a dezvolt\rii

umane. Niebuhr stabilise un echilibru conving\tor `ntre un realism

clarv\z\tor asupra naturii umane [i o pasiune nest\vilit\ pentru

justi]ie [i reform\ social\. Reverendul Jones sublinia c\ o via]\

cre[tin\ reprezint\ „credin]\ `n ac]iune“. Nu am mai `nt`lnit nicio-

dat\ pe cineva asemenea lui. Don `[i numise „Universitatea vie]ii“

sesiunile de duminic\ [i joi noaptea ale Asocia]iei Tinerilor Meto-

di[ti. Era foarte dornic s\ lucreze cu noi, pentru c\ spera ca astfel

s\ devin\ mai con[tient de via]a din afara suburbiei Park Ridge.

Cu siguran]\ [i-a atins scopul cu mine. Datorit\ „Universit\]ii“ lui

Don am ajuns s\ citesc pentru prima dat\ E.E. Cummings [i

T.S. Eliot, s\ iau aminte la tablourile lui Picasso, `n special Guer-

nica, [i s\ dezbat `n]elesul Marelui Inchizitor din Fra]ii Karamazov

de Dostoievski. Am sosit acas\ plin\ de entuziasm, dornic\ s\

`mp\rt\[esc ceea ce `nv\]asem cu mama, care a ajuns `n cur`nd s\

g\seasc\ `n Don un spirit `nrudit. Dar „Universitatea vie]ii“ nu a

fost numai despre art\ [i literatur\. Am vizitat biserici ale negrilor

[i ale hispanicilor din interiorul ora[ului, organiz`nd schimburi cu

grupurile lor de tineret.

~n discu]iile avute, a[eza]i la subsolul bisericii, am `nv\]at c\,

`n ciuda diferen]elor evidente de mediu social, ace[ti copii `mi

erau mai asem\n\tori dec`t mi-a[ fi putut imagina vreodat\. De

asemenea, ei [tiau mai mult despre ce se `nt`mpla cu mi[carea

privind drepturile civile `n Sud. Eu auzisem numai vag despre

Rosa Parks [i despre Martin Luther King, dar aceste discu]ii mi-au

trezit interesul.

A[a c\, atunci c`nd Don ne-a anun]at `ntr-o s\pt\m`n\ c\ ne va

duce s\ ascult\m un discurs al doctorului King ]inut la Orchestra

Hall, am fost foarte entuziasmat\. P\rin]ii mei mi-au dat voie, dar

cei ai altor copii au refuzat s\ le acorde permisiunea s\ mearg\ s\

asculte ceea ce ei considerau a fi o „incitare la violen]\“.

Istorie trqitq 43


Discursul doctorului King s-a intitulat „R\m`n`nd treaz pe timpul

unei revolu]ii“. P`n\ atunci, fusesem numai vag con[tient\ de re-

volu]ia social\ aflat\ `n plin\ desf\[urare `n ]ara noastr\, dar cuvin-

tele doctorului King iluminau lupta ce se derula [i ne zdruncinau

indiferen]a: „Ne afl\m la marginea P\m`ntului F\g\duit al integr\rii.

Vechea ordine se destram\ [i una nou\ ì ia locul. Ar trebui s\ accep-

t\m cu to]ii aceast\ nou\ ordine [i s\ `nv\]\m s\ tr\im `mpreun\ ca

fra]ii `n societatea mondial\, sau altfel vom pieri `mpreun\“.

De[i mi se deschideau ochii, continuam `n mare m\sur\ s\

mimez ca un papagal `n]elepciunea tradi]ional\ din Park Ridge [i

convingerile politice ale tat\lui meu. ~n timp ce Don Jones m-a

aruncat `n experien]e „liberalizatoare“, Paul Carlson m-a prezentat

unor refugia]i din Uniunea Sovietic\. Ei povesteau istorii cutremu-

r\toare despre silniciile comunismului, ceea ce mi-a `nt\rit [i mai

mult convingerile anticomuniste, deja destul de puternice. Don a

remarcat odat\ c\ el [i cu domnul Carlson duceau o b\t\lie pentru

a-mi c`[tiga mintea [i sufletul. De fapt, conflictul dintre ei era mai

serios dec`t at`t [i a ajuns la urechile unui cap al bisericii noastre,

din care f\cea parte [i Paul. Paul nu era de acord cu priorit\]ile lui

Don, inclusiv cu programul „Universit\]ii vie]ii“, [i a f\cut presiuni

pentru `ndep\rtarea acestuia din biseric\. Dup\ numeroase con-

frunt\ri, Don a decis s\ p\r\seasc\ Prima Biseric\ Metodist\ dup\

numai doi ani, pentru un post de profesor la Drew University, de

unde s-a pensionat recent ca profesor emerit de etic\ social\. Am

r\mas `n str`ns\ leg\tur\ de-a lungul anilor, iar Don [i so]ia sa,

Karen, ne-au fost oaspe]i frecven]i la Casa Alb\. Don a slujit la

nunta fratelui meu Tony, pe 28 mai 1994.

Acum v\d conflictul dintre Don Jones [i Paul Carlson ca pe un

indiciu timpuriu al liniilor culturale, politice [i religioase gre[ite,

dezvoltate `n America ultimilor patruzeci de ani. Personal, mi-au

pl\cut am`ndoi [i nu am v\zut niciodat\, nici atunci [i nici acum,

opiniile lor ca fiind diametral opuse.

44

La sf`r[itul primului an la Maine East, clasa noastr\ a fost

`mp\r]it\ `n dou\, iar jum\tate din noi am devenit prima clas\ de

avansa]i a liceului Maine Township South, construit pentru a face

fa]\ valului demografic. Am candidat pentru pozi]ia de pre[edinte

al consiliului elevilor `mpotriva unor b\ie]i [i am pierdut, ceea ce

nu m-a surprins, dar m-a afectat totu[i, `n special pentru c\ unul din

opozan]ii mei mi-a spus c\ eram „chiar proast\ s\ cred c\ o fat\ ar

putea fi aleas\ pre[edinte“. De `ndat\ ce alegerile au luat sf`r[it,

c`[tig\torul mi-a cerut s\ prezidez Comitetul de Organiz\ri, de la

care, din c`te `mi d\deam eu seama, se a[tepta s\ fac\ cea mai mare

parte a treburilor. Am acceptat.

P`n\ la urm\ toat\ povestea s-a dovedit foarte pl\cut\, deoarece,

fiind prima clas\ de absolven]i ai liceului, ne revenea misiunea de a

pune bazele tradi]iilor acestuia, cum ar fi paradele [i dansurile, ale-

gerile pentru consiliile elevilor, reuniunile zv\p\iate [i balurile de

sf`r[it de an. Am organizat o dezbatere preziden]ial\ fictiv\ pentru

alegerile din 1964. Jerry Baker, un t`n\r profesor de [tiin]e ale guver-

n\rii, s-a ocupat de organizare. {tia c\ eram o sus]in\toare fervent\ al

lui Goldwater. Reu[isem chiar s\-l conving pe tata s\ ne conduc\, pe

Betsy [i pe mine, s\-l ascult\m pe Goldwater vorbind, atunci c`nd

acesta venise `ntr-o campanie cu trenul `n suburbiile din Chicago.

Una dintre prietenele mele, Ellen Press, era singura democrat\

pe care o [tiam la mine `n clas\, iar ea era o sus]in\toare g\l\gioas\

a pre[edintelui Johnson. Domnul Baker, `ntr-un act de str\lucitoare

intui]ie – sau de perversitate – m-a distribuit pe mine s\ joc rolul

pre[edintelui Johnson, iar pe Ellen s\-l reprezinte pe senatorul

Goldwater. Am`ndou\ ne-am sim]it insultate [i am protestat, dar el

ne-a spus c\ va fi o experien]\ interesant\, pentru c\ astfel vom

putea ob]ine mai multe informa]ii despre tab\ra advers\. A[a c\

m-am cufundat – pentru prima oar\ – `n ideile democrate ale pre[e-

dintelui Johnson privind drepturile civile, protec]ia social\, s\r\cia

[i politica extern\. Am detestat fiecare or\ pe care a trebuit s\ o

petrec `n bibliotec\ studiind platforma politic\ a democra]ilor [i

Istorie trqitq 45


declara]iile Casei Albe. Dar, pe m\sur\ ce m\ preg\team pentru

dezbatere, m-am trezit sus]in`ndu-mi punctele de vedere cu o fer-

voare care nu mai era doar teatral\. Cred c\ [i Ellen a tr\it aceea[i

experien]\. C`nd am absolvit liceul, fiecare din noi `[i schimbase

afilierea politic\. Ulterior, domnul Baker a p\r\sit [coala pentru a

merge la Washington, unde a lucrat mul]i ani pe post de consilier

juridic la Asocia]ia Pilo]ilor Liniilor Aeriene, pozi]ie care i-a dat

posibilitatea s\-[i foloseasc\ abilit\]ile de a `n]elege at`t perspectiva

democra]ilor, c`t [i pe cea a republicanilor.

A fi elev `n an terminal de liceu `nseamn\ [i a te g`ndi la colegiu.

{tiam c\ aveam s\ merg acolo, dar nu aveam nici cea mai mic\ idee

la ce profil. Am mers s\-l v\d pe consilierul nostru pentru admiterea

la colegiu, care era supraaglomerat [i total nepreg\tit, iar acesta

mi-a dat c`teva bro[uri despre colegiile din Midwest, dar nu mi-a

oferit nici ajutor [i nici vreun sfat. Am primit mult dorita m`n\ de

ajutor din partea unor tinere absolvente, care studiau atunci pentru

un masterat `n pedagogie la Northwestern University [i fuseser\

trimise s\ predea [tiin]e sociale la liceul nostru: Karin Fahlstrom,

absolvent\ la Smith, [i Janet Altman, absolvent\ la Wellesley. Mi-o

amintesc pe domni[oara Fahlstrom spun`nd clasei c\ dorea s\ citim

[i alt cotidian dec`t Chicago Tribune al generalului McCormick.

C`nd am `ntrebat care altul, ne-a sugerat The New York Times.

– Dar acesta este o unealt\ a institu]iilor din Est! am exclamat.

Domni[oara Fahlstrom, vizibil suprins\, a spus:

– Bine, atunci cite[te The Washington Post!

P`n\ atunci nu v\zusem nici unul din aceste ziare [i nu [tiam c\

Tribune nu era biblia.

Pe la mijlocul lui octombrie, at`t domni[oara Fahlstrom, c`t [i

domni[oara Altman m-au `ntrebat dac\ [tiam unde voiam s\ merg la

colegiu; nu [tiam, a[a c\ mi-au recomandat s\ `ncerc la Smith [i la

Wellesley, dou\ dintre colegiile pentru fete din re]eaua Seven Sis-

ters. Mi-au spus c\ dac\ merg la o [coal\ pentru fete voi putea s\ m\

concentrez asupra studiului `n timpul s\pt\m`nii [i s\ m\ distrez `n

46

week-end. Nici nu concepeam s\ p\r\sesc Midwest-ul pentru a

merge la colegiu [i p`n\ atunci vizitasem numai Michigan-ul, pen-

tru c\ tuturor absolven]ilor de liceu cu rezultate deosebite li se

oferise ocazia s\ viziteze campusul din acest stat. Dar, c`nd cele

dou\ absolvente mi-au expus ideea, am devenit imediat interesat\.

M-au invitat s\ asist la diferite `nt`lniri, pentru a cunoa[te fo[ti [i

actuali studen]i. Adunarea colegiului Smith s-a ]inut `ntr-o cas\

mare [i frumoas\ `ntr-unul dintre cartierele bogate ale ora[ului,

aflat de-a lungul lacului Michigan, `n timp ce aceea de la Wellesley

s-a ]inut `ntr-un apartament de lux de pe Lake Shore Drive din

Chicago. M-am sim]it nelalocul meu `n ambele situa]ii. Toate fetele

de acolo p\reau nu doar mai bogate dec`t mine, dar [i mai de lume.

Una dintre fetele de la Wellesley fuma ]igarete colorate pastelat [i

povestea despre vara petrecut\ `n Europa. Asta p\rea foarte departe

de lacul Winola [i de via]a mea.

Le-am spus celor dou\ tinere profesoare ale mele c\ nu [tiam ce

decizie s\ iau `n leg\tur\ cu `nscrierea la un colegiu `n Est, dar ele

au insistat s\ discut aceast\ problem\ [i cu p\rin]ii. Mama a fost de

p\rere c\ trebuia s\ merg oriunde voiam. Tata mi-a spus c\ eram

liber\ s\ fac asta, dar c\ el nu va pl\ti dac\ va fi s\ merg la vest

de Mississippi sau la Radcliffe, unde auzise c\ era plin de tineri

nonconformi[ti. Smith [i Wellesley, de care nu auzise niciodat\, ì

p\reau acceptabile. Nu v\zusem `nainte nici unul din campusuri,

a[a c\, atunci c`nd am fost acceptat\, am ales Wellesley, pe baza

unor fotografii care ì `nf\]i[au campusul [i `n special micul lac

Waban, care `mi amintea de lacul Winola. Le-am r\mas pe veci

`ndatorat\ acestor dou\ profesoare.

Nu mai [tiam pe nimeni care mergea la Wellesley. Cei mai mul]i

dintre prietenii mei aveau s\ frecventeze colegii din Midwest, ca s\

r\m`n\ aproape de cas\. P\rin]ii m-au condus cu ma[ina p`n\ la co-

legiu [i cumva ne-am r\t\cit prin Boston, ajung`nd `n Harvard Square,

unde i s-au confirmat tatei p\rerile cu privire la tinerii nonconfor-

mi[ti. Cu toate acestea, nici unul nu ne-a ie[it `n cale la Wellesley,

Istorie trqitq 47


a[a c\ el p\rea s\ se fi lini[tit. Mama mi-a spus c\ a pl`ns tot dru-

mul de o mie de mile `napoi din Massachusetts p`n\ `n Illinois.

Acum, c\ am trecut eu `ns\mi prin experien]a de a-mi l\sa fiica la o

universitate `ndep\rtat\, `n]eleg exact cum trebuie s\ se fi sim]it.

Dar la ora aceea priveam doar `nainte, spre viitor.

48

PROMO}IA ’69

~n 1994, Frontline, serialul de televiziune al PBS, a produs un

documentar despre promo]ia 1969 de la Wellesley – „Promo]ia lui

Hillary“. Era despre mine, desigur, dar era mult mai mult de at`t. Pro-

duc\torul, Rachel Dretzin, a explicat de ce Frontline a decis s\ exa-

mineze clasa noastr\ la dou\zeci [i cinci de ani dup\ ce absolviser\m:

„Au parcurs o cale ca nici o alt\ genera]ie `naintea lor, `ntr-un timp al

schimb\rilor profunde [i al bulvers\rii pentru femei“.

Colegele din anul meu au spus c\ Wellesley era o [coal\ de fete

atunci c`nd am `nceput noi [i un colegiu pentru femei c`nd am

absolvit. Acest sentiment spunea la fel de mult despre noi, pe c`t

spunea colegiul `nsu[i.

Am sosit la Wellesley aduc`nd cu mine convingerile politice ale

tat\lui meu [i visele mamei [i l-am p\r\sit cu propriile vise [i

convingeri. Dar `n acea prim\ zi, pe c`nd p\rin]ii mei se `ndep\rtau,

m-am sim]it singur\, cople[it\ [i scoas\ din mediul meu. Am cu-

noscut fete care merseser\ la [coli private, tr\iser\ `n str\in\tate,

vorbeau fluent alte limbi [i s\riser\ peste anul preparator datorit\

punctajelor mari ob]inute la testele pentru avansa]i. Ie[isem din ]ar\

numai o dat\, pentru a vedea partea canadian\ a cascadei Niagara.

Singurul meu contact cu limbile str\ine `l constituiser\ orele de

latin\ din liceu.

Nu am reu[it de la `nceput s\-mi intru `n ritm ca student la

Wellesley. Am fost `nscris\ la cursuri care s-au dovedit foarte


competitive. Lupta cu matematica [i geologia m-a convins, pentru

totdeauna, s\ renun] la ideea de a deveni doctor sau om de [tiin]\.

Profesorul de francez\ mi-a sugerat subtil: „Domni[oar\, talentul

dumitale st\ `n alt\ parte“.

La o lun\ dup\ `nceperea [colii mi-am sunat p\rin]ii [i le-am

spus c\ nu cred c\ s`nt suficient de de[teapt\ s\ fiu acolo. Tata mi-a

cerut s\ m\ `ntorc acas\, iar mama mi-a spus c\ nu vrea s\ m\ vad\

abandon`nd. Dup\ un debut nesigur, dubiile au `nceput s\ p\leasc\

[i am realizat c\ realmente nu m\ puteam `ntoarce acas\, a[a c\ a[

fi f\cut mai bine s\ `ncerc s\ merg mai departe.

~ntr-o noapte cu mult\ ninsoare din primul meu an la colegiu,

Margaret Clapp, pe atunci pre[edint\ a [colii, a sosit pe nea[teptate

la c\minul meu, Stone Davis, care era a[ezat pe coasta de deasupra

Lacului Waban. A intrat `n sala de mese [i a solicitat un num\r de

voluntari pentru a o ajuta s\ scuture z\pada de pe crengile co-

pacilor din jur, ca s\ nu se rup\ sub greutate. Am mers de la copac

la copac prin z\pada care ne ajungea la genunchi sub un cer plin de

stele, condu[i de o femeie inteligent\, con[tient\ de surprizele [i

vulnerabilit\]ile naturii. Ea ne-a ghidat [i ne-a `ndemnat la lucru cu

aceea[i grij\ [i pe studen]i, [i pe profesori. ~n noaptea aceea am

decis c\ `mi g\sisem locul.

Madeleine Albright, care a fost ambasador la Na]iunile Unite

[i secretar de Stat `n administra]ia Clinton, `ncepuse Wellesley cu

zece ani `naintea mea. Am discutat adeseori cu ea despre di-

feren]ele dintre perioada `n care fusese ea acolo [i perioada mea.

Ea [i prietenele ei din anii ’50 erau mai preocupate de g\sirea

unui so] [i mai pu]in de schimb\rile din lumea din afar\. Cu toate

acestea, [i ele au beneficiat de exemplul de la Wellesley [i de

a[tept\rile induse aici, cu privire la ceea ce o femeie putea s\ rea-

lizeze `n via]\ dac\ i se d\dea ocazia. At`t pe vremea lui Ma-

deleine, c`t [i `n a mea, Wellesley punea accentul pe a te face

util\. Motoul latin al colegiului este Non ministrari sed minis-

trare – „Nu a fi slujit de al]ii, ci a sluji tu `nsu]i“ –, o fraz\ `n

50

plin\ concordan]\ cu educa]ia mea metodist\. La ora la care

soseam acolo, `n miezul unei ere de activism studen]esc, multe

dintre studente priveau acest moto ca un apel pentru femei de a

deveni mai implicate `n modelarea propriilor vie]i [i `n influen-

]area lumii din jurul lor.

Ceea ce am apreciat cel mai mult la Wellesley au fost prietenii

de o via]\ pe care mi i-am f\cut acolo [i oportunitatea oferit\ de

acest colegiu pentru femei de a ne preg\ti aripile [i min]ile pentru

c\l\toria continu\ spre autodefinire [i autocunoa[tere. Am `nv\]at

din p\]aniile pe care ni le povesteam una alteia, a[ezate `n cerc `n

dormitor sau `n timpul lungilor pr`nzuri luate `n cantina construit\

toat\ din sticl\. Am locuit `n acela[i c\min, Stone Davis, pe toat\

perioada celor patru ani petrecu]i aici [i am sf`r[it prin a `mp\r]i

un coridor cu alte cinci studente, care mi-au devenit prietene de o

via]\. Johanna Branson, o dansatoare `nalt\ din Lawrence, Kansas,

a devenit specialist\ `n istoria artei [i mi-a `mp\rt\[it dragostea ei

pentru tablouri [i film. Johanna a explicat `n documentarul f\cut

de Frontline c\ din prima zi la Wellesley ni s-a spus c\ eram

„crema cremelor“. Apoi a ad\ugat: „Asta ar putea suna foarte eli-

tist [i obraznic ast\zi. Dar la acea dat\, era un lucru minunat de

auzit dac\ erai fat\… nu trebuia s\ stai `n umbra nim\nui“. Jinnet

Fowles, din Connecticut, [i ea student\ la Arte, ne punea `ntreb\ri

la care era greu de r\spuns despre ce credeam c\ putea fi cu ade-

v\rat realizat prin ac]iunea studen]easc\. Jan Krigbaum, un spirit

liber din California, a adus un plus de entuziasm fiec\rei ini]iative

[i a ajutat la promovarea unui program de schimb latino-american.

Connie Hoenk, o blond\ cu p\rul lung din South Bend, Indiana,

era un caracter practic, o fat\ cu picioarele pe p\m`nt ale c\rei

opinii reflectau adeseori r\d\cinile noastre comune din Midwest.

Suzy Salomon, o fat\ inteligent\ [i muncitoare dintr-o alt\ subur-

bie din Chicago, care r`dea des [i cu u[urin]\, era `ntotdeauna gata

s\ ajute pe toat\ lumea.

Istorie trqitq 51


Dou\ studente din ani mai mari, Shelley Parry [i Laura Grosch,

ne-au devenit mentori. Aflat\ `n anul doi pe c`nd eu eram boboc,

Shelley avea o gra]ie [i o purtare deosebite pentru o t`n\r\. M\ privea

calm cu ochii ei mari [i inteligen]i, `n timp ce eu continuam s\-i

vorbesc despre nedrept\]ile reale sau imaginare din lume, [i apoi

c\uta sursa pasiunii mele sau faptele pe care `mi `ntemeiam pozi]ia

adoptat\. Dup\ absolvire, ea a predat `n Ghana [i `n alte ]\ri africane,

unde l-a `nt`lnit pe so]ul ei, australian, [i s-a stabilit, `n cele din urm\,

`n Australia. Colega de camer\ a lui Shelley era ne`mbl`nzita Laura

Grosch, o t`n\r\ de mare sensibilitate [i talent artistic. C`nd am

v\zut Speriat la nebunie, una dintre picturile Laurei aflate `n camera

ei, mi-a pl\cut at`t de mult `nc`t am cump\rat-o `n decursul mai mul-

tor ani `n rate mici. Mai at`rn\ [i ast\zi pe un perete din casa noastr\

din Chappaqua. Toate aceste fete s-au transformat `n femei a c\ror

prietenie m-a sus]inut [i m-a `ncurajat de-a lungul anilor.

Colegiul nostru exclusiv de fete a pus accentul pe realiz\rile

academice [i pe dezvoltarea spiritului organizatoric prin activit\]i

extra[colare, pe care le-am fi ratat altfel `ntr-un colegiu mixt. Nu

numai c\ femeile coordonau toate activit\]ile studen]e[ti – de la

consiliile studen]e[ti p`n\ la ziare [i cluburi – dar, de asemenea, se

sim]eau libere s\ `[i asume riscuri, s\ comit\ erori [i chiar s\ dea

gre[ una fa]\ de alta. Trecea drept un fapt normal ca pre[edintele

clasei, editorul ziarului [i cel mai bun student din fiecare domeniu

s\ fie o femeie. {i putea fi oricare dintre noi. Spre deosebire de

unele fete de[tepte din liceu, care se sim]eau presate s\ lase la o

parte propriile ambi]ii pentru a urma ni[te vie]i mai tradi]ionale,

colegele mele de la Wellesley voiau s\ le fie recunoscute abilit\]ile,

munca asidu\ [i performan]ele. Aceasta ar putea fi explica]ia faptu-

lui c\ exist\ un num\r dispropor]ionat de femei absolvente de

colegiu `n profesii `n care femeile tind s\ fie subreprezentate.

Absen]a b\ie]ilor ne-a eliberat mintea [i a creat un spa]iu sigur `n

care s\ putem ignora aparen]ele – `n orice sens al cuv`ntului – de

luni [i p`n\ vineri dup\-amiaza. Ne-am concentrat asupra studiilor

52

noastre f\r\ nimic care s\ ne distrag\ de la aceasta [i nu trebuia s\

ne `ngrijor\m de cum ar\tam atunci c`nd mergeam la ore. Dar, f\r\

b\ie]i `n campus, vie]ile noastre sociale erau canalizate c\tre

drume]ii [i ritualuri de `nt`lnire pe care le numiser\m „mixere“.

C`nd am sosit `n toamna anului 1965, colegiul `[i mai asuma `nc\

rolul de „`nlocuitor“ de p\rinte pentru studente. Nu puteam primi

b\ie]i `n camer\ dec`t `ntre 2.00 [i 5.30 duminica dup\-amiaza, iar

atunci trebuia s\ ]inem u[ile `ntredeschise [i s\ urm\m ceea ce se

numea „regula celor dou\ picioare“: dou\, din cele patru, picioare

trebuiau s\ fie `n permanen]\ pe podea. ~n week-end, stingerea se

d\dea la unu noaptea, iar Route 9 care ducea de la Boston la

Wellesley era ca o pist\ de Grand Prix vinerea [i s`mb\ta seara,

c`nd b\ie]ii cu care ne `nt`lniser\m conduceau nebune[te `napoi

spre campus, ca s\ nu intr\m `n bucluc. Aveam birouri de recep]ie la

intrarea `n fiecare c\min, unde vizitatorii trebuiau s\ se prezinte [i

erau identifica]i printr-un sistem de clopo]ei [i anun]uri care ne noti-

ficau dac\ persoana care venise s\ ne vad\ era b\rbat sau femeie.

Un „vizitator“ era o femeie, un „apelant“ era un b\rbat. Anun]ul

privind un apelant nea[teptat `]i d\dea timp s\ te aranjezi sau s\ suni

la poart\ s\-i spui studentei de serviciu c\ nu e[ti disponibil\.

Prietenele mele [i cu mine studiam mult [i ne vedeam cu b\ie]i

de v`rsta noastr\, cei mai mul]i de la Harvard [i de la alte univer-

sit\]i din Ivy League, pe care ì cuno[team prin prieteni sau la a[a-nu-

mitele ceaiuri dansante. Muzica era de obicei at`t de tare `n timpul

acelor dansuri, `nc`t nu `n]elegeai nimic din ce ]i se spunea, `n afara

cazului `n care ie[eai afar\, ceea ce f\ceai doar cu cineva care `]i

trezise interesul. Odat\ am dansat ore `ntregi `n Alumni Hall din

campusul nostru cu un t`n\r al c\rui nume credeam c\ este Farce1,

ca s\ aflu ulterior c\ era Forrest. Am avut doar doi prieteni destul

de serio[i `nc`t s\-i prezint familiei mele, dar vizitele lor, dat\ fiind

atitudinea tat\lui meu fa]\ de oricare b\iat cu care m-a[ fi `nt`lnit,

Istorie trqitq 53

1 „Fars\“ (n.tr.).


erau mai degrab\ un fel de h\r]uial\ dec`t ni[te `nt`lniri amicale.

Ambii tineri au supravie]uit, dar nu [i rela]iile noastre.

Date fiind vremurile pe care le traversam, am ajuns `n cur`nd s\

fim iritate de regulile arhaice de la Wellesley [i am cerut s\ fim

tratate ca ni[te adul]i. Am f\cut presiuni asupra administra]iei

colegiului s\ renun]e la regulile in loco parentis, ceea ce a [i f\cut

`ntr-un final, pe c`nd eram pre[edinta consiliului colegiului.

Aceast\ schimbare a coincis cu eliminarea unui program obligato-

riu pe care studen]ii `l considerau opresiv.

Privind `napoi c\tre acei ani, am pu]ine regrete, dar nu s`nt con-

vins\ c\ eliminarea cursului obligatoriu [i a supravegherii cvasi-

parentale au reprezentat un progres de dorit. Dou\ dintre cursurile

de la care am avut cel mai mult de `nv\]at au fost cursuri obligatorii,

iar acum [tiu mai bine s\ apreciez valoarea cursurilor centrale `ntr-un

set de discipline. Plimb`ndu-m\ prin c\minul mixt unde se afl\ fata

mea, la Stanford, v\z`nd fete [i b\ie]i peste tot pe coridoare, m\

`ntreb cum mai ajunge cineva `n ziua de azi s\ studieze c`t de c`t.

Pe la mijlocul anilor ’60, campusul calm [i protejat de la Wel-

lesley `ncepuse s\ absoarb\ [ocul evenimentelor din lumea din

afar\. De[i fusesem aleas\ pre[edinta Tinerilor Republicani din

colegiu `nc\ din primul an, dubiile mele cu privire la partid [i la

politicile acestuia se aflau `n continu\ cre[tere, mai ales c`nd era

vorba despre r\zboiul din Vietnam [i despre drepturile civile. Bi-

serica mea d\duse elevilor care absolviser\ liceul un abonament la

revista Motive, care era publicat\ de Biserica Metodist\. ~n fiecare

lun\ citeam articole ce exprimau opinii `n clar\ contradic]ie cu

sursele mele obi[nuite de informa]ie. ~ncepusem, de asemenea, s\

citesc The New York Times, spre consternarea tatei [i `nc`ntarea

domni[oarei Fahlstrom. Am citit discursuri [i eseuri scrise de „vul-

turi“, „porumbei“ [i de toate celelalte tipuri de comentatori. Ideile

mele, cele vechi [i cele noi, erau testate zilnic de profesorii mei de

[tiin]e politice, care m-au obligat s\-mi dezvolt `n]elegerea lumii [i

s\-mi examinez propriile idei preconcepute, atunci c`nd evenimentele

54

`n curs ofereau suficient material pentru analiz\. Nu dup\ mult

timp, am realizat c\ p\rerile mele politice nu se mai sincronizau cu

Partidul Republican. Era timpul s\ renun] la pozi]ia de pre[edinte a

Tinerilor Republicani.

Vicepre[edintele organiza]iei [i prietena mea, Betsy Griffith, nu

numai c\ a devenit pre[edinte `n locul meu, dar a [i r\mas `n partid

`mpreun\ cu so]ul ei, consultantul politic John Deardourff. Ea s-a

zb\tut mult s\ `mpiedice partidul s\ adopte o linie politic\ dur\ [i a

fost un suporter acerb al amendamentului privind egalitatea `n

drepturi. {i-a luat doctoratul `n istorie [i a scris o biografie mult

apreciat\ a lui Elizabeth Cady Stanton, `nainte de a-[i pune expe-

rien]a de feminist\ [i educatoare de femei `n slujba {colii de fete de

la Madeira, Virginia de Nord, ca directoare a acelui colegiu. Toate

acestea erau `ns\ departe `n viitor c`nd am p\r\sit organiza]ia de

tineret a republicanilor din colegiul Wellesley [i m-am cufundat

ad`nc `n studierea problemelor Vietnamului.

Este greu de explicat tinerilor americani de ast\zi, `n special

c`nd de]inem o armat\ alc\tuit\ exclusiv din voluntari, c`t era de

obsedat\ genera]ia mea de R\zboiul din Vietnam. P\rin]ii no[tri

trecuser\ prin cel de Al Doilea R\zboi Mondial [i ne povestiser\

despre spiritul de sacrificiu al Americii din acele timpuri [i despre

consensul din r`ndul popula]iei, dup\ bombardamentul de la Pearl

Harbor, `n leg\tur\ cu necesitatea ca America s\ intre `n r\zboi. ~n

cazul Vietnamului, ]ara era divizat\, l\s`ndu-ne oarecum confuzi

cu privire la propriile sentimente. Eu [i prietenii mei discutam [i

dezb\team constant chestiunea r\zboiului. Cuno[team b\ie]i care

intraser\ `n programele ROTC1 [i a[teptau cu ner\bdare s\ mearg\

pe front dup\ absolvire, dar [i b\ie]i care inten]ionau s\ se opun\

directivei. Aveam conversa]ii lungi cu privire la ce am fi f\cut dac\

am fi fost b\rba]i, realiz`nd pe deplin c\ nu trebuia s\ ne con-

frunt\m cu acelea[i op]iuni. Era teribil de greu pentru toat\ lumea.

Un prieten de la Princeton a renun]at la [coal\ [i s-a `nrolat `n

Istorie trqitq 55

1 Reserve Officers’ Training Corps.


Marin\, deoarece, mi-a m\rturisit el, se s\turase de at`tea contro-

verse [i de incertitudine.

Dezbaterea asupra Vietnamului a dus la formarea unor atitudini

puternice nu numai fa]\ de r\zboi, dar [i privind datoria [i dragostea

fa]\ de patrie. ~]i onorai patria dac\ luptai `ntr-un r\zboi pe care `l

considerai nedrept [i cu totul `mpotriva intereselor americane? Erai

lipsit de patriotism dac\ te foloseai de sistemul de am`nare sau de

hazard pentru a evita `ncorporarea? Mul]i dintre studen]ii pe care ì

[tiam [i care s-au opus [i au protestat `mpotriva ra]iunilor [i a mora-

lit\]ii acelui r\zboi iubeau America la fel de mult c`t b\rba]ii [i

femeile care au mers la lupt\ f\r\ s\ ezite sau c`t cei care au ridicat

ulterior anumite semne de `ntrebare. Pentru mul]i tineri mai reflexivi

[i totodat\ mai prev\z\tori nu existau r\spunsuri simple, iar moda-

lit\]ile de exprimare ale patriotismului erau diverse.

Unii scriitori [i politicieni contemporani au `ncercat s\ resping\

angoasa acelor ani, privind-o ca pe o `ntrupare a st\rii de comoditate

din societatea anilor ’60. De fapt, exist\ unii oameni c\rora le-ar

pl\cea s\ poat\ rescrie istoria acelor vremuri pentru a [terge

mo[tenirea r\zboiului [i tulbur\rile sociale la care acesta a dat na[-

tere. Ei ar vrea s\ ne fac\ s\ credem c\ dezbaterile respective au

fost frivole, dar eu nu mi le amintesc astfel.

Vietnamul a avut mare importan]\ [i a schimbat ]ara pentru tot-

deauna. Aceast\ na]iune mai p\streaz\ `nc\ o rezerv\ de vinov\]ie

[i de dubii fa]\ de cei care au luptat sau nu atunci. De[i, ca femeie,

[tiam c\ nu puteam fi `ncorporat\, am petrecut nenum\rate ore

lupt`ndu-m\ cu propriile sentimente contradictorii.

Pe scurt, 1968 a fost un an umbrit de problema r\zboiului pen-

tru ]ar\ [i pentru evolu]ia mea personal\ [i politic\. Evenimente

na]ionale [i interna]ionale se succedau cu repeziciune: ofensiva

Tet1, retragerea lui Lyndon Johnson din cursa pentru alegerile

56

preziden]iale, asasinarea lui Martin Luther King Jr., asasinarea lui

Robert Kennedy [i ne`ncetata extindere a R\zboiului din Vietnam.

Pe c`nd eram `n anul `ntì de colegiu, trecusem de la a fi sus-

]in\toarea lui Goldwater la sus]inerea campaniei antir\zboi a lui

Eugene McCarthy, un senator democrat din Minnesota, care a concu-

rat cu pre[edintele Johnson `n turul preliminar al alegerilor. De[i

admiram realiz\rile pe plan intern ale pre[edintelui Johnson, con-

sideram c\ a sus]ine asiduu un r\zboi pe care `l mo[tenise era o

gre[eal\ tragic\. ~mpreun\ cu al]i c`]iva prieteni, plecam cu ma[inile

spre Manchester, New Hampshire, vinerea [i s`mb\ta, pentru a lipi

plicuri [i a vizita sec]iile de votare. Am avut [ansa de a-l `nt`lni pe

senatorul McCarthy c`nd s-a oprit odat\ la sediul s\u central pentru

a le mul]umi studen]ilor voluntari care participaser\ al\turi de el la

manifesta]iile `mpotriva r\zboiului. Aproape c\ l-a `nvins pe

Johnson `n alegerile primare din New Hampshire, iar, la 6 martie

1968, senatorul Robert F. Kennedy de New York s-a al\turat cursei.

Asasinarea doctorului King la 4 aprilie 1968, pe la sf`r[itul anu-

lui meu de juniorat, m-a umplut de triste]e [i de m`nie. ~n c`teva

ora[e au izbucnit tulbur\ri sociale. Ziua urm\toare m-am al\turat

unui mar[ de protest [i de doliu care s-a ]inut `n Post Office Square

din Boston. M-am `ntors `n campus purt`nd o banderol\ neagr\ [i

foarte `ngrijorat\ de viitorul care ì st\tea `n fa]\ Americii.

~nainte de a ajunge la Wellesley, singurii afro-americani pe care

ì [tiam erau oamenii angaja]i de tata la firma lui [i acas\. ~l

auzisem pe Dr. King vorbind [i participasem `n schimburile cu

tineri negri [i hispanici de la biserica noastr\, pe c`nd eram ado-

lescent\. Dar nu avusesem nici un prieten, coleg sau vecin de

culoare p`n\ s\ ajung la colegiu. Karen Williamson, o student\ cu o

minte foarte ager\ [i independent\, a devenit una dintre primele

mele prietene acolo. ~ntr-o duminic\ diminea]a, am mers `mpreun\

la o biseric\ din afara campusului pentru a asista la slujb\. De[i

`mi pl\cea Karen [i a[ fi dorit s\ ajung s\ o cunosc mai bine, eram

jenat\ de motivele mele [i foarte con[tient\ c\ `ncercam s\ m\

desprind de un anumit trecut. Pe m\sur\ ce ajungeam s\ `mi

Istorie trqitq 57

1 Prima zi a Anului Nou vietnamez.


cunosc mai bine colegii de culoare, realizam c\ [i ei se sim]eau

jena]i. A[a dup\ cum eu sosisem la Wellesley dintr-un mediu pre-

dominant alb, la fel [i ei veneau din medii predominant negre.

Janet McDonald, o fat\ elegant\ [i st\p`n\ pe sine din New

Orleans, ne-a relatat o conversa]ie pe care o avusese cu p\rin]ii ei la

scurt timp dup\ sosirea la Wellesley. C`nd le-a spus „ur\sc locul

\sta, to]i s`nt albi aici“, tat\l ei a fost de acord s\ o lase s\ plece de

la colegiu, dar mama ei a insistat: „Vei fi `n stare s\ faci fa]\ [i vei

r\m`ne acolo“.

Sem\na foarte mult cu conversa]ia pe care o avusesem eu

`ns\mi cu ai mei. Ta]ii no[tri erau dornici – ba chiar ner\bd\tori –

s\ ne `ntoarcem acas\, `n timp ce mamele ne spuneau s\ r\m`nem.

Ceea ce am [i f\cut.

Karen, Fran Rusan, Alvia Wardlaw [i alte studente de culoare

au pus bazele lui Ethos, prima organiza]ie a afro-americanilor din

Wellesley, pentru a servi ca o re]ea social\ pentru studen]ii de

culoare [i totodat\ ca grup de lobby pentru rela]ia cu administra]ia

campusului. Dup\ asasinarea doctorului King, Ethos a `ndemnat

colegiul s\ devin\ mai sensibil la problemele rasiale, s\ recruteze

mai mul]i profesori [i studen]i de culoare [i a amenin]at c\ va intra

`n greva foamei `n cazul `n care colegiul nu ì va `ndeplini cererile.

Acesta a fost singurul protest deschis al studen]ilor de la Wellesley

de la sf`r[itul anilor ’60. Colegiul a dat curs cererilor `naintate de

Ethos prin convocarea unei `nt`lniri cu `ntreaga studen]ime din

campus `n capela Houghton Memorial, d`nd ocazia membrilor

Ethos s\-[i prezinte problemele. ~nt`lnirea a `nceput `ns\ s\ se

dezintegreze `ntr-un haos teribil de strig\te. Kris Olson care, ca

mine, ca Nancy Gist [i Susan Graber, voia s\ urmeze mai t`rziu

Facultatea de Drept de la Yale s-a temut c\ studen]ii ar putea s\

`nchid\ campusul [i s\ porneasc\ greva. Tocmai fusesem aleas\

pre[edinte al consiliului studen]esc, a[a c\ Kris [i membrii Ethos

mi-au cerut s\ `ncerc s\ transform discu]ia `ntr-una mai productiv\

[i s\ transmit institu]iilor abilitate pl`ngerile pe care le `mp\rt\[eam

58

multe dintre noi. Spre meritul lui Wellesley, s-a f\cut efortul de a

recruta mai mul]i profesori [i studen]i din r`ndul minorit\]ilor,

`ncercare ale c\rei rezultate s-au sim]it spre `nceputul anilor ’70.

Asasinarea senatorului Robert F. Kennedy dou\ luni mai t`rziu,

pe 5 iunie 1968, mi-a ad`ncit disperarea privind soarta Americii.

M\ aflam acas\ c`nd a sosit vestea de la Los Angeles. Mama m-a

trezit din somn s\-mi spun\ c\ „ceva teribil se `nt`mplase din nou“.

Am stat la telefon aproape toat\ ziua cu Kevin O’Keefe, un amic

din Chicago, de origine polonezo-irlandez\, care ì iubea pe cei din

familia Kennedy, din familia Daleys [i care era fascinat de emo]iile

date de politica la nivel `nalt. Ne pl\cea mult s\ discut\m politic\,

iar `n ziua respectiv\ era sup\rat la culme de pierderea lui John [i a

lui Robert Kennedy, `ntr-un moment `n care ]ara avea at`ta nevoie

de stilul lor de conducere – plin de for]\ [i de tact. Am discutat

mult, [i atunci, [i `n anii care au urmat, `ntreb`ndu-ne dac\ ac]iu-

nea politic\ merit\ toat\ suferin]a [i disputele pe care le atrage.

Atunci, ca [i acum, ne-am decis c\ merita, chiar [i numai pentru

a-i ]ine „pe ceilal]i departe de ob]inerea puterii asupra noastr\“, ca

s\ folosesc cuvintele lui Kevin.

M\ `nscrisesem pentru programul de stagii al lui Wellesley la

Washington [i, de[i m\ sim]eam consternat\ [i lipsit\ de vlag\

dup\ asasin\ri, continuam s\ fiu convins\ c\ trebuia s\ merg la

Washington. Programul de var\ de nou\ s\pt\m`ni plasa studen]i

`n diferite agen]ii [i birouri ale Congresului, pentru a-[i face o

prim\ idee despre „cum func]ioneaz\ administra]ia“. Am fost sur-

prins\ c`nd profesorul Alan Schechter, directorul programului, un

mare profesor de [tiin]e politice [i, totodat\, coordonatorul meu

de tez\, m-a distribuit ca stagiar\ la conferin]a parlamentarilor

Partidului Republican. {tia c\ intrasem `n colegiu ca simpatizant\

a republicanilor [i c\ m\ `ndep\rtam acum de opiniile tat\lui

meu. A considerat c\ acest stagiu m\ va ajuta s\ `mi continuu

c\utarea propriului drum, indiferent ce a[ fi decis s\ fac mai

t`rziu. Am protestat f\r\ nici un rezultat [i am sf`r[it prin a face

Istorie trqitq 59


rapoarte pentru un grup condus de Gerald Ford, pe atunci lider al

minorit\]ii, [i care ì includea pe Melvin Laird, congresman de

Wisconsin, [i pe Charles Goodwell, congresman de New York, care

mi-au devenit prieteni [i sfetnici.

Stagiarii au pozat pentru fotografiile obligatorii cu membrii

Congresului, iar ani mai t`rziu, c`nd eram Prim\ Doamn\, i-am

spus fostului pre[edinte Ford c\ fusesem unul dintre miile de sta-

giari la a c\ror primire asistase `n incinta Capitoliului. Fotografia

mea `mpreun\ cu el [i cu liderii republicani l-a f\cut foarte fericit

pe tata; o avea at`rnat\ `n dormitor c`nd a murit. Am semnat o

copie a acelei fotografii [i i-am prezentat-o pre[edintelui Ford, cu

mul]umiri [i cu scuze pentru c\ m-am `ndep\rtat treptat de grup.

M\ g`ndesc la acea prim\ experien]\ `n Washington de fiecare

dat\ c`nd m\ `nt`lnesc cu propriii stagiari `n biroul senatorial. ~mi

amintesc, `n special, o sesiune ]inut\ de domnul Laird cu noi pen-

tru a discuta despre R\zboiul din Vietnam. De[i `[i exprimase anu-

mite `ngrijor\ri cu privire la felul `n care administra]ia Johnson

cheltuise fondurile pentru r\zboi [i despre cum cre[terea acestora

mersese dincolo de limitele impuse de autoritatea Congresului,

prin intermediul rezolu]iei Golful Tonkin, ca membru al Congresu-

lui r\m`nea un sus]in\tor al r\zboiului. ~n cadrul `nt`lnirii cu stagia-

rii, el a justificat implicarea Statelor Unite `n conflict [i a sus]inut

fervent cre[terea efectivelor militare. C`nd s-a oprit pentru a

r\spunde la `ntreb\ri, am citat avertismentul pre[edintelui Eisen-

hower cu privire la implicarea american\ `n conflicte pe uscat `n

Asia [i l-am `ntrebat dac\ el credea c\ o asemenea strategie ar

putea avea succes. De[i nu ne-am pus de acord, dup\ cum a de-

monstrat-o [i discu]ia noastr\ aprins\, m-am `ntors cu o impresie

foarte bun\ despre el [i o apreciere a dorin]ei pe care o manifestase

de a-[i explica [i ap\ra convingerile `n fa]a tinerilor. Ne-a luat `n

serios preocup\rile [i le-a tratat cu respect. Mai t`rziu, avea s\

devin\ secretar al Ap\r\rii pentru pre[edintele Nixon.

60

Congresmanul Charles Goodell, care era reprezentantul zonei de

vest a New York-ului, a fost ulterior numit de guvernatorul Nelson

Rockefeller ca senator `n locul lui Robert Kennedy, p`n\ la ]inerea

urm\toarelor alegeri. Goodell era un republican progresist, care a

fost `nvins `n alegerile din 1970 de mult mai conservatorul James

Buckley. Acesta din urm\ a pierdut `n 1976 `n fa]a lui Daniel Patrick

Moynihan, predecesorul meu, care [i-a men]inut pozi]ia timp de

dou\zeci [i patru de ani. C`nd am candidat la pozi]ia de senator `n

anul 2000, i-am `nc`ntat pe cei din Jamestown, ora[ul natal al lui

Goodell, spun`ndu-le c\ odat\ lucrasem pentru el. Spre finalul sta-

giului, Goodell ne-a cerut, mie [i altor c`torva colegi, s\ mergem cu

el la Conven]ia Partidului Republican ]inut\ la Miami, pentru a-l

sprijini pe guvernatorul Rockefeller `n `ncercarea sa de a ob]ine din

partea partidului nominalizarea `n pofida lui Richard Nixon. M-am

bucurat de [ansa care mi se d\dea [i am pornit-o spre Florida.

Conven]ia republican\ a fost prima mea privire din interior

asupra politicii de mare clas\, iar s\pt\m`na petrecut\ acolo mi s-a

p\rut ireal\ [i f\r\ odihn\. Hotelul Fontainebleau din Miami Beach

era primul hotel adev\rat la care st\tusem vreodat\, `ntruc`t familia

mea prefera sau s\ doarm\ `n ma[in\ `n drum spre lacul Winola,

sau s\ r\m`n\ `ntr-unul din micile moteluri aflate de-a lungul dru-

mului. M\rimea, opulen]a [i serviciile pe care le punea la dispozi]ie

m-au uimit. Am `nc\ `naintea ochilor piersica imens\ `nvelit\ `n

[erve]el care mi-a fost adus\ pe o farfurioar\ atunci c`nd am cerut

cereale cu piersic\, `ntr-o diminea]\. Aveam un pat pe rotile care

fusese strecurat `ntr-o camer\ pe care o `mp\r]eam cu alte patru

femei, dar cred c\ nici una dintre noi nu a dormit prea mult.

F\ceam parte din echipa lui Rockefeller care se ocupa de alege-

rile preziden]iale, r\spunz`nd la telefoane [i transmi]`nd mesaje

de la [i c\tre emisarii politici [i delega]ii lui Rockefeller. T`rziu

`ntr-o noapte, unul dintre membrii staff-ului de campanie al lui

Rockefeller ne-a `ntrebat pe to]i cei din birou dac\ voiam s\-l `nt`l-

nim pe Frank Sinatra [i a primit ca r\spuns, a[a dup\ cum era de

Istorie trqitq 61


a[teptat, o serie de strig\te entuziaste, de pl\cere [i ner\bdare. Am

mers `mpreun\ cu restul grupului `ntr-un apartament de la ultimul

etaj al unui hotel, unde am dat m`na cu Sinatra, care a simulat

politicos c\ era interesat s\ ne cunoasc\. Am luat ascensorul cu

John Wayne, care ap\ruse din senin [i s-a pl`ns tot drumul p`n\ jos

de m`ncarea proast\ pe care o g\sise sus.

De[i m-am bucurat de toate noile mele experien]e, de la servi-

ciul de camer\ [i p`n\ la `nt`lnirile cu diferite celebrit\]i, [tiam c\

Rockefeller nu va fi nominalizat. Nominalizarea lui Richard Nixon

a cimentat ascensiunea unei ideologii conservatoare `n dauna celei

moderate `n cadrul Partidului Republican, o domina]ie care a deve-

nit din ce `n ce mai pronun]at\ `n anii ce au urmat, pe m\sur\ ce

partidul [i-a continuat mi[carea spre dreapta, iar modera]ii s-au di-

minuat at`t ca num\r, c`t [i ca influen]\. Uneori cred c\ nu am fost

eu cea care a p\r\sit partidul, ci mai degrab\ partidul a fost cel care

m-a p\r\sit pe mine.

Am revenit acas\ `n Park Ridge dup\ Conven]ia republican\,

f\r\ nici un plan pentru s\pt\m`nile ce mai r\m`neau din var\,

except`nd vizitarea familiei [i a prietenilor [i preg\tirea pentru anul

terminal de la colegiu. Familia mea se afla `n c\l\toria anual\ la

lacul Winola, a[a c\ aveam casa numai pentru mine, ceea ce era

foarte bine, dat fiind faptul c\ eram sigur\ c\ altfel m-a[ fi certat

`ncontinuu cu tata `n privin]a lui Nixon [i a R\zboiului din Viet-

nam. Tata `l pl\cea realmente pe Nixon [i credea c\ ar fi un

pre[edinte excelent. Despre Vietnam, avea o pozi]ie ambivalent\.

Dubiile lui cu privire la `n]elepciunea interven]iei americane `n

Vietnam erau, de obicei, anulate de dezgustul fa]\ de tinerii hippy

cu p\rul lung, care protestaser\ `mpotriva acesteia.

Prietena mea apropiat\ Betsy Johnson tocmai se `ntorsese dup\

un an de studii `n Spania lui Franco. De[i multe se schimbaser\ fa]\

de anii de liceu – elasticele de prins p\rul [i costuma[ele de flanel

pe care le purtam fuseser\ `nlocuite de p\rul lung l\sat pe spate [i

de blugii neconven]ionali – o constant\ r\m\sese totu[i: puteam

62

oric`nd s\ contez pe prietenia lui Betsy [i pe interesul comun pen-

tru politic\. Nici una dintre noi nu pl\nuise s\ mearg\ la Chicago `n

perioada `n care se ]inea acolo Conven]ia democrat\. Dar, c`nd au

izbucnit proteste masive `n centrul ora[ului, am [tiut c\ aveam

ocazia s\ fim martore la evenimente istorice. Betsy m-a sunat [i

mi-a spus:

– Trebuie s\ mergem s\ vedem cu ochii no[tri.

Iar eu am fost de acord.

Exact ca atunci c`nd merseser\m `n ora[ s\ verific\m listele de

votare `n primul an de liceu, am [tiut c\ nu era chip ca p\rin]ii

no[tri s\ ne lase s\ mergem, dac\ ar fi b\nuit ce pl\nuiam. Mama

era `n Pennsylvania, iar mama lui Betsy, Roslyn, plecase `n ora[ la

centrul Marshall Field’s pentru a face cump\r\turi pentru pr`nz,

purt`nd rochie [i m\nu[i albe. A[a c\ Betsy i-a spus mamei ei:

– Eu [i cu Hillary mergem la film.

A trecut s\ m\ ia cu ma[ina familiei [i duse am fost spre Grant

Park, epicentrul demonstra]iilor. Era ultima sear\ a Conven]iei [i

era iadul pe p\m`nt `n Grant Park. Puteai sim]i mirosul gazului la-

crimogen `nainte de a vedea lan]ul de poli]i[ti. ~n mul]imea din

spatele nostru cineva a `njurat [i a aruncat cu o piatr\, care a fost c`t

pe ce s\ ne ating\. Betsy [i cu mine ne-am zb\tut s\ ie[im de acolo,

`n timp ce poli]ia alunga mul]imea cu bastoanele.

Prima persoan\ peste care am dat a fost o prieten\ din liceu pe

care nu o mai v\zusem de ceva vreme. Fiindc\ studia pentru a

deveni asistent\ medical\, se afla acolo ca voluntar\ `n cortul de

prim-ajutor, pans`nd protestatarii r\ni]i. Ne-a spus c\ ceea ce a

v\zut [i a f\cut acolo i-a radicalizat opiniile [i se temea `n mod sin-

cer c\ ar putea izbucni o revolu]ie.

Eu [i Betsy am fost [ocate de brutalitatea de care d\dea dovad\

poli]ia `n Grant Park – imagini surprinse de altfel [i de televiziunea

na]ional\. Dup\ cum a m\rturisit Betsy ulterior `n The Washington

Post, „avusesem o copil\rie minunat\ `n Park Ridge, dar `n mod

evident nu avusesem parte de `ntreaga poveste“.

Istorie trqitq 63


Kevin O’Keefe [i cu mine am petrecut multe ore `n vara aceea

discut`nd despre `n]elesul no]iunii de revolu]ie [i dac\ ]ara noastr\

se va confrunta cu una. ~n ciuda evenimentelor ultimului an,

am`ndoi am fost de acord c\ a[a ceva nu se va `nt`mpla [i, chiar

dac\ s-ar `nt`mpla, noi nu vom participa la ea. {tiam c\, `n ciuda

deziluziei mele cu privire la politic\, ea reprezenta singura cale

democratic\ spre o schimbare pa[nic\ [i de durat\. Nu `mi imagi-

nam pe vremea aceea c\ voi ajunge s\ candidez vreodat\, dar

[tiam c\ voiam s\ m\ implic at`t ca cet\]ean, c`t [i ca activist. ~n

mintea mea, Martin Luther King [i Mahatma Gandhi f\cuser\ mai

mult pentru schimbare, prin nesupunere civil\ [i nonviolen]\,

dec`t ar fi putut face vreodat\ un milion de demonstran]i care

arunc\ cu pietre.

Anul terminal de la Wellesley avea s\ `mi testeze [i s\ `mi defi-

neasc\ [i mai bine credin]ele. Pentru teza final\ am analizat

lucrarea unui nativ din Chicago, implicat `n organizarea de acti-

vit\]i comunitare, numit Saul Alinsky, pe care `l cunoscusem cu o

var\ `n urm\. Alinsky era o personalitate pitoreasc\ [i controver-

sat\ reu[ind, de-a lungul carierei sale, performan]a de a jigni pe

aproape toat\ lumea. Re]eta sa pentru schimbarea social\ cerea

organizarea celor mai mici detalii, pentru a-i `nv\]a pe oameni s\ se

descurce singuri, lupt`nd cu guvernul [i cu corpora]iile pentru a

ob]ine resursele [i puterea de a-[i `mbun\t\]i nivelul de trai. Eram

de acord cu unele dintre ideile lui Alinsky, `n special cu aceea de a

da putere oamenilor pentru a se ajuta singuri. Dar aveam un deza-

cord fundamental. El credea c\ sistemul se poate modifica numai

din exterior. Eu, nu. Mai t`rziu, c`nd am absolvit, mi-a acordat

ocazia de a lucra cu el [i a fost dezam\git s\ afle c\ decisesem s\

merg la Facultatea de Drept. Alinsky mi-a spus c\ va fi o pierdere

de timp, dar decizia mea era tocmai reflectarea faptului c\ eu

socoteam posibil\ schimbarea din interior a sistemului. Am luat

testul de admitere la Drept [i m-am `nscris la c`teva [coli.

64

Dup\ ce am fost acceptat\ la Harvard [i la Yale, nu am putut s\

m\ decid unde s\ merg, p`n\ c`nd am fost invitat\ la un cocteil la

Facultatea de Drept de la Harvard. Un prieten m-a prezentat unui

faimos profesor de drept de la Harvard, direct din The Paper Chase,

spun`nd:

– Ea este Hillary Rodham. Tocmai `ncearc\ s\ se decid\ dac\ s\

vin\ la noi anul viitor sau s\ `ncheie un acord cu cel mai apropiat

competitor al nostru.

Marele om m-a concediat cu o privire rece, spun`nd:

– Ei bine, `n primul r`nd noi nu avem un competitor apropiat. ~n

al doilea r`nd, nu mai avem nevoie de femei la Harvard.

~nclinam oricum c\tre Yale, dar aceast\ `nt`lnire mi-a alungat [i

ultimele dubii pe care le mai aveam.

Tot ce mai r\m`nea de f\cut era s\ termin Wellesley [i credeam

c\ aceasta se va petrece f\r\ vreun eveniment, p`n\ c`nd colega de

clas\ [i prietena mea Eleanor „Eldie“ Acheson a decis c\ aveam

nevoie de un orator pentru absolvire. O `nt`lnisem pe Eldie, nepoata

secretarului de Stat al pre[edintelui Truman, Dean Acheson, la un

curs de politologie din primul an de facultate, unde trebuia s\ ne

prezent\m forma]ia politic\. Eldie a declarat ulterior `n The Boston

Globe c\ a fost „[ocat\ s\ afle c\ nu numai Hillary, dar [i al]i oameni

foarte de[tep]i erau republicani“. Descoperirea a „deprimat-o“, dar

„explica de ce ace[tia c`[tigau alegerile din c`nd `n c`nd“.

Wellesley nu avusese niciodat\ un orator student, iar pre[edinta

[colii, Ruth Adams, se opunea unei asemenea deschideri `n acel

moment. Nu se sim]ea `n largul ei `n mediul studen]esc din anii

’60. ~n calitatea mea de pre[edinte al consiliului studen]esc aveam

`nt`lniri s\pt\m`nale cu ea, iar `ntrebarea ei obi[nuit\ era o variant\

a lui Freud: „ce vor fetele?“ Sincer\ s\ fiu, cele mai multe dintre

noi nu aveam, `ntr-adev\r, nici o idee. Eram prinse `ntre un trecut

vetust [i un viitor imprevizibil. Eram adeseori impertinente, cinice

[i cu aere de superioritate fa]\ de adul]i [i de autorit\]i. A[a c\,

atunci c`nd Eldie a anun]at-o pe pre[edinta Adams c\ reprezenta un

Istorie trqitq 65


grup de studen]i care doreau un student orator la cursul festiv, un

refuz ini]ial era de a[teptat. Apoi Eldie a plusat declar`nd c\, dac\

cererea era respins\, ea se angaja s\ conduc\ personal o contra-ce-

remonie de decernare a diplomelor. {i, a ad\ugat ea, era `ncrez\-

toare c\ bunicul s\u va participa la aceasta din urm\. C`nd Eldie

ne-a anun]at c\ ambele p\r]i r\m`neau neclintite pe propriile

pozi]ii, am mers s\ o v\d pe pre[edinta Adams `n c\su]a ei de pe

malul lacului Waban.

C`nd am `ntrebat-o care era obiec]ia real\, ea a r\spuns:

– Nu s-a mai f\cut niciodat\.

– Ei bine, am putea `ncerca, am spus.

– Nu [tim cui o s\-i cear\ s\ vorbeasc\, a zis.

– Ei bine, mi-au cerut mie, am continuat.

– O s\ m\ mai g`ndesc.

~n final, pre[edinta Adams a fost de acord.

Entuziasmul prietenelor privind discursul pe care aveam s\-l ]in

m\ `ngrijora, `ntruc`t nu [tiam ce a[ fi putut spune s\ fie pe m\sura

celor patru ani tumultuo[i petrecu]i la Wellesley [i s\ reprezinte,

totodat\, o trimitere pertinent\ la viitorul nostru `nc\ necunoscut.

~n timpul anilor de juniorat [i seniorat, Johanna Branson [i cu

mine am locuit `ntr-un apartament spa]ios cu vedere spre lacul

Waban, la al treilea etaj al c\minului Davis. Petrecusem multe ore

st`nd `n pat [i privind pe geam la apele nemi[cate ale lacului, `ngri-

jor`ndu-m\ cu privire la orice, de la rela]iile mele [i p`n\ la credin]\

[i protestele antir\zboi. Acum, c`nd m\ g`ndeam la toate c`te ni se

`nt`mplaser\ mie [i prietenelor mele de c`nd, cu patru ani `n urm\,

p\rin]ii no[tri l\saser\ acolo ni[te fete cu mult diferite, m\ `ntrebam

cum a[ fi putut aduce un tribut c`t mai echitabil acelor timpuri pe

care le petrecuser\m `mpreun\. Din fericire, colegele mele mi-au

venit `n ajutor, trimi]`ndu-mi poeziile [i citatele preferate, `nt`m-

pl\ri ciudate culese de-a lungul c\l\toriilor comune, sugestii de

atitudini teatrale. Nancy „Anne“ Scheibner, o serioas\ absolvent\

de religie, a compus un lung poem care a surprins cu exactitate

66

spiritul acelei perioade. Am petrecut ore `ntregi discut`nd cu fetele

despre ce ar fi vrut s\ vorbesc [i `nc\ [i mai multe, `ncerc`nd s\ pun

ordine `n sfaturile disparate [i contradictorii pe care le primeam.

~n seara dinaintea absolvirii am ie[it s\ cinez cu un grup de

prieteni [i cu familiile lor [i ne-am `nt`lnit cu Eldie Acheson [i cu

familia sa. C`nd m-a prezentat bunicului s\u, i-a spus lui Dan

Acheson:

– Ea este fata care va vorbi mìne.

Iar el a r\spuns:

– Abia a[tept s\ aud ce vei avea de spus.

Sim]eam c\ m\ ia cu ame]eli. Nu [tiam `nc\ despre ce aveam s\

vorbesc [i m-am gr\bit `napoi spre dormitor, pentru a lucra toat\

noaptea – ultima la colegiu.

P\rin]ii mei erau foarte emo]iona]i c\ fata lor avea s\ absolve,

dar mama avusese probleme de s\n\tate `n ultima vreme. Un doc-

tor ì prescrisese medicamente pentru sub]ierea s`ngelui [i o

sf\tuise s\ nu c\l\toreasc\ o vreme. A[a c\, `n mod regretabil, ea

nu putea veni la festivitatea de la colegiu, iar tata nu avea chef s\

vin\ singur.

Totu[i, atunci c`nd le-am spus p\rin]ilor mei c\ aveam s\ ]in un

discurs, tata a decis c\ trebuia s\ fie de fa]\. {i, `n stilul tipic al fa-

miliei Rodham, a zburat la Boston t`rziu, `n noaptea dinaintea eveni-

mentului, a r\mas `n aeroport peste noapte, a luat autobuzul spre

campus a doua zi, a asistat la ceremonie, a mers la Wellesley Inn s\

ia pr`nzul cu c`]iva prieteni de-ai mei [i cu familiile lor, iar apoi s-a

`ntors direct acas\. Ceea ce a contat pentru mine a fost c\ fusese de

fa]\ la absolvire, reduc`nd astfel dezam\girea pe care am sim]it-o

pentru absen]a mamei. Din multe puncte de vedere, acest moment ì

apar]inea ei la fel de mult c`t `mi apar]inea [i mie.

Diminea]a absolvirii, 31 mai 1969, era o zi tipic\ pentru New

England. Ne-am adunat `n careul academic pentru ceremonia de

premiere, pe peluza dintre bibliotec\ [i capel\. Pre[edinta Adams

m-a `ntrebat despre ce aveam de g`nd s\ vorbesc [i i-am r\spuns c\

Istorie trqitq 67


m\ mai g`ndeam `nc\. M-a prezentat senatorului Edward Brooke,

oratorul oficial al ceremoniei [i singurul membru de culoare al

Senatului, pentru care f\cusem campanie `n 1966, pe c`nd mai

eram o t`n\r\ republican\. Dup\ ce st\tusem treaz\ toat\ noaptea,

`ncerc`nd s\ str`ng laolalt\ un discurs `nchegat dintr-o mare de texte

scrise `n comun, p\rul `mi st\tea foarte r\u, iar ]inuta era accentuat\

de toca de student ca un cuibar pe care trebuia s\ o port `n

diminea]a aceea. Fotogafiile cu mine `n ziua aceea s`nt de-a dreptul

`nsp\im`nt\toare.

Discursul senatorului Brooke a subliniat faptul c\ „pe agenda

]\rii noastre se afl\ probleme sociale profunde [i presante“ [i c\

„este nevoie de concentrarea celor mai bune energii ale tuturor

cet\]enilor s\i, `n special ale tinerilor dota]i, pentru a remedia aces-

te disfunc]ionalit\]i“. S-a declarat `mpotriva a ceea ce el numea

„protestul coercitiv“. La acea dat\, discursul suna ca o ap\rare a

politicii pre[edintelui Nixon, ]in`nd cont mai cu seam\ de ceea ce

nu spunea, dec`t de ce spunea. Am a[teptat `n van s\ aud o afir-

ma]ie `n spirijinul pl`ngerilor legitime [i al `ntreb\rilor dureroase

ale at`tor tineri americani, `n leg\tur\ cu direc]ia spre care se

`ndrepta ]ara noastr\. Am a[teptat s\ aud vreo men]iune despre

R\zboiul din Vietnam sau despre drepturile civile ale doctorului

King sau ale senatorului Kennedy – doi dintre eroii c\zu]i ai ge-

nera]iei noastre. Senatorul p\rea pe alt\ lungime de und\ fa]\ de

auditoriul s\u: patru sute de tinere inteligente, con[tiente [i care `[i

puneau `ntreb\ri. Cuvintele lui se adresau unui alt Wellesley, unul

care existase `nainte de prefacerile sociale ale anilor ’60.

M\ g`ndeam c`t de bine intuise Eldie faptul c\ un asemenea dis-

curs previzibil va constitui o dezam\gire, dup\ cei patru ani prin

care trecuser\m [i noi, [i America. A[a c\ am tras ad`nc aer `n piept

[i am `nceput prin a ap\ra „sarcina indispensabil\ de a critica [i a

protesta constructiv“. Parafraz`nd poemul lui Anne Scheibner, pe

care l-am citat `n final, am afirmat c\ „provocarea care ne st\ `n

68

fa]\ este practicarea politicii ca o art\ de a tranforma `n posibil ceea

ce pare imposibil“.

Am vorbit apoi despre con[tientizarea discrepan]ei dintre a[-

tept\rile cu care cei din anul meu veniser\ la colegiu [i realitatea pe

care o tr\iser\m pe propria piele. Cei mai mul]i dintre noi veneam

din medii protejate, iar evenimentele personale [i publice cu care

ne confruntaser\m ne f\cuser\ s\ punem sub semnul `ntreb\rii au-

tenticitatea, chiar realitatea, vie]ilor noastre de dinainte de colegiu.

Cei patru ani fuseser\ un rit de trecere diferit de cel al genera]iei

p\rin]ilor no[tri, care trebuise s\ se confrunte cu probleme externe

mai mari, cum ar fi Marea Criz\ [i Al Doilea R\zboi Mondial. A[a

c\ `ncepuser\m s\ punem `ntreb\ri, `n primul r`nd despre politica

de la Wellesley, apoi despre `n]elesul educa]iei `n artele liberale,

apoi despre drepturile civile, rolul femeilor [i Vietnam. Am ap\rat

protestul ca fiind „o `ncercare de a for]a crearea unei identit\]i a

acestei epoci“, ca o modalitate de „`mp\care cu umanitatea din

noi“. F\cea parte din „experien]a american\ unic\“, iar dac\ „expe-

rimentul vie]ii umane nu va func]iona `n aceast\ ]ar\, `n aceast\

epoc\, nu va func]iona niciunde“.

C`nd, la repeti]ia general\ a festivit\]ii, `mi `ntrebasem colegele

ce ar fi vrut s\ transmit `n numele lor, toate au spus:

– Vorbe[te despre `ncredere, vorbe[te despre lipsa de `ncredere `n

noi `n[ine precum [i `n ceilal]i. Vorbe[te despre pierderea `ncrederii.

Mi-am dat seama c`t era de greu s\ transmit un sentiment `ncer-

cat de o genera]ie `ntreag\.

~n final am vorbit despre str\dania de a stabili „un respect reci-

proc `ntre oameni“. Printre cuvinte, `ns\, mi se `ntrez\rea teama,

`mp\rt\[it\ de multe dintre noi, cu privire la viitor. Am f\cut referire

la o conversa]ie pe care o avusesem `n ziua precedent\ cu mama unei

colege, care `mi spusese c\ „nu ar vrea s\ fie `n locul meu pentru

nimic `n lume. Nu ar vrea s\ tr\iasc\ `n ziua de ast\zi [i s\ trebuiasc\

s\ priveasc\ la ceea ce vede `ntr-un viitor care ì produce team\“.

Istorie trqitq 69


– Teama este `ntotdeauna cu noi, doar c\ nu avem timp pentru

ea. Nu acum, am zis.

Discursul a fost, a[a dup\ cum am admis, o `ncercare de „a ajun-

ge s\ `n]elegem o parte din lucrurile neexplicate, poate inexplica-

bile, pe care le sim]im“, `ntruc`t ne afl\m „`n explorarea unei lumi

pe care nici una dintre noi nu o `n]elege [i pe care `ncerc\m s\ o

cre\m cu toat\ aceast\ incertitudine“. Se poate ca acest discurs s\ nu

fi fost cel mai coerent pe care l-am ]inut vreodat\, dar a atins o

coard\ sensibil\ `n inima promo]iei mele, care m-a `nt`mpinat cu

ova]ii entuziaste, `n parte, cred eu, pentru c\ eforturile mele de a

`n]elege timpul [i locul `n care ne aflam – puse `n scen\ `n fa]a a

dou\ mii de spectatori – erau reflectarea nenum\ratelor conversa]ii,

`ntreb\ri, dubii [i speran]e pe care fiecare dintre noi le purta `n sine

`n acel moment, nu numai ca absolvente ale colegiului Wellesley,

dar [i ca femei [i cet\]eni ai Americii, ale c\ror vie]i aveau s\

exemplifice schimb\rile [i op]iunile care se vor afla la dispozi]ia

genera]iei noastre la sf`r[itul secolului al XX-lea.

Mai t`rziu `n dup\-amiaza aceea am `notat pentru ultima oar\

`n lacul Waban. ~n loc s\ merg `ns\ pe micu]a plaj\ de l`ng\

debarcader, am decis s\ intru `n ap\ din apropierea c\minului

meu, o por]iune situat\ `n mod normal `n afara ariei-limit\ de

`not. Am r\mas `n costum de baie [i mi-am pus vraf blugii t\ia]i

[i tricoul, cu ochelarii de soare ca de aviator `n v`rf. Toate grijile

din lume `mi pieriser\ pe c`nd `notam spre mijlocul lacului [i,

datorit\ vederii mele slabe, `mprejurimile `mi p\reau ca dintr-un

tablou impresionist. ~mi pl\cuse timpul petrecut la Wellesley [i

aflasem o mare consolare `n frumuse]ea locurilor, indiferent de

anotimp. Baia din ziua aceea era felul meu de a-mi lua r\mas-bun

de la acele locuri. C`nd m-am `ntors la mal, nu am mai g\sit nici

hainele, nici ochelarii.

A trebuit s\ `ntreb un ofi]er de paz\ din campus dac\ nu `mi

v\zuse lucrurile. Mi-a spus c\ doamna pre[edinte Adams m\

v\zuse `not`nd din casa ei [i `l trimisese s\ mi le confi[te. ~n mod

70

evident, ì p\rea foarte r\u c\ m\ l\sase s\ vorbesc la ceremonia

final\. Cu apa curg`nd pe mine, l-am urmat, oarecum orbe[te, pen-

tru a-mi recupera bunurile.

Nu aveam nici cea mai mic\ b\nuial\ c\ discursul meu ar pu-

tea trezi interes dincolo de Wellesley. Sperasem numai ca prie-

tenii mei s\ `[i vad\ `mplinite a[tept\rile, iar reac]ia lor pozitiv\

m-a bucurat din suflet. C`nd am sunat acas\, mama mi-a spus c\

primise nenum\rate telefoane de la reporteri [i televiziuni,

cer`ndu-mi s\ le acord interviuri [i apari]ii televizate. Am ap\rut

astfel `n interviul lui Irv Kupcinet de la un post local din Chicago,

iar revista Life ne-a prezentat, pe mine [i pe Ira Magaziner – un

student activist, care adresase un discurs promo]iei sale la

absolvire, la Universitatea Brown. Mama mi-a spus c\ opiniile

despre discursul meu p\reau a fi `mp\r]ite de la cei extrem de

entuzia[ti – „a vorbit pentru o `ntreag\ genera]ie“ –, p`n\ la cei

excesiv de critici – „cine se crede?“ Acoladele [i atacurile s-au

dovedit a fi un preludiu la ce avea s\ urmeze: nu am fost nicio-

dat\ nici at`t de bun\ [i nici at`t de rea pe c`t au pretins cei mai

ferven]i sus]in\tori sau critici ai mei.

R\sufl`nd u[urat\, am pornit spre vara pe care am petrecut-o

lucr`nd prin Alaska, sp\l`nd vase `n parcul na]ional de pe Muntele

McKinley (cunoscut ast\zi drept Parcul [i Rezerva]ia Natural\

Denali) [i cur\]`nd pe[te `n Valdez, `ntr-o cresc\torie temporar\ de

somon, la un debarcader. Munca mea presupunea s\ port ni[te

cizme p`n\ la genunchi [i s\ stau `n apa plin\ de s`nge, pentru a

`ndep\rta ma]ele de somon cu o lingur\. C`nd nu o f\ceam destul

de repede, supraveghetorul ]ipa la mine s\ m\ mi[c mai iute. Apoi

am fost mutat\ la linia de asamblare, unde ajutam la ambalarea

somonului `n cutii, pentru a fi trimis undeva `n larg, la o fabric\

unde avea s\ fie preparat. Am observat la un moment dat c\ unii

dintre pe[ti ar\tau r\u. C`nd i-am spus directorului, m-a dat afar\ [i

mi-a spus s\ revin `n dup\-amiaza urm\toare s\-mi `ncasez ultimul

c`[tig. C`nd m-am prezentat a doua zi, `ns\, `ntreaga `ntreprindere

Istorie trqitq 71


disp\ruse. ~n timpul unei vizite `n Alaska pe c`nd eram Prim\

Doamn\, am glumit `n fa]a unor ascult\tori c\, dintre toate slujbele

pe care le-am avut, cur\]area pe[tilor a fost cea mai bun\ preg\tire

pentru via]a de la Washington.

72

YALE

C`nd am intrat la Yale `n toamna lui 1969, eram una dintre cele

dou\zeci [i [apte de femei, din dou\ sute treizeci [i cinci de stu-

den]i `nmatricula]i. Acum ar putea p\rea un num\r insignifiant, dar

pe atunci era o realizare [i `nsemna c\ femeile nu mai reprezentau

doar o firimitur\ din studen]ii de la Yale. ~n timp ce drepturile

femeilor p\reau s\ c`[tige teren spre sf`r[itul anilor ’60, toate cele-

lalte lucruri p\reau incerte [i imprevizibile. ~n afara cazului `n care

ai tr\it `n acele vremuri, este greu de imaginat c`t de polarizat

devenise peisajul politic american.

Profesorul Charles Reich, care a devenit cunoscut publicului

prin cartea The Greening of America, campa afar\ cu c`]iva stu-

den]i, `ntr-un or\[el de cabane din mijlocul cur]ii Facult\]ii de

Drept, pentru a protesta contra establishment-ului, care, fire[te,

includea [i Facultatea de Drept de la Yale. Or\[elul de cabane a

rezistat c`teva s\pt\m`ni `nainte de a fi dezasamblat `n mod pa[nic.

Alte proteste `ns\ nu au fost la fel de pa[nice. Decada anilor ’60,

care `ncepuse cu at`tea speran]e, sf`r[ea `ntr-o convulsie de

proteste [i violen]\. Activi[ti antir\zboi albi, din clasa de mijloc,

erau g\si]i complot`nd la fabricarea de bombe artizanale `n

beciurile caselor lor. Mi[carea nonviolent\ ce milita pentru

respectarea drepturilor civile, se scindase `n fac]iuni [i noi voci

ie[eau la suprafa]\ dintre locuitorii de culoare apar]in`nd Partidu-

lui Musulmanilor Negri [i Partidului Panterelor Negre. FBI-ul lui


J. Edgar Hoover se infiltrase `n grup\ri disidente [i, uneori, `nc\lca

legea pentru a produce perturb\ri `n s`nul acestora. Cei care `ncer-

cau aplicarea legii nu distingeau `ntotdeauna `ntre tipul de opozi]ie

protejat de constitu]ie [i comportamentul criminal. Pe m\sur\ ce

spionajul intern [i contrainforma]iile se r\sp`ndeau sub adminis-

tra]ia Nixon, p\rea, uneori, c\ guvernul nostru se afla `n r\zboi cu

propria popula]ie.

{coala de Drept de la Yale atr\sese `n mod tradi]ional studen]i

interesa]i de serviciul public, iar conversa]iile noastre `n interiorul

[i `n afara clasei reflectau `ngrijor\rile profunde cu privire la

evenimentele aflate `n desf\[urare `n ]ara noastr\. Yale `[i `ncura-

ja, de asemenea, studen]ii s\ ias\ `n lume [i s\ aplice teoriile pe

care le `nv\]aser\ `n clas\. Acea lume [i realit\]ile sale s-au

n\pustit cu t\rie asupra lui Yale `n aprilie 1970, c`nd opt Pantere

Negre, incluz`ndu-l pe liderul de partid Bobby Seale, au fost

inculpa]i pentru crim\ `n New Haven. Mii de protestatari m`nio[i,

convin[i c\ Panterelor Negre li se `ntinsese o curs\ de c\tre FBI [i

procurorii guvernamentali, au dat n\val\ `n centrul ora[ului. Au

izbucnit demonstra]ii `n campus [i `n ora[. Campusul se adunase

`ntr-un uria[ mar[ pentru sus]inerea Panterelor, c`nd am aflat,

t`rziu `n noaptea de 27 aprilie, c\ biblioteca interna]ional\ de

drept, de la subsolul facult\]ii, era `n fl\c\ri. ~ngrozit\, m-am

gr\bit s\ m\ al\tur unei brig\zi alc\tuite din profesori, func]ionari

ai universit\]ii [i studen]i, pentru a stinge focul [i a salva c\r]ile

distruse de foc [i ap\. Dup\ ce incendiul a fost stins, decanul

Facult\]ii de Drept, Louis Pollak, ne-a cerut tuturor s\ ne adun\m

`n aula facult\]ii. Decanul Pollak, un adev\rat gentleman universi-

tar, `ntotdeauna cu un z`mbet pe buze [i cu u[a deschis\, ne-a cerut

s\ organiz\m patrule de securitate, dou\zeci [i patru de ore pe zi,

pentru perioada care mai r\m\sese p`n\ la sf`r[itul anului [colar.

Pe 30 aprilie, pre[edintele Nixon a anun]at c\ avea s\ trimit\

trupe `n Cambodgia, extinz`nd R\zboiul din Vietnam. Protestele

de strad\ au luat forma unor largi demonstra]ii, nu numai pentru

74

sus]inerea unui proces cinstit pentru Pantere, dar [i pentru a

exprima opozi]ia fa]\ de ac]iunile de r\zboi ale lui Nixon. De-a

lungul `ntregii perioade de proteste studen]e[ti, pre[edintele Yale,

Kingman Brewster, [i parohul din campus, William Sloane Coffin,

adoptaser\ o pozi]ie conciliant\, ceea ce a ajutat Yale s\ evite pro-

blemele care ap\ruser\ `n alte p\r]i. Reverendul Coffin a devenit

lider na]ional al mi[c\rii antir\zboi prin critica sa moral\ bine

articulat\ asupra implic\rii Americii `n conflict. Pre[edintele

Brewster a r\spuns `ngrijor\rilor studen]ilor [i a apreciat ne-

lini[tea resim]it\ de mul]i. A spus chiar c\ era „sceptic `n leg\tur\

cu capacitatea revolu]ionarilor negri“ de a determina ]inerea unui

proces cinstit oriunde `n Statele Unite. Confruntat cu posibilitatea

unor demonstra]ii violente, Brewster a suspendat cursurile [i a

f\cut un anun] referitor la cantinele studen]e[ti, c\ vor fi deschise

pentru mas\ tuturor celor care vor dori s\ vin\. Ac]iunile [i

declara]iile lui i-au iritat pe mul]i dintre fo[tii studen]i de la Yale,

printre care pre[edintele Nixon [i vicepre[edintele Spiro Agnew.

Apoi, pe 4 mai, trupele G\rzii Na]ionale au deschis focul asupra

studen]ilor care protestau la Universitatea de Stat Kent `n Ohio. Patru

studen]i au fost uci[i. Fotografia unei tinere femei `ngenunchind dea-

supra trupului unui student mort reprezenta tot ceea ce, pe mine [i pe

mul]i al]ii, ne `nfrico[a [i ne trezea ura fa]\ de ce se `nt`mpla `n ]ara

noastr\. ~mi amintesc cum m-am n\pustit pl`ng`nd pe u[a facult\]ii [i

am dat peste profesorul Fritz Kessler, un refugiat care fugise din Ger-

mania lui Hitler. M-a `ntrebat care-i necazul, iar eu i-am r\spuns c\

nu `mi venea a crede ce se `nt`mpla; m-a `mb\rb\tat spun`ndu-mi c\,

pentru el, totul era c`t se poate de familiar.

Fidel\ educa]iei de acas\, eram o suporter\ a angaj\rii, [i nu a dis-

continuit\]ii sau a „revolu]iei“. Pe 7 mai, mi-am respectat o promi-

siune f\cut\ anterior de a ]ine un discurs la banchetul organizat cu

ocazia celei de a cincizecea anivers\ri a Ligii Femeilor Votante din

Washington, o invita]ie care se datora discursului meu de la ceremonia

de absolvire a colegiului. Am purtat o banderol\ neagr\ `n memoria

Istorie trqitq 75


studen]ilor uci[i. ~nc\ o dat\, emo]iile mele erau vizibile atunci c`nd

am sus]inut c\ extinderea r\zboiului american din Vietnam `n Cam-

bodgia era ilegal\ [i neconstitu]ional\. Am `ncercat s\ explic contex-

tul `n care `ncepuser\ protestele, precum [i impactul avut de tragicul

incident de la Universitatea Kent asupra studen]ilor din Yale, care

votaser\ cu 239 la 12 pentru a aduna mai mult de trei sute de [coli

`ntr-o grev\ na]ional\ de protest contra „extinderii lipsite de con[tiin]\

a unui r\zboi care nu ar fi trebuit s\ `nceap\ niciodat\“. Fusesem

moderator la adunarea la care se ]inuse votarea [i [tiam c`t de `n serios

luau colegii mei at`t legea, c`t [i responsabilit\]ile lor de cet\]eni. Stu-

den]ii la Drept, care nu se al\turaser\ anterior ac]iunilor de protest ale

altor sectoare ale universit\]ii, dezb\tuser\ chestiunea cu `n]elepciune,

chiar avoc\]e[te. Nu erau nici pe departe „huligani“, a[a cum ì cata-

logase pre[edintele Nixon pe to]i studen]ii protestatari.

Oratorul-cheie de la conven]ia Ligii a fost Marian Wright

Edelman, al c\rei exemplu m-a ajutat s\-mi orientez preferin]ele

profesionale spre drepturile copilului. Marian terminase {coala de

Drept de la Yale `n 1963 [i devenise prima femeie de culoare

admis\ `n baroul din Mississippi. {i-a petrecut perioada de mijloc

a anilor ’60 conduc`nd biroul NAACP1 al Fondului de Protec]ie [i

Educa]ie Legal\ din Jackson, c\l\torind prin ]ar\ [i pun`nd bazele

unor programe inovatoare, risc`ndu-[i pielea pentru a promova li-

bert\]ile civile `n Sud. Prima dat\ am aflat de Marian de la so]ul

ei, Peter Edelman, un absolvent al {colii de Drept de la Harvard,

care fusese func]ionar la Curtea Suprem\ `n serviciul lui Arthur

J. Goldberg [i lucrase pentru Bobby Kennedy. Peter `l `nso]ise pe

senatorul Kennedy `n Mississippi `n 1967, `ntr-o c\l\torie de cule-

gere de date, ce trebuia s\ serveasc\ la expunerea unui raport pri-

vind gradul de s\r\cie [i de foamete din Sudul `ndep\rtat. Marian

era unul din ghizii senatorului `n aceast\ c\l\torie. Dup\ ce c\l\toria

76

s-a sf`r[it, Marian a continuat s\ lucreze cu Peter, iar dup\ asa-

sinarea senatorului Kennedy cei doi s-au c\s\torit.

Pe Peter Edelman l-am cunoscut la o conferin]\ na]ional\

privind dezvoltarea comunitar\, ]inut\ `n octombrie 1969, la Uni-

versitatea de Stat Colorado, din Fort Collins, sponsorizat\ de Lig\.

Liga invitase activi[ti din toat\ ]ara, pentru a discuta modurile `n

care tinerii ar putea fi implica]i de o manier\ pozitiv\ `n guvernare

[i `n politic\. Am fost invitat\ s\ lucrez pentru comitetul de con-

ducere `mpreun\ cu Peter, care era pe vremea aceea director asoci-

at al funda]iei Robert F. Kennedy Memorial, cu David Mixner, de

la Comitetul Moratoriului privind Vietnamul, [i cu Martin Slate, un

coleg de la Yale, care `mi era prieten de pe vremea c`nd el era la

Harvard, iar eu la Wellesley. Unul din lucrurile care ne uneau era

convingerea c\ trebuia amendat\ Constitu]ia pentru a cobor`

v`rsta de vot de la dou\zeci [i unu la optsprezece ani. Dac\ tinerii

erau destul de cop]i pentru a lupta, aveau [i dreptul s\ voteze.

Amendamentul 26 a trecut `n cele din urm\ `n 1971, dar tinerii

`ntre optsprezece [i dou\zeci [i patru de ani nu au votat `ntr-un

num\r at`t de mare pe c`t speraser\m noi – [i acest grup de popu-

la]ie are p`n\ ast\zi cel mai mic procentaj de `nregistrare [i de

prezen]\ la vot dintre toate grupele de v`rst\. Apatia lor face mai

pu]in probabil ca politicile noastre na]ionale s\ le reflecte pro-

blemele [i s\ le asigure viitorul.

~n timpul unei pauze a conferin]ei, st\team pe o banc\ [i discu-

tam cu Peter Edelman, c`nd conversa]ia noastr\ a fost `ntrerupt\ de

un b\rbat `nalt, `mbr\cat elegant:

– Ei bine, Peter, nu ai de g`nd s\ m\ prezin]i acestei serioase

tinere domni[oare? a `ntrebat el.

Aceasta a fost prima mea `nt`lnire cu Vernon Jordan, pe atunci

director al Proiectului de Educare a Electoratului din cadrul Consi-

liului Regional de Sud din Atlanta, un sus]in\tor al reducerii v`rstei

de votare. Vernon, avocat de[tept [i charismatic, veteran al mi[c\rii

pentru drepturile civile, mi-a devenit din ziua aceea prieten, iar mai

Istorie trqitq 77

1 National Association for the Advancement of Colored People, un grup de presiunedin Statele Unite care urm\re[te atragerea aten]iei popula]iei de culoare din ]ar\ asupradrepturilor ei politice (n.red.).


t`rziu [i so]ului meu. El [i distinsa lui so]ie, Ann, pot fi `ntotdeauna

considera]i o bun\ companie [i sfetnici `n]elep]i.

Peter mi-a povestit despre planurile lui Marian de a pune

bazele unei organiza]ii de sprijin [i de consiliere `mpotriva

s\r\ciei [i m-a `ndemnat s\ o `nt`lnesc c`t pot de repede. C`teva

luni mai t`rziu, Marian `[i ]inea discursul la Yale. M-am prezen-

tat dup\ finalul conferin]ei [i i-am solicitat o slujb\ de var\.

Mi-a spus c\ `mi poate oferi o slujb\, dar c\ nu m\ poate pl\ti.

Asta era din p\cate o problem\, `ntruc`t trebuia s\ c`[tig sufi-

cien]i bani pentru a suplimenta bursa pe care mi-o acordase

Wellesley pentru a studia dreptul [i pentru a restitui banii de

studiu ob]inu]i din `mprumuturi. Consiliul de Cercetare a Drep-

turilor Civile al studen]ilor `n drept mi-a acordat o burs\, pe

care am utilizat-o pe timpul verii 1970 pentru a lucra la Proiec-

tul de cercetare Washington, demarat de Marian `n capital\.

Senatorul Walter „Fritz“ Mondale din Minnesota, mai t`rziu

vicepre[edinte `n administra]ia Carter, a decis s\ ]in\ audieri la

Senat pentru a investiga condi]iile de munc\ [i de via]\ ale lucr\-

torilor fermieri emigran]i. Audierile din 1970 au coincis cu aniver-

sarea a zece ani de la prezentarea faimosului documentar de

televiziune al lui Edward R. Murrow, Recolta ru[inii, care ì [ocase

pe americani `n 1960, prin expunerea tratamentului mizerabil

`ndurat de lucr\torii emigran]i. Marian mi-a dat sarcina de a face

cercetarea asupra st\rii de educa]ie [i de s\n\tate a copiilor emi-

gran]i. Avusesem o serie de experien]e limitate cu copiii emigran-

]ilor, doar `n [coala primar\, unde frecventau c`teva luni pe an, [i

cu al]ii pe care biserica mi-i d\duse s\ le port de grij\ `n timpul

zilei ca baby-sitter, pe c`nd aveam vreo paisprezece ani. ~n fiecare

duminic\ diminea]a, `n timpul recoltei, mergeam cu c`]iva dintre

prietenii mei de la [coala de duminic\ `n campusul emigran]ilor,

unde aveam grij\ de copiii sub zece ani, `n timp ce fra]ii [i surorile

lor mai mari lucrau pe c`mp cu p\rin]ii.

78

Am cunoscut o feti]\ de [apte ani, Maria, care se preg\tea pen-

tru prima comuniune, c`nd familia avea s\ se `ntoarc\ `n Mexic la

sf`r[itul culesului. Dar ea nu ar fi putut s\ efectueze aceast\ „tre-

cere“, dac\ familia nu ar fi economisit destui bani pentru a-i

cump\ra o rochie alb\, cum se cuvenea. I-am spus mamei despre

Maria, iar ea m-a luat s\-i cump\r\m o rochi]\ frumoas\. C`nd i-am

ar\tat-o mamei Mariei, aceasta a `nceput s\ pl`ng\ [i a c\zut `n

genunchi s\-i s\rute mamei mìnile. Jenat\, mama tot repeta c\ [tia

c`t era de important pentru o feti]\ s\ se simt\ special\ `n acea zi.

Ani mai t`rziu, mi-am dat seama c\ mama trebuie s\ se fi identificat

cu Maria.

De[i ace[ti copii tr\iser\ vie]i grele, erau inteligen]i, optimi[ti [i

`[i iubeau p\rin]ii. Copiii l\sau orice ar fi f\cut `n acel moment

pentru a alerga `naintea p\rin]ilor, c`nd ace[tia se `ntorceau de la

c`mp. Ta]ii ì ridicau `n bra]e pe copiii extrem de `nc`nta]i, iar

mamele se aplecau s\ `[i `mbr\]i[eze pruncii care se mai t`rau `nc\

pe br`nci. Era exact ca `n cartierul meu c`nd ta]ii se `ntorceau din

ora[, dup\ munc\.

Dar, pe m\sur\ ce continuam cercetarea, am aflat despre c`t de

des lucr\torii fermieri [i copiii lor erau – [i `nc\ mai s`nt – lipsi]i de

bunuri de baz\, cum ar fi cazarea [i echipamentul sanitar. Cesar

Chavez pusese bazele Asocia]iei Na]ionale a Lucr\torilor Fermieri

`n 1962, organiz`nd lucr\torii de pe c`mpurile din California, dar

condi]iile din cea mai mare parte a ]\rii nu se schimbaser\ prea

mult din 1960 `ncoace.

Audierile la care am asistat `n iulie 1970 f\ceau parte dintr-o

serie de audieri pe care comisia senatorial\ le ]inuse pentru a

aduna m\rturii [i dovezi de la lucr\torii fermieri, avoca]i [i anga-

jatori. Unii martori veniser\ cu dovezi privind anumite corpora]ii

de]inute de mari fermieri din Florida, `n care lucr\torii erau trata]i

la fel de prost ca `n urm\ cu zece ani. C`]iva studen]i pe care ì

[tiam de la Yale au asistat la lucr\ri `n numele clien]ilor corpo-

rati[ti, reprezenta]i de companiile de avoca]i pentru care lucrau ca

Istorie trqitq 79


asocia]i pe timpul verii. Studen]ii respectivi mi-au povestit apoi

cum erau `nv\]a]i s\ repare imaginea „[ifonat\“ a clien]ilor. Le-am

sugerat c\ cea mai eficient\ metod\ ar fi fost `mbun\t\]irea trata-

mentului acordat lucr\torilor.

C`nd m-am `ntors la Yale pentru al doilea an de studii, `n

toamna lui 1970, m-am decis s\ m\ concentrez asupra felului `n

care legea afecta copiii. ~n mod tradi]ional, drepturile [i nevoile

copiilor erau acoperite de dreptul familiei [i erau, de obicei, defi-

nite prin orice ar fi dorit p\rin]ii, cu c`teva excep]ii notabile, cum

ar fi dreptul copilului de a primi tratamentul medical necesar

chiar [i `n ciuda obiec]iilor de natur\ religioas\ ale p\rin]ilor. ~n-

cep`nd cu anii ’60, cur]ile g\siser\ situa]ii `n care copiii aveau,

`ntr-o anumit\ m\sur\, drepturi separate de cele ale p\rin]ilor lor.

Doi dintre profesorii mei de la Drept, Jay Katz [i Joe

Goldstein, mi-au `ncurajat interesul `n acest nou domeniu [i

mi-au sugerat s\ `nv\] mai mult despre dezvoltarea copilului, prin

intermediul unui curs ]inut la Centrul Yale de Studii asupra

Copilului. M-au trimis s\ `l `nt`lnesc pe directorul Centrului, doc-

tor Al Solnit, [i pe [eful clinicii sale, doctor Sally Provence. I-am

convins s\ m\ lase s\ petrec un an la Centru, asist`nd la discu]iile

asupra diferitelor cazuri [i urm\rind sesiunile clinice. Doctorul

Solnit [i profesorul Goldstein mi-au cerut s\ lucrez ca asistent-cer-

cet\tor pentru elaborarea c\r]ii Beyond the Best Interest of the

Child1, pe care o scriau `n colaborare cu Anna Freud, fiica lui

Sigmund. Am `nceput, de asemenea, s\ m\ consult cu personalul

medical de la spitalul Yale-New Haven cu privire la nou con[tien-

tizata problem\ a abuzului asupra copilului [i am `nceput s\

schi]ez procedurile legale la care ar fi putut apela spitalele `n

eventualele cazuri de abuz.

Aceste activit\]i mergeau m`n\ `n m`n\ cu sarcinile mele de la

Oficiul de Servicii Legale din New Haven. Un t`n\r avocat de

80

acolo, Penn Rhodeen, m-a `nv\]at c`t era de important pentru

copii s\ aib\ propriii avoca]i `n situa]ii ce presupuneau abuz [i

neglijen]\. Penn mi-a cerut s\ `l asist `n reprezentarea unei femei

afro-americane de cincizeci de ani, care luase `n grij\ o feti]\ de

doi ani metis\ chiar de la na[terea acesteia. Aceast\ femeie `[i

crescuse deja propriii copii [i voia s\ adopte feti]a. Departamentul

de servicii sociale din Connecticut [i-a urmat politica ce prevedea

c\ p\rin]ii-`ngrijitori nu pot adopta un copil [i luaser\ feti]a din

grija femeii, pentru a o plasa unei familii mai „potrivite“. Penn a

dat `n judecat\ administra]ia respectiv\, argument`nd c\ doica

fusese singura mam\ de care [tiuse feti]a vreodat\ [i c\ `nde-

p\rtarea acesteia i-ar putea cauza traume de durat\. ~n ciuda efor-

turilor noastre, am pierdut cazul, dar asta m-a `ndemnat s\ caut

mai departe modalit\]i pentru ca nevoile [i drepturile copiilor s\

fie recunoscute de sistemul legal. Am `n]eles c\ ceea ce voiam s\

realizez prin intermediul legii era s\ fac auzit\ vocea copiilor care

altfel nu erau asculta]i.

Primul meu articol de specialitate, intitulat Children Under the

Law, a fost publicat `n 1974, `n Harvard Educational Review. El

exploreaz\ deciziile dificile c\rora domeniul juridic [i societatea

trebuie s\ le fac\ fa]\, atunci c`nd copiii s`nt supu[i abuzurilor sau

s`nt neglija]i de propriile familii sau c`nd deciziile p\rin]ilor au

consecin]e poten]ial ireparabile, cum ar fi negarea dreptului la

`ngrijire medical\ sau al celui de a-[i continua [coala. Opiniile

mi-au fost modelate de ceea ce am observat ca voluntar la Ser-

viciile Legale – unde erau reprezenta]i copiii afla]i `n plasament –

[i de experien]ele avute la Centrul de Studii asupra Copilului din

spitalul Yale-New Haven. Am acordat asisten]\ juridic\ medicilor

`n timpul vizitelor, c`nd `ncercau s\-[i dea seama dac\ r\nile copi-

ilor erau rezultatul unor abuzuri [i, `n cazul `n care erau, dac\ era

mai bine s\ fie lua]i din grija familiei [i plasa]i sub tutela incert\ a

sistemului de `ngrijire a copilului. Erau decizii teribil de greu de

luat. Proveneam dintr-o familie foarte unit\ [i credeam `n dreptul

Istorie trqitq 81

1 „Dincolo de cel mai mare interes al copilului“ (n.tr.).


natural al p\rin]ilor de a-[i cre[te copiii dup\ cum consider\ ei

mai bine. Dar experien]ele mele din spitalul Yale-New Haven se

aflau foarte departe de educa]ia protectiv\ de suburbie pe care o

primisem.

Se poate s\ fi existat abuzuri asupra copiilor [i violen]\

domestic\ [i `n Park Ridge, dar eu nu am v\zut-o. Din contr\, `n

New Haven, am v\zut copii pe care p\rin]ii ì b\tuser\ [i ì ar-

seser\, care fuseser\ l\sa]i singuri zile la r`nd `n apartamente sor-

dide, copii ai c\ror p\rin]i nu `ncercaser\, ba chiar refuzaser\ s\

caute tratament medical. Tristul adev\r, dup\ cum am aflat, era c\

unii p\rin]ii renun]aser\ la drepturile de p\rinte [i cineva – de

obicei un alt membru al familiei, dar, `n cele din urm\, statul –

trebuia s\ intervin\ pentru a da copilului [ansa unui c\min iubitor

[i stabil.

M\ g`ndeam adesea la neglijen]a [i la tratamenul neadecvat

acordate propriei mele mame `n copil\rie, din partea p\rin]ilor [i

bunicilor ei, [i la modul `n care al]i adul]i iubitori au umplut vidul

emo]ional pentru a o ajuta. Mama a `ncercat s\ `ntoarc\ aceast\

favoare aduc`nd acas\ fete de la un orfelinat local pentru a o ajuta

la treburile din jurul casei. Voia s\ le acorde aceea[i [ans\ care ì

fusese dat\ ei, de a vedea cum func]ioneaz\ o familie intact\, care

se sus]inea reciproc.

Cine ar fi putut [ti c\ `n timpul campaniei preziden]iale din

1992, la aproape dou\zeci de ani de c`nd scrisesem acel articol,

republicani conservatori, precum Marilyn Quayle [i Pat

Buchanan, `mi vor r\st\lm\ci cuvintele pentru a m\ prezenta ca

pe o „antifamilist\“? Unii comentatori au pretins chiar c\ voiam

ca to]i copiii s\ poat\ s\ `[i dea `n judecat\ p\rin]ii, dac\ li se

spunea s\ duc\ gunoiul. Nu a[ fi putut prevedea interpret\rile

ulterioare ale lucr\rii mele [i nici circumstan]ele care i-au moti-

vat pe republicani s\ m\ denun]e astfel. {i, cu siguran]\, nu am

[tiut c\ eram pe cale s\ cunosc persoana care avea s\-mi fac\

via]a s\ se roteasc\ `n direc]ii neb\nuite.

82

BILL CLINTON

Bill Clinton era greu de ratat `n toamna lui 1970. Sosise la

{coala de Drept de la Yale, ar\t`nd mai degrab\ ca un viking dec`t

ca un bursier Rhodes `ntorc`ndu-se dup\ doi ani petrecu]i `n

Europa, la Oxford. Era `nalt [i ar\tos, sub barba aceea ro[u-ar\mie

[i coama de p\r c`rlion]at. Avea [i o vitalitate ce p\rea s\ ì

]`[neasc\ prin to]i porii. C`nd l-am v\zut prima dat\ `n salonul pen-

tru studen]i al Facult\]ii de Drept, vorbea cu `ncredere `n fa]a unei

audien]e vr\jite: „… {i nu numai asta, ci mai cre[tem [i cei mai

mari pepeni verzi din lume!“

Mi-am `ntrebat un prieten:

– Cine e \sta?

– A, e Bill Clinton, a r\spuns. E din Arkansas [i numai despre

asta vorbe[te tot timpul.

Tot d\deam unul de altul prin campus, dar nu ne-am cunoscut

propriu-zis dec`t `ntr-o sear\ din prim\vara urm\toare, `n biblioteca

de drept a universit\]ii. Studiam `n bibliotec\, iar Bill st\tea pe hol,

discut`nd cu un alt student, Jeff Gleckel, care `ncerca s\ `l conving\

s\ scrie pentru Yale Law Journal. Am observat c\ se tot uita spre

mine. {i nu era pentru `ntìa oar\. A[a c\ m-am ridicat de la masa

la care eram, am p\[it spre el [i i-am spus:

– Dac\ ai de g`nd s\ te tot ui]i la mine, iar eu s\-]i tot `ntorc

privirile, am face mai bine s\ ne cunoa[tem. S`nt Hillary Rodham.


Asta a fost tot. Dup\ cum poveste[te Bill, nu [i-a putut aminti

propriul nume.

Nu ne-am vorbit din nou p`n\ `n ultima zi de [coal\ din pri-

m\vara lui 1971. S-a `nt`mplat s\ ie[im `n acela[i timp de la cursul

de drepturi politice [i civile al profesorului Thomas Emerson. Bill

m-a `ntrebat `ncotro o luam. Mergeam spre registratur\ pentru a m\

`nscrie la cursurile din semestrul urm\tor. Mi-a spus c\ se `ndrepta

spre acela[i loc. ~n timp ce mergeam, mi-a l\udat tricoul, care avea

pictat pe el un model cu o floare mare. C`nd i-am spus c\ mi-l

f\cuse mama, m-a `ntrebat despre familia mea [i locurile unde cres-

cusem. Am stat la r`nd p`n\ am intrat `n secretariat. Secretara s-a

uitat `n sus [i a spus:

– Bill, ce faci aici? Te-ai `nregistrat deja.

Am r`s c`nd mi-a m\rturisit c\ voise doar s\ petreac\ c`teva

minute cu mine [i am pornit `ntr-o lung\ plimbare, care s-a dovedit

a fi prima noastr\ `nt`lnire.

Am`ndoi voiser\m s\ vedem o expozi]ie a lui Mark Rothko la

Galeria de Art\ de la Yale, dar, din cauza unui conflict de munc\,

unele dintre cl\dirile universit\]ii, inclusiv muzeul, fuseser\ `n-

chise. ~n timp ce ne plimbam prin `mprejurimi, Bill a hot\r`t c\ pu-

team intra `n muzeu dac\ ne-am fi oferit s\ cur\]\m gunoiul care se

adunase `n curtea galeriei. Privindu-l cum discuta cu paznicul,

`ncerc`nd s\-l conving\ s\ ne lase `n\untru, i-am v\zut pentru

prima oar\ la lucru for]a de persuasiune. Aveam `ntregul muzeu pen-

tru noi `n[ine. Ne-am plimbat prin galerii, vorbind despre Rothko [i

arta secolului XX. Admit c\ am fost surprins\ s\-i constat interesul

[i cuno[tin]ele `n domenii care p\reau, la prima vedere, str\ine unui

viking din Arkansas. Am ajuns, `n final, `n curtea muzeului, unde

m-am a[ezat `n poala statuii lui Henry Moore Draped Seated

Woman, [i am vorbit p`n\ t`rziu. L-am invitat pe Bill la petrecerea

dat\ de colega mea de camer\ Kwan Kwan Tan [i de mine `n seara

aceea pentru a s\rb\tori sf`r[itul de an. Kwan Kwan, de origine

chinez\, venise din Birmania la Yale pentru a-[i urma studiile de

84

drept [i era o minunat\ colocatar\ [i o gra]ioas\ interpret\ de

dansuri birmaneze. Ea [i so]ul ei, Bill Wang, [i el student la Yale,

mi-au r\mas prieteni.

Bill a venit la petrecerea noastr\, dar abia dac\ a scos o vorb\.

~ntruc`t nu `l cuno[team foarte bine, am crezut c\ poate era timid,

c\ nu era un adept al mondenit\]ilor sau pur [i simplu c\ nu era `n

apele lui. Nu aveam prea mari speran]e s\ form\m un cuplu. ~n

plus, aveam un prieten pe vremea aceea, cu care `mi f\cusem pla-

nuri s\ ne petrecem week-end-ul afar\ din ora[. C`nd m-am `ntors

la Yale duminic\ seara t`rziu, Bill m-a sunat [i m-a auzit tu[ind vio-

lent, `ntruc`t r\cisem `n timpul excursiei.

– Ai o voce groaznic\, mi-a spus el.

Treizeci de minute mai t`rziu b\tea la u[\ aduc`ndu-mi o sup\

de pui [i o sticl\ de suc de portocale. A intrat [i a [i `nceput s\ vor-

beasc\. Era `n stare s\ comenteze orice, de la politica african\ p`n\

la muzica country. L-am `ntrebat cum de fusese at`t de t\cut la

petrecere.

– Fiindc\ voiam s\ aflu mai multe despre tine [i prietenii t\i,

mi-a r\spuns.

~ncepeam s\ realizez c\ acest t`n\r din Arkansas era mult mai

complex dec`t o v\dea prima impresie. Chiar [i azi m\ mai uime[te

cu felul `n care leag\ ideile `n cuvinte [i face ca totul s\ sune ca o

muzic\. ~nc\ `mi mai place felul `n care g`nde[te [i felul `n care

arat\. Unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat la Bill au

fost mìnile. ~ncheieturile s`nt fine, iar degetele lungi [i abile, ca ale

chirurgilor. La `nceput, pe c`nd eram studen]i, `mi pl\cea s\-l

privesc `ntorc`nd paginile c\r]ilor. Acum mìnile sale arat\ semnele

trecerii timpului, dup\ mii de str`ngeri de m`n\, lovituri de golf [i

kilometri `ntregi de semn\turi. S`nt, ca [i proprietarul lor, b\tute de

vreme, dar `nc\ expresive, atr\g\toare [i pline de via]\.

La scurt timp dup\ ce Bill mi-a s\rit `n ajutor cu sup\ de pui [i

suc de portocale, am devenit inseparabili. ~ntre studiul intensiv pen-

tru examenele finale [i terminarea primului meu an de cercetare

Istorie trqitq 85


asupra copilului, petreceam ore `ntregi plimb`ndu-ne cu Opel-ul lui

mare, portocaliu `nchis, din 1970 – cu adev\rat cea mai ur`t\ ma[in\

produs\ vreodat\ – sau lenevind `n casa de pe plaja din Long Island

Sound, de l`ng\ Milford, Connecticut, unde locuia `mpreun\ cu

colegii lui de camer\, Doug Eakeley, Don Pogue [i Bill Coleman. ~n

timpul unei petreceri pe care am dat-o acolo `ntr-o noapte, Bill [i

cu mine am r\mas `n buc\t\rie discut`nd despre ce am vrea s\

facem dup\ absolvire. Nu [tiam `nc\ unde aveam s\ locuiesc [i ce o

s\ fac, `ntruc`t interesul meu pentru dreptul copilului [i drepturile

civile nu `mi dicta o cale anume. Bill era `ns\ foarte sigur: avea s\

se `ntoarc\ acas\ `n Arkansas [i s\ candideze pentru un post public.

Mul]i dintre colegii mei spuneau c\ inten]ionau s\ urmeze serviciul

public, dar Bill era singurul care era sigur c\ avea s\ o fac\.

I-am spus lui Bill despre planurile mele de var\ de a lucra ca

func]ionar pentru Treuhaft, Walker & Burnstein, o mic\ firm\ de

avocatur\ din Oakland, California, iar el m-a anun]at c\ dorea s\

mearg\ cu mine `n California. Eram uimit\. {tiam c\ se angajase s\

lucreze pentru campania preziden]ial\ a senatorului George

McGovern [i c\ [eful de campanie al acestuia, Gary Hart, ì ceruse

lui Bill s\ organizeze Sudul pentru McGovern. Perspectiva de a

merge cu ma[ina dintr-un stat sudic `n altul pentru a-i convinge pe

democra]i at`t s\-l sus]in\ pe McGovern, c`t [i s\ se opun\ politicii

lui Nixon din Vietnam, `l entuziasma teribil pe Bill. De[i mai

lucrase `n Arkansas `n campaniile senatorului J. William Fulbright

[i ale altora, iar `n Connecticut pentru Joe Duffey [i John Lieber-

man, nu avusese nicic`nd ocazia s\ fie implicat `n campania pentru

preziden]iale.

Am `ncercat s\ las ve[tile s\ se a[eze. Eram foarte `nc`ntat\.

– Pentru ce vrei s\ renun]i la ocazia de a face ceva ce iube[ti ca

s\ m\ urmezi `n California? am `ntrebat.

– Pentru cineva pe care-l iubesc, iat\ pentru ce, mi-a r\spuns.

Se decisese, mi-a spus, c\ eram f\cu]i unul pentru cel\lalt [i nu

voia s\ m\ lase s\ plec dup\ ce abia m\ g\sise.

86

Bill [i cu mine `mp\r]eam un mic apartament `n apropierea unui

parc, nu departe de campusul Universit\]ii Berkeley, unde se d\duse

startul Mi[c\rii pentru Libertatea Cuv`ntului, `n 1964. Eu `mi petre-

ceam cea mai mare parte a timpului lucr`nd pentru Mal Burnstein,

f\c`nd cercetare, scriind mo]iuni legale [i rapoarte pentru cazurile de

custodie a copilului. ~ntre timp, Bill explora Berkeley, Oakland [i

San Francisco. ~n week-end m\ lua prin locurile pe care le cerce-

tase, cum ar fi un restaurant din North Beach sau un magazin cu

haine de marc\ de pe Telegraph Avenue. Am `ncercat s\-l `nv\]

tenis [i am`ndoi am experimentat g\titul. I-am preg\tit o tart\ de

piersici, ceva ce asociasem eu cu Arkansas-ul, de[i nu vizitasem

`nc\ acel stat, [i `mpreun\ am preparat o m`ncare de pui cu sos curry

delicioas\, pentru vreo ocazie `n care ar fi trebuit s\ fim gazde. Bill

`[i petrecea cea mai mare parte a timpului citind, `mp\rt\[indu-mi

apoi g`ndurile `n leg\tur\ cu c\r]i precum To the Finland Station de

Edmund Wilson. ~n timpul lungilor noastre plimb\ri, `ncepea adesea

s\ c`nte, `ng`n`nd frecvent unele dintre melodiile lui Elvis Presley

care ì pl\ceau cel mai mult.

Unele persoane au afirmat c\ [tiam c\ Bill va fi c`ndva

pre[edinte [i c\ m\ `nv`rteam prin jur spun`nd-o oricui st\tea s\ m\

asculte. Nu-mi amintesc s\ m\ fi g`ndit la asta dec`t cu ceva ani

mai t`rziu, dar odat\ am avut o `nt`lnire ciudat\ `ntr-un restaurant

din Berkeley. Trebuia s\-l `nt`lnesc pe Bill, dar am fost re]inut\ la

lucru [i am ajuns t`rziu. Nu era de g\sit nic\ieri [i l-am `ntrebat pe

un chelner dac\ nu v\zuse pe cineva cu semnalmentele lui. Un

client care st\tea `n apropiere a spus:

– A stat mult\ vreme aici citind [i am intrat `n vorb\ cu el, dis-

cut`nd despre c\r]i. Nu-i cunosc numele, dar cred c\ `ntr-o zi va fi

pre[edinte.

– Mda, sigur, dar [ti]i cumva `ncotro a luat-o? am `ntrebat.

La sf`r[itul verii, ne-am `ntors la New Haven [i am `nchiriat cu

dou\zeci [i [apte de dolari lunar parterul imobilului din Edgewood

Avenue, num\rul 21. Pentru banii ace[tia aveam o camer\ de zi cu

Istorie trqitq 87


[emineu, un mic dormitor, o a treia camer\ care servea ca birou [i ca

sufragerie, o baie minuscul\ [i o buc\t\rie primitiv\. Podelele erau

at`t de denivelate `nc`t farfuriile ar fi alunecat de pe mas\ dac\ nu

i-am fi proptit picioarele cu buc\]i de lemn, pentru a o echilibra.

V`ntul vuia prin cr\p\turile din pere]ii pe care ì `mp\naser\m cu

ziare. Dar, `n ciuda tuturor acestor lucruri, am ]inut mult la prima

noastr\ cas\. Am cump\rat mobil\ de la Goodwill [i din magazinele

Armatei Salv\rii [i eram foarte m`ndri de decorul nostru studen]esc.

Apartamentul nostru era la o strad\ distan]\ de restaurantul de

pe Elm Street, pe care obi[nuiam s\-l frecvent\m `ntruc`t era

deschis non-stop. Centrul local al YMCA1 ]inea un curs de yoga

la care m-am `nscris, iar Bill a fost de acord s\ vin\ cu mine, dac\

promiteam s\ nu spun nim\nui despre asta. M\ `nso]ea, de aseme-

nea, la Cathedral of Sweat, centrul sportiv `n stil gotic de la Yale,

pentru a alerga absen]i `n jurul pistei de la mezanin. O dat\ ce `nce-

pea s\ fug\, nu se mai oprea. Eu, da.

M`ncam adeseori la Basel’s, restaurantul grec preferat, [i ne

pl\cea s\ mergem la film la Lincoln, un mic cinematograf deschis

pe o strad\ reziden]ial\. ~ntr-o noapte, dup\ o furtun\ de z\pad\,

am decis s\ mergem la film. Str\zile nu fuseser\ cur\]ate `nc\, a[a

c\ mergeam p\[ind printre troiene, sim]indu-ne foarte vii [i

`ndr\gosti]i.

Am`ndoi trebuia s\ lucr\m pentru a ne pl\ti [coala, c\ci `mpru-

muturile pentru studen]i nu erau suficiente. Dar mai g\seam timp

pentru politic\. Bill s-a decis s\ deschid\ un sediu de sus]inere la

pre[edin]ie a lui McGovern `n New Haven, folosindu-[i propriii

bani pentru `nchirierea unui imobil la strad\. Cei mai mul]i vo-

luntari erau studen]i [i profesori la Yale, pentru c\ [eful local al

Partidului Democrat, Arthur Barbieri, nu `l sus]inea pe McGovern.

Bill a aranjat s\ ne `nt`lnim cu domnul Barbieri la un restaurant

italian. ~n timpul pr`nzului, care a durat mult, Bill a pretins c\ are

88

opt sute de voluntari gata s\ ias\ `n strad\ pentru a organiza activi-

t\]ile aparatului de partid din localitate. ~n cele din urm\, Barbieri a

acceptat s\-l sus]in\ pe McGovern. Ne-a invitat la o petrecere a

partidului organizat\ `ntr-un club local italian, Melebus Club, unde

avea s\-[i anun]e sus]inerea.

~n s\pt\m`na urm\toare am pornit `ntr-acolo cu ma[ina, ajung`nd

la o cl\dire tern\, unde am intrat pe o u[\ care ducea la ni[te sc\ri ce

coborau spre o serie de `nc\peri aflate la subsol. C`nd Barbieri s-a

ridicat s\ vorbeasc\ `n marea sal\ de recep]ii, a solicitat aten]ia

membrilor comitetului districtual local – `n majoritate b\rb\]i – care

se aflau de fa]\. A `nceput prin a vorbi despre R\zboiul din Viet-

nam, d`nd numele b\ie]ilor din New Haven care se aflau `n serviciu

militar, precum [i al celor care muriser\. Apoi a spus:

– Acest r\zboi nu merit\ moartea nici unui alt b\iat. De aceea

va trebui s\-l sprijinim pe McGovern, care vrea s\-i aduc\ pe

b\ie]ii no[tri acas\.

Pozi]ia lui Barbieri nu a primit imediat acordul tuturor, dar, pe

m\sur\ ce noaptea avansa, [i-a sus]inut cazul p`n\ a ob]inut un vot

unanim de sus]inere. {i s-a ]inut de promisiune, mai `ntì la con-

ven]ia de stat, apoi `n timpul alegerilor, c`nd New Haven a fost

unul dintre pu]inele locuri din America unde McGovern a ob]inut

mai multe voturi dec`t Nixon.

Dup\ Cr\ciun, Bill a venit cu ma[ina de la Hot Springs p`n\ la

Park Ridge, pentru a petrece c`teva zile cu familia mea. Am`ndoi

p\rin]ii mei `l cunoscuser\ vara anterioar\, dar eram `nc\ foarte

nelini[tit\ de `nt`lnire, cunosc`nd lipsa de inhibi]ie a tatei c`nd avea

ocazia de a-mi critica prietenii. M\ `ntrebam ce va spune despre un

democrat din Sud cu favori]i „à la Elvis“. Mama mi-a spus c\ `n

ochii tatei nici un b\rbat nu avea s\ fie destul de bun pentru mine.

Ea `ns\ i-a apreciat lui Bill bunele maniere [i disponibilitatea de a

ajuta la sp\latul vaselor. Dar Bill a c`[tigat-o definitiv c`nd a g\sit-o

citind o carte de filosofie de la unul din cursurile pe care le urma la

colegiu [i a petrecut ora urm\toare discut`nd cu ea. Cu tata a mers

Istorie trqitq 89

1 Young Men’s Christian Association – „Asocia]ia Tinerilor Cre[tini“ (n.tr.).


mai greu la `nceput, dar s-a `nc\lzit c`nd a venit vorba de jocurile

de c\r]i [i de meciurile de fotbal de la televizor. Fra]ii mei i-au

c\zut imediat `n vraj\. Prietenele mele `l pl\ceau, de asemenea.

Dup\ ce i l-am prezentat lui Betsy Johnson, mama ei, Roslyn, m-a

oprit pe c`nd plecam din casa lor [i mi-a spus:

– Nu-mi pas\ ce faci, dar nu-l l\sa s\-]i scape. E singurul pe

care l-am v\zut f\c`ndu-te s\ r`zi.

Dup\ terminarea [colii `n prim\vara lui 1972, m-am `ntors la

Washington s\ lucrez pentru Marian Wright Edelman. Bill [i-a luat

o slujb\ cu norm\ `ntreag\ `n campania lui McGovern.

~ns\rcinarea mea principal\ `n vara lui 1972 era s\ adun

informa]ii despre e[ecul administra]iei Nixon `n a impune inter-

dic]ia legal\ asupra acord\rii de excep]ii de la plata taxelor aca-

demiilor private segrega]ioniste, care se r\sp`ndiser\ `n Sud,

pentru a evita `nscrierea `n [colile publice mixte. Academiile

respective pretindeau c\ fuseser\ create la cererea p\rin]ilor care

se deciseser\ s\ `[i trimit\ copiii `n [coli private; nu avea nimic

de a face cu integrarea mixt\ `n [coli publice ordonat\ prin

hot\r`re judec\toreasc\. Am mers `n Atlanta pentru a `nt`lni

avoca]i [i speciali[ti `n drepturi civile, care adunau probe c\, din

contr\, academiile fuseser\ create cu singurul scop de a evita

mandatul constitu]ional al deciziilor Cur]ii Supreme, `ncep`nd cu

cazul Brown vs. Comisia de `nv\]\m`nt.

Ca parte a investiga]iei mele, am mers p`n\ `n Dothan, Alabama,

cu g`ndul de a poza `n t`n\r\ mam\ care dore[te s\ se mute `n zon\

[i este interesat\ de `nscrierea copilului `n academia exclusiv pentru

albi din localitate. M-am oprit mai `ntì `n sectorul „negru“ din

Dothan, pentru a lua pr`nzul cu persoanele noastre locale de con-

tact. ~n timp ce m`ncam burgeri [i beam ceai cu ghea]\ `ndulcit, ei

mi-au povestit c\ multe dintre departamentele [colare din zon\

scoteau c\r]ile [i echipamentele din [colile publice pentru a le

transfera c\tre a[a-numitele academii, care erau v\zute ca alterna-

tiv\ pentru elevii albi. La o [coal\ local\ privat\, am avut o

90

`nt`lnire cu unul dintre administratori, pentru a discuta `nscrierea

copilului meu imaginar. Mi-am jucat rolul, pun`nd `ntreb\ri despre

program\ [i despre componen]a corpului de elevi. Am primit asi-

gur\ri c\ nici un copil de culoare nu va fi `nscris la acea [coal\.

~n timp ce eu m\ luptam cu practicile discriminatorii, Bill era `n

Miami, lucr`nd pentru a-i asigura nominalizarea lui McGovern la

Conven]ia democrat\ din 13 iulie 1972. Dup\ conven]ie, Gary Hart

i-a cerut lui Bill s\ mearg\ `n Texas, `mpreun\ cu Taylor Branch,

pe atunci un t`n\r scriitor, pentru a se al\tura unui avocat din

Houston, Julius Glickman, `ntr-un triumvirat pentru conducerea

campaniei preziden]iale a lui McGovern `n acel stat. Bill m-a `ntre-

bat dac\ voiam [i eu s\ merg. Voiam, dar numai dac\ aveam ceva

clar de f\cut. Anne Wexler, o veteran\ `n organizarea de campanii,

pe care o [tiam din Connecticut [i care lucra pe atunci pentru

McGovern, mi-a oferit o slujb\: conducerea biroului de `nscriere a

electoratului din Texas. Am profitat de [ans\. De[i Bill era singura

persoan\ pe care o cuno[team c`nd am ajuns `n Austin, Texas, `n

august, mi-am f\cut imediat c`]iva dintre cei mai buni prieteni pe

care i-am avut vreodat\.

~n 1972, Austin mai era `nc\ un or\[el adormit `n compara]ie

cu Dallas sau Houston. Era, fire[te, capital\ de stat [i c\min al

Universit\]ii de Stat din Texas, dar p\rea mai caracteristic trecutu-

lui dec`t viitorului din Texas. Ar fi fost greu de prev\zut cre[terea

exploziv\ a companiilor de `nalt\ tehnologie care aveau s\ trans-

forme micul or\[el din provincia deluroas\ a Texasului `ntr-un

ora[ din `nfloritoarea Sunbelt1.

Campania lui McGovern [i-a instalat sediul `ntr-o cl\dire goal\

de pe West Sixth Street. Eu de]ineam o mic\ `nc\pere pe care o

foloseam, de altfel, rareori, `ntruc`t `mi petreceam cea mai mare

parte a timpului pe teren, `ncerc`nd s\ `nregistrez pentru alegeri

Istorie trqitq 91

1 „Centura Soarelui“, denumire generic\ pentru un [ir de ora[e din sud-vestul StatelorUnite, care au `nregistrat un salt deosebit prin dezvoltarea `n aceast\ zon\ a industrieide `nalt\ tehnologie (n.tr.).


tinerii care abia c\p\taser\ dreptul de vot, cei `ntre optsprezece [i

dou\zeci [i unu de ani, [i conduc`nd prin Texasul de Sud, `ncerc`nd

s\ `nscriu popula]ia neagr\ [i hispanic\. Roy Spence, Garry Mauro

[i Judy Trabulsi, to]i r\ma[i activi `n politica din Texas [i juc`nd un

rol important `n campania preziden]ial\ din 1992, au devenit ele-

mentul de baz\ al efortului nostru de a ajunge la tinerii votan]i. Ei

credeau c\ vor putea convinge s\ se `nscrie fiecare t`n\r de opt-

sprezece ani din Texas, ceea ce ar fi `ntors orientarea electoratului

`n favoarea lui McGovern. Cel pu]in asta era p\rerea lor. Le pl\cea,

de asemenea, s\ se distreze [i m-au dus la Scholz’s Beer Garden,

unde st\team afar\ la sf`r[itul zilei de lucru de optsprezece, dou\-

zeci de ore, `ntreb`ndu-ne ce am mai fi putut face `n fa]a cifrelor tot

mai cobor`te ale sondajelor.

Hispanicii din Texasul de Sud erau, fire[te, pruden]i `n prezen]a

fetei blonde din Chicago, care nu [tia o boab\ spaniol\. Mi-am

g\sit alia]i `n universitate, printre sindicatele muncitore[ti [i

avoca]ii din Asocia]ia Rural\ de Ajutor Legal din Texasul de Sud.

Unul dintre ghizii mei de-a lungul frontierei a fost Franklin Garcia,

un organizator de sindicat `n\sprit de lupte, care m-a dus `n locuri

unde nu a[ fi putut nicic`nd s\ merg singur\ [i a garantat pentru

mine `n fa]a mexicanilor americani, care erau `ngrijora]i c\ a[ putea

fi de la Serviciul de imigra]ie sau de la vreo alt\ agen]ie guverna-

mental\. ~ntr-o noapte, pe c`nd Bill se afla `n Brownsville pentru o

`nt`lnire cu liderii Partidului Democrat, am trecut `mpreun\ cu

Franklin [i l-am luat `n drumul nostru, peste grani]\, `n Matamoros,

unde Franklin ne promisese o mas\ de neuitat. Am ajuns `ntr-o

bodeg\ ce avea o trup\ de mariachi decent\ [i servea cel mai bun –

unicul – barbecue cabrito sau „cap de capr\“, pe care l-am m`ncat

vreodat\. Bill a adormit la mas\, `n timp ce eu am m`ncat pe c`t de

repede mi-au permis digestia [i limitele decen]ei.

Betsey Wright, care activase anterior `n Partidul Democrat din

Texas [i lucrase pentru Cauza Comun\, a venit s\ ne `nso]easc\ `n

campanie. Betsy crescuse `n Texasul de Vest [i terminase facultatea

92

la Austin. Organizator politic de geniu, ea umblase peste tot prin

stat [i nu ne-a ascuns ceea ce `ncepusem [i noi s\ b\nuim: campa-

nia lui McGovern era sortit\ e[ecului. Chiar [i trecutul senatorului

McGovern – pilot de bombardier –, ulterior comemorat `n cartea

lui Stephen Ambrose The Wild Blue [i care ar fi trebuit s\ confere

credibilitate pozi]iei sale antir\zboi, a fost `ngropat sub avalan[a

atacurilor republicanilor [i a gre[elilor comise de propria campanie.

C`nd senatorul McGovern l-a ales pe Shriver pentru a-i urma sena-

torului Thomas Eagleton ca nominalizat din partea sa la func]ia de

vicepre[edinte, am sperat c\ at`t activitatea desf\[urat\ de acesta

pentru pre[edintele Kennedy, c`t [i rela]iile sale de familie cu

Kennedy, prin Eunice, sora lui Jack [i a lui Bobby, ar putea retrezi

interesul electoratului.

C`nd perioada de `nregistrare pe listele electorale s-a `ncheiat,

cu treizeci de zile `nainte de alegeri, Betsey mi-a cerut s\ ajut la

desf\[urarea campaniei din San Antonio. Am stat la o prieten\

din colegiu [i m-am desf\tat cu priveli[tile, sunetele, mirosurile

[i m`ncarea din acel ora[ frumos. M`ncam m`ncare mexican\ de

trei ori pe zi, de obicei la Mario, pe autostrad\, sau `n centru, la

Mi Tierra.

C`nd duci o campanie preziden]ial\ `ntr-un ora[ sau `ntr-un stat,

`ncerci `ntotdeauna s\ convingi sediul na]ional s\-]i trimit\ chiar

candida]ii sau cel pu]in al]i reprezentan]i de la v`rf. Shirley

MacLaine era cea mai cunoscut\ sus]in\toare a lui McGovern pe

care o adusesem la San Antonio p`n\ ce, de la centru, s-a anun]at c\

senatorul McGovern `nsu[i va veni pentru un miting la Alamo – un

adev\rat simbol al e[ecului. Timp de mai mult de o s\pt\m`n\,

eforturile noastre s-au concentrat asupra mobiliz\rii unei mul]imi

c`t mai numeroase. Acea experien]\ m-a f\cut s\ realizez c`t era de

important ca personalul de la centru s\ respecte popula]ia local\. Ei

au trimis personal pentru planificarea logistic\ a vizitei candidatu-

lui. Aceasta a fost prima mea ocazie de a vedea la lucru o echip\

de speciali[ti `n campanii. Am `n]eles atunci c\ lucrau sub un stres

Istorie trqitq 93


imens, voiau ca toate lucrurile esen]iale – telefoane, copiatoare,

scen\, scaune, sistem audio – s\ fi fost instalate din timp [i c\,

`ntr-o curs\ foarte str`ns\ sau care era pe cale de a fi pierdut\, cine-

va trebuia s\ fie responsabil pentru plata facturilor. De fiecare dat\

c`nd echipa de speciali[ti cerea ceva, `mi spuneau c\ banii pentru

plata acelui lucru trebuiau `ncasa]i imediat. Dar banii nu au ap\rut

niciodat\. ~n noaptea marelui eveniment, McGovern a f\cut o

treab\ foarte bun\. Am adunat suficien]i bani pentru a-i pl\ti pe

furnizorii locali, ceea ce s-a dovedit a fi singura afacere profitabil\

din `ntreaga lun\ petrecut\ acolo.

Partenerul meu `n toate acestea a fost Sara Ehrman, membr\ a

personalului juridic de campanie al senatorului MvGovern, care `[i

luase concediu pentru a lucra `n campanie, iar mai t`rziu s-a mutat

`n Texas pentru a organiza opera]iuni `n teritoriu. Veteran `n ale

politicii [i cu o inteligen]\ efervescent\, Sara era `ntruparea c\ldurii

materne [i a activismului nedisimulat. Nu `ncerca niciodat\ s\-[i

`ndulceasc\ cuvintele sau s\-[i cosmetizeze opiniile, indiferent de

audien]\. Avea energia [i spiritul unei femei de dou\ ori mai tinere –

pe care le mai p\streaz\ [i ast\zi. Conducea de o vreme campania

din San Antonio, c`nd am intrat `n biroul ei `ntr-o zi de octombrie

pentru a-i spune c\ venisem s\ ajut. Ne-am privit [i am decis c\ ne

va face pl\cere s\ lucr\m `mpreun\, iar acela a fost `nceputul unei

prietenii care mai dureaz\ [i ast\zi.

Era evident pentru toat\ lumea c\ Nixon avea s\-l `nving\ pe

McGovern `n alegerile din noiembrie. Dar, dup\ cum aveam s\

afl\m `n cur`nd, aceasta nu ì `mpiedicase pe Nixon [i pe cei care

au operat `n numele s\u s\ utilizeze ilegal fondurile de campanie

(pentru a nu men]iona agen]iile guvernamentale oficiale) pentru a

spiona opozi]ia [i a finan]a afaceri dubioase care s\ ajute la victoria

republicanilor. O mic\ p\trundere prin efrac]ie la birourile Comite-

tului Democrat din complexul Watergate pe 17 iunie 1972 va duce

la c\derea lui Richard Nixon. Se va reflecta, de asemenea, asupra

viitorului meu.

94

~nainte de a ne `ntoarce la cursurile noastre la Yale, la care ne

`nscriseser\m, dar la care nu participaser\m `nc\, Bill [i cu mine

am plecat `n prima noastr\ vacan]\ `mpreun\, la Zihuatanejo,

Mexic, pe atunci un or\[el `nc`nt\tor pe malul Pacificului. ~ntre

ie[irile `n larg la `not [i surf, petreceam o mare parte din timp reme-

mor`ndu-ne alegerile [i e[ecul campaniei lui McGovern – analiz\

ce a continuat luni de zile. At`t de multe lucruri merseser\ prost,

inclusiv Conven]ia democrat\ na]ional\, care fusese o gre[eal\.

Printre alte gre[eli tactice, McGovern ajunsese pe podium pentru

discursul de acceptare a candidaturii la miezul nop]ii, c`nd nimeni

din ]ar\ nu mai era treaz, dar\mite s\ mai [i priveasc\ o conven]ie

politic\ la televizor. Examin`nd experien]a noastr\ cu McGovern,

eu [i Bill am fost de acord c\ mai aveam mult de `nv\]at despre arta

de a face campanie politic\ [i despre puterea televiziunii. Acea

curs\ electoral\ din 1972 a constituit primul nostru rit de trecere `n

lumea politicii.

Dup\ absolvirea Dreptului `n prim\vara lui 1973, Bill m-a luat

`n prima mea excursie `n Europa, pentru a revizita locurile pe unde

b`ntuise ca bursier Rhodes. Am sosit `n Londra, iar Bill s-a dovedit

a fi un ghid remarcabil. Am petrecut ore `n [ir vizit`nd Westminster

Abbey, Tate Gallery [i Parlamentul. Ne-am plimbat `n jurul monu-

mentului de la Stonehenge [i ne-am minunat de dealurile mai verzi

dec`t verdele ale }\rii Galilor. Ne-am propus s\ vizit\m c`t de

multe catedrale vom putea, ajuta]i de o carte cu h\r]i meticulos

desenate, ce acopereau o mil\ p\trat\ de teritoriu pe pagin\. Am

hoin\rit de la Salisbury p`n\ la Lincoln, Durham [i York, f\c`nd

pauze pentru a explora ruinele unei m\n\stiri devastate de trupele

lui Cromwell sau plimb`ndu-ne prin gr\dini minunate.

Pe `nserate, pe c`nd ne aflam `n frumosul Lake District, ne-am

trezit pe malurile lacului Ennerdale, iar acolo Bill mi-a cerut s\ m\

c\s\toresc cu el.

Istorie trqitq 95


Eram `ndr\gostit\ la disperare de el, dar groaznic de confuz\ `n

leg\tur\ cu via]a [i cu viitorul meu. A[a c\ am spus: „nu, nu

acum“. Ceea ce voiam s\ spun de fapt era „mai las\-mi ceva timp“.

Mama suferise teribil dup\ divor]ul p\rin]ilor s\i, iar copil\ria ei

trist\ [i singuratic\ era `ntip\rit\ `n inima mea. {tiam c\ atunci c`nd

m\ voi decide s\ m\ c\s\toresc voiam s\ fie pe via]\. Privind `napoi

la acele vremuri [i la persoana care eram pe atunci, realizez c`t eram

de speriat\ de ideea de `ndatorire, `n general, [i de ardoarea lui Bill,

`n particular. M\ g`ndeam la el ca la o for]\ a naturii [i m\ `ntrebam

dac\ voi face fa]\ trecerii prin anotimpurile sale.

Bill Clinton este, mai presus de orice, perseverent. ~[i fixeaz\

]eluri, iar eu am fost unul dintre acestea. Mi-a cerut s\ m\ c\s\-

toresc cu el din nou [i din nou, iar eu spuneam `ntotdeauna „Nu“.

~n cele din urm\ a spus:

– Ei bine, nu am de g`nd s\ te mai rog s\ te m\ri]i cu mine, iar

dac\ te vei decide vreodat\ s\ o faci, va trebui s\ mi-o spui singur\.

El avea s\ m\ a[tepte.

96

C|L|TOR PRIN ARKANSAS

Cur`nd dup\ ce ne-am `ntors din Europa, Bill s-a oferit s\ m\ ia

`ntr-o alt\ excursie – de data aceasta `ntr-un loc pe care el `l numea

„acas\“.

Bill m-a a[teptat pe aeroportul din Little Rock `ntr-o diminea]\

`nsorit\ de var\ pe la sf`r[itul lui iunie. M-a condus cu ma[ina de-a

lungul unor str\zi cu case `n stil victorian, am trecut de re[edin]a

guvernatorului [i de Capitoliul de stat, construit pentru a imita

cl\direa Capitoliului din Washington. Ne-am continuat drumul

prin valea rùlui Arkansas, cu copaci de magnolii `nl\n]ui]i, [i apoi

prin mun]ii Ouachita, oprindu-ne s\ admir\m priveli[tele [i s\

vedem magazinele de ]ar\ pentru ca Bill s\ m\ prezinte oamenilor

[i locurilor pe care le iubea. C`nd a c\zut `nserarea am ajuns, `n

sf`r[it, `n Hot Springs, Arkansas.

C`nd l-am `nt`lnit prima oar\ pe Bill, petreceam ore `ntregi

povestindu-mi despre Hot Springs, cl\dit `n jurul unor izvoare

fierbin]i de sulf `n care indienii f\cuser\ baie timp de sute de ani

[i pe care Hernando De Soto le „descoperise“ `n 1541, consi-

der`ndu-le f`nt`ni ale tinere]ii. Cursele de care cu cai de ras\ [i

jocurile ilegale de noroc atr\seser\ indivizi precum Babe Ruth,

Al Capone [i Minnesota Fats. ~n copil\ria lui Bill, multe dintre

restaurantele din ora[ aveau aparate de jocuri, iar cluburile de

noapte prezentau arti[ti de variet\]i renumi]i prin anii ’50, ca Peggy

Lee, Tony Bennett, Liberace [i Patti Page. Procurorul general Robert


Kennedy `nchisese toate opera]iunile ilegale de jocuri de noroc, ceea

ce a dus la sc\derea afacerilor marilor hoteluri, restaurantelor [i

b\ilor publice de pe Central Avenue. Dar ora[ul a re`nviat pe

m\sur\ ce tot mai mul]i pensionari au descoperit apele calde ale

`mprejurimilor, lacurile [i frumuse]ea natural\ a acestora, c`t [i spi-

ritul generos al oamenilor din partea locului.

Hot Springs era elementul natural al Virginiei Cassidy Blythe

Clinton Dwire Kelley. Mama lui Bill se n\scuse `n Bodcaw,

Arkansas, [i crescuse `n apropiere, la Hope, opt mile spre sud-vest.

~n timpul celui de Al Doilea R\zboi Mondial a frecventat cursuri

de asisten]\ medical\ `n Louisiana [i acolo l-a cunoscut pe primul

ei so], William Jefferson Blythe. Dup\ r\zboi s-au mutat `n Chica-

go [i au locuit `n partea de nord a ora[ului, nu departe de locul

unde locuiser\ [i p\rin]ii mei. C`nd Virginia a r\mas `ns\rcinat\ cu

Bill, s-a `ntors acas\ la Hope pentru a a[tepta copilul. So]ul ei toc-

mai venea s\ o vad\, c`nd a avut un accident de ma[in\ fatal, `n

mai 1946. Virginia era o v\duv\ `n v`rst\ de dou\zeci [i trei de ani

c`nd s-a n\scut Bill, la 19 august 1946. A decis s\ mearg\ la New

Orleans s\ se preg\teasc\ pentru a deveni asistent-anestezist, c\ci

astfel ar fi f\cut mai mul]i bani pentru a se `ntre]ine pe ea [i pe fiul

ei. L-a l\sat pe Bill `n grija mamei [i a tat\lui ei, iar dup\ ce [i-a

luat diploma s-a `ntors la Hope s\-[i practice meseria.

~n 1950 s-a rec\s\torit cu Roger Clinton, un agent de v`nz\ri de

autoturisme, b\utor `nr\it, [i s-a mutat cu el `n Hot Springs, `n

1953. Problemele lui Roger cu b\utura s-au `nr\ut\]it de-a lungul

anilor [i devenise chiar violent. La cincisprezece ani, Bill era `n

sf`r[it destul de mare pentru a-[i `mpiedica tat\l vitreg s\ o bat\ pe

mama sa, cel pu]in atunci c`nd se afla `n preajm\. A `ncercat, de

asemenea, s\ aib\ grij\ de fratele s\u Roger, cu zece ani mai mic.

Virginia a r\mas din nou v\duv\ `n 1967, c`nd Roger Clinton a

murit dup\ o lung\ b\t\lie cu cancerul.

Ne `nt`lniser\m pentru prima oar\ `n New Haven, `n timpul

unei vizite pe care i-o f\cuse lui Bill `n prim\vara lui 1972.

98

Fiecare din noi a fost tulburat\ de cealalt\. ~nainte ca Virginia

s\ soseasc\, `mi f\cusem singur\ p\rul (prost) pentru a eco-

nomisi bani. Nu foloseam farduri [i cea mai mare parte a tim-

pului purtam blugi [i tricouri. Nu eram Miss Arkansas [i, f\r\

`ndoial\, nici genul de fat\ de care Virginia s-ar fi a[teptat ca

fiul ei s\ se `ndr\gosteasc\. Indiferent ce altceva s-ar fi petrecut

`n via]a ei, Virginia se trezea devreme, `[i lipea genele false, `[i

aplica rujul de un ro[u viu [i ie[ea leg\n`ndu-se pe u[\. Stilul

meu o deruta, ca s\ nu mai spunem c\ nu-i pl\ceau nici ideile

mele stranii de yankeu.

M-am descurcat mult mai bine `n prietenia cu cel de-al treilea

so] al Virginiei, Jeff Dwire, care mi-a devenit aliat. De]inea un

salon de frumuse]e [i o trata pe Virginia ca pe o regin\. S-a purtat

dr\gu] cu mine din prima clip\ c`nd m-a v\zut [i m-a `ncurajat `n

permanen]\ `n `ncercarea mea de a construi o rela]ie amical\ cu

mama lui Bill. Jeff `mi spunea s\ ì las timp, iar ea se va deschide

mai mult c\tre mine.

– S\ nu-]i faci griji! `mi spunea. Trebuie doar s\ se obi[nuiasc\

cu ideea. E greu pentru dou\ femei puternice s\ se `n]eleag\.

~n cele din urm\ Virginia [i cu mine am ajuns s\ ne respect\m

reciproc diferen]ele [i am nutrit o afec]iune ad`nc\. Am realizat c\

aveam `n comun ceva mai important dec`t ceea ce ne diferen]ia:

iubeam am`ndou\ acela[i b\rbat.

Bill se `ntorsese acas\ `n Arkansas [i `[i luase o slujb\ de profe-

sor `n Fayetteville, la Facultatea de Drept a Universit\]ii din

Arkansas. Eu m\ mutasem `n Cambridge, Massachusettes, s\

lucrez pentru Marian Wright Edelman, la nou-creatul Fond pentru

Ap\rarea Copilului (CDF). Am `nchiriat etajul superior al unei case

vechi, unde locuiam singur\ pentru prima dat\. ~mi iubeam munca,

ce presupunea foarte multe c\l\torii [i contactul cu tot felul de pro-

bleme privind copiii [i adolescen]ii din ]ar\. ~n Carolina de Sud am

investigat felul `n care minorii erau de]inu]i `n `nchisori pentru

adul]i. Unii dintre adolescen]ii de paisprezece, cincisprezece ani pe

Istorie trqitq 99


care i-am intervievat se aflau `n `nchisoare pentru infrac]iuni mi-

nore. Al]ii erau r\uf\c\tori `nd`rji]i. ~n orice caz, nici unul dintre ei

nu ar fi trebuit s\ `mpart\ celula cu criminali adul]i periculo[i, care

ar fi putut profita de ei [i i-ar fi putut instrui mai departe `n activit\]i

criminale. CDF a condus un efort de separare a minorilor [i a `ncer-

cat s\ le furnizeze mai mult\ protec]ie [i scurtarea pedepselor.

~n New Bedford, Massachusettes, am mers din u[\ `n u[\

`ncerc`nd s\ identific sursa unor statistici `ngrijor\toare. La CDF

f\ceam recens\m`nturi printre copiii de v`rst\ [colar\ [i comparam

aceste cifre cu cifrele de [colarizare. G\seam adeseori discrepan]e

semnificative [i doream s\ descoperim unde se aflau ace[ti copii.

B\tutul la u[i a fost revelator [i impresionant. Am g\sit copii care

nu merseser\ la [coal\ din cauza unor handicapuri fizice, cum erau

orbirea sau surzenia. Am g\sit [i copii de [coal\ care st\teau acas\

pentru a `ngriji de fra]ii lor mai mici, `n timp ce p\rin]ii erau la ser-

viciu. Pe veranda din spate a casei familiei ei dintr-un cartier de

pescari de origine portughez\, am g\sit o feti]\ `n scaun cu rotile,

care mi-a spus c`t de mult `[i dorea s\ mearg\ la [coal\. {tia c\ nu

se poate duce pentru c\ nu poate s\ mearg\.

Am `naintat Congresului rezultatele cercet\rilor noastre. Doi

ani mai t`rziu, la presiunea CDF [i a altor sus]in\tori `nfoca]i, Con-

gresul a votat legea privind educa]ia tuturor copiilor cu handicap,

care prevedea c\ [i copiii cu probleme fizice, emo]ionale sau de

`nv\]are vor fi `nscri[i `n sistemul de [coli publice.

~n ciuda satisfac]iei pe care mi-o d\dea munca, m\ sim]eam

singur\ [i `mi lipsea Bill mai mult dec`t puteam suporta. Pe timpul

verii d\dusem examenele de intrare `n barou at`t `n Arkansas, c`t [i

`n Washington, dar inima m\ tr\gea mai mult spre Arkansas. C`nd

am aflat c\ trecusem examenul pentru Arkansas, dar nu [i pentru

Washington, m-am g`ndit c\ poate rezultatele mele `ncercau s\-mi

spun\ ceva. Am cheltuit o mare parte din salariu pe factura de

telefon [i am fost teribil de fericit\ c`nd Bill a venit s\ m\ vad\ de

100

Ziua Recuno[tin]ei. Am petrecut timpul explor`nd Bostonul [i

vorbind despre viitorul nostru.

Bill mi-a spus c\ ì f\cea pl\cere s\ predea [i c\ avea o via]\

foarte pl\cut\ `n casa `nchiriat\ la marginea lui Fayetteville, un

or\[el universitar lini[tit [i prietenos. Dar sim]ea chemarea lumii

politice [i `ncerca s\ g\seasc\ un candidat pentru a se opune `n cursa

electoral\ singurului congresman republican din Arkansas, John

Paul Hammerschmidt. Nu g\sise nici un alt democrat `n nord-ves-

tul statului doritor s\ candideze `mpotriva popularului oficial, care

avea patru mandate la activ, iar eu sim]eam c\ `ncepuse s\ ana-

lizeze posibilitatea de a intra el `nsu[i `n curs\. Dac\ decidea s\ o

fac\, nu eram sigur\ ce implica]ii ar fi avut pentru rela]ia noastr\.

Ne-am pus de acord c\, dup\ Cr\ciunul din 1973, voi veni `n

Arkansas pentru a `ncerca s\ vedem `mpreun\ `ncotro ne `ndrep-

tam. C`nd am ajuns acolo pentru a s\rb\tori Anul Nou, Bill se

decisese s\ candideze pentru Congres. Credea c\ Partidul Republi-

can va fi puternic afectat de scandalul Watergate [i chiar [i candi-

da]ii cei mai puternici vor fi vulnerabili. Era foarte entuziasmat de

provocarea de a candida [i `ncepuse s\ `[i organizeze campania.

Cuno[team anun]ul f\cut la Washington prin care John Doar

fusese selec]ionat de c\tre Comisia Juridic\ a Camerei s\ conduc\

ancheta de punere sub acuzare a pre[edintelui Nixon. ~l `nt`lni-

ser\m pe Doar la Yale, unde fusese „judec\tor“ `n timpul unei

simul\ri de proces, `n prim\vara lui 1973. Ca directori ai Uniunii

Avoca]ilor, Bill [i cu mine eram responsabili de supravegherea

simul\rii de cazuri pentru unul din examene. Doar, ales ca judec\tor

al procesului, era un individ de tipul Gary Cooper: un avocat t\cut [i

slab din Wisconsin, care lucrase `n Departamentul de Justi]ie pe vre-

mea lui Kennedy pentru a pune cap\t segreg\rii `n Sud. Pledase din

partea statului `n unele dintre cele mai dificile cazuri privind drep-

tul la vot de la curtea federal\ [i lucrase mult pe teren `n Mississi-

ppi [i Alabama `n timpul celor mai violente episoade din anii ’60.

~n Jackson, Mississippi, intervenise `ntre protestatarii `nfierb`nta]i [i

Istorie trqitq 101


poli]ie pentru a preveni un poten]ial masacru. ~i admiram curajul,

perseveren]a [i aplicarea metodic\ a legii.

~ntr-o zi pe la `nceputul lui ianuarie, pe c`nd `mi beam cafeaua

cu Bill `n buc\t\rie, a sunat telefonul. Era Doar, care `l ruga s\ se

al\ture echipei de acuzare pe care o organiza `n acel moment. I-a

spus lui Bill c\ ì ceruse lui Burke Marshall, vechiul s\u prieten [i

coleg de la Sec]ia de drepturi civile din Departamentul de Justi]ie,

s\-i recomande c`]iva tineri avoca]i cu care s\ lucreze `n echipa de

acuzare. Numele lui Bill fusese pus `n capul listei, al\turi de al]i

trei colegi de la Yale: Michael Conway, Rufus Cormier [i Hillary

Rodham. Bill i-a zis lui Doar c\ se decisese s\ candideze pentru

Congres, dar c\ spera ca ceilal]i de pe list\ s\ fie disponibili. Doar

a spus c\ m\ va suna pe mine. Mi-a oferit o pozi]ie `n echip\,

explic`ndu-mi c\ treaba va fi slab pl\tit\ [i c\ va presupune ore

lungi de lucru, care `n cea mai mare parte vor fi dificile [i mono-

tone. Era, dup\ cum se spune, o ofert\ pe care n-o po]i refuza. Nu

`mi puteam imagina o misiune mai important\ `n acel moment de

r\scruce al istoriei Americii. Bill era foarte bucuros pentru mine [i

am`ndoi am fost u[ura]i s\ l\s\m discu]ia despre noi doi la o parte

pentru o vreme. Cu binecuv`ntarea lui Marian, mi-am f\cut bagajul

[i m-am mutat de la Cambridge, `ntr-o camer\ nelocuit\ din aparta-

mentul Sarei Ehrman de la Washington. Aveam s\ trec prin cele

mai intense [i semnificative experien]e din via]a mea.

Cei patruzeci [i patru de procurori implica]i `n ancheta de

punere sub acuzare lucrau [apte zile pe s\pt\m`n\, baricada]i `n

vechiul Congressional Hotel de pe Dealul Capitoliului, peste

drum de Casa Alb\, `n sud-vestul Washington-ului. Aveam dou\-

zeci [i [ase de ani [i eram plin\ de respect fa]\ de compania `n

mijlocul c\reia m\ aflam [i de responsabilitatea istoric\ pe care

ne-o asumaser\m.

De[i Doar conducea `ntregul personal implicat `n anchet\, exis-

tau de fapt dou\ echipe de avoca]i, una selectat\ de Doar [i numit\

de directorul democrat al anchetei, congresmanul Peter Rodino de

102

New Jersey, iar cealalt\, numit\ de membrul de rang `nalt al repu-

blicanilor, congresmanul Edward Hutchinson de Michigan, [i se-

lectat\ de Albert Jenner, legendarul pledant al firmei Jenner & Block

din Chicago. Avoca]i specializa]i, afla]i sub direc]ia lui Doar, diri-

jau fiecare arie a investiga]iei. Unul dintre ei era Bernard Nuss-

baum, un procuror-adjunct experimentat [i b\t\ios din New York.

Un altul era Joe Woods, avocat din California, cu o inteligen]\

t\ioas\ [i cu standarde meticuloase, care mi-a supravegheat munca

`n ceea ce prive[te chestiunile de ordin procedural [i constitu]ional.

Bob Sack, un avocat cu un elegant stil scriitoricesc [i care ne des-

tindea adeseori `n momentele mai dificile cu tot felul de expresii [i

cuvinte glume]e, a fost ulterior numit de Bill `n magistratura fede-

ral\. Dar cei mai mul]i dintre noi eram tineri absolven]i de Drept

pu[i pe treab\, dornici s\ lucr\m dou\zeci [i patru de ore pe zi `n

birouri ad-hoc, pentru a revizui documente, cercet`nd [i transcriind

`nregistr\ri audio.

Bill Weld, mai t`rziu devenit guvernator republican al statului

Massachusettes, a lucrat `mpreun\ cu mine `n echipa de probleme

constitu]ionale. Fred Altschuler, un excep]ional redactor de texte

legislative din California, mi-a cerut s\ `l ajut `n analizarea struc-

turii de raportare a personalului de la Casa Alb\, pentru a determi-

na ce decizii ar fi putut lua pre[edintele. ~mp\r]eam un birou cu

Tom Bell, un avocat din firma de avocatur\ a familiei Doar din

New Richmond, Wisconsin. Tom [i cu mine am petrecut multe

nop]i b\t`ndu-ne capul cu anumite chestiuni de fine]e `n inter-

pretarea legal\, dar [i amuz`ndu-ne copios. Nu se lua prea `n serios

[i nici pe mine nu m\ l\sa s\ o fac.

Andrew Johnson fusese singurul alt pre[edinte `mpotriva c\ruia

se deschisese o ac]iune de acuzare, iar istoricii se puseser\ de acord

c\ `n acel caz Congresul abuzase de responsabilitatea sa consti-

tu]ional\ solemn\, `n scopuri politice partizane. Dagmar Hamilton,

avocat [i profesor de managementul guvern\rii de la Universitatea

din Texas, f\cea investiga]ii printre cazurile de acuzare din istoria

Istorie trqitq 103


Angliei; eu am preluat cazurile americane. Doar era hot\r`t s\ ]in\

un proces pe care istoria [i publicul s\ `l considere corect [i ne-

p\rtinitor, indiferent de rezultat. Joe Woods [i cu mine am redactat

regulile procedurale ce urmau a fi prezentate Comisiei de Justi]ie

a Camerei. I-am `nso]it pe Doar [i pe Woods la o `nt`lnire public\ a

Comisiei [i am stat al\turi de ei la masa consiliului, `n timp ce Doar

a prezentat procedurile pe care voia ca membrii s\ le accepte.

Nu au existat scurgeri de informa]ie `n cadrul investiga]iei noas-

tre, a[a c\ presa se lega de cel mai mic am\nunt care ar putea intere-

sa pentru a raporta despre eveniment. ~ntruc`t femeile erau rare `n

acest mediu, simpla lor prezen]\ era considerat\ subiect de [tire. Sin-

gura problem\ pe care am avut-o a fost atunci c`nd un reporter m-a

`ntrebat cum m\ sim]eam `n pozi]ia de „Jill Wine Volner a anchetei

de acuzare“. V\zusem felul `n care ziari[tii `[i concentraser\ aten]ia

asupra lui Jill Wine Volner, t`n\ra avocat\ care lucrase `n biroul

procurorului special Leon Jaworsky. Volner condusese memorabilul

interogatoriu al lui Rose Mary Woods, secretara personal\ a lui

Nixon, `n leg\tur\ cu cele optsprezece minute [i jum\tate lips\ de pe

o caset\ de importan]\ major\. Abilit\]ile de avocat ale lui Volner [i

aspectul ei atractiv f\ceau subiectul multor articole.

John Doar era alergic la publicitate. A impus o politic\ strict\ de

confiden]ialitate total\, chiar de anonimat. Ne-a prevenit s\ nu

]inem jurnale, s\ arunc\m gunoaiele „sensibile“ `n anumite pubele,

s\ nu vorbim niciodat\ despre munca noastr\ `n afara cl\dirii, s\ nu

atragem aten]ia asupra noastr\ [i s\ evit\m activit\]ile sociale de

orice tip (ca [i cum am fi avut timp). {tia c\ impunerea unei dis-

cre]ii totale era singurul mod de a ajunge la un proces cinstit [i

demn. C`nd l-a auzit pe reporter pun`nd `ntrebarea ce m\ compara

cu Volner, am [tiut c\ nu voi mai fi l\sat\ din nou `n public.

Dup\ ce am lucrat la proceduri, m-am aplecat asupra cercet\rii

privind bazele legale pentru procedura de acuzare a unui pre[edinte

[i am scris un lung memoriu `n care am prezentat pe scurt concluzi-

ile a ceea ce constituia – [i nu constituia – subiect al unei anchete

104

de acuzare. Ani mai t`rziu, mi-am recitit memoriul. ~nc\ s`nt de

acord cu evaluarea tipurilor de „infrac]iuni grave [i comportament

neadecvat“ – elementele indicate de Constitu]ie ca f\c`nd subiectul

unei proceduri de acuzare.

~ncet, dar sigur, echipa de avoca]i a lui Doar a str`ns dovezi care

puteau sus]ine un caz conving\tor pentru acuzarea lui Richard

Nixon. Unul dintre cei mai meticulo[i, inspira]i [i exigen]i avoca]i

cu care am lucrat vreodat\, Doar a insistat ca nimeni s\ nu trag\

concluzii pripite, p`n\ ce nu vor fi evaluate toate faptele. ~n zilele

acelea dinaintea apari]iei computerelor personale, ne-a `ndemnat s\

]inem fi[e pentru a `nregistra faptele, aceea[i metod\ pe care o folo-

sise `n procesele de drept civil `n care pledase. Pe fiecare fi[\ dac-

tilografiam c`te un subiect – data unei `nsemn\ri, subiectul unei

reuniuni – [i referin]e la evenimente `nrudite. Apoi c\utam tipare

comune. Pe la sf`r[itul investiga]iei, adunasem mai mult de cinci

sute de mii de astfel de fi[e.

Munca noastr\ s-a accelerat atunci c`nd am primit casetele

solicitate de la Marele Juriu `n afacerea Watergate. Doar ne-a cerut

c`torva dintre noi s\ ascult\m casetele, pentru a le `n]elege mai

bine. Era o munc\ grea s\ stai singur `ntr-o camer\ f\r\ geamuri

`ncerc`nd s\ deslu[e[ti cuvintele pe care le auzeai, iar apoi s\ le

legi de un anumit context [i de anumite fapte. Apoi mai era ceea

ce eu numeam „caseta casetelor“. Richard Nixon se `nregistrase

ascult`nd casetele precedente pe care le f\cuse [i discut`nd cu

colaboratorii s\i ceea ce auzise pe ele. El justifica [i analiza ceea

ce spusese anterior, pentru a putea nega sau minimaliza implicarea

sa `n eforturile continue ale Casei Albe de a ocoli legile [i Consti-

tu]ia. ~l auzeam pe pre[edinte spun`nd lucruri precum: „Ceea ce

am vrut atunci s\ spun a fost…“ sau „iat\ ce `ncercam de fapt s\

spun…“ Era extraordinar s\-l ascul]i pe pre[edinte f\c`nd repeti]ii

pentru propria sa pledoarie.

Pe 19 iulie 1974, Doar a prezentat capetele de acuzare care

specificau culpele imputate pre[edintelui. Comisia de Justi]ie a

Istorie trqitq 105


Camerei a aprobat trei capete de acuzare, cit`nd: abuz de putere,

obstruc]ionarea justi]iei [i dispre] la adresa Congresului. ~nvinu-

irile aduse pre[edintelui Nixon includeau plata unor martori pentru

a nu depune m\rturie sau pentru a le influen]a m\rturia, utilizarea

abuziv\ a Serviciului Intern de Venituri pentru a ob]ine informa]ii

privind taxele unor cet\]eni priva]i, utilizarea FBI-ului [i a Servi-

ciului Secret pentru a spiona popula]ia american\ [i men]inerea

unei unit\]i de investiga]ie secrete `n cadrul biroului preziden]ial.

Voturile aveau s\ vin\ din dou\ direc]ii, reflect`nd `ncrederea at`t a

Congresului, c`t [i a publicului american. Apoi, pe 5 august, Casa

Alb\ a eliberat [i transcrierea unei casete din 23 iunie 1972,

numite adesea „pu[ca fumeg`nd\“, care ar\ta c\ Nixon aprobase

mu[amalizarea banilor cheltui]i `n scopuri ilegale de comitetul s\u

de realegere.

Nixon a demisionat din func]ia de pre[edinte la 9 august 1974,

scutind na]iunea de un vot chinuitor [i divizat `n Camer\ [i de un

proces `n Senat. Procesul lui Nixon a for]at un pre[edinte corupt s\

p\r\seasc\ biroul [i a reprezentat, totodat\, o victorie a Constitu]iei

[i a sistemului nostru judiciar. Chiar [i a[a, unii dintre noi, care

alc\tuiser\m comitetul de acuzare, am ie[it din aceast\ experien]\

afecta]i de gravitatea procesului. Puterea enorm\ a comitetelor

numite de Congres [i a procurorilor speciali era pe at`t de cinstit\ [i

de dreapt\ pe c`t i-o permiteau oamenii care lucrau pentru ea.

Dintr-o dat\ r\m\sesem f\r\ ocupa]ie. Grupul nostru str`ns legat

de avoca]i s-a `nt`lnit pentru o cin\ de adio `nainte de a se `mpr\[tia

`n cele patru v`nturi. Fiecare vorbea entuziasmat despre planurile

de viitor. Eu eram `nc\ indecis\, iar atunci c`nd Bert Jenner m-a

`ntrebat ce aveam s\ fac, i-am spus c\ voiam s\ devin avocat

pledant, cum era [i el. Mi-a spus c\ asta `mi va fi imposibil.

– De ce? am `ntrebat.

– Pentru c\ tu nu vei avea o so]ie.

– Ce mai `nseamn\ [i asta?

106

Bert mi-a explicat c\, f\r\ o so]ie acas\, care s\ aib\ grij\ de

toate nevoile mele, nu voi fi niciodat\ `n stare s\ fac fa]\ cerin]elor

vie]ii de zi cu zi, cum ar fi de exemplu s\ m\ asigur c\ am [osete

curate pentru a m\ prezenta `n fa]a cur]ii. De atunci `ncoace m-am

tot `ntrebat dac\ Jenner `[i b\tuse joc de mine sau `ncerca s\-mi

arate c`t de dur\ ar putea fi pentru femei via]a de avocat. ~n cele

din urm\, nu a mai contat; am ales s\-mi urmez inima, nu capul.

M-am mutat `n Arkansas.

– Ai `nnebunit? mi-a spus Sara Ehrman c`nd i-am dat vestea.

Pentru ce Dumnezeu s\ dai cu piciorul viitorului?

~n prim\vara aceea, ì cerusem lui Doar permisiunea de a-l vizita

pe Bill la Fayetteville. Nu i-a pl\cut ideea, dar morm\ind mi-a acor-

dat un week-end liber. C`t am stat acolo am mers cu Bill la o cin\

`ntre prieteni, unde i-am `nt`lnit pe unii dintre colegii lui de la

Drept, incluz`ndu-l pe Wylie Davis, devenit apoi decan. Pe c`nd

plecam, Davis mi-a spus c\, dac\ voi dori vreodat\ s\ predau, s\-l

anun]. Acum decisesem c\ era momentul s\ dau curs acelei sugestii.

L-am sunat s\-l `ntreb dac\ oferta mai era valabil\, iar el mi-a r\spuns

afirmativ. L-am `ntrebat ce voi preda, iar el mi-a spus c\ voi vedea

c`nd voi ajunge acolo, peste zece zile, pentru a `ncepe cursurile.

Decizia de a m\ muta `n Arkansas nu venise din senin. Eu [i

Bill tot analizaser\m situa]ia dificil\ de la `nceputul rela]iei noastre.

Dac\ era s\ r\m`nem `mpreun\, unul din noi trebuia s\ lase de la

sine. Dat fiind finalul nea[teptat al lucrului meu la Washington, mi

se oferea timpul [i spa]iul pentru a da o [ans\ rela]iei noastre [i

Arkansas-ului. ~n ciuda ne`ncrederii sale, Sara s-a oferit s\ m\ con-

duc\ p`n\ acolo. La fiecare c`teva mile m\ `ntreba dac\ eram

con[tient\ de ceea ce f\ceam, iar eu ì d\deam acela[i r\spuns de

fiecare dat\:

– Nu, dar merg oricum.

Uneori `n via]\ a trebuit s\ ascult cu mare grij\ de propriile sen-

timente pentru a m\ decide asupra a ceea ce era mai bine pentru

mine, iar asta te oblig\ uneori la luarea unor decizii de unul singur,

Istorie trqitq 107


atunci c`nd prietenii [i familia – pentru a l\sa la o parte presa [i

publicul – `]i pun la `ndoial\ alegerile [i fac specula]ii asupra

motivelor pe care le-ai avut. M\ `ndr\gostisem de Bill pe c`nd eram

student\ la Drept [i voiam s\ fiu cu el. {tiam c\ eram `ntotdeauna

mai fericit\ cu Bill dec`t f\r\ el [i considerasem `ntotdeauna c\ voi

putea duce o via]\ `mplinit\ oriunde. Dac\ era s\ m\ dezvolt ca

individ, [tiam c\ venise vremea s\ fac – dup\ cuvintele lui Eleanor

Roosevelt – lucrul de care `mi era cel mai team\. A[a c\ mergeam

spre un loc unde nu mai tr\isem niciodat\ [i unde nu aveam prieteni

sau familie. Dar inima `mi spunea c\ merg `n direc]ia cea bun\.

~ntr-o sear\ fierbinte de august, `n ziua `n care am sosit, l-am

v\zut pe Bill ]in`nd un discurs electoral `n fa]a unei mul]imi apre-

ciabile de oameni, `n pia]a ora[ului Bentonville. Eram impresio-

nat\. Poate c\, `n ciuda circumstan]elor dure, avea o [ans\. Ziua

urm\toare am participat la recep]ia dat\ `n onoarea noilor profesori

de la Facultatea de Drept, oferit\ de Asocia]ia Baroului din distric-

tul Washington la hotelul local Holiday Inn. Eram `n Arkansas de

mai pu]in de patruzeci [i opt de ore, dar mi se distribuiser\ deja

`ndatoririle. Aveam s\ predau drept penal [i cursuri de pledoarie [i

aveam s\ `ndrum Clinica de ajutor legal, precum [i proiectele

legate de `nchisoare, ambele sarcini presupun`nd supervizarea stu-

den]ilor care furnizau asisten]\ legal\ celor s\raci [i celor afla]i `n

pu[c\rie. Trebuia s\ fac [i tot ce-mi st\tea `n putin]\ pentru a-l ajuta

pe Bill `n campanie.

Bill Bassett, pre[edintele Asocia]iei Baroului, m-a luat `ntr-un

tur de recunoa[tere, pentru a-i `nt`lni pe avoca]ii [i pe judec\torii

din partea locului. M-a prezentat lui Tom Butt, judec\torul cur]ii de

jurispruden]\, spun`nd:

– Domnule judec\tor, ea este noua doamn\ profesoar\. Va

preda drept penal [i va conduce proiectele de ajutor legal.

– Ei bine, a spus judec\torul Butt, privind `n jos spre mine, ne

bucur\m s\ v\ avem printre noi, dar trebuie s\ v\ previn c\ nu `mi

folose[te la nimic ajutorul legal [i s`nt foarte exigent.

108

Am reu[it s\ schi]ez un z`mbet [i s\ spun:

– {i eu m\ bucur s\ v\ cunosc, domnule judec\tor.

Dar m\ `ntrebam `n ce Dumnezeu m\ b\gasem.

Cursurile au `nceput a doua zi de diminea]\. Nu mai predasem

niciodat\ la o facultate de drept; eram pu]in mai `n v`rst\ dec`t cei

mai mul]i dintre studen]ii mei [i, cu siguran]\, mult mai t`n\r\ dec`t

unii. Singura alt\ femeie din facultate, Elizabeth „Bess“ Osen-

baugh, mi-a devenit prieten apropiat. Discutam despre problemele

de drept [i de via]\, de obicei `n timp ce degustam sandvi[uri de

curcan cu kaiser – cel mai delicios lucru care se putea g\si la

Fayetteville. De[i aflat `n deceniul al optulea al vie]ii, Robert Leflar

preda `nc\ celebrul s\u curs de conflicte din lege `n Fayetteville [i

un nu mai pu]in faimos curs de judecare de recursuri la Facultatea

de Drept a Universit\]ii New York. El [i so]ia lui, Helen, m-au aju-

tat mult, iar `n timpul primei mele veri acolo m-au primit s\ locu-

iesc `n casa lor `n stil autohton, din lemn [i piatr\, f\cut\ dup\

planurile unui arhitect premiat din Arkansas, Fay Jones. Am avut o

serie de dezbateri prietene[ti cu Al Witte, care pretindea titlul de

cel mai dur profesor de drept din ]inut, dar `n sine era un om cu

adev\rat bl`nd. Am apreciat bun\tatea lui Milt Copeland, cu care

`mp\r]eam biroul. {i am admirat activismul [i cultura pedagogic\ a

lui Mort Gitelman, un campion al drepturilor civile.

Chiar c`nd `ncepea semestrul, so]ul Virginiei, Jeff Dwire, a

murit subit de stop cardiac. A fost foarte greu at`t pentru Virginia,

care devenea astfel v\duv\ a treia oar\, c`t [i pentru fratele lui Bill,

Roger, care era cu zece ani mai t`n\r [i avea o rela]ie foarte apropi-

at\ cu Jeff. Pierderea lui Jeff a fost, de altfel, dureroas\ pentru noi

to]i. Virginia `ndurase at`tea de-a lungul anilor. Eram uimit\ de

rezisten]a ei [i am observat aceea[i tr\s\tur\ la Bill, care ie[ise din

copil\ria dificil\ f\r\ nici o urm\ de am\r\ciune. Din contra, expe-

rien]ele prin care trecuse `l f\cuser\ mai sensibil [i optimist. Ener-

gia [i buna lui dispozi]ie atr\geau oamenii c\tre el [i s-a [tiut pu]in

Istorie trqitq 109


despre circumstan]ele dureroase prin care trecuse `n via]\, `nainte

ca zvonurile s\ `nceap\ s\ circule `n timpul campaniei.

Bill s-a `ntors la campanie dup\ `nmorm`ntarea lui Jeff, iar eu

am explorat via]a dintr-un mic ora[ universitar. Dup\ intensitatea

tr\irii din Washington [i din New Haven, atmosfera prietenoas\ [i

lini[tit\, precum [i frumuse]ea ora[ului Fayetteville erau de o toni-

citate bine venit\.

~ntr-o zi, st`nd la r`nd pentru a retrage bani, casiera m-a `ntrebat:

– S`nte]i cumva noua doamn\ profesoar\ de drept?

I-am r\spuns c\ da, iar ea mi-a spus c\ unul dintre nepo]ii ei `mi

era student [i c\ spusese c\ nu m\ descurcam „r\u“. Alt\ dat\ am

sunat la informa]ii, c\ut`nd num\rul unui student care nu se prezen-

tase la o conferin]\ organizat\ la curs. C`nd i-am spus operatoarei

numele studentului, ea mi-a r\spuns:

– Nu e acas\.

– Pardon?

– E plecat cu cortul, m-a informat ea.

Nu mai tr\isem niciodat\ `nainte `ntr-un loc at`t de mic, de pri-

etenos, de sudist, [i `mi pl\cea teribil. Am mers la jocurile de fotbal

ale echipei Arkansas Razorbacks [i am `nv\]at „s\ chem porcii“.

C`nd Bill se afla `n ora[, ne petreceam serile cu prietenii, m`nc`nd

fripturi la gr\tar, iar week-end-urile juc`nd volei acas\ la Richard

Richards, un alt coleg al nostru de la Facultatea de Drept. Sau ne

adunam pentru o rund\ de [arade, organizat\ de Bess Osenbaugh.

Carl Whillock, pe atunci administrator la universitate, [i

`nc`nt\toarea lui so]ie, Margaret, locuiau `ntr-o cas\ mare galben\

peste drum de [coal\. Au fost primii care m-au invitat `n vizit\ la

ei [i am devenit repede prieteni. Margaret fusese p\r\sit\ de

primul so] pe c`nd cei [ase copii ai ei aveau sub zece ani. ~n]elep-

ciunea popular\ spunea c\ nici un b\rbat nu ar trebui s\-[i asume

povara unui mariaj cu o femeie divor]at\ [i cu [ase copii, indiferent

de c`t de atr\g\toare [i vivace ar fi fost acea femeie. Dar Carl nu a

urmat conven]iile, ci „a semnat pentru `ntreaga `nc\rc\tur\“. Odat\

110

i-am prezentat-o pe Margaret lui Eppie Lederer, cunoscut\ altfel ca

Ann Landers.

– Scumpete, so]ul t\u merit\ s\ fie f\cut sf`nt! a exclamat Eppie

dup\ ce a aflat povestea lui Margaret.

Avea dreptate.

Ann [i Morriss Henry ne-au devenit, de asemenea, prieteni

apropia]i. Ann, avocat\, era activ\ `n politic\ [i `n afacerile comu-

nitare, at`t `n nume personal, c`t [i `n numele lui Morriss, care lucra

`n Senatul statului. Avea [i ea trei copii [i era profund implicat\ `n

programele [colare [i sportive ale acestora. Ann, care `[i exprima

liber opiniile, de altfel bine fondate, era o companie foarte pl\cut\.

Diane Blair mi-a devenit cea mai apropiat\ prieten\. Ca mine,

[i ea se mutase din Washington la Fayetteville, c`nd se c\s\torise

cu primul ei so]. Preda [tiin]e politice la universitate [i era consi-

derat\ unul dintre cei mai buni profesori din campus. Jucam tenis

`mpreun\ [i ne `mprumutam c\r]ile preferate. A scris mult despre

politica din Arkansas [i din Sud, `n general, iar cartea ei despre

Hattie Caraway, o democrat\ din Arkansas, prima femeie aleas\ `n

Senat prin for]e proprii, era str\b\tut\ de convingerile sale privind

drepturile [i rolul femeilor `n societate.

~n timpul dezbaterii na]ionale privind ratificarea `n Constitu]ie a

Amendamentului pentru egalitatea `n drepturi, Diane l-a comb\tut

pe activistul ultraconservator Phyllis Schlafly `n fa]a `ntregii Adu-

n\ri Generale din Arkansas. Am ajutat-o s\ se preg\teasc\ pentru

confruntarea din ziua Sf`ntului Valentin din 1975. Diane a c`[tigat

dezbaterea cu u[urin]\, dar am`ndou\ [tiam c\ `n Arkansas opozi]ia

combinat\, politico-religioas\, nu se va `nclina `n fa]a argumentelor

conving\toare de natur\ logic\ sau faptic\.

Diane [i cu mine ne `nt`lneam regulat pentru a lua pr`nzul la

sindicatul studen]esc. Alegeam `ntotdeauna o mas\ l`ng\ ferestrele

mari care d\deau spre colinele Ozark [i ne `mp\rt\[eam diferitele

ve[ti. Petreceam, de asemenea, multe ore [i cu Ann, `n piscina din

curtea din spate a lui Henry. Le pl\cea s\ asculte pove[ti despre

Istorie trqitq 111


cazurile pe care le instrumentam la Clinica de ajutor legal [i le

ceream adeseori p\rerea `n leg\tur\ cu anumite atitudini pe care le

`nt`lnisem. ~ntr-o zi, procurorul districtual din Washington, Mahlon

Gibson, m-a sunat s\-mi spun\ c\ un prizonier din partea locului,

acuzat c\ ar fi violat o feti]\ de doisprezece ani, voia s\ fie re-

prezentat de o femeie avocat. Gibson i-a recomandat judec\torului

de la curtea penal\, Maupin Cummings, s\ m\ numeasc\ pe mine.

I-am spus lui Mahlon c\ nu m\ sim]eam `n largul meu s\ accept un

asemenea client, dar Mahlon mi-a reamintit discret c\ nu puteam

s\-l refuz pur [i simplu pe judec\tor. C`nd l-am vizitat pe presu-

pusul violator `n `nchisoarea districtual\, am aflat c\ era un „colec-

tor de g\ini“, f\r\ educa]ie. Treaba lui era s\ adune g\ini de pe la

marile cresc\torii ale fermierilor din zon\ pentru una dintre fabri-

cile care procesa carnea de pui. El a negat toate acuza]iile care i se

aduceau, afirm`nd c\ fata cu pricina, o rud\ `ndep\rtat\, inventase

`ntreaga poveste. Am condus o investiga]ie detaliat\ [i am ob]inut

m\rturia unui eminent specialist din New York, care a aruncat

`ndoiala asupra valorii probei de s`nge [i sperm\ pe care procurorul

o prezentase drept dovada vinov\]iei inculpatului `n cazul de viol.

Datorit\ acelei m\rturii, am putut negocia cu procurorul pentru ca

acuzatul s\ pledeze vinovat doar de abuz sexual. C`nd am ap\rut

cu clientul `n fa]a judec\torului Cummings pentru a prezenta

ap\rarea, acesta mi-a cerut s\ p\r\sesc sala c`t timp el avea s\ efec-

tueze examin\rile necesare pentru a stabili baza faptic\ a pledoariei.

Am spus:

– Dar, domnule judec\tor, nu pot pleca. S`nt avocatul s\u.

– Bine, a spus judec\torul, dar nu pot s\ vorbesc despre aseme-

nea lucruri `n fa]a unei doamne.

– Domnule judec\tor, l-am asigurat eu, nu v\ g`ndi]i la mine

altfel dec`t ca la un avocat.

Judec\torul a ascultat ap\rarea inculpatului, apoi i-a citit sen-

tin]a. La scurt timp dup\ aceea am discutat cu Ann Henry despre

stabilirea primei linii telefonice de urgen]\ privind violurile.

112

La c`teva luni dup\ ce `ncepusem noua mea via]\, am primit un

telefon de la o femeie-gardian de la `nchisoarea Benton County, la

nord de Fayetteville. Ea mi-a povestit despre o femeie arestat\ pen-

tru tulburarea lini[tii publice fiindc\ predicase din Evanghelie pe

str\zile din Bentonville; fusese programat\ s\ apar\ `n fa]a unui

judec\tor care decisese s\ o trimit\ la spitalul de boli mintale pen-

tru c\ nimeni nu [tia ce s\ fac\ cu ea. Gardiana mi-a cerut s\ vin c`t

mai repede, pentru c\ ea nu credea c\ femeia e nebun\, ci doar

„posedat\ de spiritul Domnului“.

C`nd am ajuns la tribunal, am `nt`lnit-o pe femeia judecat\,

care p\rea un suflet blajin, `n rochia ei lung\ p`n\ la glezne [i

str`ng`nd la piept Biblia bine `nvelit\. Mi-a explicat c\ Iisus o

trimisese s\ predice la Bentonville [i c\, dac\ va fi eliberat\, se va

`ntoarce s\-[i continue misiunea. C`nd am aflat c\ era din Califor-

nia, l-am convins pe judec\tor s\ ì cumpere un bilet de autobuz

`napoi acas\, `n loc s\ dispun\ s\ fie `nchis\ `ntr-un ospiciu, [i am

convins-o [i pe femeie c\ `n California este mai mult\ nevoie de

ea dec`t `n Arkansas.

Bill c`[tigase primul tur al alegerilor pentru Congres din cadrul

Partidului Democrat, `n iunie, cu ceva ajutor din partea tat\lui meu

[i a fratelui meu Tony, care au petrecut c`teva s\pt\m`ni din mai

f\c`nd mult\ g\l\gie pentru campanie, lipind afi[e [i r\spunz`nd la

telefoane. ~nc\ mai s`nt uimit\ de faptul c\ un republican `nr\it ca

tat\l meu a muncit pentru alegerea lui Bill, m\rturie a c`t de mult

ajunsese s\-l iubeasc\ [i s\-l respecte.

P`n\ la Ziua Muncii, campania lui Bill luase av`nt din plin, iar

republicanii `ncepuser\ s\ ridice un baraj de atacuri personale [i de

trucuri murdare. Era prima mea confruntare de aproape cu eficaci-

tatea minciunilor [i a manipul\rii `ntr-o campanie.

C`nd pre[edintele Nixon a fost `n Fayetteville `n 1969 pentru

meciul de fotbal dintre Texas [i Arkansas, un t`n\r s-a suit `ntr-un

copac pentru a protesta `mpotriva r\zboiului din Vietnam [i a

prezen]ei lui Nixon `n campus. Cinci ani mai t`rziu, oponen]ii

Istorie trqitq 113


politici ai lui Bill au pretins c\ el fusese individul din copac. Nu

conta c\ Bill studia pe vremea aceea la Oxford, Anglia, la patru mii

de mile dep\rtare. Patru ani mai t`rziu, am dat peste oameni care

mai credeau `nc\ `n acuza]ia respectiv\.

Unul dintre mesajele adresate de Bill aleg\torilor nu a fost

expediat de po[t\, iar baloturile cu c\r]i po[tale au fost ulterior

g\site aruncate `n spatele unui oficiu po[tal. {i alte incidente de sa-

botaj au fost raportate, dar nu a putut fi adus\ nici o dovad\ a exis-

ten]ei unui joc necinstit. C`nd a sosit noaptea alegerilor, `n noiembrie,

Bill a pierdut cu 6 000 de voturi dintr-un total de 170 000 – 48% fa]\

de 52%. T`rziu dup\ miezul nop]ii, pe c`nd Bill, Virginia, Roger [i

cu mine p\r\seam c\su]a ce ì servise lui Bill drept sediu de cam-

panie, a sunat telefonul. Am ridicat receptorul, sigur\ c\ era vre-

unul dintre prietenii sau suporterii no[tri, care voia s\-[i exprime

simpatia. Cineva `ns\ a ]ipat `n telefon: „S`nt at`t de bucuros c\

tic\losul de comunist [i iubitorul de cioroi Bill Clinton a pierdut!“,

iar apoi a `nchis. M-am g`ndit ce oare a putut inspira o asemenea

r\bufnire. Era o `ntrebare pe care aveam s\ mi-o pun de multe ori

`n anii care au urmat.

La sf`r[itul anului [colar m-am decis s\ pornesc `ntr-o lung\

c\l\torie `napoi spre Chicago [i pe Coasta de Est, pentru a-mi vizita

prietenii [i unele persoane care `mi promiseser\ o slujb\. ~nc\ nu

eram sigur\ ce voiam s\ fac cu via]a mea. ~n drum spre aeroport,

am trecut cu Bill pe l`ng\ o cas\ mare de c\r\mid\ din apropierea

universit\]ii care avea semnul „de v`nzare“ pe ea. Am spus `n

treac\t c\ mi se p\rea o cas\ dr\gu]\, dup\ care nu m-am mai g`ndit

la asta. Dup\ c`teva s\pt\m`ni de c\l\torie [i de g`ndit, m-am decis

c\ voiam s\ m\ `ntorc la via]a mea din Arkansas [i la Bill. C`nd

Bill a venit s\ m\ ia de la aeroport, m-a `ntrebat:

– ~]i mai aminte[ti de casa care ]i-a pl\cut? Ei bine, am

cump\rat-o, a[a c\ ai face bine s\ te c\s\tore[ti cu mine, pentru c\

nu a[ putea s\ locuiesc singur `n ea.

114

Bill m-a condus m`ndru p`n\ acolo [i mi-a deschis u[a. Casa

avea o verand\ acoperit\, o camer\ de zi cu un tavan luminat ca al

unei catedrale, cu [emineu [i o fereastr\ mare, un dormitor de o

m\rime apreciabil\, o baie [i o buc\t\rie care necesitau destul\

munc\ pentru a fi puse la punct. Bill cump\rase deja un pat vechi

de fier de la un magazin de piese antice [i fusese la Wal-Mart pen-

tru cear[afuri [i prosoape.

De data asta am spus „Da“.

Am fost c\s\tori]i `n camera de zi, pe 11 octombrie 1975, de

c\tre reverendul Vic Nixon, un preot metodist local, a c\rui so]ie,

Freddie, lucrase pentru campania lui Bill. La ceremonie au partici-

pat [i p\rin]ii [i fra]ii mei, Virginia [i Roger, Johanna Branson,

Betsy Johnson Ebeling, acum c\s\torit\ cu colegul nostru de [coal\

Tom, F.H. Martin, care fusese trezorier `n campania lui Bill din

1974, [i so]ia acestuia Myrna, Marie Clinton, veri[oara lui Bill,

Dick Atkinson, un prieten de la Facultatea de Drept de la Yale, care

ni se al\turase la Facultatea de Drept din Fayetteville, Bess Osen-

baugh [i Patty Howe, o prieten\ apropiat\ cu care Bill crescuse `n

Hot Springs. Am purtat o rochie de muselin\ cu broderie `n stil vic-

torian, pe care o g\sisem cu o sear\ `nainte c`nd am ie[it cu mama la

cump\r\turi. Am intrat `n camer\ la bra]ul tatei, iar preotul a spus:

– Cine va da aceast\ femeie?

To]i am privit spre tata, a[tept`nd. Dar el nu a spus nimic. ~n

cele din urm\, reverendul Nixon a spus:

– Pute]i s\ v\ retrage]i acum, domnule Rodham.

Dup\ ceremonie, Ann [i Morriss Henry au dat o recep]ie `n

curtea lor imens\, unde au venit c`teva sute de prieteni pentru a

s\rb\tori cu noi.

Dup\ toate c`te s-au `nt`mplat de atunci `ncoace, am fost ade-

seori `ntrebat\ cum de eu [i Bill am r\mas `mpreun\. Nu este o

`ntrebare pe care s-o ascult cu bucurie, dar, dat\ fiind natura pu-

blic\ a vie]ilor noastre, [tiu c\ aceast\ `ntrebare `mi va fi repetat\

din nou [i din nou. Ce pot spune pentru a explica o dragoste care

Istorie trqitq 115


s-a prelungit peste decenii [i s-a amplificat o dat\ cu `nfruntarea

provoc\rilor vie]ii (cre[terea unui copil, `nmorm`ntarea p\rin]ilor,

sporirea grijii pentru familiile noastre), o via]\ `mplinit\ de pri-

eteni, de o credin]\ comun\ [i de responsabilitate fa]\ de ]ar\? Tot

ce [tiu este c\ nimeni nu m\ `n]elege mai bine [i nu m\ poate face

s\ r`d a[a cum o face Bill. Chiar [i dup\ to]i ace[ti ani, el r\m`ne

cea mai interesant\, mai tonifiant\ [i mai plin\ de via]\ persoan\

pe care am cunoscut-o vreodat\. Bill Clinton [i cu mine am

`nceput o conversa]ie `n prim\vara lui 1971 [i, treizeci de ani mai

t`rziu, mai vorbim `nc\.

116

LITTLE ROCK

Prima victorie electoral\ a lui Bill Clinton ca procuror general

de Arkansas, `n 1976, a constituit o cotitur\ `n cariera lui. C`[tigase

primul tur al alegerilor din partid `n mai [i nu a avut nici un opo-

nent din partea republicanilor. Marele spectacol `n anul acela a fost

dat de `ntrecerea electoral\ dintre Jimmy Carter [i Gerald Ford.

Bill [i cu mine `l `nt`lniser\m pe Carter cu un an `nainte c`nd

]inuse un discurs la Universitatea din Arkansas. ~i trimisese pe doi

dintre locotenen]ii s\i de v`rf, Jody Powell [i Frank Moore, la

Fayetteville pentru a ajuta la campania lui Bill din 1974 – un semn

sigur c\ supraveghea peisajul politic din zon\, cu ochiul `ndreptat

spre alegerile na]ionale.

Carter mi s-a prezentat spun`nd: „Bun\, s`nt Jimmy Carter [i am

de g`nd s\ devin pre[edinte“. Asta mi-a atras aten]ia, a[a c\ l-am

privit [i l-am ascultat cu aten]ie. El `n]elegea starea care domnea `n

]ar\ [i pusese pariu c\ politica post-Watergate va crea deschiderea

pentru un nou-venit din afara Washington-ului care ar putea avea

trecere la aleg\torii din Sud. Carter a intuit corect c\ avea o [ans\

aici la fel ca oricare altul [i, dup\ cum sugera [i felul `n care se

prezentase, avea cu siguran]\ `ncrederea necesar\ pentru a intra `n

jocul sf`[ietor de ego-uri al unei campanii preziden]iale.

El a ghicit, de asemenea, c\ amnistia acordat\ lui Nixon de c\tre

pre[edintele Ford a constituit un avantaj pentru democra]i. De[i consi-

deram c\ amnistia dat\ de Ford a fost o decizie bun\ pentru ]ar\, am


fost de acord cu analiza lui Carter c\ aceasta va reaminti aleg\torilor

c\ Gerald Ford fusese alesul lui Nixon pentru a succede la func]ia de

vicepre[edinte `n locul lui Spiro Agnew, c\zut `n dizgra]ie.

La finalul `nt`lnirii noastre, Carter m-a `ntrebat dac\ aveam

vreun sfat pentru el.

– Ei bine, domnule guvernator, am spus, nu le-a[ spune oame-

nilor `ntr-o manier\ at`t de direct\ c\ voi fi pre[edinte. Asta ar

p\rea destul de arogant pentru unii.

– Dar, a replicat el cu acel z`mbet caracteristic, chiar voi fi

pre[edinte.

Cu alegerea lui Bill asigurat\, am`ndoi ne-am sim]it liberi s\ ne

implic\m `n campania lui Carter, atunci c`nd acesta a devenit no-

minalizatul oficial al democra]ilor la pre[edin]ie. Am mers la con-

ven]ia din iulie de la New York, ca s\ discut\m cu cei din echipa

lui despre cum puteam ajuta `n alegeri. Apoi am plecat `ntr-o glo-

rioas\ vacan]\ de dou\ s\pt\m`ni `n Europa, care a inclus un

pelerinaj `n ora[ul basc Guernica. Dorisem s\ vizitez locul care in-

spirase capodopera lui Picasso de pe vremea c`nd Don Jones ar\-

tase grupului meu de tineri metodi[ti o reproducere a tabloului.

R\zboaiele secolului XX `ncepuser\ `n Guernica `n 1937, c`nd

Francisco Franco, dictatorul fascist al Spaniei, chemase Luftwaffe –

for]a aerian\ a lui Hitler – pentru a anihila ora[ul. Picasso a sur-

prins oroarea [i panica masacrului `ntr-un tablou care a devenit o

emblem\ a luptei `mpotriva r\zboiului. C`nd, `n 1976, am p\[it

`mpreun\ cu Bill pe str\zile ora[ului [i am b\ut o cafea `n pia]a

central\, ora[ul reconstruit ar\ta ca oricare alt\ a[ezare de munte.

Dar pictura aceea `mi imprimase pentru totdeauna `n memorie

crima lui Franco.

La `ntoarcerea `n Fayetteville, oamenii din echipa lui Carter i-au

cerut lui Bill s\ conduc\ campania `n Arkansas, iar mie s\ fiu coor-

donator zonal `n Indiana. Indiana era un stat puternic republican,

dar Carter credea c\ r\d\cinile sale sudiste [i trecutul de fermier ar

putea s\-l fac\ atr\g\tor chiar [i aleg\torilor republicani de aici. Eu

118

consideram asta o chestiune de perspectiv\, dar era un joc care

merita jucat. Treaba mea era s\ stabilesc o baz\ a campaniei `n

fiecare ]inut, ceea ce presupunea g\sirea de personal local pentru a

lucra sub direc]ia unor coordonatori regionali, cei mai mul]i adu[i

din alte zone ale ]\rii. Biroul de campanie din Indianapolis se g\-

sea `ntr-o cl\dire care g\zduise un magazin de aparatur\ casnic\ [i

o firm\ de `ncheiat cau]iuni. Eram chiar peste drum de `nchisoarea

ora[ului, iar firma cu neon intermitent „Cau]iuni Bondsman“

`nc\ mai at`rna deasupra afi[elor cu `nsemnele „Carter-Mondale“

din fa]a ferestrelor.

Am `nv\]at multe `n Indiana. ~ntr-o sear\ am luat cina cu un

grup de oameni mai `n v`rst\ care aveau sarcina s\-i `ndemne pe

cet\]eni la vot `n ziua alegerilor. Eram singura femeie de la mas\.

Nu mi-au dat nici un fel de detalii, iar eu i-am tot `ndemnat s\-mi

spun\ c`te apeluri telefonice pl\nuiau s\ fac\, de c`te ma[ini aveau

nevoie sau de c`]i oameni de sprijin, `n noaptea alegerilor. Dintr-o

dat\, unul dintre ei s-a `ntins peste mas\ [i m-a luat de guler:

– Da’ e[ti amabil\ s\ taci odat\ din gur\? Dac\ am spus c\ o

s-o facem, o s-o facem [i nu trebuie s\-]i spunem ]ie cum!

M-am speriat. {tiam c\ b\use [i mai [tiam c\ to]i ochii erau

a]inti]i asupra mea. Inima `mi b\tea cu repeziciune `n timp ce `l

priveam `n ochi [i ì luam mìnile de pe g`tul meu spun`ndu-i:

– ~n primul r`nd, s\ nu mai pui niciodat\ m`na pe mine. ~n al

doilea r`nd, dac\ ai fi fost la fel de rapid cu r\spunsurile la

`ntreb\rile mele pe c`t ai fost cu mìnile, a[ fi avut deja informa]ia

care `mi trebuie pentru a-mi face datoria. {i a[ fi putut s\ v\ las

atunci `n pace – ceea ce voi face acum.

Genunchii `mi tremurau, dar m-am ridicat [i am ie[it.

De[i Carter nu a c`[tigat `n Indiana, am fost extraordinar de

fericit\ c`nd a c`[tigat alegerile na]ionale [i abia am a[teptat s\ v\d

noua administra]ie la lucru. Dar eu [i Bill aveam alte probleme

mai urgente. Trebuia s\ ne mut\m `n Little Rock, ceea ce pre-

supunea s\ p\r\sim casa `n care ne c\s\toriser\m. Am cump\rat o

Istorie trqitq 119


cas\ de 300 de metri p\tra]i, pe o strad\ singuratic\ din sectorul

Hillcrest, nu departe de Capitoliu. Fayetteville era prea departe

pentru a face naveta, a[a c\ nu am mai putut continua s\ predau la

universitate, fapt care m-a `ntristat, `ntruc`t `mi pl\ceau colegii [i

studen]ii. Trebuia s\ m\ decid ce voiam s\ fac mai departe [i nu

credeam c\ ar fi indicat s\ lucrez pentru o institu]ie public\ sau `n

orice alt fel de post public, cum ar fi cel de procuror, ap\r\tor sau

avocat din oficiu, unde munca mea s-ar suprapune sau ar veni `n

conflict cu cea a procurorului general. ~ncepusem s\ m\ g`ndesc

serios s\ lucrez pentru o firm\ privat\, o alegere pe care o respin-

sesem anterior. Dar acum m\ g`ndeam c\ a reprezenta interesele

clien]ilor priva]i ar putea constitui o experien]\ important\ [i ne-ar

ajuta [i financiar, `ntruc`t salariul lui Bill ca procuror general se

ridica la 26 500 de dolari.

Firma Rose Law era cea mai venerabil\ firm\ de avocatur\ din

Arkansas [i de]inea reputa]ia de fi cea mai veche astfel de firm\ la

vest de Mississippi. Apucasem s\-l cunosc pe unul dintre partenerii

firmei, Vince Foster, pe vremea c`nd conduceam Clinica de ajutor

legal de la Facultatea de Drept. C`nd am `ncercat s\ trimit studen]i

`n tribunalul judec\torului Butt pentru a reprezenta clien]i care nu

`[i puteau permite plata unui avocat, judec\torul le-a cerut stu-

den]ilor s\ `[i supun\ clien]ii unui regulament emis `n secolul

al XIX-lea, care permitea asisten]a legal\ gratuit\ numai `n cazul `n

care bunurile unei persoane valorau nu mai mult de zece dolari,

plus hainele de pe el. Erau ni[te standarde imposibil de atins pentru

oricine ar fi de]inut vreo ma[in\ veche, un televizor sau orice altce-

va care valora mai mult de zece dolari. Voiam s\ schimb regula, dar

aveam nevoie de Asocia]ia Baroului din Arkansas pentru a o face.

Doream, de asemenea, ca baroul s\ furnizeze asisten]\ financiar\

Clinicii de ajutor legal, pentru a ajuta la plata unui administrator,

care s\ lucreze cu norm\ `ntreag\, [i a secretariatului, care le

furniza viitorilor avoca]i o experien]\ real\ asupra lumii. Vince era

[eful comitetului din barou pentru chestiunile privind ajutorul

120

legal, a[a c\ am mers s\-l v\d. Mi-a f\cut o list\ cu al]i avoca]i care

puteau s\ m\ ajute, inclusiv Henry Woods, cel mai bun avocat

pledant din stat, [i William R. Wilson Jr., care se autoproclama

„`nc\p\]`nat ca un cat`r“ [i era, de asemenea, unul dintre cei mai

cunoscu]i avoca]i din `mprejurimi. Judec\torul Butt [i cu mine am

ap\rut `n fa]a comitetului executiv al baroului de stat [i ne-am

prezentat argumentele. Comitetul a votat pentru sus]inerea Clinicii

[i a contrasemnat anularea vechiului statut, mul]umit\ sus]inerii pe

care o primisem din partea lui Vince.

Dup\ alegerile din 1976, Vince [i un alt partener de la firma

Rose, Herbert C. Rule III, au venit la mine cu o ofert\. Pentru a se

`nscrie `n efortul continuu al firmei de a urma proceduri corecte,

Herb, un erudit absolvent de Yale, ob]inuse un aviz al Asocia]iei

Baroului American prin care se aproba angajarea de c\tre o firm\ de

avocatur\ a unui avocat c\s\torit cu un procuror general [i stabilise

pa[ii ce urmau a fi parcur[i pentru a evita conflictele de interese.

Nu to]i avoca]ii de la firma Rose erau la fel de entuzia[ti ca

Vince [i Herb de primirea unei femei `n colectiv. Nu existase nicio-

dat\ o femeie-asociat, de[i firma angajase o func]ionar\ `n anii ’40,

Elsijane Roy, care a r\mas `n firm\ doar c`]iva ani, `nainte de a

deveni func]ionar permanent `n slujba unui judec\tor federal. Ulte-

rior numit\ de c\tre pre[edintele Carter pentru a-i succeda respec-

tivului judec\tor, ea a devenit astfel prima femeie numit\ `n

magistratura federal\ `n Arkansas. Doi dintre partenerii seniori ai

firmei, Willian Nash [i J. Gaston Williamson, fuseser\ bursieri

Rhodes, iar Gaston f\cuse parte din comitetul care `l selectase pe

Bill pentru a deveni bursier Rhodes. Herb [i Vince m-au luat `ntr-un

tur de recunoa[tere, pentru a-i cunoa[te pe to]i – cincisprezece `n

total. C`nd partenerii au votat pentru angajarea mea, Vince [i Herb

mi-au dat un exemplar din Timpuri grele de Charles Dickens. Dar

cine putea s\ [tie atunci ce dar potrivit avea s\ se dovedeasc\?

M-am al\turat sec]iei de litigii conduse de Phil Carroll, un om

extrem de decent, fost prizonier de r\zboi `n Germania [i avocat de

Istorie trqitq 121


prim\ m`n\, care a devenit mai t`rziu pre[edintele Asocia]iei

Baroului din Arkansas. Cei doi avoca]i cu care am lucrat cel mai

mult au fost Vince [i Webster Hubbell.

Vince a fost unul dintre cei mai buni avoca]i cu care am lucrat

vreodat\ [i unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut.

Dac\ vi-l aminti]i pe Gregory Peck `n rolul lui Atticus Finch din

S\ ucizi o pas\re c`nt\toare, atunci vi-l pute]i imagina pe Vince. De

fapt, el ì sem\na, iar felul lui de a fi era similar: direct, curtenitor,

t\ios, dar laconic, genul de persoan\ pe care ]i-ai dori-o `n preajm\

`n vremuri de restri[te.

Vince [i cu mine aveam birouri pe acela[i coridor [i apelam la

aceea[i secretar\. El se n\scuse [i crescuse `n Hope, Arkansas.

Gr\dina din spatele casei copil\riei sale se `ntindea p`n\ la gr\dina

din spatele casei bunicilor lui Bill, unde acesta crescuse p`n\ la

patru ani. Bill [i Vince s-au jucat `mpreun\ pe c`nd erau b\ie]ei, dar

au pierdut mai apoi leg\tura, atunci c`nd Bill s-a mutat la Hot

Springs, `n 1953. C`nd Bill a candidat la postul de procuror gene-

ral, Vince i-a devenit un suporter `nfocat.

Webb Hubbell era un b\rbat corpolent [i pl\cut, o fost\ vedet\

de fotbal de la Universitatea din Arkansas [i un juc\tor pasionat

de golf, ceea ce i-a pl\cut lui Bill de la bun `nceput. Era, de ase-

menea, un mare povestitor `ntr-un stat `n care povestirea este un

mod de via]\. Webb avea o mul]ime de experien]e acumulate `n

tot felul de domenii. A devenit `n cele din urm\ primar `n Little

Rock [i a func]ionat o vreme ca pre[edinte la Curtea Suprem\ din

Arkansas. Era o mare pl\cere s\ lucrezi cu el [i mai era [i un prie-

ten loial [i devotat.

Hubbell ar\ta ca unul dintre b\ie]ii buni de demult, dar era un

polemist creativ [i `mi pl\cea teribil s\ stau s\-l ascult vorbind

despre tainele legisla]iei din Arkansas. Avea o memorie fenome-

nal\. Mai avea [i un spate cu n\b\d\i, care ì f\cea figuri din c`nd

`n c`nd. Odat\, am stat cu Webb la birou toat\ noaptea, lucr`nd la o

not\ care trebuia terminat\ p`n\ a doua zi. Webb s-a `ntins pe

122

podea pe spatele care `l durea, cit`nd cazuri care mergeau p`n\ `n

secolul al XIX-lea; treaba mea era s\ alerg prin biblioteca de drept

[i s\ le adun.

~n primul proces cu jura]i de care m-am ocupat, am ap\rat o

companie ce producea conserve, `mpotriva unui reclamant care

g\sise resturi de la un [obolan `n conserva de porc cu fasole, pe

care o desf\cuse pentru cin\ `ntr-o sear\. Nu apucase s\ m\n`nce

din ea, dar sus]inea c\ simpla vedere fusese at`t de dezgust\toare,

`nc`t nu se mai putuse opri din scuipat, fapt ce `l f\cuse s\ nu-[i mai

poat\ s\ruta logodnica. El `ncepuse procesul prin a scuipa `ntr-o

batist\ [i afi[`nd o min\ nefericit\. Era clar c\ ceva nu mersese bine

`n fabrica unde se preg\tise conserva respectiv\, dar compania

refuza s\-i pl\teasc\ desp\gubiri reclamantului, sus]in`nd c\ acesta

nu fusese `n fapt v\t\mat `n nici un fel; `n plus, p\r]ile roz\torului,

care fuseser\ sterilizate, puteau fi considerate comestibile `n anu-

mite p\r]i ale lumii. De[i eram foarte emo]ionat\ `n fa]a juriului,

mi-a venit sufletul la loc c`nd a trebuit s\-i conving c\ clientul meu

avea dreptate [i m-am sim]it u[urat\ c`nd juriul a acordat reclaman-

tului numai desp\gubiri nominale. {i peste ani, Bill tot mai conti-

nua s\ glumeasc\ pe seama cazului „fundul [obolanului“ [i s\-l

mimeze pe reclamant pretinz`nd c\ nu mai poate s\-[i s\rute iubita

pentru c\ era prea ocupat s\ scuipe.

Am continuat, de asemenea, s\ lucrez pentru drepturile copilu-

lui. Beryl Anthony, un avocat din El Dorado, mi-a cerut s\-l ajut s\

reprezinte un cuplu care dorea s\ adopte copilul pe care `l aveau `n

`ngrijire de doi ani [i jum\tate. Departamentul de Servicii pentru

Popula]ie din Arkansas refuzase, cit`nd un amendament ce inter-

zicea p\rin]ilor `ngrijitori s\ adopte copii. ~nt`lnisem aceea[i si-

tua]ie `n Connecticut pe c`nd lucram ca student `n serviciul de

ajutor legal. Beryl, c\s\torit cu sora mai mare a lui Vince, Sheila,

auzise de la Vince de interesul meu `n asemenea chestiuni. Nu am

ratat [ansa de a lucra la acest caz. Clien]ii no[tri, un agent de burs\

local [i so]ia acestuia, aveau mijloacele pentru a finan]a o ac]iune

Istorie trqitq 123


eficient\ la adresa acestei politici. Departamentul de Servicii pentru

Popula]ie din Arkansas `[i avea propriii avoca]i, a[a c\ nu a trebuit

s\ m\ `ngrijorez c\ am putea ajunge s\ lupt\m `mpotriva procu-

rorului general.

Beryl [i cu mine am prezentat m\rturii ale unor exper]i privind

fazele dezvolt\rii unui copil [i gradul `n care bun\starea emo-

]ional\ a acestuia depinde de prezen]a consecvent\ `n prima parte

a vie]ii a unei persoane care s\-i ofere afec]iune. L-am convins pe

judec\tor ca acordul semnat de p\rin]ii `ngrijitori – prin care

acceptaser\ s\ nu adopte – s\ nu fie aplicat, dac\ termenii acestuia

contraveneau intereselor copilului. Am c`[tigat cazul, dar victoria

noastr\ nu a modificat politica formal\ a statului privind plasarea

copiilor da]i `n `ngrijire, `ntruc`t statul nu a f\cut apel la acea

decizie. Din fericire, cazul nostru a servit ca precedent pe care

statul l-a adoptat `n cele din urm\. Beryl a fost ales pentru Congres

`n 1978, unde a func]ionat timp de paisprezece ani, iar Sheila

Foster Anthony a devenit ea `ns\[i avocat.

Experien]a mea din acest caz [i din altele m-a convins c\

Arkansas avea nevoie de o organiza]ie la nivel statal, devotat\

ap\r\rii drepturilor [i intereselor copilului. Nu eram singura care

g`ndea astfel. Doctor Bettye Caldwell, un profesor de recunoa[tere

interna]ional\ `n problema dezvolt\rii copilului, de la Universitatea

din Little Rock, a aflat despre munca mea [i mi-a cerut s\ formez o

asemenea organiza]ie `mpreun\ cu ea [i cu alte persoane din

Arkansas, `ngrijorate de statutul copilului `n acest stat. Am fondat

astfel Asocia]ia Sus]in\torilor Copilului [i Familiei din Arkansas,

care a ini]iat [i a condus reforme `n sistemul de protec]ie a copilului

[i continu\ s\ o fac\ [i ast\zi.

Pe c`nd lucram la diverse procese pentru firma Rose [i mai pre-

luam cazuri de drepturile copilului pro bono, am `nv\]at [i despre

a[tept\rile [i dorin]ele neexprimate de „mai mult“ ale vie]ii `n Sud.

So]iile oficialilor ale[i erau `n permanen]\ luate `n vizor. ~n 1974,

Barbara Pryor, so]ia guvernatorului ales, David Pryor, `[i atr\sese o

124

critic\ dur\ pentru coafura ei nou\, cu p\rul scurt f\cut permanent.

~mi pl\cea Barbara [i consideram c\ aten]ia public\ `ndreptat\

asupra p\rului ei era ridicol\. (Pu]in [tiam eu.) Presupuneam c\,

so]ie [i mam\ ocupat\ a trei copii, ea se afla `n c\utarea unui stil

mai comod. ~ntr-un act de solidaritate, am decis s\-mi supun p\rul

`nc\p\]`nat unui permanent str`ns, care, m\ g`ndeam eu, `l va imita

pe cel al Barbarei. A trebuit s\ cer s\ mi se aplice permanentul de

dou\ ori pentru a ob]ine rezultatul dorit. C`nd am ap\rut cu p\rul

proasp\t frizat, Bill a scuturat din cap [i m-a `ntrebat pentru ce `mi

t\iasem [i `mi „distrusesem“ p\rul lung.

Unul din motivele pentru care Vince [i Webb `mi deveniser\

buni prieteni era acela c\ am`ndoi m-au acceptat a[a cum eram,

adeseori glumind pe seama felului meu p\tima[ de a fi sau expli-

c`ndu-mi cu r\bdare c\ unele dintre ideile mele nu vor putea fi

nicic`nd puse `n aplicare. Ne f\cuser\m un obicei din a evada de la

birou pentru a lua pr`nzul `mpreun\, adeseori merg`nd la un restau-

rant italian care se chema Villa. Era un local cu fe]e de mas\ `n

p\tr\]ele [i lum`n\ri `n sticle de Chianti, din apropierea Univer-

sit\]ii, unde puteam evita obi[nuitele mul]imi de oameni de afaceri.

Era distractiv s\ ne povestim `nt`mpl\ri despre b\t\liile duse prin

cur]ile de tribunal cu sistemul de drept din Arkansas sau pur [i sim-

plu despre familiile noastre. Desigur, [i acest fapt a ridicat unele

spr`ncene. La acea vreme, `n Little Rock femeile nu luau masa cu

b\rba]i cu care nu erau c\s\torite.

De[i faptul c\ eram so]ia unui politician [i, `n acela[i timp, avo-

cat `n tribunal ì f\cea pe oameni s\ discute despre mine atunci c`nd

ie[eam `n public, de obicei nu eram recunoscut\. Odat\, eu [i un alt

avocat am luat un mic avion pentru a zbura la Harrison, Arkansas,

pentru a pleda `ntr-un caz de acolo, dar, ajun[i pe aeroportul local,

nu am g\sit nici un taxi pentru a ne duce la destina]ie.

– Merge cineva spre Harrison? am `ntrebat. Trebuie s\ ajungem

la tribunalul de acolo.

F\r\ a se `ntoarce s\ ne priveasc\, s-a oferit un om:

Istorie trqitq 125


– Eu merg. Haide]i!

Omul conducea o camionet\ veche plin\ cu ustensile, a[a c\ noi

st\team `nghesui]i pe bancheta din fa]\, `ndrept`ndu-ne spre Harri-

son. Am tot mers noi a[a, cu radioul tr`mbi]`nd `ntruna, p`n\ ce a

venit momentul [tirilor, iar crainicul a spus: „Ast\zi, procurorul

general Bill Clinton a spus c\ `l va ancheta pe judec\torul X pentru

comportament neadecvat `n exerci]iul func]iunii...“ Dintr-o dat\,

[oferul nostru a ]ipat:

– Bill Clinton! ~l cunoa[te]i pe nemernicul de Bill Clinton?

M-am `nviorat [i am spus:

– Mda, `l cunosc. De fapt, s`nt c\s\torit\ cu el.

Asta a atras aten]ia omului asupra mea, s-a `ntors [i m-a privit

pentru prima dat\.

– E[ti m\ritat\ cu Bill Clinton? Ei bine, este tic\losul meu pre-

ferat, iar eu s`nt pilotul lui.

~n momentul acela am observat c\ bunul nostru samaritean purta

un disc negru peste unul din ochi. Se numea Jay-cu-un-singur-ochi

[i, `n mod cert, `l purtase pe Bill cu avionul peste tot. Speram c\

b\tr`nul Jay conduce la fel de bine cum piloteaz\ [i i-am fost

recunosc\toare c`nd ne-a adus la tribunal `n siguran]\, chiar dac\ un

pic mai [ifona]i.

Anii 1978-1980 au fost printre cei mai dificili, mai emo-

]ionan]i, mai glorio[i [i mai durero[i din via]a mea. Dup\ at`]ia

ani `n care discutaser\m despre felul `n care Bill ar fi putut s\

amelioreze condi]iile de trai din Arkansas, el a ob]inut `n cele din

urm\ posibilitatea de a o face, atunci c`nd a fost ales guvernator

al statului, `n 1978. Bill [i-a `nceput mandatul de doi ani cu ener-

gia unui cal de curse care explodeaz\ prin poarta de start. F\cuse

zeci de promisiuni electorale [i a `nceput s\ le `ndeplineasc\ din

primele zile ale prelu\rii mandatului. La pu]in timp dup\ aceea,

livrase fiec\rui legislator c`te o carte groas\, detaliat\, asupra

bugetului [i prezentase ini]iative entuziaste privind crearea unui

126

nou departament de dezvoltare economic\, reformarea sistemului

de asisten]\ medical\ din mediul rural, revizuirea sistemului statal

inadecvat de educa]ie [i repararea [oselelor din stat. ~ntruc`t era

nevoie de noi surse de venituri pentru a acoperi aceste cheltuieli,

`n special cele ce vizau `mbun\t\]irea drumurilor, aveau s\ fie ridi-

cate taxele. Bill [i consilierii lui au considerat c\ oamenii vor

accepta o m\rire a taxei de `nmatriculare a ma[inilor, `n schimbul

promisiunii unor drumuri mai bune. Dar presupunerea s-a dovedit

extrem de eronat\.

~n 1979, am devenit partener la firma de avocatur\ Rose [i

m-am devotat cu mult\ energie muncii mele. G\zduiam adesea

evenimente sociale `n re[edin]a oficial\ a guvernatorului sau prezi-

dam `nt`lniri ale Comitetului Consultativ de S\n\tate Rural\, pe

care Bill `mi ceruse s\-l conduc, ca parte a efortului lui de a

`mbun\t\]i accesul la un serviciu de s\n\tate de calitate `n regiunea

rural\ din Arkansas. Mi-am continuat colaborarea cu Marian

Wright Edelman [i Fondul de Ap\rare a Copilului, scop `n care

mergeam la Washington o dat\ la c`teva luni pentru a participa la

[edin]ele de consiliu. Pe baza muncii [i a experien]ei c`[tigate `n

timpul campaniei sale electorale, pre[edintele Carter m\ numise `n

consiliul director al Corpora]iei Serviciilor Legale, pozi]ie care tre-

buia confirmat\ de Senatul Statelor Unite. Corpora]ia era un pro-

gram federal non-profit, creat de Congres [i de pre[edintele Nixon,

care acorda asisten]\ legal\ celor s\raci. Am lucrat `mpreun\ cu

Mickey Kantor, un fost avocat din oficiu, care reprezentase lu-

cr\tori imigran]i din Florida. Mai t`rziu a devenit avocat de succes

`n Los Angeles [i a lucrat ca pre[edinte de campanie al lui Bill, `n

alegerile preziden]iale din 1992.

{i, ca [i cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, eu [i Bill `ncer-

cam s\ avem [i un copil. Am`ndoi iubeam copiii [i to]i cei care au

copii [tiu c\ niciodat\ nu e timpul „potrivit“ pentru a `ntemeia o

familie. Perioada primului mandat al lui Bill ca guvernator p\rea la

fel de nepotrivit\ ca oricare alta. Nu am avut noroc, p`n\ c`nd nu

Istorie trqitq 127


am decis s\ ne lu\m o vacan]\ `n Bermude, dovedind `nc\ o dat\

importan]a timpului liber.

L-am convins pe Bill s\ participe cu mine la orele Lamaze, un

fenomen suficient de nou pentru a-i determina pe mul]i s\ se

`ntrebe de ce era guvernatorul lor at`t de hot\r`t s\ fac\ un copil. Pe

c`nd eram `ns\rcinat\ `n [apte luni, eram `n tribunal, urm\rind un

proces cu Gaston Williamson [i discut`nd cu judec\torul, c`nd am

men]ionat c\ Bill [i cu mine frecventam orele de „na[tere“ `n fie-

care s`mb\t\ diminea]a.

– Ce? a explodat judec\torul. L-am sus]inut `ntotdeauna pe

so]ul t\u, dar nu cred c\ un b\rbat are ce c\uta acolo unde se na[te

un copil!

{i nu glumea.

Prin aceea[i perioad\, `n ianuarie 1980, spitalul de copii din

Arkansas pl\nuia s\ construiasc\ o nou\ sec]ie [i avea nevoie de o

sporire de capital prin cre[terea nivelului obliga]iunilor. Doctori]a

Betty Lowe, directorul medical al spitalului [i, mai t`rziu, medicul

pediatru care a `ngrijit-o pe Chelsea, m-a rugat s\ merg cu un grup

de giran]i [i doctori ai spitalului pentru a sus]ine cazul `n fa]a

agen]iilor de rating de la New York. M\ f\cusem at`t de mare `nc`t

le d\deam emo]ii oamenilor, dar m-am dus [i timp de ani de zile

Betty povestea tuturor cum agen]iile de rating au fost de acord cu

planurile spitalului numai ca s\ scoat\ afar\ din biroul lor `nainte

de a na[te o so]ie de guvernator `ns\rcinat\ `n ultima lun\.

~ntruc`t data na[terii, a[teptat\ prin martie, se apropia, doctorul

mi-a recomandat s\ nu mai c\l\toresc, ceea ce m-a f\cut s\ pierd

cina anual\ de la Casa Alb\ dat\ `n cinstea guvernatorilor. Bill s-a

`ntors `n Little Rock miercuri, 27 februarie, exact c`nd mi se rupea

apa. Asta i-a panicat pe el [i pe poli]i[tii din escort\. Bill alerga

prin preajm\ cu lista Lamaze a obiectelor pe care trebuia s\ le ia la

spital. Aceasta con]inea [i recomandarea de a aduce o pungu]\ de

plastic umplut\ cu ghea]\ pentru perioada travaliului. Pe c`nd m\

t`ram spre ma[in\, am observat cum unul dintre poli]i[tii c\lare

128

`nc\rca `n portbagajul ma[inii un sac negru pentru resturi menajere

de o sut\ cincizeci de kilograme, umplut cu ghea]\.

Dup\ ce am ajuns la spital, a devenit clar c\ trebuia s\ fac o

cezarian\, ceea ce nu fusese anticipat. Bill a cerut ca spitalul s\

accepte s\-l lase [i pe el `n sala de opera]ii, un fapt f\r\ precedent.

Le-a spus administratorilor c\ fusese cu mama lui pentru a vedea

opera]ii [i [tia c\ totul avea s\ fie `n regul\. Faptul c\ era guverna-

tor a ajutat cu certitudine `n a convinge Spitalul Baptist s\-l lase s\

intre. Cur`nd dup\ aceea politica s-a schimbat, permi]`nd ta]ilor s\

asiste la opera]iile cezariene `n sala de na[teri.

Na[terea fiicei noastre a fost cel mai miraculos [i mai `nfri-

co[\tor eveniment din via]a mea. Chelsea Victoria Clinton a venit

pe lume cu trei s\pt\m`ni mai devreme, la 27 februarie 1980, la

23.24, spre marea bucurie a lui Bill [i a familiilor noastre. ~n timp

ce eu `mi reveneam dup\ opera]ie, Bill a luat-o pe Chelsea `n bra]e

[i a purtat-o prin jurul spitalului `n c`teva tururi de „apropiere“

tat\-fiic\. ~i c`nta, o leg\na, o ar\ta m`ndru la toat\ lumea [i, `n

general, se comporta de parc\ el ar fi inventat ipostaza de tat\.

Chelsea ne-a ascultat de multe ori spun`nd pove[ti despre copi-

l\ria ei. {tia c\ fusese numit\ dup\ versiunea lui Judy Collins a

c`ntecului lui Joni Mitchell Chelsea Morning, pe care tat\l ei [i

cu mine o ascultaser\m c`nd ne plimbam prin Chelsea, la Londra,

cu ocazia vacan]ei minunate pe care o petrecuser\m acolo `n timpul

Cr\ciunului din 1978. Bill a spus:

– Dac\ o s\ avem vreodat\ o fat\, o s\-i spunem Chelsea.

{i a continuat s\ c`nte.

Chelsea [tie c`t de vr\jit\ am fost de sosirea ei [i c`t de neconso-

lat\ putea fi atunci c`nd pl`ngea, indiferent c`t de mult o leg\nam.

{tie cuvintele pe care i le spuneam `n efortul de a o calma [i, toto-

dat\, de a m\ calma:

– Chelsea, asta e ceva nou pentru am`ndou\. Nu am mai fost

mam\ `nainte, iar tu n-ai mai fost niciodat\ copil. Va trebui s\ ne

Istorie trqitq 129


ajut\m reciproc [i s\ facem tot ce ne st\ `n putin]\ ca s\ o scoa-

tem la cap\t.

Devreme, `n diminea]a de dup\ na[terea lui Chelsea, par-

tenerul meu de la firm\, Joe Giroir, a sunat [i m-a `ntrebat dac\

voiam s\ fac o plimbare p`n\ la birou. Glumea, fire[te, dar p`n\ la

ora aceea nu `mi convinsesem partenerii s\ adopte formal un plan

de concediu de maternitate. De fapt, pe m\sur\ ce sarcina deve-

nea tot mai evident\, ei `[i fereau privirile [i discutau despre orice

altceva dec`t despre planurile mele pentru c`nd avea s\ soseasc\

copilul. Totu[i, odat\ n\scut\ Chelsea, mi-au spus c\ pot s\-mi

iau liber c`t vreau.

Am putut s\-mi iau liber patru luni pentru a sta acas\ cu copilul,

dar cu venituri reduse. Ca partener, continuam s\ primesc un salariu

de baz\, dar venitul meu depindea de `ncas\rile pe care le ob]ineam

[i a sc\zut `n mod natural `n perioada `n care nu mai munceam. Nu

am uitat niciodat\ c`t de norocoas\ eram `n compara]ie cu multe alte

femei, fiindc\ aveam acest timp liber pentru copilul meu. At`t eu, c`t

[i Bill recuno[team necesitatea concediului de maternitate, de pre-

ferin]\ pl\tit. Am ie[it din aceast\ experien]\ deci[i s\ ne asigur\m

c\ tuturor p\rin]ilor li se va oferi posibilitatea de a sta acas\ cu

nou-n\scu]ii lor [i c\ se vor putea baza pe asisten]\ de maternitate

c`nd se vor `ntoarce la munc\. De aceea am fost at`t de fericit\ c`nd

prima lege semnat\ de Bill atunci c`nd a devenit pre[edinte a fost

Legea privind Concediul Medical [i Parental.

Locuiam `n re[edin]a guvernatorului, care avea un sistem de

sus]inere prev\zut din construc]ie pentru Chelsea. Eliza Ashley,

buc\t\reasa de nepre]uit care lucrase `n re[edin]\ de multe decenii,

era `nc`ntat\ c\ avea un copil `n cas\. Carolyn Huber, pe care o

convinsesem s\ p\r\seasc\ firma Rose pentru a administra re[e-

din]a pe durata primului mandat al lui Bill, era ca un membru al

familiei. Chelsea a ajuns s\ o priveasc\ ca pe o m\tu[\ [i ajutorul

acesteia a fost de nepre]uit. Dar niciodat\ nu am luat ca de la sine

`n]elese binecuv`nt\rile de care ne bucuram. De `ndat\ ce eu [i Bill

130

ne-am decis s\ ne `ntemeiem o familie, `ncepusem s\ pl\nuiesc un

viitor financiar mai stabil.

Banii nu `nseamn\ aproape nimic pentru Bill Clinton. Nu se

opune activit\]ii de a face bani sau de a de]ine propriet\]i, ci pur [i

simplu nu au constituit nicic`nd o prioritate pentru el. E fericit

atunci c`nd are suficient ca s\-[i cumpere c\r]i, s\ mearg\ la film,

s\ ias\ la cin\ [i s\ c\l\toreasc\. Ceea ce era numai bine, ]in`nd

cont c\ `n postura de guvernator al statului Arkansas nu c`[tiga mai

mult de 35 000 de dolari pe an, f\r\ taxe. Acesta era un venit con-

siderabil `n Arkansas, iar noi locuiam `n re[edin]a guvernatorului [i

de]ineam un fond oficial de cheltuieli care acoperea mesele, ceea ce

f\cea situa]ia [i mai bun\. Dar eu eram `ngrijorat\ c\, `ntruc`t poli-

tica reprezint\ o profesie inerent instabil\, trebuia s\ ne construim

un c\min adev\rat.

S`nt convins\ c\ am mo[tenit `ngrijor\rile de la tat\l meu care

de[i era de o zg`rcenie notorie, a f\cut investi]ii de[tepte, [i-a ]inut

copiii la colegiu [i a avut parte de o pensie confortabil\. Tata m-a

`nv\]at cum s\ urm\resc pia]a de schimburi `nc\ de pe c`nd eram la

[coal\ [i `mi amintea adesea c\ „banii nu cresc `n copaci“. Numai

prin munc\ grea, prin economii [i prin investi]ii prudente puteai

deveni independent financiar. Totu[i, nu d\dusem prea mare aten]ie

economiilor [i investi]iilor p`n\ ce nu am realizat c\, dac\ voiam ca

familia mea `n cre[tere s\ aib\ o rezerv\ financiar\, `mi revenea `n

mare parte responsabilitatea de a m\ `ngriji de aceasta. Am `nceput

s\ caut ocazii de care s\ pot profita. So]ul prietenei mele Diane

Blair cuno[tea dedesubturile pie]ei de m\rfuri [i era dispus s\ `mi

`mp\rt\[easc\ experien]a.

Cu vocea sa grav\, statura impun\toare [i p\rul argintiu, Jim

Blair era o figur\ impozant\ [i un avocat de excep]ie, a c\rui list\ de

clien]i includea gigantul produselor din carne de pui Tyson Foods.

Jim avea [i opinii politice foarte puternice. Era un sus]in\tor fervent

al drepturilor civile, se opusese R\zboiului din Vietnam [i ì sus]inu-

se pe senatorii Fulbright [i McGovern `mpotriva tendin]ei generale.

Istorie trqitq 131


Fusese binecuv`ntat cu o personalitate deosebit de cald\ [i cu un

sim] al umorului `n]ep\tor. C`nd s-a c\s\torit cu Diane, a g\sit `n

aceasta un tovar\[ de suflet. Bill le-a celebrat ceremonia de

c\s\torie `n 1979, iar eu le-am fost „doamn\ de onoare“.

Pie]ele de m\rfuri se aflau `n plin av`nt pe la sf`r[itul anilor

’70, iar Jim dezvoltase un sistem de nego] care ì aducea o avere.

Prin 1978, ì mergea at`t de bine `nc`t [i-a `ncurajat familia [i pe

cei mai buni prieteni s\ intre [i ei pe pia]\. Eram dispus\ s\ risc o

mie de dolari [i s\-l las pe Jim s\-mi c\l\uzeasc\ afacerile prin

intermediul unui agent cu un nume colorat, Robert „Red“ Bone.

Red era un fost juc\tor de pocher, iar asta se potrivea perfect, dat\

fiind chemarea sa.

Pia]a de m\rfuri nu se aseam\n\ deloc cu pia]a de schimburi –

de fapt, are mai multe `n comun cu Las Vegas-ul dec`t cu Wall

Street-ul. Ceea ce investitorii cump\r\ [i v`nd s`nt „promisiuni“

(cunoscute [i ca futures) de a cump\ra sau a vinde anumite

bunuri – grù, cafea, vite – la un pre] fix. Dac\ pre]ul este mai mare

atunci c`nd acele m\rfuri s`nt aduse pe pia]\, investitorul c`[tig\

bani. Uneori chiar foarte mul]i bani, fiindc\ fiecare dolar investit

poate produce de mai multe ori valoarea sa `n viitor. Fluctua]iile de

pre] de c`]iva cen]i s`nt amplificate de mii de ori. Pe de alt\ parte,

dac\ pia]a de carne de porc sau de porumb devine supraabundent\,

atunci pre]ul scade, iar investitorul pierde o avere.

M-am str\duit c`t am putut s\ m\ informez `n leg\tur\ cu

op]iunile futures de pe pia]a c\rnii de vit\ [i cu marjele de siguran]\

pe care le puteam lua pentru a face lucurile mai pu]in riscante. Am

c`[tigat [i am pierdut bani de-a lungul lunilor ce au urmat [i am

continuat s\ urm\resc pia]a `ndeaproape. Pentru un timp, mi-am

deschis chiar [i o mic\ afacere de brokeraj `mpreun\ cu o alt\ firm\

de investi]ii din Little Rock. Dar cur`nd dup\ ce am r\mas `ns\rci-

nat\ cu Chelsea, `n 1979, mi-am pierdut curajul pentru afacerile de

noroc. C`[tigurile pe care le acumulaser\m p`n\ atunci ne-au p\rut

deodat\ ni[te bani reali pe care ì puteam utiliza pentru educa]ia de

132

mai t`rziu a copilului nostru. Am p\r\sit masa pariurilor cu 100 000

de dolari. Jim Blair [i ai lui au r\mas `n continuare pe pia]\ [i au

pierdut o mare parte din banii pe care ì c`[tigaser\.

Profitul mare ob]inut de pe urma investi]iilor mele a fost exa-

minat `ndelung dup\ ce Bill a devenit pre[edinte, de[i nu a fost

niciodat\ ]inta unei investiga]ii serioase. Concluzia a fost c\, la fel

ca mul]i al]i investitori la acea dat\, fusesem foarte norocoas\. Bill

[i cu mine nu fuseser\m `ns\ la fel de noroco[i cu alte investi]ii pe

care le efectuaser\m `n acea perioad\. Nu numai c\ am pierdut bani

pentru o proprietate numit\ Whitewater Estates, ci investi]ia a atras

chiar [i o investiga]ie, cincisprezece ani mai t`rziu, care avea s\ se

prelungeasc\ pe perioada pre[edin]iei lui Bill.

Totul a `nceput `ntr-o zi din prim\vara lui 1978, c`nd un om

de afaceri implicat de mult timp `n politic\, numit Jim McDou-

gal, ne-a abordat pentru a ne propune o afacere sigur\: Bill [i cu

mine am intrat `n parteneriat cu el [i cu t`n\ra lui so]ie, Susan,

pentru a cump\ra dou\ sute treizeci de acri de teren viran, situat

pe malul sudic al rùlui White din nordul statului Arkansas. Pla-

nul era s\ `mp\r]im terenul `n mici loturi pentru construirea unor

c\su]e de vacan]\, pe care s\ le vindem pentru profit. Pre]ul era

de 202 611,20 dolari.

Bill `l `nt`lnise pe McDougal `n 1968, pe c`nd Jim lucra `n cam-

pania pentru realegerea senatorului William J. Fulbright, la care

Bill, pe atunci `n v`rst\ de dou\zeci [i unu de ani, participa ca vo-

luntar pe timpul verii. Jim McDougal era un adev\rat personaj:

[armant, spiritual [i excentric c`t era ziua de lung\. ~n costumele

sale albe [i cu Bentley-ul s\u albastru, McDougal ar\ta de parc\

tocmai ie[ise dintr-o pies\ a lui Tennessee Williams. ~n ciuda obi-

ceiurilor sale excentrice, avea o reputa]ie foarte solid\. D\dea

impresia c\ f\cea afaceri cu toat\ lumea din stat, inclusiv cu

impecabilul Bill Fulbright, pe care `l ajutase s\ fac\ o gr\mad\ de

bani investind `n propriet\]i imobiliare. Aceste recomand\ri ni s-au

p\rut de `ncredere am`ndurora. Bill mai f\cuse o mic\ investi]ie `n

Istorie trqitq 133


afaceri imobiliare cu McDougal cu un an `nainte, investi]ie ce

adusese un profit rezonabil, a[a c\, atunci c`nd Jim a sugerat

Whitewater, ni s-a p\rut o afacere bun\.

Construc]iile de case `n regiunea Ozark din nordul Arkansas-ului

erau `n plin\ dezvoltare, datorit\ cererii celor care coborau dinspre

Chicago [i Detroit. Atrac]ia spre acele locuri era evident\: p\m`ntul

`mp\durit avea taxe de proprietate mici [i se `ntindea peste un

peisaj de ]ar\ minunat, `nconjurat de mun]i [i punctat de lacuri [i

rùri care ofereau unele dintre cele mai bune condi]ii de pescuit [i

de naviga]ie de agrement din ]ar\. Dac\ totul ar fi mers `n confor-

mitate cu planul prev\zut, `n c`]iva ani ne-am fi recuperat investi]ia,

plus un oarecare profit, [i acesta ar fi fost sf`r[itul pove[tii. Am

f\cut `mprumuturi la banc\ pentru a cump\ra proprietatea respec-

tiv\, ulterior transfer`nd drepturile de proprietate asupra lui White-

water Development Company Inc., o entitate separat\ `n care at`t

noi, c`t [i familia McDougal de]ineam p\r]i egale. Bill [i cu mine

ne consideram investitori pasivi; Jim [i Susan administrau proiec-

tul, de la care se a[tepta s\ se finan]eze singur, o dat\ ce loturile ar

fi `nceput s\ se v`nd\. Dar c`nd dezvoltarea investi]iei se afla sub

supraveghere, iar loturile erau gata de v`nzare, ratele dob`nzilor

atinseser\ cote uluitoare, ajung`nd p`n\ pe la 20% la sf`r[itul dece-

niului. Oamenii `ncepuser\ s\ nu-[i mai poat\ finan]a un al doilea

r`nd de case. Pentru a nu `nregistra o pierdere imens\, am preferat

s\ p\str\m Whitewater, aduc`nd ceva `mbun\t\]iri [i construind o

cas\-model, `n a[teptarea unui reviriment economic. Din c`nd `n

c`nd, de-a lungul anilor care au urmat, Jim ne-a cerut s\ scriem

cecuri pentru plata dob`nzilor sau pentru alte contribu]ii, iar noi nu

i-am pus nicic`nd la `ndoial\ judecata. Nu realizam din atitudinea

lui c\ Jim McDougal se transforma din „excentric“ `n „instabil

mintal“ [i c\ `ncepuse s\ se implice `ntr-o serie de afaceri dubioase.

Au trecut ani de zile p`n\ c`nd am `nceput s\ afl\m c`te ceva despre

via]a dubl\ pe care o ducea.

134

1980 a fost un an mare pentru noi. Eram p\rin]i, iar Bill candi-

da pentru a fi reales. Contracandidatul s\u `n alegerile primare a

fost un fermier pensionar, fost cresc\tor de curcani, `n v`rst\ de

[aptezeci [i opt de ani, Monroe Schwarzlose, care a vorbit pe larg

`n numele democra]ilor din zona rural\, critic`nd m\rirea taxelor pe

ma[ini [i acumul`nd capital pe baza impresiei pe care o aveau unii

c\ Bill era „rupt de realitatea“ din Arkansas. Schwarzlose a adunat

`n final o treime din voturi. Faptul c\ pre[edin]ia lui Jimmy Carter

era inundat\ de probleme nu ajuta defel. Economia ]\rii se scufun-

da `ncet, pe m\sur\ ce ratele la dob`nzi continuau s\ urce. Adminis-

tra]ia era concentrat\ asupra unor crize interna]ionale, culmin`nd cu

luarea de ostatici `n Iran. Unele dintre aceste probleme s-au f\cut

sim]ite p`n\ `n Arkansas `n prim\vara [i `n vara lui 1980, c`nd sute

de refugia]i cubanezi – cei mai mul]i proveni]i din `nchisorile [i din

spitalele de boli mintale ale lui Castro [i ajun[i `n Statele Unite pe

vasul de trist\ amintire Mariel – au fost trimi[i `n „tab\ra de pla-

sament“ de la Fort Chaffee, Arkansas. Pe la sf`r[itul lui mai, re-

fugia]ii s-au r\sculat [i sute dintre ei au n\v\lit afar\ din fort,

`ndrept`ndu-se spre comunitatea din apropiere de Fort Smith. {eri-

fii de ]ar\ [i oamenii din partea locului [i-au `nc\rcat armele [i au

r\mas `n a[teptarea m\celului. Situa]ia a fost `nr\ut\]it\ de faptul c\

armata, aflat\ sub imperiul unei doctrine cunoscute drept posse

comitatus, nu avea autoritate `n afara bazei sale [i nu avea nici

m\car `mputernicire pentru a-i re]ine cu for]a pe de]inu]i, care, de

iure, nu erau prizonieri. Bill a trimis trupe c\lare [i oameni din

Garda Na]ional\ pentru a-i `nconjura pe cubanezi [i a ]ine situa]ia

sub control. Apoi a zburat acolo pentru a supraveghea opera]iunile.

Ac]iunile lui Bill au salvat multe vie]i [i au prevenit r\sp`ndirea

violen]elor. C`nd Bill s-a `ntors la fa]a locului c`teva zile mai t`rziu

pentru a constata consecin]ele, l-am urmat. Mai erau `nc\ semne pe

la sta]iile de benzin\: „F\r\ rezerve, reveni]i mìne“, iar `n fa]a

caselor: „Vom trage pentru a ucide“. Am participat, de asemenea, la

c`teva reuniuni deosebit de tensionate pe care le-a avut Bill cu

Istorie trqitq 135


James „Bulldog“ Drummond, generalul frustrat care se afla la

comanda fortului Chaffee, [i cu reprezentan]i ai Casei Albe. Bill

solicitase asisten]\ federal\ pentru a men]ine controlul asupra

de]inu]ilor, dar generalul Drummond spunea c\ era cu mìnile

legate din cauza anumitor ordine primite de sus. Mesajul Casei

Albe p\rea s\ fie: „Nu v\ pl`nge]i, ci face]i ordine `n mizeria pe

care v-am f\cut-o“. Bill asta [i f\cuse, dar trebuia s\ pl\teasc\ un

mare pre] politic pentru c\ `[i sus]inuse pre[edintele.

Dup\ rebeliunile din iunie, pre[edintele Carter ì promisese lui

Bill c\ nici un cubanez nu va mai fi trimis `n Arkansas. ~n august,

Casa Alb\ [i-a `nc\lcat promisiunea, `nchiz`nd unele tabere de refu-

gia]i din Wisconsin [i Pennsylvania [i trimi]`nd [i mai mul]i refugia]i

la Fort Chaffee. Aceast\ r\sturnare de situa]ie a subminat [i mai mult

sus]inerea lui Bill Clinton [i a lui Jimmy Carter `n Arkansas.

Cei din Sud au o expresie pentru a descrie ceva sau pe cineva al

c\rui noroc se schimb\ `n r\u. Devenise clar c\ pre[edin]ia lui

Jimmy Carter era „mu[cat\ de [arpe“. Mai greu de admis era c\ [i

guvernarea lui Bill Clinton suferea de aceea[i soart\.

Oponentul republican al lui Bill, Frank White, `ncepuse s\ fac\

o campanie negativ\ la adresa lui Bill. Pe fundalul unor imagini cu

ni[te cubanezi tuciurii revolta]i, o voce anun]a c\ „lui Bill Clinton

ì pas\ mai mult de Jimmy Carter dec`t de Arkansas“. Ini]ial am

ignorat spoturile respective, g`ndindu-m\ c\ toat\ lumea din

Arkansas era con[tient\ de ce treab\ bun\ f\cuse Bill prin limitarea

violen]elor. Apoi am `nceput s\ adun `ntreb\ri de pe la `ntrunirile

de la [coal\ [i de la cluburi civice: „De ce i-a l\sat guvernatorul pe

cubanezi s\ se r\scoale?“, „De ce nu i-a p\sat guvernatorului mai

mult de noi dec`t de pre[edintele Carter?“ Spoturi publicitare ca

acesta, ce demonstrau puterea mesajului negativ, au devenit tot

mai obi[nuite `n anii ’80, `n mare parte datorit\ unei strategii uti-

lizate de Comitetul Na]ional Conservator de Ac]iune Politic\

(NCPAC), `nfiin]at de republicani pentru a concepe [i rula publici-

tate negativ\ peste tot `n ]ar\. Prin octombrie, mi-am dat seama c\

136

sondajele de opinie care `l ar\tau pe Bill `n frunte ar putea fi gre[ite

[i c\ Bill ar putea, de fapt, s\ piard\. Bill folosise un t`n\r dintr-o

bucat\, Dick Morris, pentru a se ocupa de sondaje `n campania de

succes din 1978, dar nimeni din personalul de campanie nu putuse

suferi s\ lucreze cu el, a[a c\ l-au convins pe Bill s\ angajeze pe

altcineva `n 1980. L-am chemat pe Morris s\-l `ntreb ce p\rere avea

despre ce se `nt`mpla. Mi-a spus c\ Bill se afla `n mare `ncurc\tur\

[i c\ avea s\ piard\ dac\ nu f\cea vreun gest tran[ant, cum ar fi s\

renun]e la taxa pe ma[ini sau s\-l repudieze pe Carter. Nu am reu[it

s\ conving pe nimeni s\ ignore sondajele care `l ar\tau pe Bill

c`[tig\tor. Bill `nsu[i era nehot\r`t. Nu voia s\ o rup\ `n mod public

cu pre[edintele [i nici s\ anun]e o sesiune special\ `n care s\ renun]e

la taxa pe ma[ini. A[a c\ pur [i simplu a continuat campania a[a

cum era [i a tot `ncercat s\ g\seasc\ explica]ii pentru aleg\tori.

Chiar `nainte de alegeri, am avut o conversa]ie tulbur\toare cu

unul dintre ofi]erii din Garda Na]ional\, care se aflase `n fruntea

unora dintre trupele chemate s\ readuc\ ordinea `n timpul r\scoalei

de la Fort Chaffee. El i-a spus lui Bill c\ m\tu[a lui mai `n v`rst\ ì

m\rturisise c\ avea s\ voteze cu Frank White, pentru c\ Bill permi-

sese ca r\scoala cubanezilor s\ aib\ loc. C`nd ofi]erul ì explicase

c\ el fusese acolo [i [tia c\ guvernatorul Clinton oprise `n fapt r\s-

coala s\ se extind\, m\tu[a i-a replicat c\ nu era adev\rat, `ntruc`t

ea v\zuse la televizor ce se `nt`mplase. Spoturile negative ajunse-

ser\ nu numai s\ ticluiasc\ [tirile, ci chiar s\ contrabalanseze mar-

torii oculari. Acea campanie din 1980, `n care adev\rul `[i `ntorsese

capul, m-a convins de puterea extraordinar\ a reclamei negative de

a `ntoarce aleg\torii `mpotriva cuiva, prin distorsionarea realit\]ii.

Sondajele de final de campanie `l ar\tau pe Bill c`[tig\tor la o

distan]\ confortabil\, dar a pierdut cu 52 la 48 de procente. A fost

d\r`mat. Camera uria[\ de hotel `n care `[i ]inuse campania era

plin\ de prieteni [i de suporteri afla]i `n stare de [oc. A decis c\

avea s\ a[tepte p`n\ `n ziua urm\toare pentru a face orice fel de

comentariu public [i mi-a cerut s\ merg [i s\ le mul]umesc tuturor

Istorie trqitq 137


pentru ajutorul acordat [i s\-i invit la re[edin]a guvernatorului `n

diminea]a urm\toare. Adunarea din curtea din spate a fost ca un

priveghi. Bill pierduse dou\ alegeri – o dat\ pentru Congres [i o

dat\ pentru men]inerea pozi]iei de guvernator – [i mul]i s-au `ntre-

bat dac\ aceast\ `nfr`ngere nu `l va dobor`.

~nainte de sf`r[itul acelei s\pt\m`ni, ne-am g\sit o cas\ `n car-

tierul Hillcrest din Little Rock, `n apropiere de unde locuisem

`nainte. Casa avea o mansard\ pe care am transformat-o `n cre[\

pentru Chelsea. Bill [i cu mine s`ntem mari admiratori ai caselor

vechi [i ai mobilierului tradi]ional, a[a c\ am ie[it la v`n\toare prin

magazinele de chilipiruri [i de antichit\]i. C`nd ne-a vizitat Vir-

ginia, ne-a `ntrebat de ce ne plac at`t de mult lucrurile vechi. Dup\

cum ne explica ea, „mi-am petrecut `ntrega via]\ `ncerc`nd s\ scap

de casele [i lucrurile vechi“. C`nd [i-a dat seama de preferin]ele

noastre, ne-a trimis bucuroas\ o canapea `n stil victorian pe care o

]inea de ani de zile `n garaj.

Chelsea a fost singurul punct luminos din existen]a noastr\ `n

lunile care au urmat dup\ alegeri. Era prima nepoat\ care ap\rea

`n familiile noastre, a[a c\ mama lui Bill a fost mai mult dec`t feri-

cit\ s\ fac\ munca de baby-sitter, ca de altfel [i p\rin]ii mei, atunci

c`nd au sosit `n vizit\. ~n noua cas\ pe care o cump\raser\m s-a

s\rb\torit prima aniversare a lui Chelsea, tot acolo a f\cut primii

pa[i, a `nv\]at s\ vorbeasc\ [i i-a dat tat\lui ei o lec]ie despre peri-

colele unor activit\]i simultane. ~ntr-o zi, Bill o ]inea `n bra]e `n

timp ce privea un meci de baschet la televizor, vorbind la telefon [i

complet`nd un careu de cuvinte `ncruci[ate. C`nd Chelsea a v\zut

c\ nu mai poate s\-i atrag\ aten]ia, l-a mu[cat de nas.

Bill [i-a luat o slujb\ la Wright, Lindsey [i Jennings, o firm\ de

avocatur\ din Little Rock. Unul dintre noii lui colegi, Bruce Lind-

sey, i-a devenit unul dintre cei mai apropia]i confiden]i. Dar `nainte

ca Frank White s\ se mute `n re[edin]\, Bill se afla deja neoficial `n

campanie pentru a-[i relua postul.

138

Presiunile exercitate asupra mea pentru a m\ conforma con-

ven]iilor sociale crescuser\ drastic pe vremea c`nd Bill fusese gu-

vernator `ntre 1978 [i 1980. Puteam s\ trec neobservat\, considerat\

doar pu]in nonconformist\, pe vremea c`nd eram so]ia procurorului

general, dar, ca Prim\ Doamn\ a Arkansas-ului, am fost pus\ `n

prim-plan [i m-am aflat adesea `n lumina reflectoarelor. {i pentru

prima dat\ mi-am dat seama de felul `n care op]iunile mele puteau

avea influen]\ asupra viitorului politic al so]ului meu.

P\rin]ii m-au `nv\]at s\ privesc calit\]ile interioare ale oame-

nilor, nu felul `n care se `mbrac\ sau titlurile pe care le poart\. Ca

atare mi-a fost oarecum dificil s\ `n]eleg importan]a pe care o au

conven]iile pentru al]ii. Am constatat cu uimire c\ unii aleg\tori

din Arkansas se sim]iser\ ofensa]i de faptul c\ `mi p\strasem

numele de domni[oar\.

Pentru c\ [tiam c\ aveam propriile interese profesionale [i nu

voiam s\ creez nici o confuzie sau conflict de interese cu cariera

politic\ a so]ului meu, mi se p\rea normal s\ continuu s\ folosesc

numele meu de domni[oar\. Pe Bill nu `l deranja acest aspect, dar pe

mamele noastre, da. Virginia a `nceput s\ pl`ng\ c`nd Bill i-a spus

despre asta, iar mama ne adresa scrisorile cu „Domnul [i Doamna

Bill Clinton“. Miresele care `[i p\strau numele de domni[oar\ deve-

niser\ mai numeroase `n anumite regiuni prin anii ’70, dar erau `nc\

o raritate `n cea mai mare parte a ]\rii. {i asta includea [i Arkan-

sas-ul. Era o decizie personal\, un mic (credeam eu) gest de afir-

mare a faptului c\, de[i luam `n serios uniunea noastr\, r\m`neam

eu `ns\mi. Eram, de asemenea, pragmatic\. C`nd ne-am c\s\torit,

eu predam, reprezentam cazuri `n instan]\, publicam [i ]ineam dis-

cursuri sub numele de Hillary Rodham. Mi-am p\strat numele dup\

ce Bill a fost ales `n pozi]ie oficial\ `n parte pentru c\ m-am g`ndit

c\ asta ne-ar putea ajuta s\ evit\m conflictele de interese. {i exist\

un caz pe care cred c\ l-a[ fi pierdut dac\ a[ fi luat numele lui Bill.

~l ajutam pe Phil Carroll s\ apere o companie care vindea [i

transporta pe calea ferat\ bu[teni trata]i cu creozot. Pe c`nd era

Istorie trqitq 139


desc\rcat la destina]ie un transport, bu[tenii s-au desf\cut din

suporturile lor de pe vagoane [i i-au r\nit pe unii muncitori ai com-

paniei care ì cump\rase. Procesul care a urmat s-a ]inut `n fa]a

unui judec\tor acuzat de conduit\ necorespunz\toare, `n special

datorit\ „familiariz\rii“ sale excesive cu alcoolul. Conform legis-

la]iei din Arkansas, investiga]iile au fost conduse de procurorul

general, adic\ de so]ul meu. Judec\torul, care m\ cuno[tea doar ca

„domni[oara Rodham“, m\ urm\rea `ndeaproape, f\c`nd adeseori

comentarii de genul „ce bine ar\]i ast\zi“ sau „vino mai aproape, s\

te v\d mai bine“.

La sf`r[itul prezent\rii cazului de c\tre reclamant, Phil s-a ori-

entat spre o decizie direct\ `n favoarea clientului nostru, `ntruc`t nu

existase nici o prob\ care s\ dovedeasc\ vinov\]ia acestuia `n negli-

jen]a ce cauzase accidentul. Judec\torul a fost de acord [i a admis

mo]iunea. Eu [i Phil ne-am f\cut bagajele [i ne-am `ntors la Little

Rock. C`teva zile mai t`rziu, unul dintre procurorii pentru un alt caz

m-a sunat s\-mi spun\ ce se `nt`mplase c`t juriul ie[ise s\ dea ver-

dictul. Judec\torul `ncepuse s\-i chestioneze pe avoca]ii din jur cu

privire la ancheta lui Bill Clinton, spun`ndu-le c`t de nedrept\]it se

sim]ea. ~n final, unul dintre ei l-a `ntrerupt [i i-a spus:

– Domnule judec\tor, o [ti]i pe doamna avocat care a fost aici,

Hillary Rodham? Este so]ia lui Bill Clinton.

– Ei, fir-ar s\ fie, dac\ a[ fi [tiut asta, a exclamat judec\torul, nu

ar fi ob]inut niciodat\ acel verdict direct!

~n iarna de dup\ `nfr`ngerea lui Bill, c`]iva prieteni [i sus]in\tori

au venit s\-mi vorbeasc\ despre posibilitatea de a folosi numele de

Clinton drept nume de familie. Ann Henry mi-a spus c\ unii oa-

meni fuseser\ deranja]i s\ primeasc\ invita]ii la diferitele eveni-

mente de la re[edin]a guvernatorului `n numele „guvernatorului

Bill Clinton [i al lui Hillary Rodham“. Anun]ul na[terii lui Chelsea,

care prezenta de asemenea cele dou\ nume ale noastre, furnizase

aparent un alt subiect fierbinte de conversa]ie prin stat. Oamenii

din Arkansas au reac]ionat fa]\ de mine `ntr-un mod similar celui `n

140

care reac]ionase soacra mea c`nd m-a v\zut prima dat\: eram o

ciud\]enie din cauza rochiei, manierelor nordiste [i a utiliz\rii

numelui de domni[oar\.

Jim Blair glumise despre elaborarea unui scenariu complex pe

treptele Capitoliului. Bill urma s\-[i pun\ piciorul pe grumazul

meu, s\ m\ apuce de p\r [i s\ rosteasc\ ceva de genul: „Femeie, de

acum `nainte o s\ por]i numele meu de familie [i cu asta basta!“

Steagurile aveau s\ fluture, s-ar fi incantat imnuri, iar numele ar fi

fost schimbat.

Vernon Jordan sosise `n ora[ pentru un discurs [i m-a `ntrebat

dac\ voiam s\-i preg\tesc micul dejun, inclusiv gri[, `n casa noas-

tr\, `n diminea]a urm\toare. ~n buc\t\rioara noastr\, `nghesuit pe

un sc\unel prea mic, a m`ncat din gri[ul instant pe care i-l preg\-

tisem [i m-a `ndemnat s\ `ncep de `ndat\ lucrul care trebuia f\cut:

s\-i folosesc numele lui Bill. Singura persoan\ care nu `mi ceruse,

nici m\car nu `mi vorbise despre aceasta era so]ul meu. El spunea

c\ numele meu m\ privea doar pe mine [i nu credea c\ viitorul lui

politic depindea `n vreun fel de acesta.

M-am decis c\ era mai important pentru Bill s\ devin\ din nou

guvernator, dec`t pentru mine s\-mi p\strez numele de domni[oar\.

A[a c\ atunci c`nd, la cea de a doua aniversare a lui Chelsea, Bill

[i-a anun]at inten]ia de a candida pentru un alt mandat, am `nceput

s\-mi spun Hillary Rodham Clinton.

Campania din 1982 a fost un efort de familie. Am `nc\rcat-o pe

Chelsea, cu trusa de scutece cu tot, `ntr-o ma[in\ mare condus\ de

un adev\rat prieten, Jimmy Red Jones, [i am condus de-a lungul

statului. Am `nceput `n sud, unde prim\vara mijea pe sub pini, [i am

sf`r[it `n Fayetteville `ntr-o furtun\ de z\pad\. Mi-a pl\cut `ntot-

deauna s\ merg cu cortul [i s\ c\l\toresc prin Arkansas, oprindu-m\

pe la magazine de ]ar\, depozite cu v`nzare [i terase cu barbecue.

Este ca un proces continuu de `nv\]are a naturii umane, inclusiv a

propriei persoane. Fusesem surprins\ atunci c`nd, merg`nd din u[\

`n u[\ pentru campania lui Bill din 1978, g\sisem femei care `mi

Istorie trqitq 141


spuneau c\ so]ii lor merseser\ la vot pentru ele sau `nt`lnisem ame-

ricani de origine african\ care credeau c\ mai exist\ tax\ pentru vot.

~n 1982, cu Chelsea `n bra]e sau ]in`ndu-ne de m`n\, am mers `n

sus [i `n jos pe str\zi pentru a `nt`lni aleg\torii. ~mi amintesc cum

am `nt`lnit ni[te tinere mame `n or\[elul Bald Knob. C`nd le-am

spus c\ b\gam m`na `n foc c\ se distrau de minune vorbind cu

copiii lor, una dintre ele m-a `ntrebat: „De ce s\ vorbesc cu ea?

Oricum nu `mi poate r\spunde“. {tiam de pe vremea studiilor mele

la Yale asupra copilului – [i de la mama mea – c`t era de important

s\ le vorbe[ti [i s\ le cite[ti copiilor pentru a le dezvolta vocabu-

larul. Totu[i, c`nd am `ncercat s\ le explic asta, femeile s-au ar\tat

politicoase, dar ne`ncrez\toare.

Dup\ alegerea lui Bill din 1982, la re[edin]a oficial\ s-a `ntors

un guvernator mai umil [i mai matur, de[i nu mai pu]in hot\r`t s\

realizeze c`t mai mult posibil `n doi ani. {i era at`t de mult de f\cut!

Arkansas-ul era un stat s\rac, ultimul sau aproape ultimul din multe

puncte de vedere, de la procentul de absolven]i de colegiu [i p`n\ la

venitul pe locuitor. ~l ajutasem pe Bill la reforma din s\n\tate `n

perioada primului s\u mandat, stabilind cu succes o re]ea de clinici

rurale, reu[ind s\ recrut\m mai mul]i doctori, asistente [i moa[e `n

zonele rurale – `n ciuda opozi]iei societ\]ii medicale din stat. C`nd

guvernatorul White a `ncercat s\-[i ]in\ promisiunea f\cut\ `n cam-

pania din 1980 de a dizolva re]eaua, oamenii au n\v\lit `n Capitoliu

pentru a protesta, iar White a trebuit s\ renun]e. Bill [i cu mine eram

de p\rere c\ Arkansas-ul nu va prospera niciodat\ f\r\ o reform\

din temelii a sistemului s\u educa]ional. Bill a anun]at c\ va `nfiin]a

un Comitet de Standarde de Educa]ie, cu scopul de a recomanda

reforme radicale `n `nv\]\m`nt, [i a vrut ca eu s\ conduc acest for.

Prezidasem deja Comitetul de S\n\tate Rural\, iar Bill mi-a

cerut s\ m\ ocup de educa]ie pentru c\ voia s\ dea `n felul acesta un

semnal despre seriozitatea inten]iilor lui. Nimeni, nici m\car eu, nu

am crezut c\ era o idee bun\. Dar Bill nu voia s\ aud\ de un refuz.

142

– Prive[te partea frumoas\ a lucrurilor, a spus el. Dac\ vei avea

succes, prietenii no[tri se vor pl`nge c\ ai fi putut face chiar mai

mult. Iar inamicii, c\ ai mers prea departe. Dac\ nu vei realiza nimic,

prietenii vor spune: „Nu ar fi trebuit niciodat\ s\ se bage `n afacerea

asta“, iar inamicii: „Vezi, nu a fost `n stare s\ realizeze nimic!“

Bill era convins c\ luase o decizie corect\ [i, `n cele din urm\,

am acceptat.

Din nou fusese o mi[care politic\ riscant\. Perfec]ionarea sis-

temului educa]ional cerea o cre[tere a taxelor – nicic`nd o idee

popular\. Comitetul, care num\ra cincisprezece membri, a reco-

mandat de asemenea ca elevii s\ fie supu[i unor teste standardizate,

incluz`nd unul ce trebuia trecut dup\ clasa a opta. Dar punctul de

r\scruce al planului de reforme propus l-a constituit testarea obli-

gatorie a profesorilor. De[i aceast\ m\sur\ a revoltat sindicatul

profesorilor, grupurile pentru drepturi civile [i alte grup\ri de o

importan]\ vital\ pentru Partidul Democrat `n Arkansas, am sim]it

c\ nu putem totu[i evita acest pas. Cum ne puteam a[tepta ca elevii

s\ aib\ rezultate bune la nivel statal, c`nd uneori profesorii lor l\sau

de dorit? Dezbaterea devenise at`t de `ncins\, `nc`t un bibliotecar

de la o [coal\ mi-a spus c\ eram „mai jos dec`t p`ntecele unui

[arpe“. Am `ncercat s\-mi reamintesc c\ nu eram criticat pentru

ceea ce eram eu, ca individ, ci pentru ceea ce reprezentam.

Aprobarea de c\tre legislativ a pachetului de reforme [i acor-

darea fondurilor necesare pentru implementarea acestora s-a trans-

format `ntr-o lupt\ pe via]\ [i pe moarte `ntre diferitele grupuri de

interese. Profesorii erau `ngrijora]i pentru posturile lor. Legislatorii

reprezent`nd zonele rurale s-au `nsp\im`ntat c\ planul va consolida

micile lor districte [colare. ~n mijlocul `nv\lm\[elii generale, m-am

prezentat `n fa]a unei sesiuni comune a Senatului [i Camerei le-

gislative din Arkansas [i am pledat pentru aducerea de `mbun\t\]iri

tuturor [colilor, mari [i mici. Din nu [tiu ce motiv – probabil o

combina]ie `ntre o `nclina]ie nativ\ [i mult\ experien]\ – vorbitul `n

public a fost dintotdeauna unul din punctele mele forte. Am r`s

Istorie trqitq 143


atunci c`nd Lloyd George, reprezentantul regiunii rurale Yell Coun-

ty, a anun]at mai t`rziu adunarea:

– Ei bine, prieteni, se pare c\ nu l-am ales pe acel Clinton care

trebuia!

A fost un alt exemplu al fenomenului pe care eu `l numesc „sin-

dromul cìnelui vorbitor“. Unii oameni s`nt `nc\ uimi]i c\ o femeie

(fie ea [i so]ie de guvernator, de director de companie, de vedet\ de

sport sau de c`nt\re] rock) `[i poate ]ine firea `n momente de pre-

siune [i poate vorbi `ntr-o manier\ articulat\ [i bine informat\.

Cìnele poate vorbi! De fapt, adeseori constituie un avantaj ca pu-

blicul pe care inten]ionezi s\ `l convingi de un anumit lucru s\ te

subaprecieze la `nceput. A[ fi fost `n stare s\ latru `ntregul meu dis-

curs pentru a garanta succesul reformei educa]iei!

Am c`[tigat c`teva voturi [i am pierdut alte c`teva [i a trebuit s\

ne judec\m la tribunal cu sindicatul profesorilor. Dar, pe la sf`r[itul

mandatului lui Bill, Arkansas-ul avea un plan bine stabilit de ridi-

care a standardelor educa]ionale, zeci de mii de copii aveau [ansa de

a-[i realiza poten]ialul de `nv\]are, iar profesorii ob]inuser\ o

cre[tere a salariilor dorit\ cu disperare. Am fost pl\cut impresionat\

mai ales c`nd Terrel Bell, secretar la Educa]ie `n administra]ia Rea-

gan, a l\udat planul de reforme din Arkansas, coment`nd c\ Bill se

dovedise „un lider de frunte `n educa]ie“.

Succesul public al reformei legislative a educa]iei a fost urmat

de o provocare personal\ devastatoare. ~n iulie 1984, am primit

un telefon pe la mijlocul s\pt\m`nii de la Betsey Wright, care

devenise [efa de personal a lui Bill `n 1983, dup\ realegerea lui.

Mi-a spus c\ Bill se afla `n drum spre mine. Tocmai terminasem

masa cu ni[te prieteni, a[a c\ m-am scuzat [i am ie[it `n fa]a

restaurantului pentru a-l a[tepta pe Bill. Am stat `n ma[in\ `n

timp ce `mi spunea c\ poli]ia de stat tocmai `l anun]ase c\ fratele

s\u Roger se afla sub supravegherea lor. Poli]ia `l filmase pe c`nd

ì vindea droguri unui informator. Directorul poli]iei ì spusese lui

Bill c\ puteau fie s\-l aresteze imediat, fie s\ adune acuza]ii [i

144

s\-l constr`ng\ s\ spun\ cine era furnizorul, adev\rata ]int\ a

poli]i[tilor. Roger vindea, sus]inea el, pentru a-[i finan]a obiceiul

serios de a consuma cocain\. Directorul `l `ntrebase dup\ aceea

pe Bill ce era de f\cut. Bill i-a r\spuns c\ nu avea de ales.

Opera]iunea `mpotriva lui Roger trebuia s\-[i urmeze cursul. Ca

frate mai mare `ns\, era torturat de ideea c\ fratele lui va intra, `n

cel mai bun caz, la pu[c\rie, iar `n cel mai r\u caz va sf`r[i dintr-o

supradoz\ de droguri.

Bill [i cu mine ne-am sim]it foarte vinova]i c\ nu observa-

ser\m nici un semn al abuzului de droguri la Roger [i c\ nu

f\cuser\m nimic s\-l `mpiedic\m. Ne `ngrijora mai ales faptul

c\ aceste ve[ti – pe care Bill le [tiuse dinainte – o vor r\ni pro-

fund pe mama lui. ~n cele din urm\, a[teptarea a luat sf`r[it.

Roger a fost arestat [i acuzat de posesie [i de v`nzare de

cocain\. Bill le-a explicat [i lui Roger, [i Virginiei c\ [tiuse

despre anchet\, dar se sim]ise obligat s\ nu-i spun\ nimic ma-

mei sale sau s\-[i avertizeze fratele. Virginia a fost [ocat\ de

acuza]ii [i de faptul c\ Bill [i cu mine [tiuser\m c\ Roger avea

s\ fie trimis la pu[c\rie. De[i ì `n]elegeam durerea [i m`nia, cre-

deam cu adev\rat c\ Bill luase decizia cea bun\ c`nd nu-[i infor-

mase familia. Roger a acceptat s\ vad\ un psiholog `nainte de a

fi dus s\-[i isp\[easc\ pedeapsa. ~n decursul acelor [edin]e,

Roger a m\rturisit c`t de mult `[i ur`se tat\l, iar Virginia [i Bill

au aflat pentru prima oar\ c`t de profund fusese afectat Roger de

alcoolismul [i de violen]a tat\lui s\u. Bill [i-a dat seama c\

Roger, tr\ind `n starea sa de alcoolism, dar neg`nd-o [i, ca atare,

t\inuind-o, trebuia s\ suporte ni[te consecin]e a c\ror rezolvare

avea s\ dureze mul]i ani. Aceasta a fost una dintre multele pro-

bleme de familie c\rora a trebuit s\ le facem fa]\. Chiar [i cele

mai solide c\snicii pot fi zguduite de necazuri. ~n anii ce au

urmat aveam s\ ne mai `nt`lnim cu episoade tulburi, dar am fost

hot\r`]i s\ le dep\[im pe toate.

Istorie trqitq 145


~ncep`nd cu 1987, mai mul]i lideri din Partidul Democrat l-au

tot `ndemnat pe Bill s\ `ncerce s\ candideze la pre[edin]ie `n 1988,

c`nd al doilea mandat al lui Ronald Reagan avea s\ se termine. At`t

Bill, c`t [i eu speram c\ senatorul Dale Bumpers se va decide s\

candideze, [i chiar am crezut c\ o va face. Fusese guvernator [i se-

nator de prim\ clas\ [i ar fi putut fi un candidat na]ional excep-

]ional. Pe la sf`r[itul lui martie, `ns\, el s-a decis s\ nu candideze.

Interesul fa]\ de Bill a crescut atunci, iar el m-a `ntrebat ce p\rere

aveam despre aceast\ posibilitate. Nu credeam c\ ar trebui s\ can-

dideze [i i-am spus-o. Se p\rea c\ vicepre[edintele Bush avea s\ fie

nominalizat succesor al lui Reagan, candid`nd ca un fel de substitut

al lui Reagan `n al treilea mandat. Mi se p\rea c\ Bush va fi greu de

`nvins. Dar mai existau [i alte motive. Bill fusese ales `n 1986 pen-

tru un al patrulea mandat ca guvernator [i acesta ar fi fost primul

mandat de patru ani de la Reconstruc]ie. Nu fusese `nc\ pre[edinte

al Consiliului Director Democrat [i tocmai preluase pre[edin]ia

Asocia]iei Na]ionale a Guvernatorilor. Avea doar patruzeci de ani.

Mama sa avea probleme `n meseria de asistent\, iar fratele s\u se

afla `n proces de readaptare la via]a normal\, dup\ ce ie[ise din

`nchisoare. Dac\ toate acestea nu erau de ajuns, tata tocmai suferise

un atac de cord, a[a c\ p\rin]ii mei se mutaser\ la Little Rock pen-

tru ca eu [i Bill s\-i putem ajuta. Am considerat c\ nu era momen-

tul potrivit [i i-am spus lui Bill c\ nu eram convins\.

O zi spunea c\ va candida, `n ziua urm\toare era gata s\ renun-

]e. ~n cele din urm\, l-am convins s\-[i fixeze o dat\ p`n\ la care va

lua o decizie. Oricine `l cunoa[te pe Bill `n]elege c\ lui trebuie s\ i

se traseze o limit\, altfel va continua s\ exploreze fiecare aspect

pro sau contra. A ales data de 14 iulie [i a rezervat o camer\ la un

hotel pentru a-[i anun]a decizia – oricare ar fi fost aceasta. C`]iva

prieteni de prin ]ar\ au venit s\ i se al\ture cu o zi `nainte. Unii `l

`mpingeau s\ candideze, `n timp ce al]ii considerau c\ era prematur

[i c\ mai trebuia s\ a[tepte. Bill analiza fiecare punct de vedere.

Am considerat un indiciu important faptul c\ el `nc\ mai dezb\tea,

146

cu dou\zeci [i patru de ore `nainte de a-[i comunica public decizia.

Asta `mi spunea c\ `nclina `mpotriva candidaturii, dar c\ nu era

`nc\ preg\tit s\ `nchid\ aceast\ porti]\.

S-a scris mult despre decizia lui de a nu candida, dar `n cele din

urm\ totul s-a limitat la un singur cuv`nt: Chelsea. Carl Wagner, un

vechi activist democrat [i tat\ al unei fiice unice, i-a spus lui Bill c\

`[i va transforma pur [i simplu copilul `ntr-un orfan. Mickey Kan-

tor i-a transmis practic acela[i mesaj pe c`nd st\tea de vorb\ cu Bill

`n veranda re[edin]ei guvernatorului. Chelsea a ie[it afar\ [i l-a

`ntrebat pe Bill despre planurile noastre de vacan]\. C`nd Bill i-a

spus c\ aceste planuri s-ar putea s\ nu mai existe dac\ se va decide

s\ candideze, Chelsea l-a privit [i a zis:

– Atunci eu [i mama o s\ mergem f\r\ tine.

Asta a pecetluit decizia lui Bill.

Chelsea `ncepea s\ `n]eleag\ ce `nseamn\ s\ ai un tat\ aflat `n

ochii publicului. C`nd era mic\ [i Bill era guvernator, nu avea nici

cea mai vag\ idee despre munca lui. Odat\, pe c`nd avea vreo patru

ani, iar cineva a `ntrebat-o, a r\spuns:

– Tata vorbe[te la telefon, bea cafele [i ]ine discursuri.

Campania pentru postul de guvernator din 1986 a fost prima `n

care ea era suficient de mare pentru a o putea urm\ri. Putea citi [i

urm\ri [tirile [i era astfel expus\ unora dintre r\ut\]ile pe care

politica pare s\ le genereze. Unul dintre contracandida]ii lui Bill

era Orval Faubus, fost guvernator de trist\ amintire, care sfidase un

ordin al tribunalului prin care se cerea alc\tuirea unor clase mixte

la Liceul Central din Little Rock, `n 1957. Pre[edintele Eisenhower

trimisese trupe pentru a restabili legea. ~ntruc`t eram `ngrijorat\ `n

leg\tur\ cu ce ar fi putut spune sau face Faubus [i sus]in\torii lui,

Bill [i cu mine am `ncercat s\ o preg\tim pe Chelsea pentru ce ar fi

putut auzi despre tat\l sau mama ei. St\team `n jurul mesei la cin\

[i jucam anumite roluri `n fa]a ei, pretinz`nd c\ ne aflam `n mijlocul

unor dezbateri, unul din noi fiind un oponent politic care `l critica

pe Bill c\ nu fusese un bun guvernator. Ochii lui Chelsea s-au f\cut

Istorie trqitq 147


mari la auzul ideii c\ cineva ar putea spune lucruri rele despre

t\ticul ei.

~mi pl\cea mult `ndr\zneala de care d\dea dovad\ Chelsea, de[i

nu era `ntotdeauna u[or. Prin preajma Cr\ciunului 1988, am mers

s\ v`nez ra]e cu doctorul Frank Kumpuris, distins chirurg [i bun

prieten al meu, care m\ invitase s\ m\ al\tur lui, celor doi fii ai s\i,

Drew [i Dean, medici de asemenea, [i altor prieteni de-ai lor, la

cabana lor de v`n\toare. Nu mai tr\sesem cu pu[ca de pe vremea

zilelor petrecute cu tata la lacul Winola, dar mi-am spus c\ ar fi dis-

tractiv. {i astfel m-am trezit st`nd ad`nc cufundat\ `n apa `nghe]at\,

a[tept`nd zorile `n estul Arkansas-ului. C`nd soarele s-a ridicat pe

cer, ra]ele mi-au zburat deasupra capului [i am tras la noroc, lovind

o ra]\ dungat\. C`nd am ajuns acas\, Chelsea m\ a[tepta, scanda-

lizat\ s\ afle, c`nd se sculase de diminea]\, c\ plecasem „s\ ucid pe

m\mica sau pe t\ticul vreunei biete r\]u[te“. Eforturile mele de a-i

explica cum st\teau lucrurile au fost inutile. Nu a mai vorbit cu

mine toat\ ziua.

De[i Bill se decisese s\ nu mai candideze `n 1988, nominaliza-

tul din partea Partidului Democrat, guvernatorul de Massachusetts,

Michael Dukakis, i-a cerut lui s\ ]in\ discursul de nominalizare de

la Conven]ia Democrat\ din Atlanta. ~ntreaga poveste s-a dovedit

un fiasco. Dukakis [i echipa sa au rev\zut [i au aprobat dinainte

fiecare cuv`nt din textul lui Bill, dar discursul a fost mai lung dec`t

se a[teptaser\ delega]ii [i re]elele de televiziune. Unii dintre cei

prezen]i au `nceput s\ strige la Bill s\ termine mai repede. A fost o

prezentare umilitoare `n fa]a na]iunii [i mul]i observatori au presu-

pus c\ viitorul politic al lui Bill era compromis. Cu toate acestea,

opt zile mai t`rziu el se afla la emisiunea lui Johnny Carson,

Tonight Show, glumind pe seama propriei erori [i c`nt`nd la saxo-

fon. O alt\ revenire.

Dup\ ce Bill a fost reales guvernator `n 1990, democra]i de pre-

tutindeni din ]ar\ l-au abordat `nc\ o dat\ pentru a-i cere s\ candideze

la pre[edin]ie. ~ncurajarea primit\ ar\ta c\ George H.W. Bush

148

pierduse contactul cu realitatea celor mai mul]i americani. De[i

popularitatea lui Bush r\m\sese astronomic\ dup\ R\zboiul din

Golf, consideram c\ performan]ele lui pe plan intern – `n special `n

economie – `l f\ceau vulnerabil. Realizasem c`t de str\in era

pre[edintele Bush de cele mai multe probleme cu care se confrunta

America atunci c`nd am discutat cu el la summit-ul despre educa]ie

cu to]i guvernatorii, la Charlottesville, Virginia, `n septembrie

1989. Ca so]ie a copre[edintelui democrat al summit-ului, din

partea Asocia]iei Na]ionale a Guvernatorilor, am fost a[ezat\ al\-

turi de pre[edintele Bush, `n cadrul unei cine festive la Monticello.

Aveam o rela]ie cordial\ [i ne vedeam frecvent la Casa Alb\ sau la

`nt`lnirile anuale ale guvernatorilor. Am discutat despre sistemul de

s\n\tate american. I-am spus c\ era cel mai bun sistem din lume

dac\ aveai nevoie de un transplant de inim\, dar nu [i dac\ voiai ca

un copil s\ supravie]uiasc\ primei sale anivers\ri. Rata mortalit\]ii

infantile la acea dat\ ne plasa `n urma a optsprezece alte ]\ri indus-

trializate, inclusiv Japonia, Canada [i Fran]a. Pre[edintele Bush s-a

ar\tat ne`ncrez\tor [i mi-a spus:

– Nu se poate s\ ai dreptate `n privin]a asta.

– V\ voi prezenta statisticile care o dovedesc, i-am spus.

– O s\ ]i le ar\t pe ale mele, mi-a r\spuns.

~n ziua urm\toare, `n timpul unei [edin]e cu guvernatorii, i-a

strecurat o not\ lui Bill.

– Spune-i lui Hillary c\ a avut dreptate.

De data asta am crezut c\ Bill trebuia s\ se g`ndeasc\ bine

dac\ voia s\ candideze sau nu. ~n iunie 1991, a participat la Con-

ferin]a anual\ Bilderberg `n Europa, conferin]\ ce reunea lideri

din toat\ lumea. Dup\ ce i-a ascultat pe oficialii administra]iei

Bush justific`ndu-[i politica, m-a sunat s\-mi spun\ ce frustrat a

fost de re]etele lor pentru cre[terea economic\ [i, `n general, pen-

tru orice altceva.

– E o nebunie, mi-a spus. Nu facem nimic ca s\ preg\tim ]ara

pentru viitor.

Istorie trqitq 149


Puteam s\ ghicesc at`t din tonul vocii, c`t [i din cuvintele sale

c\ se g`ndea deja serios la argumentele pe care le-ar aduce dac\

s-ar fi decis s\ candideze. ~[i `mbun\t\]ise statutul na]ional prin

munca depus\ `n cadrul Asocia]iei Na]ionale a Guvernatorilor [i

prin reputa]ia c`[tigat\ `n Arkansas prin reforma `nv\]\m`ntului,

prin bun\starea [i dezvoltarea economic\, considerate un succes.

La Conferin]a anual\ a guvernatorilor de la Seattle, `n august, nu

am fost surprins\ c`nd unii dintre colegii democra]i i-au spus c\

`l vor sus]ine dac\ se decide s\ candideze.

Dup\ Conferin]\, Bill, Chelsea [i cu mine am plecat `ntr-o scurt\

vacan]\ la Victoria [i la Vancouver, `n Canada, ca s\ putem discuta

pe `ndelete despre ce ar fi trebuit s\ facem. Chelsea, acum `n v`rst\

de unsprezece ani, era mult mai matur\ dec`t fusese cu patru ani `n

urm\ [i gata s\-[i spun\ opiniile. Am`ndou\ am fost de acord: Bill

putea fi un bun pre[edinte. Din fericire, campania pentru primul tur

avea s\ fie scurt\ [i mai concentrat\ dec`t de obicei, deoarece candi-

da senatorul de Iowa, Tom Harkin, ceea ce `nsemna c\ Bill putea s\

treac\ peste `ntrunirea partidului din Iowa [i s\ mearg\ direct la

New Hampshire. Petrecuse mult timp acolo [i credea c\ va putea

concura `mpotriva senatorului de Massachusetts, Paul Tsongas, pen-

tru votul „noilor democra]i“. Pe c`nd analiza cu noi diferitele

aspecte pro [i contra, a asigurat-o pe Chelsea c\ programul lui va

include toate evenimentele importante din via]a ei, cum ar fi re-

prezenta]ia anual\ a Baletului din Arkansas cu Sp\rg\torul de nuci,

[i c\ vom continua s\ ne petrecem week-end-ul Anului Nou a[a cum

o f\ceam de obicei. Nu a[ fi putut prevedea tot ce avea s\ se `n-

t`mple, dar credeam c\ Bill [tia bine ce trebuia f\cut pentru ]ar\ [i

era preg\tit pentru a duce o campanie electoral\ c`[tig\toare. Ne-am

g`ndit: „Ce avem de pierdut?“ Chiar [i s\ dea gre[ candidatura lui

Bill, vom fi mul]umi]i s\ [tim c\ m\car a `ncercat nu numai s\

c`[tige, dar s\ aduc\ ceva nou pentru America. Ni se p\rea un risc

care merita asumat.

150

ODISEEA CAMPANIEI ELECTORALE

Am ‘nceput s\-mi fac o idee despre ce `nseamn\ s\ supra-

vie]uie[ti unei campanii electorale `n septembrie 1991, c`nd am

dat peste Hal Bruno pe coridoarele hotelului Biltmore din Los

Angeles. Bruno, un veteran al produc]iei de televiziune [i veche

cuno[tin]\ a mea, se afla `n ora[ pentru a c\uta poten]iali candi-

da]i la pre[edin]ie, `n timpul adun\rii de toamn\ a Comitetului

Democrat Na]ional.

M-a `ntrebat ce mai fac.

Cred c\ i-am p\rut foarte confuz\.

– Nu [tiu. Totul este nou pentru mine. Ai vreo sugestie?

– Numai una, a spus el. Ai grij\ `n cine te `ncrezi. Ce faci acum

e diferit de tot ce ai v\zut `nainte. ~n plus, `ncearc\ s\ profi]i de

aceast\ oportunitate!

Era un sfat `n]elept, de[i era imposibil s\ te apuci de o `ntre-

prindere de o asemenea complexitate [i at`t de stresant\ ca o cam-

panie electoral\, f\r\ s\ te `ncrezi `ntr-o mul]ime de oameni. Am

`nceput cu o serie de prieteni [i de profesioni[ti `n campanii elec-

torale pe care [tiam c\ ne puteam baza.

De `ndat\ ce s-a decis, `n cursul lunii septembrie, s\ candideze,

Bill a contactat un grup de consilieri pentru a-[i putea lansa candi-

datura. Craig Smith, care ne-a ajutat de multe ori, a p\r\sit slujba

pe care o avea pentru guvernator [i s-a al\turat opera]iunilor electo-

rale, p`n\ c`nd avea s\ fie pus\ la punct o campanie `n toat\ regula,


dup\ care a devenit director al opera]iunilor statale. Pe 2 octom-

brie 1991, mul]i dintre consilierii lui Bill se aflau la Little Rock

pentru a-l ajuta s\-[i conceap\ discursul de anun]are a candidaturii,

programat s\ aib\ loc `n ziua urm\toare. Scena de haos creativ din

re[edin]\ din acea noapte avea s\ fie tipic\ pentru `ntreaga cam-

panie care a urmat. Stan Greenberg, specialistul `n sondaje, [i

Frank Greer, consilierul de pres\, `mpreun\ cu Al From, pre[edin-

tele Consiliului de Conducere Democrat (DLC), [i Bruce Reed,

directorul politic al DLC, se tot `nv`rteau `n jurul lui Bill zi [i

noapte, `ncerc`nd s\-l ajute s\-[i termine discursul care avea s\ fie

crucial. Bill telefona, `[i citea discursurile anterioare [i se scufunda

printre t\vile cu m`ncare `ntinse pe mas\. Chelsea – pe atunci de

unsprezece ani –, o balerin\ `n devenire, dansa prin camere [i f\cea

piruete `n jurul tat\lui s\u [i al oaspe]ilor no[tri p`n\ venea ora de

culcare. La patru diminea]a discursul a fost gata.

A doua zi, la pr`nz, la Old State House din Little Rock, un Bill

Clinton plin de energie st\tea cu Chelsea [i cu mine `n fa]a unei

mul]imi de microfoane [i de camere de televiziune declar`ndu-[i

inten]ia de a candida la pre[edin]ie. Discursul sintetiza critica lui la

adresa administra]iei Bush. „Oamenii din clasa de mijloc petrec mai

mult timp la lucru, mai pu]in timp cu copiii lor [i aduc acas\ mai

pu]ini bani, pentru a pl\ti mai mult pentru s\n\tate, cas\ [i educa]ie.

Ratele s\r\ciei s`nt `n cre[tere, str\zile s`nt mai proaste [i mai mul]i

copii cresc `n familii desp\r]ite. }ara noastr\ se `ndreapt\ `ntr-o direc-

]ie gre[it\, iar asta se `nt`mpl\ cu repeziciune. Se poticne[te, `[i pierde

direc]ia [i tot ceea ce reu[im s\ ob]inem de la Washington este un

statu quo al paraliziei, neglijen]\ [i egoism…, nu c\l\uzire [i viziune.“

Campania pe care voia el s\ o duc\ trebuia s\ fie „una a ideilor,

nu a sloganelor“ [i trebuia s\ ofere „conducerea care va restabili

visul american, va lupta pentru uitata clas\ de mijloc, va furniza

mai multe oportunit\]i, va cere mai mult\ responsabilitate de la

fiecare dintre noi [i va crea o comunitate puternic\ `n aceast\ mare

]ar\ a noastr\“. ~n spatele acestei retorici existau planuri specifice

152

pe care Bill avea s\ le prezinte pe durata campaniei pentru alegerile

primare, pentru a-i convinge pe aleg\torii democra]i c\ el avea cea

mai mare [ans\ de a-l `nfr`nge pe pre[edintele Bush.

Presa nu i-a dat prea multe [anse lui Bill, nici m\car la alegerile

primare, cu at`t mai pu]in la pre[edin]ie. Ini]ial a fost ignorat, cata-

logat drept un outsider pitoresc, dar obscur, frumu[el [i bine articu-

lat, care, la cei patruzeci [i [ase de ani ai s\i, era prea t`n\r [i lipsit

de experien]\ pentru o asemenea treab\. ~ns\, pe m\sur\ ce mesajul

s\u de schimbare ajungea la poten]ialii aleg\tori, presa [i sus]in\-

torii pre[edintelui Bush au `nceput s\-l priveasc\ cu mai mult\

aten]ie pe Bill Clinton. {i pe mine.

Dac\ primii patruzeci [i patru de ani din via]a mea au `nsem-

nat educa]ie, cele treisprezece luni de campanie preziden]ial\ au

fost o revela]ie. ~n ciuda tuturor sfaturilor bune pe care le primi-

sem [i a timpului pe care eu [i Bill `l petrecuser\m `n arena

politic\, eram totu[i nepreg\ti]i pentru jocul dur al politicii [i al

indiscre]iilor ne`ncetate pe care le presupunea candidatura la

pre[edin]ie. Bill a trebuit s\-[i sus]in\ peste tot `n ]ar\ credin]ele

politice, iar am`ndoi a trebuit s\ `ndur\m inspec]iile am\nun]ite

asupra fiec\rui aspect al vie]ilor noastre. A trebuit s\ ne obi[nuim

cu o pres\ na]ional\ care nu [tia mai nimic despre noi [i cu at`t

mai pu]in de unde veneam. {i a trebuit s\ ne ]inem `n frù emo-

]iile `n lumina reflectoarelor publicului `n decursul unei campanii

tot mai acerbe [i mai personalizate.

M-am bazat pe ajutorul prietenilor [i al personalului pentru a

ne ajuta s\ ie[im `nving\tori. Bill [i-a str`ns o echip\ formidabil\,

incluz`ndu-i pe James Carville [i Paul Begala, care concepuser\

campania pentru Senat a lui Harris Wofford din Pennsylvania, `n

1991. James, din Louisiana, fost pu[ca[ marin, s-a `mprietenit de

`ndat\ cu Bill. Am`ndoi `[i iubeau r\d\cinile sudiste, `[i adorau

mamele [i `n]elegeau c\ politica preziden]ial\ era o lupt\ corp la

corp. Paul, un texan talentat care, ocazional, servea drept transla-

tor pentru dialectul `nfocat al lui Carville, reunea pasiunea pentru

Istorie trqitq 153


populism cu un angajament pentru civism – o combina]ie dificil

de sus]inut. David Wilhelm, devenit ulterior director executiv de

campanie, era din Chicago [i [tia intuitiv cum s\ c`[tige com-

peti]ia pentru delega]i pe teren, om cu om. Un alt nativ din

Chicago, Rahm Emanuel, era o persoan\ cu abilit\]i politice

bine [lefuite [i, totodat\, un geniu al colect\rii de fonduri; el a

devenit directorul financiar al campaniei. George Stephanopou-

los, bursier Rhodes [i ajutor al lui Richard Gephardt, membru al

Congresului, a `n]eles care era maniera cea mai rapid\ [i cea

mai eficient\ pentru a r\spunde la atacurile politice [i cum s\

preia ofensiva cu presa. Bruce Reed, de asemenea bursier

Rhodes, care a venit s\ se al\ture campaniei de la Consiliul de

Conducere Democrat, avea un talent special pentru exprimarea

ideilor politice complexe `ntr-un limbaj simplu [i conving\tor [i

a contribuit semnificativ `n articularea mesajului campaniei lui

Bill. DLC [i fondatorul acestuia, Al From, au avut o implicare

esen]ial\ `n dezvoltarea politicilor [i a mesajului lui Bill din

cadrul campaniei.

Bill [i cu mine am contat, de asemenea, pe o devotat\ echip\

din Arkansas, ce ì includea pe Rodney Slater, Carol Willis, Diane

Blair, Ann Henry, Maurice Smith, Patty Howe Criner, Carl [i Mar-

garet Whillock, Betsey Wright, Sheila Bronfman, Mack [i Donna

McLarty [i mul]i al]ii care [i-au l\sat la o parte vie]ile personale

pentru a-l alege pe primul pre[edinte din Arkansas.

~ncepusem s\-mi adun propria echip\ de `ndat\ ce Bill [i-a

anun]at candidatura. Aceasta a constituit o `ndep\rtare de la proto-

colul `n conformitate cu care echipa candidatului controla progra-

mul [i mesajul so]iei acestuia. La mine era altfel – un lucru care

avea s\ se fac\ tot mai sim]it `n lunile ce au urmat.

Prima persoan\ pe care am chemat-o `n ajutor a fost Maggie

Williams, aflat\ pe atunci `ntr-un program de doctorat la Universi-

tatea din Pennsylvania. Maggie [i cu mine lucraser\m `mpreun\ la

Fondul pentru Protec]ia Copilului, `n anii ’80. ~i admiram abilit\]ile

154

de conducere [i de comunicare [i eram `ncrez\toare `n capacitatea

ei de a rezolva cu aplomb orice situa]ie care s-ar fi ivit. De[i nu a

putut s\ ni se al\ture cu arme [i bagaje p`n\ c\tre sf`r[itul lui 1992,

ea [i-a oferit sfatul [i sus]inerea de-a lungul `ntregii campanii.

Trei tinere care au `nceput s\ lucreze pentru mine `n timpul

acestei campanii au devenit de nepre]uit [i au r\mas cu mine de-a

lungul celor opt ani petrecu]i la Casa Alb\. Patti Solis, fiica unor

emigran]i mexicani [i o `nfocat\ activist\ politic\, crescuse `n

Chicago [i lucrase pentru primarul Richard M. Daley. Nu progra-

mase niciodat\ o campanie electoral\, iar eu nu avusesem pe nimeni

niciodat\ care s\-mi spun\ ce trebuia s\ fac, unde [i c`nd, dar Patti a

devenit firesc „programatorul“ meu, jongl`nd cu provoc\rile poli-

ticii [i cu oamenii, preg\tindu-se cu inteligen]\, hot\r`re [i cu mult

umor. Ea mi-a condus via]a timp de nou\ ani, devenind un prieten

apropiat [i un sfetnic de `ncredere pe care m\ bazez p`n\ ast\zi.

Capricia Penavic Marshall, o t`n\r\ avocat\ dinamic\ din Cle-

veland, era tot fiic\ de emigran]i – mama ei din Mexic, iar tat\l,

refugiat croat din Iugoslavia lui Tito. C`nd l-a v\zut pe Bill la tele-

vizor cu ocazia unui discurs `n 1991, s-a decis c\ voia s\ se

implice `n campania lui [i a lucrat multe luni de zile s\ adune de-

lega]i la conven]ia din Ohio. ~n cele din urm\, a fost angajat\ `n

echipa mea pentru a face munc\ de avangard\, o treab\ emina-

mente tinereasc\ [i o experien]\ educa]ional\ de prim rang `n

politic\ [i `n via]\. Capricia s-a cufundat `n munca ei ca un

adev\rat profesionist [i, `n ciuda unei prime c\l\torii nereu[ite,

c`nd m-a a[teptat `n Shreveport pe un alt aeroport dec`t cel care

trebuia, am dat lovitura. Inspira]ia de bun augur de care d\dea

dovad\ de fiecare dat\ `n situa]ii limit\ i-a fost ei – [i mie – de

folos atunci c`nd a devenit secretara pe probleme sociale a lui Bill,

`n perioada celui de-al doilea mandat al lui.

Kelly Craighead, o frumoas\ fost\ scufund\toare din Califor-

nia, era deja o experimentat\ planificatoare de `nt`lniri atunci c`nd

a devenit directorul meu de c\l\torii, ceea ce `nseamn\ c\ a fost

Istorie trqitq 155


supraveghetorul vie]ii mele pe drumuri. Oriunde am mers `n cei opt

ani care au urmat – `n jurul cartierului sau al lumii – Kelly a fost

al\turi de mine. Sloganul ei, „E[ec `n planificare, plan e[uat“, a

devenit mantra campaniei noastre. Nimeni nu a lucrat mai multe ore

sau mai din greu pentru a stabili p`n\ [i ultimul detaliu al fiec\rei

c\l\torii pe care am `ntreprins-o. Treaba ei era una foarte solicitant\

[i obositoare, cer`nd talentul combinat al unui general [i al unui

diplomat. Avea, de asemenea, o intui]ie excelent\, devotament [i

spirit `ntreprinz\tor. Faptul c\ [tiam c\ ea se `ngrije[te de programul

meu mi-a dat lini[tea necesar\ [i `ncrederea pentru a trece chiar [i

prin cele mai dificile momente `n anii petrecu]i la Casa Alb\.

Pe l`ng\ to]i tinerii care s-au gr\bit s\-[i ofere ajutorul, Brooke

Shearer s-a oferit voluntar s\ c\l\toreasc\ `mpreun\ cu mine.

Brooke, so]ul ei, Strobe Talbott, [i `ntreaga ei familie fuseser\ prie-

teni cu Bill de pe vremea c`nd el [i Strobe erau bursieri Rhodes. De

`ndat\ ce eu [i Bill am fost `mpreun\, ei au devenit [i prietenii mei.

Iar fiii lor s-au `mprietenit cu Chelsea. Brooke, care tr\ise la

Washington [i lucrase `n jurnalism, a venit cu o experien]\ bogat\

din presa na]ional\ [i cu un gust amar l\sat de absurdit\]ile unei

campanii electorale.

Am `nv\]at repede c\, `n cursa pentru pre[edin]ie, nimic nu este

nepermis. Comentarii sau gesturi inocente erupeau `n polemici la

doar c`teva secunde dup\ ce erau transmise prin re]elele de [tiri.

Zvonurile deveneau povestea zilei. {i, `n timp ce experien]ele noas-

tre trecute ne p\reau nou\ `n[ine ca apar]in`nd istoriei `ndep\rtate,

fiecare detaliu al vie]ii noastre era examinat minu]ios [i trecut prin

sit\ de parc\ eram un sit arheologic. V\zusem asta `nainte `n cam-

paniile altora: senatorul Ed Muskie ap\r`ndu-[i so]ia `n 1972 [i se-

natorul Bob Kerrey spun`nd o glum\ picant\ `n 1992, f\r\ s\

realizeze c\ st\tea chiar al\turi de un microfon cu giraf\ l\sat

deschis. Dar p`n\ s\ devii tu `nsu]i ]inta luminilor reflectoarelor,

pur [i simplu nu `]i po]i imagina c\ldura acestora.

156

~ntr-o sear\, pe c`nd eu [i Bill ne aflam `n turneu electoral `n

New Hampshire, el m-a prezentat unei mul]imi de sus]in\tori.

Repovestind cele dou\ decenii de lucru privind problemele copilu-

lui, Bill a spus `n glum\ c\ aveam un nou slogan: „Cump\r\ unul [i

prime[ti unul gratis“. A spus-o pentru a explica faptul c\, dac\ ar fi

fost ales, aveam s\ devin partener activ `n administra]ia sa [i aveam

s\ continuu s\ lupt pentru cauzele pentru care luptasem [i `n trecut.

Era o expresie bine g\sit\, iar personalul meu de campanie a pre-

luat-o imediat. Prezentat\ pe larg `n pres\, expresia a c\p\tat `ns\

via]\ proprie, r\sp`ndit\ peste tot drept dovad\ a faptului c\ n\-

zuiam `n secret s\ devin „copre[edinte“ al\turi de so]ul meu.

Nu fusesem suficient de expus\ anterior presei na]ionale pentru

a-mi da seama `n ce m\sur\ presa de [tiri era un etalon pentru orice

s-ar `nt`mpla `ntr-o campanie. Informa]ia, lu\rile de pozi]ie politice

[i citatele erau filtrate prin lentilele jurnali[tilor `nainte de a fi atins

publicul. Un candidat nu poate s\-[i transmit\ direct ideile f\r\ a fi

trecute prin filtrul presei, iar un ziarist nu poate consemna eficient

f\r\ a avea acces la candidat. ~n felul acesta, candida]ii [i reporterii

se afl\ `n pozi]ii de adversari, dar, `n acela[i timp, depind unul de

altul. E o rela]ie dificil\, delicat\, dar important\, iar eu nu am

ajuns s\ o `n]eleg pe deplin niciodat\.

Comentariul „Cump\r\ unul [i prime[ti unul gratis“ ne-a amin-

tit lui Bill [i mie c\ afirma]iile noastre puteau fi scoase din context

din cauza faptului c\ reporterii de [tiri nu aveau nici timpul [i nici

spa]iul necesar pentru a furniza `ntregul text al unei conversa]ii.

Simplitatea [i caracterul succint erau esen]iale pentru reporteri. {i

la fel st\teau lucrurile [i cu referirile f\cute `n grab\, [i cu frazele

`ntortocheate. Unul dintre mae[trii insinu\rilor politice s-a ameste-

cat cur`nd `n aceasta.

Instinctele politice ale fostului pre[edinte Nixon r\m\seser\

neschimbate, iar el a comentat campania noastr\ `ntr-un interviu

acordat `n timpul unei vizite la Washington, pe la `nceputul lui fe-

bruarie. „Dac\ so]ia se dovede[te prea inteligent\ [i prea puternic\,

Istorie trqitq 157


a remarcat el, `l face pe b\rbat s\ par\ un bleg.“ A continuat spun`nd

c\ aleg\torii tind `n general s\ se pun\ de acord cu aprecierea cardi-

nalului Richelieu, c\ „inteligen]a nu i se potrive[te unei femei“.

„Acest om nu face niciodat\ nimic f\r\ un motiv“ `mi amin-

tesc c\ am g`ndit c`nd am v\zut comentariul lui Nixon prezentat

`n The New York Times. L\s`nd la o parte aportul meu `n activi-

tatea echipei care l-a pus sub acuzare `n 1974, b\nuiam c\ Nixon

`n]elesese mai bine dec`t mul]i al]ii amenin]area pe care o repre-

zenta Bill pentru republicani la postul de pre[edinte. Credea pro-

babil c\, denigr`ndu-l pe Bill pentru c\ avusese curajul s\ ias\ la

ramp\ cu o so]ie plin\ de franche]e [i def\im`ndu-m\ ca „nepo-

trivit\“, va `ndep\rta aleg\torii dornici de schimbare, dar nesiguri

`nc\ `n privin]a noastr\.

De atunci, `ntreaga via]\ a lui Bill s-a aflat `n aten]ia presei.

Fusese `ntrebat mai multe lucruri privind via]a lui personal\ dec`t

oricare alt candidat la pre[edin]ie din istoria american\. ~n timp ce

presa de opinie se ab]inea de la a publica zvonuri f\r\ un funda-

ment real, tabloidele de supermarket ofereau bani ghea]\ tuturor

celor care ar fi furnizat pove[ti [ocante din Arkansas. ~n cele din

urm\, ace[ti pescari `n ape tulburi au prins pe[ti[orul de aur.

M\ aflam `n campanie la Atlanta pe 23 ianuarie, c`nd Bill m-a

sunat s\ m\ previn\ `n leg\tur\ cu o poveste care tocmai ap\ruse

`ntr-un asemenea tabloid [i `n care o femeie, numit\ Gennifer

Flowers, pretindea c\ avusese timp de doisprezece ani o rela]ie cu

el. Mi-a spus c\ nu era adev\rat.

Echipa de campanie a intrat `ntr-o agita]ie teribil\ [i sim]eam c\

unii dintre ei credeau c\ `ntrecerea luase sf`r[it. I-am cerut lui

David Wilhelm s\ preg\teasc\ o conferin]\ pentru a le vorbi tutu-

ror. Le-am spus atunci c\ ne aflam cu to]ii `n campanie pentru c\

aveam `ncredere c\ Bill putea face o schimbare `n ]ara noastr\ [i c\

depindea de aleg\tori s\ decid\ dac\ vom avea succes sau nu.

– A[a c\, am terminat eu, s\ ne `ntoarcem la lucru.

158

Ca un virus care erupe, povestea lui Flowers [i-a f\cut loc `n

toat\ presa, de la Star, un tabloid de supermarket, [i p`n\ la Night-

line, o emisiune de [tiri cu reputa]ie. ~n ciuda eforturilor noastre de

a ne continua munca, concentrarea total\ a presei asupra acestei

pove[ti a f\cut imposibil\ canalizarea aten]iei spre subiectele de

substan]\. Iar alegerile primare din New Hampshire se aflau la doar

c`teva s\pt\m`ni `naintea noastr\. Ceva trebuia f\cut. Prietenul nos-

tru Harry Thomason, `mpreun\ cu Mickey Kantor, James Carville,

Paul Begala [i George Stephanopoulos ne-au consultat, pe Bill [i

pe mine, `n leg\tur\ cu ce era de f\cut. Ne-au recomandat s\

ap\rem `n emisiunea de s`mb\t\ noaptea 60 Minutes, imediat dup\

Super Bowl, pentru a prinde cea mai larg\ audien]\ posibil\. Le-a

luat mult s\ m\ conving\ c\ o asemenea ac]iune merita riscul –

pierderea intimit\]ii [i poten]ialul impact pe care l-ar fi putut avea

asupra familiilor noastre, `n special asupra lui Chelsea. ~n cele din

urm\ am fost convins\ c\, dac\ nu rezolvam `n public aceast\

situa]ie, campania lui Bill avea s\ se termine `nainte s\ fi fost expri-

mat un singur vot.

Interviul de la 60 Minutes a avut loc pe 26 ianuarie `ntr-o

camer\ de la hotelul Boston, `ncep`nd cu ora 11 diminea]a. Camera

fusese transformat\ `n studio, cu r`nduri de reflectoare `nconjur`nd

canapeaua pe care urma s\ st\m eu [i Bill. La un moment dat `n

timpul interviului, unul dintre suporturile supra`nc\rcate cu reflec-

toare a c\zut `nspre mine. Bill l-a v\zut [i m-a tras la o parte, chiar

`n momentul `n care acesta c\dea cu zgomot pe locul unde st\-

tusem. Eram zguduit\ de `nt`mplare, iar Bill m-a str`ns cu putere la

piept, [optindu-mi `ntruna:

– Te-am prins. Lini[te[te-te. Totul e `n regul\. Te iubesc.

Reporterul, Steve Kroft, a `nceput cu o serie de `ntreb\ri despre

rela]ia [i c\snicia noastr\. Ne-a `ntrebat dac\ Bill comisese vreun

adulter, dac\ fuseser\m desp\r]i]i vreodat\ sau dac\ ne g`ndiser\m

la posibilitatea unui divor]. Am refuzat s\ r\spundem la asemenea

`ntreb\ri extrem de personale `n leg\tur\ cu vie]ile noastre. Dar Bill

Istorie trqitq 159


a admis c\ au existat clipe de m`hnire `n rela]ia noastr\ [i a ad\ugat

c\ l\sa la latitudinea aleg\torilor s\ decid\ dac\ asta `l descalifica

din cursa pentru pre[edin]ie.

Kroft: Cred c\ cei mai mul]i americani s`nt de acord c\ este un

fapt admirabil c\ a]i r\mas `mpreun\, c\ v-a]i rezolvat pro-

blemele, c\ p\re]i a fi ajuns la o anumit\ `n]elegere [i la un anu-

mit aranjament.

Un aranjament? O `n]elegere? Poate Kroft `ncerca doar s\ ne

fac\ un compliment, dar felul `n care ne descria c\snicia era at`t de

departe de adev\r, `nc`t Bill s-a ar\tat ne`ncrez\tor. {i eu la fel.

Bill Clinton: Sta]i un moment. Ave]i `n fa]\ doi oameni care se

iubesc. Asta nu e o `n]elegere sau un aranjament. E o c\snicie. Un

lucru foarte diferit.

Mai bine l-a[ fi l\sat atunci pe el s\ aib\ ultimul cuv`nt, dar era

r`ndul meu s\ adaug ceva [i am f\cut-o.

Hillary Clinton: {ti]i, nu stau aici ca o femeie m\runt\ al\turi

de b\rbatul ei, precum Tammy Wynette. S`nt aici pentru c\ `l

iubesc, [i `l respect, [i pre]uiesc toate prin c`te a trecut, [i toate prin

c`te am trecut `mpreun\. {i [ti]i ce? Dac\ asta nu e destul pentru

oameni, pur [i simplu nu vota]i pentru el [i gata!

De[i interviul a durat cincizeci [i [ase de minute, CBS a trans-

mis doar vreo zece, l\s`nd cea mai mare parte a informa]iei impor-

tante la o parte – cel pu]in `n ceea ce m\ privea. Nu [tiusem c`t de

mult puteau s\ taie la montaj. Cu toate acestea, m\ sim]eam u[urat\

c\ se terminase. Bill [i cu mine am fost mul]umi]i de cum r\spun-

seser\m [i la fel au sim]it to]i cei care erau de partea noastr\. Evi-

dent, cei mai mul]i americani au fost de acord cu ideea noastr\ de

baz\, anume c\ alegerile ì priveau pe ei, nu c\snicia noastr\.

Dou\zeci [i trei de zile mai t`rziu, Bill a devenit cunoscut drept

„Pu[tiul cu o revenire spectaculoas\“ datorit\ locului al doilea pe

care a terminat alegerile primare din New Hampshire.

Pentru mine povestea nu s-a sf`r[it la fel de bine. Gafa la adresa

lui Tammy Wynette fusese spontan\ – ca orice gaf\ – [i brutal\.

160

Desigur, nu m\ referisem la Tammy Wynette ca persoan\, ci la

c`ntecul ei „Stand by Your Man“. Dar nu fusesem destul de atent\

`n alegerea cuvintelor, iar comentariul meu a dezl\n]uit un torent de

reac]ii m`nioase. Am regretat felul `n care fusese interpretat\ toat\

povestea [i mi-am cerut scuze fa]\ de Tammy personal [i mai t`rziu

public, `ntr-un alt interviu de televiziune. Dar r\ul fusese f\cut. {i

ce era mai r\u avea s\ urmeze.

Pe la `nceputul lui martie, `n timp ce sezonul alegerilor pri-

mare `n cadrul Partidului Democrat se afla `n mare fierbere, fos-

tul guvernator de California [i candidat la pre[edin]ie din partea

Partidului Democrat, Jerry Brown, a pornit ofensiva `mpotriva

lui Bill, concentr`ndu-se asupra practicii mele avoc\]e[ti [i a

firmei Rose, la care eram partener din 1979. Dup\ ce Bill a

devenit din nou guvernator al Arkansas-ului `n 1983, le-am cerut

partenerilor mei s\-mi calculeze partea din profituri, f\r\ a

include onorariile altor avoca]i pentru munca depus\ pentru stat

sau agen]ii ale statului. Firma Rose furniza de zeci de ani aseme-

nea servicii guvernului din Arkansas. Nu exista nici un conflict

de interese, dar voiam s\ evit orice posibilitate de interpretare `n

acest sens. Firma a fost de acord. C`nd Frank White `ncercase s\

fac\ un subiect de scandal din asta `n campania pentru postul de

guvernator de Arkansas din 1986, s-a sim]it jenat c`nd a con-

statat c\ alte firme de avocatur\ primiser\ din partea statului

semnificativ mai multe afaceri de rezolvat dec`t firma Rose, `n

perioada c`t Bill Clinton fusese guvernator.

Hr\nit cu linguri]a cu informa]ii false de c\tre adversarii

politici ai lui Bill, Jerry Brown a folosit aceste acuza]ii pentru

dezbaterea din Chicago, cu dou\ zile `nainte de alegerile primare

din 17 martie, din Illinois [i Michigan. Brown l-a acuzat pe Bill

c\ d\dea afacerile statului la firma Rose pentru a-mi cre[te mie

veniturile. Era o acuza]ie de conjunctur\ [i veninoas\, care nu

avea nici o baz\ real\. {i aceasta a dus la faimosul incident

„pr\jiturele [i ceai“.

Istorie trqitq 161


Bill [i cu mine ne aflam la cafeneaua Busy Bee din Chicago,

urm\ri]i de o mul]ime g\l\gioas\ cu camere de filmat [i micro-

foane. Cu alegerile primare din Illinois b\t`nd la u[\, reporterii se

aruncau asupra lui Bill cu `ntreb\ri despre recentele acuza]ii ale

lui Brown. Apoi un reporter m-a `ntrebat ce credeam despre

acuza]iile lui Brown la adresa noastr\. R\spunsul meu a fost lung

[i `n]ep\tor:

– Am crezut, `n primul r`nd, c\ remarca a fost lamentabil\ [i

disperat\ [i am crezut, de asemenea, c\ era interesant\, `ntruc`t e

genul de lucruri ce se `nt`mpl\ femeilor care… au propria via]\ [i

propria carier\. {i cred c\ e p\cat c\ se `nt`mpl\ astfel, dar mai cred

c\ e ceva cu care va trebui s\ ne obi[nuim. Femeile care au `ncercat

[i [i-au construit o carier\ – care au `ncercat s\ duc\ o via]\ inde-

pendent\ – [i cu siguran]\ cele ca mine, care au [i un copil… [tiu

c\ am `ncercat s\-mi conduc via]a cum am putut mai bine, dar pre-

supun c\ tocmai acest fapt va face subiectul atacurilor. Dar nu este

adev\rat [i nu [tiu ce altceva s\ spun dec`t c\ mi se pare trist.

Apoi a urmat replica reporterului – `ntreb`ndu-se dac\ nu a[ fi

putut evita aparen]a unui conflict de interese pe vremea c`nd so]ul

meu era guvernator.

– A[ vrea s\ fi putut, i-am r\spuns. {ti]i, presupun c\ a[ fi putut

s\ stau acas\, s\ fac pr\jituri [i s\ beau ceai, dar am decis s\ `mi fac

meseria pe care o alesesem `nainte ca so]ul meu s\ intre `n via]a

public\. {i m-am str\duit mult s\ fiu foarte, foarte atent\ cu ceea ce

fac, [i asta e tot ce pot s\ v\ spun.

Nu a fost cel mai elocvent moment al meu. A[ fi putut s\ spun

„Uita]i ce e, `n afar\ de a-mi fi abandonat parteneriatul de la firma

de avocatur\ [i de a sta acas\, nu a[ fi putut face nimic mai mult

pentru a evita aparen]a unui conflict de interese.“ ~n plus, am f\cut

destule pr\jituri [i am turnat suficient ceai la via]a mea!

Ajutoarele mele, con[tiente c\ presa prinsese comentariul cu

„pr\jiturelele [i ceaiul“, mi-au sugerat s\ vorbesc din nou cu re-

porterii pentru a explica mai `n detaliu – [i de o manier\ mai

162

articulat\ – ce voisem s\ spun. De `ndat\ am [i ]inut o miniconferin]\

de pres\ la fa]a locului. Dar cu un efect limitat. La treisprezece

minute dup\ ce r\spunsesem la `ntreb\ri, o nou\ poveste se trans-

mitea prin cablurile agen]iei Associated Press. CNN a preluat de

`ndat\ [i a retransmis vestea, urmat\ de o alt\ [tire spre dup\-amia-

z\, care f\cea doar o mic\ referire la `ntrebarea ini]ial\ – despre con-

flictele de interese [i firma Rose – [i a redus tot ce spusesem la „a[

fi putut sta acas\ s\ fac pr\jiturele [i s\ beau ceai“. Tema principal\

a celor mai multe agen]ii de [tiri `n ziua aceea a fost c\ eu f\cusem o

gre[eal\ politic\ major\.

F\cusem o `ncercare stranie de a-mi explica situa]ia [i de a su-

gera c\ multe femei cu cariere [i vie]i complicate s`nt penalizate

pentru alegerile f\cute. Totul s-a transformat `ntr-o poveste despre

presupusa mea duritate la adresa femeilor cu copii care stau

acas\. Unii reporteri au amestecat chiar „pr\jiturelele [i ceaiul“

cu „st`nd al\turi de b\rbatul meu ca Tammy Wynette“ `ntr-o sin-

gur\ fraz\, ca [i cum a[ fi exprimat ambele fraze din aceea[i

r\suflare – [i nu la cincizeci [i una de zile distan]\. Controversa

care a urmat a constituit un avantaj pentru strategii republicani.

Liderii Partidului Republican m-au catalogat drept „feminist\

radical\“, „o avocat\ militant\ feminist\“ [i chiar „liderul ideo-

logic al unei administra]ii Clinton-Clinton care ar avansa o

agend\ radical\ feminist\“.

Am primit sute de scrisori despre „pr\jiturele [i ceai“. Sus]i-

n\torii [i-au oferit `ncuraj\rile [i m-au l\udat pentru a fi ap\rat

posibilitatea unor largi op]iuni pentru femei. Criticii s-au dovedit

venino[i. Una dintre scrisori s-a referit la mine ca fiind Anticrist,

iar o alta spunea c\ s`nt o insult\ pentru mamele americane. M\

`ngrijoram adeseori de c`t\ aten]ie acorda Chelsea acestor eveni-

mente [i de c`t de mult o afectau. Nu mai avea [ase ani.

Unele dintre atacuri, fie c\ m\ demonizau ca femeie, mam\ sau

so]ie, fie c\ `mi interpretau spusele [i opiniile asupra diferitelor

chestiuni erau motivate politic [i inten]ionau s\ m\ fac\ s\ dau

Istorie trqitq 163


`napoi. Altele reflectau m\sura `n care societatea noastr\ se obi[nuise

cu rolul `n schimbare al femeii. Mi-am adoptat o mantra proprie: „ia

critica `n serios, dar nu [i personal“. Dac\ exist\ o s\m`n]\ de adev\r

`n ea sau este meritat\, `ncearc\ s\ `nve]i din acea critic\. Dac\ nu,

las-o s\ treac\ pe l`ng\ tine. Mai u[or de spus dec`t de f\cut.

~n timp ce Bill vorbea despre schimbarea social\, eu o `ntru-

chipam. Aveam propriile opinii, interese [i o profesie. La bine sau

la r\u, eram `ntotdeauna franc\. Reprezentam o schimbare funda-

mental\ `n felul `n care func]ionau femeile `n societatea noastr\. Iar

dac\ so]ul meu ar fi c`[tigat, a[ fi ocupat o pozi]ie `n care `ndatori-

rile nu ar fi fost clar conturate, dar ac]iunile mele ar fi fost judecate

de oricine. Am ajuns `n cur`nd s\-mi dau seama c`t de mul]i oameni

aveau o idee fix\ despre rolul care trebuia atribuit unei so]ii de

pre[edinte. Am fost numit\ „testul Rorschach“ pentru publicul

american, iar aceasta a fost o modalitate bine g\sit\ pentru a expri-

ma reac]iile variate [i extreme pe care le st`rneam.

Nici admira]ia adulant\, nici furia virulent\ nu s-au apropiat de

adev\r. Am fost catalogat\ cum am fost, datorit\ pozi]iei [i gre[elilor

mele [i pentru c\ m\ transformasem `ntr-un simbol al femeilor din

genera]ia mea. De aceea, tot ce f\ceam sau spuneam – [i chiar [i ce

`mbr\cam – devenea un subiect fierbinte de dezbatere.

P\rul [i vestimenta]ia au fost primele mele indicii. Cea mai

mare parte a vie]ii acordasem o aten]ie redus\ hainelor pe care le

`mbr\cam. ~mi pl\ceau panglicile de p\r. Erau u[oare [i nu `mi

puteam imagina c\ ar putea sugera ceva – bun, r\u sau indiferent –

despre mine publicului american. Dar, `n timpul campaniei, unii

dintre prietenii mei au demarat o ac]iune pentru a-mi `mbun\t\]i

imaginea. Mi-au adus r`nduri de haine pe care s\ le `ncerc [i mi-au

spus c\ benti]a de p\r trebuia s\ dispar\.

Ceea ce ei `n]eleseser\ [i eu nu era c\ aspectul unei Prime

Doamne conteaz\. Nu m\ mai reprezentam doar pe mine. Ceream

poporului american s\ m\ lase s\-l reprezint, `ntr-un rol care trans-

mitea totul, de la fascina]ie [i p`n\ la confortul matern.

164

Buna mea prieten\ Linda Bloodworth-Thomason mi-a sugerat

ca un prieten al ei din Los Angeles, stilistul Christophe Schat-

teman, s\-mi taie p\rul. Era convins\ c\ asta `mi va `mbun\t\]i

imaginea. Eu consideram toat\ povestea o exagerare. Dar cur`nd

am devenit ca un copil `n magazinul de bomboane, `ncerc`nd fie-

care stil pe care `l puteam proba. P\r lung, p\r scurt, `mpletit `n

codi]e, str`ns `n coc, aranjat cu bigudiuri sau r\sucit. Dar experi-

mentele mele vaste `n ale coafurilor au atras tot felul de pove[ti

despre cum nu eram `n stare s\ m\ opresc la un anumit stil [i ce

anume revela acest fapt despre psihicul meu.

Tot pe la `nceputul campaniei mi-am f\cut o idee despre difi-

cult\]ile pe care le presupune serviciul `ntr-o pozi]ie situat\ prin

defini]ie pe un loc secund. Eram `nlocuitorul principal al lui Bill pe

banda campaniei. Voiam s\-i sus]in campania [i s\-i promovez ide-

ile, dar, dup\ cum `nv\]asem deja din remarca lui Bill: „Cumperi

unul [i prime[ti unul gratis“, trebuia s\ fiu atent\ unde puneam

piciorul. ~mi luasem concediu de la firma de avocatur\ [i `mi

d\dusem demisia din toate organiza]iile de caritate [i din consiliile

de administra]ie din care f\ceam parte. Aceasta a presupus [i

p\r\sirea consiliului de administra]ie al lui Wal-Mart, `n care st\-

tusem timp de [ase ani, la invita]ia lui Sam Walton, care m-a `nv\-

]at multe despre integritatea corporatist\ [i despre succes. Pe c`nd

func]ionam `n acest consiliu, am condus un comitet care se afla `n

c\utarea unor modalit\]i prin care Wal-Mart putea s\ devin\ mai

sensibil la problemele privind mediul [i am lucrat la promovarea

programului „Buy America“, destinat sus]inerii `n g\sirea unui loc

de munc\ pentru c`t mai multe persoane [i p\str\rii locurilor de

munc\ `n ]ar\. Demisia din consiliul de la Wal-Mart [i din altele,

cum ar fi cel de la Fondul pentru Ap\rarea Copilului, m-au f\cut

vulnerabil\ [i m-au tulburat. Lucrasem cu norm\ `ntreag\ pe timpul

c\sniciei mele cu Bill [i pre]uisem independen]a [i identitatea pe

care mi le furniza munca. Acum eram doar „so]ia lui…“, o expe-

rien]\ stranie pentru mine.

Istorie trqitq 165


Noul meu statut mi-a afectat c\minul `ntr-o chestiune absolut

banal\: comandasem noi articole de papet\rie pentru a r\spunde

tuturor scrisorilor de campanie pe care le primeam. Alesesem h`rtie

crem cu numele meu, Hillary Rodham Clinton, frumos imprimat `n

capul paginii, `n albastru marin. C`nd am deschis cutia cu h`rtii, am

v\zut c\ fusese schimbat\ comanda astfel `nc`t numele s\ fie

Hillary Clinton. Evident, cineva din echipa lui Bill decisese c\ era

mai indicat din punct de vedere politic s\ renun]e la „Rodham“, ca

[i cum acesta nu mai f\cea parte din identitatea mea. Am returnat

articolele de papet\rie [i am comandat un alt lot.

Dup\ ce Bill a c`[tigat alegerile primare din California, Ohio [i

New Jersey, pe 2 iunie, nominalizarea sa era asigurat\, dar alegerea

nu. Dup\ toat\ publicitatea negativ\ din timpul campaniei, era doar

al treilea `n sondaje, dup\ Ross Perot [i pre[edintele Bush. S-a de-

cis s\ se prezinte din nou Americii [i a `nceput s\ apar\ pe la emi-

siunile de televiziune de mare popularitate. Mul]umit\ unei sugestii

f\cute de Mandy Grunwald, o consultant\ care se al\turase campa-

niei, a c`ntat la saxofon la The Arsenio Hall Show. Echipa lui m-a

convins, de asemenea, s\ acord mai multe interviuri [i s\ fiu su-

biectul unui articol din revista People, completat pe copert\ cu o

fotografie care o includea [i pe Chelsea. Nu am fost prea entuzias-

mat\, dar `n cele din urm\ m-am l\sat convins\ de argumentul c\

majoritatea americanilor nici m\car nu [tiau c\ avem un copil. Pe

de o parte, eram mul]umit\ c\ o ascunsesem pe Chelsea de pres\ [i

o protejasem `n timpul primei runde de alegeri, care se dovedise

extrem de brutal\. Pe de alt\ parte, credeam c\ a fi mam\ era cea

mai important\ `ndeletnicire pe care o avusesem vreodat\. Dac\

oamenii nu [tiau asta, cu siguran]\ c\ nu ne puteau `n]elege. Arti-

colul a ie[it bine, dar m-a `ndemnat s\-mi reconsider opinia con-

form c\reia Chelsea `[i merita propria intimitate, care, credeam eu,

era esen]ial\ pentru orice copil pentru a-[i explora [i dezvolta pro-

priul drum `n via]\. A[a c\ Bill [i cum mine am stabilit c`teva linii

directoare: c`nd Chelsea era cu noi ca parte a familiei – particip`nd

166

la vreun eveniment `mpreun\ cu mine sau cu Bill – presa va face,

fire[te, referire [i la ea. Dar nu eram de acord cu mai multe articole

sau interviuri care s\ o priveasc\. Aceasta a fost una dintre cele mai

bune decizii pe care le-am luat eu [i Bill [i ne-am ]inut de ea `n cei

opt ani care au urmat. S`nt, de asemenea, mul]umit\ c\, `n afara

c`torva excep]ii, presa i-a respectat intimitatea [i dreptul de a fi

l\sat\ `n pace. At`ta timp c`t Chelsea nu le atr\gea aten]ia prin ceva

sau nu f\cea ceva de interes public, ea avea s\ fie `n afara ]intei lor.

~n iulie 1992, Partidul Democrat [i-a ]inut conven]ia la New

York pentru a-i nominaliza oficial pe Bill [i pe colegul s\u, sena-

torul de Tennessee Al Gore, la alegerile preziden]iale. New York-ul

s-a dovedit o alegere foarte bun\. De[i noi nu am avut nimic de

spus `n alegerea sa ca ora[-gazd\ a evenimentului, s-a `nt`mplat ca

New York-ul s\ fie unul dintre ora[ele noastre favorite din lume [i

am fost `nc`nta]i c\ era locul ales pentru nominalizarea lui Bill la

pre[edin]ie. Bill `l alesese pe Al dup\ un proces am\nun]it condus

de Warren Christopher, fost secretar de Stat adjunct [i distins avo-

cat din California. ~i `nt`lnisem pe Al [i pe so]ia sa, Tipper, pe la

diferite evenimente politice organizate de-a lungul anilor ’80, dar

nici Bill [i nici eu nu ì [tiam prea bine. Unii observatori politici au

fost surprin[i c\ Bill [i-a ales un coleg de campanie care ì sem\na

`ntr-at`t. Sudi[ti din state vecine, erau de v`rste apropiate, de ace-

ea[i religie [i considera]i am`ndoi a fi cercet\tori serio[i ai politicii

publice. Bill respecta experien]a lui Al `n serviciul public [i credea

c\ aceasta ì va `nt\ri pozi]ia.

Mul]i oameni mi-au spus c\ fotografia care ne `nf\]i[a pe Al,

Tipper, copiii lor, Bill, Chelsea [i pe mine – to]i st`nd `n veranda

re[edin]ei guvernatorului `n ziua `n care Bill [i-a anun]at public

alegerea – surprindea perfect energia campaniei [i poten]ialul ei de

schimbare. Cred c\ ceea ce am sim]it `n ziua aceea reflecta emo]iile

multor americani. Era r`ndul unei noi genera]ii s\ preia conducerea,

iar oamenii p\reau optimi[ti cu privire la perspectivele unei noi

Istorie trqitq 167


direc]ii pentru ]ar\. ~n ultima noapte a conven]iei eram cu to]ii feri-

ci]i [i exuberan]i, `mbr\]i[`ndu-ne [i dans`nd pe scen\.

~n diminea]a urm\toare, pe 17 iulie, am pornit `n c\l\toria ma-

gic\ cu autobuzul sau, dup\ cum am numit-o eu, „Excep]ionalele

aventuri ale lui Bill, Al, Hillary [i Tipper“.

Excursiile cu autobuzul erau produsul comun al lui David Wil-

helm, managerul de campanie, [i al lui Susan Thomases, pe care

eu [i Bill o cuno[team de mai bine de dou\zeci de ani. Ne-a fost

prieten\ apropiat\ [i avocat de n\dejde, care a `n]eles c\ o cam-

panie bine planificat\ trebuia s\ vorbeasc\ despre candidat, s\

ilustreze preocup\rile [i planurile sale, astfel `nc`t aleg\torii s\

`n]eleag\ care s`nt ra]iunile care `l anim\ [i ce pozi]ii `ncearc\

acesta s\ avanseze. Susan s-a mutat cu so]ul [i cu fiul ei `n Little

Rock pentru a supraveghea programarea campaniei la alegerile

generale. Ea [i David voiau s\ profite de entuziasmul [i de eveni-

mentele de dup\ conven]ie [i au considerat c\ o caravan\, orga-

nizat\ cu autobuzul prin statele `n care urma s\ se poarte b\t\lia,

ar transmite vizual mesajul de parteneriat [i de schimbare de ge-

nera]ii pe care Bill [i Al o reprezentau, `mpreun\ cu sloganul

„Punem oamenii pe primul loc“.

C\l\toria cu autobuzul ne d\dea [ansa de a ne cunoa[te mai

bine. Bill, Al, Tipper [i cu mine am petrecut ore `ntregi vorbind,

m`nc`nd, f\c`nd cu m`na afar\ pe geam [i oprind convoiul de auto-

buze pentru a `ntreprinde mici ocoli[uri neprev\zute `n program.

Liber [i relaxat, Al era rapid `n a emite remarce scurte [i spirituale

sau comentarii pline de miez. S-a prins repede c\ o m`n\ de oameni

care ar fi ap\rut pe drum, indiferent de unde ne aflam sau ce or\

era, `l va tenta pe Bill s\ strige: „Opri]i autobuzul“. Al privea prin

fereastra din fa]\, vedea un suflet de om singur pe drum f\c`nd cu

m`na sau pur [i simplu privind, [i striga: „Simt c\ se apropie o

escal\“. C`nd am fost `nt`mpina]i de sute de suporteri r\bd\tori la

intrarea `n Erie, Pennsylvania, la dou\ diminea]a, Al a ]inut o versi-

une `n\l]\toare a discursului s\u electoral standard:

168

– Ceea ce se afl\ sus – costurile pentru s\n\tate [i ratele

dob`nzilor – ar trebui s\ fie jos, iar ceea ce se afl\ jos – ocuparea

for]ei de munc\ [i speran]a – ar trebui s\ fie sus. Trebuie s\ schim-

b\m direc]ia.

Apoi ne-a anun]at pe noi trei, care abia ne mai ]ineam ochii

deschi[i:

– Cred c\ v\d doi oameni care-[i beau cafeaua `n braseria

non-stop de dup\ col]. Haide]i s\ mergem s\-i vedem.

Chiar [i Bill a refuzat.

Am stat de vorb\ ore `ntregi cu Tipper despre experien]ele

noastre ca so]ii de politicieni, despre copiii no[tri [i despre ce spe-

ram s\ fac\ Bill [i Al pentru a rezolva problemele ]\rii. Tipper era

foarte pornit\ c`nd venea vorba despre versurile violente [i

pornografice din muzic\ `n anul 1985. I-am admirat dorin]a de a-[i

face auzit\ pozi]ia [i am aprobat critica ei la adresa anumitor

fenomene cu care se confruntase. ~i admiram, de asemenea, activi-

tatea depus\ `n sprijinul celor f\r\ ad\post [i al bolnavilor mintal.

Fotograf de renume, ea a f\cut cronica ilustrat\ a campaniei cu

camera ei omniprezent\.

~ntr-o sear\, ne aflam `ntr-o zon\ rural\ de pe valea rùlui Ohio

[i ne opriser\m la ferma lui Gene Branstool pentru a face un gr\tar

[i a ne `nt`lni cu fermierii din partea locului. Pe c`nd ne preg\team

de plecare, Branstool ne-a spus c\ se adunase un grup de oameni la

o r\sp`ntie la c`teva mile dep\rtare [i c\ ar fi fost bine s\ ne oprim.

Era o noapte minunat\ de var\, iar oamenii [edeau pe tractoarele

lor flutur`nd steaguri, `n timp ce copiii st\teau a[eza]i pe marginea

drumului, ]in`nd pancarte `n mìni [i ur`ndu-ne bun venit. Fraza de

`nt`mpinare care mi-a pl\cut cel mai mult suna a[a: „Da]i-ne opt

minute [i v\ vom da opt ani!“ ~n lumina palid\, am fost uimi]i s\

vedem mii de oameni umpl`nd c`mpul.

De la Vandalia, Illinois, p`n\ la St. Louis, Missouri, [i de la

Corsicana, Texas, p`n\ la Valdosta, Georgia, am fost `nt`mpina]i de

Istorie trqitq 169


mul]imi imense asem\n\toare, radiind de o bucurie intens\, pe care

nu am mai `nt`lnit-o niciunde `n alt\ parte, `n politic\.

La `ntoarcerea `n Little Rock, imensul etaj al treilea al vechii

Arkansas Gazette Building servea ca sediu de campanie pentru Bill

Clinton. James Carville a insistat ca oamenii afla]i `n diferitele seg-

mente ale echipei de campanie – incluz`nd presa, departamentul

politic [i cel de cercetare – s\ lucreze `mpreun\ `n acela[i spa]iu.

Era o manier\ magnific\ [i eficient\ de a diminua ierarhia [i de a

`ncuraja libera circula]ie a informa]iei [i a ideilor. ~n fiecare zi la

[apte diminea]a [i la [apte seara, Carville [i Stephanopoulos ]ineau

`nt`lniri `n sala care fusese denumit\ „camera de r\zboi“ pentru a

prezenta nout\]ile zilei [i a formula r\spunsuri la [tirile din pres\ [i

la atacurile din partea echipei de campanie a lui Bush. Ideea era ca

nici un atac la adresa lui Bill s\ nu r\m`n\ f\r\ r\spuns. Pozi]ionarea

acestei camere le permitea lui Carville, lui Stephanopoulos [i

echipei de „reac]ie rapid\“ s\ reac]ioneze imediat pentru a corecta

distorsiunile create de opozi]ie [i s\ lucreze `ntr-o manier\ agresiv\,

pentru a face ca mesajul nostru s\ apar\ imediat.

~ntr-o sear\, telefonul lui Patti Solis a sunat `n cap\tul sediului

din Little Rock. Un alt ajutor de campanie, Steve Rabinowitz, s-a

gr\bit s\ ridice receptorul [i, f\r\ un motiv anume, i-a sc\pat:

„Hillaryland!“1 S-a sim]it foarte jenat c`nd mi-a recunoscut vocea

`n receptor, dar mie mi s-a p\rut c\ g\sise o porecl\ foarte simpa-

tic\. {i lui Patti i-a pl\cut foarte mult, a[a c\ [i-a ag\]at un mic afi[

pe peretele din spatele biroului, pe care a scris „Hillaryland“.

Numele a fost p\strat.

~n timp, `ncrederea mea c\ Bill avea s\ c`[tige alegerile a cres-

cut. Americanii `[i doreau un nou tip de conducere. Doisprezece

ani de republicani la Casa Alb\ sporiser\ de patru ori datoria

na]ional\, produseser\ deficite bugetare imense [i aflate `n cre[tere

[i conduseser\ la stagnarea economiei `n care prea mul]i oameni nu

reu[eau s\-[i g\seasc\ sau s\-[i p\streze o slujb\ decent\ sau s\-[i

170

permit\ o asigurare de s\n\tate pentru ei [i pentru copiii lor.

Pre[edintele Bush se opusese de dou\ ori prin veto adopt\rii Legii

privind Concediul Medical [i Parental [i redusese drepturile femeii.

De[i fusese un sus]in\tor al planific\rii familiale pe vremea c`nd

era ambasador la Na]iunile Unite [i congresman de Texas, Bush

devenise, ca vicepre[edinte [i apoi ca pre[edinte, un opozant al

liberei alegeri. Rata criminalit\]ii, [omajul, sistemul de asigur\ri

sociale [i cre[terea num\rului celor f\r\ locuin]\ dovedeau clar c\

administra]ia Bush p\rea s\ fi pierdut contactul cu nevoile ]\rii.

Lui Bill [i mie nici o alt\ chestiune nu ni se p\rea mai grav\

dec`t criza sistemului de s\n\tate. Oriunde mergeam, auzeam po-

veste dup\ poveste despre inechit\]ile sistemului de s\n\tate. Un

num\r tot mai mare de cet\]eni erau lipsi]i de `ngrijirea necesar\,

datorit\ faptului c\ erau neasigura]i [i nu aveau mijloacele materi-

ale pentru a pl\ti facturile medicale.

~n New Hampshire, eu [i Bill i-am cunoscut pe Ronnie [i Rhonda

Machos, al c\ror fiu, Ronnie Jr., se n\scuse cu o problem\ serioas\ la

inim\. C`nd Ronnie [i-a pierdut slujba [i, `n consecin]\, asigurarea de

s\n\tate, s-a v\zut nevoit s\ acopere sume uria[e la facturile de me-

dicamente pentru `ngrijirea de care avea nevoie copilul s\u. Familia

Gore ne-a povestit despre o alt\ familie, Philpott, din Georgia, al

c\rei b\iat `n v`rst\ de [apte ani, Brett, `mp\r]ise o camer\ de spital

cu t`n\rul Albert Gore, dup\ un foarte grav accident de ma[in\. Al [i

Tipper men]ionau adesea greut\]ile financiare cu care se confrunta

familia Philpott din cauza bolii lui Brett.

De[i fiecare din aceste pove[ti era `nduio[\toare, [tiam c\, pen-

tru fiecare caz tragic despre care auzeam, existau alte mii ne[tiute.

Nu cred c\ Bill se a[tepta ca reforma din sistemul de s\n\tate s\

devin\ punctul central al campaniei sale. La urma urmelor, faimo-

sul slogan din camera de r\zboi a lui James Carville era „}ine]i

cont de economie, fraierilor“. Dar pe m\sur\ ce Bill studia proble-

ma, devenea tot mai clar c\ reformarea sistemului de asigur\ri de

s\n\tate [i stoparea costurilor cresc`nde constituiau p\r]i integrante

Istorie trqitq 171

1 „Domeniul lui Hillary“.


ale revirimentului economiei [i ale asigur\rii nevoilor medicale

urgente ale popula]iei. „Nu uita]i de s\n\tate“, repeta Bill mereu

echipei sale. Ei au `nceput s\ adune date, incluz`nd un studiu f\cut

de Ira Magaziner, un pivot al mi[c\rilor sociale despre care

auzisem pentru prima dat\ `n 1969, c`nd ap\ruser\m `n revista Life

dup\ ce ]inuser\m discursurile de absolvire la colegiu. Bill `l

`nt`lnise pe Ira `n acela[i an, atunci c`nd Ira sosise `n Anglia, la

Oxford, ca bursier Rhodes.

Bill, Ira [i o echip\ de consilieri exper]i, aflat\ `n continu\ cre[-

tere, au `nceput s\ analizeze modul `n care s-ar fi putut aborda pro-

blema s\n\t\]ii, dup\ alegeri. Bill a prezentat planurile respective

`ntr-o carte editat\ pentru campanie care s-a numit Putting People

First, iar `ntr-un discurs ]inut `n septembrie [i-a delimitat obiec-

tivele `n abordarea crizei din sistemul de s\n\tate. Reformele pe

care le-a trasat atunci includeau controlul asupra costurilor cres-

c`nde ale asisten]ei medicale, reducerea volumului de acte necesare

[i a birocra]iei din industria de asigur\ri, ieftinirea medicamentelor

cu re]et\ medical\ [i, cel mai important, garantarea asigur\rii me-

dicale pentru to]i americanii. {tiam c\ `ncercarea de redresare a sis-

temului de s\n\tate va fi o provocare politic\ major\. Dar eram

`ncrez\tori c\, dac\ aleg\torii vor vota cu Bill Clinton pe 3 noiem-

brie, aceasta `nsemna c\ `[i doreau schimbarea.

172

~NVESTIREA ~N FUNC}IE

Eu [i Bill am petrecut ultimele dou\zeci [i patru de ore ale cam-

paniei din 1992 str\b\t`nd ]ara `n lung [i `n lat, f\c`nd ultimele

opriri `n Philadelphia – Pennsylvania, Cleveland – Ohio, Detroit –

Michigan, St. Louis – Missouri, Paducah – Kentucky, McAllen [i

Fort Worth – Texas [i Albuquerque – New Mexico. Am v\zut

soarele r\s\rind `n Denver (Colorado) [i pe la zece jum\tate am

aterizat `napoi la Little Rock, unde Chelsea ne a[tepta pe aeroport.

Dup\ o scurt\ oprire pentru a ne schimba hainele, to]i trei am mers

c\tre centrul de votare de care apar]ineam, unde mi-am depus cu

m`ndrie votul pentru Bill, ca s\-mi fie pre[edinte. Am petrecut ziua

aceea la re[edin]a guvernatorului, cu familia [i cu prietenii, d`nd

telefoane suporterilor din toat\ ]ara. La 10.47 seara, re]elele de tele-

viziune anun]au c\ Bill c`[tigase alegerile.

De[i m\ a[teptasem la victorie, m-am sim]it cople[it\. Dup\ ce

pre[edintele Bush l-a chemat pe Bill pentru a-i confirma alegerea,

am mers cu Bill `n dormitor, am `nchis u[a [i ne-am rugat `mpreun\

pentru ajutorul lui Dumnezeu `n aceast\ misiune de o teribil\

onoare [i responsabilitate. Apoi am adunat pe toat\ lumea pentru a

merge `mpreun\ c\tre Old State House, acolo unde `ncepuse cam-

pania `n urm\ cu treisprezece luni. Ne-am al\turat familiei Gore `n

fa]a unei mul]imi imense de oameni din Arkansas, afla]i `ntr-o stare

de bucurie extatic\, [i a suporterilor arden]i veni]i din toate

col]urile Americii.


La doar c`teva ore, masa din buc\t\ria re[edin]ei guvernatoriale

devenise „centrul nervos“ `n aceast\ perioad\ de tranzi]ie. ~n

urm\toarele s\pt\m`ni, poten]ialii nominaliza]i la un porto-

foliu ministerial intrau [i ie[eau de acolo, telefoanele sunau `ncon-

tinuu [i erau consumate tone de m`ncare. Bill i-a cerut lui Warren

Christopher s\ preia conducerea [i s\ lucreze `mpreun\ cu Mickey

Kantor [i Vernon Jordan la g\sirea candida]ilor pentru pozi]iile de

importan]\ major\. S-au concentrat mai `ntì pe echipa din econo-

mie, `ntruc`t aceasta constituia prioritatea major\ a lui Bill. Sena-

torul de Texas, Lloyd Bentsen, a fost de acord s\ devin\ secretar al

Trezoreriei; Robert Rubin, copre[edinte al b\ncii de investi]ii

Goldman Sachs, a acceptat oferta lui Bill de a deveni primul direc-

tor al unui Consiliu Economic Na]ional ce avea s\ fie creat `n

cur`nd; Laura D’Andrea Tyson, profesoar\ de economie de la Uni-

versitatea Berkeley, a devenit pre[edinte al Consiliului Consilierilor

Economici; Gene Sperling, fost asistent al guvernatorului Mario

Cuomo din New York, a devenit adjunctul lui Rubin, iar mai t`rziu

i-a succedat `n func]ie; iar congresmanul Leon Panetta, pre[edintele

democrat al Comisiei de Buget din Camera Reprezentan]ilor, a

devenit director al Biroului de Management [i Buget. Ei au lucrat

`mpreun\ cu Bill pentru a trasa liniile directoare `n politica eco-

nomic\ ce a pus na]iunea noastr\ pe drumul responsabilit\]ii fiscale

`n guvernare [i a adus o cre[tere f\r\ precedent a sectorului privat.

Ne confruntam [i cu problemele obi[nuite ale unei familii care

`[i schimb\ locul de munc\ [i reziden]a. ~n mijlocul activit\]ii de

construire a unei noi administra]ii, a trebuit s\ `mpachet\m lu-

crurile de la re[edin]a guvernatorial\, singurul c\min pe care `l

cunoscuse Chelsea, pentru a ne muta. {i `ntruc`t nu aveam o cas\

proprie, totul trebuia s\ mearg\ cu noi la Washington. Prietenii ni

s-au al\turat pentru a ne ajuta s\ organiz\m, s\ sort\m [i s\ a[ez\m

cutiile cu lucruri `n fiecare camer\. Loretta Avent, o prieten\ din

Arizona, care mi se al\turase `n campanie dup\ conven]ie, s-a ocu-

pat de miile de cadouri care soseau de pretutindeni din lume,

174

umpl`nd cu ele un `ntreg spa]iu de la subsol. Periodic, Loretta se

strecura `n sus pe sc\ri: „Stai s\ vezi ce a mai venit“. {i coboram

pentru a o g\si ]in`nd `n m`n\ un portret al lui Bill f\cut din scoici

montate pe un fond de catifea ro[ie sau o colec]ie de c\]elu[i din

plu[ `mbr\ca]i `n haine de copii trimis\ pisicii noastre t\rcate pe

nume Socks, acum devenit\ faimoas\.

A trebuit s\ g\sim o nou\ [coal\ la Washington pentru Chelsea,

care era aproape adolescent\ acum [i deloc mul]umit\ de perspectiva

de a-[i abandona via]a pe care [i-o construise p`n\ `n acest moment.

Bill [i cu mine ne `ntrebam cum am putea s\-i oferim o copil\rie nor-

mal\ la Casa Alb\, unde noua ei realitate va include, timp de

dou\zeci [i patru de ore pe zi, protec]ia Serviciului Secret. Hot\r`sem

deja s\ `l lu\m pe Socks la Washington, de[i fuseser\m preveni]i c\

nu i se va mai permite s\ hoin\reasc\ de unul singur pentru a aduna

p\s\ri moarte [i [oareci ca trofee. ~ntruc`t grilajul de la Casa Alb\ era

suficient de larg `nc`t s\ se poat\ strecura `n trafic, ne-am decis, de[i

cu greutate, c\-i va trebui les\ de c`te ori va ie[i afar\.

~mi luasem concediu pe toat\ durata campaniei, dar acum

mi-am dat demisia din avocatur\ [i am `nceput s\ adun personal

pentru biroul de Prim\ Doamn\, `n timp ce `l ajutam pe Bill c`t `mi

st\tea `n putin]\. Am`ndoi ne `mpiedicam de problema rolului pe

care aveam s\-l joc. Urma s\ am o „pozi]ie“, dar nu [i un „servi-

ciu“. Cum puteam folosi aceast\ platform\ pentru a-mi ajuta so]ul

[i servi ]ara f\r\ s\-mi pierd propria voce?

Nu exist\ manual pentru Prime Doamne. Prime[ti slujba pentru

c\ b\rbatul cu care te-ai c\s\torit ajunge pre[edinte. Fiecare dintre

predecesoarele mele adusese la Casa Alb\ propria atitudine [i pro-

priile a[tept\ri, pl\cerile [i aversiunile ei, visele [i `ndoielile.

Fiecare `[i modelase rolul astfel `nc`t s\ reflecte propriile interese [i

stil [i s\ echilibreze nevoile so]ului, ale familiei [i ale ]\rii. A[a

aveam s\ fac [i eu. Ca toate Primele Doamne de dinaintea mea, tre-

buia s\ decid ce voiam s\ fac cu oportunit\]ile [i cu respon-

sabilit\]ile pe care le mo[tenisem.

Istorie trqitq 175


De-a lungul anilor, rolul de Prim\ Doamn\ fusese perceput ca

fiind `n mare parte simbolic. Se a[teapt\ ca ea s\ reprezinte con-

ceptul ideal – [i `n mare parte mitic – al femeii americane. Multe

foste Prime Doamne erau femei `mplinite `n via]\, dar adev\ratele

fapte privind ceea ce f\cuser\ `n via]\ erau l\sate la o parte, uitate

sau suprimate. La ora la care m\ preg\team s\ `mi preiau rolul,

istoria, `n sf`r[it, ajungea din urm\ realitatea. ~n martie 1992,

Muzeul Smithsonian de Istorie American\ [i-a revizuit populara

colec]ie de exponate ale Primelor Doamne, pentru a afirma rolurile

politice variate [i imaginile publice diverse ale acestor femei. Din-

colo de rochii [i por]elanuri, muzeul expunea [i jacheta de camu-

flaj pe care o purtase Barbara Bush c`nd vizitase cu so]ul ei trupele

implicate `n opera]iunea Furtun\ `n de[ert [i prezenta un citat din

Martha Washington: „S`nt mai degrab\ un prizonier de stat dec`t

orice altceva“. Muzeograful-[ef al expozi]iei, Edith Mayo, [i Mu-

zeul Smithsonian au fost critica]i c\ rescriu istoria [i diminueaz\

„valorile familiale“ ale Primelor Doamne.

Studiind c\s\toriile fo[tilor pre[edin]i, am recunoscut c\ Bill [i

cu mine nu eram primul cuplu care se baza pe sprijinul reciproc, ca

parteneri, `n via]\ [i `n politic\. Datorit\ cercet\rilor efectuate de

Muzeul Smithsonian [i de istorici precum Carl Sferazza Anthony [i

David McCullough, [tim acum despre sfaturile politice al lui Abi-

gail Adams c\tre so]ul ei, care i-au adus porecla de „doamna pre-

[edint\“; despre rolul din spatele scenei jucat de Helen Taft `n a-l

determina pe Theodore Roosevelt s\-l aleag\ pe so]ul ei ca succe-

sor; despre „pre[edin]ia neoficial\“ a lui Edith Wilson dup\ atacul

suferit de so]ul ei; despre furtunile politice declan[ate de Eleanor

Roosevelt; [i despre revizuirile dure f\cute de Bess discursurilor [i

scrisorilor so]ului ei, Harry Truman.

A[a cum fusese cazul [i cu preceden]ii locuitori ai Casei Albe,

rela]ia pe care eu [i Bill Clinton o construiser\m `[i avea r\d\cinile

`n dragoste [i `n respect reciproc, `n `mp\rt\[irea acelora[i aspira]ii

[i realiz\ri, victorii [i `nfr`ngeri. Aceasta nu avea s\ se schimbe `n

176

urma unor alegeri. Dup\ [aptesprezece ani de c\s\torie, ne eram

unul celuilalt cel mai puternic sus]in\tor, cel mai dur critic [i cel

mai bun prieten.

Cu toate acestea, nu ne era clar nici unuia dintre noi `n ce fel se

va potrivi acest parteneriat `n noua administra]ie Clinton. Bill nu

m\ putea numi `ntr-o func]ie oficial\, chiar dac\ ar fi vrut. Legile

contra nepotismului fuseser\ adoptate `nc\ de pe vremea c`nd

pre[edintele John F. Kennedy `l numise procuror general pe fratele

s\u Bobby. Dar nu existau legi care s\ m\ opreasc\ de la a continua

s\ fiu consilierul nepl\tit [i, `n unele cazuri, reprezentantul lui Bill

Clinton. Lucraser\m `mpreun\ at`ta timp, iar Bill [tia c\ putea avea

`ncredere `n mine. Fusese dintotdeauna ca de la sine `n]eles c\ voi

avea [i eu un rol `n guvernarea so]ului meu. Dar nu am [tiut cu pre-

cizie care va fi acesta p`n\ `nspre ultima faz\ a tranzi]iei, c`nd Bill

mi-a cerut s\ supervizez ini]iativa sa privind s\n\tatea.

Bill se afla `n curs de centralizare a politicii economice la Casa

Alb\ [i dorea s\ construiasc\ o structur\ similar\ pentru sistemul de

s\n\tate. Cu at`tea agen]ii guvernamentale care reclamau partea lor

din reform\, era `ngrijorat c\ r\zboaie administrative ar putea `n\bu[i

creativitatea [i abord\rile de tip nou. Bill a decis c\ Ira Magaziner

trebuia s\ coordoneze procesul din interiorul Casei Albe privind dez-

voltarea legisla]iei respective [i a dorit ca eu s\ conduc ini]iativa de

a-l transforma `n lege. Bill inten]iona s\ anun]e numirea noastr\ ime-

diat dup\ `nvestirea `n func]ie. Datorit\ experien]ei noastre din

Arkansas, unde Bill m\ numise s\ `ndrum comitetele pentru s\n\tate

`n mediul rural [i `n `nv\]\m`ntul public, nici unul din noi nu s-a

`ngrijorat prea mult de reac]iile pe care le-ar fi putut st`rni implicarea

mea. C`nd venea vorba de so]iile politicienilor, cu certitudine nu ne

a[teptam s\ fie capitala ]\rii mai conservatoare dec`t Arkansas-ul.

Era seara t`rziu c`nd am p\r\sit Little Rock, pe 16 ianuarie 1993.

Mii de prieteni [i suporteri st\teau `nghesui]i `ntr-un hangar uria[

din aeroportul din Little Rock pentru o emo]ionant\ ceremonie de

r\mas-bun. Eram foarte ner\bd\toare s\ v\d ce ne a[tepta, dar

Istorie trqitq 177


entuziasmul meu avea un oarecare iz de melancolie. Lui Bill i s-au

umezit ochii atunci c`nd a recitat versurile unui c`ntec c\tre

mul]imea celor veni]i s\-[i ia r\mas-bun: „Arkansas se afl\ ad`nc `n

inima mea [i a[a va r\m`ne mereu“. Trec`nd prin ceea ce ni s-a

p\rut mai t`rziu ca o mie de `mbr\]i[\ri [i de flutur\ri de m`n\, am

urcat la bordul avionului charter. Odat\ afla]i `n aer, luminile din

Little Rock au disp\rut `n spatele norilor [i nu mai r\m\sese altce-

va de f\cut dec`t s\ privim `nainte.

Am zburat c\tre Charlottesville, Virginia, pentru a continua

c\l\toria c\tre Washington cu autobuzul, urm`nd ruta de 121 de

mile pe care Thomas Jefferson o urmase la `nvestirea sa, `n 1801.

Credeam c\ era o modalitate potrivit\ pentru a ini]ia pre[edin]ia lui

William Jefferson Clinton.

Diminea]a urm\toare ne-am `nt`lnit cu Al [i Tipper [i am vizitat

Monticello, casa pe care o proiectase Jefferson. Apoi ne-am suit

`mpreun\ `ntr-un alt autobuz, exact cum f\cuser\m `n timpul cam-

paniei, [i ne-am `ndreptat spre nord c\tre Washington. Drumul

na]ional 29 era pres\rat cu mii de oameni care veniser\ s\ ne sa-

lute, ]in`nd baloane [i pancarte. Unii aveau pancarte f\cute acas\ cu

mesaje care s\ ne `ncurajeze, s\ ne felicite sau s\ ne admonesteze:

„Bubbas pentru Bill“, „Cont\m pe tine“, „}ine-]i promisiunile –

SIDA nu a[teapt\“, „S`nte]i sociali[ti, fraierilor“. Preferata mea a

fost o pancart\ p\trat\, scris\ cu litere de m`n\, ce con]inea dou\

cuvinte: „Binecuv`ntare, Compasiune“.

Cerul era `nc\ senin, dar temperatura sc\dea cu repeziciune pe

c`nd intram `n Washington. Printr-un act al Providen]ei, nou-alesul

pre[edinte nepunctual ajungea la timp [i noi ne-am f\cut intrarea

`n Lincoln Memorial cu cinci minute mai devreme de primul

eveniment oficial – concertul de pe treptele cl\dirii `n fa]a unei

mul]imi imense, care se `ntindea p`n\ la Mall. Harry Thomason,

Rahm Emanuel [i Mel French, un alt prieten din Arkansas, erau

impresarii festivit\]ilor de `nvestire. Harry [i Rahm au fost at`t de

u[ura]i s\ ne vad\ sosind, `nc`t s-au luat `n bra]e de bucurie.

178

Nu mai st\tusem niciodat\ `ntr-o incint\ din sticl\ anti-glon] – o

senza]ie stranie [i care te `nstr\ina oarecum de ceilal]i. Am fost, cu

toate acestea, recunosc\toare pentru micile re[ouri de la picioare,

`ntruc`t temperatura sc\zuse cu repeziciune. Diva pop Diana Ross a

interpretat o versiune spectaculoas\ a melodiei God Bless America.

Bob Dylan a c`ntat mul]imii adunate la Mall, exact a[a cum o f\cuse

`n ziua aceea din august 1963, c`nd Martin Luther King Jr. ]inuse de

pe acelea[i trepte faimosul s\u discurs „Am un vis“. M-am sim]it

extrem de norocoas\ c\-l v\zusem pe reverendul King vorbind pe

c`nd eram adolescent\ `n Chicago, iar acum [i aici `l ascultam, `n

onoarea so]ului meu, pe omul care a ajutat na]iunea s\ treac\ peste

istoria ei dureroas\:

– Haide]i s\ construim un c\min american pentru secolul

al XXI-lea, `n care fiecare s\ aib\ un loc la mas\ [i nici un singur

copil s\ nu fie abandonat, a spus Bill. ~n aceast\ lume [i `n cea de

mìne, trebuie ori s\ `naint\m `mpreun\, ori deloc.

Soarele apunea pe c`nd Bill, Chelsea [i cu mine treceam `n

fruntea coloanei de oameni care s\rb\toreau, c`nt`nd [i dans`nd

peste Memorial Bridge.

Ne-am oprit de partea cealalt\ a rùlui Potomac, pentru a trage

clopotul ce se dorea o replic\ a lui Liberty Bell, d`nd astfel startul

unei s\rb\tori pe timpul c\reia mii de „clopote ale speran]ei“ erau

trase simultan de-a lungul ]\rii [i chiar [i la bordul navetei Endeavor,

aflat\ pe orbit\ `n jurul P\m`ntului. Ne-am oprit o vreme pentru a

contempla focurile de artificii care aprindeau cerul nop]ii deasupra

capitalei. Apoi am pornit `ntr-o nou\ festivitate, [i apoi alta, [i alta.

Toate evenimentele `ncepuser\ s\ se amestece `ntr-un caleidoscop

de fe]e, scene [i voci.

~n timpul s\pt\m`nii inaugurale, familiile noastre [i personalul au

r\mas cu noi `n Blair House, re[edin]a de oaspe]i tradi]ional\ pentru

[efii de stat [i de guverne [i pentru pre[edin]ii ale[i. Casa Blair [i

personalul care lucra acolo, condus de Benedicte Valentiner, cunos-

cut\ ca doamna V., [i de adjunctul acesteia, Randy Baumgardner,

Istorie trqitq 179


ne-au f\cut s\ ne sim]im bineveni]i la re[edin]a lini[tit\ [i elegant\,

care a devenit o oaz\ de lini[te `ntr-o s\pt\m`n\ teribil de agitat\.

Casa Blair este faimoas\ pentru capacitatea ei de a se adapta ori-

c\ror nevoi. Echipa noastr\ era anost\ `n compara]ie cu cea a unor

anumi]i [efi de stat care se aflaser\ acolo `n vizit\ [i care ceruser\

g\rzilor s\ r\m`n\ `n pielea goal\ pentru a se asigura c\ nu poart\

arm\ sau care veniser\ de acas\ cu propriii buc\tari pentru a le

prepara totul, de la capr\ la [arpe.

Bill a ]inut o mul]ime de discursuri `n s\pt\m`na aceea, dar `nc\

nu-l terminase de compus pe cel mai important din via]a lui: dis-

cursul inaugural. Bill scrie minunat [i este un orator `nzestrat care

vorbe[te pe `n]elesul tuturor, dar revizuirile constante la care `[i

supune textele [i schimb\rile de ultim minut `]i dau dureri de cap.

Nu a `nt`lnit `nc\ o propozi]ie cu care s\ nu se poat\ juca. Eram

obi[nuit\ cu rescrierile lui permanente, dar chiar [i eu sim]eam cum

`mi cre[te nelini[tea pe m\sur\ ce se apropia ziua respectiv\. Bill

lucra la text de c`te ori se ivea c`te un moment liber `ntre diferitele

evenimente.

So]ului meu ì place s\-i atr\g\ pe to]i cei din jur `n tumultul

s\u creator. David Kusnet – principalul lui autor de discursuri,

Bruce Reed – consilierul adjunct pe probleme de politic\ intern\,

George Stephanopoulos – directorul de comunicare, Al Gore [i eu

`ns\mi am contribuit fiecare cu micile noastre idei. Bill [i-a cooptat

[i doi prieteni vechi: Tommy Caplan, un minunat d\ltuitor de

cuvinte [i romancier care ì fusese coleg de camer\ la Georgetown

University, [i Taylor Branch, c`[tig\torul Premiului Pulitzer, care

lucrase cu noi `n Texas la campania lui McGovern. ~n mijlocul pro-

cesului, Bill a primit o scrisoare de la pastorul Tim Healy, fost

pre[edinte la Georgetown [i director al Bibliotecii Centrale de la

New York. El [i cu Bill `mp\rt\[eau aceea[i leg\tur\ cu George-

town, iar pastorul Healy tocmai ì scria acea scrisoare lui Bill, c`nd

a murit subit de un atac de cord, pe c`nd se `ntorcea acas\ dintr-o

c\l\torie. Scrisoarea fusese g\sit\ `n ma[ina de scris [i trimis\ lui

180

Bill, care a descoperit `n acest mesaj postum o fraz\ minunat\. Pas-

torul ì scrisese lui Bill c\ alegerea lui „va for]a venirea prim\verii“

[i va conduce la `nflorirea unor noi idei, speran]e [i energii care vor

revigora ]ara. Mi-au pl\cut mult aceste cuvinte, precum [i metafora

adecvat\ privind ambi]iile lui Bill `n leg\tur\ cu pre[edin]ia lui.

Era fascinant s\-l privesc pe so]ul meu `n s\pt\m`na aceea,

devenind pre[edinte `n fa]a ochilor mei. De-a lungul festivit\]ilor

de `nvestire `n func]ie, Bill a primit instruc]iuni de securitate ca s\

fie preg\tit pentru responsabilit\]ile istorice pe care urma s\ [i le

asume. Cu o agilitate remarcabil\, putea s\-[i abat\ aten]ia de la un

discurs de o importan]\ major\ la [tirile despre avioanele ameri-

cane care bombardau Irak-ul, ca r\spuns la dispre]ul lui Saddam

Hussein pentru cererile ONU, [i p`n\ la rapoarte privind intensifi-

carea conflictului `n Bosnia.

Mai scria la discurs cu o zi `nainte de ceremonia de `nvestire.

Pentru a-i l\sa timp de lucru, am fost de acord s\-i ]in locul la

evenimentele din dup\-amiaza aceea, de[i trebuia s\ ]in pasul cu

propriul program. ~n aceea[i dup\-amiaz\ a trebuit s\ apar [i `n

cadrul unor evenimente sponsorizate de cele dou\ institu]ii supe-

rioare de `nv\]\m`nt care m\ formaser\ – Wellesley [i Yale. Pe dru-

mul de `ntoarcere de la hotelul Mayflower, ma[ina a r\mas blocat\

`ntr-o mul]ime de oameni aduna]i la evenimentele inaugurale [i de

vehicule parcate pe Pennsylvania Avenue, la o arunc\tur\ de b\] de

Casa Blair. ~nt`rziasem at`t de mult [i eram at`t de frustrat\ de

`nt`mplare, `nc`t m-am dat jos din ma[in\ [i am `nceput s\ alerg

prin mijlocul traficului. Capricia Marshall, care privea de la o fe-

reastr\ din Casa Blair, `nc\ mai r`de c`nd `[i aminte[te cum ar\tam

fugind printre ma[ini, cu tocuri [i `n rochia de flanel gri, cu Servi-

ciul Secret aflat `n alarm\, alerg`nd `n urma mea.

Bill a terminat `n cele din urm\ de compus [i repetat marele

discurs, cu o or\ sau dou\ `nainte de diminea]a dinaintea prelu\rii

postului.

Istorie trqitq 181


Am dormit foarte pu]in [i am `nceput acea zi extraordinar\ par-

ticip`nd la o slujb\ emo]ionant\, la biserica metropolitan\ A.M.E.1

Apoi am mers la Casa Alb\, unde familia Bush ne-a `nt`mpinat la

poarta de nord, `mpreun\ cu cìnii lor spaniel, Millie [i Ranger, care

li se tot `nv`rteau printre picioare. Au fost foarte primitori [i ne-au

f\cut s\ ne sim]im bine. De[i campania fusese dureroas\ pentru

ambele familii, Barbara Bush se ar\tase foarte amabil\ cu mine c`nd

ne `nt`lniser\m anterior, [i, dup\ alegeri, m\ condusese `ntr-un tur

de recunoa[tere prin apartamentele de la Casa Alb\. George Bush

fusese `ntotdeauna amabil atunci c`nd `l `nt`lnisem la conferin]ele

anuale ale Asocia]iei Na]ionale a Guvernatorilor [i st\tusem al\turi

de el la summit-ul privind educa]ia de la Charlottesville, ]inut la

Monticello `n 1989. C`nd conferin]a de var\ a guvernatorilor se

]inuse la Maine, `n 1983, familia Bush `[i deschisese propriet\]ile de

la Kennebunkport pentru a oferi un picnic fastuos cu fructe de mare.

Chelsea, care avea doar trei ani pe atunci, a venit cu noi, iar c`nd a

trebuit s\ mearg\ la baie, vicepre[edintele Bush a luat-o de m`nu]\

[i i-a ar\tat drumul.

Familia Gore ne-a `nso]it la Casa Alb\, `mpreun\ cu Alma [i

Ron Brown, care era director al DNC [i urma s\ fie numit secretar

la Comer], [i cu Linda [i Harry Thomason, care coprezidaser\

`nvestirea `n func]ie.

Pre[edintele [i doamna Bush ne-au `nso]it spre Camera Albas-

tr\, unde am b\ut cafeaua [i am discutat una-alta timp de dou\zeci

de minute, p`n\ a venit momentul s\ ne `ndrept\m spre Capitoliu.

Bill a mers `n limuzina preziden]ial\ `mpreun\ cu George Bush, `n

timp ce eu [i Barbara ì urmam `ntr-o alt\ ma[in\. Mul]imile alini-

ate de-a lungul bulevardului au manifestat cu bucurie la trecerea

noastr\. Am admirat elanul doamnei Bush pe c`nd se preg\tea s\

vad\ un pre[edinte – so]ul ei – f\c`nd loc altuia.

La Capitoliu am mers pe latura vestic\, cu panorama ei care

`]i lua respira]ia dinspre Mall spre Washington Monument [i

182

Lincoln Memorial. Mul]imea imens\ se `ntindea p`n\ dincolo de

Monument.

Urm`nd tradi]ia, fanfara marinei militare a Statelor Unite a into-

nat un ultim Hail to the Chief pentru George Bush chiar `nainte de

amiaz\, [i apoi din nou pentru noul pre[edinte, c`teva minute mai

t`rziu. Fusesem `ntotdeauna mi[cat\ de acele acorduri, iar acum m\

sim]eam emo]ionat\, dincolo de cuvinte, s\ le aud intonate pentru

so]ul meu. Chelsea [i cu mine am ]inut Biblia cu respect, c`nd Bill

[i-a depus jur\m`ntul de pre[edinte. Apoi ne-a str`ns pe am`ndou\

`n bra]e, ne-a s\rutat [i a [optit: „V\ iubesc at`t de mult pe

am`ndou\!“

Discursul lui Bill a pus accentul pe temele sacrificiului [i ale

serviciului `n slujba Americii [i a reiterat schimb\rile pe care le

promisese `n timpul campaniei. „Tot ce e r\u `n America poate fi

vindecat prin tot ce este bun `n America“, a spus el, chem`ndu-i pe

americani la o „stagiune de serviciu“ pentru ajutorarea celor afla]i

`n nevoi la noi acas\ [i a celor din alte p\r]i ale lumii pe care tre-

buia s\-i sprijinim pentru a-[i cuceri democra]ia [i libertatea.

Dup\ ceremonia de depunere a jur\m`ntului, `n timp ce unii

dintre noii membri ai personalului se gr\beau c\tre Casa Alb\ pen-

tru a `ncepe s\ despacheteze [i s\ ne aranjeze lucrurile, Bill [i cu

mine am pr`nzit `n Capitoliu cu membrii Congresului. A[a cum

mantia puterii trece de la un pre[edinte la altul `n amiaza zilei de

`nvestire, tot a[a trec [i posesiunile de la Casa Alb\. Lucrurile unui

pre[edinte [i ale familiei sale nu pot fi mutate `n Casa Alb\ `nainte

ca acesta s\ fie instalat oficial `n func]ie. La 12.01, c\rucioarele cu

bagajele lui George [i ale Barbarei Bush p\r\seau cl\direa, pe c`nd

ale noastre soseau. Bagajele, mobila [i sutele de cutii erau des-

c\rcate `ntr-o grab\ nebun\ `n cele c`teva ore dintre ceremonia de la

Capitoliu [i sf`r[itul paradei inaugurale. Asisten]ii no[tri se `mbul-

zeau pentru a localiza printre bagaje lucrurile de care era imediat\

nevoie [i `nghesuiau restul lucrurilor prin dulapurile [i prin came-

rele libere, pentru a le aranja mai t`rziu.

Istorie trqitq 183

1 African Methodist Episcopal.


Procedurile de securitate de la Casa Alb\ cereau ca angaja]ii

mai importan]i s\ fie verifica]i de g\rzile `n uniform\ ale Serviciu-

lui Secret, un procedeu cunoscut sub acronimul WAVES1, care

vine de la „Workers and Visitors Entry System“2. O list\ a oas-

pe]ilor sau a lucr\torilor prescana]i este apoi trecut\ prin sistemul

WAVES de intrare `n Casa Alb\. Din nefericire, asistenta mea per-

sonal\, Capricia Marshall, nu a `n]eles prea bine func]ionarea sis-

temului. Credea c\ „a fi salutat“ presupunea o str`ngere de m`n\ de

bun venit. Capricia, care nu ar fi l\sat pentru nimic `n lume ca

rochia mea pentru ceremonia de `nvestire s\-i scape din priviri `n

ziua aceea, o adusese personal de la Casa Blair, salut`nd cu m`na

g\rzile pe c`nd umbla de la poart\ la poart\, pentru a fi l\sat\

`n\untru. A r\mas ca m\rturie a puterii sale de persuasiune – [i a

ulterioarei sale includeri `n sistemul WAVES – faptul c\ rochia mea

de bal albastr\, acoperit\ cu dantel\ violet, a reu[it s\ treac\ de sis-

temul de securitate de la Casa Alb\ `n acea zi.

Dup\ pr`nz, Bill, Chelsea [i cu mine am mers `n ma[in\ de la

Capitoliu `n jos, pe drumul preg\tit pentru parada militar\, p`n\ la

Trezorerie; acolo, cu acordul ezitant al Serviciului Secret, am ie[it

din ma[in\ [i ne-am plimbat de-a lungul bulevardului Pennsylvania,

p`n\ la tribuna aranjat\ `n fa]a Casei Albe, unde m-am a[ezat pen-

tru a privi parada trec`nd. ~ntruc`t democra]ii nu mai c`[tigaser\

alegerile de [aisprezece ani, toat\ lumea voia s\ participe. Noi nu

i-am putut refuza [i nici nu doream s\ o facem. Erau [ase fanfare

numai din Arkansas, `ntr-o parad\ care a durat trei ore.

Am p\[it pentru prima dat\ `n Casa Alb\ ca noii ei locuitori pe

la `nceputul serii, dup\ ce am urm\rit trec`nd [i ultimul val al

paradei. ~mi amintesc c\ m\ uitam `mprejur cu uimire la aceast\

cas\ pe care o vizitasem ca oaspete. Acum avea s\ fie c\minul

meu. ~n timp ce mergeam pe aleea spre Casa Alb\ [i urcam sc\rile

184

por]ii de nord intr`nd `n Marele Foaier, am fost dintr-o dat\ lovit\

de realitate: eram, de fapt, Prima Doamn\, c\s\torit\ cu pre[edin-

tele Statelor Unite. Era primul dintr-o serie de momente `n care

aveam s\-mi amintesc c\ m\ contopeam cu istoria.

Membrii personalului permanent de la Casa Alb\, cam o sut\

de oameni, a[teptau `n Marele Foaier s\ ne ureze bun venit. Ace[tia

s`nt b\rba]ii [i femeile care au grij\ de cas\ [i `ndeplinesc dorin]ele

speciale ale reziden]ilor acesteia. Casa Alb\ `[i are propriii ingineri,

dulgheri, instalatori, gr\dinari, decoratori, `ngrijitori, buc\tari,

vale]i [i menajere, care `[i continu\ munca de la o administra]ie la

alta. ~ntreaga opera]iune este supravegheat\ de „aprozi“, un termen

pitoresc din secolul al XIX-lea, utilizat `nc\ pentru a descrie per-

sonalul administrativ. ~n anul 2000, mi-am publicat cea de a treia

carte, An Invitation to the White House, care a fost at`t un tribut la

adresa personalului permanent al Casei Albe, c`t [i o privire din

spatele cortinei asupra muncii extraordinare pe care o depun ei `n

fiecare zi.

Am fost escorta]i p`n\ la etajul al doilea, unde se aflau aparta-

mentele private, care p\reau pustii, de vreme ce lucrurile noastre nu

fuseser\ despachetate. Dar nu aveam timp s\ ne `ngrijor\m pentru

toate acestea. Trebuia s\ ne preg\tim s\ ie[im.

Una dintre cele mai convenabile caracteristici ale re[edin]ei este

salonul de frumuse]e, instalat de Pat Nixon la etajul al doilea.

Chelsea, prietenele ei, mama, soacra [i cumnata mea, Maria, s-au

`mbulzit `n\untru [i s-au pus pe „`nfrumuse]at“ ca ni[te Cenu[\rese,

pentru baluri.

Bill dorea s\ particip\m la fiecare din cele unsprezece baluri

inaugurale din acea sear\, [i nu doar pentru obi[nuitele cinci minute

de intrat [i f\cut cu m`na. Aveam de g`nd s\ s\rb\torim. Chelsea [i

patru dintre prietenele ei din Arkansas ne-au `nso]it la unele eveni-

mente, inclusiv la balul MTV, `nainte de a se `ntoarce la Casa Alb\

pentru un somn binemeritat. Balul din Arkansas, ]inut `n Washing-

ton Convention Center, a fost cel mai mare [i cel mai distractiv

Istorie trqitq 185

1 „Salut\ri“ (n.tr.).2 „Sistemul de Intrare al Lucr\torilor [i Vizitatorilor“.


pentru noi, deoarece acolo se adunaser\ familiile [i prietenii no[tri,

precum [i dou\sprezece mii de suporteri. Ben E. King i-a `nm`nat

lui Bill un saxofon, iar mul]imea a izbucnit `n strig\te de bucurie.

Nimeni nu s-a distrat mai bine dec`t mama lui Bill, Virginia. A

fost frumoasa a cel pu]in trei dintre baluri. Probabil cuno[tea deja

jum\tate dintre petrec\re]i [i a ajuns cur`nd s\ cunoasc\ [i cealalt\

jum\tate. {i-a f\cut [i o prieten\ extraordinar\ `n noaptea aceea –

Barbra Streisand. Ea [i Barbra au `nceput o prietenie la balul din

Arkansas care a continuat cu telefoane s\pt\m`nale pentru `ntregul

an care a urmat.

Bill [i cu mine am continuat cu celelalte baluri, iar spre sf`r[itul

serii dansaser\m pe at`t de multe versiuni ale melodiei Don’t Stop

Thinking About Tomorrow, tema muzical\ neoficial\ a campaniei,

`nc`t a trebuit s\ m\ descal] pentru a da un dram de odihn\ bietelor

mele picioare. Nici unul din noi nu dorea ca acea noapte s\ se ter-

mine, dar `n cele din urm\ am reu[it s\-l t`r\sc pe Bill afar\ de la

balul Midwestern, din hotelul Sheraton, pe c`nd muzican]ii `nce-

puser\ s\-[i str`ng\ instrumentele. Se f\cuse mai bine de dou\

diminea]a c`nd ne-am `ndreptat `napoi spre Casa Alb\.

C`nd am ie[it din ascensor `n re[edin]a de la etajul doi, ne-am

privit unul pe cel\lalt cu ne`ncredere: aceasta era acum casa noas-

tr\. Prea obosi]i pentru a ne apuca s\ explor\m acest nou mediu,

ne-am pr\bu[it am`ndoi `n pat.

Dormeam de doar c`teva ore c`nd am auzit un cioc\nit gr\bit `n

u[a dormitorului.

Cioc, cioc, cioc.

– Mmmmm…ce?

CIOC, CIOC, CIOC.

Bill s-a ridicat din pat, iar eu am b`jbìt prin `ntuneric dup\

ochelari, g`ndindu-m\ c\ aveam deja o urgen]\ din prima zi. Dintr-o

dat\ u[a s-a deschis cu zgomot [i a intrat `n camer\ un b\rbat `n

frac purt`nd o tav\ de argint cu micul dejun. Astfel `[i `ncepeau cei

din familia Bush ziua, cu micul dejun la pat la 5.30 diminea]a [i

186

astfel fuseser\ obi[nui]i cei din personal. Dar primele cuvinte pe

care acest biet om le-a auzit din partea celui de al patruzeci [i unu-

lea pre[edinte al Statelor Unite au fost:

– Hei! Ce faci aici?

Niciodat\ nu v\zusem pe cineva ie[ind cu at`ta repeziciune

dintr-o camer\.

Bill [i cu mine am r`s pu]in [i ne-am potrivit la loc cuverturile

pentru a `ncerca s\ fur\m `nc\ o or\ de somn. M-a frapat faptul c\

at`t Casa Alb\, c`t [i noi, noii s\i ocupan]i, ne aflam `n curs de a `n-

treprinde unele schimb\ri majore, `n via]a public\ [i `n cea privat\.

Pre[edin]ia Clinton reprezenta o schimbare politic\ [i de ge-

nera]ie ce avea s\ afecteze fiecare institu]ie din Washington. Dou\-

zeci din ultimii dou\zeci [i patru de ani, Casa Alb\ fusese domeniu

republican. Ocupan]ii s\i fuseser\ membri ai genera]iei p\rin]ilor

no[tri. Familia Reagan servise adeseori cina `n fa]a televizorului,

iar cei din familia Bush, conform cu nenum\rate m\rturii, se tre-

zeau dis-de-diminea]\ pentru a-[i plimba cìnii, apoi citeau ziarele

[i priveau [tirile de diminea]\ la cele cinci televizoare aflate `n dor-

mitoarele lor. Dup\ doisprezece ani, devotatul personal permanent

intrase `ntr-o rutin\ previzibil\ [i cu orar regulat. Copii nu mai

locuiser\ acolo `n permanen]\ de pe vremea c`nd Jimmy Carter

p\r\sise Casa Alb\, `n 1981. B\nuiam c\ stilul de via]\ necon-

ven]ional al familiei noastre [i obiceiurile de munc\ de dou\zeci [i

patru de ore pe zi le erau la fel de nefamiliare pe c`t ne erau nou\

formalit\]ile de la Casa Alb\.

Campania lui Bill pusese accentul pe „a pune oamenii pe

primul loc“, a[a c\ `n prima zi petrecut\ la Casa Alb\ am vrut s\ ne

]inem de acea promisiune [i am invitat mii de oameni la o recep]ie,

mul]i dintre ei selecta]i printr-un sistem de loterie. To]i aveau bilete

de intrare [i st\tuser\ la coad\ `n `ntuneric de dinainte de r\s\ritul

soarelui pentru a ne `nt`lni, pe noi [i pe cei din familia Gore. Dar

nu prev\zuser\m c`t de mult ne va lua s\ salut\m pe fiecare `n parte

[i nu alocaser\m suficient timp. Cozile se `ntindeau de-a lungul

Istorie trqitq 187


cur]ii, de la poarta de est [i p`n\ la cea de sud, [i m-am sim]it

`ngrozitor c`nd am realizat c\ mul]i dintre oamenii care a[teptau

afar\ `n frig nu vor ajunge p`n\ `n Camera de Recep]ii Diplomatice,

`nainte s\ trebuiasc\ s\ p\r\sim locul. To]i patru am ie[it afar\ pen-

tru a le spune celor r\ma[i c`t de r\u ne p\rea c\ nu mai puteam

r\m`ne s\ ì salut\m, dar c\ erau `n continuare bineveni]i s\ ne

viziteze casa.

Dup\ ce am terminat [i cu celelalte obliga]ii din dup\-amiaza

aceea, eu [i Bill am fost `n sf`r[it liberi s\ ne schimb\m `n haine

mai lejere [i s\ arunc\m o privire noului nostru c\min. Voiam s\

`mp\r]im cu p\rin]ii [i cu prietenii cei mai apropia]i bucuria acelor

prime zile de la Casa Alb\. La etajul al doilea se g\seau dou\

camere de oaspe]i, c\rora li se spunea Camera Reginei [i Dormi-

torul Lincoln, [i alte [apte camere de oaspe]i la etajul al treilea. Pe

l`ng\ Chelsea [i prietenele ei din Little Rock, st\teau cu noi p\rin]ii

no[tri, Hugh [i Dorothy Rodham [i Virginia [i Dick Kelley, [i fra]ii

no[tri, Hugh Rodham ([i so]ia lui, Maria), Tony Rodham [i Roger

Clinton. ~i invitasem [i pe patru dintre cei mai buni prieteni ai

no[tri, Diane [i Jim Blair [i Harry [i Linda Thomason, pentru a

petrece noaptea `mpreun\.

Harry [i Linda concepuser\ [i produseser\ c`teva emisiuni de

televiziune, incluz`nd emisiunile de mare succes Designing Women

[i Evening Shade, dar inimile lor nu p\r\siser\ niciodat\ ]inuturile

din Ozark. Harry crescuse `n Hampton, Arkansas, [i `ncepuse ca

antrenor de fotbal `n Little Rock. Linda provenea dintr-o familie de

avoca]i [i activi[ti din Poplar Bluff, Missouri, chiar dincolo de linia

ce demarca frontiera statului Arkansas. Cealalt\ persoan\ faimoas\

care se n\scuse `n acel petic de p\m`nt din Missouri, ne-a spus

Linda r`z`nd, era Rush Limbaugh, vedet\ de radio de dreapta, unul

dintre cei mai mari sus]in\tori ai pre[edintelui Bush. Familia Lindei

[i cea a lui Rush se [tiau de mult timp [i avuseser\ dintotdeauna o

rela]ie de rivalitate amiabil\.

188

Dup\ o s\pt\m`n\ de festivit\]i inaugurale, care a trecut ca

v`ntul, m-am bucurat s\ m\ relaxez al\turi de oamenii pe care ì

[tiam de ani de zile [i `n care aveam `ncredere deplin\. Spre sear\,

ne-am decis s\ facem un tur prin buc\t\ria familiei, care se afla la

cap\tul Salonului de Vest. Harry [i Bill au verificat c\m\rile, `n

timp ce eu [i Linda am deschis frigiderul. Era gol, cu excep]ia

unui singur lucru: o sticl\ de vodc\ plin\ pe jum\tate. Am folosit

con]inutul pentru a `nchina `n cinstea noului pre[edinte [i a ]\rii [i

pentru viitor.

P\rin]ii no[tri merseser\ deja la culcare, iar Chelsea [i oaspe]ii

ei se lini[tiser\, `n sf`r[it. Cu o noapte `nainte fetele se `ntorseser\

devreme de la balul inaugural [i se distraser\ nevoie mare ie[ind la

v`n\toare cu m\turi, activitate `n care fuseser\ `ncurajate de `ngriji-

tori [i de aprozi. M\ g`ndisem c\ era o modalitate bun\ de a se dis-

tra [i a se obi[nui cu noul ei mediu. ~ngrijitorii veniser\ cu tot felul

de indicii, cum ar fi g\se[te „tabloul cu o pas\re galben\“ (Still

Life with Fruit, Goblet and Canary1, de Severin Roesen, `n Camera

Ro[ie) [i g\se[te „camera `n care se spune c\ a fost v\zut\ o fan-

tom\“ (Dormitorul Lincoln, unde oaspe]ii m\rturisiser\ c\ au sim]it

o briz\ rece [i au v\zut figuri spectrale).

Nu cred `n fantome, dar am sim]it uneori cum Casa Alb\ era

b`ntuit\ de spectre ceva mai lume[ti. Spiritele administra]iilor tre-

cute puteau fi g\site peste tot. Uneori l\sau chiar [i bile]ele. Lui

Harry [i Lindei li s-a dat Dormitorul Lincoln `n acea noapte. C`nd

s-au urcat `n patul lung, din lemn de trandafir, au g\sit o h`rtie

`mp\turit\ sub o pern\: „Drag\ Linda, am fost aici primul [i m\

voi `ntoarce.“

Era semnat „Rush Limbaugh“.

Istorie trqitq 189

1 „Natur\ moart\ cu fruct, pocal [i canar“ (n.tr.).


operatorii r\bd\tori care lucrau la tabloul de comand\. C`nd `ntre-

gul sistem a fost dotat cu tehnologie nou\, am continuat s\-mi fac

apelurile prin intermediul lor.

{tiam c\ nu o s\ m\ obi[nuiesc niciodat\ cu agentul de la Ser-

viciul Secret postat la u[a dormitorului nostru. Era o procedur\

standard pentru fo[tii pre[edin]i, iar Serviciul era inflexibil `n pri-

vin]a men]inerii acesteia.

– {i dac\ pre[edintele face un atac de cord `n miezul nop]ii?

m-a `ntrebat odat\ un agent atunci c`nd i-am sugerat s\ se a[eze la

baza sc\rilor, la parter, `n loc s\ stea cu noi la etajul al doilea.

– Are patruzeci [i [ase de ani [i e `ntr-o stare de s\n\tate remar-

cabil\, am spus. Nu o s\ fac\ nici un atac de cord!

Serviciul Secret s-a adaptat nevoilor noastre [i noi la ale lor. La

urma urmelor, ei erau exper]ii atunci c`nd venea vorba de securita-

tea noastr\. Trebuia doar s\ g\sim o modalitate prin care s\ ì l\s\m

s\ `[i fac\ datoria, iar noi s\ ne vedem de vie]ile noastre. Timp de

doisprezece ani fuseser\ `nv\]a]i cu o rutin\ `n care spontaneitatea

era excep]ia, nu regula. Campania noastr\, cu ritmul ei frenetic [i

opririle frecvente, ì pusese la grea `ncercare pe agen]ii no[tri. Am

avut multe conversa]ii lungi cu agen]ii `ns\rcina]i s\ ne asigure

protec]ia. Unul dintre agen]ii-[ef, Don Flynn, mi-a spus:

– Acum `n]eleg. E ca [i cum unul dintre noi ar fi pre[edinte. {i

nou\ ne-ar pl\cea s\ putem merge `n anumite locuri, s\ facem anu-

mite lucruri [i s\ st\m seara p`n\ t`rziu.

Acel comentariu a ajutat la stabilirea unui ton de cooperare [i

a unei flexibilit\]i care a ajuns s\ caracterizeze rela]ia noastr\ cu

agen]ii de paz\. Bill, Chelsea [i cu mine nu avem dec`t cuvinte

de laud\ pentru curajul lor, pentru integritatea [i profesionalis-

mul de care au dat dovad\ [i ne sim]im noroco[i c\ am r\mas

prieteni cu mul]i dintre agen]ii care ne-au protejat.

Maggie Williams fusese de acord s\ m\ ajute spre sf`r[itul cam-

paniei preziden]iale din 1992, dar numai dac\ acceptam ca ea s\ se

`ntoarc\ la Philadelphia dup\ alegeri pentru a-[i termina doctoratul

Istorie trqitq 191

ARIPA DE EST, ARIPA DE VEST

Casa Alb\ este biroul pre[edintelui [i casa acestuia, dar este [i

muzeu na]ional. Modul s\u de organizare, am `nv\]at repede, este

asem\n\tor celui al unei unit\]i militare. Ani de zile lucrurile fu-

seser\ f\cute `ntr-o anumit\ manier\, adeseori de personalul care

lucrase acolo timp de decenii, perfect`nd felul `n care casa era con-

dus\ [i conservat\. Gr\dinarul-[ef, Irv Williams, a `nceput serviciul

sub pre[edintele Truman. Personalul permanent [tia c\ ei erau cei

care confereau continuitatea de la o familie preziden]ial\ la alta.

Sub multe aspecte, ei erau p\str\torii pre[edin]iei ca institu]ie, de la

o administra]ie la urm\toarea. Noi eram doar locuitori temporari.

C`nd fostul pre[edinte Bush a venit pentru a-[i dezveli portretul

oficial `n timpul primului mandat al lui Bill, l-a v\zut pe George

Washington Hannie Jr., un majordom care lucrase aici mai bine de

dou\zeci [i cinci de ani.

– George, mai e[ti `nc\ aici?

B\tr`nul valet i-a replicat:

– Sigur, domnule. Pre[edin]ii vin [i pleac\. Dar George este

`ntotdeauna aici.

Ca `n multe institu]ii venerabile, schimbarea `[i f\cea loc cu

`ncetul la Casa Alb\. Sistemul de telefoane era o `ntoarcere `ntr-o

alt\ epoc\. Pentru a suna `n afara re[edin]ei trebuia s\ ridici recep-

torul [i s\ a[tep]i ca un operator al Casei Albe s\ formeze num\rul

pentru tine. ~n cele din urm\ m-am obi[nuit [i am ajuns s\ apreciez


la Penn. Odat\ alegerile terminate, mi-am dat seama c\ aveam mai

mult\ nevoie de ea ca oric`nd. Am rugat-o, am argumentat, am

implorat [i am amenin]at pentru a o convinge s\ r\m`n\ `n perioada

tranzi]iei [i apoi ca [ef de personal.

Prima noastr\ sarcin\ era s\ recrut\m membrii personalului, s\

alegem spa]iile pentru birouri [i s\ `nv\]\m dedesubturile `ndatori-

rilor tradi]ionale ale Primelor Doamne. De la administra]ia Truman

`ncoace, Primele Doamne [i personalul lor operaser\ `n `ntregime `n

Aripa de Est, care g\zduie[te dou\ etaje cu spa]ii pentru birouri, o

larg\ sal\ de primire pentru vizitatori, cinematograful Casei Albe [i

o lung\ colonad\ din sticl\ care se `ntinde de-a lungul gr\dinii de

est, pe care Lady Bird Johnson i-a dedicat-o lui Jackie Kennedy.

De-a lungul anilor, pe m\sur\ ce `ndatoririle Primelor Doamne se

extindeau, personalul lor devenea tot mai numeros [i mai speciali-

zat. Jackie Kennedy a fost prima care a avut propria secretar\ de

pres\. Lady Bird Johnson [i-a organizat structura personalului astfel

`nc`t s\ o reflecte pe aceea a Aripii de Vest. Directorul de personal al

lui Rosalynn Carter a func]ionat ca [ef de personal [i a participat la

`ntrunirile zilnice cu personalul pre[edintelui Carter. Nancy Reagan

a sporit num\rul [i importan]a personalului s\u la Casa Alb\.

~n Aripa de Vest se afl\ Biroul Oval [i Camera Roosevelt, Ca-

binetul [i Camera de Criz\ (unde se ]in `nt`lnirile de mare confi-

den]ialitate [i de unde se trimit [i se primesc diferite inform\ri

secrete), Sufrageria Casei Albe (unde se servesc mesele) [i biro-

urile ce ad\postesc personalul superior al pre[edintelui. Restul per-

sonalului de la Casa Alb\ lucreaz\ peste alee, `n Old Executive

Office Building sau OEOB. Nici o Prim\ Doamn\ sau personalul ei

nu au avut vreodat\ birourile `n Aripa de Vest sau `n OEOB (care a

fost redenumit\ Eisenhower Executive Office Building).

De[i biroul vizitatorilor, cel al coresponden]elor personale [i al

secretarului social r\m`neau `n Aripa de Est, unii membri ai perso-

nalului meu aveau s\ fac\ parte din echipa din Aripa de Vest. M-am

g`ndit c\ trebuiau s\ se integreze [i fizic `n aceast\ structur\. Maggie

192

[i-a sus]inut cauza `n fa]a personalului de tranzi]ie al lui Bill `n pri-

vin]a spa]iului pe care voiam s\-l ob]inem `n Aripa de Vest, a[a c\ `n

final biroul Primei Doamne a fost mutat `ntr-o serie de camere din

cap\tul coridorului lung, aflat la primul etaj al OEOB. Mi s-a dis-

tribuit un birou la etajul al doilea al Aripii de Vest, pe acela[i hol cu

departamentul de politic\ intern\. Acesta constituia un alt eveni-

ment f\r\ precedent `n istoria Casei Albe [i a devenit `n cur`nd

hran\ pentru comedian]ii de la miezul nop]ii [i pentru firosco[ii din

politic\. O caricatur\ ap\rut\ `n acea perioad\ `nf\]i[a Casa Alb\ cu

un Birou Oval care cre[tea din acoperi[ul celui de-al doilea etaj.

Maggie a preluat titlul de asistent al pre[edintelui – predecesorii

ei se numiser\ asisten]i adjunc]i ai pre[edintelui – [i `n fiecare

diminea]\ la 7.30 asista la [edin]ele personalului superior, `mpre-

un\ cu consilierii de v`rf ai pre[edintelui. Am avut [i eu un consi-

lier permanent de politic\ intern\, precum [i un autor de discursuri

preziden]iale pentru a lucra pe discursurile mele, `n special pe cele

legate de reforma din sistemul de s\n\tate. Personalul meu, alc\tuit

din dou\zeci de oameni, includea un adjunct al [efului de personal,

un secretar de pres\, un responsabil cu alc\tuirea programului, un

director de c\l\torii [i un responsabil cu alc\tuirea dosarului de

rapoarte zilnice. Doi dintre membrii ini]iali ai personalului meu se

mai afl\ [i ast\zi al\turi de mine: Pam Cicetti, un experimentat

asistent managerial care a devenit persoan\ bun\ la toate, [i Alice

Pushkar, director pentru coresponden]a Primei Doamne, care [i-a

asumat cu calm [i imagina]ie una dintre cele mai ingrate slujbe.

Aceste schimb\ri de amplasament [i de personal erau de o mare

importan]\, dac\ voiam s\ m\ implic `n agenda lui Bill, `n particu-

lar `n chestiuni ce priveau problemele femeilor, ale copiilor [i ale

familiei. Oamenii pe care ì angajasem erau devota]i acestor pro-

bleme [i ideii c\ guvernul putea – [i trebuia – s\ fie partener `n

crearea oportunit\]ilor pentru oameni dornici s\ munceasc\ bine [i

s\-[i asume responsabilit\]i. Cei mai mul]i dintre ace[tia veneau

din sectorul public sau din cadrul unor organiza]ii aflate `n slujba

Istorie trqitq 193


amelior\rii condi]iilor economice, politice [i sociale ale per-

soanelor subreprezentate [i neprivilegiate.

Cur`nd, personalul meu a fost recunoscut `n cadrul adminis-

tra]iei [i de c\tre pres\ ca fiind activ [i influent, fapt datorat `n

mare m\sur\ conducerii lui Maggie [i a lui Melanne Verveer,

[eful-adjunct al personalului meu. Melanne [i so]ul ei, Phil, fuse-

ser\ prieteni cu Bill de pe c`nd erau colegi la Georgetown Univer-

sity, iar ea fusese timp `ndelungat activist al Partidului Democrat [i

un experimentat agent la Washington. Un adev\rat maestru al

politicii, care iubea complexitatea [i nuan]area, Melanne lucrase

ani de zile la Capitoliu [i `n lumea lobby-ului. Obi[nuiam s\

glumesc c\ nu exista persoan\ la Washington pe care ea s\ nu o

cunoasc\. Nu numai Melanne era o legend\ `n capitala ]\rii, ci [i

Rolodex-ul ei. Ultima oar\ num\ra [ase mii de nume. Nu se pot

cataloga toate proiectele pe care le-a conceput [i le-a condus

Melanne, mai `ntì ca adjunct, `n primul madat, apoi ca [ef al per-

sonalului meu. A devenit, de asemenea, un juc\tor-cheie `n echipa

pre[edintelui, sus]in`nd cauza politicilor privind femeile, drepturile

omului, serviciile legale [i artele.

~n cur`nd echipa mea a ajuns cunoscut\ la Casa Alb\ drept

„Hillaryland“. Eram pe deplin cufunda]i `n opera]iunile zilnice ale

Aripii de Vest, dar aveam [i mica noastr\ enclav\ `n cadrul Casei

Albe. Personalul meu `[i f\cea un merit din discre]ia, loialitatea [i

camaraderia sa [i aveam propriul etos. ~n timp ce Aripa de Vest mai

l\sa informa]ia s\ se scurg\, Hillaryland nu a f\cut-o niciodat\. ~n

timp ce consilierii la v`rf ai pre[edintelui se luptau pentru a ob]ine

birouri c`t mai mari `n apropierea Biroului Oval, personalul meu

superior `[i `mp\r]ea birourile cu asisten]ii mai tineri. Aveam

juc\rii [i creioane pentru copii `n sala principal\ de conferin]e [i

fiecare copil care ne-a vizitat vreodat\ [tia exact unde pitisem

pr\jiturelele. Odat\, de Cr\ciun, Melanne a comandat cocarde pe

care scria cu litere mici HILLARYLAND [i `mpreun\ am `nceput

s\ `mp\r]im titluri de membru onorific, de obicei so]iilor [i copiilor

194

greu `ncerca]i ai personalului meu suprasolicitat. Calitatea de mem-

bru le permitea s\ ne viziteze oric`nd doreau [i s\ participe la toate

petrecerile noastre.

Opera]iunea Aripa de Vest se afla `n plin\ desf\[urare, dar obli-

ga]iile mele din Aripa de Est `mi d\deau `nc\ de furc\. La doar

zece zile dup\ `nvestirea `n func]ie, Bill [i cu mine eram gazdele

primului mare eveniment – cina anual\ a Asocia]iei Na]ionale a

Guvernatorilor (ANG). Bill fusese pre[edinte al ANG [i mul]i din-

tre cei care participau acum erau colegi [i prieteni pe care ì [tiam

de ani de zile. Voiam ca aceast\ cin\ s\ ias\ bine [i eram ner\b-

d\toare s\ dezmint zvonul, ap\rut prin pres\, conform c\ruia a[ fi

fost prea pu]in interesat\ de `ndeplinirea func]iilor tradi]ionale ale

unei Prime Doamne, care includeau supravegherea evenimentelor

sociale de la Casa Alb\. ~mi f\cuse pl\cere s\ `ndeplinesc aseme-

nea obliga]ii `nainte, `n Arkansas, [i a[teptam cu ner\bdare s\ o fac

[i acum. Dar eu [i personalul meu aveam nevoie de o c\l\uz\.

Participasem la cinele de la Casa Alb\ din 1977 `ncoace, c`nd

pre[edintele [i doamna Carter `l invitaser\ pe procurorul general al

Arkansas-ului, Bill Clinton, [i pe so]ia acestuia la o cin\ `n onoarea

prim-ministrului Canadei, Pierre Trudeau, [i a so]iei sale, Margaret.

Ne `ntorseser\m `n fiecare an de atunci `ncoace, pe c`nd Bill era

guvernator, pentru cina pe care trebuia acum s\ o pl\nuiesc. Parti-

ciparea la cin\ `n calitate de oaspe]i fusese mult mai pu]in solici-

tant\ dec`t g\zduirea ei acum.

Am beneficiat de ajutorul noii secretare sociale, Ann Stock, o

femeie energic\, de un gust [i un stil impecabile, care lucrase la

Casa Alb\ pentru pre[edintele Carter, iar apoi ca director executiv

la Bloomingdale’s. Ann [i cu mine am `ncercat diferite combina]ii

de fe]e de mas\ [i de vesel\ p`n\ ce ne-am oprit la por]elanurile

chineze[ti aurii cu marginile ro[ii achizi]ionate de doamna Reagan.

Am lucrat apoi la aranjarea locurilor, pentru a ne asigura c\ invi-

ta]ii se vor sim]i confortabil cu vecinii lor de mas\. Cuno[team

Istorie trqitq 195


aproape pe toat\ lumea [i am decis s\-i aranj\m `n func]ie de

interese [i de personalitate. M-am consultat cu specialistul florar al

Casei Albe, Nancy Clarke, `ntruc`t ea a aranjat pe fiecare mas\

lalelele pe care le alesesem. Din acea zi, personalitatea vesel\ a lui

Nancy nu a `ncetat s\ m\ uimeasc\.

Fiecare or\ tr\it\ la Casa Alb\ revela c`te un obstacol nou [i

neprev\zut. Cu toate acestea, existau c`]iva oameni cu care se putea

discuta [i care `n]elegeau `n mod sincer prin ce treceam. Prietenii

apropia]i m\ sus]ineau [i erau `ntotdeauna disponibili pentru o

discu]ie prin telefon, dar nici unul dintre ei nu locuia la Casa Alb\.

Din fericire, una dintre persoanele cunoscute a locuit acolo [i a

`n]eles toate prin c`te am trecut. Ea a devenit o surs\ valoroas\ de

`n]elepciune, sfat [i sprijin.

Pe 26 ianuarie, o diminea]\ t\ioas\ de iarn\ la doar c`teva zile

dup\ `nvestirea `n func]ie, am zburat la New York cu naveta ce

f\cea cursele obi[nuite. A fost singurul meu zbor cu o linie comer-

cial\ `n cei opt ani petrecu]i la Casa Alb\. Datorit\ cerin]elor de

securitate [i a inconvenientelor cauzate celorlal]i pasageri, am fost

de acord `n cele din urm\ s\ renun] la acel obicei al existen]ei

mele trecute. Oficial, mergeam la New York ca s\ primesc Premiul

Lewis Hine pentru activitatea mea `n domeniul drepturilor copilu-

lui [i pentru a vizita P.S.1 115, o [coal\ public\ local\, pentru a

promova cursurile voluntare. Dar aveam, de asemenea, s\ fac [i o

pauz\ neoficial\ pentru a lua pr`nzul cu Jacqueline Kennedy Onassis,

`n frumosul ei apartament de pe Fifth Avenue.

O mai `nt`lnisem pe Jackie de c`teva ori `nainte [i o vizitasem o

dat\ `n timpul campaniei din 1992. Fusese de la `nceput o sus-

]in\toare a lui Bill, contribuind financiar [i particip`nd la conven]ie.

Era o figur\ public\ de excep]ie, o persoan\ pe care am admirat-o

[i am respectat-o dintotdeauna. Jackie Kennedy nu fusese numai

o superb\ Prim\ Doamn\, aduc`nd gra]ie, stil [i inteligen]\ la Casa

Alb\, dar f\cuse [i o treab\ minunat\ cu educa]ia copiilor s\i.

196

Cu luni `n urm\, ì cerusem sfatul `n leg\tur\ cu implica]iile adu-

cerii copiilor `n aten]ia publicului, iar `n timpul acestei vizite

speram s\ aflu mai mult despre cum se descurcase cu obiceiurile

`mp\m`ntenite ale Casei Albe. Trecuser\ treizeci de ani de c`nd

tr\ise acolo, dar sim]eam c\ nu se schimbase mult de atunci.

Serviciul Secret m-a depus la u[a apartamentului ei cu pu]in

`nainte de amiaz\, iar Jackie m-a `nt`mpinat la u[a ascensorului de

la etajul al cincisprezecelea. Era `mbr\cat\ impecabil, cu pantaloni

de m\tase `ntr-una din culorile ei tipice, o combina]ie de bej cu gri,

[i o bluz\ asortat\ cu dungi fine de culoarea piersicii. La [aizeci [i

trei de ani, r\m\sese la fel de frumoas\ [i plin\ de demnitate pe c`t

fusese c`nd intrase pentru prima oar\ `n con[tiin]a na]iunii, `n pos-

tura superbei so]ii de treizeci [i unu de ani a celui de-al doilea cel

mai t`n\r pre[edinte din istoria Americii.

Dup\ moartea pre[edintelui Kennedy, `n 1963, se retr\sese din

via]a public\ pentru mul]i ani, se c\s\torise cu magnatul armato-

rilor, Aristotel Onassis, iar mai t`rziu s-a lansat `ntr-o carier\ de

succes ca editor pentru una dintre cele mai bune case de editur\ din

New York. Primul lucru pe care l-am remarcat la apartamentul ei a

fost faptul c\ era plin ochi cu c\r]i. Se aflau peste tot – pe [i sub

mese, `n spatele canapelelor [i al scaunelor. Teancul de c\r]i era at`t

de `nalt `n biroul ei, `nc`t `[i putea a[eza farfuria pe ele atunci c`nd

m`nca la birou. Este singura persoan\ din c`te cunosc care literal-

mente [i-a decorat apartamentul cu c\r]i, pe care apoi le-a `m-

pr\[tiat peste tot. Am `ncercat s\ imit efectul din apartamentul lui

Jackie cu toate c\r]ile pe care le aveam eu [i Bill. Fire[te, aparta-

mentul nostru nu a ar\tat nicicum la fel de elegant.

Ne-am a[ezat la o mas\ `n col]ul camerei de zi, cu vedere spre

Central Park [i Metropolitan Museum, [i am continuat conversa]ia

`nceput\ `n timpul pr`nzului pe care `l luasem cu o var\ `n urm\.

Jackie mi-a dat sfaturi nepre]uite despre cum s\ m\ descurc cu lipsa

unei vie]i private [i mi-a povestit ce f\cuse ea pentru a-[i proteja

copiii, Caroline [i John. Mi-a spus c\ asigurarea unei vie]i normale

Istorie trqitq 197

1 Public School.


pentru Chelsea avea s\ fie cea mai mare provocare c\reia eu [i Bill

trebuia s\-i facem fa]\. Trebuia s\-i permitem lui Chelsea s\ creasc\

[i chiar s\ fac\ gre[eli, `n acela[i timp protej`nd-o de indiscre]iile la

care avea s\ fie supus\ ca fiic\ a pre[edintelui. Copiii ei, mi-a spus,

au avut norocul de a avea foarte mul]i veri[ori, tovar\[i de joac\ [i

prieteni, mul]i dintre ei cu p\rin]i afla]i `n aten]ia public\. Sim]ea c\

lucrurile aveau s\ fie mult mai dificile cu un copil singur la p\rin]i.

– Va trebui s\ o protejezi pe Chelsea cu orice pre], mi-a spus ea.

~nconjoar-o de prieteni [i rude, dar nu o r\sf\]a. Nu o l\sa s\ cread\

c\ este special\ sau c\ i se cuvin anumite lucruri. }ine presa la dis-

tan]\ de ea, dac\ po]i, [i nu l\sa pe nimeni s\ se foloseasc\ de ea.

Eu [i Bill luaser\m deja c`teva m\suri, con[tien]i fiind de

interesul public pentru Chelsea [i de fascina]ia na]ional\ privind

cre[terea unui copil `n Casa Alb\. Decizia cu privire la [coala unde

aveam s\ o trimitem pe Chelsea inspirase dezbateri aprinse, `n ma-

re m\sur\ datorit\ semnifica]iei simbolice a acestei hot\r`ri. Am

`n]eles, a[adar, dezam\girea sus]in\torilor `nv\]\m`ntului public

atunci c`nd am decis s\ o `nscriem la Sidwell Friends, o [coal\ pri-

vat\ quaker, mai ales pentru c\ Chelsea frecventase [coli publice `n

Arkansas. Dar decizia noastr\ se bazase pe un anumit fapt: [colile

private erau propriet\]i private [i impuneau astfel bariere accesului

media. {colile publice nu o f\ceau. Ultimul lucru pe care `l doream

pentru copilul nostru erau camerele de televiziune [i reporterii de

[tiri urm\rindu-ne fata de-a lungul zilei de [coal\, a[a cum f\cuser\

cu fiica pre[edintelui Carter, Amy, care urmase o [coal\ public\.

P`n\ acum, instinctele noastre [i sfaturile lui Jackie i-au fost de

folos lui Chelsea. S-a adaptat noii ei [coli la fel de u[or pe c`t era

de a[teptat, de[i ì lipseau prietenii din Arkansas. Se instalase `n

cele dou\ camere care ì fuseser\ distribuite la etajul al doilea. Ele

fuseser\ ale lui Caroline [i John, iar mai t`rziu ale Lyndei [i ale lui

Luci Johnson, a[a c\ Jackie [tia exact unde se aflau. Una din ele

era acum dormitorul lui Chelsea, cu dou\ paturi gemene, iar

198

cealalt\ era un salon unde putea s\-[i fac\ temele, s\ se uite la tele-

vizor, s\ asculte muzic\ sau s\-[i primeasc\ prietenii.

I-am spus lui Jackie c`t de recunosc\toare ì eram c\ aranjase la

etaj o sufragerie [i c\ transformasem oficiul majordomului `ntr-o

mic\ buc\t\rie unde puteam lua masa `n familie `ntr-o atmosfer\

mai relaxat\ [i mai neconve]ional\. ~ntr-o noapte, am declan[at o

criz\ culinar\. Chelsea nu se sim]ea bine [i eu am vrut s\-i preg\-

tesc ou\ moi [i sos de mere, m`nc\rurile de alinare pe care i le

preg\tisem de fiecare dat\ `n anii de dinaintea [ederii la Casa Alb\.

M-am uitat prin mica buc\t\rie dup\ ustensilele necesare, iar apoi

am chemat buc\tarul pentru a-i cere cele necesare. El [i `ntregul

personal de la buc\t\rie au fost n\uci]i numai de ideea unei Prime

Doamne m`nuind nesupravegheat\ o tigaie de buc\t\rie! Au con-

tactat chiar personalul meu pentru a-i `ntreba dac\ g\team eu

`ns\mi fiindc\ eram nemul]umit\ de stilul lor de a g\ti. Acest inci-

dent mi-a amintit de experien]a similar\ a lui Eleanor Roosevelt

c`nd se adapta vie]ii de la Casa Alb\. „Incon[tient, am f\cut mai

multe lucruri care i-au [ocat pe aprozi“, a scris `n autobiografia ei.

„Primul a fost c\ am insistat s\ `mi pornesc singur\ liftul, f\r\ s\

a[tept vreun u[ier s\-l porneasc\ pentru mine. A[a ceva pur [i sim-

plu nu se f\cea de c\tre o so]ie de pre[edinte.“

Am discutat cu Jackie [i despre Serviciul Secret [i despre pro-

blemele neobi[nuite de securitate pe care le prezentau copiii unui

pre[edinte. Mi-a confirmat ceea ce b\nuiam [i eu, c\, de[i securi-

tatea era necesar\, era important s\ o fac pe Chelsea s\ `n]eleag\,

a[a cum f\cuse [i Jackie cu copiii ei, c\ le datora respect oamenilor

care juraser\ s\ o protejeze. V\zusem copii de guvernatori d`nd

ordine `n st`nga [i-n dreapta [i chiar sfid`nd poli]i[ti `n puterea

v`rstei, `ns\rcina]i s\-i p\zeasc\. Jackie mi-a povestit un episod `n

care un copil ì luase bicicleta lui John, iar acesta chemase garda de

corp s\ i-o recupereze. C`nd a aflat, Jackie i-a spus lui John c\ pe

viitor va trebui s\-[i rezolve singur problemele. Echipele succesive

Istorie trqitq 199


de agen]i `ns\rcina]i cu paza lui Chelsea au `n]eles c\, pe c`t era

posibil, ea trebuia s\ duc\ via]a unei adolescente normale.

Serviciul utilizeaz\ nume de cod pentru proteja]ii lor [i fiecare

membru al familiei are un nume care `ncepe cu aceea[i liter\. Bill a

devenit eagle („vulturul“), eu eram evergreen („ve[nic verde“), iar

Chelsea, potrivit, energy („energia“). Numele de cod sun\ pre-

ten]ios, dar reflect\ o realitate dur\: amenin]\rile permanente cer

vigilen]\ [i amestecul prompt al securit\]ii protectoare.

Jackie a vorbit cu franche]e despre atrac]iile bizare [i periculoase

pe care le trezeau politicienii charismatici. M-a avertizat c\ Bill, la

fel ca pre[edintele Kennedy, avea un magnetism personal care inspi-

ra sentimente puternice oamenilor. Nu mi-a spus-o niciodat\ deschis,

dar cred c\ voia s\-mi transmit\ c\ [i el ar fi putut deveni o ]int\.

– Trebuie s\ fie foarte precaut, mi-a spus ea. Foarte atent.

~nc\ nu pricepeam cum am fi putut salva aparen]ele normalit\]ii

`n vie]ile noastre, dac\ trebuia s\ privim peste um\r oriunde

mergeam. Jackie [tia c\, spre deosebire de cuplurile preziden]iale

de dinainte, noi nu aveam propria cas\ sau re[edin]\ de vacan]\

unde s\ ne retragem uneori. M-a `ndemnat s\ folosesc Camp David

[i s\ stau pe la prieteni care aveau case mai departe de lume, unde

puteam evita c\ut\torii de curiozit\]i [i paparazzi.

Nu `ntreaga conversa]ie a fost la fel de serios\. Am b`rfit prie-

tenii comuni [i chiar moda. Jackie era un etalon `n moda secolului

al XX-lea. Prietenii mei [i unii ziari[ti se luaser\ de felul `n care m\

`mbr\cam, de p\rul [i de machiajul meu `nc\ din ziua `n care Bill

`[i anun]ase candidatura. C`nd am `ntrebat-o dac\ ar fi trebuit s\ m\

prezint `n fa]a unei echipe de exper]i, a[a cum `mi recomandaser\

unii `n pres\, s-a ar\tat oripilat\.

– Trebuie s\ fii tu `ns\]i, mi-a spus. Vei sf`r[i purt`nd ideile

altcuiva despre cine e[ti [i cum trebuie s\ ar\]i. Mai bine concen-

treaz\-te asupra a ceea ce este important pentru tine.

200

Vorbele ei au fost o adev\rat\ u[urare. Cu permisiunea tacit\ a

lui Jackie, m-am hot\r`t s\ continuu s\ m\ distrez, f\r\ s\ iau

lucrurile prea `n serios.

Dup\ ce am petrecut vreo dou\ ore vorbind astfel, se f\cuse `n

sf`r[it timpul s\ plec. Jackie m-a `ndemnat s\ o sun sau s\ iau

leg\tura cu ea, ori de c`te ori aveam `ntreb\ri sau aveam nevoie s\

stau de vorb\ cu cineva. P`n\ `n ziua mor]ii sale timpurii de cancer,

[aisprezece luni mai t`rziu, a r\mas o surs\ de inspira]ie [i de sfa-

turi bune pentru mine.

M-am sim]it mai sigur\ dup\ vizita la Jackie, dar aceast\ clip\

de r\gaz nu a ]inut mult timp. Acceptasem s\ acord primul meu

interviu `n pres\, `n calitate de Prim\ Doamn\, lui Marian Burros

de la The New York Times, ce relata de obicei despre prima cin\

oficial\ a fiec\rei noi administra]ii. Articolele ei se concentrau `n

general asupra alegerii florilor, m`nc\rii [i a orchestrei care asigura

atmosfera `n seara respectiv\. Am considerat c\ interviul `mi d\dea

[ansa de a-mi `mp\rt\[i ideile despre felul `n care inten]ionam s\

fac din Casa Alb\ o vitrin\ a culturii [i artei culinare americane.

M-am `nt`lnit cu Burros `n Camera Ro[ie, una dintre cele trei

camere de `nt`lnire de la etajul rezervat `nt`lnirilor oficiale, State

Floor, din re[edin]a executiv\. Ne-am a[ezat l`ng\ [emineu pe o

canapea American Empire din secolul al XIX-lea. Faimosul portret

din 1804 al lui Dolley Madison, so]ia pre[edintelui Madison [i una

dintre cele mai m\re]e predecesoare ale mele, f\cut de Gilbert

Stuart, at`rna pe un perete. Pe c`nd Burros [i cu mine st\team de

vorb\, am prins `n col]ul ochiului o imagine a lui Dolley. Fusese o

femeie extraordinar\, mult avansat\ fa]\ de timpurile `n care tr\ise,

faimoas\ pentru sociabilitate, pentru stilul personal care a dat

na[tere la adev\rate curente `n moda timpului (prefera turbanul),

pentru abilit\]ile politice [i curajul s\u deosebit. ~n timpul r\zboiu-

lui din 1812, c`nd trupele britanice invadatoare avansau `nspre

Washington, [i-a petrecut ziua preg\tind ceea ce avea s\ fie ultima

serat\ la Casa Alb\ pentru pre[edintele Madison [i consilierii lui

Istorie trqitq 201


militari, care erau a[tepta]i s\ se `ntoarc\ de pe front. De[i a `n]eles

`n cele din urm\ c\ trebuia s\ evacueze re[edin]a, a refuzat s\ plece

p`n\ c`nd britanicii au ajuns practic la u[\. A fugit c\r`nd `n spate

haine, documente de stat importante [i c`teva obiecte de tezaur din

re[edin]\. Ultimul ei act a fost s\ cear\ ca portretul `n m\rime natu-

ral\ al lui George Washington f\cut de Gilbert Stuart s\ fie t\iat din

ram\, rulat [i pus la ad\post. La scurt timp dup\ fuga ei, amiralul

Cockburn [i oamenii lui au pr\dat Casa Alb\, au m`ncat bucatele

pe care ea le preg\tise pentru cin\ [i au dat foc re[edin]ei.

Voiam ca prima mea petrecere de sear\ de la Casa Alb\ s\ fie

memorabil\, dar nu at`t de memorabil\.

I-am spus lui Burros c\ voiam s\ ne punem amprenta asupra

Casei Albe a[a cum f\cuser\ [i celelalte cupluri dinaintea noastr\.

Am `nceput prin a introduce buc\t\rie american\ `n meniuri. De la

administra]ia Kennedy `ncoace, buc\t\ria de la Casa Alb\ fusese

domeniul francezilor. Am `n]eles-o pe Jackie de ce voise s\

`mbun\t\]easc\ mult lucrurile de la Casa Alb\, de la decor [i p`n\

la buc\t\rie, dar asta fusese atunci. ~n cele trei decenii care tre-

cuser\ de c`nd ocupase ea Casa Alb\ buc\tarii americani revolu-

]ionaser\ arta g\titului, `ncep`nd cu incomparabilul duo Julia Child

[i Alice Waters. Child ne scrisese, mie [i lui Bill, pe la sf`r[itul lui

1992, `ndemn`ndu-ne s\ promov\m arta culinar\ american\, iar

Waters ne-a scris pentru a ne `ncuraja s\ angaj\m un buc\tar ame-

rican. Am fost de acord cu ele. La urma urmelor, Casa Alb\ era

unul dintre cele mai vizibile simboluri ale culturii americane. L-am

angajat pe Walter Scheib, un buc\tar experimentat care se specia-

lizase `n buc\t\rie american\, preg\tit\ cu ingrediente mai proas-

pete [i mai u[oare, [i a introdus mai mult\ m`ncare [i vinuri

furnizate de produc\tori americani.

Cina s-a dovedit un mare succes, cu c`teva erori vizibile, din

fericire, numai pentru noi. Banchetul esen]ialmente american a

inclus creve]i afuma]i [i marina]i, mu[chi de vit\ la gr\tar, legume

fragede `n co[ de dovlecei [i cartofi aurii de Yukon cu ceap\ de

202

Vidalia. Am m`ncat br`nz\ de capr\ din Massachusettes [i am b\ut

vinuri americane. Oaspe]ii no[tri au p\rut realmente `nc`nta]i, mai

ales dup\ prezentarea dup\ cin\ a unei piese `n stil Broadway, aran-

jat\ `n ultimul minut de premiatul nostru prieten James Naughton [i

care ì avea `n distribu]ie pe Lauren Bacall [i Carol Channing. Am

r\suflat u[urat\.

Povestea lui Burros a ap\rut pe prima pagin\ din The New

York Times pe 2 februarie [i a adus c`teva [tiri minore. Anun]am

printre altele c\ interziceam fumatul `n re[edin]a executiv\, precum

[i `n Aripile de Est [i de Vest, c\ broccoli se vor `ntoarce pe masa

de la Casa Alb\ (fuseser\ exila]i de familia Bush) [i c\ speram s\

facem Casa Alb\ mai accesibil\ publicului. Al\turi de text se afla o

fotografie a mea, purt`nd o rochie neagr\, de sear\, cu umerii goi,

crea]ie a Donnei Karan.

At`t articolul, c`t [i fotografia mi s-au p\rut inofensive, `n

schimb au inspirat o mul]ime de comentarii. Corpul de pres\ de la

Casa Alb\ nu a fost prea fericit s\ afle c\ acordasem exclusivitate

unui reporter a c\rui ocupa]ie de baz\ nu o constituia politica de la

Casa Alb\. Dup\ p\rerea lor, alegerea mea marca hot\r`rea de a

evita `ntreb\rile incomode cu privire la rolul meu `n arena politic\.

Unii critici au sugerat c\ povestea fusese conceput\ pentru a-mi

„`ndulci“ imaginea [i a m\ portretiza ca o femeie tradi]ional\ `ntr-o

postur\ tradi]ional\. Unii dintre ap\r\torii mei cei mai `nfoca]i au

tratat, de asemenea, fotografia [i articolul ca o excep]ie, `ntruc`t

nici unul nu reflecta imaginea lor despre mine ca Prim\ Doamn\.

Dac\ aveam inten]ii serioase `n chestiuni substan]iale de politic\,

au ra]ionat ei, de ce am vorbit unui reporter despre m`ncare [i dis-

trac]ie? Invers, dac\ eram cu adev\rat `ngrijorat\ de aranjamentele

florale [i de culoarea fe]elor de mas\, cum puteam fi creditat\ ca

suficient de serioas\ pentru a conduce un demers politic major?

Ce fel de mesaj voiam s\ transmit, la urma urmelor?

Mi s-a p\rut c\ oamenii nu m\ puteau percepe dec`t `ntr-un fel

sau `n altul – fie ca o profesionist\ care munce[te din greu, fie ca o

Istorie trqitq 203


gazd\ con[tiincioas\ [i primitoare. ~ncepeam s\ prind ceea ce Kath-

leen Hall Jamieson, distins\ profesoar\ de comunicare [i decan la

Annenberg School of Communication de la Universitatea din

Pennsylvania, avea s\ numeasc\ mai t`rziu „dubla leg\tur\“.

Stereotipiile de gen, spune Jamieson, le atrag `n capcan\ pe femei,

categoriz`ndu-le `n diferite feluri care nu reflect\ adev\rata com-

plexitate a vie]ii lor. Devenea clar c\ oamenii care voiau s\ m\

potriveasc\ `ntr-un anumit tipar, tradi]ionalist sau feminist, nu vor

fi niciodat\ satisf\cu]i cu mine a[a cum s`nt – adic\ cu rolurile

mele multiple [i uneori paradoxale.

Prietenele mele tr\iau `n aceea[i manier\. ~n orice zi, Diane

Blair se putea afla `n fa]a unei clase, pred`nd [tiin]e politice `nainte

de a se apuca de preg\tit cina pentru o mul]ime imens\ aflat\ la

casa familiei Blair de pe malul lacului. Melanne Verveer conducea

o `ntrunire de la Casa Alb\ acum, pentru ca peste dou\ minute s\

vorbeasc\ la telefon cu nepoata ei. Lissa Muscatine, o bursier\

Rhodes de la Harvard, care a n\scut trei copii pe c`nd lucra pentru

mine la Casa Alb\, putea fi `n avion corect`nd discursuri sau acas\

schimb`nd scutece. Care era „adev\rata“ femeie? De fapt, cele mai

multe dintre noi jucam aceste roluri [i multe altele `n fiecare zi a

vie]ii noastre.

{tiu c`t de greu poate fi s\ `mpaci mai multe cereri, op]iuni [i

activit\]i disparate pe care femeile trebuie s\ le `ndeplineasc\ `n

fiecare zi. Cele mai multe dintre noi tr\im cu micile voci agasante

din interior, care ne chestioneaz\ `ntruna `n leg\tur\ cu alegerile

f\cute, [i cu un mare sentiment de vinov\]ie, indiferent de alegerea

f\cut\. ~n propria via]\ fusesem so]ie, mam\, fiic\, sor\, rud\, stu-

dent, avocat, activist pentru drepturile copilului, profesor de drept,

cre[tin metodist, consilier politic, cet\]ean [i multe altele. Acum

eram un simbol – iar asta era o experien]\ nou\.

Bill [i cu mine ne `ngrijoraser\m `n leg\tur\ cu problemele pe

care aveam s\ le `nt`mpin\m la Casa Alb\ atunci c`nd ne mu-

taser\m aici, dar nu m\ a[teptasem niciodat\ ca felul `n care aveam

204

s\ `mi definesc rolul de Prim\ Doamn\ s\ genereze at`ta contro-

vers\ [i confuzie. ~n mintea mea eram tradi]ionalist\ `n anumite

sensuri, iar `n altele, nu. ~mi p\sa de m`ncarea cu care ì serveam pe

oaspe]ii no[tri [i voiam totodat\ s\ `mbun\t\]esc sistemul de s\n\-

tate al americanilor. Pentru mine, nu era nimic contradictoriu `n

interesele [i `n activit\]ile mele.

Navigam prin ape necunoscute – [i prin lipsa mea de experien]\

am contribuit uneori la perceperea mea eronat\. Mi-a luat o vreme

s\ `n]eleg c\ ceea ce mie nu mi se p\rea interesant ar putea p\rea

astfel multor oameni din America. Tr\iam `ntr-o epoc\ `n care unii

oameni `nc\ mai erau echivoci `n leg\tur\ cu femeile aflate `n

pozi]ii de responsabilitate [i de putere public\. ~n era schimb\rii

rolurilor sexelor, eu eram dovada „num\rul unu“ a Americii.

To]i ochii americanilor erau a]inti]i asupra mea [i senza]ia era

cople[itoare. De c`nd devenisem protejat\ a Serviciului Secret la

Conven]ia Democrat\ de la New York din iulie 1992, `ncercasem

s\ m\ adaptez pierderii anonimatului. Ocazional, m\ strecuram

afar\ din Casa Alb\ purt`nd pulover, ochelari de soare [i [apc\ de

base-ball. ~mi pl\cea s\ m\ plimb p`n\ la Mall, s\ privesc monu-

mentele sau s\ m\ plimb cu bicicleta de-a lungul canalului C & O

din Georgetown. M-am t`rguit cu Serviciul Secret s\ m\ lase

`nso]it\ doar de un agent, `mbr\cat `n haine de strad\, merg`nd pe

jos sau cu bicicleta al\turi de mine. Am aflat `ns\ `n cur`nd c\

]ineau tot timpul prin preajm\ una din ma[inile acelea complet

echipate, `n caz c\ s-ar fi ivit vreo situa]ie de urgen]\. Dac\ m\

mi[cam repede, chiar [i cei care credeau c\ m\ recunosc deveneau

nesiguri. ~ntr-o diminea]\, o familie care vizita pia]a mi-a cerut s\

le fac o fotografie `n fa]a monumentului lui Washington. Am accep-

tat imediat [i, pe c`nd ei st\teau gr\mad\ z`mbitori, l-am auzit pe

unul din copii spun`nd:

– Mam\, doamna aceasta `mi pare cunoscut\.

Am ie[it din raza lor vizual\ `nainte s\ aflu dac\ `[i d\duser\

seama cine fusese fotograful.

Istorie trqitq 205


Aceste momente de anonimat lini[tit erau trec\toare [i la fel era

[i timpul petrecut cu prietenii apropia]i. Unii dintre ei, din

Arkansas, veniser\ s\ lucreze `n administra]ia lui Bill, dar, ironia

sor]ii, ei se aflau printre cei care `mi lipseau cel mai mult `n acele

prime s\pt\m`ni. Pur [i simplu nu aveam timp s\ ne vedem.

Pe la `nceputul lui februarie, Bill [i cu mine i-am invitat pe

Vince Foster, devenit consilier-adjunct la Casa Alb\, pe Bruce

Lindsey, de asemenea `n biroul Consiliului [i unul dintre cei mai

apropia]i consilieri [i tovar\[i de c\l\torie ai lui Bill, [i pe Webb

Hubbell, procuror general asociat, la o cin\ restr`ns\ `n sufrageria

de la etajul al doilea al re[edin]ei, pentru a s\rb\tori cea de a

patruzecea aniversare a prietenei noastre Mary Steenburgen. Mary,

o prieten\ din Arkansas, f\cuse carier\ la Hollywood [i c`[tigase

chiar un premiu al Academiei pentru actorie, dar nu pierduse nicio-

dat\ contactul cu r\d\cinile sale. Ea, Bruce, Vince [i Webb se

num\rau printre cei mai apropia]i prieteni ai no[tri [i `mi amintesc

de cina aceea ca fiind unul dintre ultimele momente lipsite de griji

pe care le-am petrecut `mpreun\. Timp de c`teva ore, am l\sat la o

parte preocup\rile zilei [i am vorbit despre adaptarea la Washing-

ton [i despre lucruri aflate `n afara timpului – copii, [coal\, filme,

politic\. Mai pot `nc\ s\ `nchid ochii [i s\ `l v\d pe Vince st`nd la

mas\, p\r`nd obosit, dar fericit, ascult`nd conversa]ia noastr\ l\sat

pe spate, cu un z`mbet pe fa]\. ~n acel moment ar fi fost imposibil

s\ ghicesc tensiunea sub care tr\ia ca nou venit `n lumea politic\ de

la Washington.

206

SISTEMUL DE S|N|TATE

Pe 25 ianuarie, Bill ne-a invitat, pe mine [i pe al]i doi

oaspe]i, s\ lu\m pr`nzul `n micul birou preziden]ial de l`ng\

Biroul Oval: Carol Rasco, nou-numitul consilier de politic\ in-

tern\ al Casei Albe, care lucrase `n administra]ia lui Bill `n

Arkansas, [i vechiul nostru prieten, Ira Magaziner, un consultant

de afaceri de succes, care scrisese un studiu cutremur\tor despre

costurile de asisten]\ medical\.

~nalt, cu un temperament t\ios [i puternic, Ira era `nclinat spre

`ngrijorare chiar [i `n timpurile cele mai bune, iar `n aceast\ zi

p\rea mai nervos ca oric`nd. ~n c`teva ore Bill pl\nuia s\ dezv\luie

echipa care se va ocupa de s\n\tate [i s\ anun]e c\ inten]ioneaz\ s\

efectueze o reform\ legislativ\ `n decursul primelor o sut\ de zile

ale mandatului. Pu]ini dintre membrii personalului de la Casa Alb\

[tiau c\ Bill `mi ceruse mie s\ prezidez aceast\ echip\ sau c\ Ira va

conduce opera]iunile de zi cu zi, din func]ia de consilier al pre-

[edintelui pentru politic\ [i planificare. Ira aflase despre aceast\

nou\ slujb\ cu numai zece zile `nainte de `nvestitura lui Bill.

Bill voia s\ abordeze reforma sistemului de s\n\tate dintr-o

nou\ perspectiv\, iar Ira, cu mintea sa str\lucitoare [i creativ\, avea

talentul necesar pentru a g\si modalit\]i inovatoare de a privi

lucrurile dintr-un alt unghi. Avea [i experien]\ `n lucrul cu sistemul

privat, ca proprietar al unei firme de consultan]\ de afaceri `n


Rhode Island, ce acorda consultan]\ unor companii multina]ionale

pentru a deveni mai productive [i mai profitabile.

Dup\ ce osp\tarii din marin\ ne-au adus m`ncarea din cantina

Casei Albe, Ira ne-a dat ni[te [tiri `ngrijor\toare: unii veterani ai

Capitoliului `l avertizaser\ c\ programarea prev\zut\ de noi pen-

tru implementarea reformei `n s\n\tate `n o sut\ de zile era nere-

alist\. Fuseser\m `ncuraja]i de succesul electoral al lui Harris

Wofford, noul senator democrat de Pennsylvania, care folosise

drept platform\ de campanie reforma din s\n\tate [i spusese ade-

seori `n fa]a mul]imilor: „Dac\ criminalii au dreptul la un avocat,

americanii care lucreaz\ au dreptul la un medic“. Dar Ira recep-

]iona un alt mesaj.

– Ei cred c\ o s\ fim distru[i, a spus Ira, care nu `[i atinsese

sandvi[ul. Vom avea nevoie de cel pu]in patru, cinci ani pentru a

pune laolalt\ un pachet legislativ care s\ treac\ de Congres.

– La fel spun [i unii dintre prietenii mei, am zis.

M\ g`ndeam la acest lucru de mult timp, cu mult `nainte ca Bill

[i cu mine s\ intr\m `n politic\, [i credeam c\ dreptul la o asisten]\

medical\ care s\ nu coste o avere trebuia garantat fiec\rui ameri-

can. {tiam c\ [i Ira era de aceea[i p\rere. A[a se poate explica de

ce nu am ie[it url`nd din birou atunci c`nd Bill a adus vorba pentru

prima dat\ s\ prezidez echipa special\ pentru reforma `n s\n\tate [i

s\ lucrez cu Ira la aceast\ ini]iativ\ purt`nd semn\tura guvernului.

De data aceasta, optimismul f\r\ limite al lui Bill [i ambi]ia lui

m-au ]inut `n scaun s\ nu fug.

– Aud mereu acela[i lucru, a spus Bill. Dar trebuie s\ `ncerc\m.

Pur [i simplu trebuie s\ facem tot posibilul s\ mearg\.

Existau motive serioase pentru care trebuia s\ `mpingem

lucrurile mai departe. C`nd Bill devenea pre[edinte, treizeci [i [apte

de milioane de americani, dintre care cei mai mul]i muncitori [i

copii ai acestora, erau neasigura]i [i nu aveau acces la asisten]\

medical\ dec`t atunci c`nd ajungeau `ntr-o stare critic\. Chiar [i

pentru probleme medicale minore ajungeau s\ bat\ saloanele de

208

urgen]\ ale spitalelor, unde `ngrijirea era mult mai scump\, sau

ajungeau la faliment `ncerc`nd s\ pl\teasc\ pentru urgen]ele me-

dicale din buzunarul propriu. La `nceputul anilor ’90, o sut\ de mii

de americani `[i pierdeau lunar acoperirea asigur\rii de s\n\tate [i

dou\ milioane erau temporar f\r\ acoperire, `ntruc`t se aflau `ntre

dou\ slujbe. ~ntreprinderile mici nu puteau oferi acoperire de s\n\-

tate pentru angaja]ii lor din cauza costului exploziv al primelor de

asigurare. Iar calitatea serviciului medical avusese [i ea de suferit:

`ntr-un efort de a controla costurile, companiile de asigur\ri re-

fuzau sau `nt`rziau adesea tratamentul prescris de doctori pentru a-[i

proteja profitul.

Costurile cresc`nde ale `ngrijirii medicale subminau economia

na]ional\, sc\z`nd competitivitatea american\, erod`nd veniturile

salaria]ilor, cresc`nd procentajul falimentelor personale [i umfl`nd

deficitul bugetar. Ca na]iune, cheltuiam mai mult pentru s\n\tate –

14% din PIB – dec`t orice alt\ ]ar\ industrializat\. ~n 1992, patru-

zeci [i cinci de miliarde de dolari din costurile de s\n\tate au fost

da]i pe cheltuieli administrative, nu pe doctori, asistente, spitale,

case de `ngrijire sau al]i furnizori direc]i.

Acest cerc vicios al costurilor cresc`nde [i al declinului `n aco-

perire a fost generat `n mare parte num\rului cresc`nd de americani

neasigura]i. Pacien]ii f\r\ asigurare `[i puteau rareori permite s\-[i

acopere cheltuielile din buzunar, a[a `nc`t costurile erau absorbite

de doctorii [i spitalele care ì tratau. Doctorii [i spitalele, la r`ndul

lor, `[i crescuser\ ratele pentru a acoperi cheltuielile pentru pa-

cien]ii care nu erau asigura]i [i nu puteau pl\ti, motiv pentru care,

uneori, ap\reau `n facturile spitalelor tablete de aspirin\ de doi do-

lari [i c`rje de dou\ mii patru sute de dolari. Asiguratorii, confrun-

ta]i cu necesitatea de a acoperi rate tot mai crescute pentru doctori [i

spitale, au `nceput s\ reduc\ acoperirile asigur\rilor [i s\ ridice pre]ul

primelor, al cheltuielilor deductibile [i al copl\]ilor pentru persoanele

asigurate. ~ntruc`t pre]urile primelor au urcat, mai pu]ini patroni au

dorit sau [i-au putut permite s\ pl\teasc\ pentru asigurarea de

Istorie trqitq 209


s\n\tate a angaja]ilor, a[a c\ [i mai mul]i oameni [i-au pierdut asi-

gurarea. {i cercul vicios a continuat.

Rezolvarea acestor probleme era critic\ pentru bun\starea a

zeci de milioane de americani [i pentru na]iune `n totalitate. Dar

chiar [i a[a, [tiam c\ avea s\ fie o b\t\lie dur\. ~n cea mai mare

parte a secolului al XX-lea, pre[edin]ii `ncercaser\ s\ reformeze

sistemul de s\n\tate al ]\rii, cu un succes `ndoielnic. Pre[edintele

Theodore Roosevelt [i al]i lideri progresi[ti au fost printre primii

care au propus un sistem universal de acoperire de s\n\tate cu

aproape un secol `n urm\. ~n 1935, pre[edintele Franklin D. Roosevelt

a conceput un sistem de asigurare na]ional ca o completare la sis-

temul de asigur\ri sociale, piatra de temelie a New Deal-ului. Nu

s-a ajuns niciunde cu aceast\ idee, din cauza, `n mare parte, opo-

zi]iei Asocia]iei Medicale Americane (AMA), un grup de lobby

reprezent`nd doctorii din ]ar\, care s-au temut de controlul guver-

namental asupra practicii medicale.

Pre[edintele Truman a preluat cauza asigur\rii universale ca

parte a Fair Deal-ului [i a inclus-o `n platforma campaniei sale din

1948. {i ini]iativa lui a fost contracarat\ de opozi]ia bine organizat\

[i bine finan]at\ a AMA, a Camerei de Comer] a SUA [i a altora

care se opuneau existen]ei unei asigur\ri de s\n\tate na]ionale din

motive ideologice, suger`nd c\ aceasta ar fi fost legat\ de socialism

[i de comunism. Oponen]ii acestei idei mai credeau atunci, cum

mai cred [i ast\zi, c\ sistemul existent func]ioneaz\ suficient de

bine a[a cum e el, `n ciuda paradoxului c\, de[i Statele Unite chel-

tuiesc mai mul]i bani pentru s\n\tate dec`t orice alt\ ]ar\ industria-

lizat\, nu furnizeaz\ totu[i asigurare medical\ pentru toat\ lumea.

Dup\ ce a pierdut disputa cu opozi]ia, Truman a propus o idee mai

modest\ – [i mai practic\ – de a furniza asigurare medical\ pentru

beneficiarii de asigurare social\.

De-a lungul anilor ’40 [i ’50, sindicatele s-au t`rguit pentru

primirea de beneficii pentru `ngrijirea medical\ `n contractele pe

care le negociau pentru lucr\tori. Al]i antreprenori au `nceput s\

210

ofere asemenea beneficii lucr\torilor care nu f\ceau parte din sindi-

cat. Aceasta a condus la existen]a unui sistem de `ngrijire medical\

diferit de la angajat la angajat, `n care suma asigurat\ depindea tot

mai mult de faptul c\ persoana respectiv\ era angajat\ sau nu.

~n 1965, ini]iativa Great Society a pre[edintelui Johnson a dus

la crearea lui Medicaid [i a lui Medicare, ce furnizeaz\ `ngrijire de

s\n\tate din fonduri federale pentru dou\ grupuri de persoane defa-

vorizate – s\racii [i b\tr`nii. Programele deservesc ast\zi [aptezeci

[i [ase de milioane de oameni. Efortul lui Johnson, posibil datorit\

victoriei cutremur\toare `n alegerile din 1964 [i majorit\]ii cov`r-

[itoare a democra]ilor `n Congres, reprezint\ `nc\ cel mai mare suc-

ces al politicii de s\n\tate a secolului al XX-lea [i realizarea visului

pre[edintelui Truman.

Finan]at\ prin contribu]ii din veniturile celor care lucreaz\,

Medicare i-a scutit de griji pe oamenii de peste [aizeci [i cinci de

ani, d`ndu-le posibilitatea s\ fac\ apel la servicii medicale [i spita-

liz\ri. De[i Medicare nu acoper\ [i medicamentele prescrise – de[i

ar trebui – r\m`ne un serviciu popular [i crucial pentru americanii

mai `n v`rst\, iar costurile sale administrative s`nt mult mai sc\zute

dec`t cele ale companiilor care furnizeaz\ asigur\ri private de

s\n\tate. Medicaid, program care pl\te[te pentru `ngrijirea celor

mai s\raci americani [i a persoanelor cu handicap, este finan]at `n

comun de state [i de guvernul federal [i este administrat de state `n

conformitate cu legile federale. Mai vulnerabil\ politic dec`t

Medicare, `ntruc`t s\racii au mai pu]in\ putere politic\ dec`t pen-

sionarii, Medicaid a fost, cu toate acestea, o man\ cereasc\ pentru

mul]i americani, `n special pentru copii [i femei gravide.

Pre[edintele Nixon a recunoscut efectele economice dezas-

truoase ale costurilor din s\n\tate [i a propus un sistem de asisten]\

medical\ universal, bazat pe ceea ce este cunoscut drept „mandatul

antreprenorului“: to]i antreprenorii vor fi obliga]i s\ pl\teasc\ be-

neficii limitate angaja]ilor lor. De[i `n timpul administra]iei Nixon

au fost introduse `n Congres nu mai pu]in de dou\zeci de propuneri

Istorie trqitq 211


privind `ngrijirea de s\n\tate, nici una care viza o asigurare univer-

sal\ nu a ob]inut votul majoritar de la comitetul desemnat de Con-

gres, p`n\ cu aproximativ dou\zeci de ani mai t`rziu, `n 1994.

Pre[edin]ii Ford [i Carter – republican [i democrat – au conti-

nuat reforma `n anii ’70, dar s-au lovit de acelea[i obstacole

politice care blocaser\ schimbarea `n cea mai mare parte a secolu-

lui al XX-lea. De-a lungul c`torva zeci de ani, industria asigur\rilor

medicale devenise tot mai puternic\. Multe companii de asigur\ri

se opuneau existen]ei asigur\rii universale `ntruc`t se temeau c\

aceasta ar putea reduce sumele pe care le puteau ei `ncasa [i ar

limita capacitatea lor de a-i refuza pe pacien]ii cu risc ridicat. Unii

au crezut c\ acoperirea universal\ ar putea `nsemna gongul ce

anun]a moartea asigur\rilor private.

{ansele istorice erau `mpotriva lui Bill, pentru c\ pozi]iile fa]\

de reforma din s\n\tate erau diverse, chiar [i printre democra]i. A[a

cum s-a exprimat un expert, opiniile s`nt „sus]inute teologic“ – [i,

ca atare, impermeabile la ra]iune, la eviden]\ sau argumente. Dar

Bill sim]ea c\ trebuia s\ arate publicului [i Congresului c\ avea

dorin]a politic\ de a merge mai departe [i de a duce la `ndeplinire

promisiunea din timpul campaniei de a lua imediat m\suri `n pri-

vin]a `ngrijirii medicale. Reforma nu `nsemna doar o politic\ pu-

blic\ bun\, care avea s\ ajute milioane de americani, ci era [i legat\

de reducerea deficitului bugetar.

~mp\rt\[eam `ngrijorarea profund\ a lui Bill privind economia

[i iresponsabilitatea fiscal\ a celor doisprezece ani anteriori, din

timpul administra]iilor Bush [i Reagan. Rapoartele recente privind

deficitul bugetar al administra]iei Bush camuflaser\ deficitul real

prin subestimarea efectelor unei economii `n stagnare, a impactului

costurilor din s\n\tate [i a cheltuielilor federale pe economii [i

`mprumuturi. Aceste costuri duseser\ la umflarea deficitului antici-

pat cu 387 de miliarde de dolari pe o perioad\ de patru ani – cu

mult mai mult dec`t cifra estimat\ de administra]ia Bush c`nd

venise la Casa Alb\. Dar, dincolo de problemele bugetare, credeam

212

c\ reforma din s\n\tate ì putea elibera de angoas\ pe oamenii care

lucrau `n ]ara noastr\ bogat\. Ca so]ie de guvernator [i acum de

pre[edinte, nu aveam de ce s\ `mi fac griji `n privin]a accesului

familiei mele la asisten]a medical\. {i credeam c\ nici al]ii nu ar

trebui s\-[i fac\.

Experien]a de pe vremea c`nd lucrasem `n consiliul de adminis-

tra]ie al spitalului de copii din Arkansas [i prezidasem echipa

numit\ de guvernul statal pentru a organiza sistemul medical din

zona rural\ m\ familiarizase cu problemele inerente ale sistemului

nostru de s\n\tate, inclusiv cu jocurile politice din culisele reformei

[i cu impasurile financiare prin care treceau familiile care erau prea

„bogate“ pentru a se `nscrie `n Medicaid, dar prea „s\race“ pentru

a-[i suporta propriile cheltuieli de s\n\tate. C\l\torind de-a lungul

Arkansas-ului `n anii ’80, iar apoi de-a lungul Statelor Unite `n tim-

pul campaniei electorale, am `nt`lnit americani care mi-au `nt\rit

credin]a c\ trebuia s\ repar\m ceea ce nu mergea `n sistem. Anga-

jamentul lui Bill pentru reform\ reprezenta cea mai mare speran]\ a

noastr\ de a garanta milioanelor de oameni care munceau asisten]a

medical\ pe care o meritau.

Bill, Ira, Carol [i cu mine am ie[it din Biroul Oval, am trecut

pe l`ng\ bustul lui Abraham Lincoln, crea]ie a lui Augustus

Saint-Gaudens, [i prin coridorul `ngust care duce `n Camera

Roosevelt, unde o mul]ime de secretari de cabinet, personal supe-

rior al Casei Albe [i jurnali[ti a[teptau rezultatele a ceea ce progra-

mul oficial prev\zuse drept „`nt`lnire a echipei de lucru“.

A p\[i `n Camera Roosevelt `nseamn\ s\ p\[e[ti `napoi `n isto-

ria american\. E[ti `nconjurat de flamuri din fiecare campanie mi-

litar\ a Statelor Unite [i de steaguri apar]in`nd fiec\rei divizii a

armatei SUA, de portretele lui Theodore [i Franklin Roosevelt [i de

medalia Premiului Nobel pentru Pace pe care Theodore Roosevelt

a c`[tigat-o `n 1906 pentru medierea unei `n]elegeri `n r\zboiul

ruso-japonez. ~n perioada `n care am locuit la Casa Alb\ am

ad\ugat un mic bust de bronz al lui Eleanor Roosevelt, astfel `nc`t

Istorie trqitq 213


contribu]iile ei ca „Roosevelt“ s\ fie, de asemenea, recunoscute `n

camera numit\ dup\ unchiul [i so]ul ei.

~n aceast\ sal\ istoric\, Bill a declarat c\ administra]ia lui va

prezenta Congresului `n termen de o sut\ de zile un plan de

reform\ a sistemului de s\n\tate, un plan care „va ac]iona de o

manier\ forte pentru a controla costurile de s\n\tate `n America [i

va `ncepe s\ acorde asisten]\ medical\ pentru to]i americanii“.

Apoi a anun]at c\ eu voi prezida nou-formata echip\ guverna-

mental\ `ns\rcinat\ cu reforma na]ional\ a asisten]ei medicale, care

ì va include pe secretarii de la S\n\tate [i Servicii Umane, de la

Trezorerie, Ap\rare, Comer] [i Munc\, precum [i pe directorii

Afacerilor Veteranilor [i ai Oficiului pentru Management [i Buget,

precum [i personal superior al Casei Albe. Bill a explicat c\ voi

lucra `mpreun\ cu Ira, cu membrii cabinetului [i cu al]ii pentru a

cl\di pe baza ideilor schi]ate `n timpul campaniei [i al discursului

de `nvestire.

– Va trebui s\ lu\m unele decizii dificile pentru a ajunge s\

control\m costurile de `ngrijire medical\… [i pentru a furniza

asisten]\ pentru to]i, a spus el. ~i s`nt recunosc\tor lui Hillary pentru

c\ a acceptat s\ prezideze echipa special\ [i nu mai pu]in pentru c\

a fost de acord s\ `mpart\ cu mine `n felul acesta o parte din ten-

siunile pe care m\ a[tept s\ le genereze acest proiect.

Tensiunile au ap\rut, `ntr-adev\r, din toate p\r]ile. Anun]ul a

constituit o surpriz\ pentru Casa Alb\ [i agen]iile federale. Unii

membri din staff-ul lui Bill se a[teptaser\ s\ fiu numit\ consilier

pe probleme interne (lucru pe care eu [i Bill nu `l discutaser\m

niciodat\). Al]ii au crezut c\ m\ voi ocupa de problemele de

educa]ie sau de s\n\tate ale copiilor, `n mare parte datorit\ expe-

rien]ei trecute `n aceste domenii. Poate c\ ar fi trebui s\-i anun]\m

pe mai mul]i membri ai personalului despre asta, dar informa]iile

din interiorul Casei Albe se scurgeau deja `n afar\, iar Bill voia s\

anun]e vestea el `nsu[i [i s\ r\spund\ la primele `ntreb\ri care se

vor ridica.

214

Mul]i asisten]i de la Casa Alb\ au crezut c\ era o idee grozav\.

C`]iva dintre locotenen]ii-cheie ai lui Bill au sus]inut din toat\

inima ideea, inclusiv Robert Rubin, pre[edintele Consiliului Eco-

nomic Na]ional [i mai t`rziu secretar al Trezoreriei. Unul dintre

prefera]ii mei din administra]ie, Bob, este fabulos de inteligent [i

un om de un succes remarcabil [i, cu toate acestea, foarte sever cu

el `nsu[i. Mai t`rziu avea s\ glumeasc\ `n leg\tur\ cu inspira]ia sa

politic\: nu credea c\ numirea mea va genera asemenea urm\ri.

{i eu am fost surprins\ de reac]ie.

Unii prieteni ne-au avertizat `n leg\tur\ cu ce ne a[tepta.

– Ce i-ai f\cut so]ului t\u de s-a sup\rat at`t de r\u pe tine? m-a

`ntrebat Mario Cuomo, guvernatorul de New York, `n timpul unei

vizite la Casa Alb\.

– Ce vrei s\ spui?

– P\i, a r\spuns Mario, trebuie s\ fie tare sup\rat pe tine s\ te

numeasc\ responsabil\ pentru o sarcin\ care nu va atrage felicit\ri.

Am auzit avertismentele, dar nu am realizat pe deplin importan]a

`ntreprinderii `n care ne implicam. Activitatea mea din Arkansas ca

[ef al echipei pentru s\n\tatea rural\ [i al Comitetului de Standarde

de Educa]ie nu se putea compara nici pe departe ca m\rime sau

implica]ii cu sarcina reform\rii sistemului de s\n\tate. Dar ambele

eforturi au fost considerate realizabile, iar eu m\ sim]eam optimist\

[i ner\bd\toare s\ `ncep s\ lucrez la aceast\ nou\ provocare. Cea

mai mare problem\ p\rea a fi aceea a datei limit\ anun]ate de Bill.

C`[tigase alegerile `ntr-o curs\ `n trei, cu mai pu]in de jum\tate din

voturile populare – 43% – [i nu `[i putea permite s\ piard\ impul-

sul politic pe care `l dob`ndise la `nceputul mandatului. James

Carville, prietenul [i sfetnicul nostru [i una dintre cele mai str\luci-

toare min]i tactice ale politicii americane, ì d\duse lui Bill

urm\torul avertisment:

– Cu c`t acord\m mai mult timp ap\r\torilor statu quo-ului

pentru a se organiza, cu at`t vor fi mai capabili s\ reuneasc\

Istorie trqitq 215


opozi]ia `mpotriva planului t\u [i cu at`t mai mari vor fi [ansele

lor de a-l sufoca.

Democra]ii din Congres ne `ndemnau, de asemenea, s\ ne

gr\bim. C`teva zile dup\ anun]ul lui Bill, liderul majorit\]ii din

Camera Reprezentan]ilor, Dick Gephardt, mi-a cerut s\ m\ `nt`l-

neasc\. Era cunoscut pe Capitoliu pentru r\d\cinile [i simpatiile

sale din Midwest, ca [i pentru competen]a `n domeniul bugetar.

Compasiunea lui pentru oamenii `n nevoie ì reflecta r\d\cinile, iar

angajamentul pentru reforma `n s\n\tate era stimulat [i de

`mboln\virea de cancer a fiului s\u, cu ani `n urm\. Prin pozi]ia pe

care o de]inea [i prin experien]a sa, Gephardt avea s\ fie o voce de

frunte `n deliber\rile din Camer\. Pe 3 februarie Gephardt [i asis-

tentul s\u principal pe probleme de s\n\tate au sosit `n biroul meu

din Aripa de Vest pentru a discuta asupra strategiei. ~n ora care a

urmat l-am ascultat pe Gephardt `n timp ce-[i exprima dubiile

privind reforma. A fost o `nt`lnire extrem de intens\.

Una dintre grijile majore ale lui Gephardt era c\ vom fi incapa-

bili s\ ì unim pe democra]i, care erau arareori uni]i, `n cele mai

fericite circumstan]e. Reforma sistemului de asisten]\ medical\

ad`ncise diviziunile existente. Mi-am amintit de o glum\ a b\tr`-

nului Will Rogers:

– E[ti membru al vreunui partid politic organizat?

– Nu, s`nt democrat.

Eram con[ient\ de poten]iala diviziune, dar speram c\ un Con-

gres democrat se va ralia `n jurul unui pre[edinte democrat pentru a

ar\ta ce poate partidul s\ realizeze pentru America.

Membrii democra]i `ncepuser\ s\ vin\ cu propriile modele de

reform\ pentru a influen]a planurile pre[edintelui. Unii au propus o

abordare de tipul „un singur platnic“, dup\ modelele din Canada [i

Europa, care s\ `nlocuiasc\ sistemul actual de plat\ bazat pe antre-

prenor. Guvernul federal, prin plata taxelor, avea s\ devin\ unicul

finan]ator – sau platnic – al celei mai mari p\r]i a asisten]ei me-

dicale. Unii favorizau extinderea gradual\ a lui Medicare, pentru a

216

ajunge s\-i acopere `n final pe to]i posesorii de asigur\ri sociale din

America, `ncep`nd cu cei cu v`rste cuprinse `ntre cincizeci [i cinci

[i [aizeci [i cinci de ani.

Bill [i al]i democra]i respingeau modelele platnicului unic [i

ale lui Medicare, prefer`nd un sistem cvasiprivat numit „com-

peti]ie controlat\“, care se baza pe for]ele pie]ei private pentru a

cobor` costurile prin concuren]\. Guvernul avea s\ de]in\ un rol

mai mic, incluz`nd stabilirea de standarde pentru pachetele de

beneficii [i sprijinul `n organizarea cooperativelor de achizi-

]ionare. Cooperativele erau grupuri de indivizi [i de firme care `[i

puneau laolalt\ resursele `n scopul achizi]ion\rii de asigur\ri.

~mpreun\, aveau capacitatea de a negocia cu companiile de asigu-

r\ri pentru ob]inerea unor pre]uri [i beneficii mai mari [i puteau

utiliza p`rghiile de care dispuneau pentru a asigura o asisten]\ de

s\n\tate de o calitate superioar\. Cel mai bun model era planul

beneficiilor de s\n\tate al lucr\torilor federali, care acoperea

nou\ milioane de lucr\tori federali [i oferea membrilor s\i o serie

de op]iuni de asigurare. Pre]urile [i calitatea erau monitorizate de

administratorii planului.

~n cadrul competi]iei controlate, spitalele [i doctorii nu mai tre-

buiau s\ suporte cheltuielile trat\rii pacien]ilor care nu erau

acoperi]i de asigurare, `ntruc`t toat\ lumea avea s\ fie asigurat\ prin

Medicare, Medicaid, planurile de asigurare medical\ ale veteranilor

[i militarilor sau de unul dintre grupurile de achizi]ie.

Poate mai important era faptul c\ sistemul avea s\ permit\

pacien]ilor s\-[i aleag\ propriii medici, o chestiune care `n opinia

lui Bill nu trebuia negociat\.

Dat\ fiind multitudinea de abord\ri ale reformei sistemului de

s\n\tate, membrii Congresului se implicaser\ serios `n rezolvarea

problemei, ne-a spus Gephardt. Cu doar o s\pt\m`n\ `n urm\ ]inuse

o `ntrunire privind politica medical\ `n biroul s\u din Camera

Reprezentan]ilor, `n cadrul c\reia doi membri ai Congresului deza-

probaser\ at`t de vehement propunerea, `nc`t se ajunsese aproape la

Istorie trqitq 217


lovituri. Gephardt avea sentimentul c\ cea mai bun\ [ans\ pentru

ca reforma s\ treac\ era s\ fie asociat\ unei legi bugetare cunoscute

drept Legea Reconcilierii Bugetului, pe care Congresul o vota `n

mod normal pe la sf`r[itul prim\verii. „Reconcilierea“ combin\ o

varietate de decizii ale Congresului privind bugetul [i taxele `ntr-un

singur proiect de lege care poate fi aprobat sau dezaprobat printr-un

simplu vot majoritar `n Senat, f\r\ amenin]area unei obstruc]iuni, o

tactic\ de am`nare utilizat\ adesea pentru a sufoca o ini]iativ\ le-

gislativ\ controversat\ [i care cerea [aizeci de voturi pentru a fi

respins\. Multe articole din buget, `n particular cele care se refer\

la politica fiscal\, s`nt at`t de complicate `nc`t dezbaterea lor poate

imobiliza continuarea procedurilor din Camer\ [i din Senat. Recon-

cilierea este un instrument procedural conceput pentru a „`mpinge“

prin Congres textele legislative mai controversate din domeniul

taxelor sau al cheltuielilor. Gephardt `mi sugera s\ `l utiliz\m `ntr-o

manier\ f\r\ precedent: pentru a legifera o transformare major\ `n

politica social\ american\.

Gephardt era sigur c\ republicanii din Senat vor obstruc]iona

orice pachet legislativ privind s\n\tatea pe care l-am fi propus. Mai

[tia [i c\ democra]ii din Senat vor reu[i cu greu s\ adune [aizeci de

voturi pentru a-i opri, dat fiind faptul c\ democra]ii de]ineau un

avantaj de numai cincizeci [i [ase la patruzeci [i patru. Strategia lui

Gephardt era, de aceea, s\ prevenim obstruc]ionarea prin plasarea

reformei din s\n\tate `n pachetul de reconciliere bugetar\. Ar fi

fost atunci necesar\ o majoritate simpl\ pentru ca actul s\ treac\,

iar vicepre[edintele Gore ar fi putut, la nevoie, s\ dea cel de al

cincizeci [i unulea vot.

Ira [i eu [tiam c\ echipa economic\ a lui Bill din cadrul Casei

Albe avea cel mai probabil s\ resping\ strategia reconcilierii

bugetare care ar fi inclus chestiunea s\n\t\]ii, `ntruc`t aceasta ar fi

complicat eforturile administra]iei ce vizau reducerea deficitului [i

planul economic. Am sf`r[it aici convorbirea noastr\ [i l-am dus pe

Gephardt `n Biroul Oval pentru a-[i sus]ine cauza direct `n fa]a lui

218

Bill, care a fost convins de argumentul lui Gephardt [i ne-a cerut s\

discut\m ideea acestuia cu conducerea Senatului.

~narma]i cu sugestiile lui Gephardt [i cu `ncuraj\rile lui Bill, Ira

[i cu mine am m\r[\luit spre Capitoliu `n ziua urm\toare pentru a

ne `nt`lni cu liderul majorit\]ii din Senat, George Mitchell, `n biroul

acestuia. Aceasta a fost prima din sutele de vizite pe care le-am

f\cut la o serie de membri ai Congresului pentru a discuta despre

reforma din s\n\tate. Atitudinea bl`nd\ a lui Mitchell dezmin]ea

`nc\p\]`narea cu care ì conducea pe democra]ii din Senat. I-am

respectat p\rerea, iar el a fost de acord cu Gephardt. Legea privind

asisten]a de s\n\tate era imposibil de trecut dac\ nu f\cea parte

dintr-o procedur\ de reconciliere. Mitchell era [i el nelini[tit `n

leg\tur\ cu Comisia de Finan]e din Senat, care avea jurisdic]ie

asupra multor aspecte din legea privind asisten]a medical\. Era mai

ales `ngrijorat c\ pre[edintele acelei comisii, Daniel Patrick Moyni-

han din New York, un veteran democrat [i un sceptic al reformei

sistemului medical, avea s\ reac]ioneze negativ la acest plan.

Moynihan era un gigant intelectual, un universitar prin preg\tire –

predase sociologie la Harvard `nainte de a candida pentru Senat – [i

un expert `n chestiuni privind familia [i s\r\cia. El dorea ca

pre[edintele [i Congresul s\ se ocupe mai `ntì de reforma sistemu-

lui social. Nu se ar\tase mul]umit atunci c`nd Bill `[i anun]ase ]inta

de o sut\ de zile pentru legisla]ia privind asisten]a medical\ – [i a

l\sat pe toat\ lumea s\ vad\ aceasta.

La `nceput pozi]ia lui m-a deranjat, dar mai t`rziu am `n]eles.

Bill [i cu mine `mp\rt\[eam devo]iunea senatorului Moynihan pen-

tru reforma social\, dar Bill [i echipa lui economic\ estimau c\

guvernul nu va ajunge niciodat\ s\ controleze deficitul bugetar fe-

deral dac\ nu vor fi reduse costurile de s\n\tate. Ei ajunseser\ la

concluzia c\ reforma din sistemul de s\n\tate era esen]ial\ pentru

politica economic\ [i c\ bun\starea social\ mai putea s\ a[tepte.

Senatorul Moynihan anticipase c`t de greu ne va fi s\ trecem asis-

ten]a medical\ prin comisia pe care o conducea. {tia c\ avea s\ fie

Istorie trqitq 219


considerat responsabil pentru c\ a p\storit pachetul privind stimu-

larea economic\ propus de Bill prin Comisia de Finan]e [i pe masa

Senatului. Aceast\ manevr\ avea s\ solicite o `ndem`nare [i o

sus]inere politic\ extraordinare. Unii republicani `[i f\cuser\ deja

cunoscut\ inten]ia de a vota `mpotriv\, indiferent de ce ar fi

con]inut. Iar unii democra]i trebuiau convin[i, `n special dac\

pachetul avea s\ presupun\ o cre[tere a taxelor.

Am p\r\sit biroul lui Mitchell cu o idee clar\ a ceea ce trebuia

f\cut, `n special `n privin]a reconcilierii. Acum trebuia s\ convin-

gem echipa economic\ – mai ales pe Leon Panetta, directorul Ofi-

ciului de Management [i Buget – c\ includerea reformei

sistemului de s\n\tate `n cadrul procedurii de reconciliere avea s\

serveasc\ `ntregii strategii economice urm\rite de pre[edinte [i c\

nu va abate aten]ia de la planul de reducere a deficitului bugetar.

Bill dispunea de capital politic [i trebuia s\-l foloseasc\ pentru a

reduce deficitul, aceasta fiind una dintre promisiunile centrale ale

campaniei sale. ~n unele col]uri ale Aripii de Vest se vehicula

p\rerea c\ aten]ia lui Bill concentrat\ asupra s\n\t\]ii avea s\-i

`ndep\rteze pe americani de la mesajul economic al reformei [i

avea s\ tulbure apele politice.

Trebuia, de asemenea, s\-l convingem pe Robert C. Byrd, sena-

tor de Virginia de Vest, c\ reforma din s\n\tate `[i avea locul `n

reconciliere. Pre[edinte democrat al Comisiei de Bugete, Byrd slu-

jise deja `n Senat treizeci [i patru de ani. Cu o ]inut\ nobil\ [i cu

p\rul argintiu, era istoricul neoficial al Senatului [i un geniu parla-

mentar, faimos pentru episoadele `n care se ridica `n picioare `n

mijlocul [edin]elor pentru a-[i uimi colegii cu citate din clasici. Era

foarte strict `n privin]a regulilor procedurale [i a bunei desf\[ur\ri a

[edin]elor [i inventase un obstacol procedural denumit „regula

Byrd“, ca s\ se asigure c\ articolele incluse `n Legea Reconcilierii

Bugetare priveau realmente legea bugetului [i a taxelor. De-

mocra]ia avea de suferit, dup\ p\rerea lui, dac\ reconcilierea ar fi

fost `mpresurat\ de legi care aveau prea pu]in de a face cu bugetul

220

]\rii. Legea privind asisten]a de s\n\tate putea fi considerat\, la

limit\, un act bugetar, `ntruc`t afecta cheltuielile [i taxele. Dar dac\

senatorul Byrd ar fi g`ndit diferit, am fi avut nevoie de un amenda-

ment de la regula lui pentru a permite trecerea m\surii `n cadrul

procedurii de reconciliere.

~ncetul cu `ncetul, `ncepeam s\ `n]eleg ce munte abrupt aveam

de urcat. Except`nd situa]iile de criz\ de propor]ii, trecerea prin le-

gislativ a unui act economic sau privind s\n\tatea era mereu difi-

cil\; s\ le treci pe am`ndou\ era aproape de neimaginat. Reforma

sistemului sanitar putea fi esen]ial\ pentru cre[terea pe termen lung

a economiei, dar nu [tiam c`t\ schimbare putea digera corpul

politic dintr-o `nghi]itur\.

Scopurile noastre erau suficient de simple: voiam un plan care

s\ se ocupe de toate aspectele sistemului de `ngrijire medical\ `n

locul unuia care ar fi ajustat diferitele aspecte marginale. Voiam s\

declan[\m un proces care s\ ia `n calcul o varietate de idei [i s\

permit\ discu]ii [i dezbateri s\n\toase. {i mai voiam s\ ader\m, pe

c`t ne era cu putin]\, la dorin]ele Congresului.

Aproape instantaneu, am intrat `n v`rtejul ac]iunii.

Bill `l `ns\rcinase pe Ira s\ demareze procesul de reform\ a

asisten]ei medicale, care s-a dovedit a fi o povar\ nemeritat\ pentru

un neini]iat `n mersul lucrurilor la Washington. Pe l`ng\ echipa spe-

cial\ a pre[edintelui, care m\ includea pe mine, pe secretarii de

cabinet [i al]i oficiali de la Casa Alb\, Ira a organizat un grup de

lucru gigant alc\tuit din exper]i `mp\r]i]i `n echipe care aveau s\

analizeze fiecare aspect al asisten]ei medicale. Acest grup, cu-

prinz`nd nu mai pu]in de [ase sute de oameni din diferite agen]ii

guvernamentale, din Congres [i din diferite grupuri implicate `n

asisten]a medical\ [i care includea doctori, asistente, administratori

de spitale, economi[ti [i al]ii, se `nt`lnea regulat cu Ira pentru a dez-

bate [i a revizui `n detaliu aspectele specifice ale planului. Grupul

era at`t de mare, `nc`t unii membri au hot\r`t c\ nu se aflau `n cen-

trul activit\]ii, acolo unde se desf\[ura munca real\. Unii s-au

Istorie trqitq 221


sim]it marginaliza]i [i pur [i simplu au `ncetat s\ mai participe la

`ntruniri. Al]ii au devenit interesa]i numai de anumite aspecte,

foarte limitate, de pe agend\, care ì priveau direct, [i nu s-au mai

implicat `n rezultatul planului general. Pe scurt, `ncercarea de a

include c`t mai mul]i oameni pentru a reflecta punctele de vedere

cele mai diverse – o idee bun\ `n principiu – a sf`r[it prin a ne sl\bi

[i nu prin a ne `nt\ri pozi]ia.

Pe 24 februarie am primit o lovitur\ pe care nici unul dintre noi

nu o anticipase. Trei grupuri afiliate la industria conex\ asisten]ei

medicale au dat `n judecat\ echipa special\ pretinz`nd c\, `ntruc`t

din punct de vedere tehnic eu nu eram un angajat al guvernului

(Primele Doamne nu primesc un salariu), nu aveam dreptul legal de

a prezida, nici m\car de a participa la `nt`lnirile unei echipe de

lucru guvernamentale. Aceste grupuri g\siser\ o lege federal\

obscur\ al c\rei scop era s\ previn\ ca interese private s\

influen]eze `n secret deciziile guvernamentale [i s\ uzurpe publicu-

lui dreptul de a fi informat. Cu certitudine, nu era nimic secret cu

sutele de oameni care participau `n acest proces, dar presa, care nu

fusese invitat\ la `nt`lniri, s-a aruncat asupra subiectului. Dac\ mi

se permisese s\ particip la `ntruniri, pretindea acuzarea, legile

guvernului privind transparen]a cereau ca [edin]ele cu u[ile `nchise

s\ se deschid\ celor din afar\, inclusiv presei. Era o mi[care

politic\ abil\, menit\ s\ demonteze activitatea pe care o condu-

sesem p`n\ acum `n domeniul `ngrijirii de s\n\tate [i s\ `ncurajeze,

`n r`ndul publicului [i al presei, impresia c\ ne ]ineam `ntrunirile

„`n secret“.

Cur`nd dup\ aceea, am primit [i mai multe ve[ti proaste, de

data aceasta din partea senatorului Byrd. Fiecare emisar democrat la

care ne puteam g`ndi, inclusiv pre[edintele, ì ceruse s\ includ\ `n

reconciliere reforma din sistemul s\n\t\]ii. Dar la 11 martie, `ntr-o

conversa]ie telefonic\ cu pre[edintele, senatorul a anun]at c\ se

opune, din motive procedurale, ca „regula Byrd“ s\ fie exceptat\.

Senatului i se permitea s\ dezbat\ proiecte de lege prin procedura

222

de reconciliere doar dou\zeci de ore, timp ce i se p\rea insuficient

lui Byrd pentru discutarea unui pachet legislativ privind reforma `n

s\n\tate, care era de o asemenea amploare. „Pur [i simplu era o

chestiune mult prea complicat\ pentru a fi dezb\tut\ prin recon-

ciliere“, i-a spus el lui Bill. Acum, privind retrospectiv [i baz`n-

du-m\ pe experien]a mea din Senat, s`nt de acord cu analiza lui. La

acel moment `ns\, faptul constituia un pas politic `napoi, care ne

for]a s\ ne refocaliz\m strategia [i s\ g\sim noi modalit\]i de a

trece reforma sanitar\ printr-un proces legislativ normal. ~n grab\,

am ]inut `nt`lniri cu membrii Senatului [i ai Camerei, pentru a-i

determina s\ se decid\ `n privin]a elementelor planului pe care

urma s\ `l prezent\m Congresului. Nu vedeam `n opozi]ia lui Byrd

un impediment pentru a continua. ~ncercam doar s\ ne mi[c\m prea

repede cu un act legislativ care avea s\ modifice fundamental poli-

tica social\ [i economic\ a Statelor Unite pentru anii urm\tori. {i

eram aproape de a pierde cursa.

~n acest climat, c\ruia i se ad\uga faptul c\ Bill trebuia s\ se

ocupe de aplanarea unor controverse privind prezen]a homosexu-

alilor `n armat\ [i de nominaliz\rile pentru func]ia de procuror ge-

neral, apreciam din plin orice succes pe care l-am fi `nregistrat. Pe

la mijlocul lui martie, Camera a votat pachetul propus de Bill

privind stimularea economic\, iar eu [i echipa mea ne-am decis s\

organiz\m mica noastr\ festivitate. Pe 19 martie, `n jur de dou\zeci

dintre noi ne-am reunit pentru a lua pr`nzul `n cantina-restaurant de

la Casa Alb\. Sala, cu pere]ii `mbr\ca]i `n lemn de stejar, cu

suveniruri din istoria marinei [i cu scaune tapi]ate cu piele, era un

loc perfect pentru a `ntre]ine conversa]ii private [i a r`de c`t de mult

puteam. Adunarea mi-a oferit ocazia rar\ de a l\sa la o parte for-

malismele [i a vorbi deschis asisten]ilor mei de `ncredere despre

orice subiect. Din momentul `n care am pus piciorul `n sal\, am

sim]it cum starea de spirit mi se schimb\, iar mintea mi s-a relaxat

pentru prima oar\ dup\ mult timp.

Istorie trqitq 223


Pr`nzul sosise [i noi am `nceput s\ ne povestim `nt`mpl\rile din

primele s\pt\m`ni ale [ederii la Casa Alb\. Apoi am v\zut-o pe

Carolyn Huber intr`nd `n sal\. Vechea mea asistent\ din Arkansas

care m\ `nso]ise la Washington, Carolyn, a p\[it p`n\ aproape de

scaunul meu [i mi-a [optit la ureche:

– Tat\l t\u a suferit un atac cerebral. E `n spital.

224

SF~R{ITUL UNEI VIE}I

Am p\r\sit sala de mese de la Casa Alb\ [i am urcat `n aparta-

ment s\-l sun pe Drew Kumpuris, medicul tat\lui meu din Little

Rock. El mi-a confirmat c\ acesta suferise un atac cerebral major [i

c\ fusese dus cu ambulan]a la Spitalul St. Vincent, unde z\cea

incon[tient la terapie intensiv\. „Trebuie s\ vii imediat“, mi-a spus

Drew. Am fugit s\ `l anun] pe Bill [i s\ `mpachetez c`teva lucruri.

~n c`teva ore, Chelsea, fratele meu Tony [i cu mine ne aflam `ntr-un

avion spre Arkansas, `ntr-o c\l\torie lung\ [i trist\ `napoi spre cas\.

Nu `mi amintesc c`nd am aterizat `n Little Rock `n seara aceea

[i nici cum am condus spre spital. Mama m\ a[tepta l`ng\ unitatea

de terapie intensiv\, p\r`nd stoars\ de vlag\ [i `ngrijorat\, dar

mul]umit\ s\ ne vad\.

Doctorul Kumpuris mi-a explicat c\ tata c\zuse `ntr-o com\

ad`nc\, ireversibil\. Puteam s\-l vizit\m, dar se `ndoia c\ va fi

con[tient c\ ne aflam acolo. La `nceput m-am `ntrebat dac\ era bine

s\ o las pe Chelsea s\-l vad\ pe bunicul ei, dar ea a insistat, iar eu

m-am l\sat `nduplecat\, [tiind c`t de apropiat\ se sim]ea de el. C`nd

am intrat, am fost u[urat\ s\ v\d c\ ar\ta aproape `mp\cat. ~ntruc`t

doctorii consideraser\ inutil s\ opereze pe creierul lui irecuperabil

afectat, nu l-am g\sit conectat la tentaculele de tuburi, perfuzii [i

monitoare de care avusese nevoie dup\ opera]ia de by-pass coro-

narian, din urm\ cu zece ani. De[i respira cu ajutorul unui respira-

tor mecanic, l`ng\ patul lui se puteau vedea doar c`teva monitoare


[i perfuzii discrete. Chelsea [i cu mine l-am ]inut de m`n\. I-am

m`ngìat p\rul [i am vorbit cu el, ag\]`ndu-m\ `nc\ de o mic\ spe-

ran]\ c\ ar putea s\ deschid\ din nou ochii sau s\-mi str`ng\ m`na.

Chelsea s-a a[ezat pe pat al\turi de el [i i-a vorbit ore `ntregi.

Starea lui nu p\rea s\ o deranjeze. Am fost uimit\ de calmul cu

care trecea prin acea situa]ie.

Hugh a ajuns mai t`rziu `n noaptea aceea din Miami [i ni s-a

al\turat `n salonul tatei. A `nceput s\ ne povesteasc\ istorii de fa-

milie [i s\ c`nte, `n special acele c`ntece care ì f\ceau at`ta pl\cere

tatei. Una din tiradele sale frecvente f\cea referire la gustul – sau

lipsa acestuia – fra]ilor mei `n materie de emisiuni de televiziune.

Dispre]uia `n special c`ntecul de generic de la The Flinstones. A[a

c\ Hugh [i Tony au stat de o parte [i de alta a patului tatei [i i-au

c`ntat acel c`ntecel stupid, sper`nd s\-i provoace `n felul acesta vreo

reac]ie – „Termina]i cu zgomotul \la!“ – a[a cum f\cea atunci c`nd

eram copii. Dar a[ vrea s\ cred c\, `ntr-un fel, a [tiut c\ eram acolo

pentru el, a[a cum fusese [i el pentru noi atunci c`nd eram copii.

Cea mai mare parte a timpului am petrecut-o veghind cu r`ndul

l`ng\ patul tatei, privind misterioasele semnale verzi urc`nd [i

cobor`nd pe ecranele monitoarelor, urm`nd suflului [i ]\c\nitului

aparatului de respirat. Centrul universului meu agitat de obliga]ii [i

`nt`lniri se contractase `n acel mic salon de spital din Little Rock,

p`n\ a devenit o lume `nchis\ `n sine `ns\[i, departe de toate grijile,

mai pu]in de cele care conteaz\ cel mai mult.

Bill a sosit duminic\, 21 martie. Am fost at`t de fericit\ s\ `l

v\d [i, pentru prima oar\ `n ultimele dou\ zile, m-am sim]it rela-

xat\, c`nd a preluat sarcina de a vorbi cu doctorii, ajut`ndu-m\ `n

decizia pe care trebuia s\ o iau `n cur`nd `n leg\tur\ cu tratamentul

tat\lui meu.

Carolyn Huber [i Lisa Caputo veniser\ de la Washington cu mine

[i cu Chelsea. Carolyn fusese foarte apropiat\ de p\rin]ii mei. O `nt`l-

nisem c`nd intrasem la firma de avocatur\ Rose, unde lucra de ani de

zile ca secretar\. Ea administrase re[edin]a guvernatorului din

226

Arkansas pe perioada primului mandat al lui Bill, iar noi ì

ceruser\m s\ ni se al\ture la Casa Alb\ pentru a se ocupa de cores-

ponden]a personal\.

Lisa Caputo `mi fusese secretar\ de pres\ de la conven]ie

`ncoace. Ea [i tat\l meu se simpatizaser\ de la prima `nt`lnire, c`nd

aflaser\ c\ erau am`ndoi din acela[i ]inut, Scranton-Wilkes-Barre,

din Pennsylvania. „Hillary, te-ai descurcat foarte bine“, mi-a spus

tata. „Ai angajat pe cineva din ]ara Domnului!“

Harry Thomason a venit [i el de pe Coasta de Vest [i a aranjat

c\l\toriile pentru Virginia [i pentru Dick Kelley, care fuseser\

pleca]i din ora[ [i au ajuns la spital duminic\ seara. Bill [i cu mine

credeam c\ fuseser\ la Las Vegas, destina]ia lor favorit\. Dar Harry

ne-a tras, pe mine [i pe Bill, deoparte pentru a ne da ni[te ve[ti mai

tragice. Ne-a spus, pe ocolite, c\ Virginia [i Dick nu se duseser\ `n

Nevada pentru vacan]\. Fuseser\ la Denver, unde Virginia `ncerca

diverse tratamente experimentale pentru cancerul care revenise [i

se extinsese dup\ mastectomia efectuat\ cu doi ani `n urm\. Nu

voia s\ [tim c`t de bolnav\ era, iar Harry spunea c\ avea s\ nege

dac\ am fi `ncercat s\ o `ntreb\m. Harry descoperise `n cele din

urm\ ce se `nt`mpla [i considera c\ trebuia s\ [tim [i noi. Bill [i cu

mine i-am mul]umit pentru grij\ [i bun\tate [i ne-am `ntors l`ng\

Virginia [i Dick, care vorbeau cu mama [i cu fra]ii mei. Ne-am

decis s\ respect\m pentru moment decizia Virginiei; era mai bine

s\ ne ocup\m pe r`nd de crizele familiale.

La o zi dup\ ce a sosit, Bill a trebuit s\ se `ntoarc\ la Washington.

Din fericire, Chelsea nu trebuia s\ lipseasc\ de la [coal\, `ntruc`t

era `n vacan]a de prim\var\. A r\mas cu mine `n Little Rock [i i-am

fost profund recunosc\toare c\ am avut-o – o companie calm\ [i

iubitoare. Orele de a[teptare se transformau `n zile, iar starea tatei

r\m`nea critic\. Prieteni [i membri ai familiei `ncepuser\ s\

soseasc\ de pretutindeni pentru a-[i oferi sprijinul moral. Pentru a

face timpul s\ treac\ mai repede, jucam c\r]i sau dezlegam cuvinte

`ncruci[ate. Tony m-a `nv\]at s\ joc Tetris pe micul lui computer

Istorie trqitq 227


portabil [i am stat ore `ntregi aranj`nd f\r\ s\ g`ndesc piesele geo-

metrice care aluneau `n jos pe ecran.

Pur [i simplu nu m\ puteam concentra la datoriile mele de

Prim\ Doamn\. Mi-am anulat programul [i i-am cerut Lisei Caputo

s\ le spun\ lui Ira Magaziner [i tuturor celorlal]i s\ continue f\r\

mine. Tipper s-a strecurat cu gra]ie `n c`teva forumuri pe problema

s\n\t\]ii, care fuseser\ deja programate, iar Al a discutat `n locul

meu cu [efii Asocia]iei Medicilor din America, la Washington, [i a

prezidat prima `nt`lnire public\ a echipei speciale `n chestiunea

reformei na]ionale a sistemului de `ngrijire de s\n\tate. Nu puteam

s\-mi p\r\sesc p\rin]ii. ~n mod normal s`nt capabil\ s\ m\ ocup de

o mul]ime de lucruri `n acela[i timp, dar nu puteam pretinde c\

aceasta era o situa]ie normal\. {tiam c\ familia mea avea s\ se con-

frunte `n cur`nd cu decizia de a-i opri tatei aparatele care `l

men]ineau `n via]\.

Poate pentru a-mi distrage aten]ia `n timpul lungilor ore petre-

cute `n spital, am discutat cu doctorii de acolo, cu asistentele, cu

farmaci[tii, cu administratorii de spital [i cu membrii familiilor

pacien]ilor despre sistemul de `ngrijire medical\ existent. Unul din-

tre doctori mi-a spus c`t era de frustrant pentru el s\ prescrie re]ete

pentru unii dintre pacien]ii s\i Medicare, [tiind c\ nu `[i vor per-

mite s\ le cumpere. Al]i pacien]i pl\teau pentru medicamentele lor,

dar luau doze mai mici dec`t cele prescrise, pentru a le face s\ ]in\

mai mult. Adesea, ace[ti pacien]i reveneau rapid `n spital. Pro-

blemele politicii de `ngrijire medical\ de care ne ocupam la

Washington deveniser\ acum parte a realit\]ii mele de zi cu zi.

Aceste confrunt\ri personale cu realitatea mi-au `nt\rit convingerea

at`t `n leg\tur\ cu dificultatea sarcinii pe care mi-o atribuise Bill, c`t

[i cu importan]a `mbun\t\]irii sistemului.

Bill s-a re`ntors la Little Rock duminic\, 28 martie, iar noi am

reunit familia [i ne-am `nt`lnit cu doctorii care ne-au enumerat

op]iunile de care dispuneam: Hugh Rodham era practic `n moarte

cerebral\, men]inut `n via]\ de ma[ini. Nici unul dintre noi nu [i-ar

228

fi putut imagina c\ acel om teribil de independent ar fi vrut s\-l

]inem `n via]\ `n asemenea condi]ii. ~mi amintesc c`t de m`nios [i

de deprimat fusese dup\ opera]ia cvadrupl\ de by-pass coronarian

din 1983. Se bucurase de o s\n\tate de fier `n cea mai mare parte a

vie]ii [i pusese mare pre] pe independen]\. ~mi spusese atunci c\ ar

prefera s\ moar\, dec`t s\ fie bolnav [i neajutorat. Ce i se `nt`mpla

acum era mult mai r\u, de[i cel pu]in p\rea a nu fi con[tient de

condi]ia sa. Fiecare membru al familiei a fost de acord s\-i fie

`ndep\rtat\ ma[ina de respirat `n acea sear\, dup\ ce fiecare avea

s\-[i ia r\mas-bun, [i fie ca Domnul s\-l ia la sine. Doctorul Kum-

puris ne-a spus c\ probabil va muri `n dou\zeci [i patru de ore.

Cu toate acestea, sufletul fostului juc\tor al echipei de fotbal Nit-

tany Lions [i al fostului boxer nu era `nc\ preg\tit s\ ne p\r\seasc\.

Dup\ ce suportul de men]inere a vie]ii i-a fost `ndep\rtat, tata a `n-

ceput s\ respire singur, iar inima continua s\ bat\. Bill a r\mas cu noi

p`n\ mar]i, c`nd trebuia s\ se `ntoarc\ la programul lui. Chelsea [i cu

mine ne-am decis s\ r\m`nem p`n\ la cap\t.

De[i `mi anulasem toate apari]iile publice, inclusiv [ansa de a

lovi prima minge `n meciul de deschidere al echipei Cubs de pe

Wrigley Field din Chicago, exista totu[i o obliga]ie pe care trebuia

s\ o respect. Liz Carpenter fusese secretara de pres\ a lui Lady Bird

Johnson, iar acum, printre multe alte activit\]i, g\zduia o serie de

prelegeri la Universitatea Texas din Austin. Cu multe luni `n urm\

ì acceptasem invita]ia de a vorbi pe 6 aprilie. Dat fiind c\ tat\l meu

se afla `ntre via]\ [i moarte, am sunat-o pentru a anula sau a repro-

grama apari]ia. Liz este o femeie plin\ de nerv [i descurc\rea]\ [i,

`ntr-un stil inimitabil, a refuzat orice r\spuns negativ. Avea s\-mi

r\peasc\ doar c`teva ore, mi-a spus, [i m\ va distrage pentru o

vreme de la starea `n care se afla tat\l meu. A f\cut-o chiar [i pe

Lady Bird s\ m\ sune pentru a m\ convinge. Liz [tia c`t de mult o

admiram pe Lady Bird Johnson, o femeie gra]ioas\ [i una dintre

cele mai competente [i influente Prime Doamne. ~n cele din urm\,

Istorie trqitq 229


mi s-a p\rut mai u[or s\ accept s\ ]in discursul dec`t s\ tot continuu

s\ spun „Nu“.

Duminic\, 4 aprilie, tata se ag\]a `nc\ de via]\. Supravie]uise o

s\pt\m`n\ f\r\ sus]inere artificial\ [i f\r\ m`ncare. Spitalul a trebuit

s\ `l mute din sec]ia de terapie intensiv\ pentru a face loc altui

pacient. Acum st\tea `ntr-o camer\ normal\ de spital, culcat `n pat,

ar\t`nd de parc\ tocmai a]ipise [i avea `n cur`nd s\ se trezeasc\.

P\rea odihnit [i mai t`n\r dec`t cei optzeci [i doi de ani ai s\i.

Administra]ia spitalului ne spusese, mamei [i mie, c\ `n cur`nd

aveau s\ cear\ s\ ì fie introdus chirurgical un tub pentru hr\nire ca

s\ poat\ fi mutat `ntr-o cas\ de `ngrijire. Am`ndou\ ne rugam s\

putem evita acel co[mar. M\ g`ndeam la c`t de oribil i s-ar p\rea

tatei acel tub, mai ales c\ – [i mai groaznic `n felul lui de a vedea

lucrurile – economiile lui de o via]\ se vor duce pe `ngrijire me-

dical\. Dar dac\ starea sa vegetativ\ persista, nu exista alternativ\.

Chelsea trebuia s\ se `ntoarc\ la [coal\, a[a c\ ne-am dus `napoi

la Casa Alb\, t`rziu, pe 4 aprilie. Dup\ dou\ zile am zburat spre

Austin. ~ntruc`t nu inten]ionasem s\ ]in acel discurs, a trebuit s\

scriu unul pe loc, iar c`nd am urcat `n avion nu aveam `nc\ nici cea

mai mic\ idee despre ce aveam de g`nd s\ spun.

Cred c\ atunci c`nd inimile ne s`nt pline de durere devenim mai

vulnerabili la lovituri, dar [i mai deschi[i la noi percep]ii. Nu [tiu

c`t de mult eram schimbat\ de moartea iminent\ a tat\lui meu, dar

multe dintre lucrurile cu care m\ luptasem ani de zile mi-au inun-

dat dintr-o dat\ mintea. Discursul pe care l-am schi]at atunci nu a

fost nici dezl`nat, nici teribil de articulat, dar reprezenta o reflectare

f\r\ ocoli[uri a ceea ce g`ndeam la ora respectiv\.

Cu ani `n urm\, tot purtam cu mine o c\r]ulie pe care o um-

plusem de adnot\ri, citate inspirate, proverbe [i pasaje favorite din

Scriptur\. ~n avionul spre Austin am r\sfoit-o [i m-am oprit la un

extras dintr-un articol de ziar scris de Lee Atwater `nainte de a muri

de cancer la creier la v`rsta de patruzeci de ani. Atwater fusese un

fel de copil-minune al campaniilor electorale ale pre[edin]ilor

230

Reagan [i George W. Bush [i un principal arhitect al ascenden]ei

republicane din anii ’80. Era un lupt\tor de strad\ al politicii [i a

devenit faimos pentru tacticile sale lipsite de scrupule. S\ c`[tigi, a

proclamat Atwater, este tot ce conteaz\ – p`n\ s-a `mboln\vit. Cu

pu]in `nainte s\ moar\ a scris despre „vacuumul spiritual din inima

societ\]ii americane“. Mesajul lui m-a mi[cat profund c`nd l-am

citit prima dat\, iar el p\rea [i mai important acum, a[a c\ m-am

decis s\-l citez `n alocu]iunea mea `n fa]a celor paisprezece mii de

oameni aduna]i pentru conferin]a lui Liz Carpenter.

„Cu mult `nainte de a fi lovit de cancer, am sim]it c\ ceva se

`nt`mpla `n societatea american\“, scria Atwater. „Exista sentimen-

tul printre oamenii din ]ar\ – deopotriv\ republicani [i democra]i –

c\ lipsea ceva din via]a lor – ceva crucial… Nu eram prea sigur ce

anume. Boala m-a ajutat s\ v\d c\ `n societate lipsea acela[i lucru

care lipsea [i `n mine: o inim\ mic\, un mare sim] al fr\]iei.

Anii ’80 s-au concentrat `n jurul acumul\rii – de avu]ii, de pu-

tere, de prestigiu. {tiu asta. Am acumulat eu `nsumi mai mult\

avu]ie, putere [i prestigiu dec`t mul]i. Dar po]i ajunge s\ ai tot ce

vrei [i tot s\ te sim]i gol. Ce putere n-a[ da acum `n schimbul a

ceva mai mult timp petrecut cu familia mea! Ce pre] nu a[ pl\ti

pentru o sear\ cu prietenii! A trebuit ca o boal\ letal\ s\ m\ pun\

fa]\ `n fa]\ cu acest adev\r, dar este un adev\r pe care ]ara, prins\

`n ambi]iile sale nebune [i `n dec\derea sa moral\, `l poate `nv\]a

de la mine…“

Am utilizat mai multe surse pentru a pune cap la cap un text

despre nevoia de a „remodela societatea, redefinind ce `nseamn\

a fi o fiin]\ uman\ `n secolul al XX-lea, merg`nd spre un nou

mileniu…“

„Avem nevoie de o nou\ politic\ a `n]elesului. Avem nevoie de

un nou etos al responsabilit\]ii individuale [i al iubirii. Avem

nevoie de o nou\ defini]ie a societ\]ii civile care s\ r\spund\ la

`ntreb\rile f\r\ r\spuns puse [i de for]ele pie]ei, [i de cele guverna-

mentale, de exemplu despre cum putem avea o societate care ne

Istorie trqitq 231


re`nc\rc\ [i ne face s\ sim]im c\ s`ntem parte a ceva mai mare dec`t

noi `n[ine.“

Am sugerat un r\spuns la `ntrebarea acut\ a lui Lee Atwater:

„Cine ne va conduce afar\ din acest vacuum spiritual?“ R\spunsul,

am spus eu, este: „Cu to]ii“.

C`nd am terminat discursul, le-am `mbr\]i[at pe Liz Carpenter,

pe guvernatorul Ann Richards [i pe Lady Bird Johnson. Apoi m-am

`ndreptat c\tre aeroport pentru a m\ `ntoarce la Casa Alb\, mi-am

v\zut fiica [i so]ul `nainte de a pleca din nou pentru a o ajuta pe

mama s\ fac\ fa]\ realit\]ii mut\rii tatei `ntr-o institu]ie de `ngrijire.

A fost o u[urare s\ [tiu c\ ]inusem discursul [i credeam c\ aici

se va sf`r[i `ntreaga poveste. Dar peste c`teva s\pt\m`ni, cuvintele

mele erau luate `n der`dere `ntr-un articol de prim\ pagin\ din

The New York Times Mazagine, intitulat cu r\utate „Sf`nta Hillary“.

Articolul desfiin]a dezbaterea mea despre spiritualitate ca fiind

„facil\, predic\ moralist\“, `mbr\cat\ `n „jargonul fluid [i senti-

mental al New Age-ului“. Am fost recunosc\toare atunci c`nd

mul]i oameni m-au sunat pentru a-mi mul]umi c\ ridicasem `n-

treb\ri `n leg\tur\ cu sensul vie]ilor noastre [i al societ\]ii.

La o zi dup\ discursul de la Austin, tata a murit.

Nu m-am putut ab]ine s\ nu m\ g`ndesc la felul `n care se dez-

voltase rela]ia mea cu tata de-a lungul timpului. L-am adorat pe

c`nd eram doar o feti]\. ~l priveam cu nesa] de la fereastr\ [i

alergam `n strad\ s\-l `nt`mpin c`nd se `ntorcea de la munc\. Sub

`ndrumarea [i `ncuraj\rile sale am jucat base-ball, fotbal [i baschet.

Am `ncercat s\ ob]in note bune pentru a-i c`[tiga bun\voin]a. Dar

pe m\sur\ ce cre[team, rela]ia mea cu el s-a schimbat inevitabil,

at`t datorit\ experien]elor mele, care se derulau `n timpuri [i `n

locuri at`t de diferite de cele ale lui, dar [i pentru c\ el se schim-

base. Pierduse treptat energia care `l scotea afar\ s\ ne dea pase de

fotbal mie [i lui Hugh, pe c`nd alergam `n jurul ulmilor din fa]a

casei. A[a cum acei magnifici ulmi au murit de boli [i au trebuit

232

t\ia]i de prin toate cartierele din ]ar\ asemenea cu al nostru, tot ast-

fel energia [i spiritul lui p\reau s\ se topeasc\ `n timp.

Tot mai mult, lumea lui imediat\ p\rea s\ se mic[oreze pe

m\sur\ ce [i-a pierdut tat\l [i apoi fra]ii `ntr-un interval scurt de

timp, pe la mijlocul anilor ’60. Apoi, pe la `nceputul anilor ’70, s-a

decis c\ f\cuse [i economisise destui bani, a[a c\ [i-a p\r\sit

munca [i a desfiin]at micu]a afacere. ~n timpul anilor mei de liceu

[i apoi de colegiu, rela]ia noastr\ a fost tot mai mult caracterizat\

ori de t\cere, atunci c`nd `ncercam s\ g\sesc ceva s\-i spun, ori de

certuri, pe care le provocam adesea, pentru c\ [tiam c\ avea s\ se ia

de mine pe subiecte de politic\ [i cultur\ – Vietnam, hippy, femi-

nistele care renun]au la sutien, Nixon. Am `n]eles, de asemenea, c\

[i c`nd se r\stea la mine, `mi admira independen]a [i realiz\rile [i

m\ iubea din toat\ inima.

Am recitit de cur`nd scrisorile pe care mi le-a trimis c`nd eram

la Wellesley [i la Yale, de obicei ca r\spuns la telefoanele pline de

descurajare pe care le d\deam acas\, `n care `mi exprimam dubiile

`n leg\tur\ cu abilit\]ile mele sau confuzia `n leg\tur\ cu direc]ia `n

care se `ndrepta via]a mea. M\ `ndoiesc de faptul c\ oricine care l-a

`nt`lnit pe tata sau a fost subiectul criticilor sale caustice [i-ar putea

imagina vreodat\ dragostea tandr\ [i plin\ de sfaturi pe care mi-o

ar\ta `n aceste scrisori pentru a m\ sus]ine, a m\ `nt\ri [i a m\

determina s\ continuu.

Am respectat, de asemenea, dorin]a tatei de a-[i schimba opini-

ile, de[i rareori admitea c\ o face. Intrase `n via]\ cu toat\ mo[-

tenirea prejudec\]ilor imaginabile `n familia lui de protestan]i din

clasa muncitoare – `mpotriva democra]ilor, a catolicilor, a evreilor

[i a negrilor – [i `n general a oricui altcuiva considerat din afara

tribului. Exasperat\ de aceste atitudini, `n timpul vizitelor noastre

de var\ de pe lacul Winola, ì anun]am pe to]i cei din familia Rod-

ham c\, atunci c`nd voi fi mare, inten]ionam s\ m\ m\rit cu un

democrat catolic – o soart\ pe care ei o considerau cea mai grav\

de care puteam avea parte. De-a lungul timpului, tata s-a schimbat

Istorie trqitq 233


[i s-a mai `nmuiat, `n mare parte datorit\ experien]elor pe care le-a

tr\it cu tot felul de oameni. Era coproprietarul unui imobil din cen-

trul ora[ului Chicago, `mpreun\ cu un negru pe care a ajuns s\ `l

respecte [i s\ `l admire, ceea ce l-a f\cut s\-[i schimbe opinia

despre rase. C`nd am crescut [i m-am `ndr\gostit de un baptist

democrat din sud, tata a fost buim\cit, dar s-a adaptat [i a devenit

unul dintre cei mai ferven]i sus]in\tori ai lui Bill.

C`nd p\rin]ii mei s-au mutat la Little Rock `n 1987, [i-au luat

un apartament vecin cu cel de]inut de Larry Curbo, asistent me-

dical, [i de doctorul Dillard Denson, neurolog. Ei au fost unii dintre

cei mai apropia]i prieteni ai mamei [i au `nceput s\ vin\ s\ ì

viziteze pe ai mei, s\ vorbesc\ despre pia]a de schimburi sau despre

politic\ [i s-o ajute pe mama la treburile casei. C`nd eu [i Bill

veneam `n vizit\, cei din armat\ [i din Serviciul Secret le foloseau

casa pe post de centru de comand\. ~ntr-o noapte, p\rin]ii mei se

uitau la televizor la o emisiune despre homosexuali. C`nd tata [i-a

exprimat dezaprobarea fa]\ de ace[tia, mama i-a spus:

– Dar despre Dillard [i Larry ce crezi?

– Ce vrei s\ spui? a `ntrebat el.

A[a c\ mama i-a explicat tatei c\ prietenii [i vecinii lui dragi

erau un cuplu de homosexuali, angaja]i `ntr-o rela]ie de durat\. Unul

dintre ultimele stereotipuri ale tatei a c\zut. Larry [i Dillard l-au vi-

zitat pe tata la spital pe c`nd se afla `n com\. ~ntr-o noapte Larry i-a

]inut mamei locul c`teva ore ca s\ se poat\ duce acas\ s\ se odih-

neasc\. {i Larry a fost cel care l-a ]inut pe tata de m`n\ [i [i-a luat

r\mas-bun atunci c`nd a murit. Poate ca o coinciden]\ providen]ial\,

tata [i-a petrecut ultimele zile din via]\ `n Spitalul St. Vincent, un

minunat spital catolic, semn c\ o alt\ prejudecat\ a lui disp\ruse.

Devreme `n diminea]a urm\toare, Bill, Chelsea [i cu mine,

al\turi de un grup intim de rude [i prieteni, ne-am `ntors la Little

Rock pentru serviciul funebru de la biserica metodist\. Cu noi se

aflau fratele meu Tony, viitoarea sa so]ie, Nicole Boxer, prietena

mea bun\ Diane Blair, care r\m\sese cu noi, Bruce Lindsey, Vince

234

Foster [i Webb Hubbell. Am fost impresionat\ c\ Al [i Tipper au

venit [i ei `mpreun\ cu Mack McLarty, unul dintre cei mai buni

prieteni din copil\rie ai lui Bill, acum [ef de personal la Casa Alb\,

[i cu so]ia sa, Donna. Biserica din acea Vinere Mare era `mpodobit\

pentru slujba „O celebrare a Mor]ii [i ~nvierii“, condus\ de preotul

paroh al bisericii, reverendul Ed Matthews, [i de preotul care ne

cununase pe Bill [i pe mine, reverendul Vic Nixon. Dup\ slujb\,

familia noastr\, `nso]it\ de Dillard [i Larry, de Carolyn [i doctorul

John Holden, unul dintre cei mai buni prieteni din Park Ridge ai fra-

]ilor mei, l-a dus pe tata acas\, `n Scranton. Dup\ cum ì st\tea `n ca-

racter, tata `[i comandase [i `[i achitase locul de veci cu ani `n urm\.

Am avut o a doua slujb\ de `nmorm`ntare la biserica metodist\

de pe Court Street, la o strad\ distan]\ de casa unde crescuse tata.

Bill a ]inut un discurs funebru despre firea aprig\ [i devo]iunea lui

Hugh Rodham:

„~n 1974, c`nd am participat `n prima campanie electoral\, can-

didam `ntr-un district al Congresului unde se aflau o mul]ime de

republicani din Middle West. Tata socru a sosit `ntr-un Cadillac cu

num\r de Illinois; nu a spus nim\nui c\ eram `ndr\gostit de fata lui;

s-a dus numai la oameni [i le-a spus:

– {tiu c\ s`nte]i republicani [i la fel s`nt [i eu. Cred c\

democra]ii s`nt doar la un pas de a fi comuni[ti, dar pu[tiul \sta e

b\iat bun.“

L-am `ngropat `n cimitirul de pe Washburn Street. Era o zi fri-

guroas\ [i ploioas\ de aprilie, iar g`ndurile mele erau sumbre

asemenea cerului cenu[iu de deasupra. St\team [i ascultam acor-

durile gornistului G\rzii de Onoare Militare. Dup\ `nmorm`ntare,

am mers cu c`]iva prieteni ai tatei la un restaurant din apropiere,

unde i-am evocat amintirea.

Trebuia s\ s\rb\torim via]a tatei, dar eram cople[it\ de triste]e

pentru ceea ce avea s\-mi lipseasc\ de acum `nainte. M\ g`ndeam

la c`t de mult se bucurase s\ `l vad\ pe ginerele s\u `n postul de

pre[edinte [i c`t de mult `[i dorise s\ o vad\ pe Chelsea cresc`nd.

Istorie trqitq 235


Pe c`nd Bill `[i preg\tea discursul funerar `n avionul dinspre Little

Rock, noi dep\nam pove[ti. Chelsea ne-a reamintit c\ bunicul s\u ì

spunea `ntotdeauna c\, atunci c`nd va absolvi colegiul, va `nchiria o

limuzin\ mare [i va veni s\ o ia, `mbr\cat `n costum alb. Avusese

multe vise care nu se vor mai `mplini. Dar ì eram recunosc\toare

pentru via]a, [ansele [i visele pe care mi le transmisese.

236

VINCE FOSTER

Bill, Chelsea [i cu mine am vrut s\ ne petrecem Pa[tele la

Camp David [i am invitat rudele mai apropiate [i prietenii care

veniser\ cu noi la Scranton. Aveam cu to]ii nevoie de timp pentru a

ne reveni dup\ `nmorm`ntare [i dup\ lungile s\pt\m`ni de `ngrijo-

rare, iar Camp David era singurul paradis care s\ ne ofere pacea [i

intimitatea dup\ care t`njeam. Jackie Kennedy Onassis m\ `ncura-

jase s\ `mi ad\postesc via]a intim\ de familie `n acest loc retras,

`nconjurat de o rezerva]ie forestier\ dintre mun]ii Catoctin din

Maryland. Sfatul s\u simplu [i pragmatic s-a dovedit, ca `ntotdeau-

na, de folos. M\ bucura [i faptul c\ tata vizitase locul dup\ inaugu-

rarea pre[edin]iei lui Bill. ~i mai sim]eam `nc\ prezen]a prin

cabanele rustice [i `mi mai aminteam de pl\cerea pe care o avusese

s\ vad\ locul pe care pre[edintele Eisenhower `l redenumise dup\

nepotul s\u, David. Acum ne aflam aici cu nepoata tat\lui meu,

Chelsea, pentru a-i pl`nge trecerea `n nefiin]\.

Acel Pa[te a fost ploios [i r\coros [i se potrivea perfect cu

starea `n care eram. Am plecat cu mama `ntr-o plimbare lung\ prin

ploaia fin\ [i am `ntrebat-o dac\ voia s\ vin\ s\ locuiasc\ `mpreun\

cu noi, la Casa Alb\. ~n felul ei caracteristic, independent, mi-a

spus c\ ar fi r\mas o vreme, dar c\ voia s\ se `ntoarc\ acas\ pentru

a participa la toate cele care se cuveneau dup\ moartea tatei. Mi-a

mul]umit pentru a-i fi invitat pe Dillard Denson [i pe Larry Curbo


la Camp David. {tia c\ vor continua s\-i fie prieteni de n\dejde `n

via]a ei solitar\ de aici `nainte.

Am participat la slujba de ~nviere `n capela recent construit\,

Evergreen Chapel, conceput\ `ntr-un cadru de lemn `n form\ de A,

cu vitralii care se potrivesc minunat cu decorul p\duros din preajm\.

M-am a[ezat `n strana mea [i am `nceput s\-mi amintesc cum ne

f\cea tata s\ ne sim]im jena]i, pe fra]ii mei [i pe mine, cu felul lui

de a intona imnuri, cu o voce puternic\ [i afon\. I-am mo[tenit

vocea, dar `n diminea]a aceea am c`ntat, sper`nd c\ notele discor-

dante vor ajunge `n rai.

Fiind epuizat\ fizic [i emo]ional, ar fi trebuit poate s\ `mi acord

mai mult timp pentru a m\ odihni [i a ]ine doliu. Dar nu puteam

ignora chemarea `napoi la munc\. Ira `mi tot trimisese semnale

S.O.S., avertiz`ndu-m\ c\ ini]iativa privind `ngrijirea medical\ era

pus\ la col] de b\t\liile bugetare. {i mai era [i Chelsea, care trebuia

s\ se `ntoarc\ la [coal\ [i la via]a ei. Dup\ ce am petrecut `mpreun\

cu oaspe]ii no[tri la cina de Pa[te, Bill, Chelsea [i cu mine ne-am

re`ntors la Casa Alb\.

C`nd am intrat `n dormitorul nostru, duminic\ seara, am sim]it

c\ ceva nu era `n regul\. Am `nceput s\ desfac valizele [i am b\gat

de seam\ c\ unele piese de mobilier nu se aflau la locul lor.

Lucrurile de pe marginea patului fuseser\ mutate, iar `n suportul de

lemn pentru televizor, care st\tea `ntre ferestre pe peretele de sud,

fusese f\cut\ o gaur\. M-am `ntors `n salonul de zi din Aripa de

Vest [i `n holul apartamentului [i am remarcat c\ [i alte mobile fu-

seser\ deplasate. L-am chemat pe Gary Walters, aprodul-[ef, pentru

a-l `ntreba ce se petrecuse c`t fuseser\m noi pleca]i. Mi-a spus c\ o

echip\ de securitate c\utase prin lucrurile noastre pentru a vedea

dac\ nu se aflau implantate dispozitive de ascultare sau alte aseme-

nea instala]ii care ne-ar fi afectat securitatea.

Nimeni din personalul meu sau din cel al pre[edintelui nu fu-

sese informat `n leg\tur\ cu aceast\ opera]iune. Helen Dickey, o

prieten\ din Little Rock care locuia la etajul al treilea, auzise

238

zgomote s`mb\t\ noaptea [i cobor`se s\ vad\ ce se petrece. Ni[te

oameni `narma]i, `mbr\ca]i `n negru, o `mpiedicaser\ s\ treac\,

ordon`ndu-i s\ p\r\seasc\ zona.

Mi-am amintit deodat\ de bile]elul lui Rush Limbaugh pus `n

Dormitorul Lincoln pentru Harry [i Linda. Am `nceput, de aseme-

nea, s\-mi pun `ntreb\ri `n leg\tur\ cu sursa unor pove[ti bizare care

ap\ruser\ `n pres\, una cit`nd un angajat anonim al Serviciului Secret

care pretindea c\ aruncasem cu o lamp\ `n so]ul meu. ~n alte circum-

stan]e a[ fi r`s la ideea c\ un periodic de reputa]ie alesese s\ publice o

asemenea istorie ridicol\, bazat\ doar pe zvonuri r\ut\cioase.

La fel ca multe alte lucruri bune [i rele care s-au spus despre

mine de-a lungul anilor, m\rturiile privind temperamentul meu

„legendar“ s`nt exagerate. Dar, `n acest caz, admit c\ eram pe cale

s\ explodez. L-am chemat pe Mack McLarty, [eful de personal al

lui Bill, [i pe David Watkins, directorul de management [i adminis-

tra]ie de la Casa Alb\, pentru a-i informa cu exactitate asupra a

ceea ce descoperisem [i ce credeam despre asta. Voiam s\ m\ asi-

gur c\ un asemenea lucru nu se va mai `nt`mpla niciodat\ f\r\

[tirea noastr\.

Mack [i David m-au l\sat s\ m\ desf\[or. Apoi s-au interesat

despre cele `nt`mplate [i m-au informat c\ aranjamentele `n vederea

perchezi]iei fuseser\ f\cute prin cabinetul aprodului-[ef. Mack a

dat ordine ca un asemenea lucru s\ nu se mai repete dec`t dac\ era

el informat [i se ob]inea aprobarea pre[edintelui.

Eram `ndurerat\ de moartea tatei [i fusesem r\v\[it\ de invazia

asupra intimit\]ii mele. Da, locuiam `ntr-o cas\ care apar]inea

poporului. Dar exist\ o `n]elegere tacit\ ca indivizilor care o ocup\

s\ li se permit\ un spa]iu al lor. Spa]iul nostru fusese violat, iar asta

m\ f\cea s\ simt c\ nu exista un loc `n care eu [i familia mea s\ ne

putem retrage pentru a ne alina triste]ea, singuri [i `n pace.

Nu am dormit prea mult `n noaptea aceea, care a fost oricum

una deosebit de scurt\. ~ncep`nd cu ora cinci diminea]a, p\rin]i [i

copii se aflau `n fa]a por]ilor pentru tradi]ionala s\rb\toare pascal\

Istorie trqitq 239


a Rostogolirii ou\lor, care are loc `n fiecare an pe peluza sudic\ de

la Casa Alb\, `n lunea Pa[tilor. C`nd am privit afar\ pe geam pe la

opt diminea]a, am v\zut mii de copii aduna]i, cu lingurile `n mìni,

a[tept`nd s\ `mping\ peste peluz\ ou\le viu colorate. Erau foarte

`nc`nta]i s\ se afle acolo [i nu se putea s\ las ca starea mea de spi-

rit s\ le distrug\ petrecerea. A[a c\ m-am `mbr\cat [i am ie[it

afar\ `n soare. La `nceput, am f\cut totul f\r\ tragere de inim\.

Apoi, bucuria [i r`setele copiilor `n timp ce se rostogoleau peste

paji[tea larg\ [i verde m-au emo]ionat [i m-au bine dispus.

Ultimele luni fuseser\ un `nceput dificil al unui sezon nemilos

la Washington. Privind retrospectiv, realizez c\ cel mai mult de-a

lungul acelor zile m-a sprijinit `n `ntreaga perioad\ petrecut\ la

Casa Alb\: familia, prietenii [i credin]a. Credin]a mea religioas\ a

fost dintotdeauna un aspect crucial al existen]ei mele. P`n\ s\ sufere

lovitura fatal\, tata `ngenunchea l`ng\ pat `n fiecare sear\ pentru

a-[i spune rug\ciunile. Iar eu ì `mp\rt\[eam credin]a `n puterea [i

importan]a rug\ciunii. Spuneam adeseori celor care m\ ascultau

vorbind c\, dac\ nu a[ fi crezut `n rug\ciune `nainte de 1992, anii

petrecu]i la Casa Alb\ m-ar fi convins oricum.

~nainte de atacul cerebral al tatei, am primit o invita]ie de la

buna mea preieten\ Linda Lader, care, `mpreun\ cu so]ul ei Phil,

lansaser\ week-end-urile Rena[terii, la care Bill, Chelsea [i cu

mine participam din 1983 `n timpul Anului Nou. Aceste adun\ri au

fost dintotdeauna stimulatoare [i ne-au adus mul]i prieteni.

Linda ne-a invitat pe Tipper [i pe mine la un pr`nz spon-

sorizat de grupul de rug\ciune al unei femei, care includea

republicani [i democra]i, printre ei pe Susan Baker, so]ia secre-

tarului de Stat al primului pre[edinte Bush, James Baker, Joanne

Kemp, so]ia fostului congresman republican ([i viitor candidat la

vicepre[edin]ie) Jack Kemp [i pe Grace Nelson, c\s\torit\ acum

cu colegul meu de Senat, Bill Nelson, democrat din Florida.

Holly Leachman era liantul spiritual care m\ ajuta s\ trec mai

u[or peste toate [i mi-a devenit cur`nd bun\ prieten\. De-a lungul

240

timpului petrecut la Casa Alb\, Holly `mi trimitea zilnic prin fax

c`te un pasaj din Scriptur\ sau c`te un mesaj de credin]\ [i venea

adeseori s\ m\ viziteze pentru a-mi ridica moralul sau a se ruga

cu mine.

Pr`nzul din 24 februarie 1993 s-a ]inut la Cedars, o proprietate

aflat\ pe rùl Potomac, ce servea drept cartier general Dejunului

Na]ional de Rug\ciune [i grupurilor de rug\ciune pe care le crease

peste tot `n lume. Doug Coe, de mult timp organizatorul Dejunului

de Rug\ciune, este o prezen]\ unic\ `n Washington: un mentor spi-

ritual adev\rat [i un `ndrum\tor pentru oricine, indiferent de co-

loratur\ politic\ sau credin]\, care dore[te s\-[i aprofundeze rela]ia

cu Dumnezeu [i `[i ofer\ `n schimb serviciul `n slujba celor afla]i `n

nevoie. Doug a devenit surs\ de for]\ [i prietenie [i, la fel ca Holly,

`mi trimitea adesea note de `ncurajare. Toate aceste rela]ii au

`nceput la acel pr`nz extraordinar.

Fiecare dintre „colegii de rug\ciune“ mi-a promis c\ se va ruga

pentru mine `n fiecare s\pt\m`n\. ~n plus, mi-au prezentat o carte

f\cut\ de m`n\ plin\ de mesaje [i citate din Biblie care sperau c\

m\ vor sus]ine `n perioada petrecut\ la Casa Alb\. Dintre miile de

daruri primite `n cei opt ani la Casa Alb\, pu]ine au fost mai

binevenite [i de pu]ine aveam mai mult\ nevoie ca de aceste dou\-

sprezece dovezi intangibile de `n]elepciune, pace, compasiune,

credin]\, camaraderie, viziune, iertare, binecuv`ntare, `n]elegere,

iubire, bucurie [i curaj. De-a lungul lunilor [i anilor care au urmat,

aceste femei au continuat s\ se roage cu credin]\ cu [i pentru mine.

Am apreciat grija lor [i voin]a de a face abstrac]ie de diviziunile

politice de la Washington pentru a-[i oferi ajutorul cuiva aflat `n

nevoie. Am apelat adeseori la c\r]ulia lor. Susan Baker m-a vizitat

[i mi-a scris, oferindu-[i `ncuraj\rile [i sprijinul `n diferite eveni-

mente din via]a mea, de la pierderea tatei [i p`n\ la furtunile

politice care `mpresurau pre[edin]ia lui Bill.

Pe c`nd administra]ia se apropia de a o suta zi a mandatului, pe

la sf`r[itul lui aprilie, devenise evident c\ nu aveam cum s\

Istorie trqitq 241


respect\m limita autoimpus\ pentru pachetul de legi privind asi-

gur\rile de s\n\tate, [i asta nu se datora faptului c\ petrecusem

dou\ s\pt\m`ni `n Little Rock. Informa]ii despre fiecare propunere

luat\ `n considera]ie, privind plata acoperirii asigur\rii universale

de s\n\tate, ajunseser\ `n pres\, impulsion`ndu-i pe membrii Con-

gresului `n preg\tirea diferitelor strategii, `nainte ca orice decizie s\

fi fost luat\. Ne aflam deja `n defensiv\, `nainte s\ avem m\car un

plan. Am fost surprins\ de c`t de repede l\sau oamenii informa]ia

s\ se scurg\ spre jurnali[ti. Unii credeau c\ influen]eaz\ eveni-

mentele, al]ii p\reau s\ t`njeasc\ dup\ sentimentul propriei impor-

tan]e, chiar dac\ erau cita]i doar ca surse anonime.

Na]iunea nu `[i revenise `nc\ `n urma rezultatului dezastruos al

evenimentelor din Waco, Texas, c`nd membrii unui grup numit

Branch Davidians tr\seser\, ucig`nd patru agen]i ai Serviciului pen-

tru Arme, Alcool [i Tutun [i r\nind al]i dou\zeci, pe c`nd ace[tia

`ncercau s\ str`ng\ probe `mpotriva lor. ~n confruntarea care a urmat

pe 19 aprilie, membrii grupului au dat foc taberei [i cel pu]in opt-

zeci de persoane au murit, inclusiv copii. A fost o pierdere groaz-

nic\ de vie]i omene[ti [i, de[i o investiga]ie independent\ a decis c\

liderii sectan]ilor erau responsabili pentru incendiu [i pentru schim-

bul de focuri care dusese la at`tea pierderi de vie]i omene[ti, acest

fapt nu a putut `n nici un fel s\ atenueze regretul tuturor pentru

violen]ele [i mor]ile provocate de o perversiune a religiei.

~n fosta Iugoslavie, s`rbii bosniaci asediau ora[ul musulman

Srebrenica, prin[i `n frenezia „epur\rii etnice“. Era un alt exemplu

de antagonizare a diferen]elor religioase pentru a servi unor scopuri

politice. Presa de [tiri transmitea imagini groaznice ale civililor

masacra]i [i ale prizonierilor desc\rna]i, reminiscen]e ale atroci-

t\]ilor naziste `n Europa. Situa]ia devenea tot mai dramatic\ [i

umbra mor]ii cre[tea tot mai mult [i am fost profund dezgustat\ de

e[ecul Na]iunilor Unite `n `ncercarea de a interveni sau m\car de a

proteja popula]ia musulman\.

242

~n umbra acestor evenimente, Bill [i cu mine am fost gazdele la

Casa Alb\ a doisprezece pre[edin]i [i prim-mini[tri, care sosiser\

aici pentru inaugurarea Muzeului Holocaustului, la 22 aprilie. Unii

lideri care se aflau `n vizit\ f\ceau presiuni asupra Statelor Unite s\

se implice mai mult `n efortul Na]iunilor Unite de a opri m\celul

din Bosnia. Cel mai elocvent mesager al acestei pozi]ii a fost Elie

Wiesel, care a ]inut un discurs impresionant despre Bosnia `n

cadrul ceremoniei de deschidere a muzeului. Wiesel, un supra-

vie]uitor al lag\relor de exterminare naziste [i laureat al Premiului

Nobel pentru pace, s-a `ntors c\tre Bill [i a spus:

– Domnule Pre[edinte… am mers `n fosta Iugoslavie… Nu mai

pot dormi noaptea de c`nd am v\zut ce se `nt`mpl\ acolo. Spun asta

ca evreu. Trebuie s\ facem ceva pentru a opri v\rsarea de s`nge din

aceast\ ]ar\.

Citisem Noaptea, relatarea impresionant\ f\cut\ de Wiesel

despre perioada petrecut\ la Auschwitz [i Buchenwald – lag\rele

de exterminare din Polonia [i Germania. ~i admiram scrierile [i de-

votamentul pentru drepturile omului, iar din ziua aceea, el [i so]ia

lui, Marion, mi-au devenit prieteni.

St`nd `n ploaia cenu[ie, am fost de acord cu spusele lui Elie,

fiind convins\ c\ singurul mod `n care se putea opri genocidul `n

Bosnia erau loviturile aeriene `mpotriva unor ]inte s`rbe[ti. {tiam

c\ Bill era frustrat de inabilitatea europenilor de a ac]iona, dup\ ce

insistaser\ c\ Bosnia se afla `n ograda lor [i aveau s\ se ocupe sin-

guri de rezolvarea problemelor legate de aceasta. Bill s-a `nt`lnit cu

to]i consilierii s\i pentru a se sf\tui `n privin]a implic\rii Americii

`n efortul de impunere a p\cii [i a altor op]iuni privind finalizarea

conflictului. Situa]ia devenea tot mai dramatic\, iar cifra mor]ilor

se afla `n cre[tere.

Ne adaptam `n permanen]\ valului de ve[ti bune [i rele de acas\

[i din lume. Pe Capitoliu, republicanii demaraser\ `n Senat proce-

dura de obstruc]ionare [i respinseser\ pachetul de legi privind sti-

mularea economic\ propus de pre[edinte, dup\ ce acesta trecuse de

Istorie trqitq 243


Camer\. Cu at`t de multe evenimente derul`ndu-se `n paralel, aufost puse `n umbr\ unele dintre cele mai bune momente ale admi-nistra]iei. Pentru a comemora Ziua P\m`ntului, pe 22 aprilie, Bill sehot\r`se s\ semneze un important tratat interna]ional privind biodi-versitatea, pe care pre[edintele Bush `l respinsese. ~n s\pt\m`naurm\toare, el a anun]at deschiderea unui program de servicii na]i-onale, AmeriCorps, care avea s\ re`nvie idealismul lui Peace Corps[i VISTA1 [i s\ canalizeze energia tinerilor voluntari spre rezol-varea problemelor ]\rii noastre.

Oricare ar fi fost obliga]iile publice, Bill [i cu mine am `ncercats\ nu pierdem niciodat\ din vedere obliga]iile de p\rin]i fa]\ deChelsea. Participam la fiecare eveniment [colar [i r\m`neam cu eap`n\ `[i termina temele. Bill mai reu[ea s\ o ajute cu algebra declasa a opta, iar atunci c`nd se afla `n c\l\torie `n afara ora[ului ea ìtrimitea prin fax problemele [i apoi discutau `mpreun\ solu]iile.Am continuat, de asemenea, s\ insist\m asupra intimit\]ii noastre,spre consternarea unora din pres\ [i a personalului lui Bill. Biroulde pres\ al Casei Albe `l convinsese pe Bill s\ permit\ celor de laNBC s\ `l urmeze peste tot pentru a filma O zi din via]a pre[edin-telui, care avea s\ fie dat pe post pe la `nceputul lui mai. Am accep-tat s\ particip, dar am cerut ca Chelsea s\ fie scoas\ din program.Personalul lui Bill a `ncercat s\-l conving\ c\ ar fi dat bine s\ fiev\zut cu Chelsea la micul dejun sau discut`nd despre teme. C`ndacest lucru nu a mers, produc\torul emisiunii a `ncercat s\ vin\ lamine s\ m\ conving\. ~n cele din urm\, am fost sunat\ de TomBrokaw, coordonatorul echipei de filmare. Spre meritul lui, c`ndam spus „absolut nu“, mi-a zis c\ `mi respect\ decizia.

Ne aflam, de asemenea, `n toiul activit\]ii de transformare asectoarelor private ale re[edin]ei `ntr-un adev\rat c\min. Asta pre-supunea vopsit [i pus tapet [i instalarea rafturilor pentru c\r]i, acolounde puteam. ~n mijlocul prafului general, al vopselelor [i al altorchimicale utilizate pentru redecorare, Chelsea a f\cut o reac]ie res-piratorie `nsp\im`nt\toare, la scurt timp dup\ Pa[te, iar eu am

244

devenit mai dornic\ dec`t oric`nd s\-i fiu aproape tot timpul. Am

`ncercat s\ p\str\m `ntre noi problema ei de s\n\tate [i pu]ini au

[tiut atunci c`t am fost de `ngrijorat\.

Chelsea [i-a revenit pe m\sur\ ce am reu[it s\ ]inem alergiile

sub control. Pentru a ne `nveseli, am luat-o la New York s\ vedem

Teatrul American de Balet interpret`nd Frumoasa din P\durea

Adormit\. Asta se `nt`mpla `ntr-o etap\ `n care p\rul meu `mi d\dea

[i mai mult de furc\. Susan Thomases mi-a spus c\ trebuia neap\-

rat s\ `ncerc un anumit stilist, Frederic Fekkai. M-am l\sat prins\ `n

joc [i am `ntrebat dac\ nu putea s\ treac\ `n seara respectiv\ pe la

Waldorf-Astoria, unde st\team, `nainte s\ ie[im `n ora[. Mi-a pl\cut

de el imediat, a[a c\ am fost de acord s\ `ncerc ceva nou, o coafur\

„f\r\ griji“, similar\ cu cea a jurnalistei Diane Sawyer. P\rul a fost

cu certitudine mult mai scurt, iar schimbarea, dramatic\. Titlurile

interna]ionale nu au `nt`rziat s\ apar\.

Lisa Caputo, secretara mea de pres\, a aflat despre tunsoarea

mea de la Capricia Marshall, care fusese cu mine la New York.

– S\ nu te enervezi pe mine, a spus ea. {i-a t\iat p\rul.

– CE?!

– Susan i-a adus un tip `n camera de hotel, iar c`nd a ie[it, p\rul

nu mai era.

– O, Doamne.

Problema pentru Lisa nu era o gaf\ momentan\ de rela]ii pu-

blice – se obi[nuise s\ se descurce cu asemenea pove[ti –, ci o

chestiune mediatic\ mai serioas\. ~ntruc`t personalul meu crezuse

odat\ c\ va exista un pachet legislativ privind asigur\rile de s\n\tate

care va fi publicat prin mai, acceptasem s\ o las pe Katie Couric [i

pe cei de la emisiunea ei, Today, s\ m\ urmeze cu aparatul de filmat

prin Casa Alb\ `n anticiparea unui interviu major. NBC-ul petrecuse

ore `ntregi `n s\pt\m`na anterioar\ `nregistr`ndu-m\ `n postura unei

Prime Doamne cu p\rul lung p`n\ la umeri. Prima Doamn\ pe cale

s\ fie intervievat\ `n direct de Katie Couric avea o alt\ `nf\]i[are.

Istorie trqitq 245

1 Voluntars in Service to America.


{i nu exista nici o modalitate de a refilma `nregistr\rile anterioare,

astfel `nc`t s\ ar\t la fel de-a lungul `ntregului program.

Katie nici nu a clipit c`nd a sosit la Casa Alb\ [i m-a g\sit cu o

nou\ frez\. Nici nu s-a pl`ns de faptul c\ deux-piéce-ul meu roz nu

se potrivea cu rochia ei de culoarea somonului. ~mi pl\cuse `ntot-

deauna s\ o urm\resc la TV [i am fost `nc`ntat\ s\ aflu c\ era la fel

de pragmatic\ `n via]a de toate zilele pe c`t p\rea la televizor – [i la

fel de bun\ la sport.

~nc\ mai `nv\]am cum s\ `mi aleg rochiile [i ce `nsemna s\ fii

Prima Doamn\ a Americii. Diferen]a dintre a fi so]ia unui guvernator

[i cea a unui pre[edinte este incomensurabil\. Dintr-o dat\, oamenii

din jurul t\u petrec o gr\mad\ de timp `ncerc`nd s\ anticipeze ce

te-ar putea face fericit\. Uneori, acei oameni nu te cunosc suficient

sau te `n]eleg gre[it. Orice spui este exagerat. {i trebuie s\ fii foarte

atent\ ce lucru `]i dore[ti, altfel `l vei primi `n cantit\]i industriale.

M\ aflam `ntr-una din primele mele c\l\toriile singur\ de c`nd

devenisem Prim\ Doamn\, c`nd un t`n\r asistent m-a `ntrebat:

– Ce a]i dori s\ be]i `n timpul c\l\toriei?

– {tii, chiar a[ sim]i nevoia s\ beau un doctor Pepper dietetic,

am spus.

Mul]i ani dup\ aceea, de fiecare dat\ c`nd deschideam frigiderul

camerei de hotel unde m\ aflam, era plin cu doctor Pepper dietetic.

Oamenii veneau la mine cu pahare de doctor Pepper cu ghea]\.

M-am sim]it ca ucenicul vr\jitorului, personajul Mickey Mouse din

desenul animat clasic, Fantasia: nu reu[eam s\ mai opresc ma[ina

doctor Pepper.

Aceasta este o poveste nevinovat\, dar implica]iile sale au fost

cople[itoare. A trebuit s\ recunosc c`t de mul]i oameni f\ceau tot ce

le st\tea `n putin]\ pentru a-mi fi pe plac [i c`t de departe puteau

ajunge cu interpretarea gre[it\ a spuselor mele. Pur [i simplu nu am

putut spune: „Nu [tiu, ocup\-te tu“, atunci c`nd mi se prezenta o

chestiune. Poate ar fi trebuit s\-mi dau seama de asta mai devreme.

Dar nu am f\cut-o p`n\ nu am fost confruntat\ cu consecin]ele unui

246

comentariu f\cut `ntr-o doar\, dup\ ce aflasem despre pierderile

financiare cauzate de proasta administrare a fondurilor `n cadrul

Biroului de C\l\torii de la Casa Alb\. I-am spus [efului de personal

Mack McLarty c\, dac\ existau asemenea probleme, speram ca el

s\ se „ocupe“ de ele.

„Travelgate“, a[a dup\ cum a ajuns s\ fie cunoscut `n pres\,

mi-ar fi luat `n jur de dou\, trei s\pt\m`ni din via]\; dar, `ntr-un cli-

mat politic partizan, a devenit `ntìa manifestare a unei obsesii

privind investiga]iile, care s-a perpetuat p`n\ `n mileniul urm\tor.

~nainte de a ne muta la Casa Alb\, nici Bill [i nici eu sau per-

sonalul din imediata noastr\ companie nu [tiuser\m de existen]a

unui Birou de C\l\torii la Casa Alb\. Acest Birou `nchiriaz\

avioane, rezerv\ camere la hotel, comand\ mese [i se ocup\ `n ge-

neral de pres\, atunci c`nd aceasta c\l\tore[te cu pre[edintele. Cos-

turile s`nt facturate `n conturile organiza]iilor de media. De[i nu

[tiam prea mult despre ce f\cea Biroul, cu certitudine nu voiam s\

ignor\m sau s\ p\rem c\ trecem u[or peste acuza]iile de abuz de

fonduri, oriunde ar fi ap\rut acestea `n Casa Alb\. Un audit efectu-

at de Peat Marwick de la KPMG1 revelase faptul c\ directorul

Biroului ]inea un registru `n afara contabilit\]ii, care dovedea c\

cecuri `n valoare de cel pu]in optsprezece mii de dolari nu fuseser\

decontate [i c\ registrele Biroului se aflau `n „`nt`rziere“. Pe baza

acestor probe, Mack [i Biroul Administrativ al Casei Albe au decis

s\ ì disponibilizeze pe angaja]i [i s\ reorganizeze departamentul.

Aceste ac]iuni, care le-au p\rut f\r\ prea mare importan]\ celor

care luaser\ decizia, au declan[at o adev\rat\ furtun\. C`nd Dee

Dee Myers, secretara de pres\ a pre[edintelui [i prima femeie care

de]inea o astfel de pozi]ie, a anun]at concedierile `n raportul de

diminea]\ din 19 mai 1993, am fost surprin[i de reac]iile din ca-

mera presei. Administra]ia `ncerca s\ protejeze interesele financia-

re ale presei, ca [i pe cele ale ]\rii, `n timp ce unii membri ai presei

erau concentra]i asupra faptului c\ unii confra]i din Biroul de

Istorie trqitq 247

1Una dintre cele mai mari corpora]ii financiare din lume (n.red.).


C\l\torii, care lucreaz\ acolo pentru pre[edinte, fuseser\ conce-

dia]i. Administra]ia a fost acuzat\ de amatorism [i de nepotism

`ntruc`t un angajat al Casei Albe, care era rud\ `ndep\rtat\ cu Bill

[i avea experien]\ `n efectuarea de aranjamente de c\l\torie, fusese

numit temporar director al Biroului remaniat. Bill Kennedy, fostul

meu partener de la firma de avocatur\, care lucra pe atunci `n

Biroul Administrativ, chemase FBI-ul pentru a investiga cazul,

acest fapt inflam`nd [i mai mult presa. Am cel mai mare respect

pentru onestitatea [i abilit\]ile de avocat ale lui Bill Kennedy.

Asemenea celor mai mul]i dintre noi, era [i el un nou-venit la

Washington [i un `ncep\tor `n metodele de aici. Nu [tiuse c\

leg\tura lui direct\ cu FBI-ul, pentru a-i solicita investigarea presu-

pusului abuz de fonduri, avea s\ fie considerat\ o `nc\lcare fla-

grant\ a protocolului de la Washington.

Dup\ desf\[urarea unei anchete interne, ap\rut\ integral `n

pres\, Mack McLarty i-a sanc]ionat public pe unii oficiali din

administra]ie, printre care pe Watkins [i pe Kennedy, pentru slaba

presta]ie `n gestionarea problemei respective. Dar cel pu]in alte

[apte investiga]ii separate – inclusiv cele conduse de Casa Alb\,

de Biroul de Contabilitate General\, de FBI [i de Biroul lui Ken-

neth Starr al Procurorului Independent – nu au reu[it s\ dove-

deasc\ nici un fel de ilegalitate, de contraven]ie sau de conflict de

interese comise de cineva din administra]ie [i au confirmat c\ sus-

piciunile ini]iale cu privire la Biroul de C\l\torii fuseser\ justifi-

cate. Procurorul independent, de exemplu, a ajuns la concluzia c\

decizia de a-i concedia pe angaja]ii politici ai Biroului fusese

legal\ [i c\ existau dovezi privind utilizarea improprie a fondurilor

[i alte nereguli. Departamentul de Justi]ie a g\sit suficiente probe

pentru a-l pune sub acuzare pe fostul director al Biroului, pentru

deturnare de fonduri. ~n conformitate cu rapoartele de pres\, el a

ales s\ pledeze vinovat `n cadrul unui proces penal [i s\ isp\[easc\

o scurt\ perioad\ de `nchisoare, dar procurorul a insistat pentru

`ncadrarea faptelor lui `n categoria infrac]iunilor grave. Dup\ ce

248

c`]iva faimo[i jurnali[ti au depus m\rturie la proces, a fost `n cele

din urm\ achitat.

~n ciuda concluziilor unanime c\ nu existase nici o ilegalitate

`n modul `n care Casa Alb\ gestionase problema, aceasta a consti-

tuit o prim\ `nt`lnire extrem de nepromi]\toare cu presa de la Casa

Alb\. Nu cred c\ am mai fost vreodat\ pus\ `n situa]ia de a `nv\]a,

`ntr-un timp at`t de scurt, despre consecin]ele lui a spune sau a

face ceva `nainte de a [ti exact ce se `nt`mpl\. {i, mult\ vreme

dup\ aceea, m-am tot trezit `n miez de noapte `ngrozit\ la g`ndul

c\ tocmai ac]iunile [i reac]iile din jurul cazului Biroului de C\l\-

torii l-au `ndemnat pe Vince Foster s\-[i ia via]a. Vince Foster a

fost afectat de afacerea Biroului de C\l\torii. Un om meticulos,

decent [i onorabil, Vince a sim]it c\ ì dezam\gise pe pre[edinte, pe

Bill Kennedy, pe Mack McLarty [i pe mine fiindc\ nu reu[ise s\

`n]eleag\ [i s\ limiteze implica]iile dramei. Aparent, lovitura de gra]ie

a venit printr-o serie de editoriale veninoase publicate `n The Wall

Street Journal, care atacau integritatea [i competen]a avoca]ilor

din Arkansas din administra]ia Clinton. La 17 iunie 1993, un edi-

torial intitulat Cine este Vince Foster? proclama c\ unul dintre cele

mai „nelini[titoare“ lucruri `n leg\tur\ cu administra]ia era „negli-

jen]a `n respectarea legii“. ~n luna care a urmat, Journal a conti-

nuat campania editorial\ `n care descria Casa Alb\ a pre[edintelui

Clinton [i pe colegii mei de la firma de avocatur\ Rose ca pe un

fel de club corupt de comploti[ti.

Poate c\ eu [i Bill eram cam neexperimenta]i `n rolurile noastre

de la Casa Alb\, dar eram suficient de roda]i `n lumea dur\ a

politicii. {tiam c\ trebuia s\ nu ne pese de atacuri [i s\ ne con-

centr\m asupra lumii reale. Vince Foster nu de]inea asemenea

mecanisme de autoap\rare. El era nou `n bran[\ [i punea la inim\

tot ce i se spunea. De[i nu vom [ti niciodat\ ce anume ì trecea prin

minte `n acele ultime s\pt\m`ni de via]\, cred c\, pe m\sur\ ce

absorbea fiecare acuza]ie, se afunda tot mai tare `n durere [i `n

triste]e. Voi ajunge `n morm`nt dorindu-mi s\ fi petrecut mai mult

Istorie trqitq 249


timp `mpreun\ cu el [i s\ fi observat cumva semnele disper\rii sale.

Dar era o persoan\ foarte re]inut\ [i nimeni – nici so]ia sa Lisa, nici

cei mai apropia]i colegi sau sora sa Sheila, de care fusese dintot-

deauna foarte apropiat – nu a avut idee despre gravitatea depresiei

`n care se afla.

Ultima oar\ c`nd am vorbit cu Vince a fost, pare-mi-se, pe la

mijlocul lui iunie, `n seara din s`mb\ta de dinaintea Zilei Tat\lui.

Bill era plecat din ora[ pentru a ]ine un discurs de sf`r[it de an uni-

versitar, a[a c\ mi-am f\cut planuri s\ ies la cin\ cu Webb Hubbell

[i cu so]ia acestuia, Suzy, cu familia Foster [i cu c`teva alte cupluri

din Arkansas. Am aranjat s\ ne `nt`lnim `ntre [apte [i opt seara `n

casa familiei Hubbell.

Chiar c`nd m\ preg\team s\ ies din Casa Alb\, Lisa Caputo m-a

sunat s\-mi spun\ c\ articolul de fond de la rubrica „Style“ din ziarul

Washington Post de a doua zi avea s\ fie dedicat tat\lui lui Bill,

William Blythe. Povestea avea s\ reveleze c\ acesta fusese c\s\torit

de cel pu]in dou\ ori `nainte de a o `nt`lni pe mama lui Bill – ceva ce

nimeni din familie nu [tiuse – [i avea s\ publice numele unui b\rbat

care pretindea a fi fratele vitreg al lui Bill. O Zi a Tat\lui fericit\.

Oficiul de pres\ al lui Bill mi-a cerut s\-l sun s\-i spun despre

articol, a[a `nc`t s\ nu fie surprins de `ntreb\rile reporterilor `n

leg\tur\ cu tat\l s\u. Apoi Bill [i cu mine trebuia s\ o g\sim pe

Virginia, care, de asemenea, nu avea nici o idee despre trecutul so-

]ului s\u. Eram foarte `ngrijorat\, `ntruc`t cancerul ei se `nr\ut\]ise

[i nu mai avea nevoie de [i mai mult stres.

C`nd am sunat acas\ la Webb pentru a-mi anula planurile de

cin\, a r\spuns Vince la telefon. I-am spus c\ nu mai puteam s\

ajung `n acea sear\.

– Trebuie s\-l caut pe Bill [i apoi s\ o g\sim pe mama lui, i-am

spus. E mai bine s\ afle de la el despre povestea asta.

– Oh, `mi pare r\u! a spus Vince.

– {i mie la fel. {tii, m-am s\turat at`t de tare de toat\ povestea

asta.

250

Asta a fost ultima oar\ c`nd `mi amintesc c\ am vorbit cu

Vince.

P`n\ la sf`r[itul lunii [i de-a lungul lui iulie, Vince a fost ocu-

pat cu Bernie Nussbaum, consilierul de la Casa Alb\, cu alegerea

unor `nlocuitori pentru judec\torul Byron „Whizzer“ White de la

Curtea Suprem\ pentru William Sessions, c\ruia i se ceruse s\ de-

misioneze din func]ia de director al FBI-ului. Eu mai `ncercam s\

p\strez reforma din sistemul de s\n\tate pe masa Congresului.

Eram, de asemenea, ocupat\ cu organizarea primei mele c\l\torii

`n str\in\tate `n postura de Prim\ Doamn\. Bill trebuia s\ participe

la summit-ul G-7, o `nt`lnire anual\ a liderilor din cele [apte ]\ri

cele mai industrializate din lume, care se ]inea la Tokyo la `n-

ceputul lui iulie, iar eu `l `nso]eam.

Abia a[teptam s\ vizitez din nou Japonia. Fusesem acolo pe

c`nd Bill era guvernator [i `mi amintesc cum am stat `n fa]a por]ilor

palatului imperial, privind uimi]i la frumuse]ea cur]ilor interioare.

De data aceasta aveam s\ particip\m la o cin\ oficial\ `n interiorul

palatului, g\zduit\ de `mp\rat [i de `mp\r\teas\. Amabili, inte-

ligen]i [i cu un dezvoltat sim] artistic, acest cuplu fascinant `ntru-

chipeaz\ gra]ia artei lor na]ionale, precum [i lini[tea gr\dinilor pe

care am avut `n sf`r[it ocazia s\ le vizitez c`nd am fost la palat. ~n

timpul acestei vizite m-am `nt`lnit cu un grup de femei japoneze de

vaz\ – prima dintre zecile de astfel de `nt`lniri pe care aveam s\ le

]in `n lume –, pentru a afla mai mult despre problemele cu care se

confruntau femeile pretutindeni.

Am fost cu deosebire `nc`ntat\ c\ mama a putut s\ ne `nso-

]easc\ `n c\l\torie. M-am g`ndit c\ i-ar fi de folos o schimbare ra-

dical\ de peisaj pentru a-[i reveni dup\ moartea tatei. S-a distrat de

minune cu noi `n Japonia [i `n Coreea, iar apoi am`ndou\ ne-am

`nt`lnit cu Chelsea `n Hawaii, unde am participat la o conferin]\

despre sistemul de `ngrijire de s\n\tate din acel stat. Pe 20 iulie,

Chelsea [i cu mine am luat avionul spre Arkansas pentru a o l\sa

pe mama [i a vizita c`]iva prieteni. ~n acea sear\, `ntre opt [i nou\,

Istorie trqitq 251


Mack McLarty m-a sunat la mama acas\ pentru a-mi da vestea

`ngrozitoare: Vince Foster era mort; p\rea o sinucidere.

Am fost at`t de [ocat\, `nc`t nu `mi pot `nc\ da seama de [irul

evenimentelor care s-au succedat `n acea noapte. ~mi amintesc c\

am `nceput s\ pl`ng [i s\-i pun `ntreb\ri lui Mack. Pur [i simplu nu

puteam s\ cred. Sigur nu era o gre[eal\? Mack mi-a dat c`teva

detalii evazive despre faptul c\ trupul ì fusese descoperit `ntr-un

parc, despre arm\ [i despre cauza mor]ii: o gaur\ de glon] `n cap.

~mi cerea sfatul despre c`nd s\-i spun\ pre[edintelui. ~n acel

moment Bill ap\rea la CNN `n emisiunea lui Larry King, Larry

King Live, `n direct de la Casa Alb\, [i tocmai acceptase s\ pre-

lungeasc\ emisiunea cu o jum\tate de or\. Mack m-a `ntrebat dac\

eram de p\rere c\ Bill trebuia s\ termine mai `ntì emisiunea. M-am

g`ndit c\ Mack trebuia s\ scurteze interviul pentru a-i spune lui Bill

c`t mai repede cu putin]\. Nu puteam suporta ideea c\ lui Bill i se

va spune `n direct la TV despre moartea tragic\ a unuia dintre cei

mai apropia]i prieteni ai lui.

De `ndat\ ce am `ncheiat convorbirea cu Mack, i-am spus mamei

[i lui Chelsea ce se `nt`mplase. Apoi am `nceput s\-i sun pe to]i cei

despre care `mi aminteam c\ `l cuno[teau pe Vince, sper`nd c\ cine-

va m\ va putea lumina cum [i de ce fusese cu putin]\ a[a ceva.

Aveam nevoie de informa]ie ca de oxigen. Eram `nnebunit\

pentru c\ m\ sim]eam at`t de departe [i nu puteam s\-mi dau seama

ce se `nt`mpla. De `ndat\ ce Bill a terminat emisiunea, l-am sunat.

P\rea foarte [ocat [i `mi tot repeta „Cum a fost cu putin]\?“ [i „Tre-

buia s\-l opresc cumva“. Imediat ce am terminat convorbirea, Bill a

mers la casa pe care Vince [i Lisa o `nchiriaser\ `n Georgetown.

~ntr-una din numeroasele noastre convorbiri care au urmat mi-a

spus c\ Webb se dovedise un st`lp de for]\ [i de eficien]\, lu`ndu-[i

sarcina de a se ocupa de funeraliile care aveau s\ aib\ loc la Little

Rock [i de a face aranjamentele de transport, preg\tind tot ceea ce

trebuia f\cut pentru familie. ~i voi fi `ntotdeauna recunosc\toare lui

Webb pentru asta, iar c`nd am vorbit cu el, m-am oferit s\ `l ajut

252

cum puteam. Am vorbit [i cu Lisa [i cu sora lui Vince, Sheila.

Nici una din noi nu putea crede ceea ce ni se spunea. Ne ag\]am

cu disperare de speran]a ira]ional\ c\ acest co[mar se ivise dintr-o

ne`n]elegere, o identificare eronat\.

Am sunat-o pe Maggie Williams, care ì era foarte devotat\ lui

Vince [i `l vedea zilnic. Dar ea nu reu[ea dec`t s\ pl`ng\ `n hohote,

a[a c\ am`ndou\ am `ncercat s\ vorbim printre lacrimi. Am sunat-o

pe Susan Thomases, care `l [tia pe Vince din 1980. Am sunat-o pe

Tipper Gore [i am `ntrebat-o dac\ credea cumva c\ ar fi trebuit s\

aducem consilieri la Casa Alb\ pentru a educa personalul `n

leg\tur\ cu depresia. Tipper a fost at`t reconfortant\, c`t [i util\,

explic`ndu-mi c\ multe sinucideri vin prin surprindere pentru c\ nu

[tim s\ citim semnalele de avertisment.

Am r\mas treaz\ toat\ noaptea, pl`ng`nd [i discut`nd cu prie-

tenii. M\ `ntrebam ne`ncetat dac\ aceast\ tragedie ar fi putut fi

prevenit\, dac\ eu sau altcineva am fi observat ceva ciudat `n

comportamentul lui Vince. C`nd pagina editorial\ a lui The Wall

Street Journal `ncepuse s\-i fac\ rechizitoriul, ì spusesem s\ ì

ignore – sfat care fusese u[or de dat, dar pentru Vince imposibil,

se pare, de urmat. A spus prietenilor comuni c\ el, prietenii [i

clien]ii lui citiser\ dintotdeauna The Journal `n Arkansas [i c\ nu

se putea imagina d`nd ochii cu acei oameni dup\ ce ace[tia vor fi

citit articolele despre el.

Serviciul funerar `n onoarea lui Vince s-a ]inut `n catedrala

St. Andrew din Little Rock. Vince nu era catolic, dar Lisa [i copiii

erau, [i ]inerea slujbei `n acel loc `nsemna mult pentru ei. Bill a

vorbit frumos despre omul special pe care `l [tiuse dintotdeauna [i

a sf`r[it cit`nd dintr-un c`ntec al lui Leon Russell: „Te iubesc `ntr-un

loc unde nu exist\ spa]iu, nici timp./ Te iubesc pe via]\./ E[ti prie-

tenul meu.“

Dup\ slujb\, am mers cu ma[inile `ntr-un convoi lung, lugubru,

p`n\ la Hope, acolo unde se n\scuse [i crescuse Vince. Era o zi de

var\ incendiar\, iar c\ldura cre[tea `n valuri de peste dealurile

Istorie trqitq 253


pr\fuite. Vince a fost `nmorm`ntat chiar la marginea ora[ului. Nu

putusem scoate nici un cuv`nt. Eram `mpietrit\. Tot ce sim]eam era

o intui]ie vag\ a faptului c\ Vince se afla `n sf`r[it la loc sigur,

`napoi acas\, acolo unde ì era locul.

Zilele care au urmat p\reau c\ trec cu `ncetinitorul, pe c`nd

`ncercam s\ ne `ntoarcem la activitatea zilnic\. Dar cei care fuse-

ser\ apropia]i de Vince erau `nc\ obseda]i de `ntrebarea „de ce?“

Maggie, `n special, era distrus\. Bernie Nussbaum nu-[i putea ierta

faptul c\ fusese cu el `n acea zi [i nu observase nimic `n neregul\.

Fusese cea mai bun\ s\pt\m`n\ a Biroului Administrativ de la

`nceperea mandatului. Ruth Bader Ginsburg era pe cale s\ ob]in\

un loc la Curtea Suprem\ [i chiar `n diminea]a aceea pre[edintele `l

numise pe judec\torul Louis Freeh director al FBI-ului. Lui Bernie

i s-a p\rut c\ Vince era relaxat, chiar cu inima u[oar\.

Pe m\sur\ ce aflam mai mult despre depresia clinic\, am `n-

ceput s\ `n]eleg faptul c\ Vince se poate s\ fi ar\tat mai fericit pen-

tru c\ ideea mor]ii ì d\dea un sentiment de pace. Ca de obicei,

Vince avea un plan. Revolverul Colt al tat\lui s\u se afla deja `n

ma[in\. Este greu de imaginat durerea care poate face moartea s\

par\ o u[urare binevenit\, dar Vince o sim]ea. Am aflat mai t`rziu

c\ apelase la ajutor psihiatric cu c`teva zile `nainte de sinucidere,

dar fusese prea t`rziu pentru a-l salva. A condus ma[ina `ntr-un parc

izolat de l`ng\ Potomac, [i-a pus ]eava pistolului `n gur\ [i a ap\sat

pe tr\gaci.

La dou\ zile dup\ moartea lui Vince, Bernie Nussbaum a mers

`n biroul lui [i, `mpreun\ cu reprezentan]ii Departamentului de

Justi]ie [i ai FBI-ului, au rev\zut fiecare document pentru a c\uta

indicii care s\ aduc\ lumin\ asupra sinuciderii sale.

Bernie mai condusese o cercetare sumar\ `n c\utarea vreunui

bilet de adio `n noaptea `n care Vince murise, dar nu g\sise nimic.

Conform unor volume `ntregi de m\rturii adunate ulterior, `n cursul

acestei prime cercet\ri Bernie descoperise c\ Vince arhivase `n

biroul s\u unele dosare personale con]in`nd lucr\ri pe care le f\cuse

254

pentru Bill [i pentru mine `n perioada c`nd fusese avocat `n Little

Rock, inclusiv dosare despre afacerea cu p\m`nt de la Whitewater.

Bernie i-a dat aceste dosare lui Maggie Williams, care le-a trimis la

re[edin]\, iar, cur`nd dup\ aceea, au fost transferate la biroul lui

Bob Barnett, avocatul nostru personal din Washington. ~ntruc`t

biroul lui Vince nu fusese niciodat\ considerat loc al crimei, aceste

ac]iuni erau de `n]eles, legale [i justificate. Dar cur`nd aveau s\

atrag\ industria teoriilor conspira]iei [i procurori care au `ncercat s\

dovedeasc\ faptul c\ Vince fusese ucis pentru a acoperi „ceea ce

[tia despre Whitewater“.

Aceste zvonuri trebuiau s\ se termine o dat\ cu raportul oficial

care ì declara moartea drept sinucidere [i cu foaia de h`rtie pe care

Bernie a g\sit-o rupt\ `n dou\zeci [i [apte de buc\]i pe fundul

servietei lui Vince. Nu era at`t un bilet de sinuciga[, c`t un bocet din

str\fundul inimii, o enumerare a lucrurilor care ì tulburau sufletul.

„Nu am fost f\cut pentru o slujb\ `n centrul aten]iei publice, la

Washington. Aici, a aduce pe cineva la ruin\ e un sport“, a scris el.

„… Publicul nu va crede `n nevinov\]ia familiei Clinton [i a

personalului lor credincios…“

„Editorii de la WSJ mint f\r\ s\ se g`ndeasc\ la consecin]e.“

Acele cuvinte m-au umplut de durere. Vince Foster era un om

bun care voise s\ `[i aduc\ contribu]ia la bun\starea ]\rii sale. Ar fi

putut continua s\ practice avocatura `n Little Rock, s\ ajung\ `ntr-o

zi pre[edinte al Asocia]iei Baroului din Arkansas [i s\ nu aud\ nici

un cuv`nt ur`t [optit la adresa lui. ~n loc de toate acestea, a venit la

Washington ca s\ lucreze pentru prietenul lui din Hope. Scurta

perioad\ petrecut\ `n serviciul public i-a distrus imaginea despre

sine [i, `n mintea lui, i-a afectat pentru totdeauna reputa]ia. La scurt

timp dup\ moartea sa, un comentator de la revista Time exprima

trista transformare a vie]ii lui Vince, folosind chiar cuvintele lui:

„~nainte de a veni aici“, spunea el, „m\ g`ndeam la noi ca la ni[te

oameni buni“. Nu vorbea numai despre el, ci despre to]i aceia din-

tre noi care f\cuser\m c\l\toria din Arkansas `ncoace.

Istorie trqitq 255


Cele [ase luni care trecuser\ de la exuberanta zi a `nvestirii `n

func]ie fuseser\ brutale. Tat\l meu [i unul dintre prietenii apropia]i

muriser\. So]ia lui Vince, copiii [i restul familiei erau devasta]i de

durere. Soacra mea era pe moarte. Pa[ii ezitan]i ai noii administra]ii

erau transforma]i literalmente `n cazuri federale. Nu [tiam `ncotro

s-o apuc, a[a c\ am f\cut ceea ce f\ceam de obicei c`nd eram con-

fruntat\ cu situa]ii potrivnice: m-am aruncat `ntr-un program at`t de

`nc\rcat, `nc`t nu `mi l\sa timp pentru pl`ns. Acum v\d c\ eram pe

pilot automat, `mping`ndu-m\ spre `nt`lnirile privind asisten]a de

s\n\tate ]inute pe Capitoliu [i spre reuniunile unde trebuia s\

vorbesc, adeseori pe punctul de a izbucni `n pl`ns. Dac\ `nt`lneam

pe cineva care `mi amintea de tat\l meu sau d\deam peste un

comentariu r\ut\cios la adresa lui Vince, sim]eam de `ndat\ cum

`mi urc\ lacrimile `n ochi. S`nt sigur\ c\ uneori p\ream vulnerabil\,

trist\ sau poate chiar nervoas\ – pentru c\ a[a [i eram. {tiam c\ tre-

buia s\ continuu [i s\ duc crucea durerii pe care o sim]eam `n sinea

mea. Aceasta a fost una dintre perioadele `n care doar propria

voin]\ m\ mai ]inea `n picioare.

Marea b\t\lie asupra bugetului s-a sf`r[it `n august, c`nd planul

economic propus de Bill a fost votat. ~nainte de vot, am discutat cu

unii democra]i care `nc\ ezitau, `ngrijora]i nu numai de votul dificil

asupra bugetului, ci [i de felul cum aveau s\ explice voturile la fel

de dificile care puteau s\ urmeze `n privin]a s\n\t\]ii, armelor [i

comer]ului. O republican\ din Congres m-a sunat s\-mi explice c\

era de acord cu obiectivul pre[edintelui de a reduce deficitul, dar c\

i se ordonase de c\tre conducerea partidului s\ voteze „Nu“, indife-

rent de convingerile proprii. ~n final, nici un republican nu a votat

pentru pachetul ponderat privind bugetul. S-a strecurat prin Camer\

la un vot diferen]\, iar vicepre[edintele Gore, `n rolul s\u oficial de

pre[edinte al Senatului, a trebuit s\ voteze pentru a `nclina balan]a

de 50-50. C`]iva democra]i mai curajo[i, cum ar fi deputata Mar-

jorie Margolis Mezvinsky, care au f\cut ceea ce au considerat a fi

256

`n interesul pe termen lung al Americii, au pierdut `n alegerile

urm\toare.

Planul nu reflecta `ntocmai inten]iile administra]iei, dar semnala

`ntoarcerea responsabilit\]ii fiscale `n administra]ie [i `nceputul

unui reviriment al economiei na]ionale, f\r\ precedent `n istoria

american\. Planul a redus deficitul la jum\tate, a prelungit via]a lui

Medicare Trust Fund, a extins o reducere de taxe numit\ credit pe

taxa pe venit dob`ndit, de care beneficiau cincisprezece milioane de

muncitori americani cu venituri mici, a reformat programul de `m-

prumuturi acordate studen]ilor, care a economisit milioane de dolari

din buzunarul contribuabililor [i a creat zone de `mputernicire [i

cooperative antreprenoriale care acordau beneficii fiscale investi]iilor

`n comunit\]i slab dezvoltate. Pentru a sus]ine financiar aceste re-

forme, planul scotea bani din taxele pe benzin\ [i pe veniturile ame-

ricanilor celor mai `nst\ri]i, care `n schimb primeau rate mai mici la

dob`nzi [i o pia]\ a schimburilor `n cre[tere pe m\sur\ ce economia

lua av`nt. Bill a semnat actul legislativ la 10 august 1993.

Pe la mijlocul lui august eram at`t de cufunda]i `n munc\, `nc`t

Bill [i cu mine a trebuit aproape s\ fim „lega]i“, du[i pe sus [i arun-

ca]i `ntr-un avion pentru a pleca `n vacan]\ la Martha’s Vineyard.

S-a dovedit a fi o perioad\ minunat\ [i t\m\duitoare pentru mine.

Ann [i Vernon Jordan ne-au convins s\ venim la Vineyard,

unde ei mergeau `n vacan]\ de ani de zile. Ne-au g\sit un loc per-

fect, `ntr-o cas\ mic\, izolat\, care ì apar]inea lui Robert McNamara,

secretarul Ap\r\rii din timpul lui Kennedy [i al lui Johnson.

Cabana cu dou\ dormitoare de la Cape Cod se afla pe malul iazului

Oyster, unul dintre cele mai mari iazuri cu ap\ salin\ de pe malul

vestic al insulei. Am dormit [i `notat [i am sim]it cum lunile de ten-

siune `ncepeau s\ se topeasc\.

La petrecerea dat\ de familia Jordan pe 19 august pentru a cele-

bra a patruzeci [i [aptea aniversare a lui Bill au venit prieteni vechi

[i fe]e noi, care m-au f\cut s\ r`d [i s\ m\ relaxez. A fost unul din-

tre cele mai bune momente ale mele din ultima vreme. Jackie

Istorie trqitq 257


Kennedy Onassis se afla acolo `mpreun\ cu vechiul ei partener,

Maurice Templesman. ~ntotdeaun\ gra]ioas\, Katharine Graham,

editoare la The Washington Post, a sosit `mpreun\ cu Bill [i Rose

Styron, care ne-au [i devenit prieteni de `ncredere.

Styron, un sudist crispat [i foarte inteligent, cu o fa]\ frumos

cioplit\ de vreme [i cu ochi p\trunz\tori, publicase recent Darkness

Visible: A Memoir of Madness1 `n care `[i relata lupta cu depresia

clinic\. I-am vorbit `n timpul cinei despre Vince [i ne-am continuat

conversa]ia a doua zi `n timpul unei lungi plimb\ri pe una dintre

frumoasele plaje de la Vineyard. Mi-a descris senza]ia cov`r[itoare

de pierdere [i de disperare care poate m\cina o persoan\ p`n\ c`nd

dorin]a de eliberare din durerea [i dezorientarea zilnic\ face ca

moartea s\ par\ o alegere preferabil\, ba chiar ra]ional\.

Am petrecut mult timp [i cu Jackie. Casa ei, `nconjurat\ de

c`teva sute din cei mai fruno[i acri de teren din Martha’s Vineyard,

avea c\r]i [i flori peste tot, iar ferestrele d\deau spre dunele ce se

unduiau molatic p`n\ `nspre oceanul din zare. Casa avea aceea[i ele-

gan]\ nepreten]ioas\ caracteristic\ pentru tot ceea ce f\cea Jackie.

~mi pl\cea s\-i v\d pe ea [i pe Maurice `mpreun\. Fermec\tor,

inteligent [i cu purt\ri fine, el radia iubire, respect [i grij\, dar [i

pl\cerea de a se afla `n compania ei. Se f\ceau s\ r`d\ unul din cri-

teriile mele pentru „judecarea“ unei rela]ii.

Jackie [i Maurice ne-au invitat s\ navig\m pe iahtul lui Mau-

rice `mpreun\ cu Caroline Kennedy Schlossberg [i so]ul ei,

Ed Schlossberg, cu Ted [i Vicky Kennedy [i cu Ann [i Vernon Jor-

dan. Caroline este unul dintre pu]inii oameni din lume care poate

`n]elege experien]a unic\ a lui Chelsea [i, de la acea vizit\ `ncoace,

a devenit un prieten receptiv [i un model pentru fiica mea. Ted

Kennedy, unchiul lui Caroline [i pater familias al clanului Ken-

nedy, este unul dintre cei mai capabili senatori care au servit vreo-

dat\ patria noastr\ [i, de asemenea, un marinar experimentat. Ne-a

]inut mereu aten]ia concentrat\ cu pove[tile lui despre pira]i [i

258

b\t\lii navale, `n timp ce inteligenta [i efervescenta lui so]ie, Vicky,

ad\uga culoare `ntregii povestiri.

Am p\r\sit Menemsha Harbor `ntr-o zi minunat\ cu soare [i am

ancorat pe o insul\ din apropiere pentru a `nota `nainte de pr`nz.

Am mers sub punte s\-mi pun costumul de baie, iar c`nd m-am

`ntors pe punte, Jackie, Ted [i Bill erau deja `n ap\. Caroline [i

Chelsea se suiser\ pe platform\ la vreo unsprezece metri deasupra

apei. C`nd m-am uitat `n sus spre ele, au s\rit `mpreun\, lovind apa

oceanului cu zgomot.

S-au ridicat la suprafa]\ r`z`nd [i au `notat `napoi spre iaht pen-

tru un alt salt.

Chelsea mi-a spus:

– Haide, mam\, `ncearc\ [i tu!

Bine`n]eles, Ted [i Bill au `nceput s\ strige:

– Haide, f\ o `ncercare – f\ o `ncercare!

Din motive care `mi scap\ p`n\ `n ziua de ast\zi, am spus „bine,

de acord“. Nu mai am constitu]ia atletic\ de odinioar\, dar le-am

urmat pe Chelsea [i pe Caroline sus pe trambulina `ngust\. ~nce-

peam deja s\ m\ g`ndesc: „Cum de m-am b\gat `n treaba asta?“

De `ndat\ ce Caroline [i Chelsea au ajuns pe platform\ – buf! –

s-au [i aruncat din nou. Acum, coco]at\ acolo sus de una singur\,

privind `n jos spre fe]ele mici care mergeau prin ap\ sub mine, am

stat s\ ascult strig\tele:

– Haide! Haide! Sari!

Apoi am auzit vocea lui Jackie ridic`ndu-se peste a celorlal]i:

– Nu o face, Hillary! Nu te l\sa influen]at\ de ei! Nu o face!

M-am g`ndit: „Iat\ vocea `n]elepciunii [i a experien]ei“. S`nt

sigur\ c\ Jackie spusese de nenum\rate ori „Nu, pur [i simplu nu

voi face asta“. {tia exact ce se petrecea `n mintea mea [i `mi venise

`n ajutor.

– {tii ceva, ai dreptate! i-am strigat.

Am cobor`t `nceti[or, cu toat\ demnitatea de care am fost `n

stare. Apoi am intrat `n ap\ [i am plecat `not cu prietena mea Jackie.

Istorie trqitq 259

1 „~ntuneric vizibil: o biografie a nebuniei“ (n.tr.).


SALA DE NA{TERI

C`nd ne-am `ntors la Washington, cu o s\pt\m`n\ `nainte de

Ziua Muncii, cu o important\ victorie bugetar\ `n contul adminis-

tra]iei, venise timpul pentru Casa Alb\ s\ se concentreze `n

`ntregime asupra ini]iativei privind asisten]a sanitar\. Sau cel pu]in

a[a speram. Termenul de o sut\ de zile stabilit de Bill fusese de

mult dep\[it, echipa special\ fusese dizolvat\ la sf`r[itul lui mai, iar

proiectul privind asisten]a sanitar\ fusese `mpins spre marginea

agendei politice timp de luni de zile, pentru ca pre[edintele [i

echipa lui legislativ\ [i economic\ s\ se poat\ concentra asupra

pachetului privind reducerea deficitului bugetar. Pe timpul verii

sunasem diferi]i membri ai Congresului, lupt`nd din greu pentru

a-l ajuta pe Bill s\ realizeze programul economic – cheia de bolt\ a

`ntregului plan pe care `l inten]iona pentru ]ar\.

Dar chiar av`nd la activ victoria crucial\ pentru aprobarea buge-

tului, s\n\tatea trebuia `nc\ s\ concureze cu alte priorit\]i legisla-

tive. De la debutul administra]iei, secretarul Trezoreriei, Lloyd

Bentsen, ne avertizase `n leg\tur\ cu programarea prea str`ns\ a

chestiunii privind s\n\tatea, sceptic fiind c\ aceasta ar putea trece de

Congres `n mai pu]in de doi ani. Pe la sf`r[itul lui august, Bentsen,

secretarul de Stat Warren Christopher [i consilierul economic Bob

Rubin se ar\tau inflexibili `n leg\tur\ cu am`narea chestiunii

s\n\t\]ii pentru a merge mai departe cu Acordul Nord American

pentru Liberul Comer], cunoscut drept NAFTA. Ei considerau c\

libertatea comer]ului era nevralgic\ pentru revigorarea economic\ a

]\rii [i c\ NAFTA cerea ac]iune imediat\. Crearea unei zone libere

de comer] `n America de Nord – cea mai mare zon\ liber\ de

comer] din lume – ar extinde exporturile Statelor Unite, ar crea noi

locuri de munc\ [i s-ar asigura c\ economia noastr\ culege foloase-

le, [i nu povara globaliz\rii. De[i privit\ ca nepopular\ de c\tre

sindicatele muncitore[ti, extinderea oportunit\]ilor de comer] era

un obiectiv major al administra]iei. Chestiunea era dac\ pre[edin-

tele `[i putea concentra energia asupra a dou\ campanii legislative

`n acela[i timp. Eu sus]ineam c\ putea [i, mai mult, c\ am`narea

reformei din s\n\tate avea s\-i sl\beasc\ mult [ansele de a fi

votat\. Dar decizia ì apar]inea lui Bill, iar pentru c\ NAFTA se

confrunta cu un termen-limit\ al orarului legislativ, el a decis c\ era

mai bine s\ ne ocup\m mai `ntì de ea.

Bill era, de asemenea, extrem de angajat `n `nt\rirea rela]iilor cu

vecinii no[tri cei mai apropia]i de la sud. Mexicul nu era numai

c\minul str\mo[esc a milioane de mexico-americani, dar se afla `n

acela[i timp `ntr-un profund proces de schimbare politic\ [i eco-

nomic\, ce avea poten]ialul de a se r\sp`ndi de-a lungul Americii

Latine. Bill dorea s\-l sus]in\ pe pre[edintele Ernesto Zedillo,

economist prin forma]ie, `n `ncercarea lui de a schimba guvernul

dintr-un sistem politic unipartid `ntr-o democra]ie multipartit\, care

s\ se ocupe de problemele de durat\ privind s\r\cia [i corup]ia,

precum [i de chestiuni ca emigra]ia clandestin\, drogurile [i

comer]ul ilicit.

~nc\ o dat\, s\n\tatea trebuia s\ a[tepte. ~n orice caz, Ira [i cu

mine, `mpreun\ cu o suit\ de exper]i pe probleme de s\n\tate, am

continuat s\ schi]\m con]inutul unui act legislativ, care avea s\

ofere asisten]\ medical\ ieftin\ [i de calitate tuturor americanilor.

Victoriile legislative din timpul verii ne-au f\cut optimi[ti `n

leg\tur\ cu [ansele pe care le aveam. Ne tot aminteam c\ reforma

nu privea doar politici publice complexe, ci [i vie]ile oamenilor, iar

Istorie trqitq 261


`n c\utarea mea de solu]ii, multe dintre acele existen]e se intersec-

taser\ cu a mea.

Pe c`nd Bill [i consilierii lui construiau o politic\ pentru

relansarea economiei, eu c\l\toream de-a lungul ]\rii ascult`ndu-i

pe americani vorbind despre dificult\]ile pe care le `nt`mpinau cu

costurile tot mai ridicate ale medicamentelor, cu tratamentul ine-

chitabil [i cu h\]i[urile birocratice cu care trebuiau s\ se confrunte

`n fiecare zi. Din Louisiana p`n\ `n Montana [i din Florida p`n\ `n

Vermont, c\l\toriile mele mi-au `nt\rit `ncrederea c\ sistemul me-

dical existent ar fi putut fi mai eficient [i mai pu]in costisitor dac\

se asigura c\ fiecare american care avea nevoie de asisten]\ me-

dical\ ar fi primit-o.

Am vorbit cu oameni care `[i pierduser\ temporar asigurarea

pentru c\ `[i schimbaser\ locul de munc\ – ceea ce se `nt`mpla

lunar cu aproximativ dou\ sute de mii de oameni. Am `nt`lnit

b\rba]i [i femei care descoperiser\ c\ nu puteau fi asigura]i dac\

aveau o „circumstan]\ preexistent\“, cum ar fi cancerul sau dia-

betul, ce fusese deja diagnosticat\ [i f\cea parte din arhiva me-

dical\. Unii americani mai `n v`rst\ care tr\iau dintr-un venit fix

mi-au spus c\ fuseser\ for]a]i s\ aleag\ `ntre a-[i pl\ti chiria sau

a-[i cump\ra medicamentele prescrise. Spitalizarea tat\lui meu `mi

ar\tase c\, [i av`nd cea mai bun\ `ngrijire la dispozi]ie, a pierde pe

cineva drag este `ngrozitor de dureros. Nici nu voiam s\-mi ima-

ginez c`t ar fi de greu dac\ pierderea ar fi fost evitabil\.

Am `nt`lnit, de asemenea, americani care mi-au umplut inima de

speran]\. ~ntr-o zi, c`nd am mers s\ discut cu reformatorii sistemului

de s\n\tate din Capitoliu, am remarcat un b\ie]el care st\tea `n

primul r`nd `ntr-un c\rucior cu rotile. Avea cel mai frumos z`mbet

posibil pe fe]i[oara lui dr\g\la[\ [i nu `mi puteam lua ochii de la el.

Chiar `nainte de a `ncepe s\ vorbesc, m-am dus p`n\ la el. C`nd

m-am aplecat s\ `l salut, [i-a aruncat bra]ele `n jurul g`tului meu.

L-am ridicat `n bra]e [i am descoperit c\ purta o centur\ de sus]inere

pe tot corpul, care c`nt\rea vreo dou\zeci de kilograme. M-am

262

adresat audien]ei ]in`ndu-l `n bra]e. A[a l-am cunoscut pe Ryan

Moore, un b\ie]el de [apte ani din South Sioux City, Nebraska,

care se n\scuse cu o form\ rar\ de nanism. Familia lui se afla `ntr-o

lupt\ continu\ cu compania de asigur\ri pentru plata multiplelor

interven]ii chirurgicale [i a tratamentelor de care avea nevoie.

Situa]ia lui Ryan ì limitase capacitatea de a cre[te, dar nu ì afec-

tase atitudinea pozitiv\. Ne-a fost at`t de simpatic mie [i echipei

mele, `nc`t Melanne a at`rnat o fotografie imens\ cu el pe holul din

Hillaryland. Pove[ti precum cea a lui Ryan ne-au ]inut concentra]i

asupra scopului luptei noastre de a aduce asigurarea medical\ `n

buzunarele tuturor americanilor, iar curajul lui de a spera `mi e

surs\ de inspira]ie p`n\ ast\zi.

Pe la `nceputul lui septembrie, Bill era concentrat asupra

preg\tirilor privind vizita prim-ministrului israelian Yitzhak

Rabin [i a liderului palestinian Yasser Arafat [i semnarea noului

acord de pace `n Orientul Mijlociu. ~nt`lnirea istoric\ a avut loc

pe peluza sudic\ de la Casa Alb\, la 13 septembrie 1993, [i a

fost rezultatul a luni de negociere la Oslo, Norvegia. Era impor-

tant\ sus]inerea acordului de la Oslo de c\tre ]ara noastr\, pentru

c\ Statele Unite s`nt singurele care pot determina ambele p\r]i s\

implementeze efectiv termenii acordului [i `n care Israelul se

poate `ncrede. Popoarele din Orientul Mijlociu [i lumea `ntreag\

aveau s\-i vad\ pe prim-ministrul Rabin [i pe conduc\torul

Arafat angaj`ndu-se personal s\ respecte ceea ce reprezentan]ii

lor negociaser\.

~i `nt`lnisem pentru prima oar\ pe Yitzhak [i pe Leah Rabin `n

prim\vara aceea, c`nd se aflaser\ `ntr-o vizit\ de curtoazie la Casa

Alb\. Prim-ministrul, un om de statur\ medie, nu f\cea nimic pen-

tru a capta aten]ia, dar demnitatea lui t\cut\ [i intensitatea carac-

terului s\u m-au atras – ca pe mul]i al]ii – spre el. Iradia o aur\ de

putere; era un om care m\ f\cea s\ m\ simt `n siguran]\. Leah, o

femeie care te frapa, cu p\r negru [i ochi alba[tri p\trunz\tori,

r\sp`ndea energie [i inteligen]\. Era bine instruit\, atent\ [i

Istorie trqitq 263


cunosc\toare `n ale artelor. Acum, `n cea de a doua vizit\ la Casa

Alb\, a remarcat imediat unde mutasem anumite tablouri din co-

lec]ia de art\ a Casei Albe. Leah era o femeie extrovertit\, `mp\r-

t\[indu-[i opiniile despre personalit\]i [i evenimente prin remarce

directe, care mi-au f\cut-o de `ndat\ simpatic\. Ambii membri ai

familiei Rabin erau reali[ti `n leg\tur\ cu problemele cu care se

confrunta Israelul. Credeau c\ nu aveau alt\ [ans\ dec`t s\ `ncerce

s\ garanteze un viitor sigur pentru na]iune, prin negocieri cu

du[manii lor declara]i. Atitudinea lor `mi amintea de vechea zical\

„sper\ pentru mai bine, planific\ pentru mai r\u“. Aceasta era [i

p\rerea mea, [i a lui Bill.

~n acea zi de bun augur, Bill l-a convins pe Yitzhak s\-i

str`ng\ m`na lui Arafat ca un semn clar al angaj\rii lor `n planul

de pace. Rabin a fost de acord, at`ta timp c`t i se garanta c\ nu va

exista [i un s\rut, un obicei arab larg r\sp`ndit. ~nainte de cere-

monie, Bill [i Yitzhak au repetat atent o hilar\ str`ngere de m`n\,

Bill pretinz`nd c\ era Arafat, `n timp ce puneau la punct o

manevr\ complicat\ care s\-l `mpiedice pe liderul palestinian s\

se apropie prea mult.

Str`ngerea de m`n\ [i acordul, care p\rea s\ ofere o speran]\

nemai`nt`lnit\, au fost privite de unii israelieni [i arabi ca un pas

`napoi din perspectiva intereselor [i a credin]elor lor religioase,

care au condus ulterior la izbucnirea de violen]e [i la tragica moarte

a lui Rabin. Dar `n acea dup\-amiaz\ perfect\ – sub un soare str\-

lucitor [i c\lduros care p\rea s\ transmit\ binecuv`ntarea lui Dum-

nezeu – am sperat numai la bine [i m-am hot\r`t s\ fac tot ce `mi va

sta `n putin]\ s\ sus]in decizia curajoas\ a israelienilor de a-[i

asuma acel risc pentru o pace sigur\ [i durabil\.

Chiar `n timp ce lucra la aceste chestiuni variate [i presante,

Bill [i-a programat un discurs televizat `n care s\ se adreseze Con-

gresului, la 22 septembrie, pentru a prezenta planul privind asis-

ten]a medical\. Dup\ aceea, am fost chemat\ s\ depun m\rturie `n

fa]a a cinci comisii ale Congresului ce luau `n discu]ie chestiunea

264

reformei din sistemul medical, reform\ care, speram noi, avea s\

demareze pe la `nceputul lui octombrie.

Orarul lunii septembrie era ambi]ios [i nu ne puteam permite mai

multe obstacole. De[i proiectul de lege nu fusese finalizat, Bill, Ira [i

cu mine doream s\ ì familiariz\m pe membrii democra]i cu con]i-

nutul acestuia `nainte de marele discurs al lui Bill, astfel `nc`t ei s\

`n]eleag\ ra]ionamentul din spatele deciziei noastre. Dar cifrele brute

din raport trebuiau calculate [i confirmate de exper]ii bugetari, iar

aceasta avea s\ ia cu c`teva s\pt\m`ni mai mult dec`t fusese anticipat.

~n loc s\ r\sp`ndim un document nefinalizat, am creat o „camer\ de

lectur\“, unde membrii democra]i puteau s\ citeasc\ propunerea, cu

men]iunea c\ cifrele puteau s\ se schimbe. Au existat scurgeri de in-

forma]ie privind con]inutul acestui document c\tre agen]iile de pres\,

iar relat\rile care au luat na[tere i-au f\cut pe mul]i din Congres s\

cread\ c\ acest proiect era documentul final. Deja circumspect `n

privin]a reformei din s\n\tate, senatorul Moynihan a depl`ns `ntreaga

`ntreprindere, spun`nd c\ se baza pe numere „fanteziste“.

Sus]in\torii [i oponen]ii reformei `ncepuser\ s\-[i organizeze

propriile campanii pentru influen]area rezultatului. Grupuri repre-

zent`nd consumatori, familii, muncitori, v`rstnici, spitale de copii [i

medici pediatri erau, `n cea mai mare parte, `n favoarea reformei.

Dar grupurile de afaceri, `n special ale micilor afaceri[ti, compani-

ile farmaceutice [i gigan]ii asigur\rilor vedeau de mult timp refor-

ma ca pe o amenin]are. Doctorii, de asemenea, obiectau la anumite

elemente specifice ale planului.

Nu mi-a luat mult timp pentru a observa c`t de bine organizat\

[i finan]at\ era opozi]ia. Pe la `nceputul lui septembrie, Asocia]ia

pentru Asigur\ri Medicale din America, un puternic grup de inte-

rese ce reprezenta companiile de asigur\ri din ]ar\, a lansat reclame

la televizor, concepute pentru a discredita reforma. Spoturile ar\tau

un cuplu aflat la masa din buc\t\rie, rev\z`ndu-[i facturile me-

dicale, pl`ng`ndu-se `n gura mare c\ guvernul avea s\-i for]eze s\

semneze pentru un nou plan de s\n\tate pe care nu `l voiau.

Istorie trqitq 265


„Lucrurile se schimb\ [i nu `ntotdeauna `n mai bine. Guvernul ne-ar

putea obliga s\ alegem dintr-o serie de planuri de s\n\tate conce-

pute de birocra]i“, intona anun]ul. Era un spot neadev\rat [i care

inducea oamenii `n eroare, dar `n acela[i timp o tactic\ abil\ pentru

a ne speria, care a avut efectul scontat.

Pe 20 septembrie, cu dou\ zile `nainte ca Bill s\ dezv\luie pla-

nul Congresului [i na]iunii, mi-a cerut s\ m\ uit peste discursul pe

care tocmai `l primise de la sec]iunea de redactare a discursurilor.

De-a lungul anilor, Bill [i cu mine ne-am bazat `ntotdeauna pe spri-

jinul solid al celuilalt. Ne socoteam reciproc editori ori de c`t ori

lucram la c`te un discurs sau la o scrisoare mai importante. Era

duminic\ dup\-amiaza, iar eu [edeam `ntr-un fotoliu imens `ntr-una

din camerele preferate la ultimul etaj al Casei Albe – Solarium –

unde ne retr\geam adesea s\ ne relax\m, s\ juc\m c\r]i, s\ privim

la televizor [i, `n general, s\ ne sim]im ca o familie normal\.

R\sfoind rapid printre paginile discursului, mi-am dat seama c\ nu

fusese finalizat – iar Bill trebuia s\-l prezinte `n mai pu]in de

patruzeci [i opt de ore. M-a cuprins panica. Am luat telefonul [i am

cerut operatorului de la Casa Alb\ s\ o sune pe Maggie. ~ntotdeau-

na calm\ `n mijlocul furtunii, ea a aruncat o privire pe discurs [i a

reunit de `ndat\ o `nt`lnire cu to]i consilierii de v`rf `n probleme de

s\n\tate [i cu autorii de discursuri pentru seara respectiv\. Peste

boluri cu nachos [i guacamole, eu [i Bill, `mpreun\ cu vreo dou\-

zeci de membri ai personalului, eram a[eza]i `n Solarium [i

`ntorceam pe toate p\r]ile diferitele teme ale discursului. Am su-

gerat ca reforma din s\n\tate s\ fie considerat\ parte a destinului

american, o metafor\ just\, dat fiind c\ `n viziunea lui Bill aceasta

era [ansa genera]iei noastre de a r\spunde obliga]iilor fa]\ de ge-

nera]iile viitoare. Ne-am oprit la tema destinului [i, cu un sentiment

combinat de grab\ [i de u[urare, le-am `nm`nat autorilor de discur-

suri o nou\ schi]\ de text. Cu implicarea constant\ al lui Bill `n

editare [i rescriere, ei au aranjat textul `ntr-o form\ satisf\c\toare

pentru apari]ia de mar]i noapte.

266

Pre[edin]ii `[i adreseaz\ discursurile speciale c\tre Congres de

pe un podium aflat `n camera de gal\ a Camerei Reprezentan]ilor.

Este o sear\ a ritualurilor. C`nd pre[edintele intr\ `n sal\, un sergent

de armat\ aflat acolo anun]\ pe un ton solemn: „Pre[edintele

Statelor Unite“. Audien]a se ridic\ `n picioare, iar pre[edintele ì

salut\ pe membrii ambelor partide care, prin tradi]ie, s`nt a[eza]i pe

laturile opuse ale coridorului central. Apoi urc\ la pupitru [i `[i pri-

ve[te audien]a. Vicepre[edintele [i pre[edintele Camerei stau exact

`n spatele lui.

Prima Doamn\, `mpreun\ cu oaspe]ii Casei Albe [i cu al]i dem-

nitari, st\ `ntr-o arie special\ a balconului, iar odinioar\ era un joc

de salon foarte agreat la Washington s\ ghice[ti cine va sta al\turi

de ea. La dreapta mea `n acea sear\ se afla unul dintre medicii

pediatri de frunte ai ]\rii [i unul dintre oamenii mei prefera]i, doc-

torul T. Berry Brazelton, cu care lucrasem zece ani `n probleme

privind copiii. Mai suprinz\tor era oaspetele din st`nga mea,

doctorul C. Everett Koop, chirurg pediatru prin forma]ie, care fu-

sese medicul [ef al pre[edintelui Reagan, `ns\rcinat cu suprave-

gherea Serviciului Na]ional de S\n\tate Public\. Cu barb\ [i cu

ochelari, era republican [i un inflexibil du[man al avortului, care

trecuse printr-o b\t\lie dur\ pentru confirmare. Bill [i cu mine

ajunseser\m s\-l admir\m mult pe doctorul Koop pentru pozi]iile lui

curajoase adoptate pe c`nd era medic [ef, avertiz`ndu-i pe americani

`n leg\tur\ cu pericolele consumului de tutun [i a r\sp`ndirii SIDA

[i duc`nd cruciade pentru imunizare, utilizarea prezervativelor, s\n\-

tatea mediului `nconjur\tor [i ameliorarea nutri]iei. Dup\ ce v\zuse

sl\biciunile sistemului, at`t din pozi]ia de medic, c`t [i de autor de

politici medicale, Koop devenise un avocat ardent al reformei `n

s\n\tate [i ne era sfetnic [i aliat de n\dejde.

Dup\ ce a invitat audien]a s\ se a[eze, Bill [i-a `nceput discur-

sul. Spre meritul s\u, nici m\car eu n-am realizat c\ era ceva `n

neregul\. Am aflat mai t`rziu c\ unul dintre asisten]i plasase un alt

discurs pe monitor – anume discursul privind ecomonia pe care

Istorie trqitq 267


Bill `l ]inuse cu luni `n urm\. Bill este legendar pentru capacitatea

lui de improviza]ie [i de a vorbi liber, dar acest discurs era mult

prea lung [i important pentru a-l improviza `n `ntregime. Timp de

[apte minute extrem de tensionate, pe c`nd membrii echipei sale se

gr\beau s\ corecteze gre[eala, el [i-a ]inut discursul din memorie.

A fost un discurs grandios, un amestec perfect de pasiune,

`n]elepciune [i substan]\. Am fost foarte m`ndr\ de el `n seara

aceea. Era o cale curajoas\ pentru un nou pre[edinte. Franklin D.

Roosevelt g\sise un mod `ndr\zne] de a acorda americanilor `n

v`rst\ securitatea economic\ prin programul de securitate social\;

Bill dorea, prin reforma sistemului medical, s\ `mbun\t\]easc\ pe

scar\ larg\ calitatea vie]ii pentru zeci de milioane de americani. El

a ar\tat o „carte de asigurat“ `n culorile ro[u, alb, albastru, care,

spera el, va fi emis\ fiec\rui american, anun]`nd lansarea unui plan

ce avea s\-i garanteze fiec\rui cet\]ean asigurare de s\n\tate [i

acces la `ngrijire medical\ ieftin\ [i de calitate.

„Ne-am adunat `n seara aceasta pentru a scrie un nou capitol

din povestea american\…“, a spus Bill na]iunii. „… Dup\ mult

timp, dup\ zeci de ani de demar\ri false, trebuie s\ facem din acest

plan cea mai urgent\ prioritate a noastr\: s\ d\m fiec\rui american

securitatea medical\ [i `ngrijirea care nu i se va mai lua nicic`nd

`napoi, `ngrijirea care s\ se g\seasc\ `ntotdeauna acolo pentru el.“

C`nd [i-a terminat discursul de cincizeci [i dou\ de minute,

audien]a l-a ova]ionat `n picioare. De[i unii dintre legislatorii repu-

blicani au ridicat de `ndat\ anumite probleme privind unele detalii

ale planului, cei mai mul]i reprezentan]i ai ambelor tabere au spus

c\ au admirat dorin]a lui Bill de a se ocupa de un subiect care ì

frustrase pe at`t de mul]i dintre predecesorii lui. A[a, dup\ cum s-a

exprimat un jurnalist, efortul reformei era asemenea „urcu[ului pe

Everestul politicii sociale“. ~ncepuser\m deja s\ urc\m pe c\rare. M\

sim]eam plin\ de entuziasm, dar circumspect\, con[tient\ c\ un dis-

curs mobilizator era un lucru, `n timp ce conceperea [i votarea unei

legi era altul. Dar ì eram recunosc\toare lui Bill pentru abnega]ia [i

268

elocven]a lui [i credeam c\ vom putea ajunge la un compromis,

`ntruc`t bun\starea economic\ [i social\ a ]\rii pe termen lung

depindea de aceasta.

Dup\ discurs ne-am suit `n coloana de automobile [i ne-am `n-

dreptat `napoi spre Casa Alb\. Planificaser\m o petrecere dup\ dis-

curs, dar ne-am decis s\ mergem mai `ntì `n Old Executive Office

Building, unde personalul din s\n\tate lucra `n birouri p\trate, `n-

ghesuite, amenajate `n sala 160. Bill [i cu mine le-am mul]umit pen-

tru c\ [i-au petrecut zile [i nop]i lucr`nd la reform\. M-am suit pe un

scaun [i am declarat `n r`setele [i aplauzele celor din sal\ c\, dat\

fiind na[terea iminent\ a unui act privind s\n\tatea, acea camer\

avea s\ fie redenumit\ „Sala de na[teri“.

Aveam toate motivele s\ fim optimi[ti `n leg\tur\ cu planul

reformei, dat fiind c\ analizele ap\rute cu referire la discursul lui

Bill [i la punctele majore ale planului fuseser\ `n general pozi-

tive. Publicul sus]inea reforma cu o majoritate cov`r[itoare. Ra-

poartele de pres\ l\udau planul [i eforturile noastre de a atinge un

consens. Ziarele titrau: „REFORMA DIN S|N|TATE; CE A

MERS BINE?“

De[i proiectul de lege nu avea s\ apar\ dec`t peste o lun\, eram

ner\bd\toare s\ `ncep audierile `n fa]a comisiilor `ns\rcinate cu su-

pravegherea mersului reformei. La [ase zile dup\ discursul lui Bill,

pe 28 septembrie, am avut ocazia. Apari]ia mea `n fa]a comisiei din

Camer\ a marcat `ntìa ocazie `n care o Prim\ Doamn\ era mar-

torul-cheie `ntr-o ini]iativ\ legislativ\ major\. Alte Prime Doamne

ap\ruser\ `n fa]a Congresului, inclusiv Eleanor Roosevelt [i Ro-

salyn Carter, care `n 1979 a sus]inut cre[terea fondurilor pentru

programele destinate pacien]ilor cu boli mintale [i echipamentelor

pentru tratamentul de recuperare.

C`nd am ajuns, camera de audieri era ticsit\ de oameni, iar eu

eram neobi[nuit de nervoas\. Fiecare scaun era ocupat [i nu exista

nici un milimetru de spa]iu liber de-a lungul pere]ilor laterali sau

din spatele s\lii. C`teva zeci de fotografi erau a[eza]i sau st\teau pe

Istorie trqitq 269


podea, `n fa]a mesei martorilor, ap\s`nd cu furie pe butoanele

aparatelor atunci c`nd m-am a[ezat. Toate re]elele de televiziune `[i

trimiseser\ echipe de filmare pentru a `nregistra evenimentul.

Muncisem mult pentru a-mi preg\ti m\rturia. ~ntr-una din

sesiunile preg\titoare, Mandy Grunwald, atot[tiitoarea consultant\

de media, care lucrase cu James Carville `n campania din 1992 [i

continuase s\ lucreze pentru Comitetul Na]ional Democrat, m\

`ntrebase ce voiam cu adev\rat s\ transmit.

{tiam c\ nu `mi puteam permite s\ fac gre[eli faptice, dar nici

nu voiam ca povestirile despre suferin]ele [i angoasele umane s\ se

piard\ prin h\]i[ul politicii publice. Voiam ca vorbele mele s\

transmit\ dimensiunea real\, de via]\, a problemei asisten]ei me-

dicale. M-am decis s\ pornesc de la experien]a personal\: de ce m\

preocupa at`t de mult ameliorarea politicii de s\n\tate. La ora 10

diminea]a pre[edintele comisiei, Dan Rostenkowski, acel politician

de [coal\ veche, greoi [i de nezdruncinat din Chicago, a dat sem-

nalul de `ncepere a lucr\rilor [i m-a prezentat publicului.

– ~n timpul ultimelor luni, lucr`nd pentru a m\ informa `n le-

g\tur\ cu problemele cu care se confrunt\ na]iunea noastr\ [i ce-

t\]enii americani `n privin]a `ngrijirii medicale, am avut multe de

`nv\]at, am spus eu. Motivul oficial pentru care m\ aflu aici ast\zi

este c\ mi s-a acordat aceast\ responsabilitate. Dar – lucru mai

important pentru mine – m\ aflu aici ca mam\, so]ie, fiic\, sor\,

femeie. M\ aflu aici `n calitate de cet\]ean american interesat de

s\n\tatea familiei sale [i de cea a na]iunii.

~n cele dou\ ore care au urmat am r\spuns la `ntreb\ri puse de

membrii comisiei. Mai t`rziu, `n aceea[i zi, am depus m\rturie `n

fa]a Comisiei pentru Comer] [i Energie, prezidat\ de unul dintre

membrii afla]i de cel mai mult timp `n serviciul Camerei [i un

vechi campion al reformei `n s\n\tate, congresmanul democrat de

Michigan, John Dingell. ~n cele dou\ zile care au urmat, am ap\rut

`n fa]a unei alte comisii din Camer\ [i a dou\ comisii din Senat.

Experien]a era fascinant\, solicitant\ [i epuizant\. Am fost fericit\

270

c\ am avut [ansa de a vorbi `n public despre planul nostru [i am

fost `nc`ntat\ c\ analizele ulterioare au fost `n general pozitive.

Membrii Congresului mi-au aplaudat interven]ia [i, conform rela-

t\rilor din [tiri, au fost impresiona]i de faptul c\ [tiam detaliile sis-

temului sanitar. Aceasta mi-a dat speran]\. Poate c\ m\rturia mea ì

ajutase pe oameni s\ `n]eleag\ de ce reforma era at`t de vital\ pen-

tru cet\]enii americani [i familiile acestora, precum [i pentru starea

economiei. Am fost, de asemenea, teribil de u[urat\ s\ [tiu c\ tre-

cusem peste asta [i c\ nu f\cusem nici o prostie de care s\ ne fie

jen\, mie sau so]ului meu, care se afla `n vizorul tuturor [i pentru

c\ m\ alesese s\ `l reprezint `ntr-o ini]iativ\ at`t de important\.

~n timp ce mul]i membri au apreciat cu sinceritate punctele de-

licate ale dezbaterii privind sistemul medical, am realizat c\ unele

reac]ii laudative la m\rturia mea erau doar cele mai recente exem-

ple ale „sindromului cìnelui vorbitor“, despre care `nv\]asem pe

c`nd eram Prim\ Doamn\ `n Arkansas. Exist\ o opinie similar\

atribuit\ doctorului Samuel Johnson de c\tre Boswell: „Domnule,

o femeie predic`nd e ca un cìne care merge pe picioarele de

dinapoi. Nu e bine f\cut, dar m\car te surprinde c\ exist\.“

Multe aprecieri erau centrate pe faptul c\ nu folosisem noti]e [i

nu `mi consultasem asisten]ii [i c\, `n general, [tiam despre ce vor-

beam. Pe scurt, chiar [i membrii comisiilor care mi-au f\cut com-

plimente nu le-au f\cut pe baza substan]ei planului.

Am aflat, de asemenea, c\ popularitatea mea dincolo de Beltway,

receptarea pozitiv\ a mesajului meu `n Capitoliu [i dorin]a aparent\

a Congresului de a da drumul reformei din s\n\tate tr\seser\ sem-

nalul de alarm\ printre republicani. Dac\ Bill Clinton reu[ea s\

treac\ un act legislativ care avea s\ furnizeze fiec\rui american

asigurare de s\n\tate, aceasta avea s\ constituie un uria[ impuls

spre un al doilea mandat ca pre[edinte – consecin]\ pe care republi-

canii erau hot\r`]i s\ o pre`nt`mpine. Exper]ii no[tri politici au

sim]it apari]ia unei strategii a terenului p`rjolit `n fa]a adversarului

Istorie trqitq 271


pe care o preg\teau republicanii. Steve Ricchetti, [eful biroului de

rela]ii cu Senatul al Casei Albe, era `ngrijorat:

– Vor `ncepe s\ te urm\reasc\, mi-a spus `ntr-o dup\-amiaz\ la

birou. E[ti prea puternic\ `n acest proces. Vor trebui s\ te

c\s\peasc\ `ntr-un fel sau altul.

L-am asigurat pe Steve c\ mai avusesem de a face cu aseme-

nea cazuri [i c\, m\car acum, aveam s\ o fac pentru o idee `n care

credeam.

Dup\ apari]ia mea `n fa]a Congresului, era timpul pentru ceea

ce la Casa Alb\ se numea „t\v\lug“, o serie de discursuri [i `nt`lniri

`n care pre[edintele provoca aten]ia [i sus]inerea politicii sale. Bill

programase s\ fac\ t\v\lugul `n prima jum\tate a lunii octombrie,

`ncep`nd cu o c\l\torie `n California pe 3 octombrie, unde urma s\

aib\ `nt`lniri la prim\rii pentru a discuta reforma [i a c`[tiga c`t mai

mul]i aderen]i. Dar orice agend\ preziden]ial\ este subiect al inter-

ven]iei evenimentelor din afar\. Bill se afla `n drum spre California

pe 3 octombrie, c`nd a primit un telefon urgent de la camera de

criz\ a Casei Albe. Dou\ elicoptere Black Hawk fuseser\ dobor`te

`n Somalia. Detaliile erau vagi, dar era clar c\ fuseser\ uci[i solda]i

americani [i c\ violen]ele continuau. Trupele fuseser\ ini]ial trimise

`n ]ara devastat\ de foamete de c\tre pre[edintele Bush `n misiune

umanitar\, dar lucrurile se precipitaser\ `ntr-un efort mult mai agre-

siv de impunere a p\cii.

Fiecare pre[edinte trebuie s\ adopte rapid o strategie atunci c`nd

se desf\[oar\ evenimente tulburi: el poate opri orice alt\ opera]iune

[i se poate concentra numai asupra crizei sau se poate ocupa de

situa]ie `n timp ce `[i continu\ programul oficial. Bill a r\mas `n

California, dar a fost `n contact permanent cu echipa sa de securi-

tate na]ional\. Apoi ve[tile s-au `nr\ut\]it: trupul unui soldat ame-

rican fusese t`r`t pe str\zile din Mogadiscio, un act consternant de

barbarie, orchestrat de conduc\torul rebelilor somalieni, generalul

Mohamed Aideed.

272

Lui Bill i se aduceau ve[ti la fel de teribile [i din Rusia. Avu-

sese loc o `ncercare de lovitur\ de stat militar\ `mpotriva pre[edin-

telui Boris El]`n. Pe 5 octombrie, la Culver City, California, Bill a

trebuit s\ `ntrerup\ o reuniune din sediul prim\riei privind reforma

sanitar\ pentru a se `ntoarce la Washington. ~n cele c`teva s\pt\m`ni

care au urmat, Bill, presa [i `ntreaga ]ar\ au fost concentra]i asupra

evenimentelor din Somalia [i a agita]iilor din Rusia, `n timp ce

reforma din s\n\tate ajunsese pe un loc secund.

Pl\nuiser\m ini]ial s\ prezent\m Congresului un rezumat al

principiilor care aveau s\ modeleze legisla]ia legat\ de reforma din

s\n\tate. Dar ulterior am aflat c\ congresmanul Dan Rostenkowski

dorea s\-i furniz\m un proiect de lege detaliat, complet, `n limbaj

legislativ. Ambi]ia de a da de la `nceput Congresului un proiect de

lege exhaustiv s-a dovedit a fi o sarcin\ extrem de dificil\ [i o

eroare tactic\ din partea noastr\. Ne g`ndiser\m c\ vor fi 250 de

pagini cel mult, dar, pe m\sur\ ce avansam cu redactarea lui, deve-

nea tot mai clar c\ proiectul de lege avea s\ fie mult mai lung, `n

parte datorit\ faptului c\ planul era foarte complex [i `n parte pen-

tru c\ acceptasem includerea anumitor cereri specifice ale unor

grupuri de interese. Academia American\ de Pediatrie, de exemplu,

insista ca legea s\ garanteze `n pachetul de beneficii nou\ vaccin\ri

pentru copil, precum [i [ase vizite medicale. Aceste cereri erau

poate justificate, dar ar fi trebuit negociate dup\ introducerea legii,

[i nu `n procesul de scriere. Legea Securit\]ii Medicale predat\ de

Casa Alb\ Congresului la 27 octombrie era lung\ de 1342 de pa-

gini. C`teva s\pt\m`ni mai t`rziu, `n ultima zi a sesiunii Congresu-

lui [i f\r\ prea mult zgomot, liderul majorit\]ii din Senat, George

Mitchell, introducea propunerea pe ordinea de zi. De[i multe alte

legi care se ocup\ de chestiuni complexe ca energia sau bugetul au

mai mult de o mie de pagini, oponen]ii acestui proiect ne-au obiec-

tat dimensiunea proiectului de lege. Noi propuneam modernizarea

[i simplificarea unei politici sociale majore, dar se p\rea c\ nu

puteam s\ ne moderniz\m sau s\ ne simplific\m propriul proiect de

Istorie trqitq 273


lege. A fost o tactic\ inteligent\, care trecea cu vederea faptul c\

propunerea noastr\ ar fi eliminat miile de pagini de legisla]ie din

domeniul s\n\t\]ii, deja existente.

Cu at`t de multe pe cap a[ fi putut s\ uit de ziua mea de na[tere

de pe 26 octombrie. Dar echipa mea nu pierdea nici o ocazie de a

petrece. Banda de la Hillaryland a invitat la Casa Alb\ peste o sut\

de membri ai familiei [i prieteni pentru o petrecere-surpriz\ la cea

de a patruzeci [i [asea aniversare a mea. Am [tiut c\ era pe cale s\

se `nt`mple ceva c`nd m-am `ntors `n re[edin]\ dup\ `ntrunirile din

ziua respectiv\ cu senatorul Moynihan [i cu senatorul de Maryland,

Barbara Mikulski, veteran al Dealului Capitoliului, cunoscut\ ca

„decanul“ femeilor senator.

Toate luminile din cas\ erau stinse. O pan\ de curent, mi s-a

spus. Acesta a fost primul indiciu: curentul nu se `ntrerupe nicio-

dat\ la Casa Alb\. Am fost `nso]it\ p`n\ sus [i mi s-a cerut s\ port o

peruc\ neagr\ [i o fust\ larg\ – dup\ moda colonial\, cu siguran]\,

[i o `ncercare de a imita moda introdus\ de Dolley Madison. Apoi

am fost condus\ jos `n State Floor, unde am fost `nt`mpinat\ de o

duzin\ de membri ai personalului cu peruci blonde reprezent`nd

„o duzin\ de Hillary diferite“ – Hillary cu panglic\ de p\r, Hillary

care g\te[te, Hillary din politica de s\n\tate. Bill se deghizase `n

pre[edintele James Madison (cu peruc\ alb\ [i pantaloni str`n[i pe

picior). L-am adorat pentru asta, dar m-am bucurat c\ tr\iam la

sf`r[itul secolului XX. Arat\ mai bine `n costum.

274

WHITEWATER

~n 1993, de Halloween, am r\sfoit un exemplar de duminic\ al

ziarului Washington Post [i am aflat c\ vechea noastr\ companie

din Arkansas, care ne adusese pierderi, revenea `n actualitate. Con-

form unor ,,surse guvernamentale“, Resolution Trust Corporation

(RTC), o agen]ie federal\ care examineaz\ economiile [i `mprumu-

turile falimentare, pornise o anchet\ la Madison Guaranty Savings

and Loan, al c\rui proprietar era Jim McDougal. McDougal [i so]ia

lui, Susan, fuseser\ partenerii no[tri `n Whitewater Development

Company, o corpora]ie complet separat\, pentru a se `ngriji de

terenul achizi]ionat cu patru ani `nainte ca McDougal s\ cumpere

Madison Guaranty. Din cauza rela]iei noastre din trecut cu McDou-

gal, am fost implica]i [i `n urm\toarele lui e[ecuri. ~n timpul cursei

preziden]iale, declara]iile ap\rute `n pres\, imediat infirmate,

sus]ineau c\ McDougal a beneficiat de favoruri din partea statului

c`nd Bill a fost guvernator, datorit\ leg\turilor noastre de afaceri.

Povestea a intrat `n umbr\ c`nd Bill [i cu mine am dovedit c\ pier-

duser\m bani `n investi]ia Whitewater [i c\, `n timp ce el era gu-

vernator, Departamentul de Valori Mobiliare din Arkansas ì

`ndemnase pe func]ionarii federali s\-l `ndep\rteze pe McDougal [i

s\ lichideze Madison Guaranty.

Acum Washington Post declara c\ investigatorii RTC cer-

ceteaz\ declara]iile pe care McDougal le-a folosit `n S & L pentru a

sustrage ilegal bani pentru campaniile politice din Arkansas,


incluz`nd campania din 1986 de realegere a guvernatorului. Am

fost convins\ c\ nu vor g\si nimic `n aceast\ privin]\. Bill [i cu

mine n-am depozitat [i nici n-am `mprumutat vreodat\ bani de la

Madison Guaranty. ~n ce prive[te contribu]iile pentru campanii,

Bill a sus]inut legea din Arkansas care impunea o limit\ strict\ de o

mie cinci sute de dolari drept contribu]ie pentru alegeri. McDougal

fusese deja pus sub acuza]ie, judecat [i achitat de guvernul federal

pentru gre[eli care rezultau din func]ionarea lui la Madison Gua-

ranty `nainte ca Bill s\ candideze la pre[edin]ie.

Nici Bill, nici eu nu ne-am dat seama de semnifica]ia politic\ a

bru[tei reapari]ii a afacerii Whitewater [i probabil din acest motiv

am f\cut unele gre[eli legate de modul `n care noi am abordat aceast\

controvers\ din ce `n ce mai fierbinte. Dar nu mi-a[ fi imaginat vre-

odat\ c`t de departe vor merge adversarii no[tri.

Numele Whitewater a ajuns s\ reprezinte o investiga]ie f\r\

sf`r[it a vie]ii noastre, care i-a costat pe contribuabili peste [aptezeci

de milioane de dolari doar pentru investiga]ia condus\ de Procurorul

Independent [i niciodat\ nu a dovedit c\ noi am fi gre[it cu ceva. {i

Bill [i eu am cooperat voluntar cu investigatorii. De fiecare dat\ c`nd

veneau cu o schimbare, judecam problema cu deta[are, s\ ne asi-

gur\m c\ nu am pierdut din vedere sau c\ nu am trecut peste nimic

esen]ial. Dar, deoarece afirma]iile se succedau cu repeziciune, am

realizat c\ alerg\m dup\ himere `ntr-o cas\ cu oglinzi: alergam `ntr-o

direc]ie doar ca s\ ne d\m seama c\ s-a ivit ceva `n spatele nostru.

Whitewater nu p\rea niciodat\ real\, pentru c\ nu era.

Scopul investiga]iilor era s\-l discrediteze pe pre[edinte [i

administra]ia [i s\ le reduc\ av`ntul. Nu conta c\ nu am f\cut nimic

r\u. Conta doar s\ i se dea publicului impresia c\ am gre[it cu

ceva. Nu avea importan]\ c\ investiga]iile ì costau pe contribuabili

zeci de milioane de dolari; era important doar c\ via]a noastr\ [i

munca pre[edintelui au fost, `n mod repetat, subminate. Whitewater

a fost `nceputul unei noi tactici `n lupta politic\: investiga]ia – ca

arm\ pentru distrugerea politic\. „Whitewater“ a devenit arma cea

276

mai convenabil\ pe care adversarii no[tri o puteau folosi pentru

orice fel de atac `mpotriva noastr\. Whitewater a fost de la `nceput

un r\zboi politic [i a fost folosit din plin `n tot timpul pre[edin]iei

lui Bill Clinton.

La vremea respectiv\ `ns\, Whitewater mi se p\rea doar ca o

nou\ schimbare `ntr-o poveste veche cu ni[te personaje cunoscute –

mai mult ceva care te deranjeaz\, dec`t o amenin]are.

Totu[i, dup\ felul `n care erau prezentate lucrurile `n articolul

din The Washington Post de Halloween [i `n unul asem\n\tor care

a urmat cur`nd `n The New York Times, ne-am g`ndit c\ ar trebui

s\ fim precau]i [i s\ ne angaj\m un avocat privat. Avocatul nostru

personal, Bob Barnett, se retr\sese din afacerea Whitewater fiindc\

so]ia lui, Rita Braver, era corespondent\ CBS pentru Casa Alb\.

Bob e democrat de mult timp [i partenerul de dezbateri preferat al

candida]ilor nominaliza]i de pre[edin]ia [i vicepre[edin]ia Partidu-

lui Democrat. ~n dezbaterile simulate care ì preg\tesc pe candida]ii

pentru stilurile retorice [i argumentele politice ale adversarilor, el ì

reprezint\ pe republicani – lu`nd rolul vicepre[edintelui [i al pre[e-

dintelui George Bush `mpotriva lui Geraldine Ferraro, membr\ a

Congresului `n 1984, a guvernatorului Michael Dukakis, `n 1988,

[i a guvernatorului Bill Clinton `n 1992. A jucat rolul secretarului

Ap\r\rii Dick Cheney, `mpotriva senatorului Joe Liebermanm, `n

dezbaterea pentru vicepreziden]ialele din 2000. {i chiar a luat rolul

congresmanului Rick Razio `n preg\tirea dezbaterilor mele `n

timpul cursei pentru Senat din 2000. Bob a devenit avocatul, con-

sultantul [i consilierul meu `n 1992 [i n-a[ fi putut g\si un prieten

mai bun `n urm\torii ani.

Bob mi l-a recomandat pe David Kendall, colegul lui de la

Williams [i Connoly, pentru a ne reprezenta `n problema Whitewa-

ter. ~l cuno[team pe David de ani de zile. Cu toate c\ era cu c`]iva

ani mai `n v`rst\ dec`t mine [i Bill, fuseser\m colegi la Facultatea

de Drept de la Yale. Ca [i Bill, David era bursier Rhodes. Originar

din Midwest – David a fost n\scut [i crescut `n ]inuturile rurale din

Istorie trqitq 277


Indiana, la o ferm\ – el [i cu mine aveam, astfel, o leg\tur\ natu-

ral\. Cur`nd, a devenit un om foarte important `n via]a noastr\.

David era perfect pentru aceast\ slujb\. Lucrase la Curtea Su-

prem\ pentru judec\torul Byron White [i avea experien]\ `n legis-

la]ia corporatist\ [i `n cazurile `n care era implicat\ mass-media.

{i-a reprezentat clien]ii `n c`teva din investiga]iile S & L din anii ’80,

a[a c\ era familiarizat cu problemele. ~n acela[i timp, avea o con-

[tiin]\ social\ de nezdruncinat. Pe peretele biroului s\u at`rna o

copie a mandatului de arestare `n Mississippi, unde fusese `nchis

pentru o perioad\ scurt\ fiindc\ era activist pentru drepturi civile

`n timpul cursei pentru dreptul la vot `n Vara Libert\]ii din 1964.

~ntr-una din primele lui slujbe ca avocat, a ap\rat cazurile de pe-

deaps\ cu moartea pentru Fondul de Ap\rare Legal\ al NAACP.

Ca to]i avoca]ii buni, David avea talentul de a transforma fapte

care p\reau r\zle]e [i ne`nchegate `ntr-un discurs conving\tor. Dar

reconstituirea afacerii Whitewater i-a pus la `ncercare competen-

]ele. Mai `ntì, David a luat dosarele de la biroul lui Vince Foster,

care i-au fost date lui Bob Barnett dup\ moartea lui Vince. Apoi, a

descoperit alte documente din Washington p`n\ `n Flippin, Arkan-

sas, l`ng\ proprietatea Whitewater.

Ne-am `nt`lnit cu David la Casa Alb\ aproape `n fiecare

s\pt\m`n\ din urm\toarele trei luni. Cum ascultam fascinat\, ne-a

spus ce aflase `n timp ce adunase neregulile din cazul Whitewater

[i identificase investi]iile din ce `n ce mai bizare ale lui Jim

McDougal. S\ `ncerci s\ reconstitui mormanul de documente al lui

McDougal `nsemna s\ intri `ntr-un nor de cea]\.

Nici eu, nici Bill nu am vizitat vreodat\ proprietatea Whitewa-

ter; am v\zut doar fotografii. David a hot\r`t c\ trebuia s\ vad\

locul ,,`n trei dimensiuni [i `n timp real“ pentru a `n]elege cazul.

A luat avionul spre sudul statului Missouri (care era mai aproape de

proprietatea noastr\ dec`t Little Rock), apoi a `nchiriat o ma[in\.

Dup\ ore `ntregi de condus pe str\zi `ntortocheate, `n cele din urm\

a luat-o pe drumul marcat de buldozer prin p\dure [i a ajuns

278

noaptea t`rziu la proprietatea Whitewater. Din loc `n loc, erau

anun]uri pe care scria „De v`nzare“, dar nu era nimeni acas\. Dac\

s-ar fi `ntors c`teva luni mai t`rziu, dup\ ce ziari[tii se `ngr\-

m\diser\ s\ fotografieze [i s\ pun\ `ntreb\ri oric\rei persoane care

[tia ceva despre Whitewater, David ar fi v\zut un afi[ mare pe una

dintre pu]inele cl\diri locuite de acolo: „Merge]i acas\, idio]ilor!“

~n cele din urm\, David a l\sat un agent imobiliar local din

Flippin, pe nume Chris Wade, s\ se ocupe de problema pro-

priet\]ilor de la Whitewater. Noi nu [tiam c\, `n mai 1985, McDou-

gal v`nduse cele dou\zeci [i patru din loturile r\mase companiei lui

Wade. ~n ciuda faptului c\ `n acea perioad\ eram `nc\ parteneri,

McDougal nu ne-a informat despre asta. ~n schimb, ne-a cerut s\

semn\m c\ renun]\m la aceste p\m`nturi sau s\ ne oferim s\ `m-

p\r]im beneficiile de 35 000 de dolari. Nu [tiam nici c\ McDougal

a achizi]ionat `n aceast\ tranzac]ie un mic avion Piper Seminole,

care a devenit ,,avionul companiei“.

P`n\ la mijlocul anilor ’80, McDougal a fost pre[edintele unei

mici corpora]ii – cel pu]in oficial. ~n 1982, cump\rase o mic\

afacere prosper\ – Madison Guaranty – [i, cur`nd, au ap\rut [i

profiturile financiare. McDougal aspira s\ fie bancher populist [i

avea idei grandioase. Din ce deducea David Kendall, multe dintre

afacerile lui McDougal erau de pus sub semnul `ntreb\rii. ~n termi-

nologia lui David, McDougal f\cea ,,investi]ii excesiv de opti-

miste“. Din nefericire, c`nd nu a putut acoperi cheltuielile,

McDougal a `nceput s\ `nv`rt\ banii, `mprumut`nd de la unul ca s\

dea altuia. Noi nu [tiam asta, a[a c\ o dat\ chiar a folosit compania

Whitewater pentru a cump\ra un teren l`ng\ un parc m\rgina[ la

sud de Little Rock, pe care l-a numit Castle Grande Estates. Grupu-

lui s\u de parteneri de afaceri [i planuri e[uate i-a luat ani de zile s\

se l\mureasc\ despre ce era vorba.

Madison Guaranty a `nceput ca mii de alte S & L-uri care au f\cut

mici `mprumuturi ipotecare pentru case. Apoi, `n 1982, adminis-

tra]ia Reagan a modificat industria economiilor [i a `mprumuturilor.

Istorie trqitq 279


Brusc, proprietari ca McDougal au putut s\ fac\ `mprumuturi mari,

necugetate, `n afara afacerii lor [i, `n cele din urm\, acestea au dus

`ntreaga industrie, inclusiv Madison Guaranty, la serioase probleme

financiare. O modalitate prin care administratorii financiari de la

S & L [i avoca]ii lor au `ncercat s\-[i salveze afacerile falimentare

a fost s\ creasc\ capitalul prin oferte de ac]iuni preferen]iale, per-

mise prin legea federal\, dac\ aveau aprob\ri `n regul\ de la stat.

~n 1985, Rick Massey, un t`n\r avocat de la firma Rose, `mpre-

un\ cu un prieten care a lucrat pentru McDougal, a propus un astfel

de remediu pentru Madison Guaranty. Deoarece McDougal negli-

jase plata pentru serviciile legale anterioare de la Rose, firma a

insistat ca el s\ pl\teasc\ dou\ mii de dolari re]inere lunar\, `nainte

ca Massey s\ preia controlul. Partenerii mei mi-au cerut s\ pretind

aceast\ re]inere lunar\ de la McDougal [i s\ devin „partener de

poli]\“ al lui Massey deoarece, ca asociat junior, el nu putea s\

`nregistreze un client. Dup\ ce am rezolvat re]inerea, implicarea

mea `n aceast\ problem\ a fost minim\. Oferta de capital n-a fost

niciodat\ aprobat\ de cei din Arkansas, iar func]ionarii de la S & L

au preluat Madison Guaranty, l-au `nl\turat pe McDougal [i au

ini]iat o examinare a tranzac]iilor de la S & L datorit\ acuza]iilor c\

McDougal ac]iona pe cont propriu. Investiga]ia federal\ urmat\ de acuza]ia de infrac]iune l-au f\cut

pe McDougal s\ se consume ani de zile. ~n 1986, ne-a c\utat [ine-a `ntrebat dac\ vrem s\ renun]\m la 50 de procente din compa-nia Whitewater. Am crezut c\ e o idee grozav\. Ne f\cuser\minvesti]iile cu opt ani mai devreme [i ne-au costat mul]i bani. Dar`nainte de a ne `n]elege asupra p\r]ii noastre, l-am rugat pe McDou-gal s\ ne retrag\ numele de pe ipotec\ [i, `n schimbul ob]inerii unuiprocent de 100% din ceea ce a r\mas, s\-[i asume datoriile carer\m`neau [i s\ ne scuteasc\ de orice responsabilitate de acum saude mai t`rziu. C`nd a refuzat s\ fac\ asta, a fost ca un semnal dealarm\. Pentru prima oar\ de c`nd am devenit parteneri, `n 1978,am cerut s\ v\d registrele contabile. Am fost `ntrebat\ de ce nuf\cusem asta `nainte [i cum de fusesem at`t de ignorant\ `n ce

280

prive[te ac]iunile lui McDougal. Mi-am pus [i eu aceast\ `ntrebare.

Am crezut c\ f\cusem o investi]ie proast\ [i c\ trebuia s\ pl\tesc

pre]ul pentru cump\rarea acestor case suplimentare doar sub form\

de rate cu dob`nd\. ~ns\ ne-am dat seama c\ eram `n pierdere [i c\

trebuia s\ a[tept\m p`n\ c`nd aveau s\ se schimbe pre]urile pe pia]\

sau p`n\ c`nd le puteam vinde. N-am avut nici un motiv s\-l iau la

`ntreb\ri pe McDougal, ale c\rui investi]ii fuseser\ `ncununate de

un succes impresionant `n anii ’70 [i care, `mi imaginam eu, [tia s\

fac\ sit\ de m\tase din coad\ de cìne. Am continuat s\ pl\tesc tot

ceea ce McDougal spunea c\ dator\m [i mi-am v\zut `n continuare

de lucrurile importante din via]a mea, printre care dorin]a de a avea

copii, participarea la alegerile so]ului meu la fiecare doi ani [i

`ncercarea de a lucra `n justi]ie. De `ndat\ ce contabilul meu a ana-

lizat documentele Whitewater, str`nse cu ajutorul lui Susan

McDougal vreme de c`teva luni, mi-am dat seama c\ intr\rile con-

tabile erau gre[ite [i c\ Whitewater era un fiasco. M-am hot\r`t ca,

`mpreun\ cu so]ul meu, s\ pun totul `n ordine [i apoi s\ ie[im din

harababura cu McDougal. Din cauza problemelor lui McDougal,

acest lucru a durat ani de zile.

Mai `ntì, am vrut s\ [tiu obliga]iile pe care corpora]ia le avea

fa]\ de IRS1, fa]\ de Departamentul Fiscal din Arkansas [i fa]\ de

taxele locale pentru teren. Whitewater nu a avut niciodat\ profituri,

dar era `nc\ obligat\ s\ pl\teasc\ taxe pe care, am aflat eu `n 1989,

McDougal nu le achitase `n ultimii ani. Nu pl\tise taxele pe propri-

etate, `n ciuda faptului c\ pe noi ne-a asigurat c\ o f\cuse. Pentru a

pune acum la dosar taxele nepl\tite, aveam nevoie de semn\tura

unui func]ionar de la compania Whitewater [i doar cei din familia

McDougal de]ineau titlurile. Am `ncercat timp de un an s\ iau

procur\ de la McDougal ca s\ pot s\ `nregistrez chitan]ele fiscale,

s\ le achit [i s\ v`nd proprietatea pentru a acoperi datoriile.

~ntre timp, via]a lui McDougal s-a schimbat `n r\u. So]ia lui,

Susan, l-a p\r\sit `n 1985 [i, mai t`rziu, s-a mutat `n California.

Istorie trqitq 281

1 Internal Revenue Service, Fiscul din Statele Unite (n.red.).


~n anul urm\tor, a avut un atac cerebral care l-a sl\bit, i-a accentuatdepresia maniacal\ cu care, se pare, se lupta de c`tva timp. N-amfost dornic\ s\-l contactez pe McDougal, a[a c\ `n 1990 am sunat-o

pe Susan `n California, i-am explicat ce voiam s\ fac [i am `ntre-bat-o dac\ ea, `n calitate de secretar al companiei, voia s\-[i dea

semn\tura. A fost de acord, iar eu i-am trimis imediat formularele,pe care ea le-a semnat [i mi le-a returnat. C`nd a aflat McDougal, a

]ipat la Susan `n telefon [i m-a sunat la birou s\ m\ amenin]e. Mi-lf\cusem du[man.

McDougal a devenit [i mai `nver[unat dup\ ce a fost acuzat [i

judecat cu opt capete de acuzare federale pentru conspira]ie,

fraud\, declara]ii false [i evaziune fiscal\. A fost consultat `ntr-un

spital psihiatric `nainte de procesul din 1990. I-a cerut lui Bill s\ fie

martor pentru el, dar i-am spus lui Bill s\ nu fac\ asta. Bill e `ntot-

deauna dornic s\ ajute pe oricine, mai ales pe vechii prieteni, dar eu

pur [i simplu nu am sim]it c\ se putea conta pe McDougal.

Am`ndoi ne-am dat seama c\ `l cuno[team foarte pu]in [i nu [tiam

exact ce f\cuse `n ace[ti ani. Dup\ ce judec\torii au pronun]at

sentin]a, McDougal m-a amenin]at din nou, de data aceasta

spun`ndu-mi c\ o s\ mi-o pl\teasc\ pentru c\ am `nregistrat chi-

tan]ele fiscale.

{i s-a ]inut de cuv`nt, av`nd un sprijin considerabil din partea

adversarilor politici ai lui Bill. Sheffield Nelson, fost autoproclamat

CEO1 la Arkansas Louisiana Gas Company (Arkla), devenise

membru al Partidului Republican pentru a candida `mpotriva lui

Bill la func]ia de guvernator `n 1990. Obi[nuit s\ ob]in\ ce voia,

dup\ `nfr`ngere Nelson a devenit foarte r\zbun\tor. De `ndat\ ce

Bill [i-a anun]at candidatura pentru pre[edin]ie `n 1991, Nelson l-a

anun]at la Casa Alb\ pe Bush c\ e gata s\-i ofere tot sprijinul pen-

tru a-l `nvinge pe Bill. ~n acest scop l-a convins pe McDougal s\-[i

exprime orice pl`ngere posibil\ `n leg\tur\ cu Bill [i cu mine,

indiferent dac\ era fondat\ sau nu.

282

Rezultatul a fost prima „poveste Whitewater“, un articol care a

ap\rut pe prima pagin\ a edi]iei de duminic\ din New York Times

`n martie 1992, `n toiul alegerilor primare ale democra]ilor.

Afirma]iile lui Jim McDougal erau citate trunchiat, infiltr`nd

deliberat informa]ii false despre parteneriatul nostru. Autorul arti-

colului a f\cut mult caz de ,,leg\tura noastr\ complicat\“ cu

McDougal [i insinua, `n mod eronat, c\ el ne adusese venituri din

afacerea Whitewater, primind, `n schimb, favoruri. ~n timp ce

titlurile tr`mbi]au c\ ,,Clinton s-a al\turat opera]iunii S & L“, noi

f\cuser\m investi]ii cu McDougal cu patru ani `nainte ca Jim s\

cumpere S & L. Echipa lui Clinton l-a angajat imediat pe Jim Lyons,

un avocat respectat, cunosc\tor al dreptului corporatist, care a pl\tit

o firm\ de contabili care s\ se adune [i s\ explice opera]iunile con-

tabile legate de investi]ia Whitewater.

Raportul Lyons, care a costat 25 000 de dolari [i a fost comple-

tat `n circa trei s\pt\m`ni, a dovedit c\ Bill [i cu mine eram respon-

sabili `n aceea[i m\sur\ ca [i McDougal de `mprumutul ini]ial pe

care l-am luat pentru a achizi]iona proprietatea Whitewater [i c\ am

pierdut zeci de mii de dolari `n investi]ie – ultima cifr\ fiind 46 000

de dolari. Zece ani [i zeci de milioane de dolari mai t`rziu, raportul

final Whitewater din 2002, realizat de procurorul independent care

a f\cut o investiga]ie separat\ `mputernicit\ de Resolution Trust

Corporation, `nt\rea declara]iile lui Lyons. Dup\ ce compania a

f\cut public raportul Lyons `n martie 1992, presa a abandonat

aceast\ problem\. Unii republicani [i alia]ii lor nu au renun]at `ns\

a[a de u[or. ~n august 1992, un investigator de la RTC cu o func]ie

ne`nsemnat\, L. Jean Lewis, a g\sit un am\nunt incriminator

privind Madison, pe care `ncerca s\-l lege de Bill [i de mine.

Chunk Banks, procurorul republican al Statelor Unite `n Little Rock,

numit de pre[edintele Bush `n func]ia de judec\tor federal, a fost

presat de Departamentul de Justi]ie s\ investigheze aceste incri-

min\ri [i s\ prezinte aceste cita]ii marelui juriu, ceea ce `nsemna, `n

mod inevitabil, c\ toate acestea vor fi f\cute publice [i c\ eram

Istorie trqitq 283

1 Chief Execution Officer.


implica]i, `ntr-o anumit\ m\sur\, `ntr-o investiga]ie penal\. Banks

a refuzat, exprim`ndu-[i surpriza c\ RTC nu i-a trimis aceste infor-

ma]ii cu trei ani `nainte, c`nd cercetase cazul Jim McDougal. Bank

a spus c\ acuza]iile respective nu-i d\deau nici un motiv s\ ne sus-

pecteze de un comportament `mpotriva legii sau s\ ne investigheze

[i c\ se temea c\ o cercetare de ultim\ or\ va influen]a negativ [i

va prejudicia alegerile preziden]iale. Oarecum surprinz\tor, ulti-

mul raport Whitewater ar\ta, de fapt, implicarea administra]iei

Bush `n `ncercarea de a veni cu un element surpriz\ cu doar c`teva

s\pt\m`ni `nainte de alegeri. Era implicat nu numai procurorul

general William Barr, dar [i avocatul Casei Albe, C. Boyden Gray,

care a `ncercat s\ descopere un posibil am\nunt incriminator la

adresa RTC, care s\ aib\ leg\tur\ cu noi. C`nd zvonurile Whitewa-

ter au ie[it din nou la suprafa]\ `n toamna anului 1993, nici unul

dintre oamenii de la Casa Alb\ nu [i-ar fi imaginat complexul de

for]e care convergea `n ceea ce avea s\ devin\ – pentru adversarii

no[tri – o perfect\ furtun\ politic\.

La mijlocul lui noiembrie, `n timp ce David Kendall era profund

implicat `n misiunea lui de g\sire a adev\rului, The Washington

Post punea Casei Albe o mul]ime de `ntreb\ri legate de Whitewater

[i de McDougal. ~n urm\toarele c`teva s\pt\m`ni, au `nceput mici

dezbateri interne `n serviciul administrativ privitor la r\spunsurile

care trebuiau date mass-mediei. S\ r\spundem la `ntreb\ri? S\ le

ar\t\m documente? Dac\ da, pe care dintre ele? Consultan]ii no[tri

politici, inclusiv George Stephanopoulos [i Maggie Williams, au

fost pentru prezentarea documentelor. De aceea[i p\rere a fost [i

David Gergen, care a func]ionat la Casa Alb\ pe timpul lui Nixon,

Ford [i Reagan [i acum f\cea parte din echipa lui Bill. Gergen era

convins c\ presa nu se va potoli p`n\ ce nu va ob]ine informa]iile,

dar c\, de `ndat\ ce le va primi, va c\uta altceva. Nu era nimic de

ascuns, de ce s\ nu le prezent\m documentele? Toat\ povestea va fi

b\lm\jit\ o vreme, apoi va disp\rea.

284

Dar David Kendall, Bernie Nussbaum [i Bruce Lindsey, to]i

avoca]i, au considerat c\ punerea la dispozi]ie a documentelor pen-

tru pres\ ne ducea pe o „pant\ alunecoas\“. Deoarece raportul era

`nc\ par]ial [i se putea ca niciodat\ s\ nu fie complet, nu [tiau

r\spunsul la o mul]ime de `ntreb\ri legate de McDougal [i de afa-

cerile lui. Presa nu ar fi fost mul]umit\, crez`nd c\ ascundem ceva,

c`nd, de fapt, nu mai aveam ce le spune. Ca avocat, `nclinam s\ fiu

de acord cu aceast\ p\rere. Bill n-a acordat mult\ aten]ie pro-

blemei, deoarece [tia c\ nu f\cuse nimic, c`t fusese guvernator, ca

s\-l favorizeze pe McDougal [i, mai mult, pierduse bani. Implicat

`n problemele pre[edin]iei, mi-a spus s\ decidem, eu [i David, cum

s\ rezolv\m aceast\ problem\.

Din cauza experien]ei noastre cu acuzarea lui Nixon din 1974,

Bernie [i eu am crezut c\ trebuie s\ cooper\m total cu investiga]ia

guvernamental\, astfel `nc`t nimeni s\ nu spun\ c\ nu d\m o m`n\

de ajutor sau c\ pretindem privilegii. A[a c\ l-am instruit pe David

s\ le transmit\ investigatorilor guvernamentali c\ o s\ le furniz\m

voluntar toate documentele [i c\ vom coopera cu investiga]iile

marelui juriu. Nu am crezut – [i s-a dovedit c\ nu am dreptate – c\

mass-media va cotinua s\ ne `nvinuiasc\ pentru c\ nu le-am ar\tat

acelea[i documente pe care oricum le prezentaser\m Departamen-

tului de Justi]ie.

Chiar `nainte ca Departamentul de Justi]ie s\ emit\ o cita]ie,

am fost de acord s\ cooper\m total [i f\r\ `nt`rziere, oferindu-ne s\

prezent\m toate documentele pe care le puteam g\si `n leg\tur\ cu

Whitewater [i s\ renun]\m la toate privilegiile legate de aceste

documente pe care le puneam la dispozi]ie – inclusiv munca pe

care Vince Foster a prestat-o pentru noi ca avocat personal.

~nc\ `ncrez\tori c\ aceast\ problem\ nu va duce la scandal, cum

se `nt`mplase `n timpul campaniei, ne-am `ndreptat spre Camp

David de Ziua Recuno[tin]ei. A fost o perioad\ dulce-amar\ pentru

noi. Tat\l meu nu era ca s\ stea la mas\, `ntrec`ndu-se cu Hugh [i

cu Tony la m`ncatul de copane sau cer`nd mai multe meri[oare [i

Istorie trqitq 285


pepene murat – dou\ dintre m`nc\rurile lui preferate din copil\rie.

{i [tiam c\ Virginia st\tea tot mai prost cu s\n\tatea. Era posibil ca

aceea s\ fie ultima noastr\ petrecere de Ziua Recuno[tin]ei `mpre-

un\ cu ea [i eram hot\r`]i s-o facem s\ se simt\ bine, av`nd grij\ de

ea, f\r\ s\ facem caz de asta, pentru c\ nu se potrivea cu stilul ei.

Virginia avea nevoie de o transfuzie de s`nge la fiecare c`teva zile,

a[a c\ am aranjat ca transfuzia s\ se fac\ la Camp David, unde

exist\ echipament medical complet pentru pre[edinte, familia lui,

oaspe]i [i pu[ca[ii marini `ncartirui]i acolo.

So]ului Virginiei, Dick, care luptase `n Marin\ `n Pacific `n tim-

pul celui de Al Doilea R\zboi Mondial, ì pl\cea s\ vin\ la Camp

David. A petrecut mult timp vizit`nd locurile cu tinerii pu[ca[i

marini afla]i `n permisie, relax`ndu-se `n micul bar [i restaurant din

Hickory Lodge, din baz\. Virginiei ì pl\cea s\ stea cu el, b`nd tac-

ticos, ascult`nd un caporal de dou\zeci de ani care-i povestea

despre familia lui [i despre o fat\ cu care pl\nuia s\ se c\s\to-

reasc\. O v\d [i acum pe Virginia, cu ochii min]ii, purt`nd cizme

ro[ii, pantaloni albi, pulover alb [i o jachet\ ro[ie de piele, glumind

[i r`z`nd cu Dick [i cu tinerii. Oricine a avut pl\cerea s\ petreac\

ceva timp cu Virginia a cunoscut o adev\rat\ americanc\ – m\rini-

moas\, vesel\, iubitoare de distrac]ie, lipsit\ de prejudec\]i [i de

prefec\torie.

La `nceputul lui noiembrie, presa scria c\ ì recidivase cancerul,

dar cei mai mul]i nu [tiau c`t de grav\ era starea ei, datorit\ atitu-

dinii ei pozitive [i a faptului c\ ar\ta `nc\ foarte bine. Machiajul [i

genele false f\ceau parte din ]inuta ei, indiferent c`t de r\u se sim-

]ea. Christophe Schatteman, prietenul nostru coafor din Los Ange-

les, a venit cu avionul la Arkansas pentru a-i aranja Virginiei o

peruc\ dup\ chimioterapie, astfel `nc`t s\ arate exact ca p\rul ei –

un gest nobil care spune mult despre el.

Fratele meu Tony se logodise de cur`nd cu Nicole Boxer, fiica

senatoarei de California, Barbara Boxer, [i a so]ului ei, Stewart.

Pl\nuiam o nunt\ `n prim\var\ la Casa Alb\, a[a c\ i-am invitat pe

286

Nicole, pe p\rin]ii [i pe fratele ei, Dough, s\ vin\ cu noi la Camp

David la cina de Ziua Recuno[tin]ei.

La Camp David se lucra continuu, deoarece noul pre[edinte [i

Prima Doamn\ `[i puneau amprenta asupra locului. Re[edin]a fu-

sese construit\ `n timpul recesiunii din anii ’30. Pre[edintele

Roosevelt a decis, primul, s\ o foloseasc\ drept loc de odihn\ al

pre[edintelui, numindu-l ,,Shangri“ [i sporindu-i facilit\]ile. C`nd

am sosit noi acolo, era at`t o tab\r\ militar\, c`t [i un loc de refugiu

[i de odihn\. Erau zece c\su]e rustice pentru oaspe]i, toate cu nume

de copaci. Cea mai mare cas\ de oaspe]i, „Plopul“ rezervat\

pre[edintelui, e a[ezat\ `n v`rful unui deal care coboar\ u[or p`n\ la

zona de verdea]\ plantat\ la ordinul pre[edintelui Eisenhower [i la

piscina ad\ugat\ de pre[edintele Nixon. Ferestrele camerei de zi

d\deau `n p\duricea care `nconjoar\ tab\ra. Gardurile de securitate

ale perimetrului, camerele de luat vederi [i patrulele Marinei Mi-

litare nu se v\d, permi]`nd vizitatorului s\ uite c\ `n acest loc

lini[tit e o baz\ militar\, devenit\ mai sigur\ datorit\ protec]iei spe-

ciale de care are nevoie pre[edintele.

Nucleul activit\]ii de la Camp este casa cea mai mare, „Dafinul“,

unde ne adunam s\ ne uit\m la meciurile de fotbal, s\ juc\m tot

felul de jocuri [i s\ st\m `n fa]a unui c\min din c\r\mid\, construit

pe dou\ niveluri, [i unde luam masa `mpreun\. Dup\ ce am petre-

cut c`tva timp acolo, m-am g`ndit c\ `nc\perea central\ ar putea fi

mai func]ional\ [i ar putea oferi o priveli[te mai pl\cut\. Erau

pu]ine ferestre pe peretele lung din spate, care d\dea spre p\dure, [i

o coloan\ uria[\ bloca fluen]a deplas\rii `n camer\. Am lucrat cu

oamenii din Marin\ [i cu prietena mea Kaki Hockersmith, decora-

tor de interioare din Arkansas, pentru a `mbun\t\]i planurile pentru

o renovare care s\ elimine coloana [i s\ adauge ferestre care s\

aduc\ mai mult\ lumin\, deschiz`nd camera anotimpurilor

schimb\toare de afar\.

Buc\tarii [i osp\tarii Marinei ne-au preparat [i servit clasica cin\

de Ziua Recuno[tin]ei, pe care o a[teptau ambele p\r]i ale familiei

Istorie trqitq 287


noastre. Pentru a `mbina tradi]iile familiei mele cu cele ale familiei

lui Bill am m`ncat deopotriv\ pìne de grù [i turte de m\lai, dar [i

pl\cinte cu dovleac [i cu carne tocat\. Mesele `mbel[ugate gemeau

sub greutatea m`nc\rii, `n timp ce toat\ lumea respecta o tradi]ie

f\r\ grani]\: `mbuibarea.

~n week-end, doi vechi prieteni, Strobe Talbott, mai t`rziu

ambasador al nostru `n Comunitatea Statelor Independente din

fosta Uniune Sovietic\ [i ulterior secretar-adjunct de Stat, [i

Brooke Shearer, director de programe la Casa Alb\ [i tovar\[ul

meu din campanii, au venit `n vizit\ cu fiii lor.

N-am vorbit prea mult despre Whitewater, pe care l-am `nregis-

trat ca pe un moment trec\tor. ~n schimb, am discutat despre eveni-

mentele din ultimii ani. Speram, mai mult dec`t oric`nd, `n viitorul

]\rii. Trecuser\m printr-un an dificil, dar, `n termenii din agenda lui

Bill, a fost un an productiv. Sau, pentru a folosi o expresie de la curse-

le de cai care ar fi amuzat-o pe Virginia, poate ne-am mi[cat `ncet

c`nd am ie[it din padoc, dar `ncepeam s\ prindem vitez\. }ara d\dea

semne de reviriment economic [i cre[tea `ncrederea consumatorilor.

Rata [omajului cobor`se la 6,4% [i era cea mai sc\zut\ de la `ncepu-

tul anului 1991. Se achizi]ionau case noi, `n timp ce nivelul dob`nzii

[i al infla]iei era `n sc\dere. Pe l`ng\ planul economic, esen]ial pentru

o asemenea expansiune, Bill semnase Legea Serviciului Na]ional,

cre`nd AmeriCorps; de asemenea, semnase Legea privind Concediul

Medical [i Parental pe care pre[edintele Bush `l respinsese de dou\

ori, legisla]ia votan]ilor care se deplaseaz\ cu ma[ina, prin care se

facilita `nregistrarea aleg\torilor care lucrau pe ma[ini, ajutorul fi-

nanciar direct pentru studen]i, ce reducea costurile pentru colegiu [i,

una din priorit\]ile lui Strobe, ajutorul economic pentru Rusia, prin

care inten]iona s\ sprijine t`n\ra democra]ie.

Ne-am `ntors din vacan]\ cu c`teva kilograme `n plus, dar cu

for]e proaspete. Am fost `n mod deosebit mul]umit\ c\ Bill a semnat

proiectul de lege Brady `n 30 noiembrie 1993. Ca [i Legea privind

Concediul Medical [i Parental, acest proiect de lege fusese respins

288

de pre[edintele Bush. Mult am`nat\, era normal ca legea s\ cear\ o

perioad\ de a[teptare de cinci zile pentru a controla condi]iile ori-

c\rui cump\r\tor al unui pistol. Proiectul de lege n-ar fi fost posibil

f\r\ eforturile neobosite ale lui James [i Sarah Brady. Jim, fost se-

cretar de pres\ la Casa Alb\, avusese probleme cerebrale dup\ ce

fusese `mpu[cat `n cap, `n 1981, de un b\rbat cu probleme psihice,

care `ncerca s\-l asasineze pe pre[edintele Ronald Reagan. El [i

so]ia lui Sarah [i-au dedicat via]a pentru a ]ine armele de foc de-

parte de m`na infractorilor [i a celor bolnavi psihic. Perseveren]a

lor [i-a ar\tat rezultatele c`nd Bill, flancat de so]ii Brady, a semnat

cea mai important\ lege privind controlul armelor din ultimii

dou\zeci [i cinci de ani. ~n anii urm\tori, nici un proprietar legitim

de arme nu [i-a pierdut armele, dar [ase sute de mii de evada]i, ho]i

[i infractori au fost `mpiedica]i s\ le cumpere.

NAFTA a fost ratificat\ `n 8 decembrie 1993, ceea ce `nsemna

c\ administra]ia putea s\-[i `ntoarc\ deplin aten]ia spre sus]inerea

reformei s\n\t\]ii. Pentru a p\stra av`ntul, doctorul Koop [i cu

mine am pornit din nou la drum. Pe 2 decembrie, am luat leg\tura

cu opt sute de medici [i profesioni[ti `n medicin\ care au venit la

Forumul pentru S\n\tate din Hanover, New Hampshire.

Doctorul Koop devenise un purt\tor de cuv`nt din ce `n ce mai

entuziast `n prezentarea planului nostru de s\n\tate. C`nd vorbea,

era ca [i cum ascultai un profet al Vechiului Testament. Spunea

adev\rul crud f\r\ s\ devin\ antipatic din aceast\ cauz\. Putea

spune: „Avem prea mul]i speciali[ti `n medicin\, dar nu s`nt sufi-

cien]i medici generali[ti“, iar publicul, plin de medici speciali[ti,

d\dea aprobator din cap.

Forumul de la New Hampshire a fost televizat, fiind un eveni-

ment deosebit de important pentru a face cunoscute inten]iile noas-

tre [i un bun prilej de a explica virtu]ile planului Clinton. M-am

implicat `n discu]ie. La un moment dat, m-am uitat spre public [i

am v\zut-o pe asistenta mea, Kelly Craighead, cobor`nd spre tri-

bun\. Gesticula cu `nver[unare, ating`ndu-[i capul [i ar\t`nd apoi

Istorie trqitq 289


spre mine. Am continuat s\ vorbesc [i s\ ascult, f\r\ s\-mi dau

seama ce f\cea ea. Era din nou problema cu p\rul. Capricia Mar-

shall, care era la Washington [i se uita la televizor, a observat o

[uvi]\ de p\r care st\tea ridicat\ `n v`rful capului. Ea b\nuia c\

publicul se uita, mai degrab\, la p\rul meu, `n loc s\ asculte ce

spuneam, a[a c\ a sunat-o pe Kelly pe celular:

– F\-o s\-[i aranjeze p\rul!

– Nu pot, se afl\ `n fa]a a sute de oameni.

– Nu-mi pas\, trimite-i un semnal!

C`nd Kelly mi-a spus toat\ povestea dup\ terminarea evenimen-

tului, am r`s `mpreun\. Mi-a trebuit mai mult de un an de zile s\

`n]eleg semnifica]ia nesemnificativului. De atunci `ncolo, am pus la

punct un sistem de gesturi f\cute cu m`na, precum cele pe care le

fac antrenorul [i juc\torul de pe teren, a[a `nc`t [tiam c`nd trebuia

s\-mi aranjez p\rul sau s\-mi [terg rujul de pe din]i.

C`nd m-am `ntors la Washington, s\rb\torile tradi]ionale de Cr\-

ciun de la Casa Alb\ erau `n plin\ desf\[urare. Puteam acum s\-mi

dau seama c`t de nerealist\ fusese planificarea programului meu de

Cr\ciun pe care fusesem obligat\ s\ o fac `ntr-o zi c\lduroas\ de

mai, c`nd administratorul Gary Walters mi-a spus:

– {ti]i, doamn\ Clinton, `ncepe s\ fie t`rziu pentru planificarea

preg\tirilor de Cr\ciun.

Mi-a spus c\ trebuia s\ hot\r\sc modelul pentru o felicitare de

Cr\ciun reprezentativ\ pentru Casa Alb\, s\ aleg tema decora-

]iunilor [i s\ pl\nuiesc petrecerile pe care urma s\ le d\m `n decem-

brie. Iubesc foarte mult Cr\ciunul, dar Ziua Recuno[tin]ei a fost

`ntotdeauna momentul potrivit pentru a `ncepe s\ te g`nde[ti la

s\rb\torile de iarn\, a[a c\ interven]ia lui Gary a implicat o mare

schimbare `n modul meu de a-mi planifica lucrurile. Am fost `ns\

supus\ [i am f\cut ce mi s-a sugerat; am `nceput imediat s\ aleg din

fotografiile cu n\me]i de pe paji[tea din jurul Casei Albe, `ntr-o

perioad\ c`nd parfumul magnoliilor p\trundea prin ferestre.

290

Toate acele luni de preg\tire au meritat efortul. M-am hot\r`t s\

aleg tema „me[te[uguri americane“ [i i-am invitat pe artizanii din

toat\ ]ara s\ trimit\ ornamente f\cute de m`n\, pe care le-am at`rnat

pe cei mai mult de treizeci de copaci din jurul re[edin]ei. Am

g\zduit, `n medie, o recep]ie sau o petrecere `n fiecare zi, timp de

trei s\pt\m`ni consecutiv. ~mi pl\cea s\ planific listele de bucate [i

activit\]ile [i s\ privesc zecile de voluntari care se `ngr\m\deau la

Casa Alb\ s\ ajute la ag\]area ornamentelor. Unul dintre tristele

rezultate ale atacurilor din 11 septembrie 2001 e c\ re[edin]a prezi-

den]ial\ de la Casa Alb\ nu mai e at`t de deschis\ cum era c`t am

fost noi acolo. ~n primul Cr\ciun la Casa Alb\, aproximativ 150 000

de vizitatori au intrat `n `nc\perile destinate publicului pentru a

vedea decora]iunile [i pentru a gusta o pr\jitur\ sau dou\.

Deoarece, cu prilejul s\r\b\torilor, am vrut s\ aducem oameni de

toate credin]ele, am aprins ,,menorah“ pe care o comandasem pen-

tru Casa Alb\ `n decembrie pentru a s\rb\tori Chanukah. Trei ani

mai t`rziu, am s\rb\torit primul Eid-al-Fitr la Casa Alb\, pentru a

marca sf`r[itul Ramadanului, luna de post musulman\.

Cr\ciunul e `ntotdeauna un eveniment important `n familia

Clinton. Bill [i Chelsea fac cump\r\turi, `mpacheteaz\ cadouri [i

decoreaz\ pomul cu mult entuziasm. ~mi place foarte mult s\-i v\d

cum `mpodobesc bradul `mpreun\, oprindu-se s\-[i aminteasc\

provenien]a fiec\rui ornament. Nici atunci nu s-a schimbat nimic,

cu toate c\ ne-a luat ceva timp p`n\ s\ g\sim ornamentele de

Cr\ciun ale familiei. Multe dintre lucrurile noastre r\m\seser\ `n

cutii pe care nu am pus nici o etichet\, `ngr\m\dite `n camerele de

la etajul al treilea din Casa Alb\ sau `n magazia preziden]ial\ din

Maryland. Totu[i, `n cele din urm\, [osetele pentru darurile de

Cr\ciun au at`rnat de marginea c\minului `n Camera Oval\ Gal-

ben\, `ntr-o cas\ `n care `ncepeam s\ ne sim]im `n largul nostru.

Acesta avea s\ fie ultimul Cr\ciun pentru Virginia, care era din

ce `n ce mai sl\bit\ [i avea nevoie de transfuzii regulate. ~nd`rjita

doamn\ Kelley era hot\r`t\ s\ tr\iasc\ fiecare din aceste ultime

Istorie trqitq 291


clipe de via]\ la cea mai mare intensitate, iar Bill [i eu voiam ca ea

s\-[i petreac\ c`t mai mult timp posibil cu noi, a[a c\ am convins-o

s\ r\m`n\ o s\pt\m`n\. A fost de acord, dar a insistat c\ nu putea s\

stea [i de Anul Nou pentru c\ ea [i Dick mergeau la concertul Bar-

brei Streisand la Las Vegas. Virginia legase o prietenie str`ns\ cu

Barbra, care ì invitase s\-i fie oaspe]i la mult a[teptata ei `ntoarcere

pe scen\. Cred c\ Virginia `[i dorea s\ tr\iasc\ at`t c`t s\ poat\ face

aceast\ scurt\ deplasare, pentru c\ nimic nu-i pl\cea mai mult dec`t

s\ se plimbe prin cazinouri [i s\ aib\ ocazia s\ vad\ un spectacol al

Barbrei Streisand.

Obsesia presei `n leg\tur\ cu Whitewater a continuat pe tot par-

cursul vacan]ei, deoarece The New York Times, The Washington

Post [i Newsweek au venit cu am\nunte de senza]ie. Republicanii

din Camer\ [i Senat – `n mod special Bob Dole – au cerut o ,,tre-

cere `n revist\ independent\“ a problemei Whitewater. Editorii l-au

presat pe procurorul general Janet Reno s\ numeasc\ un procuror

special. Legea Procurorului Independent, votat\ dup\ scandalul

Watergate, expirase recent, iar investiga]iile trebuiau acum auto-

rizate de procurorul general. Presiunea cre[tea pe zi ce trecea, cu

toate c\ nu existau motive `ntemeiate pentru a numi un procuror

special: o dovad\ credibil\ de `nc\lcare a legii.

Vince Foster n-a fost l\sat `n pace nici dincolo de morm`nt. Cu

o s\pt\m`n\ `naintea Cr\ciunului, presa a raportat c\ unele dosare,

inclusiv documentele Whitewater, au fost subtilizate din biroul lui

de Bernie Nussbaum. Departamentul de Justi]ie era, desigur, pe

deplin con[tient c\ dosarele personale fuseser\ retrase din biroul lui

`n prezen]a avoca]ilor de la Departamentul de Justi]ie [i a agen]ilor

FBI, `nm`nate avoca]ilor no[tri [i trimise apoi la Departamentul de

Justi]ie pentru examinare. Dar aceast\ „scurgere de [tiri“ a pus paie

pe foc.

Apoi ne-am confruntat cu un aprig atac partizan. S`mb\t\,

18 decembrie, g\zduiam o recep]ie de vacan]\, c`nd David Kendall

m-a chemat la telefon.

292

– Hillary, mi-a spus el, trebuie s\-]i spun ceva foarte, foarte

ur`t…

M-am a[ezat [i am ascultat cum David `mi prezenta pe scurt un

articol lung, detaliat, care urma s\ apar\ `n American Spectator, un

lunar de extrem\ dreapt\ care ataca, `n mod regulat, administra]ia.

Articolul, scris de David Brock, era plin de cele mai josnice

inven]ii pe care le-am auzit vreodat\, mai `nfior\toare dec`t mizeri-

ile din tabloidele de supermarket. Principalele surse ale lui Brock

erau patru solda]i din fosta gard\ personal\ a lui Bill. Ei pretindeau,

printre altele, c\ ì aduceau femei lui Bill `n perioada c`nd fusese

guvernator. C`]iva ani mai t`rziu, Brock avea s\-[i retrag\ cuvintele,

scriind o m\rturie uimitoare despre motivele sale politice [i direc-

tivele din acea perioad\.

– Ascult\, s`nt o gr\mad\ de nimicuri, dar vor fi date la tipar, a

spus David. Trebuie s\ fii preg\tit\.

M-am g`ndit mai `ntì la Chelsea, la mama [i la Virginia, care

deja trecuse prin prea multe.

– Ce putem face? l-am `ntrebat pe David. Putem s\ facem ceva?

Sfatul lui a fost s\-mi p\strez calmul [i s\ nu spun nimic.

Comentariile noastre nu vor `mpiedica publicarea articolului.

Solda]ii n-au f\cut dec`t s\ se discrediteze pe ei `n[i[i, l\ud`ndu-se

f\r\ ru[ine c\ se a[teptau s\ fie r\spl\ti]i cu bani pentru ceea ce au

povestit. Doi dintre cei patru au fost de acord s\ li se dezv\luie

identitatea [i voiau chiar s\ scoat\ o carte. Mai mult, ei erau repre-

zenta]i de Cliff Jackson, unul din cei mai vehemen]i du[mani

politici ai lui Bill din Arkansas. Majoritatea inven]iilor lui Brock

erau prea vagi pentru a fi probate, iar anumite am\nunte au fost

dezmin]ite cu u[urin]\. Articolul pretindea, de exemplu, c\ eu

ordonasem ca grinzile de la poarta vilei guvernatorului s\ fie dis-

truse pentru a acoperi presupusele leg\turi ale lui Bill; `n realitate,

n-au existat astfel de grinzi la vil\. Din nefericire, faptul c\ sursele

lui Brock erau solda]i care lucraser\ pentru Bill d\dea zvonurilor o

oarecare credibilitate.

Istorie trqitq 293


Cred c\ articolul nu [i-a f\cut pe deplin efectul p`n\ `n seara

urm\toare, la petrecerea de Cr\ciun dat\ pentru prieteni [i familie

la Casa Alb\. Lisa Caputo mi-a spus c\ doi dintre solda]i `[i pre-

zentau zgomotos pove[tile pe CNN `n seara aceea [i c\ Los Angeles

Times urma s\-[i publice versiunea legat\ de declara]iile solda]ilor.

Era prea mult. M\ `ntrebam dac\ ceea ce Bill voise s\ fac\ pentru

]ar\ merita suferin]a [i umilin]a pe care urmau s\ le `ndure familiile

[i prietenii no[tri. Probabil c\ se citea pe fa]a mea c\ eram distrus\,

deoarece Bob Barnett a venit s\ ne `ntrebe dac\ putea s\ ne fie de

folos. I-am spus c\, p`n\ `n ziua urm\toare, trebuia s\ ne hot\r`m

cum s\ r\spundem. Am sugerat s\ mergem sus cu Bill c`teva

minute pentru a sta de vorb\. Bill a intrat `n holul central. Cu

ochelarii lui foarte mari [i cu tr\s\turi bl`nde, Bob are figura

unchiului preferat. Acum vorbea cu o voce lini[titoare, `ncerc`nd,

`n mod evident, s\ vad\ dac\, dup\ tot ce se `nt`mplase `n acel an,

mai aveam puterea s\ `nfrunt\m aceast\ provocare.

M-am uitat la el [i i-am spus:

– S`nt at`t de s\tul\ de toate astea.

A dat din cap.

– Pre[edintele a fost ales [i tu trebuie s\ faci fa]\ situa]iei pentru

]ar\, pentru familia ta.

Nu-mi spunea nimic nou [i nu era prima dat\ c`nd mi se spunea c\

ac]iunile [i cuvintele mele puteau fie s\ consolideze, fie s\ submineze

pre[edin]ia lui Bill. Am vrut s\-i spun: „Bill a fost ales pre[edinte, nu

eu!“ Ra]ional vorbind, `n]elegeam c\ Bob avea dreptate [i c\ va trebui

s\-mi folosesc toat\ energia r\mas\. Eram dornic\ s\ `ncerc. Dar m\

sim]eam at`t de obosit\! {i `n acel moment foarte singur\.

Mi-am dat seama c\ atacurile la adresa reputa]iei noastre

puteau s\ pericliteze str\dania lui Bill de a pune ]ara pe un alt f\-

ga[. Chiar din timpul campaniei, am v\zut cum republicanii voiau

s\ atace Casa Alb\. Adversarii politici ai lui Bill au `n]eles c`t de

mare era miza [i asta m-a f\cut s\ vreau s\ ripostez. Am cobor`t

din nou la petrecere.

294

Programasem c`teva `ntrevederi cu presa, pe care n-am putut s\

le anulez. Pe 21 decembrie am avut o `nt`lnire de sf`r[it de an cu

Helen Thomas, decanul corpului de pres\ al Casei Albe [i jurna-

list\ renumit\, [i cu al]i reporteri. Evident, m-au `ntrebat despre

articolul din Spectator [i m-am hot\r`t s\ le dau un r\spuns. Nu cre-

deam c\ era o coinciden]\ c\ aceste atacuri ap\reau tocmai c`nd

pozi]ia lui Bill `n sondaje era cel mai bine consolidat\ [i le-am spus

asta. Credeam, de asemenea, c\ pove[tile au fost n\scocite din

motive de partizanat politic [i ideologic.

– Cred c\ so]ul meu a dovedit c\ e un om care se preocup\

profund [i adev\rat de aceast\ ]ar\ [i c\ respect\ pre[edin]ia…

{i dup\ aceste lucruri ar trebui s\-l judece pe so]ul meu americanii

cu o g`ndire normal\. {i toate aceste minciuni vor ajunge s\ fie

considerate ni[te mizerii, a[a cum e [i normal.

Nu era tocmai r\spunsul calm, lini[tit pe care David `l

recomandase.

Cu toate c\ r\ul fusese f\cut, presa a `nceput `n cele din urm\ s\

examineze motivele solda]ilor. S-a dovedit c\ doi erau furio[i pen-

tru c\ `l socoteau pe Bill nerecunosc\tor fa]\ de ei. Fuseser\, de

asemenea, supu[i unei investiga]ii pentru o fraud\ legat\ de o

pretins\ asigurare a unui vehicul al statului pe care `l conduceau [i

care fusese distrus `n 1990. Un alt soldat, care pretinsese `n raport

c\ Bill ì oferise o slujb\ federal\ `n schimbul t\cerii, a semnat mai

t`rziu o depozi]ie sub jur\m`nt, `n care spunea c\ nu se `nt`mplase

niciodat\ ceea ce a declarat. Dar au trecut aproape zece ani p`n\ s\

afl\m `ntreaga poveste `nfior\toare care a devenit cunoscut\ sub

numele de ,,Troopergate“.

Pe David Brock, autorul articolului din Spectator, l-a mustrat

con[tiin]a `n 1998 [i [i-a cerut public scuze lui Bill [i mie pentru

minciunile pe care le-a r\sp`ndit despre noi. Dorise cu at`ta ardoare

s\ fie bine v\zut de activi[tii de dreapta, `nc`t s-a l\sat folosit

politic chiar c`nd avea dubii despre sursele sale. Memoriile sale,

publicate `n 2002, fac o trecere `n revist\ a anilor `n care el `nsu[i

Istorie trqitq 295


se descrie ca „un om lovit de dreapta“. El afirm\ c\ pe l`ng\ sala-

riul primit de la publica]ia Spectator, i se d\deau `n plus bani `n

secret ca s\ descopere [i s\ publice orice mizerie pe care cineva ar

fi spus-o despre noi. Printre patronii s\i secre]i era [i magnatul din

Chicago, Peter Smith, un suporter de baz\ al lui Newt Gingrich.

Smith l-a pl\tit pe Brock s\ c\l\toreasc\ `n Arkansas [i s\ discute

cu solda]ii, aranjament facilitat de Cliff Jackson. Dup\ afirma]iile

lui Brock, succesul articolului cu declara]iile solda]ilor l-a inspirat

pe Richard Mellon Scaife, un miliardar ultraconservator din Pitts-

burgh, s\ inventeze calomnii similare printr-un proiect clandestin

numit „Proiectul Arkansas“. Prin intermediul unei funda]ii educa-

]ionale, Scaife a pompat sute de mii de dolari `n Spectator pentru

a-[i sus]ine r\zbunarea `mpotriva lui Clinton.

Intriga descris\ de Brock [i de al]ii e distorsionat\, iar perso-

najele s`nt absurde. Dar e important ca americanii s\ [tie ce s-a

`nt`mplat `n spatele scenei [i s\ `n]eleag\ sensul opera]iunii

„Troopergate“, scandalurile din ziare care au precedat-o [i cele care

au urmat. Acesta a fost un r\zboi politic `nver[unat.

„~n `ncercarea de a-mi construi o carier\ `nfloritoare de dreap-

ta ca provocator de scandaluri“, scrie Brock, „m-am l\sat implicat

de oameni cu bani, de dreapta, `ntr-o tentativ\ ciudat\ [i, uneori,

ridicol\ de a-l `mpro[ca cu noroi pe Clinton, folosind declara]ii

personale deplasate. Ac]ion`nd `n timpul campaniei electorale

`mpreun\ cu organiza]ia oficial\ GOP1, dar nefiind membru al ei,

sau cu aparatul de partid [i mult sub standardele publicului ame-

rican [i ale corpului de pres\, efortul meu a dep\[it cu mult

cercet\rile tipice ale opozi]iei conduse de campaniile politice – nu

doar prin caracterul lui secret, ci [i prin lipsa de respect fa]\ de

probe, probitate sau principii profesionale. Aceste activit\]i… au

fost ni[te indicii foarte timpurii care s\ arate c`t de departe va

merge dreapta `n urm\toarele decade `n `ncercarea de a distruge

familia Clinton.“

296

~mpreun\ cu al]i membri ai Proiectului secret Arkansas al lui

Scaife, Brock [i-a luat sarcina de a planta [i hr\ni semin]ele `ndo-

ielii legate de persoana lui Clinton [i de capacitatea lui de guver-

nare. Conform memoriilor lui Brock, ,,]ara trebuia s\ vad\ un

scenariu fictiv f\cut `n `ntregime de dreapta republican\… de fapt,

din momentul c`nd ei p\[iser\ din Arkansas pe scena na]ional\, ]ara

nu mai v\zuse niciodat\ familia Clinton“.

~ntr-o diminea]\ geroas\ dintre Cr\ciun [i Anul Nou, Maggie

Williams [i cu mine ne beam cafeaua `n locul nostru preferat din

re[edin]\, camera de zi din Aripa de Vest, `n fa]a unei ferestre mari

`n form\ de evantai. Vorbeam [i frunz\ream ziarele. Majoritatea dis-

cutau pe prima pagin\, de la un cap\t la altul, despre Whitewater.

– Hei, uit\-te aici! a zis Maggie, d`ndu-mi un exemplar din

USA Today. Spune c\ tu [i pre[edintele s`nte]i cei mai admira]i

oameni din lume.

Nu [tiam dac\ trebuia s\ r`d sau s\ pl`ng. Tot ce puteam face

era s\ sper c\ poporul american `[i va men]ine sim]ul drept\]ii [i

bunele inten]ii, a[a cum eu `ncercam s\ le men]in pe ale mele.

Istorie trqitq 297

1 Grand Old Party.


PROCURORUL INDEPENDENT

Zgomotul unui telefon care sun\ `n mijlocul nop]ii e unul dintre

cele mai nepl\cute. C`nd telefonul din dormitorul nostru a `nceput

s\ sune mult dup\ miezul nop]ii, pe 6 ianuarie 1994, de cealalt\

parte a firului era Dick Kelley, care `l anun]a pe Bill c\ mama lui

tocmai murise `n somn `n casa ei din Hot Springs.

N-am mai dormit `n noaptea aceea, fiind ocupa]i s\ d\m [i s\

primim telefoane. Bill a vorbit de dou\ ori cu fratele s\u Roger.

Am luat leg\tura cu una dintre cele mai apropiate prietene, Patry

Howe Criner, care copil\rise cu Bill, [i am rugat-o s\ fac\, `mpre-

un\ cu Dick, aranjamentele funerare. Al Gore a sunat pe la trei

diminea]a. Am trezit-o pe Chelsea [i am adus-o `n dormitor ca s\-i

putem spune ce s-a `nt`mplat. Fusese foarte apropiat\ de bunica ei,

pe care o numea Ginger. Acum `[i pierduse doi dintre bunici, `n

mai pu]in de un an.

~nainte de a se cr\pa de ziu\, Oficiul de Pres\ al Casei Albe a

f\cut public\ vestea mor]ii Virginiei, iar c`nd am pornit televizorul

din dormitorul nostru, am v\zut prima secven]\ de [tiri: ,,Mama

pre[edintelui a murit `n aceast\ diminea]\ devreme, dup\ o lung\

lupt\ cu cancerul“. Modul acesta de prezentare insista parc\ pe ire-

versibilitatea mor]ii ei. Nu ne uitam aproape niciodat\ la [tirile de

diminea]\, dar zgomotul de fundal ne mai ab\tea parc\ g`ndurile.

Apoi Bob Dole [i Newt Gingrich au ap\rut `n emisiunea Today,

dinainte programat\. Au `nceput s\ vorbeasc\ despre Whitewater:

„Mie mi se pare c\ se cere numirea unui procuror independent“, a

spus Dole.

M-am uitat la fa]a lui Bill. Era vizibil distrus. Bill fusese educat

de mama lui s\ nu-i loveasc\ pe oameni atunci c`nd au o suferin]\

[i s\-]i tratezi chiar [i adversarii cu decen]\, `n via]\ sau `n politic\.

C`]iva ani mai t`rziu, cineva i-a spus lui Bob Dole c`t de mult l-au

r\nit pe Bill cuvintele lui `n acea zi [i, pentru a-[i sp\la obrazul, i-a

trimis lui Bill o scrisoare `n care `[i cerea scuze.

Bill l-a rugat pe vicepre[edinte s\ rosteasc\ el un discurs pro-

gramat pentru Milwankee `n dup\-amiaza aceea, `nc`t s\ poat\

pleca imediat `n Arkansas. Eu am fost ocupat\ s\ contactez familia

[i prietenii [i s\-i ajut cu aranjamentele de c\l\torie. Chelsea [i cu

mine am luat avionul spre Hot Springs `n ziua urm\toare [i am

mers direct la casa de l`ng\ lac a Virginiei [i a lui Dick, unde i-am

g\sit pe prietenii [i pe membrii familiei st`nd `n camerele modeste.

Barbra Streisand a venit cu avionul din California, iar prezen]a ei a

adus o not\ de emo]ie [i de farmec care i-ar fi pl\cut Virginiei. Am

stat acolo s\ bem cafea [i s\ m`nc\m gr\mezile de bucate care apar

la orice funeralii din Arkansas. Am povestit pe r`nd amintiri din

via]a uimitoare a Virginiei, autobiografia ei av`nd s\ fie publicat\

cu un titlu cum nu se poate mai potrivit: Conduc`nd cu inima. N-o

s-o vad\ niciodat\ publicat\, dar cartea poveste[te o via]\ cu totul

remarcabil\ [i onest\. S`nt convins\ c\, dac\ ar fi tr\it s\-i fac\

publicitate, nu numai c\ ar fi fost un best-seller, dar i-ar fi ajutat pe

oameni s\-l `n]eleag\ mai bine pe Bill. C`teva ore mai t`rziu, casa

era `nc\ plin\ ca o biseric\ `ntr-o duminic\ de Pa[te, dar, f\r\

prezen]a Virginiei, p\rea c\ lipse[te cu des\v`r[ire corul.

Nu exist\ `n Hot Springs o biseric\ suficient de `nc\p\toare

pentru a-i ad\posti pe prietenii de-o via]\ ai Virginiei. Serviciul

memorial a trebuit ]inut la Convention Center din Hot Springs.

Bill mi-a spus:

– Dac\ vremea ar fi fost mai frumoas\, am fi putut folosi pista

de curse Oaklawn. Mamei i-ar fi pl\cut nespus!

Istorie trqitq 299


Am z`mbit g`ndindu-m\ la pista plin\ de mii de fani care

alearg\ aclam`nd pe unul de-al lor.

Pe m\sur\ ce procesiunea funerar\ `nainta spre Hot Springs `n

diminea]a urm\toare, str\zile se `mp`nzeau de oameni care veneau

s\-[i arate respectul. Serviciul funerar s\rb\torea via]a Virginiei cu

imnuri [i cu pove[ti, dar nimic nu putea prinde esen]a acestei femei

unice, care `mp\rt\[ise dragostea ei de via]\ cu cei cu care `[i `ncru-

ci[a drumurile.

Dup\ funeralii, ne-am `ndreptat cu ma[ina spre cimitirul din

Hope, unde trupul Virginiei urma s\ se odihneasc\ al\turi de cele

ale p\rin]ilor ei [i al primului s\u so], Bill Blythe. Virginia se

`ntorsese acas\ la Hope.

Air Force One ne-a luat de la aeroportul din Hope pentru un

zbor trist `napoi spre Washington. Avionul era plin de membri ai

familiei [i de prieteni care au `ncercat s\-i ridice moralul lui Bill.

Dar chiar [i `n ziua `n care [i-a `nmorm`ntat mama, Bill nu a putut

s\ evite problema Whitewater.

Personalul Casei Albe [i avoca]ii au t\b\r`t pe pre[edinte. Toat\

lumea era `ngrijorat\ c\ zarva creat\ de numirea unui procuror spe-

cial diminua importan]a mesajului lui Bill, dar nimeni nu putea

prezice dac\ alegerea unui nou procuror va potoli spiritele. C`nd

am aterizat la Baza Andrews [i am luat elicopterul spre Casa Alb\,

Bill era evident obosit de dezbatere. Trebuia s\ se `ntoarc\ la

Andrews pentru a zbura spre Europa `n noaptea aceea pentru

`nt`lniri programate de mult\ vreme la Bruxelles [i la Praga `n

leg\tur\ cu extinderea NATO, urmate de o vizit\ de stat `n Rusia

pentru a discuta `ngrijor\rile pre[edintelui Boris El]`n privind pla-

nurile NATO de extindere c\tre est. ~nainte ca Bill s\ plece, mi-a

spus clar c\ voia ca problema Whitewater s\ fie rezolvat\ `ntr-un

fel sau altul, [i asta cur`nd.

Pl\nuisem s\ merg cu Bill la Moscova pentru vizita de stat din

13 ianuarie. La funeraliile Virginiei, ne-am hot\r`t s-o lu\m [i pe

Chelsea, pentru c\ nu voiam s-o l\s\m la Casa Alb\ `ntr-o perioad\

300

at`t de trist\. {tiam c\ trebuia luat\ o decizie `n leg\tur\ cu

procurorul special `nainte de plecare. ~n duminica aceea, au ap\rut

la talk-show-uri politice c`]iva lideri democra]i pentru a-[i exprima

acordul `n leg\tur\ cu alegerea unui procuror special. Nici unul din

ei nu putea s\ explice cu exactitate de ce acest pas era potrivit sau

necesar. P\reau prin[i de v`rtej [i aten]i la presiunea exercitat\ de

pres\. Situa]ia era prielnic\, dar eu `mi pierdeam incisivitatea.

Instinctul meu curajos, ca avocat [i veteran al echipei care cer-

cetase acuza]iile Watergate, `mi spunea s\ cooperez total cu orice

investiga]ie legitim\, dar s\ am puterea s\ m\ opun unor cercet\ri

haotice. O investiga]ie ,,special\“ trebuia s\ fie fondat\ numai pe

dovezi credibile de infrac]iune [i nu existau astfel de dovezi. F\r\

acestea, numirea unui procuror special stabilea un precedent teri-

bil: de atunci `ncolo, pentru orice acuza]ie nefondat\ `mpotriva

pre[edintelui, indiferent de perioada vizat\, se putea cere compe-

ten]a unui procuror special.

Consilierii politici ai pre[edintelui preziceau c\ ne va fi impus

`n cele din urm\ un procuror special [i au fost de p\rere c\ era mai

bine s\ alegem unul [i s\ sc\p\m de aceast\ problem\. George

Stephanopoulos a studiat numirile anterioare de procurori indepen-

den]i [i a citat cazul pre[edintelui Carter [i al fratelui s\u, Billy,

investiga]i pentru un `mprumut dubios, f\cut unui depozit de

arahide la mijlocul anilor ’70. Procurorul special solicitat de Carter

[i-a terminat investiga]ia `n [apte luni [i i-a disculpat pe fra]ii

Carter. Acest lucru era `ncurajator. Pe de alt\ parte, investiga]ia

cunoscut\ sub numele de „afacerea Iran-Contra“, `nceput\ `n tim-

pul administra]iei Reagan-Bush, a continuat timp de [apte ani. ~n

acest caz, existau activit\]i ilegale f\cute de func]ionarii de la Casa

Alb\ [i de la alte organiza]ii guvernamentale legate de politica

extern\ a ]\rii. C`teva persoane oficiale din administra]ie au fost

puse sub acuzare, inclusiv secretarul Ap\r\rii, Caspar Weinberger,

[i locotenent-colonelul Oliver North, care a lucrat pentru Consiliul

de Securitate Na]ional\.

Istorie trqitq 301


Doar David Kendall, Bernie Nussbaum [i David Gergen au fost

de acord cu mine c\ ar trebui s\ ne opunem numirii unui procuror

special. Gergen considera func]ia de procuror special o ,,propunere

periculoas\“. Oamenii din echipa lui Bill au venit unul c`te unul s\ m\

influen]eze, fiecare transmi]`ndu-mi acela[i mesaj: voi distruge pre-

[edin]ia so]ului meu dac\ nu le voi sus]ine strategia. Whitewater tre-

buie s\ dispar\ de pe primele pagini ale ziarelor, astfel `nc`t s\ putem

continua afacerile administra]iei, inclusiv reforma pentru s\n\tate.

Am considerat c\ trebuie s\ facem distinc]ia `ntre a ne ap\ra

terenul c`nd aveam dreptate [i a accepta oportunit\]ile politice [i

presiunea din partea presei. „E gre[it s\ cerem un procuror“, am

spus. Dar nu i-am putut face s\ se r\zg`ndeasc\.

Pe 3 ianuarie, Harold Ickes, un vechi prieten [i consilier din

campania din 1992, a intrat `n administra]ie ca [ef-adjunct al

Personalului. Bill l-a rugat pe Harold, un avocat extrem de dina-

mic, cu p\r auriu, s\ coordoneze campania pentru s\n\tate. Timp

de c`teva zile a fost preocupat s\ organizeze „Echipa de r\spuns la

Whitewater“, alc\tuit\ din c`]iva consilieri experimenta]i [i mem-

bri ai echipei de rela]ii cu media [i ai biroului consultativ. Harold

era cel mai bun avocat c`nd trebuia s\ lup]i `n ring [i, asemenea lui

Kendall, era un veteran al mi[c\rii pentru drepturi civile `n Sud –

de fapt, Harold fusese at`t de grav b\tut `n timp ce-i organiza pe

aleg\torii de culoare din Mississippi, `nc`t `[i pierduse un rinichi.

Cu toate c\ `[i petrecuse o mare parte din tinere]e ascuz`ndu-[i

originea – la un moment dat s-a `ndeletnicit cu `ngrijirea cailor –,

era fiul lui Harold Ickes Senior, unul din pilonii cabinetului Fran-

klin D. Roosevelt. Politica pulsa `n venele lui Harold, iar Casa

Alb\ p\rea s\ fie habitatul lui.

Harold a f\cut tot posibilul s\ ]in\ sub control dezbaterea

Whitewater, dar fr\m`nt\rile au continuat `n Aripa de Vest. Fiecare

noutate ne `mpingea spre o decizie crucial\. ~n ziua c`nd m-am

`ntors din Hot Springs la Casa Alb\, Harold mi-a spus f\r\ chef c\

ajunsese la concluzia c\ trebuia s\ cerem un procuror special.

302

Mar]i seara, pe 11 ianuarie, am aranjat o teleconferin]\ cu Bill,

care se afla la Praga. M-am `nt`lnit cu David Kendall `n Biroul Oval,

`nc\rca]i cu propunerile lui Bill pentru o dezbatere final\ a proble-

mei. Scena mi-a amintit de un desen animat pe care `l v\zusem: un

om st`nd `n fa]a a dou\ u[i, evident `ncerc`nd s\ se hot\rasc\ pe care

s\ intre. O inscrip]ie de deasupra u[ii spunea: „S\ te ia naiba dac\

intri“, iar cealalt\ spunea: „S\ te ia naiba dac\ nu intri“.

Era noapte deplin\ `n Europa. Bill era stors de puteri [i exaspe-

rat dup\ c`teva zile `n care nu auzise altceva dec`t `ntreb\ri legate

de Whitewater, puse de pres\. Era, de asemenea, distrus c\ `[i pier-

duse mama, o prezen]\ constant\ `n via]a lui [i principalul lui

sus]in\tor, care i-a oferit dragoste [i sprijin necondi]ionat. ~mi p\rea

r\u pentru el [i a[ fi vrut s\ nu fie obligat s\ ia o astfel de hot\r`re

crucial\ `n aceste `mprejur\ri. Era foarte r\gu[it, iar noi trebuia s\

ne aplec\m spre telefonul de conferin]e pentru a-i auzi vocea.

– Nu [tiu c`t mai pot `ndura asta, a spus el, frustrat c\ presa n-a

vrut s\ vorbeasc\ despre expansiunea istoric\ a NATO, care avea s\

deschid\ cur`nd u[a ]\rilor din fostul Pact de la Var[ovia. Tot ce

voiau s\ [tie era de ce ocoleam o investiga]ie independent\.

{edin]a a fost deschis\ de George Stephanopoulos, care a

prezentat cu calm argumentele politice pentru numirea unui pro-

curor special. A spus c\ un procuror special `l va sc\pa pe Bill de

atacurile presei, c\ acest lucru era inevitabil [i c\ orice alt\ `nt`r-

ziere ne-ar distruge agenda legislativ\.

Apoi Bernie Nussbaum a f\cut o pledoarie conving\toare pentru

pozi]ia lui. Ca [i mine, Bernie [tia c\ se vor face presiuni mari ca

procurorii s\ vin\ cu acuza]ii pentru a-[i justifica str\daniile. A[a cum

accentua Bernie, noi `napoiaser\m documentele Departamentului de

Justi]ie [i, deoarece nu era nici o dovad\ credibil\ c\ exist\ vreo

neregul\, nu putea fi impus un procuror special `n condi]iile legii.

Puteam doar s\ solicit\m unul, ceea ce p\rea cu adev\rat absurd. Un

scandal politic era de preferat unui posibil nesf`r[it proces legal.

Istorie trqitq 303


Dup\ c`teva replici aprinse, Bill, extenuat, era s\tul de c`te

auzise. Am `ncheiat [edin]a, rug`ndu-l doar pe David Kendall s\

mai r\m`n\ pentru c`teva cuvinte cu pre[edintele.

~nc\perea a fost lini[tit\ c`teva momente, apoi Bill a `nceput s\

vorbeasc\.

– P\rerea mea este c\ trebuie s\ numim `ntr-adev\r un procuror

special, a spus el. Nu avem nimic de ascuns, dar, dac\ lucrurile

continu\ a[a, problema aceasta ne va ocupa tot timpul.

Era timpul s\ pun c\r]ile pe mas\.

– {tiu c\ trebuie s\ trecem peste asta, am spus, dar depinde

de tine.

David Kendall era cu totul de partea lui Bernie. Am`ndoi erau

avoca]i experimenta]i care au `n]eles c\ [i cel nevinovat poate fi

persecutat. Dar erau dep\[i]i ca num\r de consilierii politici care

voiau doar ca presa s\ schimbe subiectul. David a p\r\sit camera,

iar eu am ridicat receptorul s\ vorbesc singur\ cu Bill.

– De ce nu te mai g`nde[ti la aceast\ decizie? i-am spus. Dac\

`nc\ e[ti dornic s-o faci, vom trimite o cerere procurorului general,

mìne diminea]\.

– Nu, a spus el, s\ ispr\vim cu asta!

Cu toate c\ se temea la fel de mult ca mine [i considera c\

subestim\m consecin]ele acestei decizii, mi-a spus s\ continu\m cu

solicitarea. M-am sim]it `ngrozitor. A fost constr`ns s\ ia o decizie

cu care nu era de acord. Dar din cauza presiunii pe care o supor-

tam, nu g\seam alt\ ie[ire.

Am intrat `n biroul lui Bernie Nussbaum pentru a-i spune

ve[tile proaste [i mi-am `mbr\]i[at vechiul prieten. Cu toate c\ era

t`rziu, Bernie a `nceput s\-i scrie o scrisoare lui Janet Reno, comu-

nic`ndu-i solicitarea formal\ a pre[edintelui ca procurorul general

s\ numeasc\ un procuror special pentru a conduce o investiga]ie

independent\ legat\ de Whitewater.

Nu vom [ti niciodat\ dac\ Congresul ne-ar fi impus `n cele din

urm\ s\ numim un procuror independent. {i nu vom [ti niciodat\

304

dac\, chiar d`ndu-le ziari[tilor de la The Washington Post un set de

documente personale inevitabil incomplete, am fi evitat numirea

unui procuror special. Cu `n]elepciunea dat\ de experien]\, mi-a[

dori s\ m\ fi str\duit mai mult [i s\ nu m\ fi l\sat convins\ s\

adopt calea minimei rezisten]e. Bernie [i David aveau dreptate. Am

fost prin[i `ntr-o curs\ pe care analistul legal Jeffrey Toobin a

descris-o mai t`rziu ca politizarea sistemului justi]iei infrac]ionale [i

infrac]ionalizarea sistemului politic. Acest impas socotit efemer a

solicitat energia administra]iei pentru urm\torii [apte ani, a invadat

nedrept via]a unor oameni nevinova]i [i a distras aten]ia Americii

de la problemele interne [i externe.

Optimismul `nn\scut al lui Bill [i flexibilitatea lui l-au ajutat s\-[i

continue drumul, m-au inspirat pe mine [i a f\cut posibil\ punerea

`n aplicare a majorit\]ii planurilor sale pentru America p`n\ la sf`r-

[itul celor dou\ mandate. Toate acestea `ns\ aveau s\ se `nt`mple `n

viitor. Chelsea [i cu mine am urcat la bordul avionului pentru a fi

al\turi de Bill `n Rusia.

Zborul spre Moscova a fost plin de turbulen]e [i m-am sim]it

foarte r\u c`nd am cobor`t din avion. Chelsea a urcat `n ma[in\ cu

Capricia Marshall, iar eu am intrat `n limuzina oficial\ cu Alice

Stover Pickering, so]ia ambasadorului nostru `n Rusia, Thomas

Pickering. Am`ndoi ocupaser\ numeroase posturi `n Externe `n

`ntreaga lume. Tom Pickering a func]ionat ulterior cu distinc]ie `n

func]ia de subsecretar de Stat pentru Afaceri Politice `n timpul lui

Madeleine Albright. ~n timp ce ne `ndreptam cu ma[ina pentru a

m\ `nt`lni cu Naina El]`n, mi s-a f\cut r\u de la stomac. Convoiul

de ma[ini care mergeau `n vitez\, precedate [i urmate de ma[ini de

poli]ie ruse[ti, nu se putea opri. Scaunul din spate al limuzinei era

gol-golu], f\r\ o can\, un prosop sau un [erve]el la vedere. Mi-am

aplecat capul `ntr-o parte [i am vomat pe podea. Alice Pickering

s-a pref\cut c\ nu observ\ nimic [i – pentru a diminua st`njeneala –

a continuat s\-mi arate diferite locuri sau cl\diri pe l`ng\ care

treceam. N-a spus niciodat\ nici un cuv`nt nim\nui, ceea ce am

Istorie trqitq 305


apreciat profund. P`n\ s\ ajungem la re[edin]a oficial\ a amba-

sadorului, m\ sim]eam pu]in mai bine. Dup\ un du[ rapid, dup\ ce

mi-am schimbat hainele [i dup\ cruciala `nt`lnire cu o periu]\ de

din]i, am fost gata s\-mi `ncep programul.

A[teptam cu ner\bdare s-o `nt`lnesc pe doamna El]`n, pe care

avusesem pl\cerea s-o cunosc la Tokyo `n vara anterioar\. Naina

lucrase ca inginer cosntructor la Ecaterinburg, unde so]ul ei fusese

[ef regional al Partidului Comunist. Avea un s\n\tos sim] al

umorului, iar noi am r`s tot drumul, `ntr-o zi cu apari]ii publice [i

mese private cu demnitari locali.

Aceast\ prim\ vizit\ `n Rusia avea scopul de a consolida

rela]iile dintre Bill [i pre[edintele El]`n ca s\ poat\ s\ abordeze `n

mod constructiv probleme precum cea a distrugerii arsenalului

nuclear al Uniunii Sovietice [i expansiunea NATO spre est. ~n timp

ce so]ii no[tri discutau la nivel `nalt, eu [i Naina am vizitat un spi-

tal proasp\t v\ruit `n cinstea vizitei noastre [i am vorbit despre sis-

temul de s\n\tate din ]\rile noastre. Cel din Rusia se deteriora din

cauza lipsei de sus]inere din partea guvernului care exista alt\dat\.

Doctorii pe care i-am `nt`lnit au fost curio[i s\ afle despre planurile

noastre de reform\ `n domeniul s\n\t\]ii. Ei au recunoscut `nalta

calitate a medicinei americane, dar au criticat e[ecul nostru `n a

asigura s\n\tatea tuturor. {i ei `mp\rt\[eau ]elul nostru de a avea

asigurare medical\ pentru to]i, dar aveau greut\]i `n a-l realiza.

~n cele din urm\, seara m-am `nt`lnit cu Bill. Familia El]`n a

oferit un dineu oficial care a `nceput `ntr-o not\ primitoare `n

Sala Sf`ntul Vladimir, de cur`nd renovat\, [i a continuat cu o cin\

`n Sala Fa]etelor, o camer\ cu multe oglinzi [i una dintre cele mai

frumoase pe care am v\zut-o `n c\l\toriile mele `n lume. Am stat la

mas\ l`ng\ pre[edintele El]`n, al\turi de care nu mai fusesem `ntr-o

vizit\ de amploare. A vorbit cu verv\ despre m`ncare [i vin, spu-

n`ndu-mi cu toat\ seriozitatea c\ vinul ro[u i-a protejat pe mari-

narii ru[i de pe submarinele nucleare de efectele malefice ale

stron]iului 90. ~ntotdeauna mi-a pl\cut vinul ro[u.

306

Chelsea a venit cu noi dup\ cin\ pentru petrecerea din Sala

Sf`ntul Gheorghe, iar apoi Boris [i Naina ne-au condus `ntr-un tur

mai am\nun]it `n camerele private ale Kremlinului, unde ne-am

petrecut noaptea. Ne-a pl\cut extrem de mult familia El]`n [i

speram s\-i mai vedem.

~n diminea]a urm\toare, c`nd coloana de ma[ini p\r\sea

Kremlinul, Chelsea [i Capricia au r\mas oarecum `n urm\, st`nd

pe trepte cu agentul lui Chelsea din Serviciile Secrete [i cu unul

din `nso]itorii lui Bill. {i-au dat seama de situa]ie c`nd au v\zut

ultima ma[in\ plec`nd [i doi oameni str`ng`nd covorul ro[u.

Agentul [i Capricia au v\zut o dubi]\ alb\ [i au fugit spre ea,

hot\r`]i s\ se urce. {oferul, care `mp\r]ea ni[te h`rtii, vorbea en-

gleza. De `ndat\ ce a `n]eles ce se `nt`mplase, i-a luat pe cei patru

pe locurile din spate ale dubi]ei [i a gonit spre aeroport, ocolind

blocajul poli]iei. ~ns\ li s-a refuzat intrarea `n aeroport. Serviciile

de securitate ruse[ti au recunoscut-o pe Chelsea, dar nu-[i puteau

imagina de ce nu era cu noi `n\untru. ~n timp ce `ncercau s\

l\mureasc\ confuzia, Chelsea [i tovar\[ii ei [i-au luat bagajele [i

au `nceput s\ alerge spre terminal. Nu mi-am dat seama c\ Chelsea

lipsea p`n\ nu am ajuns la bordul avionului, iar ei veneau g`fìnd

spre terminal. Pare amuzant acum, dar atunci am fost foarte `ngri-

jorat\. M-am hot\r`t s\ nu le mai pierd din ochi pe Chelsea [i pe

Capricia pentru tot restul c\l\toriei.

Urm\torul nostru popas, ora[ul Minsk, din Belarus, a fost unul

dintre locurile cu cea mai deprimant\ `nf\]i[are din c`te am vizitat,

arhitectura lui evoc`nd stilul `ntunecat [i aura amenin]\toare a

comunismului autoritar; vremea era ploioas\ [i cenu[ie. ~n ciuda

eforturilor bieloruse de a construi o ]ar\ independent\ [i democratic\,

au `nt`mpinat foarte multe piedici `n a-[i atinge scopul. Intelectualii

[i profesorii universitari pe care i-am `nt`lnit, care au `ncercat s\ con-

duc\ guvernul dup\ pr\bu[irea Uniunii Sovietice, nu p\reau s\ fie pe

placul nostalgicilor ideologiei comuniste. Itinerarul nostru a fost pre-

s\rat cu am\nunte care aminteau de dezastrele trecutului. Am depus

Istorie trqitq 307


flori `n memoria a aproximativ trei sute de mii de oameni care fu-

seser\ uci[i de poli]ia secret\ stalinist\. Vizita la un spital care trata

copii cu forme de cancer provocate de evenimentele de la Cernob`l

mi-a dezv\luit dureros `ncercarea Uniunii Sovietice de a camufla

accidentul de la centrala nuclear\ [i poten]ialele pericole ale puterii

nucleare, inclusiv ale prolifer\rii armelor nucleare.

Singurul eveniment luminos a fost magnificul spectacol cu

Carmina Burana, o adaptare pentru balet prezentat\ la Marea Oper\

de Stat. Chelsea [i eu am stat pe marginea scaunelor privind cu

nespus\ `nc`ntare. ~n anii care au urmat vizitei noastre, Republica

Belarus nu a avut o via]\ prea bun\, fiind din nou guvernat\ de un

regim autoritar al fo[tilor comuni[ti sovietici care ignor\ libertatea

presei [i drepturile omului.

Pe 20 ianuarie 1994, la aniversarea unui an a administra]iei,

Janet Reno a anun]at numirea lui Robert Fiske `n func]ia de procuror

special. Fiske era republican [i foarte apreciat ca judec\tor competent

[i corect, cu experien]\ `n domeniul procuraturii. Pre[edintele Ford `l

numise procuror al Statelor Unite pentru districtul de sud din New

York [i `[i men]inuse aceast\ func]ie [i `n timpul pre[edin]iei Carter.

Acum lucra pentru o firm\ de avocatur\ din New York. Fiske a

promis s\ realizeze o investiga]ie rapid\ [i impar]ial\ [i [i-a p\r\sit

locul de munc\ pentru a-[i putea dedica tot timpul [i energia ter-

min\rii cercet\rilor. Dac\ ar fi fost l\sat s\-[i fac\ treaba, grijile mele,

ale lui Bernie, David [i Bill s-ar fi dovedit nefondate.

C`teva zile mai t`rziu, pre[edintele a prezentat discursul c\tre

na]iune, plin de elan [i speran]\. La o obiec]ie a lui David Gergen,

Bill a ad\ugat c`teva remarce legate de reforma s\n\t\]ii, `ntr-un

mod oarecum teatral: a ar\tat cu un stilou spre podium, promi]`nd

s\ resping\ prin veto orice lege legat\ de s\n\tate care nu ar pro-

pune o asiguare pentru to]i cet\]enii. Gergen, care lucrase [i sub

administra]iile Nixon, Ford [i Reagan, era `ngrijorat c\ gestul fu-

sese prea agresiv. M-am al\turat celor care alc\tuiau discursurile [i

consilierilor politici care credeau c\ va fi un semnal vizual eficient

308

dac\ Bill `[i va men]ine cu t\rie hot\r`rea. Preocuparea lui George

s-a dovedit merituoas\, deoarece ne zb\team pentru orice lucru

care ne putea ajuta s\ ne atingem obiectivele.

Dup\ s\pt\m`ni `ntregi de tensiune, am profitat de ocazie ca s\

conduc delega]ia american\ la Lillehammer, Norvegia, pentru

Jocurile Olimpice de iarn\ din 1994. Bill m-a rugat s\ merg [i am

hot\r`t s\ o iau [i pe Chelsea. ~n ciuda `ncurc\turii de la sf`r[it, ì

pl\cuse foarte mult vizita noastr\ `n Rusia [i m-am bucurat s-o v\d

relaxat\ [i z`mbind mai mult. Dup\ venirea la Washington, suferise

foarte multe pierderi: doi bunici, o prieten\ de [coal\ de la Little

Rock, care a murit `ntr-un accident de schi, [i Vince Foster, a c\rui

so]ie, Lisa, o `nv\]ase s\ `noate `n piscina din spatele cur]ii familiei

Foster [i ai c\ror copii ì erau prieteni. Faptul c\ se mutase la

Washington [i f\cea parte din Prima Familie n-a fost mai u[or pen-

tru ea dec`t pentru noi.

Lillehammer era un or\[el `nc`nt\tor [i oferea un cadru perfect

pentru `nt`lnirea olimpic\. Responsabilul nostru ne-a rezervat

camere `ntr-un hotel mic din afara ora[ului, care avea propria pist\

de schi. Pentru ceremonia de deschidere, unde trebuia s\ ne

reprezent\m ]ara, Chelsea [i cu mine ar\tam de parc\ eram la Polul

Nord, `nfofolite `n costumul c\lduros de schi. Spre deosebire de

noi, delega]ia european\, format\ `n majoritate din membri ai

familiilor regale, cum era prin]esa Anne a Angliei, purta haine ele-

gante de ca[mir [i capul descoperit. Am v\zut norvegieni robu[ti

care `[i puseser\ corturile `n p\durile `nz\pezite ca s\ poat\ vedea

mai bine probele de schi alpin. Un moment-cheie al deplas\rii `n

Norvegia a fost `nt`lnirea cu Gro Brundtland, doctor `n medicin\,

pe atunci prim-minstru al Norvegiei.

Prim-ministrul Brundtland m-a invitat s\ lu\m micul dejun la

Maihaugen Folk Museum, un ad\post rustic cu un c\min mare `n

care se auzea focul arz`nd. Primul lucru pe care mi l-a spus c`nd

ne-am a[ezat a fost:

Istorie trqitq 309


– Am citit despre planurile pentru reforma s\n\t\]ii [i am c`teva

`ntreb\ri.

Din acel moment mi-a r\mas prieten\ pe via]\. Am fost at`t de

fericit\ s\ g\sesc pe cineva care citise planul [i, mai mult, s\ [i vrea

s\ vorbeasc\ despre el. Desigur, conta [i faptul c\ era medic, dar

am fost impresionat\ [i `nc`ntat\. Dup\ o mas\ cu pe[te, pìne,

br`nz\ [i o cafea tare, am comparat meritele relative ale modelelor

de protec]ie a s\n\t\]ii din Europa [i apoi am discutat alte subiecte

asem\n\toare. Mai t`rziu, Brundtland a p\r\sit c`mpul politic

norvegian pentru a conduce Organiza]ia Mondial\ a S\n\t\]ii, unde

[i-a pus din plin `n practic\ ini]iativele pe care [i eu le-am sus]inut,

legate de tuberculoz\, HIV/SIDA [i `mpotriva fumatului.

Aceasta a fost prima mea ie[ire oficial\ `n care nu am fost

`nso]it\ de pre[edinte. M-am bucurat s\-l reprezint pe el [i ]ara mea

[i am profitat de programul lejer. Am [i schiat pu]in, i-am sus]inut

pe schiorii no[tri, printre care medaliatul la slalom [i la cobor`re,

Tommy Moe, [i am stat `n z\pad\, privindu-i pe sportivi cum trec

`n vitez\ pe l`ng\ mine. Am avut [i ocazia de a discuta `n lini[te cu

Chelsea. E foarte istea]\ [i curioas\ [i [tiam c\ urm\re[te episoa-

dele Whitewater din pres\. A[ putea spune c\ nu se hot\ra dac\

s\-mi pun\ `ntreb\ri `n leg\tur\ cu asta sau s\ m\ lase s\ uit totul.

M\ chinuia `ntrebarea dac\ e bine s\-mi m\rturisesc frustr\rile `n

fa]a ei `n leg\tur\ cu ce se `nt`mpla sau s\ o cru] c`t mai mult de

asta, nu numai de atacurile politice, ci [i de propria furie [i

deziluzie. Era o lupt\ constant\ [i am`ndou\ trebuia s\ tragem din

greu pentru a ne men]ine echilibrul.

Dup\ cum era de a[teptat, numirea unui procuror special a mai

potolit spiritele `n problema Whitewater pre] de c`teva zile. Dar,

exact cum am prezis, un val de noi acuza]ii [i zvonuri a `nceput s\

alimenteze scandalul. Newt Gingrich [i senatorul republican de

New York, Al D’Amato, au cerut audieri, at`t `n Camer\, c`t [i `n

Senat, s\ verifice declara]iile Whitewater.

310

Robert Fiske a reu[it s\ `mpiedice audierile, avertiz`ndu-i pe

republicanii combativi c\ riscau s\ se suprapun\ cu investiga]iile

lui. S-a mi[cat rapid, dup\ cum a promis, transmi]`nd cita]ii marto-

rilor [i plas`ndu-i `naintea juriilor din Washington [i Little Rock.

Fiske a chestionat c`]iva consilieri de la Casa Alb\ `n leg\tur\

cu acuza]iile incriminatoare `mpotriva lui Madisom Guaranty,

f\cute de Resolution Trust Corporation, care era o agen]ie a Tre-

zoreriei. El era interesat de orice contact al Aripei de Vest cu secre-

tarul adjunct al Trezoreriei, Roger Altman, legat de trimiterile `n

instan]\ [i de hot\r`rea lui Altman de a renun]a la func]ia de [ef al

RTC. Din c`te am `n]eles eu din [irul evenimentelor, Casa Alb\ [i

Departamentul de Trezorerie au discutat aceast\ problem\ doar

c`nd au `nceput cercet\rile presei, `n toamna anului 1993, [i le-au

cerut un r\spuns. Aceste cercet\ri erau consecin]ele unor scurgeri

de informa]ii nerelevante din investiga]ia presupus confiden]ial\ a

RTC. Cu toate c\ Fiske [i cei care urm\reau investiga]ia au con-

siderat aceste contacte legale, ca [i `n cazul multor alte aspecte ale

`ncurc\turii Whitewater republicanii au continuat valul de acuza]ii

`mpotriva lui Altman [i a celorlal]i. C`nd raportul final Whitewater

a fost publicat `n 2002, confirm`nd contactele pe care Casa Alb\

le-a avut cu oficialii RTC `n toamna lui 1992, n-am auzit nici un

protest similar. ~n cele din urm\, Roger Altman, un om onest [i

extrem de capabil, care a servit pre[edin]ia [i ]ara `n mod remarca-

bil, [i-a dat demisia pentru a se putea `ntoarce la via]a privat\, a[a

cum a f\cut-o [i vechiul meu prieten Bernie Nussbaum, alt\ per-

soan\ public\ devotat\.

Au fost dimine]i `n prim\vara anului 1994 c`nd m\ trezeam

suferind pentru to]i prietenii, asocia]ii [i rudele care au disp\rut din

via]a noastr\ sau au fost ataca]i pe nedrept: tata, Virginia, Vince,

Bernie, Roger. {i uneori presa era at`t de dezl\n]uit\ `nc`t p\rea s\

afecteze [i bursa de valori. Pe 11 martie 1994, The Washington Post a

publicat un articol cu titlul: „ZVONURILE DESPRE WHITEWA-

TER COBOAR| INDICELE DON JONES CU 23 DE PUNCTE“.

Istorie trqitq 311


~n aceea[i zi, Roger Ailes, atunci pre[edinte al CNBC [i acum direc-

tor la Fox, a acuzat pre[edin]ia de „mu[amalizare `n afacerea White-

water care include… fraud\ cu terenurile, contribu]ii ilegale, abuz

de putere… ascunderea unei sinucideri – posibil\ crim\“.

Apoi, la mijlocul lui martie, Webb Hubbell a demisionat pe

nea[teptate din Departamentul de Justi]ie. Articolele ziarelor scriau

c\ firma Rose pl\nuia s\ depun\ o pl`ngere `mpotriva lui cu Aso-

cia]ia Baroului din Arkansas pentru completarea unor poli]e

dubioase, inclusiv plata exagerat\ impus\ clien]ilor [i supradi-

mensionarea nivelului cheltuielilor sale. Declara]iile erau destul

de serioase pentru a-i compromite pozi]ia. Eu `ns\ m\ obi[nuisem

s\ dau peste acuza]ii nefondate, a[a c\ am socotit c\ [i Webb a

fost acuzat pe nedrept. L-am `nt`lnit la etajul al treilea al Casei

Albe, `n Solarium, pentru a-l `ntreba ce se `nt`mpl\. Webb mi-a

spus c\ a intrat `ntr-o disput\ cu c`]iva dintre fo[tii no[tri

parteneri privind costurile unei nerespect\ri de contract pe care le

preluase, pe baz\ de contingen]\, pentru socrul s\u, Seth Ward.

Webb pierduse procesul, iar Seth a refuzat s\ pl\teasc\ costurile.

Cunosc`ndu-l pe Seth, trebuie s\ admit c\ p\rea plauzibil. Webb

mi-a spus c\ lucra la rezolvarea problemei cu partenerii lui de la

Rose [i m-a asigurat c\ disputa se va rezolva. L-am crezut [i l-am

`ntrebat ce pot s\ fac s\-l ajut. Mi-a spus c\ a pus oameni care s\

cerceteze [i c\ era `ncrez\tor c\ va fi bine „p`n\ c`nd se va spul-

bera aceast\ ne`n]elegere“.

Investiga]iile `n leg\tur\ cu Whitewater [i c\ut\rile presei erau

acum conduse de Echipa de r\spuns la Whitewater pe care Mack,

Maggie [i al]i membri ai personalului superior o doriser\ organi-

zat\ pentru a `ncepe s\ centralizeze toat\ discu]ia problemei.

Au existat patru motive pentru care am creat aceast\ echip\

numit\ `n glum\ „Mae[tri dezastrului“, condus\ de Harold Ickes.

Mai `ntì, am vrut ca ei s\ se centreze asupra muncii importante a

administra]iei. ~n al doilea r`nd, dac\ o problem\ prive[te pe toat\

lumea, nimeni nu mai e responsabil de ea. ~n al treilea r`nd, echipa

312

lui Fiske trimitea at`t de multe cita]ii, `nc`t trebuia s\ avem un sis-

tem organizat pentru a studia dosarele [i a furniza r\spunsurile. {i,

`n cele din urm\, dac\ membrii personalului vorbeau despre White-

water cu Bill, sau cu mine, sau `ntre ei, deveneau mai vulnerabili la

depozi]iile lungi, la taxele legale [i la temerile generale.

Am fost `ngrijorat\ mai ales pentru membrii echipei mele –

Maggie Williams, Lisa Caputo, Capricia Marshall [i al]ii care au

muncit din greu [i au fost r\spl\ti]i cu cita]ii [i pl\]i legale ustu-

r\toare. O dat\ ce Maggie a fost prins\ `n investiga]ie, n-am putut

s\-i cer sfatul sau s\-i aduc vreo alinare. E doar meritul for]ei sale

personale [i a t\riei suflete[ti a tuturor celor care lucreaz\ pentru

mine c\ nimeni nu s-a pl`ns sau nu a evitat greut\]ile cu care a tre-

buit s\ se confrunte.

David Kendall a devenit principala mea leg\tur\ cu lumea de

afar\ [i l-am considerat ca pe un dar de la Dumnezeu. ~nc\ de la

`nceput, m-a sf\tuit s\ nu citesc articolele din ziar [i s\ nu m\ uit la

reportajele de la televizor privind investiga]iile sau orice alt „scan-

dal“ legat de asta. Oamenii din echip\ `mi f\ceau o revist\ a presei

cu lucrurile pe care trebuia s\ le cunosc dac\ a[ fi fost interogat\ de

mass-media. David m-a sf\tuit s\ nu `ncerc s\ aflu mai mult.

– E slujba mea, a spus el. Unul dintre motivele pentru care `]i

angajezi avoca]i este c\ ei trebuie s\-[i fac\ griji pentru tine.

Bine`n]eles c\ David citea totul [i se `ngrijora obsesiv g`ndin-

du-se la ce va urma. Eu `ns\mi s`nt o personalitate obsesiv\, iar

aceste instruc]iuni erau greu de urmat. Dar am `nv\]at s\-l las pe

David s\ fac\ selec]ia.

La fiecare c`teva zile, Maggie `[i v`ra capul `n biroul meu [i

spunea: „David Kendall vrea s\ vorbeasc\ cu tine“. C`nd intra, ea

p\r\sea camera. La fiecare `nt`lnire, David continua s\ depene

povestea lui Jim McDougal [i a afacerilor lui personale [i financia-

re [i am avut de aflat ceva de fiecare dat\.

Am `ncercat s\-mi explic singur\ noile informa]ii. Vorbeam cu

Bill doar c`nd ap\rea o situa]ie critic\. Am `ncercat s\-l cru] ca s\

Istorie trqitq 313


se poat\ concentra asupra `ndatoririlor de la birou. Se spune adesea

c\ a fi pre[edinte e una dintre cele mai singuratice slujbe din lume.

Harry Truman se referea c`ndva la Casa Alb\ ca la „bijuteria

coroanei din sistemul penal american“. Bill `[i iubea munca, dar era

evident c\ r\zboiul politic se ascu]ea [i am `ncercat s\-l protejez de

acest lucru c`t de mult puteam.

David era capabil s\ rezolve toate necunoscutele din raportul

care sus]inea afirma]ia noastr\ c\ pierduser\m bani `n afacerea

Whitewater [i n-am fost niciodat\ implica]i `n afacerile [i `n

ma[ina]iunile lui McDougal cu S & L. David ne-a adus, de aseme-

nea, unele [tiri nepl\cute despre ni[te gre[eli pe care le-a g\sit `n

vechile noastre documente financiare. Studiase `n am\nun]ime

fiecare foaie de h`rtie pe care i-o d\dusem, ca un miner care caut\

aur, [i ap\ruse cu c`teva mostre de pepit\. Una a fost o gre[eal\ `n

raportul Lyons care calcula pierderile noastre din afacerea White-

water ca fiind mai mari de 68 000 de dolari. A trebuit s\ reducem

aceast\ cifr\ la 22 000 de dolari dup\ ce David a g\sit un cec sem-

nat de Bill pentru a-[i ajuta mama s\ cumpere casa din Hot Springs

care fusese, `n mod incorect, identificat ca plat\ de `mprumut `n

opera]iunea Whitewater. David a descoperit, de asemenea, c\ `ntr-o

chitan]\ din 1980 contabilul nostru public din Little Rock f\cuse o

gre[eal\. O declara]ie incomplet\ de la o firm\ de brokeri l-a adus

`n situa]ia de a pretinde o pierdere de 1 000 de dolari pentru noi

c`nd, de fapt, noi ob]inuser\m aproape 6 500 de dolari din tran-

zac]ii. Termenul de prescrip]ie expirase, dar am hot\r`t de bun\voie

s\ `ndrept\m lucrurile din Arkansas [i din IRS scriind un cec de

14 615 dolari pentru taxe [i dob`nd\.

Deoarece majoritatea `nregistr\rilor noastre financiare au fost

prezentate presei sau au fost f\cute publice, ele au generat alte inter-

pret\ri. La mijlocul lui martie, The New York Times a publicat pe

prima pagin\ un articol cu titlul „UN AVOCAT ~NSEMNAT DIN

ARKANSAS A AJUTAT-O PE HILLARY CLINTON S| OB}IN|

UN MARE PROFIT“. Articolul relata cu acurate]e profiturile pe

314

care le-am ob]inut din pia]a de m\rfuri `n 1979. Dar deducea, `n

mod fals, c\ prietenul nostru apropiat, Jim Blair, tr\sese oarecum

sforile pentru a ob]ine favorurile lui Bill Clinton pentru unul dintre

clien]ii s\i, Tyson Foods. Articolul era plin de lucruri inexacte

despre rela]ia lui Blair [i Don Tyson cu Bill, c`nd el era guvernator.

Totu[i, m\ `ntrebam de ce astfel de articole se tip\reau `nainte de a

fi verificate. Dac\ Tyson `l avea pe Bill la degetul mic, cum

pretindea Times, de ce Tyson l-a sprijinit pe adversarul lui Bill,

Frank White, `n 1980 [i 1982 `n cursa guvernamental\?

Jim era destul de generos pentru a-[i `mp\rt\[i experien]a din

domeniul comer]ului cu familia [i cu prietenii. Cu ajutorul lui, eu

am intrat `n aceast\ pia]\ schimb\toare [i am transformat 1 000 de

dolari `n 10 000 `ntr-un timp scurt. Am fost destul de norocoas\ c\

mi-am pierdut s`ngele rece [i am ie[it din afacere `nainte ca pia]a s\

cad\. A[ fi putut face asta f\r\ Jim? Nu. Trebuia s\-mi pl\tesc bro-

kerul cu mai mult de 18 000 de dolari pentru taxe de brokeraj `n

afacerea mea? Da. Influen]a comer]ul meu deciziile lui Bill ca

guvernator? Absolut deloc.

De `ndat\ ce afacerea mea cu m\rfuri a ie[it la iveal\, Casa

Alb\ a numit exper]i care s\-mi verifice `nregistr\rile. Leo

Melamed, fostul [ef de la Chicago Mercantile Exchange, republi-

can, m-a avertizat c\, dac\-i ceream p\rerea, mi-o va da, indiferent

de impact. Dup\ o serioas\ verificare a tranzac]iilor mele, a ajuns la

concluzia c\ nu gre[isem cu nimic. Controversa, `n opinia lui, era o

,,furtun\ `ntr-o cea[c\ de ceai“. Nu m-au surprins concluziile lui.

Declara]iile noastre de impunere din 1979, care raportau o cre[tere

semnificativ\ a veniturilor din comer]ul cu m\rfuri, au fost re-

vizuite din punct de vedere contabil de IRS, iar registrele contabile

erau toate `n regul\. De fapt, IRS revizuise contabil fiecare plat\ pe

care am pus-o la dosar, din fiecare an de c`nd Bill era la Casa Alb\.

Acum `mi dau seama c\ acuza]iile constante proveniser\ din

rela]iile mele cu presa. Am ]inut prea mult timp la distan]\ corpul de

pres\ al Casei Albe. Pentru c\ voiam ca mass-media s\ vorbeasc\

Istorie trqitq 315


despre reforma s\n\t\]ii, am oferit interviuri coresponden]ilor din

toat\ ]ara. Corpul de pres\ al Casei Albe ajungea cu greu la mine.

Mi-a luat timp s\ `n]eleg c\ resentimentele lor erau justificate.

P`n\ la sf`r[itul lui aprilie 1994, am fost destul de `ncrez\toare

`n cercet\rile lui David Kendall [i `n capacitatea mea de a `n]elege

afacerea Whitewater [i problemele care rezultau din ea [i eram gata

s\-i ofer presei ceea ce voia: pe mine.

Am chemat-o pe [efa personalului [i i-am spus:

– Maggie, vreau s\ fac asta. S\ anun]\m o conferin]\ de pres\!

– {tii c\ va trebui s\ r\spunzi la toate `ntreb\rile, indiferent ce

vei fi `ntrebat\.

– {tiu. S`nt gata!

Am discutat despre planul meu doar cu pre[edintele, cu David

Kendall [i cu Maggie. Pentru preg\tiri, m-am sf\tuit confiden]ial

cu Lisa, cu consilierul Casei Albe, Lloyd Cutler, cu Harold Ickes [i

cu Mandy Grunwald. Nu-mi doream o parad\ de consilieri din

Aripa de Vest care s\-mi bat\ mereu la u[\, d`ndu-mi sfaturi despre

cum s\ abordez o `ntrebare sau alta. Voiam s\ vorbesc c`t mai

deschis posibil.

~n diminea]a zilei de 22 aprilie, Casa Alb\ a anun]at c\ Prima

Doamn\ va r\spunde la `ntreb\ri `n dup\-amiaza aceea. Speram c\

o schimbare a scenariului va `ncuraja presa la o abordare diferit\ a

problemelor.

Nu m-am g`ndit cu ce ar trebui s\ m\ `mbrac pentru acel eveni-

ment – alegerea hainelor e aproape `ntotdeauna o hot\r`re de ultim

moment. Mi-a venit s\-mi pun o fust\ neagr\ [i un pulover roz.

C`]iva reporteri au interpretat imediat acest lucru ca o `ncercare de

a-mi `ndulci imaginea, iar `ntrevederea mea de [aizeci [i opt de

minute cu cea de-a patra putere `n stat va r\m`ne `n istorie sub

numele de „Conferin]a de pres\ roz“.

Am stat `n fa]a mul]imii de reporteri [i a cameramanilor care

umpleau `nc\perea.

316

– }in s\ v\ mul]umesc tuturor c\ a]i venit, am `nceput eu. Am

dorit ca aceast\ conferin]\ de pres\ s\ aib\ loc, deoarece mi-am dat

seama c\, `n ciuda deplas\rilor mele `n ]ar\ [i a faptului c\ am

r\spuns la `ntreb\ri, mul]i dintre dumneavoastr\ nu a]i fost mul]umi]i

nici de `ntreb\ri [i nici de r\spunsuri. Iar s\pt\m`na trecut\ Helen a

spus: „Nu pot s\ c\l\toresc cu ea, deci cum pot s\-i pun `ntreb\ri?“

Din acest motiv s`ntem aici, iar tu, Helen, pui prima `ntrebare.

Helen Thomas a mers direct la ]int\.

– Ave]i cuno[tin]\ de ni[te bani care ar fi putut fi transfera]i de

la Madison proiectului Whitewater sau oric\reia dintre campaniile

politice ale so]ului dumneavoastr\?

– Categoric, nu. Nu cunosc nici un astfel de transfer.

– De fapt, pe aceea[i tem\ a profiturilor din comer] – e dificil

pentru un nespecialist [i, probabil, pentru mul]i exper]i s\ se uite la

totalul investi]iilor [i la m\rimea profitului. Pute]i s\ explica]i `n

vreun fel…?

{i am `nceput s\ explic. {i s\ explic. {i s\ explic din nou. Unul

dup\ altul, reporterii m\ `ntrebau tot ce le trecea prin cap despre

Whitewater, iar eu le r\spundeam p`n\ `ncepeau s\-mi pun\ aceea[i

`ntrebare `n moduri diferite. Le-am fost recunosc\toare pentru

`ntreb\ri, pentru c\ mi-au dat o [ans\ s\ `nf\]i[ez tot ce [tiam `n

acel moment. Am putut, de asemenea, s\ r\spund la o problem\

care m\ s`cìse `nc\ de la `nceput. Am fost `ntrebat\ dac\ am sim]it

c\ re]inerea mea `n a furniza informa]ii presei „a ajutat `n crearea

unei oarecare impresii c\ `ncercam s\ ascund ceva“.

– Da, am sim]it, am spus. {i cred c\ e unul dintre lucrurile pe

care le regret cel mai mult [i unul dintre motivele pentru care am

solicitat aceast\ conferin]\… Cred c\ dac\ a existat un lucru pe

care mama [i tata mi l-au spus de mai mult de un milion de ori,

acesta a fost: „Nu asculta ce spun al]ii. Nu te ghida dup\ p\rerile

oamenilor. {tii, trebuie s\ tr\ie[ti pentru tine“. {i cred c\ a fost un

sfat bun. {i mai cred c\ acel sfat [i credin]a mea `n el, combinate cu

sim]ul intimit\]ii… m-au dus, poate, la mai pu]in\ `n]elegere dec`t

Istorie trqitq 317


aveam nevoie pentru a fi de interes, at`t pentru pres\, c`t [i pentru

public, precum [i pentru dreptul lor de a [ti lucruri care m\ priveau

doar pe mine [i pe so]ul meu. Deci, ave]i dreptate. ~ntotdeauna am

crezut `ntr-o zon\ a intimit\]ii. {i i-am spus zilele trecute unui prie-

ten c\ simt c\, dup\ ce am rezistat mult timp, am f\cut ce trebuia.

Aceste ultime cuvinte i-au f\cut pe to]i s\ r`d\.

Dup\ conferin]a de pres\, David [i cu mine am b\ut ceva

`mpreun\ `n Salonul de zi din Aripa de Vest c`nd soarele apunea

dup\ ferestre. De[i toat\ lumea era de p\rere c\ m-am descurcat

bine, m\ sim]eam `ntristat\ [i, c`nd am analizat evenimentele, i-am

spus lui David:

– {tii, ei nu se vor opri aici. Vor continua s\ vin\ la noi, indife-

rent ce facem. Chiar nu prea avem de ales `n aceast\ privin]\.

Chiar `n noaptea aceea, Richard Nixon, care suferise un atac

patru zile mai devreme, a decedat la v`rsta de optzeci [i unu de ani.

La `nceputul prim\verii anului 1993, Nixon i-a trimis lui Bill o

scrisoare plin\ de observa]ii inteligente despre Rusia, iar Bill mi

le-a citit, spun`nd c\ Nixon a fost o figur\ str\lucitoare [i tragic\.

Bill l-a invitat pe fostul pre[edinte la Casa Alb\ pentru a discuta

despre Rusia, iar Chelsea [i eu l-am salutat c`nd a ie[it din liftul de

la etajul al doilea. El i-a spus lui Chelsea c\ fiicele lui au studiat la

aceea[i [coal\ cu ea, Sidwell Friends. Apoi s-a `ntors spre mine:

– {tii, am `ncercat s\ pun la punct sistemul de s\n\tate cu mai

bine de dou\zeci de ani `n urm\. Trebuie rezolvat\ c`ndva aceast\

problem\.

– {tiu, i-am r\spuns, iar noi am fi mai boga]i ast\zi dac\ pro-

punerea dumneavoastr\ ar fi reu[it.

Una dintre femeile din articolul ap\rut `n American Spectator a

ridicat problema portretului f\cut ei de solda]ii din Arkansas. Cu

toate c\ `n articol a fost numit\ „Paula“, ea a pretins `n fa]a priete-

nilor ei, iar familia a recunoscut-o ca fiind femeia cu care Bill tre-

buia s\ se `nt`lneasc\ la hotelul din Little Rock `n timpul unei

318

conven]ii, iar mai t`rziu ì spusese unui soldat c\ voia s\ fie ,,priete-

na“ guvernatorului.

La o conven]ie a Comitetului Conservator de Ac]iune Politic\

]inut\ `n luna februarie, Paula Corbin Jones a ]inut o conferin]\ de

pres\ [i p\rea s\ se identifice cu Paula din articol. Cliff Jackson,

care `ncerca s\ c`[tige bani pentru fondul „Troopergate Whistle-

blower“, a prezentat-o presei. Ea a spus c\ vrea s\ i se reabiliteze

numele. Dar, `n loc s\ nege cele spuse `n Spectator, l-a acuzat pe

Bill Clinton de h\r]uire sexual\, spun`nd c\ i-a f\cut avansuri

nedorite. La `nceput, presa de opinie nu a ]inut cont de spusele lui

Jones, deoarece credibilitatea ei era pus\ la `ndoial\ de asocierea cu

Jackson [i cu solda]ii nemul]umi]i. Ne a[teptam ca aceast\ poveste

s\ se sting\, ca [i celelalte scandaluri mincinoase.

Dar la 6 mai 1994, cu dou\ zile `nainte ca termenul de pre-

scrip]ie s\ expire, Paula Jones a depus o pl`ngere civil\ `mpotriva

pre[edintelui Statelor Unite, cer`ndu-i suma de 700 000 de dolari

pentru pagube morale. Cineva ridica miza `n acest joc. Ea s-a mutat

din paginile ziarelor `n tribunal.

Istorie trqitq 319


ZIUA Z

Washington este un ora[ al ritualurilor [i unul dintre cele mai

respectate este Dineul Gridiron, o `nt`lnire la cravat\ alb\ `n care

jurnali[tii cei mai de seam\ ai Washingtonului se costumeaz\, iau

roluri de clovni [i c`nt\ c`ntece `n care se face haz pe seama admi-

nistra]iei curente, incluz`ndu-i pe pre[edinte [i pe Prima Doamn\.

Printre oaspe]ii de la dineu se afl\ cei [aizeci de membri ai clubu-

lui, precum [i colegii lor [i demnitari din lumea politic\, a aface-

rilor [i din domeniul jurnalistic. Clubul Gridiron nu prea e `n ton cu

vremurile. Femeile nu au fost admise p`n\ `n 1975. (Eleanor

Roosevelt d\dea petreceri pe care le numea „Gridironul v\duvelor“

pentru so]iile excluse de la petrecere [i pentru jurnaliste.) ~n 1992,

reporterul de la Casa Alb\, Helen Thomas a fost aleas\ prima

femeie pre[edinte. Membrii clubului r\m`n foarte selec]i, iar invi-

ta]iile la acest eveniment al prim\verii s`nt printre cele mai r`vnite

din ora[. Primul Cuplu e prezent aproape `ntotdeauna [i st\ `n

locuri special amenajate, f\r\ s\ se supere, indiferent ce se spune

despre ei. Uneori, vin ei `n[i[i cu glume.

~n martie 1994, c`nd s-a desf\[urat a 109-a edi]ie a Dineului

Gridiron, Bill [i cu mine [tiam c\ nu rezolvasem planul adminis-

tra]iei pentru s\n\tate cu suficient\ claritate [i simplitate pentru a

primi sus]inerea public\ sau a motiva Congresul s\ ac]ioneze `n

fa]a adversarilor plini de bani [i bine organiza]i. Asocia]ia de Asi-

gurare a S\n\t\]ii din America se temea c\ planurile administra]iei

vor reduce prerogativele [i profiturile companiilor de asigur\ri.

Pentru a crea dubii legate de reform\, grupul a lansat o a doua

rund\ de avertismente, imagin`nd un cuplu numit Harry [i Louise.

St`nd la mas\, Harry [i Louise n\scoceau `ntreb\ri ingenioase,

legate de planul pentru s\n\tate, [i se `ntrebau cu voce tare ce i-ar

putea costa. Prin asta se inte]iona s\ se exploateze temerile a 85%

dintre americanii care aveau deja asigurare medical\ [i erau `ngrijo-

ra]i c\ ar putea r\m`ne f\r\ ea.

Pentru Dineul Gridiron, Bill [i cu mine am hot\r`t s\ punem `n

scen\ o parodie a spotului de televiziune care prezenta probleme

legate de asigurare, cu Bill `n rolul lui „Harry“ [i cu mine `n rolul

lui „Louise“. Aveam o [ans\ de a expune tacticile folosite de adver-

sarii no[tri pentru a panica popula]ia [i, totodat\, ne distram.

Mandy Grunwald [i comediantul Al Franken au scris un scenariu,

Bill [i eu l-am memorat [i, dup\ c`teva repeti]ii, am `nregistrat pe o

caset\ video versiunea lui „Harry [i Louise“.

Era cam a[a: Bill [i cu mine st\team pe canapea – el `ntr-o

c\ma[\ ecosez, b`nd o cafea, iar eu cu un pulover albastru marin [i

o fust\ – uit`ndu-ne la un masiv vraf de h`rtii ce reprezentau Legea

Asigur\rilor de S\n\tate.

– Bun\, Louise, cum a fost ziua de ast\zi?

– Mm, bun\, Harry – p`n\ acum.

– Oh, Louise, ar\]i de parc\ ai fi v\zut o fantom\.

– Ei, e mai r\u dec`t at`t. Tocmai am citit planul Clinton de

asigurare a s\n\t\]ii.

– Reforma s\n\t\]ii mi se pare o idee grozav\.

– Ei bine, [tiu, dar unele detalii m\ sperie de moarte.

– Ce anume?

– De exemplu, la pagina 3 764 se spune c\ ne-am putea `mbol-

n\vi o dat\ cu planul de asigurare a s\n\t\]ii.

– Dar e `ngrozitor.

Istorie trqitq 321


– Ei bine, [tiu. {i uit\-te la asta, e [i mai [i. La pagina 12 743 –

nu, am `n]eles gre[it – la pagina 27 665 se spune c\, `n cele din

urm\, to]i o s\ murim.

– Cu planul pentru s\n\tate Clinton? Vrei s\ spui c\, dup\ ce Bill

[i Hillary vor pune to]i birocra]ii [i taxele pe noi, tot o s\ murim?

– Chiar [i Leon Panetta.

– O, ce `nfrico[\tor! N-am fost at`t de speriat `n via]a mea.

– Nici eu, Harry.

– Trebuie s\ existe o solu]ie mai bun\.

Crainicul:

– Pl\tit\ de Coali]ia Care V\ Sperie de V\ Cad Pantalonii.

Era un spectacol atipic pentru Primul Cuplu, iar publicul l-a

gustat din plin. Dineul Gridiron se presupune a fi neoficial, iar jur-

nali[tii care particip\ nu trebuie s\ scrie despre el. Dar, de obicei, `n

ziua urm\toare apar articole `n leg\tur\ cu c`ntecele [i cu parodiile

prezentate. Spectacolul nostru `nregistrat pe banda video a fost

v\zut de foarte mult\ lume, chiar reluat `n c`teva spectacole de

duminic\ diminea]\. Cu toate c\ unii ,,c\rturari“ au speculat c\ sati-

ra ar atrage, pur [i simplu, aten]ia asupra adev\ra]ilor Harry [i

Louise, am fost bucuroas\ c\ am putut s\ pun `ntreb\ri privind tonul

lobby-ului campaniei de asigur\ri [i despre absurditatea preten]iilor

ei. Mai mult dec`t at`t, injectarea unei doze de frivolitate `ntr-o si-

tua]ie care, altfel, era lipsit\ de umor, te f\cea s\ te sim]i bine.

~n timp ce mica noastr\ parodie i-a amuzat din plin pe oamenii

politici [i pe jurnali[ti, [tiam c\ pierdem r\zboiul rela]iilor publice

`n privin]a reformei s\n\t\]ii. Chiar [i un pre[edinte popular, cu o

pozi]ie solid\, nu putea avea un impact la fel de mare ca aceia care

au cheltuit sute de milioane de dolari pentru a deforma o problem\

prin reclame derutante [i negative sau prin alte mijloace. Trebuia,

de asemenea, s\ `nfrunt\m puterea companiilor farmaceutice, care

se temeau c\, dac\ se controleaz\ pre]ul medicamentelor prescrise,

profiturile lor se vor diminua, precum [i industria asigur\rilor, care

cheltuise enorm `n campania `mpotriva acoperirii generalizate cu

322

asigur\ri de s\n\tate. Iar unii dintre sus]in\torii no[tri `[i pierdeau

entuziasmul pentru c\ nu le erau satisf\cute toate dorin]ele. ~n sf`r[it,

propunerea noastr\ de reform\ a fost complex\ de la `nceput – ceea

ce a f\cut ca rela]iile cu publicul s\ fie un co[mar. Virtual, oricare din

grupurile de interese putea obiecta ceva planului.

Ne-am dat seama c\ opozi]ia fa]\ de reforma s\n\t\]ii, prin

ac]iuni precum Whitewater, a fost parte din r\zboiul politic care era

mai puternic dec`t Bill sau dec`t problemele pe care le `nfrun-

taser\m p`n\ atunci. Eram `n prima linie a unui conflict ideologic

care se amplifica `ntre democra]ii de centru [i un Partid Republican

care se orienta din ce `n ce mai mult spre dreapta. Erau `n joc

no]iunile americanilor despre guvern [i democra]ie [i direc]ia pe

care o va lua ]ara noastr\ `n anii urm\tori. Ne-am dat seama c\ nu

exist\ limite `n acest r\zboi [i c\ adversarii no[tri erau mai bine

dota]i cu armele r\zboiului politic: bani, pres\ [i organizare.

Patru luni mai devreme, `n decembrie 1993, William Kristol,

strateg al republicanilor [i scriitor, [ef de personal pentru fostul

vicepre[edinte Dan Quayle [i pre[edinte al Proiectului pentru

Viitorul Republican, trimisese un memoriu liderilor republicani din

Congres, `ndemn`ndu-i s\ distrug\ reforma s\n\t\]ii. ,,Planul, a

scris el, e o serioas\ amenin]are politic\ pentru Partidul Republi-

can, iar distrugerea lui va fi o mare problem\ pentru pre[edinte.“

Nu aducea obiec]ii planului `n privin]a meritelor sale; el aplica lo-

gica politic\ de partid. I-a instruit pe republicani s\ nu negocieze

sau s\ fac\ compromisuri. Singura strategie bun\, dup\ p\rerea lui

Kristol, era s\ distrug\ planul cu totul. Memoriul nu-i men]iona

`ns\ pe milioanele de americani f\r\ asigurare.

~n acord cu memoriul lui Kristol, Jack Kemp [i fostul membru

al cabinetului Reagan, William Bennett, au sus]inut GOP1 `ntr-o

campanie prin radio [i televiziune care a urm\rit distrugerea

reformei s\n\t\]ii. ~n ora[ele mai mari sau mai mici pe care le-am

Istorie trqitq 323

1 Grand Old Party, epitet folosit pentru Partidul Republican `nc\ din 1880 (n.red.).


vizitat pentru a promova planul, tendin]a era, `n general, de critic\

a reformei din cauza abunden]ei publicit\]ii negative.Memoriul lui Kristol adresat liderilor republicani membri ai

Congresului a avut efectul scontat. ~ncep`nd cu alegerile interme-diare care se anun]au `n noiembrie, republicanii modera]i ai Con-gresului, care erau dedica]i reformei, au `nceput s\ se distan]eze deplanul administra]iei. Senatorul Dole era cu adev\rat interesat dereforma s\n\t\]ii, dar voia s\ candideze la pre[edin]ie `n 1996. Nuputea s\-i ia lui Bill nici o victorie legislativ\, mai ales dup\ succe-sele lui legate de buget, legea Brady [i NAFTA1. Ne-am oferit s\lucr\m cu senatorul Dole la un proiect de lege [i, prin extensie, s\-i acord\m credit. Senatorul sugerase s\ ne prezent\m proiectulde lege, mai `ntì, [i apoi s\ `ncerc\m un compromis. Dar acestlucru nu s-a `nt`mplat niciodat\. Strategia lui Kristol c`[tiga teren.

La fiecare pas `nainte p\rea c\ facem doi pa[i `napoi. Dou\importante grupuri de afaceri – Camera de Comer] [i Asocia]iaNa]ional\ a Produc\torilor – ì spuseser\ lui Ira la mijlocul anului1993 c\ doar una din componentele de baz\ ale legii le era deajuns, anume mandatul antreprenorului, care urma s\ cear\ `ntre-prinderilor cu mai mult de cincizeci de angaja]i s\ ofere asigurarede s\n\tate for]ei lor de munc\. Aceste grupuri de afaceri [tiau c\majoritatea managerilor care aveau mul]i oameni `n subordine dejaofereau asigur\ri de s\n\tate [i concluzia era c\ mandatul ì vaelimina pe cei care lucrau pe cont propriu. Totu[i, p`n\ la sf`r[itullui martie 1994, c`nd o subcomisie a Camerei a votat 6 la 5 pentrumandatul de antreprenor, aceste dou\ grupuri, presate de republi-cani [i de oponen]ii reformei, `[i f\cuser\ cunoscute pozi]iile.Mandatul era, `n mod clar, supus controverselor, iar Bill a `nceputs\ fac\ ni[te concesii [i compromisuri cu Congresul. Cu toate c\ elamenin]ase s\ se opun\ prin veto oric\rei legisla]ii care nu includeao acoperire universal\, a ar\tat c\ putea fi de acord cu un proiectmai redus. Aceasta era doar o parte a t`rguielilor naturale care eraude a[teptat `n timpul dezbaterilor parlamentare [i deschidea calea

324

Senatului pentru luarea `n considera]ie a propunerii sus]inute de

membrii Comisiei de Finan]e, conduse de senatorul Moynihan,

de a asigura 95% din americani `n loc de 100%. Nici m\car aceast\

concesie nu ne-a adus mai mul]i sus]in\tori. Dimpotriv\, am pier-

dut sprijinul multora care erau de partea noastr\ [i care au sim]it c\,

dac\ s`ntem de acord cu mai pu]in de 100%, ne p\r\seam, `ntr-un

fel, cauza.

~n prim\var\, Dan Rostenkowski a fost pus sub [aptesprezece

capete de acuzare pentru `ncercare de a frauda guvernul. Am pier-

dut, astfel, un aliat de baz\ din Camer\, deoarece, `n cele din urm\,

[i-a dat demisia [i a fost condamnat. Dup\ aceasta au urmat ve[tile

descurajatoare cum c\ George Mitchell, liderul majorit\]ii din

Senat, a decis s\ nu candideze pentru realegere, ceea ce `nsemna c\

democratul cel mai puternic [i principalul sus]in\tor al legii noastre

era, de fapt, pe linie moart\.

Ne-am dat seama c\ reforma s\n\t\]ii era mult prea sinuoas\

pentru mul]i membri ai Congresului. Dat fiind volumul mare de legi

pe care trebuiau s\ le voteze, majoritatea membrilor se concentrau

pe legile remise comisiilor din care f\ceau parte [i nu aveau timp s\

afle complica]iile fiec\rei probleme ap\rute `n Camer\ sau `n Senat.

Dar am fost surprins\ s\ `nt`lnesc mai mult de un congresman care

nu [tia diferen]a dintre Medicare [i Medicaid, ambele asigur\ri de

s\n\tate federale. Al]ii nu aveau idee ce fel de acoperire de s\n\tate

primeau din partea guvernului. Newt Gingrich, care `n 1995 avea s\

devin\ pre[edintele republican al Camerei, sus]inea `n timpul unei

apari]ii `n Meet the Press din 1994 c\ nu avea asigurare de s\n\tate

guvernamental\, ci c\ a cump\rat-o de la Blue Cross – Blue Shield.

De fapt, poli]a lui era una dintre multele oferite angaja]ilor federali

prin Planul de asigur\ri de s\n\tate pentru func]ionarii federali. Iar

guvernul acoperea 75% din factura lunar\ de patru sute de dolari

pentru Gingrich [i al]i membri ai Congresului.

Aceast\ lacun\ `n cuno[tin]e a devenit evident\ pentru mine la

o `nt`lnire pe care am avut-o `n Capitoliu `ntr-o zi cu un grup de

Istorie trqitq 325

1 North American Free Trade Association.


senatori. Invitat\ s\ r\spund la `ntreb\rile legate de planul adminis-

tra]iei, distribuisem o bro[ur\ care s\ fac\ un rezumat a ceea ce

propuseser\m. Senatorul Ted Kennedy, unul dintre adev\ra]ii

exper]i din Senat `n domeniul s\n\t\]ii [i `n multe alte probleme, se

l\sa cu scaunul pe spate c`nd asculta `ntreb\rile puse r`nd pe r`nd

de colegii lui. ~n cele din urm\, picioarele din fa]\ ale scaunului s\u

au lovit podeaua, iar el a izbucnit:

– Dac\ arunca]i o privire la pagina treizeci [i patru a materialu-

lui prezentat `n rezumat, ve]i g\si r\spunsul la `ntrebare.

El cuno[tea din memorie fiecare detaliu – inclusiv num\rul

paginii.

Chiar unul dintre sus]in\torii no[tri a creat probleme. Una din-

tre cele mai importante organiza]ii `n campania pentru reform\ a

fost Asocia]ia American\ a Pensionarilor (AARP). Influentul lobby

al cet\]enilor de v`rst\ `naintat\ a `nceput s\ lanseze reclame `n

martie 1994, cer`nd Congresului s\ voteze o lege a s\n\t\]ii care

avea s\ cear\ asigurare pentru acoperirea re]etelor. AARP era ferm\

`n privin]a prescrierii de medicamente exact `n aceea[i m\sur\ `n

care eram [i eu. Cu toate c\ AARP inten]iona s\ ne ajute, felul lor

de a face publicitate avea un efect distructiv, deoarece ì f\cea pe

oameni s\ cread\ c\ planul nostru nu con]inea un amendament pen-

tru re]ete – ceea ce nu era adev\rat.

Am muncit din greu pentru a men]ine `mpreun\ for]ele favora-

bile reformei. Dar puteam ob]ine doar cincisprezece milioane de

dolari pentru o campanie de informare public\ [i pentru a recruta

oameni care s\ vorbeasc\ despre planul nostru `n toat\ ]ara. Eram

cu des\v`r[ire cople[i]i de num\rul mare al celor care ni se opuneau

[i care, dup\ calcule estimative, au investit cel pu]in trei sute de

milioane de dolari `n campania lor `mpotriva reformei.

Distorsiunile produse de industria asigur\rilor au fost at`t de

eficiente, `nc`t mul]i americani nu au `n]eles c\ elementele-cheie

ale reformei, pe care, de altfel, o sus]ineau, erau, de fapt, `n planul

Clinton. Un articol din The Wall Street Journal din 10 martie 1994

326

rezuma dilema noastr\ `n titlul „MUL}I NU-{I DAU SEAMA C|

LE PLACE PLANUL CLINTON“. Autorul articolului explica fap-

tul c\, `n vreme ce americanii sus]ineau cu t\rie anumite elemente ale

planului Clinton, „pre[edintele Clinton pierde b\t\lia `n definirea

propriei legi privind s\n\tatea. Prin b`lbìelile publicit\]ii negative la

televiziune [i prin critici t\ioase, rivalii reformei ridic\ dubii legate

de planul Clinton mai rapid dec`t pre[edintele [i Hillary Rodham

Clinton pot s\ explice. Dac\ perechea Clinton nu `nl\tur\ confuzia,

elementele majore ale legii lor r\m`n sub semnul `ntreb\rii.“

~n timp ce Casa Alb\ era ocupat\ cu reforma s\n\t\]ii [i cu

opera]iunea Whitewater, celelalte ]\ri aveau alte probleme. La

`nceputul lunii mai, ONU a `nt\rit sanc]iunile asupra juntei militare

din Haiti, iar noul val al refugia]ilor haitieni s-a `ndreptat spre

]\rmurile Americii. Ap\rea astfel o criz\ [i Bill a sim]it c\ trebuie

s\-l roage pe Al Gore s\-l reprezinte `ntr-o c\l\torie spre Africa de

Sud pentru inaugurarea pre[edin]iei lui Nelson Mandela. Tipper [i

eu ne-am al\turat lui Al Gore ca membri ai delega]iei Statelor

Unite. Eram foarte emo]ionat\ la g`ndul c\ participam la un eveni-

ment at`t de important. ~n anii ’80, sus]inusem boicotarea Africii de

Sud, sper`nd c\ regimul apartheid va ceda `n fa]a presiunii inter-

na]ionale. ~n ziua `n care Mandela a fost eliberat din `nchisoare, `n

februarie 1990, Bill a trezit-o pe Chelsea `nainte de a se lumina ca

s\ poat\ urm\ri `mpreun\ acele evenimente dramatice.

Am zburat cu avionul timp de [aisprezece ore spre Johannes-

burg. Tovar\[ii mei de drum n-au dormit toat\ noaptea, juc`nd

c\r]i, ascult`nd muzic\ [i vorbind cu extaz despre schimb\rile

istorice la care urmau s\ fie martori. Dup\ ce a stat dou\zeci [i

[apte de ani `n `nchisoare pentru c\ a complotat `mpotriva regimu-

lui de apartheid al guvernului Africii de Sud, Nelson Mandela

c`[tigase primele alegeri interrasiale [i devenise primul pre[edinte

de culoare. Lupta pentru eliberare din Africa de Sud era profund

legat\ de mi[carea pentru drepturi civile din America [i era

Istorie trqitq 327


sus]inut\ de lideri americani de origine african\, dintre care mul]i

veneau acum cu noi pentru a-l felicita pe Nelson Mandela.

Am aterizat undeva la periferia Johannesburg-ului, un ora[

mare, modern, din ]inuturile centrale aride ale Africii de Sud. ~n

seara aceea am v\zut un spectacol la celebrul Market Theatre, unde

ani de zile Athol Fugard [i al]i scriitori de scenarii sfidaser\ cen-

zura guvernului [i descriseser\ agonia apartheid-ului. Dup\ aceea,

am fost du[i la o cin\ cu specialit\]i africane asortate, al\turi de

carne [i salate. Nu m-am av`ntat prea mult `n m`nc\ruri, cum au

f\cut-o Maggie [i ceilal]i care m\ `nso]eau [i care au `ndr\znit s\

guste l\custe pr\jite [i r`me.

Delega]ia noastr\ a mers cu ma[inile spre nord, spre capitala

Pretoria. Deoarece schimbarea oficial\ a puterii nu se f\cea dec`t

dup\ numirea noului pre[edinte, re[edin]a de stat a pre[edintelui

era ocupat\ de F.W. de Klerk. ~n diminea]a urm\toare, `n timp ce

Al Gore s-a `nt`lnit cu de Klerk [i cu mini[trii lui, Tipper [i cu mine

am luat micul dejun cu doamna Marike de Klerk [i cu so]iile ofi-

cialilor din Partidul Na]ional. Am stat `ntr-o camer\ cu mobilier de

lemn, bogat decorat\ cu ]es\turi [i cu bibelouri din por]elan.

O Suzan\ lene[\ din mijlocul unei mese mari rotunde era `nc\rcat\

cu gemuri, pìne, biscui]i [i ou\ – clasicul dejun olandez de ferm\.

Cu toate c\ am vorbit despre hran\, copii [i vreme, pretextul neros-

tit plutea `n aer: `n c`teva ore, lumea `n care locuiau aceste femei

avea s\ dispar\ pentru totdeauna.

Cincizeci de mii de oameni au participat la ceremonia de `nves-

tire, un spectacol de s\rb\toare, de u[urare [i reabilitare. Toat\

lumea se minuna de transferul de putere `ntr-o ]ar\ at`t de devastat\

de teama [i de ura rasial\. Colin Powell, membru al delega]iei

noastre, a fost mi[cat p`n\ la lacrimi de spectacolul aerian al avia-

]iei sud africane. Avioanele traversau cerul br\zduindu-l cu ro[u,

negru, verde, albastru, alb [i auriu, culorile steagului na]ional.

C`]iva ani mai devreme, acelea[i avioane erau un simbol pregnant

328

al puterii militare a apartheid-ului; acum ele `[i desf\[urau aripile

pentru a-l s\rb\tori pe noul lor conduc\tor de culoare.

Discursul lui Mandela a denun]at discriminarea rasial\ [i sexu-

al\, dou\ prejudec\]i ad`nc implantate `n societatea african\ [i `n

multe alte p\r]i ale lumii. C`nd am p\r\sit ceremonia, l-am v\zut pe

reverendul Jesse Jackson pl`ng`nd de bucurie. S-a aplecat spre

mine [i mi-a spus:

– Ai crezut vreodat\ c\ vreunul din noi va tr\i s\ vad\ ziua

aceasta?

Ne-am `ntors cu tot convoiul de ma[ini la re[edin]a preziden-

]ial\ [i am g\sit-o transformat\ `n `ntregime. Lungul nostru drum

cu ma[ina peste paji[tile [erpuitoare, care cu doar c`teva ore

`nainte fusese `n]esat de solda]i `narma]i, era acum plin de tobo[ari

`n costume str\lucitoare [i de dansatori de pe tot cuprinsul Africii

de Sud. Starea de spirit era degajat\ [i vesel\, ca [i cum aerul se

schimbase dup\-amiaza. Am fost pofti]i `n cas\ pentru a bea

cocteiluri [i pentru a ne `nt`lni cu zecile de [efi de stat [i cu dele-

ga]iile lor. Una dintre preocup\rile mele a fost Fidel Castro.

Func]ionarii din Departamentul de Stat m\ avertizaser\ dinainte c\

Fidel Castro voia s\ m\ cunoasc\. Ei mi-au spus s\-l evit cu orice

pre], deoarece nu aveam nici o rela]ie diplomatic\ cu Cuba, f\r\ s\

mai lu\m `n calcul embargoul.

– Nu po]i s\-i str`ngi m`na, mi-au spus ei. Nu po]i s\ vorbe[ti

cu el.

Chiar dac\ m-a[ fi `nt`lnit din `nt`mplare cu el, grup\rile anti-Castro

din Florida ar fi `nnebunit.

Adesea `mi aruncam privirile de jur `mprejur `n timpul recep]iei,

c\ut`ndu-i `n mul]ime barba stufoas\ [i c\runt\. ~n mijlocul unei

conversa]ii fascinante cu un om ca regele Mswati III al Swazilandu-

lui, l-am z\rit dintr-o dat\ pe Castro venind spre mine, iar eu m-am

`ndreptat repede spre un col] `ndep\rtat al camerei. Era ridicol, dar

[tiam c\ o singur\ fotografie, o afirma]ie `nt`mpl\toare sau o `nt`l-

nire accidental\ ar fi putut deveni subiect de [tiri.

Istorie trqitq 329


Pr`nzul a fost servit sub un cort enorm de p`nz\ alb\. Mandela s-a

ridicat pentru a se adresa oaspe]ilor. ~mi place foarte mult s\-l aud

vorbind `n stilul acela lent, demn, care e `n acela[i timp oficial [i viu,

plin de umor de bun\ calitate. A spus formulele conven]ionale de

bun venit. Apoi a spus ceva ce m-a umplut de team\ [i de respect:

de[i era foarte bucuros s\ g\zduiasc\ at`t de mul]i demnitari, era [i

mai bucuros s\ fie al\turi de trei dintre cei care l-au ]inut `n `nchi-

soarea din Insula Robben [i care l-au tratat cu respect `n timpul

deten]iei. El i-a rugat s\ se ridice ca s\-i poat\ prezenta mul]imii.

Spiritul s\u generos era stimulator [i `n acela[i timp modest.

Luni de zile fusesem preocupat\ de ostilit\]ile de la Washington, de

atacurile r\u inten]ionate legate de Whitewater, Vince Foster [i ofi-

ciul de c\l\torii. Dar iat\-l pe Mandela care f\cea onorurile pentru

cei trei b\rba]i care-l ]inuser\ prizonier.

C`nd am ajuns s\-l cunosc mai bine pe Mandela, mi-a explicat c\

`n tinere]e avea un spirit vulcanic. ~n `nchisoare a `nv\]at s\-[i con-

troleze emo]iile pentru a supravie]ui. ~n anii de deten]ie a avut timpul

[i motiva]ia necesare pentru a face o introspec]ie ad`nc\ [i a-[i `nfr`n-

ge frica interioar\. Mi-a reamintit c\ recuno[tin]a [i iertarea, care ade-

sea rezult\ din durere [i suferin]\, cer o disciplin\ extraordinar\. ~n

ziua `n care deten]ia lui a luat sf`r[it, `mi povestea el, ,,c`nd am ie[it pe

u[\ spre poarta care m\ ducea spre libertate, [tiam c\, dac\ nu-mi voi

l\sa `n urm\ am\r\ciunea [i ura, a[ fi ca [i r\mas `n `nchisoare“.

Medit`nd `nc\ la exemplul lui Mandela `n noaptea `n care m-am

`ntors din Africa de Sud, m-am al\turat altor cinci foste Prime

Doamne la Gala de la National Garden. Am fost pre[edinta de

onoare a evenimentului la Gr\dina Botanic\ a Statelor Unite pentru

a ajuta la colectarea de fonduri pentru construirea unei noi gr\dini, o

amintire vie pe Mall, dedicat\ Primelor Doamne din epoca modern\

[i onor`ndu-le contribu]ia la binele na]iunii.

Am fost `nc`ntat\ c\ Lady Bird Johnson a putut s\ vin\. Am

corespondat, `n timpul [ederii mele la Casa Alb\, iar ea a fost un

corespondent care m-a lini[tit [i m-a sus]inut. Am admirat t\ria ei

330

discret\ [i gra]ia cu care `[i onorase pozi]ia de Prim\ Doamn\. Ea a

`nceput un program de `nfrumuse]are care consta `n plantarea de

flori s\lbatice pe mii de mile de-a lungul [oselelor Statelor Unite [i

ne-a f\cut s\ apreciem peisajul natural. Datorit\ ac]iunilor ini]iate

de Lady Bird, o `ntreag\ genera]ie de americani a `nv\]at un nou

respect pentru mediul `nconjur\tor [i a fost inspirat\ s\-l men]in\.

Ea a sus]inut [i Head Start, un program de studiu pentru copii

handicapa]i. Iar c`nd venea `n campanii, colinda Sudul pentru a-[i

ajuta so]ul `n cursa din 1964 `mpotriva lui Barry Goldwater. C`nd

Casa Alb\ trecea prin greut\]i, a `n]eles c\ politica preziden]ial\

cerea implicare [i sacrificiu. Cu inteligen]\ [i compasiune, [tia s\

se men]in\ pe pozi]ie `ntr-o lume dominat\ de personalitatea cople-

[itoare a lui Lyndon Johnson.

Fotografiile din seara galei erau ale unor p\str\toare de tradi]ie:

Lady Bird, Barbara Bush, Nancy Reagan, Rosalynn Carter, Betty

Ford [i eu. Era o imagine deosebit\: toate Primele Doamne aflate

`n via]\ st`nd pe scen\ `mpreun\ – `n afar\ de una.

C`teva luni mai devreme, lui Jackie Kennedy Onassis i se diag-

nosticase o form\ de cancer care, de[i mortal, evolua lent uneori.

Prin urmare, nu putea fi cu noi. Ni se spusese c\ fusese operat\, dar

nu [i c`t de repede ì sl\biser\ puterile. Av`nd un caracter puternic,

a `ncercat s\ fie discret\ cu starea s\n\t\]ii sale, cum f\cuse `ntot-

deauna `n via]\.

La 19 mai 1994, Jackie a murit `n apartamentul ei din New

York, cu Caroline, John [i Maurice l`ng\ ea. ~n diminea]a

urm\toare, devreme, am mers `n Gr\dina Jacqueline Kennedy, din-

colo de colonadele de est ale Casei Albe, pentru a ne `mp\rt\[i

g`ndurile cu c`]iva oameni de pres\, personal [i prieteni.

Bill i-a recunoscut contribu]ia la binele ]\rii, iar eu am vorbit

despre devotamentul ei fa]\ de copii [i nepo]i:

– Ea a explicat c`ndva importan]a faptului de a-]i petrece timpul

cu familia [i a spus: „Dac\ [tii cum s\-]i cre[ti copiii, nu cred c\

altceva conteaz\ mai mult“. Am fost `ntru totul de acord.

Istorie trqitq 331


Am participat la funeraliile ei din New York la biserica

romano-catolic\ St. Ignatius de Loyola [i apoi am luat avionul

spre Washington cu familia [i cu prietenii apropia]i. Bill ne-a luat

de la aeroport [i a venit cu noi la morm`nt, unde Jackie a fost

`ngropat\ al\turi de pre[edintele John F. Kennedy, b\ie]elul ei

Patrick, [i o fiic\ f\r\ nume, n\scut\ moart\. Dup\ slujba de la

cimitir am mers cu clanul extins al familiei Kennedy la casa din

apropiere a lui Ethel Kennedy, Hickory Hill.

Dou\ s\pt\m`ni mai t`rziu, John F. Kennedy Jr. ne-a trimis, mie

[i lui Bill, o scrisoare de m`n\ pe care am apreciat-o `n mod

deosebit: „Vreau ca am`ndoi s\ `n]elege]i c`t de mult a `nsemnat

pentru mama prietenia cu voi“, scria el. ,,De c`nd a p\r\sit Wa-

shingtonul ea a rezistat doar men]in`nd aceast\ leg\tur\ emo]ional\

cu voi – sau cu solicit\rile institu]ionale datorate faptului c\ era o

fost\ Prim\ Doamn\. Asta, datorit\ amintirilor retr\ite [i dorin]ei

de a rezista `ntr-un rol de-o via]\ care nu i se potrivea `ntocmai.

Totu[i, p\rea pe deplin fericit\ c\ `[i putea permite s\ `[i retr\iasc\

via]a prin dumneavoastr\. A ajutat-o foarte mult, fie c\ discuta des-

pre riscurile de a cre[te copii `n acele `mprejur\ri (riscant, `ntr-ade-

v\r), fie poate fiindc\ erau multe asem\n\ri `ntre pre[edin]ia

dumneavoastr\ [i cea a tat\lui meu.“

La `nceputul lui iunie 1994, Bill [i eu am c\l\torit `n Anglia

pentru a comemora a cincizecea aniversare a debarc\rii `n Norman-

dia, care a condus spre finalul celui de Al Doilea R\zboi Mondial

`n Europa. Maiestatea sa, regina Elisabeta a II-a, ne-a invitat s\

petrecem noaptea pe iahtul regal HMS Britannia [i am fost

emo]ionat\ la g`ndul de a cunoa[te familia regal\. ~l `nt`lnisem pe

prin]ul Charles cu un an `n urm\, la o mic\ serat\ g\zduit\ de

familia Gore. Era `nc`nt\tor, cu un spirit iute [i cu autoironie. C`nd

Bill [i eu am urcat pe Britannia, am fost condu[i la regin\, la prin-

]ul Philip [i la regina-mam\ care ne-au `nt`mpinat oferindu-ne ceva

de b\ut. C`nd am prezentat-o pe organizatoarea vizitei mele, Kelly

332

Craighead, regina-mam\ ne-a surprins `ntreb`nd-o pe Kelly dac\

i-ar pl\cea s\ r\m`n\ pe iaht s\ cineze cu ea [i cu c`]iva aghiotan]i

tineri ai reginei. Kelly a spus c\ ar fi `nc`ntat\, dar c\ trebuia s\

vad\ dac\ `[i poate p\r\si atribu]iile. Kelly m-a urmat `n cabin\ [i

m-a `ntrebat ce s\ fac\. I-am spus c\ trebuie s\ r\m`n\ f\r\ discu]ie.

Putea altcineva s-o `nlocuiasc\ la dineul oficial din acea sear\ cu

regina [i cu prin]ul Philip. S-a gr\bit s\-i spun\ unuia dintre

aghiotan]i, dar s-a `ntors speriat\ pentru c\ i se spusese c\ trebuia

s\ aib\ ]inut\ oficial\ pentru dineu. Costumul ei negru nu se

potrivea. Mi-am scos toate hainele elegante [i am ajutat-o pe Kelly

s\ aleag\ o `mbr\c\minte potrivit\ pentru cina cu regina-mam\.

La dineul cel mare, am stat `ntre prin]ul Philip [i prim-ministrul

John Major, `n capul mesei, care era destul de lung\ pentru a

`nc\pea to]i regii, reginele, prim-mini[trii [i pre[edin]ii prezen]i. De

pe platforma ridicat\, m-am uitat la camera mare, aglomerat\.

Peste cinci sute de oaspe]i s-au adunat pentru a comemora alian]a

anglo-american\ victorioas\ `n Ziua Z. ~ntre ei se aflau fosta

prim-ministru Margaret Thatcher, a c\rei carier\ am urm\rit-o cu

mult interes, Mary Soames, fiica `n via]\ a lui Churchill, [i nepotul

s\u Winston, fiul Pamelei Harriman. Era u[or s\ intri `n vorb\ cu

Major. Mi-a f\cut pl\cere s\ stau de vorb\ cu el despre perso-

nalit\]ile din mul]ime [i s\-l ascult c`nd vorbea despre teribilul

accident de ma[in\ avut `n tinere]e, c`nd a muncit `n Nigeria. Fu-

sese imobilizat timp de c`teva luni [i `[i revenise dup\ o perioad\

de recuperare lung\ [i dureroas\.

Prin]ul Philip, un om cu o conversa]ie foarte rafinat\, [i-a

`mp\r]it cu grij\ timpul `ntre mine [i doamna din cealalt\ parte,

Maiestatea sa regina Paola a Belgiei. F\c`nd pauze la momentul

potrivit, el `[i `ntorcea capul de la ea la mine [i din nou la ea c`nd

vorbea despre marin\ [i istoria navei Britannia. Regina, care st\tea

l`ng\ Bill, purta o coroan\ cu diamante str\lucitoare care sc`nteiau

c`nd d\dea din cap [i r`dea la ceea ce ì spunea Bill. ~nf\]i[area,

polite]ea [i rezerva ei mi-au amintit de mama. Am o mare admira]ie

Istorie trqitq 333


[i simpatie pentru modul `n care s-a achitat de obliga]iile pe care [i

le-a luat ca t`n\r\ femeie dup\ moartea tat\lui s\u. Era greu pentru

mine, care aveam o experien]\ mult mai limitat\, s\-mi imaginez

cum a reu[it s\-[i men]in\ atitudinea impun\toare [i s\-[i asume un

rol at`t de `nalt decenii `ntregi `n vremuri at`t de dificile [i de schim-

b\toare. C`nd Chelsea avea nou\ ani, Bill [i cu mine am luat-o cu noi

`ntr-o scurt\ vacan]\ la Londra. Tot ce a vrut s\ fac\ a fost s\ se

`nt`lneasc\ cu regina [i cu prin]esa Diana, dar n-am putut s\

aranj\m atunci acest lucru. Am luat-o totu[i la o expozi]ie despre

istoria tuturor regilor [i reginelor Angliei. A studiat cu aten]ie tot ce

a v\zut, petrec`nd aproape o or\ s\ citeasc\ descrierea fiec\rui

monarh [i apoi a luat-o de la cap\t. C`nd a terminat, mi-a zis:

– Mami, cred c\ e o treab\ foarte grea s\ fii rege sau regin\.

~n diminea]a de dup\ grandiosul nostru dineu, am `nt`lnit-o pe

prin]esa Diana pentru prima dat\ la Drumhead Service, o cere-

monie religioas\ tradi]ional\ pentru „for]ele armate angajate“,

moment la care trupele nu pot fi retrase din b\t\lie. Ceremonia a

fost ]inut\ pe domeniile Bazei Regale de Marin\, un loc `nconjurat

de gr\dini care se `ntindeau de-a lungul unei esplanade la ocean.

Printre veterani [i spectatori se afla Diana, cu un aer `nstr\inat, de[i

nu divor]ase `nc\ de Charles. A venit singur\ la ceremonie. Am

privit-o c`nd a salutat mul]imea de suporteri care, `n mod clar, o

iubeau foarte mult. Era o prezen]\ captivant\. Deosebit de fru-

moas\, atr\gea oamenii cu privirea ei, aplec`ndu-[i capul pentru a-i

saluta `n timp ce-[i ridica privirea. Radia via]\ [i o oarecare vulne-

rabilitate pe care am g\sit-o sf`[ietoare. Cu toate c\ nu prea aveam

timp de stat de vorb\ `n timpul acestei vizite, am ajuns s-o cunosc

[i s\-mi plac\. Diana era o femeie chinuit\ de obliga]ii [i interese,

dar voia cu adev\rat s\ aib\ o contribu]ie, s\ fac\ astfel `nc`t via]a

ei s\ aib\ o `nsemn\tate. A devenit un sus]in\tor al luptei `mpotriva

SIDA [i a eradic\rii minelor antipersonal. Era [i o mam\ devotat\

[i, de fiecare dat\ c`nd ne `nt`lneam, discutam problema educ\rii

copiilor pentru via]a public\.

334

Mai t`rziu, `n dup\-amiaza aceea, am urcat pe Britannia [i am

navigat spre Canalul M`necii, unde ne-am al\turat unui lung [ir

de nave, inclusiv Jeremiah O’Brien, unul dintre vasele folosite de

guvernul Statelor Unite pentru a furniza provizii Angliei `n timpul

r\zboiului. Am fost transfera]i pe George Washington, un portavion

ancorat departe de ]\rmul Fran]ei. Aceasta a fost prima mea vizit\

`ntr-un ora[ plutitor, cu o popula]ie de [ase mii de marinari [i

pu[ca[i marini. ~n timp ce Bill `[i concepea discursul pe care urma

s\-l rosteasc\ a doua zi, am f\cut o plimbare pe puntea de zbor, una

dintre cele mai periculoase sta]ii de lucru din For]ele Armate. Ima-

gina]i-v\ curajul [i antrenamentul de care ai nevoie pentru a decola

[i a ateriza cu un avion cu reac]ie pe acel t\r`m plutitor american

din mijlocul oceanului. Din cabina c\pitanului, aflat\ deasupra

pun]ii, am privit portavionul enorm [i am `n]eles puterea pe care o

reprezenta. Am luat cina `n buc\t\ria vaporului, care avea m\rimea

unui bufet cu autoservire, `mpreun\ cu c`]iva membri ai echipaju-

lui, dintre care majoritatea p\reau s\ aib\ optsprezece-nou\spre-

zece ani. Cu cincizeci de ani `nainte, tineri de v`rsta lor invadaser\

]\rmurile Normandiei `n Ziua Z. Cu toate c\ citisem cartea lui

Stephen Ambrose, Ziua Z, nu eram preg\tit\ pentru `n\l]imea

st`ncilor care au trebuit escaladate de for]ele aliate ce s-au luptat s\

ajung\ pe ]\rmuri `n 6 iunie 1944. Pointe-du-Hoc p\rea impenetra-

bil [i i-am ascultat cu respect pe veteranii care-l escaladaser\.

Rela]ia lui Bill cu milit\ria nu fusese prea bun\, a[a c\ a vorbit

mult despre Ziua Z. Ca [i mine, s-a opus R\zboiului din Vietnam,

consider`nd c\ nu are nici o baz\ [i c\ e greu de c`[tigat. Datorit\

muncii lui `n timpul colegiului pentru senatorul Fulbright cu

Comisia pentru Rela]ii Externe a Senatului, la sf`r[itul anilor ’60, el

[tia atunci ceea ce acum [tim to]i: guvernul Statelor Unite a indus `n

eroare publicul `n leg\tur\ cu amploarea implic\rii noastre, puterea

alia]ilor vietnamezi, incidentul din Golful Tonkin, succesul strate-

giei noastre militare, cifra mor]ilor [i alte date care au prelungit

conflictul [i au sacrificat multe vie]i. Bill a `ncercat s\ explice

Istorie trqitq 335


presim]irile lui `n leg\tur\ cu r\zboiul `ntr-o scrisoare c\tre decanul

Universit\]ii din Arkansas, `n 1969. ~n hot\r`rea de a se retrage din

program [i de a l\sa totul `n voia sor]ii, el a descris lupta interioar\

pe care mul]i tineri au dus-o `ntre dragostea de ]ar\ [i recrutarea

`ntr-un r\zboi pe care nu-l puteau sus]ine. C`nd l-am `nt`lnit pe Bill

prima oar\, am vorbit ne`ncetat despre r\zboiul din Vietnam,

despre obliga]iile contradictorii pe care le-am sim]it ca tineri ame-

ricani care ne iubeam ]ara, dar ne opuneam acelui r\zboi. Am`ndoi

[tiam angoasa acelor vremuri [i fiecare din noi a avut prieteni care

au fost `nscri[i pe liste, recruta]i, au rezistat sau au obiectat ferm.

Patru dintre colegii de clas\ ai lui Bill din liceul din Hot Springs au

fost uci[i `n Vietnam. {tiam c\ Bill respecta serviciul militar, c\ s-ar

fi `nrolat el `nsu[i dac\ ar fi fost solicitat [i c\ ar fi participat

bucuros [i la Al Doilea R\zboi Mondial, un r\zboi ale c\rui scopuri

erau foarte clare. Dar Vietnamul a testat mintea [i con[tiin]a multo-

ra din genera]ia mea, deoarece p\rea contrar intereselor [i valorilor

na]ionale americane. Ca primul pre[edinte modern care s-a matu-

rizat `n timpul R\zboiului din Vietnam, Bill a dus cu sine la Casa

Alb\ sentimentele ambigue ale ]\rii fa]\ de r\zboi. {i credea c\ a

venit timpul pentru reconcilierea `ntre americani [i pentru des-

chiderea unui nou capitol de cooperare cu fostul du[man.

Cu sprijinul multor veterani ai R\zboiului din Vietnam care

lucrau la Congres, `n 1994 Bill a ridicat embargoul american impus

Vietnamului [i, un an mai t`rziu, a normalizat rela]iile `ntre cele

dou\ ]\ri. Guvernul vietnamez a continuat s\ fac\ eforturi sincere

pentru a-i depista pe solda]ii americani da]i disp\ru]i sau f\cu]i pri-

zonieri [i, `n 2000, Bill avea s\ fie primul pre[edinte american care

s\ pun\ piciorul pe p\m`nt vietnamez dup\ ce trupele SUA au

p\r\sit ]ara `n 1975. Ac]iunile lui diplomatice curajoase au adus

tribut pentru mai mult de 58 000 de americani care [i-au sacrificat

via]a `n junglele din sud-estul Asiei [i au ajutat ]ara noastr\ s\ vin-

dece o ran\ veche [i s\ g\seasc\ o cale de comunicare `ntre noi [i

poporul vietnamez.

336

Una dintre primele provoc\ri preziden]iale a devenit promisi-

unea f\cut\ `n timpul campaniei de a-i l\sa pe homosexuali [i pe

lesbiene s\ satisfac\ serviciul militar, at`ta timp c`t orientarea lor

sexual\ nu compromitea `n nici un fel performan]ele [i coeziunea

unit\]ilor. Am fost de acord cu pozi]ia de bun sim] c\ disciplina [i

codul militar ar trebui s\ fie foarte strict [i categoric `mpotriva

comportamentului, nu a orient\rii sexuale. Problema a ap\rut `n

1993 [i a devenit c`mpul de lupt\ `ntre convingeri ferm opuse. Cei

care sus]ineau c\ homosexualii serviser\ cu distinc]ie `n fiecare

r\zboi din istoria noastr\ [i c\ trebuia s\ li se permit\ s\ fac\ acest

lucru se aflau `n net\ minoritate printre membrii for]elor armate [i

ai Congresului. Opinia public\ era mai clar `mp\r]it\, dar, cum se

`nt`mpl\ adesea, cei care se opuneau schimb\rii erau mai fermi [i

se f\ceau mai clar auzi]i dec`t cei care erau pentru. M-a deranjat

ipocrizia. Cu doar trei ani `n urm\, `n timpul R\zboiului din Golf,

solda]ii cunoscu]i ca homosexuali – at`t b\rba]i, c`t [i femei – au

fost trimi[i la lupt\ pentru c\ se [tia c\ ]ara avea nevoie de ei pentru

a-[i `ndeplini misiunea. Dup\ ce r\zboiul s-a sf`r[it, c`nd presta]ia

lor nu a mai fost de folos, au fost `nl\tura]i din cauza orient\rii lor

sexuale, ceea ce mi se p\rea inadmisibil.

Bill [tia c\ o atare atitudine nu aducea capital politic, dar `l de-

ranja c\ nu putea s\-l coving\ pe [eful de Stat Major s\ accepte

realitatea – c\ homosexualii [i lesbienele au servit, servesc [i vor

servi `n armat\ – [i s\ determine o schimbare de viziune care ar

m\ri standardele de bun\ comportare pentru to]i. Dup\ ce at`t

Camera, c`t [i Senatul [i-au exprimat opozi]ia prin veto, Bill a con-

venit un compromis: „Nu `ntreba, nu spune“. Conform acestei

politici, unui superior i se interzice s\-l `ntrebe pe un soldat dac\

este sau nu homosexual. Dac\ `ntrebarea e pus\, nu exist\ obliga]ia

de a r\spunde. Dar aceast\ politic\ n-a func]ionat. Cei suspecta]i a

fi homosexuali s`nt `nc\ b\tu]i sau h\r]ui]i, iar num\rul celor

respin[i de la `nrolare pentru aceast\ problem\ a crescut, de fapt.

~n anul 2000, cel mai apropiat aliat al nostru, Marea Britanie, [i-a

Istorie trqitq 337


schimbat politica pentru a permite homosexualilor s\ participe la

serviciul militar, [i acest lucru nu a generat nici o problem\; Cana-

da a ridicat interdic]ia privind homosexualii `n 1992. Noi, ca soci-

etate, mai avem mult p`n\ s\ ajungem acolo. A[ vrea doar ca

opozi]ia s\-l asculte pe Barry Goldwater, o oglind\ a drepturilor

americane [i un declarat sus]in\tor al drepturilor homosexualilor,

pe care le consider\ congruente cu principiile lui conservatoare.

Legat de aceast\ problem\ a homosexualilor `n armat\, a spus:

„Nu trebuie s\ fii impecabil pentru a lupta [i a muri pentru ]ar\.

Trebuie doar s\ ]inte[ti impecabil“.

Bill s-a adresat veteranilor americani din genera]ia p\rin]ilor

no[tri, `n discursul rostit la Colleville-sur-Mer, la cimitirul american

din Normandia pentru solda]ii celui de Al Doilea R\zboi Mondial.

– S`ntem copiii sacrificiului vostru, a spus el.

Ace[ti bravi americani s-au al\turat armatei [i lupt\torilor din

Rezisten]\ ai Marii Britanii, Norvegiei, Fran]ei, Belgiei, Olandei,

Danemarcei [i ai celorlal]i care s-au opus nazismului [i au `nt\rit o

alian]\ istoric\ ce continua s\ lege Statele Unite [i Europa o

jum\tate de secol mai t`rziu. „Genera]ia de aur“ a `n]eles c\ ameri-

canii [i europenii erau uni]i `ntr-o ac]iune comun\, una care a con-

dus la victoria `n R\zboiul Rece [i a ajutat la r\sp`ndirea libert\]ii [i

a democra]iei pe c`teva continente. Dat\ fiind situa]ia incert\ a

lumii de ast\zi, leg\turile istorice ale Americii cu Europa, at`t de

evidente pe aceste ]inuturi normande, r\m`n o cheie pentru securi-

tate global\, prosperitate [i speran]\ de pace.

Discursul lui Bill de comemorare a Zilei Z a fost `n mod

deosebit emo]ionant pentru el, deoarece primise de cur`nd o copie a

dosarelor militare ale tat\lui s\u [i a istoriei unit\]ii lui, care parti-

cipase la invazia Italiei. Urm\rind istoria serviciului militar al

tat\lui s\u `n c`teva ziare, Bill a primit o scrisoare de la un b\rbat

din New Jersey care emigrase din Nettuno, Italia. ~n tinere]e, se

`mprietenise cu un soldat american care lupta `n unit\]ile de moto-

rizate invadatoare. Soldatul, care `l `nv\]ase pe t`n\r s\ repare

338

ma[ini [i camioane, era tat\l lui Bill, William Blythe. Bill a fost

emo]ionat s\ aud\ toate acestea despre tat\l lui [i s-a sim]it legat de

acel soldat – [i de tat\l pe care nu apucase s\ `l cunoasc\ – de

vreme ce `ncerca s\ exprime recuno[tin]a genera]iei noastre pentru

tot ceea ce el [i alte milioane de oameni au f\cut pentru na]iunea

noastr\ [i pentru lume.

C\l\toria aceea a fost emo]ionant\ [i pentru mine. Voiam ca

pre[edin]ia lui Bill s\ fie `ncunuat\ de succes nu doar pentru c\ el

era so]ul meu [i `l iubeam, ci [i pentru c\ `mi iubeam ]ara [i cre-

deam c\ el este omul potrivit s-o conduc\ la sf`r[itul secolului XX.

Istorie trqitq 339


PAUZA DE LA MIJLOCULMANDATULUI

Aretha Franklin a ]inut un concert `n Rose Garden `ntr-o noapte

de neuitat, `n iunie, ca parte a seriei de spectacole date de Casa

Alb\, ulterior televizate. Ea s-a plimbat ca o regin\ printre mesele

invi]atilor, care o priveau extazia]i c`nd c`nta din repertoriul gospel

[i soul `mpreun\ cu c`nt\re]ul Lou Rowls. Apoi a trecut la melodii

de spectacol [i s-a aplecat spre Bill, care se leg\na `n scaun [i c`nta:

„Z`mbe[te, ce rost are s\ pl`ngi...“

Zece zile mai t`rziu, Robert Fiske a prezentat rezultatele preli-

minarii ale investiga]iei rapide f\cute `n cazul Whitewater: mai

`ntì, nimeni din Casa Alb\ sub administra]ia Clinton sau din

Departamentul de Trezorerie nu a `ncercat s\ influen]eze ancheta

RTC. ~n al doilea r`nd, Fiske a ajuns la aceea[i p\rere cu FBI-ul [i

cu poli]ia, c\ moartea lui Vince Foster a fost o sinucidere. A ajuns

apoi la concluzia c\ nu exista nici o dovad\ c\ sinuciderea lui avea

vreo leg\tur\ cu Whitewater.

Spre disperarea multor republicani de dreapta, care alimen-

taser\ pe fa]\ specula]iile despre moartea lui Vince, Fiske nu a

f\cut nici o acuza]ie. C`]iva comentatori conservatori [i membri ai

Congresului, cum era senatorul republican de Carolina de Nord,

Lauch Faircloth, au vrut s\-l `ndep\rteze pe Fiske. Ironia sor]ii, `n

ziua `n care rezultatele lui Fiske au fost f\cute publice, so]ul meu i-a

netezit calea spre `nlocuire semn`nd re`nnoirea legii Procurorului

Independent pe care i-o trimisese Congresul. Era ceva ce promisese

s\ fac\ [i s-a ]inut de cuv`nt.

Din cauza criticii republicane din ce `n ce mai intense la adresa

lui Fiske, eu obiectasem la semnarea hot\r`rii, dac\ numirea lui

Fiske nu avea o acoperire legal\. M\ temeam c\ republicanii [i

alia]ii lor din serviciul judiciar, condu[i de William Rehnquist, vor

g\si o modalitate de a-l `ndep\rta pe Fiske, deoarece era impar]ial

[i expeditiv. Lloyd Cutler avea acelea[i temeri. El `l `nlocuise pe

Bernie Nussbaum `n func]ia de consilier al Casei Albe. Lloyd e

unul dintre cei mai mari oameni ai Washingtonului, fost consilier al

pre[edintelui Carter [i `ndrum\tor al multor lideri politici. Avocat

de prim\ clas\, a ajutat la construirea uneia dintre cele mai presti-

gioase firme de avocatur\ din America. C`nd i-am vorbit despre

temerile mele, mi-a spus s\ nu m\ `ngrijorez. Lloyd, un adev\rat

gentleman, a considerat ca avea de-a face cu oameni care aveau

acelea[i maniere [i chiar mi-a spus c\ „[i-ar m`nca p\l\ria“ dac\

Fiske ar fi `nlocuit.

Conform noii legi care acum intra `n vigoare, procurorul indepen-

dent trebuia ales de o „Divizie special\“, format\ din trei judec\tori

federali, ale[i de pre[edintele Cur]ii Supreme. Rehnquist `l alesese cu

grij\ pe David Sentelle, un republican ultraconservator din Carolina

de Nord, pentru a conduce Divizia special\.

Dup\ cum relatau [tirile, judec\torul Sentelle a fost v\zut la

mijlocul lunii iulie lu`nd pr`nzul cu Faircloth [i cu senatorul Jesse

Helms, unul dintre criticii `nd`rji]i ai so]ului meu. Poate a fost o

coinciden]\; Sentelle a pretins mai t`rziu c\ erau doar vechi prieteni

[i discutau despre probleme de prostat\. Dar `n 5 august, c`teva

s\pt\m`ni dup\ acel pr`nz, Divizia special\ a anun]at numirea unui

nou procuror independent. Robert Fiske era dat afar\, locul lui

fiind luat de Kenneth Starr.

Starr era un republican de patruzeci [i opt de ani, fost judec\tor

la cur]i de apeluri, devenit [ef al contenciosului `n timpul primei

Istorie trqitq 341


administra]ii Bush – o cale tradi]ional\ c\tre Curtea Suprem\.

A fost partener la Kirkland [i Ellis, o firm\ de avocatur\ profita-

bil\, care ap\ra companiile de tutun. Starr era un conservator con-

vins; spre deosebire de Fiske, n-a fost niciodat\ procuror. ~[i

exprimase categoric p\rerea despre procesul Paulei Jones, ap\r`nd

la televiziune `n prim\vara aceea, pentru a sus]ine `ndrept\]irea lui

Jones de a-l da `n judecat\ pe pre[edinte [i `ndemn`nd la rezolvarea

urgent\ a acestui caz. De asemenea, se oferise s\ scrie o interven]ie

`n favoarea ei. Pornind de la datele acestor conflicte de interese,

cinci fo[ti pre[edin]i ai Asocia]iei Baroului American au sugerat

`ndep\rtarea lui Starr din func]ia de procuror independent. Ei au

conceput, de asemenea, o declara]ie, prin care puneau sub semnul

`ntreb\rii competen]a celor trei judec\tori care `l selectaser\.

Alegerea lui Starr a `ncetinit considerabil progresul investiga-

]iilor. Majoritatea oamenilor din echipa lui Fiske au demisionat, `n

loc s\ lucreze pentru el. Starr nu a vrut s\-[i abandoneze practica

judec\toreasc\, a[a cum a f\cut-o Fiske, [i astfel lucra cu jum\tate

de norm\; Starr nu avea deloc experien]\ `n drept penal, a[a c\

`nv\]a `nc\. ~n ciuda `mputernicirii din statut, conform c\reia con-

ducea o investiga]ie „`ntr-un mod prompt, responsabil [i eficient“,

Starr nu a stabilit niciodat\ un orar [i nici nu a ar\tat vreo grab\,

spre deosebire de Fiske, care inten]ionase s\ termine investiga]ia

p`n\ la sf`r[itul anului 1994. Scopul lui Starr p\rea s\ fie de la

`nceput acela de a p\stra problema `n actualitate cel pu]in p`n\ la

alegerile din 1996.

Din cauza acestor conflicte de interese care cauzau probleme [i a

semnalelor de alarm\ timpurii, era clar c\ Starr `l `nlocuia pe Fiske

nu pentru a continua o investiga]ie independent\, ci pentru scopuri

partizane. Am [tiut de la `nceput care aveau s\ fie problemele, dar [i

c\ nu puteam s\ fac nimic `n aceast\ privin]\. Trebuia totu[i s\ am

`ncredere `n sistemul nostru de justi]ie [i s\ sper la ce e mai bine. I-am

amintit totu[i lui Lloyd Cutler de oferta lui de a-[i m`nca p\l\ria [i

i-am sugerat s\-[i aleag\ una din fibre naturale.

342

Politica partizan\ nu era ceva nou la Washington; se datora

zonei. Dar descurajator [i r\u pentru ]ar\ era politica de distrugere

personal\ – campanii viscerale, r\u inten]ionate, care vizau ruinarea

vie]ii oamenilor politici.

Pe tot parcursul prim\verii [i al verii, invita]i de dreapta ai pos-

turilor de radio cu acoperire na]ional\ `[i provocau ascult\torii cu

inven]ii `nfrico[\toare legate de Washington. Rush Limbaugh le-a

spus, printre altele, celor dou\zeci de milioane de ascult\tori radio ai

s\i c\ „Whitewater are leg\tur\ cu reforma pentru s\n\tate“. Iar eu

am `n]eles `n cele din urm\ c\, `ntr-adev\r, avea. Investiga]ia White-

water aflat\ `n plin\ desf\[urare, `n ciuda descoperirilor lui Fiske,

urm\rea subminarea cu orice pre] a planurilor de progres. Limbaugh

[i al]ii nu au prea criticat con]inutul Legii S\n\t\]ii sau orice alt\

politic\ pe care au introdus-o democra]ii. Dac\ ai crede tot ce s-a auzit

la radio `n 1994, ai ajunge la concluzia c\ pre[edintele era comunist,

iar Prima Doamn\ o uciga[\ [i c\ `mpreun\ complotau pentru a

deposeda popula]ia de arme, pentru a o face s\ renun]e la medicul de

familie (dac\ aveau) `n favoarea unui sistem de s\n\tate socialist.

~ntr-o dup\-amiaz\ de la sf`r[itul lui iulie, la Seattle, am intrat

`n ora[ `nso]ind convoiul de propagand\ a reformei `n sistemul

s\n\t\]ii. Inspira]i de Freedom Riders care c\l\toreau cu autobuzul

prin Sud la `nceputul anilor ’60, pentru a r\sp`ndi mesajul elimi-

n\rii discrimin\rii rasiale, sus]in\torii reformei pentru s\n\tate au

organizat tururi ale ]\rii cu autobuze, `n vara anului 1994. Ideea a

fost de a se face propagand\ planului pentru s\n\tate la nivelurile

cele mai de jos [i de a aduna mul]imile de pe Coasta de Vest p`n\ la

Washington, ar\t`nd Congresului c\ existau sus]in\tori ai legii.

Am `nceput `n Portland, Oregon, unde am trimis primele trupe

de propagandi[ti. A fost un eveniment animat, `n ciuda caniculei [i

a celor str`n[i `n locul unde ne desf\[uram campania, care organi-

zaser\ o manifesta]ie de protest. C`nd autobuzele au plecat, dintr-un

mic avion s-a desf\[urat un banner pe care scria: „Fi]i aten]i la ca-

ravana mincinoas\!“ Era o ac]iune costisitoare.

Istorie trqitq 343


Invita]ii posturilor locale [i na]ionale ì incitaser\ toat\

s\pt\m`na pe cei care erau `mpotriva noastr\. Unul dintre ei i-a

sf\tuit pe ascult\tori s\ vin\ [i „s\-i arate“ lui Hillary ce credeau

despre mine. Chemarea la arme a atras sute de sus]in\tori ferven]i

ai dreptei: sus]in\tori rezervi[ti, cei care protestau `mpotriva ta-

xelor, angaja]i din clinici. Cel pu]in jum\tate din cei 4 500 de

oameni care au venit s\-mi asculte discursul erau protestatari.

Serviciul Secret m-a avertizat c\ ar putea ap\rea probleme. Pen-

tru prima oara am fost de acord s\ port vest\ antiglon]. P`n\ atunci

m\ obi[nuisem cu constanta prezen]\ a securit\]ii, cu ideea c\

discu]iile mele intime erau ascultate de angaja]ii Serviciului Secret,

care uneori p\reau c\ [tiu mai multe despre mine [i familia mea

dec`t [tiau cei mai apropia]i prieteni. {i m\ mai `ndemnaser\ s\ evit

anumite locuri sau s\ port veste de protec]ie; acum, pentru prima

oar\, le-am luat `n seam\ avertismentele. A fost una dintre pu]inele

d\]i c`nd m-am sim]it `ntr-un pericol fizic adev\rat. ~n timpul

mitingului, de abia `mi auzeam vocea din cauza huiduielilor [i a

protestelor. Dup\ ce mi-am terminat discursul, protestatarii s-au

adunat `n jurul limuzinei. Din ma[in\ vedeam o mul]ime de b\rba]i

de dou\zeci-treizeci de ani. N-o s\ uit niciodat\ privirea din ochii

lor [i gurile deformate de ]ipetele `ndreptate `mpotriva mea, `n timp

ce agen]ii de ordine `ncercau s\-i `ndep\rteze. Serviciul Secret a

f\cut c`teva arest\ri `n ziua aceea [i a confiscat dou\ arme [i un

cu]it ascunse de cei din mul]ime.

Nici `nt`mpl\tor [i nici spontan, acest protest era parte a unei

campanii foarte bine organizate de a `ntrerupe cursa convoiului de

autobuze [i de a-i neutraliza mesajul, dup\ cum au observat

jurnali[tii David Broder [i Haynes Johnson. ~n orice loc se opreau

autobuzele, erau `nt`mpinate de demonstran]i. Protestele erau evident

sponsorizate de un grup de interese politice cu un nume care suna

bine – Cet\]eni pentru o Economie S\n\toas\ (CES). Reporterii au

descoperit `n cele din urm\ [i au dest\inuit faptul c\ CES a lucrat

m`n\ `n m`n\ cu biroul de la Washington al lui Newt Gingrich.

344

{i, dup\ cum au scris Broder [i Johnson `n cartea lor The System,

generosul sponsor din spatele grupului nu era altul dec`t singura-

ticul, dar tot mai activul Richard Mellon Scaife, miliardarul cu

orient\ri de dreapta care finan]a [i Proiectul Arkansas.

C`nd ne-am `ntors la Washington dup\ c\l\toria cu autobuzul,

am continuat s\ `ncerc\m s\ ajungem la un compromis cu republi-

canii din Congres, privitor la anumite aspecte ale reformei. L-am

admirat pe senatorul John Chafee de Rhode Island pentru verticali-

tatea principiilor sale [i pentru stilul lui decent; fusese sus]in\tor al

reformei `nc\ de la apari]ie [i un pledant pentru acoperire univer-

sal\. Senatorul Chafee lucrase cu colegii lui republicani la dez-

voltarea propriei propuneri [i spera c\, `mbin`nd planul lui cu al

nostru, va aduna suficien]i partizani din ambele tabere pentru a

putea aproba legea. Chafee a f\cut eforturi eroice de a construi o

punte peste pr\pastia dintre republicani [i democra]i, men]in`ndu-[i

efortul chiar c`nd a devenit singurul republican care lupta `nc\ pen-

tru reform\. ~n cele din urm\, [i el [i-a abandonat cauza. F\r\ sin-

gurul suporter republican, reforma pentru s\n\tate era ca un pacient

pe moarte c\ruia i se d\dea ultima `mp\rt\[anie.

Chiar [i a[a, am f\cut un ultim efort de a-i aduce pe republicani

la un compromis. Senatorul Kennedy l-a presat pe Chafee `nc\ o

dat\, `ns\ f\r\ nici un rezultat. La o `nt`lnire fierbinte de la Casa

Alb\, c`]iva dintre consilierii lui Bill sus]ineau c\ trebuia s\ se

adreseze public na]iunii [i s\-i explice cum conducerea republican\

`ncercase s\ discrediteze reforma. Putea vorbi despre `ncerc\rile lui

de a realiza un consens [i putea `ntreba de ce Dole, Gingrich [i al]ii

nu erau dornici s\ vin\ la masa tratativelor. Mesajul lui ar fi fost o

provocare preziden]ial\ la adresa Congresului, care s\ rezolve pro-

blema. Alt grup argumenta vehement c\ era mai prudent s\ lase

legea la o parte, f\r\ a se mai face caz. ~nainte de alegeri, credeau c\

nu aveam nevoie de alt\ controvers\ [i `[i f\ceau griji c\ interven]ia

pre[edintelui ar atrage [i mai mult aten]ia asupra e[ecului politic.

Istorie trqitq 345


Eu credeam c\ ]ara trebuia s\-l vad\ pe pre[edinte lupt`ndu-se,

chiar dac\ era s\ piard\, [i c\ ar trebui s\ `ncerc\m s\ ob]inem

sus]inerea Senatului. Compromisul Comisiei de Finan]e se votase

`n afara comisiei [i senatorul Mitchell, ca lider al majorit\]ii, putea

s\ aduc\ problema `n discu]ie `n mod direct. Chiar dac\ strategia

respectiv\ a fost obstruc]ionat\ de republicani, dup\ cum prezi-

seser\ c`]iva din tab\ra noastr\, am crezut c\ situa]ia ar putea fi `n

favoarea noastr\. Membrii Congresului ar fi mai r\spunz\tori fa]\

de aleg\tori `n vederea alegerilor din noiembrie. Iar democra]ii nu

vor fi l\sa]i `n situa]ia cea mai dezavantajoas\, adic\ f\r\ ca repu-

blicanii s\ trebuiasc\ s\ voteze `mpotriva reformei [i cu majoritatea

democrat\ e[u`nd `n abrogarea noii legisla]ii. Strategia mai pre-

caut\ c`[tiga teren, `n timp ce reforma pentru s\n\tate disp\rea f\r\

s\ se fac\ auzit\. Cred [i acum c\ nu am ales varianta bun\. Renun-

]area f\r\ lupt\ public\ i-a demoralizat pe democra]i [i a l\sat

opozi]ia s\ rescrie istoria.

Dup\ dou\sprezece luni, ne-am recunoscut `nfr`n]i. {tiam c\ am

`ndep\rtat de noi un num\r important de oameni, exper]i `n domeniul

s\n\t\]ii [i profesioni[ti, precum [i pe unii dintre alia]ii no[tri din

domeniul legislativ. Pe l`ng\ aceasta, n-am putut niciodat\ s\ con-

vingem majoritatea americanilor cu asigurare de s\n\tate c\ nu vor

trebui s\ renun]e la beneficiile [i la preferin]ele lor medicale, pentru a

ajuta minoritatea americanilor f\r\ asigurare. Nici nu am putut s\-i

convingem c\ reforma ì va proteja de pierderea asigur\rilor [i c\ va

face mai ieftin ajutorul medical de care beneficiau.

Bill [i eu am fost descuraja]i [i dezam\gi]i. {tiam c\ [i eu

contribuisem la e[ecul nostru, at`t din cauza pa[ilor mei gre[i]i,

c`t [i pentru c\ subestimasem rezisten]a pe care urma s-o `nt`m-

pin ca Prim\ Doamn\ cu o misiune politic\. Mi-a p\rut r\u [i

pentru Ira, care fusese mult criticat pe nedrept [i f\r\ nici o do-

vad\. Bill a apreciat munca lui [i l-a rugat s\ conduc\ Grupul de

Lucru al Administra]iei pentru Comer] Electronic. Ira a lucrat ad-

mirabil pentru a ajuta guvernul s\ `ncurajeze comer]ul electronic.

346

A fost cur`nd l\udat `n comunit\]ile de afaceri pentru intui]ia lui [i a

devenit cunoscut drept }arul Internetului. Dar cea mai mare gre[eal\

a noastr\ a fost c\ am `ncercat s\ facem prea mult, prea repede.

Acestea fiind spuse, eu totu[i cred c\ am avut dreptate s\

`ncerc\m. Munca noastr\ din 1993 [i 1994 a preg\tit drumul pentru

ceea ce c`]iva economi[ti au numit „Factorul Hillary“, restric]ia

privind cre[terea de pre]uri impus\ de furnizorii medicali [i de

companiile farmaceutice, `n anii 1990. A ajutat, de asemenea, la

dezvoltarea ideilor [i a voin]ei politice care a condus la importante

reforme mai mici `n anii urm\tori. Datorit\ unor lideri ca senatorul

Kennedy sau Nancy Kassebaum, republican\ din Kansas, na]iunea

avea acum o lege care garanta c\ muncitorii nu-[i vor pierde asi-

gur\rile c`nd `[i vor schimba slujba. Am lucrat `n spatele cortinei

cu senatorul Kennedy pentru a ajuta la crearea Programului de

Asigur\ri pentru S\n\tatea Copiilor (PASC), care a oferit p`n\ `n

anul 2003 asigur\ri pentru mai mult de cinci milioane de copii cu

p\rin]i `n c`mpul muncii, care erau prea `nst\ri]i pentru a li se oferi

ajutor Medicaid, dar nu-[i puteau permite o asigurare privat\.

PASC reprezenta cea mai mare extindere a acoperirii prin asigur\ri

publice de s\n\tate de la adoptarea Medicaid `n 1965 [i, pentru

prima dat\ `n doisprezece ani, a ajutat la reducerea num\rului de

americani f\r\ asigurare de s\n\tate.

Bill a semnat o serie de legi la care lucrasem eu, inclusiv legi

care garantau femeilor dreptul de a sta `n spital mai mult de

dou\zeci [i patru de ore dup\ na[tere, legi referitoare la pro-

movarea mamografiilor [i a controlului prostatei, la intensificarea

cercet\rilor privind diabetul [i la `mbun\t\]irea ratei de vaccinare a

copiilor, astfel `nc`t 90% dintre copiii `n v`rst\ de doi ani erau pen-

tru prima dat\ p`n\ atunci imuniza]i `mpotriva celor mai serioase

boli ale copil\riei. Bill a abordat problema tutunului, `ncerc`nd s\

exercite o influen]\ asupra membrilor Congresului, [i a `nceput s\

vorbeasc\ despre HIV [i SIDA at`t acas\, c`t [i `n toat\ lumea. {i-a

folosit prerogativele preziden]iale pentru a extinde drepturile

Istorie trqitq 347


pacien]ilor la mai mult de optzeci [i cinci de milioane de americani.

Cei cu probleme s-au `nscris `n planurile federale de s\n\tate [i `n

cele legate de Medicare, Medicaid [i Sistemul de s\n\tate pentru

veterani. Nici una dintre aceste ac]iuni nu a reprezentat o schim-

bare radical\ `n sistemul de s\n\tate. Dar, luate `mpreun\, aceste

reforme de politic\ social\ au `mbun\t\]it via]a a zeci de milioane

de americani.

C`nt\rind lucrurile, cred c\ am luat decizia corect\ de a reforma

`ntregul sistem. Datorit\ unor noi probleme economice [i de buget

din 1990 p`n\ `n anul 2002, costurile pentru asigur\ri au crescut din

nou mult mai repede dec`t infla]ia, num\rul de persoane f\r\ asi-

gur\ri a sporit, iar Medicare nu putea acoperi num\rul de medica-

mente cu re]et\. Cei care au finan]at reclamele cu Harry [i Louise

poate o duc acum mai bine, dar poporul american nu. ~ntr-o zi vom

regla sistemul. C`nd o vom face, va fi rezultatul a mai mult de cinci-

zeci de ani de eforturi f\cute de Harry Truman, Richard Nixon,

Jimmy Carter, Bill [i eu. Da, m\ bucur [i acum c\ am `ncercat.

Numele lui Bill nu a ap\rut pe buletinele de vot la alegerile

intermediare pentru Congres din 1994, dar am`ndoi [tiam c\ pre[e-

din]ia lui va face parte din calculele electorale – [i c\ demersurile

din domeniul s\n\t\]ii vor afecta, probabil, rezultatul alegerilor. Au

existat [i al]i factori, inclusiv una dintre pu]inele direc]ii previzibile

din politica Statelor Unite: `n]elepciunea din b\tr`ni spune c\ par-

tidul care controleaz\ Casa Alb\ de obicei pierde locuri `n Congres

la alegerile de la mijlocul mandatului. Acest lucru poate reflecta o

dorin]\ ad`nc\ printre aleg\tori de a men]ine o balan]\ a puterii la

Washington – astfel `nc`t s\ nu-l lase niciodat\ pe pre[edinte s\ aib\

o autoritate at`t de mare `nc`t s\ cread\ c\ se poate comporta ca un

rege. O modalitate de a-l men]ine pe aceast\ direc]ie este a-i reduce

sus]inerea `n Congres. C`nd economia e la p\m`nt sau c`nd al]i fac-

tori diminueaz\ popularitatea pre[edintelui, pierderile de la mij-

locul mandatului pot fi [i mai mari.

348

Newt Gingrich [i cohorta lui de republicani „revolu]ionari“,

dup\ cum se autocaracterizaser\, p\reau dornici s\ urmeze aceast\

direc]ie. ~n septembrie, Gingrich st\tea pe treptele Capitoliului,

`nconjurat de al]ii cu idei similare, pentru a-[i dezv\lui planul prin

care s\ ob]in\ victoria de la mijlocul mandatului: un „Contract cu

America“. Contractul, care oferea bazele pentru propunerile repu-

blicane de abolire a Departamentului Educa]iei, f\cea multe redu-

ceri de buget la Medicare, Medicaid, educa]ie [i mediu [i reducea

drastic creditele alocate muncitorilor s\raci pentru plata taxelor, a

ajuns s\ fie cunoscut la Casa Alb\ sub numele de „Contractul pe

America“ din cauza pagubelor pe care le-ar fi cauzat ]\rii. Cifrele

din agenda lui contradictorie nu cre[teau. Nu po]i s\ cre[ti cheltu-

ielile militare, s\ scazi taxele [i s\ echilibrezi balan]a bugetului fe-

deral dac\ nu reduci mult din ceea ce ofer\ guvernul. Gingrich

conta pe faptul c\ aleg\torii st\teau prost cu aritmetica. Contractul

era o strategie de a da o dimensiune na]ional\ alegerilor locale [i de

a transforma cursa pentru Congres `ntr-un referendum `n termeni

republicani: negativi fa]\ de administra]ia Clinton [i pozitivi fa]\ de

Contractul lor.

~n politica american\, candida]ii [i oficialit\]ile publice se

bazeaz\ pe sondajele de opinie pentru a estima p\rerile, dar pu]ini

vor s\ admit\ acest lucru, pentru c\ se tem c\ mass-media [i pu-

blicul ì vor acuza de faptul c\ i-au influen]at pe aleg\tori. Dar son-

dajele nu le spun politicienilor ce s\ cread\ sau ce strategie politic\

s\ adopte; ele s`nt unelte de diagnosticare ce ì ajut\ pe politicieni

s\ aleag\ calea cea mai eficient\ pentru un anumit [ir de ac]iuni,

baz`ndu-se pe o `n]elegere a reac]iei aleg\torilor. Medicii ascult\

inima cu stetoscopul; politicienii ì ascult\ pe aleg\tori prin sonda-

jele de opinie. ~n campaniile electorale, sondarea opiniei aleg\-

torilor ì ajut\ pe candida]i s\-[i dea seama de punctele lor tari sau

slabe. O dat\ ce oficialii ale[i s-au instalat `n birourile lor, sondajele

de opinie judicioase pot s\-i ajute s\ ac]ioneze efectiv pentru a-[i

atinge scopurile. Cea mai bun\ sondare politic\ a opiniei publice

Istorie trqitq 349


presupune pu]in\ [tiin]\ statistic\, pu]in\ psihologie [i pu]in\

alchimie. Cheia este urm\toarea: pentru a ob]ine r\spunsuri care s\-]i

fie de folos, trebuie s\ pui `ntreb\rile potrivite unui num\r reprezen-

tativ de posibili aleg\tori.

Pe m\sur\ ce ne apropiam de alegerile de la mijlocul mandatu-

lui, `n noiembrie, sf\tuitorii politici ai lui Bill ne-au asigurat c\

democra]ii erau `ntr-o form\ relativ bun\. Dar eu eram `ngrijorat\.

Dup\ s\pt\m`ni `ntregi `n care am zburat `n toat\ ]ara pentru cam-

pania `n favoarea candida]ilor democra]i, nu puteam s\ `nl\tur sen-

timentul c\ sondajele de opinie f\cute de alte grup\ri, precum [i

cele f\cute de democra]i nu aveau o baz\ solid\. B\nuiam c\ son-

dajele nu m\surau, `n ad`ncul politicii americane, curentele de

opozi]ie vehement\ ale dreptei [i indiferen]a demoralizatoare a

sus]in\torilor no[tri. Unul dintre secretele `n]elegerii sondajelor de

opinie este identificarea intensit\]ii sentimentelor aleg\torilor.

Majoritatea aleg\torilor pot spune c\ ì intereseaz\ m\surile de si-

guran]\ legate de arme, dar nu s`nt at`t de fermi ca minoritatea

aleg\torilor care se opun oric\rui fel de control asupra armelor.

Ace[tia din urm\ par s\ voteze pentru sau `mpotriva unui candidat

doar `n func]ie de acest lucru, considerat problem\-cheie. Majori-

tatea voteaz\ av`nd `n vedere alte probleme sau nu voteaz\ deloc.

{tiam c\ multe din realiz\rile administra]iei puteau fi considerate

probleme-cheie. Majoritatea aleg\torilor republicani s-au opus

vehement taxelor pe venituri mari pentru reducerea deficitelor sau

legii Brady [i interzicerii armelor de atac, care a fost votat\ `n 1994

[i a f\cut ilegal\ producerea, vinderea sau posedarea a nou\-

sprezece dintre cele mai periculoase arme semiautomate. Asocia]ia

Na]ional\ a Armelor, dreapta religioas\ [i grupul `mpotriva taxelor

pe profit erau mai motivate ca oric`nd.

{tiam, de asemenea, c\ nucleul sus]in\torilor Partidului Demo-

crat s-a sim]it deziluzionat de e[ecul nostru `n reforma s\n\t\]ii

sau tr\da]i de raportul administra]iei cu NAFTA [i m\ temeam c\

dezam\girea lor ar putea umbri toate realiz\rile pozitive ale

350

administra]iei [i ale liderilor democra]i. Democra]ii nu p\reau s\ fie

prea gr\bi]i s\ mearg\ la vot. Mul]i aleg\tori independen]i sau

nehot\r`]i nu vedeau `nc\ semne de `mbun\t\]ire a economiei sau

efectele salutare ale deficitului redus pe rata dob`nzii [i ale cre[terii

num\rului locurilor de munc\.

~n octombrie l-am sunat la telefon pe Dick Morris cer`ndu-i o

p\rere obiectiv\ `n leg\tur\ cu proiectele noastre. Bill [i cu mine

l-am considerat pe Morris un realizator de sondaje creativ [i un

strateg genial, dar avea [i defecte serioase. ~ntì de toate, nu sim]ea

nici o mustrare de con[tiin]\ c\ lupta pe dou\ fronturi, de partea

tuturor. Cu toate c\ `l ajutase pe Bill s\ c`[tige cinci curse guverna-

mentale, a lucrat [i pentru senatorii republicani conservatori de

Mississippi, Trent Lott, [i de Carolina de Nord, Jesse Helms. Spe-

cialitatea lui Morris era s\ identifice aleg\torii care oscilau `ntre

cele dou\ partide. Sfaturile lui erau uneori neclare. Trebuia s\ faci

o selec]ie [i s\ extragi observa]iile [i ideile folositoare. Iar abili-

t\]ile lui erau dintre cele mai nea[teptate. Cu toate acestea, credeam

c\ analiza lui Morris ar putea fi instructiv\, dac\ puteam s\-l

implic\m cu grij\ [i `n mod discret. Cu p\rerile lui sceptice despre

oameni [i politic\, Morris era opusul mereu optimistului Bill Clin-

ton. F\cea din ]`n]ar arm\sar: unde Bill vedea o linie argintie `n

fiecare nor, Morris vedea furtuni cu tunete.

~ncep`nd din 1978, Morris a lucrat pentru Bill `n campaniile

lui guvernamentale, cu excep]ia celei pierdute `n 1980. Dar p`n\

`n 1991, Morris recrutase mai mul]i candida]i republicani, [i nici

unul dintre democra]ii din structura puterii nu-l pl\cea [i nu avea

`ncredere `n el. Consilierii lui Bill l-au convins s\ nu-l foloseasc\

pe Morris pentru campania preziden]ial\. I-am telefonat `n

octombrie 1994.

– Dick, i-am spus, aceste alegeri nu-mi par `n regul\.

I-am spus c\ nu credeam `n sondajele cu rezultat pozitiv [i c\

voiam s\ [tiu ce crede.

– Dac\ `l conving pe Bill s\ te solicite, ne aju]i?

Istorie trqitq 351


Morris lucra pentru patru candida]i republicani, dar nu acesta

era motivul re]inerii sale.

– Nu-mi place felul `n care am fost tratat, Hillary, a spus Morris

cu accentul lui iute newyorkez. Oamenii au fost at`t de r\i cu mine!

– {tiu, [tiu, Dick. Dar oamenii te socotesc un tip dificil.

L-am asigurat c\ va sta de vorb\ doar cu Bill [i cu mine [i c\

vom `ncerca s\ `n]elegem starea de spirit a aleg\torilor [i ceea ce

voiau s\ fac\ democra]ii. Morris n-a putut rezista provoc\rii.

A conceput un set de `ntreb\ri pentru a verifica starea de spirit a

na]iunii [i ne-a `mp\rt\[it rezultatele sondajelor sale, care erau des-

curajante. ~n ciuda uria[elor eforturi economice pe care le f\cuse

Bill – deficitul `ncepea, `n sf`r[it, s\ fie ]inut sub control, fuseser\

create sute de mii de slujbe [i economia `ncepea s\ `nregistreze

cre[teri – majoritatea oamenilor nu ]ineau cu adev\rat cont de

aceast\ redresare [i nu credeau `nc\ `n ea. Mul]i dintre cei care cre-

deau nu le d\deau democra]ilor nici o [ans\. Morris ne-a spus c\

partidul avea mari probleme [i cea mai mare speran]\ pentru

schimbarea situa]iei era ca democra]ii candida]i s\ insiste asupra

victoriilor concrete pe care oamenii le puteau recunoa[te sau aplau-

da, cum erau legea Brady, cea privind concediul parental [i Ameri-

Corps. El a sus]inut c\ acest lucru ar putea ajuta la reabilitarea

democra]ilor. ~n loc s\ polemizeze `mpotriva Contractului, ceea ce

f\ceau majoritatea candida]ilor democra]i, trebuia s\ fim mai expli-

ci]i cu privire la realiz\rile noastre. Bill a fost de acord [i a `ncercat

s\-i conving\ pe liderii Congresului s\ pretind\ recunoa[tere pentru

ceea ce f\cuser\ [i s\ se apere `mpotriva atacurilor violente.

Cu dou\ s\pt\m`ni `nainte de alegeri, Bill [i cu mine am f\cut o

scurt\ pauz\ `n preocup\rile noastre legate de alegerile de la

mijlocul mandatului [i am c\l\torit spre Orientul Mijlociu, unde

Bill a fost martor la semnarea acordului de pace israeliano-iorda-

nian. Iar eu mi-am s\rb\torit cea de-a patruzeci [i [aptea aniversare

`n trei ]\ri diferite – Egipt, Iordania [i Israel. Pe 26 octombrie am

v\zut piramidele de la Giseh `n lumina dimine]ii, iar, `n timp ce

352

Bill se `nt`lnea cu pre[edintele Mubarak [i cu Yasser Arafat pentru

a discuta despre procesul de pace din Orientul Mijlociu, so]ia

pre[edintelui Mubarak, Suzanne, a g\zduit un mic dejun, cu tort, `n

cinstea zilei mele de na[tere, `n sufrageria care d\dea spre Sfinx.

Hosni [i Suzanne Mubarak s`nt un cuplu impresionant. Suzanne

are masteratul `n sociologie [i este o militant\ energic\ pentru

diversificarea op]iunilor femeilor [i ale copiilor [i pentru `mbun\-

t\]irea educa]iei lor `n Egipt, `n ciuda opozi]iei unor fundamen-

tali[ti islamici. Pre[edintele Mubarak are stilul [i figura unui vechi

faraon – se face uneori aceast\ compara]ie ast\zi. De]ine puterea

din 1981, c`nd a fost asasinat Anwar Sadat. ~n acele zile, a `ncercat

s\ guverneze Egiptul control`ndu-i pe extremi[tii musulmani, care

au f\cut c`teva `ncerc\ri de a-l asasina. Ca [i al]i lideri arabi pe care

i-am `nt`lnit, Mubarak a recunoscut dilema cu care se confrunta `n

guvernarea ]\rii, datorat\ tensiunilor dintre o minoritate educat\, cu

vederi occidentale, care urm\rea modernizarea, [i o majoritate mai

conservatoare, a c\rei team\ pentru pierderea valorilor [i a modului

tradi]ional de via]\ poate fi manipulat\ politic. S\-]i men]ii echili-

brul – [i s\ r\mì `n via]\ – e o provocare intimidant\, dar tacticile

lui Mubarak au dus uneori la critici c\ ar fi prea autocrat.

Am luat avionul de la Cairo spre Marele Rift din Iordania, pen-

tru semnarea tratatului de pace dintre Iordania [i Israel, care punea

cap\t unei st\ri oficiale de r\zboi `ntre cele dou\ ]\ri. }inutul arid

de la punctul de grani]\ Avana mi-a amintit de scenariul din Cele

zece porunci. Dar m\re]ia spectacolului [i a evenimentului dep\[ea

cu mult orice poveste dramatic\ de la Hollywood. Doi lideri

vizionari `[i asumau riscuri personale [i politice pentru pace.

Solda]i c\li]i pe c`mpul de lupt\, prim-ministrul Rabin [i regele

Hussein bin Talal nu au renun]at niciodat\ la speran]a `ntr-un viitor

mai bun pentru poporul lor.

Nu trebuia s\ [tii c\ Hussein descindea din profetul Mahomed

pentru a-]i da imediat seama de prezen]a lui impun\toare [i de

noble]ea lui `nn\scut\. Cu toate c\ era mic de statur\, avea un aer

Istorie trqitq 353


de lider. Transmitea o combina]ie unic\ de bl`nde]e [i putere. Dis-

cursul lui era nuan]at, marcat de folosirea lui sir [i ma’am. Totu[i,

z`mbetul prezent `ntotdeauna pe buze [i purtarea moderat\ ì accen-

tuau demnitatea [i puterea. Era un supravie]uitor care inten]iona s\

g\seasc\ un loc pentru na]iunea lui `ntr-o conjunctur\ geopolitic\

primejdioas\.

Partenera lui de via]a, regina Noor, fost\ Lisa Najeeb Halaby,

e de origine american\ [i a absolvit la Princetown. Tat\l ei, fostul

pre[edinte al Liniilor Aeriene Pan American, avea descenden]\

siriano-libanez\, iar mama ei era suedez\. Noor era licen]iat\ `n

arhitectur\ [i planificare urbanistic\ [i lucra ca director de plani-

fic\ri pentru Liniile Aeriene Regale Iordaniene c`nd l-a `nt`lnit pe

rege, s-a `ndr\gostit de el [i s-au c\s\torit. Str\lucea de m`ndrie [i

de afec]iune c`nd era `n prezen]a lui [i a copiilor, r`z`nd cu u[urin]\

[i adesea `mpreun\ cu ei. A devenit ad`nc implicat\ `n dezvoltarea

educa]ional\ [i economic\ a ]\rii ei de adop]ie [i i-a reprezentat

pozi]ia [i aspira]iile `n America [i `n `ntreaga lume. Cu inteligen]a

[i farmecul ei [i cu sprijinul so]ului, ea `[i `ndrepta ]ara spre mo-

dernizarea abord\rii problemelor femeilor [i ale copiilor. Bill [i cu

mine a[teptam cu ner\bdare s\ ne petrecem timpul `n particular,

`mpreun\ cu regele [i regina.

~n acea str\lucitoare [i fierbinte amiaz\ din Marele Rift, Noor,

`mbr\cat\ `n turcoaz, frumoas\ ca un top model, era vizibil

`nc`ntat\ de implicarea ei `n procesul de pace. Din coinciden]\, pur-

tam [i eu ceva turcoaz, ceea ce a provocat o remarc\ din partea

unei femei din mul]ime: „Acum [tim c\ turcoazul este culoarea

p\cii“. Dup\ ceremonie, Bill [i cu mine am mers cu ma[ina `m-

preun\ cu regele [i regina la casa lor de vacan]\ din Aqaba, pe

]\rmul M\rii Ro[ii. Noor m-a surprins celebr`ndu-mi ziua de

na[tere cu un al doilea tort, av`nd `n v`rf lum`n\ri pe care nu am

putut s\ le sting. Regele s-a oferit, `n glum\, s\-mi sar\ `n ajutor.

N-a avut mai mult succes dec`t mine. Cu o str\lucire `n ochi, regele

a spus: „Uneori nici chiar ordinele regelui nu s`nt luate `n seam\“.

354

M\ g`ndesc adesea la acea dup\-amiaz\ perfect\ c`nd speran]a pen-

tru pace era at`t de mare.

Mai t`rziu `n acea zi, Bill a devenit primul pre[edinte american

care se adresa unei sesiuni reunite a parlamentului iordanian, `n

capitala Amman. Zborul cu avionul `ncepea s\-[i spun\ cuv`ntul,

iar petrecerea de adio a fost extenuant\. Am stat `n sal\ privindu-l

pe Bill cum vorbe[te, `n timp ce to]i cei din jurul meu, lideri ai per-

sonalului de la Casa Alb\ [i oficiali ai cabinetului `ncepeau s\ se

lase pe spate deoarece, r`nd pe r`nd, pierdeau b\t\lia cu somnul.

Am continuat s\-mi `nfig unghiile `n palm\ [i s\-mi ciupesc bra]ele –

un truc pe care l-am `nv\]at de la agen]ii mei din Serviciul Secret.

Pentru a doua oar\ am luat masa cu regele [i regina, o cin\ privat\

la re[edin]a lor oficial\. Nu era un palat `n adev\ratul sens al

cuv`ntului, ci, mai degrab\, o cas\ mare [i confortabil\, mobilat\

modest, dar cu mult bun-gust. Eram patru [i am m`ncat la o mas\

rotund\ din col]ul unei camere calde [i primitoare. Ne-am petrecut

noaptea `n palatul al-Hashimiya, o cas\ regal\ modern\ pentru

oaspe]i, situat\ pe un deal din nordul ora[ului cu o priveli[te splen-

did\ spre dealurile inundate de soare [i spre minaretele din de[er-

ticul regat ha[emit.

Din Iordania am mers `n Israel, unde Leah Rabin avea preg\tit

un al treilea tort pentru ziua mea de na[tere, iar Bill a rostit un alt

discurs istoric – de data aceasta `n fa]a Knessetului la Ierusalim. ~n

drum spre cas\, am avut sentimentul c\ Israelul era cu un pas mai

aproape de securitate [i pace.

Aceast\ vizit\ a fixat mai clar obiectivele lui Bill `n politica

extern\. Pe l`ng\ rolul s\u esen]ial `n reducerea tensiunilor din

Orientul Mijlociu, el se concentra acum pe lungile decenii de con-

flicte din Irlanda de Nord. {i, dup\ un an foarte greu de diploma]ie

[i debarcarea trupelor americane `n Haiti, `n cele din urm\ junta

militar\ a fost de acord s\ cedeze [i s\ recunoasc\ puterea

pre[edintelui ales, Jean-Bertrand Aristide. Departe de privirile

publicului [i ale presei, criza nuclear\ din Coreea de Nord fusese

Istorie trqitq 355


dezamorsat\ pentru moment, ca rezultat al acordului din 1994 `n

care Coreea de Nord a acceptat s\ `nghe]e programul de fabricare a

armelor nucleare [i, `n cele din urm\, s\ le distrug\ `n schimbul

ajutorului de la Statele Unite, Japonia [i Coreea de Sud. Cu toate c\

am aflat mai t`rziu c\ nord-coreeni au `nc\lcat `n]elegerea cel pu]in

`n spirit, dac\ nu chiar `n liter\, `n acel moment semnarea acordului

a pre`nt`mpinat un poten]ial conflict militar. Dac\ nu se ajungea la

o `n]elegere, Coreea de Nord ar fi produs suficient plutoniu p`n\ `n

anul 2002 pentru a face zeci de arme nucleare sau pentru a deveni o

fabric\ de plutoniu, v`nz`nd substan]a cea mai letal\ din lume celor

mai importan]i ofertan]i.

Ac]iunile lui Bill pe scena mondial\ l-au f\cut s\ urce `n sonda-

jele de opinie din ultima s\pt\m`n\ a lunii octombrie [i a fost

`ndemnat s\ mearg\ `n campanii pentru a-i sus]ine pe candida]ii

democra]i. Ca `ntotdeauna, a cerut p\rerile multor prieteni [i confi-

den]i, consilieri mai mult sau mai pu]in oficiali.

Sim]eam c\ ar fi fost mai bine pentru Bill s\ nu mearg\ prea

mult `n campanii dac\ poporul american prefera s\-l vad\ `n postu-

ra de om de stat, nu de politician. ~n cele din urm\, Bill n-a putut

rezista atrac]iei campaniilor [i a devenit [eful de campanie pentru

partidul s\u.

Fusese o perioad\ nelini[tit\, at`t `n ]ar\, c`t [i la Casa Alb\, unde

au avut loc dou\ incidente alarmante. ~n septembrie, un om s-a

pr\bu[it cu un avion mic `n re[edin]a principal\, la vest de porticul

dinspre sud. Din `nt`mplare, `n noaptea aceea noi dormeam `n Casa

Blair, pentru c\ lucr\rile de `nlocuire a sistemului de `nc\lzire [i de

aer condi]ionat din re[edin]\ ne-au for]at s\ ie[im din aparta-

mentele noastre private. Pilotul a murit `n accident [i nimeni nu [tie

exact de ce a avut loc acea cascadorie. ~n aparen]\ era deprimat [i

voia s\ atrag\ aten]ia, dar poate nu a vrut s\ se sinucid\. Totu[i,

faptul c\ a trecut de sistemele de securitate cu at`ta u[urin]\ ar fi

trebuit s\ atrag\ tuturor aten]ia asupra pericolelor pe care le putea

ridica fie [i un mic avion.

356

Apoi, pe 29 octombrie, eram la o `ntrunire electoral\ cu sena-

torul Dianne Feinstein la San Francisco, c`nd Serviciul Secret m-a

condus `ntr-o mic\ sal\ al\turat\. George Rogers mi-a spus c\

pre[edintele era la telefon [i c\ voia s\ vorbeasc\ cu mine.

– Nu vreau s\-]i faci griji, mi-a spus Bill, dar voiam s\-]i spun

c\ cineva a tras spre Casa Alb\.

Un om cu o hain\ de ploaie se plimba pe l`ng\ gardul din Penn-

sylvania Avenue, c`nd deodat\ a scos o arm\ semiautomat\ de sub

hain\ [i a deschis focul. C`]iva trec\tori l-au imobilizat `nainte de

a-[i re`nc\rca pu[ca [i, `n mod miraculos, nimeni nu a fost r\nit.

Era o zi de s`mb\t\ [i Chelsea era `n casa unei prietene, `n timp ce

Bill era sus [i se uita la un meci de fotbal. Nu au fost niciodat\ `n

pericol fizic, dar era deconcertant s\ afli c\, `nainte de a `ncepe s\

trag\, omul cu arma v\zuse pe terenurile de l`ng\ Casa Alb\ un om

`nalt, grizonat, care de la distan]\ sem\na cu pre[edintele. Agre-

sorul era un m`nuitor nu foarte priceput al armei, care `l amenin]ase

pe un senator pentru c\ era furios din cauza legii Brady [i a inter-

zicerii armelor. Cu o lun\ mai devreme, noua lege `l `mpiedicase

s\-[i cumpere un pistol. C`nd m-am `ntors la Casa Alb\ am cer-

cetat-o atent [i totul p\rea normal, cu excep]ia c`torva g\uri l\sate

de gloan]e `n fa]ada din Aripa de Vest.

Mai t`rziu `n acea zi, Bill [i cu mine am stat de vorb\ cu Dick

Morris la telefon `n biroul meu de l`ng\ dormitorul din Casa Alb\.

El analizase datele sondajelor pe care le adunase [i ne-a spus c\

vom pierde decisiv at`t `n Camer\, c`t [i `n Senat.

Am primit ve[tile proaste care `mi confirmau intui]iile. {i Bill

credea `n evaluarea lui Morris. El a f\cut singurul lucru pe care-l cre-

dea folositor `n condi]iile date [i anume s\ conduc\ [i mai sus]inut

campania. ~n s\pt\m`na aceea a colindat ]ara, ajung`nd `n Detroit,

Duluth [i `n alte locuri din vest [i din est. Nu a contat prea mult.

Mi-am `nceput programul `n ziua alegerilor ca `ntr-o zi oarecare.

Am salutat-o pe Eva Ahtisaari, Prima Doamn\ a Finlandei, [i pe Tip-

per Gore. M-am `nt`lnit cu Marike de Clerk, fosta Prim\ Doamn\ a

Istorie trqitq 357


Africii de Sud, care vizita Washington-ul. Spre sf`r[itul dup\-amiezii

starea de spirit de la Casa Alb\ era ca dup\ o `nmorm`ntare.

Bill [i cu mine am cinat `mpreun\ cu Chelsea `n mica buc\t\rie

de la etajul al doilea. Voiam s\ fim singuri c`nd auzeam rezultatele

alegerilor, care prevesteau un dezastru total. Cu toate c\ senatorul

Feinstein aproape c`[tigase realegerea, democra]ii au pierdut opt

locuri `n Senat [i un zdrobitor num\r de cincizeci [i patru de locuri

`n Camer\ – f\c`nd loc majorit\]ii republicane pentru prima oar\ de

la pre[edin]ia lui Eisenhower. Democra]ii care au candidat fuseser\

`nfr`n]i pretutindeni. Gigan]ii partidelor, cum ar fi Tom Foley din

Washington [i guvernatorul Mario Cuomo din New York, au pierdut

alegerile. Prietena mea Ann Richards a pierdut guvernarea Texa-

sului `n favoarea unui b\rbat cu nume celebru: George W. Bush.

~n cele din urm\, Chelsea s-a retras `n camera ei s\ se pre-

g\teasc\ pentru [coal\. Bill [i cu mine am r\mas singuri la masa

din buc\t\rie, urm\rind pe ecranul televizorului [i `ncerc`nd s\ d\m

un sens rezultatelor. Poporul american ne trimisese un mesaj puter-

nic. Rezultatele alegerilor erau zdrobitor de nefavorabile, cu mai

pu]in de jum\tate dintre aleg\torii `nregistra]i prezen]i la vot [i cu

un num\r semnificativ mai mare de absen]i democra]i dec`t repu-

blicani. Singura lic\rire de lumin\ `n acest peisaj `nfrico[\tor era c\

„mandatul uria[“ al republicanilor reflecta votul a mai pu]in de un

sfert din electorat.

Totu[i, acest lucru nu a temperat bucuria lui Newt Gingrich `n

fa]a camerelor de filmat `n noaptea aceea, pentru a pretinde merite

pentru victoria republicanilor. {tia deja c\ va deveni urm\torul

pre[edinte al Camerei, primul republican care s\ de]in\ acea

pozi]ie din 1954. S-a oferit cu generozitate s\ lucreze cu demo-

cra]ii pentru a trece Contractul cu America prin Congres `ntr-un

timp record. Era descurajant s\-]i imaginezi urm\torii doi ani cu

Camera [i Senatul controlate de republicani. B\t\liile politice

aveau s\ fie [i mai `nver[unate, iar administra]ia `n defensiv\ pen-

tru a-[i men]ine ceea ce c`[tigase pentru ]ar\. Cu o conducere

358

republican\ era foarte probabil c\ Congresul va demonstra

adev\rul aforismului lui Lyndon Johnson: „Democra]ii fac legile;

republicanii investigheaz\“.

Dezamagit\, m-am `ntrebat c`t de mare era vina mea `n acest

dezastru: dac\ am pierdut alegerile din cauza programului pentru

s\n\tate; dac\ m\ jucasem cu acceptarea de c\tre cet\]eni a rolului

meu activ [i am pierdut. {i m-am str\duit s\ `n]eleg cum deveni-

sem un fel de paratr\snet pentru furia oamenilor.

Bill era distrus [i era dureros s\ v\d at`ta suferin]\ la cineva pe

care-l iubeam at`t de mult. ~ncercase s\ fac\ ce crezuse c\ e bine

pentru America [i [tia c\ at`t succesele lui, c`t [i `nfr`ngerile aju-

taser\ la `nfr`ngerea prietenilor [i alia]ilor s\i. ~mi aduc aminte cum

s-a sim]it c`nd a pierdut `n 1974 [i `n 1980; acum era mai r\u; miza

era mai mare [i a sim]it c\ [i-a dezam\git partidul.

Era nevoie de timp, dar Bill era hot\r`t s\ `n]eleag\ ce nu mer-

sese bine `n aceste alegeri [i s\-[i dea seama cum s\-[i articuleze [i

s\-[i reevalueze agenda. Ca `ntotdeauna, am `nceput o conversa]ie

care avea s\ continue luni de zile. Am avut `nt`lniri cu prieteni [i

consilieri `n leg\tur\ cu ce urma s\ fac\ Bill. Mai mult dec`t orice,

voiam ca pre[edin]ia lui Bill s\ fie `ncununat\ de succes. Aveam

`ncredere `n el [i `n speran]ele lui pentru viitorul na]iunii. {tiam, de

asemenea, c\ voiam s\-i fiu un partener de folos [i un sprijin efi-

cient pentru problemele care m\ preocupaser\ tot timpul vie]ii.

Numai c\ nu [tiam cum aveam s\ ajung acolo pornind de unde

eram acum.

Istorie trqitq 359


CONVERSA}II CU ELEANOR

Exist\ un vechi blestem chinezesc: „Fie s\ tr\ie[ti `n vremuri

interesante“, care a devenit o glum\ obi[nuit\ `n familia noastr\. Bill

[i cu mine ne `ntrebam unul pe cel\lalt: „Ei, ce zici, ]i se par intere-

sante vremurile?“ Acest adjectiv nu descria experien]a. S\pt\m`nile

care au urmat dezastrului alegerilor de la mijlocul mandatului au fost

dintre cele mai dificile din toat\ perioada c`t am stat la Casa Alb\. ~n

zilele mele mai bune, am `ncercat s\ v\d `nfr`ngerea ca parte a decli-

nului normal [i a cursului ciclului electoral, datorate schimb\rii pie]ei

politice. ~n zilele proaste, m-am `nvinov\]it c\ nu am lucrat cum tre-

buie la sistemul de s\n\tate, c\ am abordat problema prea n\valnic [i

mi-am `nt\r`tat adversarii. Erau mul]i oameni – `n interiorul [i `n

afara Casei Albe – gata s\ arate cu degetul. Erau greu de ignorat

b`rfa [i bomb\neala, dar Bill [i cu mine ne-am axat pe ceea ce

puteam face pentru a ne aduna for]ele. Trebuia s\ dezvolt\m o nou\

strategie pentru un nou mediu politic.

~ntr-o diminea]\ trist\ de noiembrie m-am oprit la birou dup\ o

`nt`lnire cu Bill `n Biroul Oval [i m-am uitat la fotografiile

`nr\mate ale lui Eleanor Roosevelt puse pe mas\. S`nt o mare

admiratoare a doamnei Roosevelt [i de mult timp colec]ionez por-

trete [i fotografii care-mi amintesc de cariera ei. V\z`ndu-i fa]a

calm\, hot\r`t\, mi-au venit `n minte c`teva din vorbele ei `n]elepte:

„O femeie e ca un plicule] cu ceai“, spunea doamna Roosevelt.

„Nu [tii niciodat\ c`t e de tare p`n\ c`nd n-o pui `n ap\ fierbinte.“

Era timpul s\ discut din nou cu Eleanor.

Adesea glumeam `n discursurile mele c\ aveam conversa]ii ima-

ginare cu doamna Roosevelt pentru a-i cere sfatul `n diferite pro-

bleme. E, de fapt, un exerci]iu mintal folositor `n analizarea

problemelor, dac\ alegi persoana potrivit\ pe care s-o vizualizezi.

Eleanor Roosevelt era ideal\. Urm\rindu-i cariera, am descoperit c\

e una dintre cele mai controversate Prime Doamne. Oriunde mer-

geam, doamna Roosevelt p\rea s\ fi fost acolo `naintea mea. Am

vizitat ora[e pr\fuite, `mprejurimile s\race ale New York-ului [i avan-

posturi `ndep\rtate, cum era Uzbekistanul, unde Eleanor `[i croise

deja drum. Ea a luptat cu succes pentru multe cauze importante pen-

tru mine: drepturile civile, legile legate de maternitate, refugia]i [i

drepturile omului. A fost aspru criticat\ de pres\ [i de anumite per-

soane din guvern pentru c\ a `ncercat s\ defineasc\ rolul Primei

Doamne `n termeni proprii. Eleanor a fost caracterizat\ `n fel [i chip,

de la agitator comunist p`n\ la bab\, care-[i bag\ nasul unde nu-i

fierbe oala. A fost un ghimpe `n coast\ pentru anumi]i membri din

administra]ia so]ului ei – secretarul de la Interne, Harold Ickes Sr.

(tat\l [efului de personal al lui Bill) s-a pl`ns c\ ea n-ar trebui s\ se

amestece, ci s\ „se limiteze la cro[etat“ – [i pentru directorul FBI,

J. Edgar Hoover, pe care `l scotea din min]i. Dar spiritul [i devota-

mentul ei erau de neclintit [i nu [i-a l\sat niciodat\ criticii s\-i pun\

be]e `n roate.

A[adar, ce ar avea de spus doamna Roosevelt despre problemele

mele actuale? Nu prea multe, cred. Dup\ p\rerea ei, nu avea sens s\

dramatizezi problemele de zi cu zi. Pur [i simplu trebuia s\-]i con-

tinui treaba [i s\ faci tot ce `]i st\ `n putere `n `mprejur\rile date.

Controversa poate duce la o izolare `ngrozitoare, dar Eleanor

Roosevelt avea prieteni buni pe care se baza [i-o sprijineau c`nd se

sim]ea nesigur\ sau avea probleme `n lumea politicii. Consilierul

de baz\ al lui Franklin D. Roosevelt, Louis Howe, ì fusese

Istorie trqitq 361


confident, al\turi de reporterul de la Associated Press, Lorena

Hickok, [i de secretara ei personal\, Malvina „Tommy“ Thompson.

Eu am fost norocoas\ s\ fiu `nconjurat\ de un personal mi-

nunat, loial, [i de un mare cerc de prieteni. Cu toate c\ nu mi-o

puteam `nchipui pe doamna Roosevelt vorbind cu confiden]ii ei,

am `ncercat. Prietenele mele din Arkansas, Diane Blair [i Ann

Henry, care au vizitat Casa Alb\ `n timpul s\pt\m`nilor de dup\

alegeri [i care m\ cuno[teau bine, mi-au oferit sprijin precum [i

analize de perspectiv\ utile `n privin]a politicii [i a istoriei.

Prieteni din ]ar\ [i de peste hotare au sunat s\ vad\ dac\ `mi era

bine. Regina Noor urm\rea politica american\ din Amman. Ea mi-a

telefonat cur`nd dup\ alegerile de la mijlocul mandatului pentru a

m\ `ncuraja. C`nd familia ei trecea prin perioade dificile, mi-a zis,

`[i spuneau unul altuia c\ trebuie „s\ sold\]easc\“ mai departe. Mi-a

pl\cut expresia [i am `nceput s\ o folosesc pentru a-mi `ncuraja

oamenii. Totu[i, uneori eu eram cea care avea nevoie de sus]inere.

~ntr-o diminea]\ de pe la sf`r[itul lui noiembrie, Maggie

Williams a convocat o adunare de zece femei ale c\ror p\reri le

apreciam `n mod deosebit: Patti, organizatoarea programului meu,

Ann, secretara social\ de la Casa Alb\, Lisa, secretara mea de

pres\, Lissa, cea care-mi scrie discursurile, Melanne, [ef-adjunct al

personalului, Mandy Grunwald, Susan Thomases, Ann Lewis, o

democrat\ activist\ de mult timp [i iscusit analist politic, care a

ap\rut adesea la televiziune ap\r`nd proiectele mele [i pe cele ale

administra]iei; [i Evelyn Lieberman, o prezen]\ formidabil\ `n

Hillaryland, unde se ocupa de logistic\ [i de conexiuni de pro-

grame. Ea a devenit ulterior prima femeie cu func]ia de [ef-ad-

junct al personalului de la Casa Alb\ [i mai apoi a fost numit\

subsecretar de Stat pentru Diploma]ie [i Afaceri Publice sub

Madeleine Albright. Aceste femei se `nt`lneau o dat\ pe s\pt\m`n\

pentru a discuta idei [i strategii politice. Evelyn, `n stilul ei

obraznic, a inventat un nume pentru toate `ntrunirile femeilor:

362

„`nt`lnirile Chix“. Deoarece acestea erau animate, deschise [i com-

plet libere, participam ori de c`te ori puteam.

Membrele Chix se adunaser\ pentru aceast\ `nt`lnire `n istorica

Map Room1 de la etajul `ntì al re[edin]ei. Aici, pre[edintele

Franklin D. Roosevelt `mpreun\ cu Winston Churchill [i al]i lideri

alia]i au pus la cale mi[c\rile trupelor `n timpul celui de Al Doilea

R\zboi Mondial, pe h\r]ile militare at`rnate de pere]i. Treizeci de

ani mai t`rziu, `n timpul R\zboiului din Vietnam, Henry Kissinger,

atunci secretar de Stat, [i ambasadorul sovietic `n Statele Unite s-au

`nt`lnit `n Map Room, dup\ ce pre[edintele Nixon a ordonat mi-

narea portului Haiphong. La `nceputurile administra]iei Ford, ca-

mera a fost transformat\ `ntr-un depozit.

C`nd i-am descoperit istoria, m-am decis s\ renovez `nc\perea [i

s\-i redau grandoarea. Am g\sit acolo una dintre h\r]ile strategice

originale ale lui Roosevelt, care ar\ta pozi]ia alia]ilor `n Europa `n

anul 1945. Harta fusese f\cut\ sul [i p\strat\ de t`n\rul aghiotant al

pre[edintelui, George Elsey, care a donat-o Casei Albe c`nd a aflat

c\ voiam s\ renovez camera. Am at`rnat-o deasupra c\minului.

Harta a provocat emo]ia vizitatorilor care tr\iser\ `n timpul celui

de Al Doilea R\zboi Mondial. C`nd profesorul Uwe Reinhardt – un

economist de origine german\ care m-a sf\tuit `n leg\tur\ cu sis-

temul s\n\t\]ii – a v\zut-o, ochii i s-au umplut de lacrimi. Mi-a

spus c\, b\iat fiind, el [i mama lui au r\mas `n Germania, `n timp

ce tat\l lui fusese trimis pe frontul rusesc. Uwe mi-a ar\tat pe hart\

unde s-au ascuns el [i mama lui pentru a evita lupta [i bombarda-

mentele [i cum l-au salvat solda]ii americani. Alt\ dat\, Bill [i cu

mine am luat cina `n fa]a [emineului din Map Room, `mpreun\ cu

Hilary Jones, un vechi prieten din Arkansas care luptase pe frontul

european. Hilary mi-a ar\tat pe hart\ drumul f\cut de unitatea lui

c\tre nord, `n timpul luptelor din Italia.

Istorie trqitq 363

1 „Camera h\r]ilor“.


Datorit\ istoriei camerei, mi se p\rea potrivit ca `nt`lnirea `n

care s\-mi clarific strategia s\ aib\ loc acolo. Maggie a convocat

aceste adun\ri pentru c\ a `n]eles c\ `n presiunea de la Casa Alb\

era important ca eu s\ am un loc unde puteam s\ spun tot ce

g`ndeam, f\r\ s\ m\ tem de interpret\ri gre[ite sau de scornelile

presei. Credea c\ aceste `nt`lniri ne vor fi de folos tuturor – mai

ales mie – pentru a ne concentra din nou asupra problemelor

importante [i pentru a ne reafirma `ncrederea `n programele [i pla-

nurile administra]iei.

Femeile st\teau deja `n jurul unei mese p\trate c`nd am intrat eu.

P`n\ `n acel moment putusem s\-mi ascund sup\rarea [i descurajarea

fa]\ de to]i membrii personalului meu, cu excep]ia lui Maggie, care

p\rea s\ [tie exact cum m\ sim]eam, fie c\ o ar\tam, fie c\ nu. Acum

totul a ie[it la suprafa]\. Ab]in`ndu-m\ s\ nu pl`ng, cu o voce pierit\,

mi-am cerut scuze. ~mi p\rea r\u c\, probabil, am dezam\git pe toat\

lumea [i am contribuit la `nfr`ngerea noastr\. Nu se va mai repeta.

Le-am spus c\ m\ g`ndeam la retragerea din via]a politic\ activ\ [i

din obliga]iile de partid, `n principal pentru c\ nu voiam s\ `mpiedic

munca so]ului meu. {i mi-am anulat participarea la un forum despre

Primele Doamne `n seara aceea, un eveniment organizat de Universi-

tatea George Washington [i moderat de un prieten de-al meu,

istoricul Carl Sferrazza Anthony. Nu g\seam nici un motiv s\ merg.

Toat\ lumea asculta cu calm, `n perfect\ lini[te. Apoi, r`nd pe r`nd,

fiecare mi-a spus de ce nu trebuie s\ renun] sau s\ m\ retrag. Prea

mul]i al]i oameni, `n special femei, contau pe mine.

Lissa Muscatine a descris o discu]ie pe care o avusese recent la

un curs de la Universitatea American\, unde a explicat munca ei ca

scriitoare de discursuri la Casa Alb\. Le-a spus studen]ilor c\

pre[edintele [i cu mine am f\cut mai mult dec`t s\ ne ocup\m de

drepturile femeilor la locul de munc\. Casa Alb\ o angajase pe

Lissa chiar dac\ era `ns\rcinat\ cu gemeni c`nd a concurat pentru

slujb\. Ea le-a spus studen]ilor c\, atunci c`nd s-a `ntors s\ lucreze

pentru mine cu norm\ `ntreag\, dup\ concediul de maternitate, am

364

`ncurajat-o s\-[i organizeze orarul [i s\ lucreze acas\ dac\ era

nevoie, ca s\-[i poat\ petrece timpul cu copiii. Dup\ curs, zeci de

tinere s-au adunat `n jurul ei pentru a-i pune `ntreb\ri [i pentru a-i

spune c`t de `ncurajator era s\ aud\ c\ exist\ mame care lucrau la

Casa Alb\.

– Tinerii v\d `n tine un exemplu pentru via]a lor. Tu e[ti un

model, a spus Lissa. Ce fel de mesaj vei transmite dac\ te-ai retrage

din via]a activ\?

~ncurajat\ de sprijinul prietenelor mele, m-am dus din sim]ul

datoriei la Hotelul Mayflower `n acea sear\, pentru forumul

Primelor Doamne. Publicul era entuziast [i clar de partea mea, ceea

ce era `ncurajator. M-am sim]it plin\ de energie [i de speran]\ pen-

tru prima dat\ de la alegeri [i gata s\ intru `n lupt\, mai ales acum

c\ Bill avea de-a face cu un Congres controlat de republicani [i de

liderii lor combatan]i. Eleanor Roosevelt a spus odat\: „Dac\ m\

simt deprimat\, merg s\ lucrez“.

Era un sfat bun [i pentru mine.

Newt Gingrich `mi d\duse prilejul perfect. De cur`nd pre[edinte

republican al Camerei, era dornic s\-[i arate abilit\]ile politice.

Aproape imediat, impulsivitatea [i emfaza lui de dreapta au ridicat

steaguri ro[ii pentru el [i partidul lui, c`nd s-a iscat o controvers\

minor\ privind remarcele f\cute de el `n leg\tur\ cu reforma asis-

ten]ei sociale [i cu orfelinatele. C`]iva republicani sugeraser\ c\ sta-

tul putea reduce aloca]iile prin plasarea `n orfelinate a copiilor unor

mame care beneficiau de asisten]\ social\. Ideea era de a interzice

statelor s\ mai pl\teasc\ aloca]ii pentru dou\ grupuri de copii: cei a

c\ror paternitate nu era stabilit\ [i cei n\scu]i `n afara c\s\toriei de

tinere cu v`rsta sub optsprezece ani. Economiile, `n conformitate cu

aceast\ propunere, urmau a fi folosite pentru a `nfiin]a orfelinate [i

pentru a construi locuin]e sociale pentru mamele singure.

Credeam c\ era o idee oribil\. Toat\ munca pe care o f\cusem

cu copiii m-a convins c\ le este aproape totdeauna cel mai bine

al\turi de famiile lor, c\ s\r\cia nu e o descalificare pentru ni[te

Istorie trqitq 365


p\rin]i buni, c\ sprijinul financiar [i social pentru familiile cu pro-

bleme, inclusiv s\r\cia, trebuia s\ fie un prim pas, `nainte ca noi s\

le abandon\m [i s\ le lu\m copiii. Doar c`nd copiii s`nt `n pericol

din cauza abuzurilor ori neglija]i, guvernul ar trebui s\ intervin\,

s\-i apere [i s\-i mute `n locuin]e alternative, departe de cas\.

~ntr-un discurs `n fa]a femeilor din New York, pe 30 noiembrie

1994, i-am criticat pe Gingrich [i echipa lui republican\ pentru pro-

movarea legisla]iei care-i pedepsea pe copii pentru acte pe care nu

le puteau controla. Am spus c\ remarcele lui despre orfani erau

absurde [i incredibile. Ironia sor]ii, am g`ndit: `n campania din

1992, republicanii m\ etichetaser\ ca „antifamilie“ deoarece am

sprijinit luarea copiilor neglija]i [i r\u trata]i de l`ng\ p\rin]ii care

nu puteau sau nu voiau s\ aib\ grij\ de ei. Acum republicanii pro-

puneau `ndep\rtarea copiilor de p\rin]ii lor pur [i simplu pentru c\

erau n\scu]i `n afara c\sniciei sau din mame s\race.

C`teva zile mai t`rziu, Gingrich a ap\rut `n NBC la emisiunea

Meet the Press [i mi-a replicat:

– I-a[ cere s\ mearg\ la Blockbuster [i s\ `nchirieze filmul lui

Mickey Rooney despre Boys Town [un orfelinat]... Nu-i `n]eleg pe

liberalii care tr\iesc `n enclave ale siguran]ei [i care spun: „O, ar fi

un lucru teribil. Uita]i-v\ la familia lui Norman Rockwell care s-a

destr\mat...“

I-am r\spuns lui Gingrich printr-un lung articol din Newsweek.

Concluzia mea era: „Acesta e un mare amestec al guvernului `n

via]a cet\]enilor, `n cel mai r\u mod“.

Articolul din Newsweek a mai potolit dezbaterea despre orfeli-

nate, dar atmosfera a devenit mai ciudat\ dup\ ce mama lui Gingrich,

crez`nd c\ nu e `n direct, i-a spus lui Connie Chung `ntr-un interviu

televizat c\ fiul ei m\ numea „c\]ea“ c`nd vorbea despre mine.

M-am hot\r`t s\ ignor ultima rund\ de atacuri [i s\ `ncerc s\-l

abordez `n alt mod pe Gingrich: i-am trimis o not\ scris\ de m`n\,

invit`ndu-l pe el [i familia lui s\ fac\ un tur al Casei Albe. C`teva

s\pt\m`ni mai t`rziu, Gingrich, so]ia lui de atunci, Marianne, sora

366

lui, Susan, [i mama lui au venit cu mine s\ facem acest tur. ~n

afara faptului c\ vizita a avut loc, ea n-a fost memorabil\, cu

excep]ia unui scurt schimb de opinii `n timp ce ne beam ceaiul

`ntr-un salon. Uit`ndu-se la mobil\, Gingrich a `nceput s\ laude

istoria Americii. So]ia lui l-a `ntrerupt imediat.

– {tii, el va continua `n felul acesta, fie c\ [tie despre ce vor-

be[te, fie c\ nu, a spus Marianne.

Mama lui Gingrich a s\rit imediat s\-i ia ap\rarea.

– Newty e istoric, a spus ea, Newty `ntotdeauna [tie despre ce

vorbe[te.

~ntr-un fel, h\r]uielile de dup\ alegeri mi-au fost de folos, pentru

c\ m-au f\cut s\ m\ str\duiesc s\ g\sesc un mod pozitiv de a r\spun-

de diatribelor de dreapta. Mi-am dat seama c\ trebuia s\-mi spun

propriul punct de vedere [i s\-mi definesc propriile valori `ntr-un fel

care ar putea fi evaluat direct de oameni, f\r\ a mai fi distorsionat

sau prost interpretat. Scrierea articolului din Newsweek parc\ mi-a

m\rit poten]ialul propriei voci. Am `nceput s\ m\ g`ndesc la con-

ceperea unor proiecte mai ambi]ioase, `n care s\-mi spun p\rerea

depre necesitatea `ncrederii `n sine [i a sistemelor de suport social `n

`mbun\t\]irea vie]ii oamenilor. Voiam s\ scriu o carte despre cre[-

terea copiilor `n lumea de ast\zi [i s\ atrag oamenii `n jurul ideii c\

„e nevoie de un sat `ntreg pentru a cre[te un copil“, dup\ cum spune

un proverb african. Nu scrisesem niciodat\ o carte, dar am cunoscut

cur`nd oameni care scriseser\ [i care mi-au oferit ajutor.

Bill [i cu mine o cunoscuser\m pe Marianne Williamson, o autoare

de best-seller-uri, la una din `ntrunirile Renaissance Weekends, [i ea

sugerase s\ ne `nt`lnim cu un grup de oameni din afara lumii politice,

pentru a discuta obiectivele lui Bill pentru cei doi ani de mandat

r\ma[i. Aceast\ propunere mi-a atins o coard\ sensibil\ [i am invitat-o

s\ convoace o adunare la Camp David, pe 30 [i 31 decembrie.

Lista de oaspe]i a lui Williamson ì includea pe Tony Robbins, a

c\rui carte Awaken the Giant Within1 era un best-seller na]ional, [i

Istorie trqitq 367

1 „De[tept`ndu-l pe uria[ul din\untru“.


pe Stephen R. Covey, care a scris foarte populara carte 7 Habits of

Highly Effective People1. Dac\ milioane de americani le ascultau

sfaturile, m\ g`ndeam c\ ar putea fi de folos s\ ascult [i eu ce au de

spus. Williamson le-a invitat, de asemenea, pe Mary Catherine

Bateson [i pe Jean Houston. Profesor, autor, antropolog [i fiica

antropologilor Gregory Bateson [i Margaret Mead, Bateson se spe-

cializase `n antropologie cultural\ [i `n problema genurilor. Eram

deja o mare admiratoare a c\r]ii ei din 1989, Composing a Life2,

care descria felul cum femeile `[i construiesc via]a, combin`nd

ingredientele vie]ii de zi cu zi `n modul cel mai potrivit pentru ele.

Op]iunile nu mai s`nt guvernate de conven]iile care, `n mod

tradi]ional, au determinat rolurile femeilor. Noi nu numai c\ putem,

dar [i trebuie s\ fim imaginative [i s\ improviz\m c`nd trecem prin

via]\, trebuie s\ profit\m de talentele unice [i de prilejurile favora-

bile [i s\ reac]ion\m la schimb\rile neprev\zute [i la cotiturile pe

care le `nt`lnim `n cale.

M-am trezit absorbit\ `ntr-o conversa]ie de ore `ntregi cu Mary

Catherine [i cu Jean Houston, scriitoare [i lector despre istoria

femeilor, culturile indigene [i mitologie. ~n timp ce Mary Catherine

vorbe[te academic, moale [i prefer\ pantofii fini [i vestele, Jean `[i

pune cape colorate [i caftane [i domin\ camera cu prezen]a ei

masiv\ [i cu spiritul ei deschis. E o enciclopedie pe dou\ picioare,

recit`nd poezii, pasaje din marile opere ale literaturii, evenimente

istorice [i date [tiin]ifice `n acela[i timp. Are un bagaj nesecat de

glume bune [i de jocuri de cuvinte [i e gata s\ le dezv\luie oricui e

dispus s\ r`d\ pe s\turate.

Jean [i Mary Catherine erau experte `n dou\ subiecte de impor-

tan]\ imediat\ pentru mine. Ambele scriseser\ numeroase c\r]i, iar

eu aveam nevoie de ajutor [i de sfaturi de la autori experimenta]i.

Fusesem, de asemenea, rugat\ de c\tre Departamentul de Stat s\

reprezint Statele Unite `ntr-o vizit\ `n cinci ]\ri din sudul Asiei.

368

Aceast\ vizit\ era crucial\ pentru mine [i am fost ner\bd\toare s\

`ncep preg\tirile. Jean [i Mary Catherine c\l\toriser\ mult `n zon\,

a[a c\ le-am invitat s\-[i `mp\rt\[easc\ impresiile cu mine [i cu

`nso]itorii mei `nainte de a pleca spre sudul Asiei, `n martie, [i din

nou, dup\ `ntoarcere.

Am rezistat ideii de a exploata titlul de Prim\ Doamn\, pre-

fer`nd s\ m\ concentrez pe ac]iuni [i politici specifice. Nu cred `n

simboluri, deoarece pot fi manipulate [i folosite gre[it, [i `ntotdea-

una am socotit c\ oamenii ar trebui judeca]i pe baza ac]iunilor lor [i

a consecin]elor acestora, nu `n func]ie de ceea ce pretind sau par a

fi. O Prim\ Doamn\ ocup\ o pozi]ie important\; puterea ei deriv\

din cea a pre[edintelui, nu e independent\. Acest lucru explic\, `n

parte, st`ng\cia mea `n anumite momente ale rolului de Prim\

Doamn\. ~nc\ de c`nd eram mic\, m-am str\duit s\ am o voin]\

proprie [i s\-mi men]in independen]a. Oric`t de mult `mi iubeam

so]ul [i ]ara, a fost dificil s\ m\ acomodez cu statutul de ve[nic

`nlocuitor. Mary Catherine [i Jean m-au ajutat s\ `n]eleg mai bine

c\ rolul de Prim\ Doamn\ e profund simbolic [i c\ mai bine m-a[

g`ndi cum s\-l exploatez mai eficient acas\ [i pe scena lumii.

Mary Catherine sus]inea c\ ac]iunile simbolice erau legitime [i

c\ „simbolul poate fi eficient“. Credea, de exemplu, c\ simpla

c\l\torie spre Asia de Sud ca Prim\ Doamn\, `mpreun\ cu Chelsea,

va transmite un mesaj despre importan]a fiicelor. Dac\ am vizita

femei s\race de la ]ar\ ar `nsemna s\ le sporim importan]a. Am

`n]eles ce voia s\ spun\ [i cur`nd m-am l\sat convins\ de ideea c\

puteam promova programul Clinton printr-o ac]iune simbolic\.

Prietenia mea cu Jean a fost dezv\luit\ un an mai t`rziu, `ntr-o

carte scris\ de Bob Woodward, The Choice1, despre campania

politic\ din 1996. Woodward o numea pe Jane, `n mod melodra-

matic, „consilierul meu spiritual“ [i tot el a descris unele exerci]ii

verbale pe care ea mi le-a prezentat mie [i echipei mele pentru a ne

Istorie trqitq 369

1 „{apte obiceiuri ale oamenilor foarte eficien]i“.2 „Alc\tuind o via]\“. 1 „Alegerea“.


ajuta s\ g\sim noi modalit\]i de a privi munca pe care o f\ceam.

}inea mor]i[ s\ vorbeasc\ despre perioada `n care Jean mi-a cerut

s\-mi imaginez o conversa]ie cu Eleanor Roosevelt. Deoarece ade-

sea o invocam pe Eleanor `n discursurile mele [i chiar f\ceam

referire la conversa]iile imaginare cu ea pentru a-mi l\muri pro-

blemele, nu mi-a fost greu s\ r\spund la sugestia lui Jean [i n-am

a[teptat niciodat\ ca asta s\ st`rneasc\ vreun interes. Dar un pasaj

din cartea lui Woodward despre exerci]iul respectiv era transcris pe

prima pagin\ din Washington Post, ca un expozeu.

~n noaptea aceea Jim [i Diane Blair luau cina cu noi la Casa

Alb\, iar Jim a zis:

– Ei bine, Hill, dup\ afacerea asta cu Eleanor cred c\ nu trebuie

s\-]i mai faci probleme pentru Whitewater.

– Ce vrei s\ spui?

– Ei bine, dac\ te mai investigheaz\, acum po]i s\ pledezi pen-

tru nebunie.

~n ziua de dup\ articolul din Post, am ap\rut la o `ntrunire

anual\ de familie, g\zduit\ de Al [i Tipper Gore `n Tennessee.

– Cu pu]in `nainte de sosire am avut una dintre conversa]iile

mele cu Eleanor Roosevelt, am spus eu, declan[`nd rafale de r`sete

[i aplauze. {i ea crede c\ e o idee minunat\.

Autoironia era pentru mine o unealt\ esen]ial\ de supravie]uire

[i preferabil\ alternativei retragerii `n bunc\r, cu toat\ tenta]ia din

aceste ultime luni, dup\ ce democra]ii pierduser\ controlul asupra

Camerei [i a Senatului.

Bill [i cu mine [tiam c\ un Congres republican va continua cel

pu]in doi ani de atunci `ncolo investiga]iile Whitewater, iar Ken-

neth Starr p\rea s\ fie revigorat de rezultatele alegerilor. La sf`r[itul

lui noiembrie, Webb Hubbell a c\zut `n plasa lui Starr.

Webb demisionase din slujba lui de la Departamentul de Justi]ie

`n martie, cu un an `n urm\, pentru a evita orice controvers\, zicea

el, `n timp ce contracara acuza]iile c\ `[i `nc\rcase la plat\ clien]ii

de la firma de avocatur\ Rose. Webb n-a recunoscut niciodat\ c\

370

existau anumite dovezi care justificau acuza]iile `mpotriva lui.

Chiar c`nd venise la Camp David `n vara anterioar\ pentru a juca

golf cu Bill, ne-a asigurat c\ e nevinovat.

Dar `n 1994, de Ziua Recuno[tin]ei, eram la Camp David c`nd

am auzit un reportaj la radio c\ Webb Hubbell [i Jim Guy Tucker,

guvernatorul de Arkansas care i-a urmat lui Bill, vor fi pu[i sub

acuzare. P`n\ acum auzisem multe reportaje de pres\ neconforme

cu realitatea. Cu toate c\ m-au `ntristat aceste [tiri, am presupus c\

erau false. {tiam, de asemenea, c\, fie c\ are vreo baz\ real\, fie c\

nu, aceast\ [tire se va r\sp`ndi extrem de rapid [i Webb (sau avoca-

tul lui) trebuia s\ r\spund\ imediat. Bill [i eu l-am sunat pe Webb

acas\, unde rumenea curcanul. Dup\ ce i-a urat o Zi a Recu-

no[tin]ei fericit\, Bill mi-a dat telefonul.

I-am spus lui Webb ce auzisem despre acuza]iile `mpotriva lui.

– Trebuie s\ dai dezmin]ire imediat, i-am spus. Nu po]i s\ la[i

s\ circule asemenea informa]ii false. E groaznic.

Webb mi-a zis c\ nu primise nici o scrisoare de la procurori

care s\-l informeze c\ era ]inta poten]ial\ a unei acuza]ii penale.

Apoi a schimbat brusc subiectul, spun`ndu-mi pe cine avea invita]i

la mas\ [i ce g\teau el [i so]ia lui, Suzy. M-a enervat non[alan]a

lui. Fie c\ nu a luat `n serios reportajul, m-am g`ndit, fie c\ nu voia

s\ se lase tulburat de el. Telefonul acela din Ziua Recuno[tin]ei a

fost ultimul pe care eu [i Bill i l-am dat lui Webb. ~n memoriile

sale, Friends in High Places1, Webb explica faptul c\ avocatul lui

primise o scrisoare cu o zi `naintea conversa]iei noastre telefonice,

dar se hot\r`se s\ a[tepte p`n\ dup\ Ziua Recuno[tin]ei pentru a-i

spune lui Webb. El recunoa[te, de asemenea, c\ acuza]iile `mpotri-

va lui erau adev\rate [i c\ furase de la firma de avocatur\ `ntr-o

`ncercare zadarnic\ de a-[i achita ni[te datorii pe care le ascunsese

de familie [i de prieteni.

Pe 6 decembrie 1994, biroul lui Starr a anun]at c\ Hubbell a fost

g\sit vinovat de fraud\ [i de evaziune fiscal\. El a m\rturisit c\ `ntre

Istorie trqitq 371

1 „Prieteni sus-pu[i“.


1989 [i 1992 a falsificat mai mult de patru sute de chitan]e pentru

a-[i acoperi cheltuielile personale, `n[el`ndu-[i clien]ii [i partenerii

de la firma de avocatur\ Rose cu cel pu]in 394 000 de dolari.

Eram [ocat\. Webb fusese un coleg de `ncredere [i era foarte

admirat ca lider civic `n Arkansas. Fusese un prieten drag. ~mi petre-

cusem foarte multe ore `n tov\r\[ia lui. Ideea c\ i-a `n[elat [i i-a

min]it pe cei mai apropia]i dintre ai lui era extrem de trist\. Aceasta

mic\ problem\ `nsemna o nou\ `nte]ire a luptei pe c`mpul de b\t\lie

Whitewater [i devenea greu de `nfruntat.

De Cr\ciun am primit dou\ daruri identice. Anne Bartley, o prie-

ten\ din Arkansas care f\cea acte de caritate [i se oferise s\ lucreze

voluntar la Casa Alb\, [i Eileen Bakke, pe care o cuno[team de la

Renaissance Weekends [i din grupul meu de rug\ciune, mi-au dat

fiecare o copie a ~ntoarcerii fiului risipitor de Henry Nouwen, un

preot olandez. Nouwen exploreaz\ parabola lui Iisus despre cel mai

t`n\r din cei doi fra]i care-[i p\r\sise tat\l [i fratele pentru a tr\i o

via]a u[uratic\. Atunci c`nd, `n cele din urm\, s-a `ntors acas\, a fost

`nt`mpinat de tat\ [i respins de fratele mai mare, care fusese mai

supus. ~n timpul perioadelor stresante din 1993 [i 1994, citisem

Biblia [i alte c\r]i despre religie [i spiritualitate. Familia noastr\

frecventa, de obicei, biserica metodist\ din Washington, iar eu

m-am sim]it foarte `ncurajat\ de predici [i de sprijinul personal

oferit de comunitate [i de preot, reverendul doctor Phil Wogaman.

Grupul meu de rug\ciune a continuat s\ se roage pentru mine, ca [i

pentru mul]i al]i oameni din `ntreaga lume. Acest lucru ne-a ajutat

foarte mult. Dar o formulare din cartea lui Nouwen m-a frapat ca o

epifanie: „disciplina recuno[tin]ei“. Aveam at`tea lucruri pentru

care s\ fiu recunosc\toare, chiar `n toiul pierderii alegerilor, al

e[ecului legat de eforturile zadarnice pentru aplicarea reformei `n

sistemul s\n\t\]ii, al atacurilor partizane [i acuzatoare [i al mor]ii

celor pe care ì iubisem. Trebuia doar s\ m\ disciplinez [i s\-mi

aduc aminte cu c`t de mult m-a binecuv`ntat Dumnezeu.

372

AICI NU SE VORBE{TELIMBAJUL T|CERII

~ntr-o dup\-amiaz\ rece de la sf`r[itul lunii martie 1995, mi-am

`nceput prima vizit\ de durat\ peste hotare, nefiind `nso]it\ de

pre[edinte. Patruzeci [i unu de pasageri au umplut avionul guver-

namental [i au zburat de la Baza Andrews a For]elor Aeriene, pen-

tru o vizit\ oficial\ de dou\sprezece zile `n cinci ]\ri din sudul

Asiei. Tovar\[ii mei de drum erau membri ai personalului Casei

Albe sau ai Departamentului de Stat, membri ai presei, agen]i ai

Serviciului Secret, Jan Piercy, prietena mea de la Wellesley [i

director executiv al B\ncii Mondiale a Statelor Unite, [i, mai pre-

sus de toate, Chelsea. Vizita noastr\ a coincis `n mod fericit cu

vacan]a [colar\ de prim\var\. Tocmai `mplinise cincisprezece ani [i

`ncepea s\ devin\ o t`n\r\ echilibrat\ [i matur\. Voiam s\ `m-

p\rt\[esc cu ea c`teva dintre ultimele aventuri ale copil\riei [i eram

curioas\ s\ v\d cum reac]ioneaz\ `n fa]a lumii extraordinare `n care

urma s\ intr\m, s-o v\d prin ochii ei, precum [i printr-ai mei.

Dup\ un zbor de [aptesprezece ore, am aterizat `n Islamabad,

Pakistan, seara t`rziu, pe o furtun\ cumplit\. Departamentul de Stat

`mi ceruse s\ vizitez subcontinentul pentru a eviden]ia implicarea

administra]iei `n regiune, deoarece nici pre[edintele [i nici

vicepre[edintele nu puteau face cur`nd o vizit\ `n zon\. Vizita mea

voia s\ demonstreze c\ aceast\ regiune strategic\ [i `n continu\


schimbare era important\ pentru Statele Unite [i dorea s\-i asigure

pe liderii din tot sudul Asiei c\ Bill le sprijinea eforturile de con-

solidare a democra]iei, de extindere a pie]elor libere [i de pro-

movare a toleran]ei [i a drepturilor omului, inclusiv ale femeilor.

Prezen]a mea `n regiune era considerat\ un semn de preocupare [i

de implicare.

Cu toate c\ nu puteam petrece mult timp `n fiecare ]ar\, voiam

s\ m\ `nt`lnesc cu c`t mai multe femei pentru a accentua corela]ia

dintre progresul femeilor [i statutul social [i economic al ]\rii.

Problemele de dezvoltare m-au interesat `nc\ din timpul c`nd

lucram cu Bill pentru comunit\]ile s\race din ]inuturile rurale ale

Arkansas-ului, dar aceasta era prima mea implicare serioas\ `n dez-

voltarea lumii. Am f\cut c`teva preg\tiri la `nceputul lui martie,

c`nd am c\l\torit spre Copenhaga, Danemarca, pentru a reprezenta

Statele Unite la summit-ul pentru Dezvoltare Social\ al Na]iunilor

Unite. Conferin]a mi-a `nt\rit convingerea c\ oamenii [i comu-

nit\]ile lumii s`nt mai legate [i mai interdependente ca oric`nd `n

istoria umanit\]ii [i c\ americanii vor fi afecta]i de s\r\cia, boala [i

dezvoltarea popoarelor aflate la cap\tul lumii.

Chinezii au o vorb\ veche care spune c\ femeile sus]in jum\tate

din cer, dar `n cea mai mare parte a lumii, `n realitate, sus]in mai

mult de jum\tate. Femeile au o mare responsabilitate `n bun\starea

familiei. Totu[i, munca lor e adesea subestimat\ [i nu e r\spl\tit\

corespunz\tor de familie sau de economia oficial\. Aceste ine-

chit\]i s`nt foarte vizibile `n Asia de Sud, unde mai mult de un mi-

liard de oameni tr\iesc `ntr-o s\r\cie `nfior\toare – majoritatea

femei [i copii. Bietele femei [i fete s`nt oprimate [i sufer\ din cauza

regimurilor discriminatorii, li se interzic educa]ia [i asisten]a me-

dical\ [i s`nt victimizate cu o violen]\ care `[i are r\d\cinile `n

tradi]ie. Oamenii legii adesea `nchid ochii `n fa]a infrac]iunilor care

includ lovirea so]iilor, arderea mireselor [i uciderea pruncilor de sex

feminin; `n anumite comunit\]i, femeile violate pot fi duse la

`nchisoare pentru adulter. ~n ciuda acestor prejudec\]i `nr\d\cinate,

374

au fost semne de schimbare pretutindeni `n subcontinentul indian, `n

[colile de fete [i `n programele care dau femeilor posibilitatea s\ se

afirme, oferindu-le [ansa de a-[i c`[tiga propriile venituri.

Guvernul Statelor Unite a sus]inut multe proiecte `ncununate de

succes, dar noua majoritate republican\ din Senat [i Camer\

urm\rea s\ taie masiv din ajutoarele pentru str\in\tate, care se ridi-

cau la mai pu]in de 1% din bugetul federal. Am sus]inut mult timp

Agen]ia Statelor Unite pentru Dezvoltare Interna]ional\ – USAID –

[i am sperat s\ m\ folosesc de reflectoarele mass-media care m\

`nso]eau ca Prim\ Doamn\ pentru a demonstra impactul tangibil al

programelor ini]iate de Statele Unite pentru dezvoltarea lumii.

Diminuarea acestui ajutor va d\una femeilor cu probleme deosebite

[i va contrazice strategiile care s-au dovedit a fi `n beneficiul ]\rilor

s\race [i al Statelor Unite. C`nd femeile sufer\, sufer\ [i copiii lor,

iar economia stagneaz\, afect`nd, `n cele din urm\, poten]ialele

pie]e pentru produsele Statelor Unite. Iar c`nd femeile s`nt victime,

stabilitatea familiilor, a comunit\]ilor [i a na]iunilor se erodeaz\,

pun`nd `n pericol proiectele pentru democra]ie [i prosperitate pe

plan global.

Violen]a [i instabilitatea au afectat toate ]\rile pe care urma s\ le

vizitez. Cu doar trei s\pt\m`ni `nainte de sosirea noastr\ `n Pakistan,

extremi[tii musulmani atacaser\ o dubi]\ `n care se aflau angaja]i ai

consulatului Statelor Unite la Karachi. Doi dintre ei fuseser\ uci[i.

Iar Ramzi Yousef, unul dintre participan]ii la complotul din 1993,

care viza atentatul cu bomb\ de la World Trade Center, fusese recent

arestat `n Pakistan [i extr\dat `n Statele Unite pentru a fi judecat.

Serviciul Secret era agitat din cauza acestei vizite [i ar fi preferat

s\-mi limitez c\l\toria la incinte guvernamentale [i la locuri de

`nt`lnire izolate. Se aflau `ntr-un dezacord amuzant cu Departamentul

de Stat, care voia s\ m\ trimit\ `n punctele fierbin]i de pe glob –

locuri unde conflictele `n desf\[urare f\ceau dificil\ asigurarea secu-

rit\]ii pentru pre[edinte sau vicepre[edinte. Scopul misiunii mele era

s\ `nt`lnesc femei de la ]ar\, dar [i din ora[e [i, evit`nd itinerariile

Istorie trqitq 375


previzibile, s\ intru `n sate, unde locuiau majoritatea oamenilor.

Echipaje de avangard\ [i exper]i `n securitate au pl\nuit cu grij\

fiecare oprire, iar eu eram foarte con[tient\ de c`t de greu [i de neo-

bi[nuit era pentru ]\rile gazd\ [i pentru ambasade s\ g\zduiasc\ o

vizit\ at`t de special\. Eforturile suplimentare pe care le f\cuser\ pen-

tru mine m-au determinat s\-mi fructific prezen]a c`t mai bine posibil.

C`nd soarele a r\s\rit peste dealurile Margalla, am v\zut Isla-

mabadul pentru prima oar\. Un ora[ bine proiectat, cu bulevarde

largi `nconjurate de mun]i verzi nu prea `nal]i, o vitrin\ a arhitec-

turii moderne de la mijlocul secolului [i a proiectelor de re`mp\-

durire, tipic pentru multe capitale care s-au ridicat dup\ ce [i-au

c`[tigat independen]a na]ional\, construite cu inten]ii bune [i cu

ajutor extern. La `nceput, nu am sim]it deloc c\ eram `n sudul

Asiei. Dar senza]ia a disp\rut de `ndat\ ce i-am dat un telefon de

curtoazie lui Begum Nasreen Leghari, so]ia pre[edintelui Pakista-

nului, Faruq Ahmad Khan Leghari.

Elegant `mbr\cat\, doamna Leghari vorbea o englez\ excelent\

cu accent britanic, ritmat. Tr\ia `n condi]ii de strict\ izolare, `ntr-un

salon al femeilor (purdah), f\r\ a fi v\zut\ de b\rb\]ii care nu

f\ceau parte din familie. Trebuia s\ fie complet acoperit\ cu voaluri

`n rarele ocazii c`nd p\r\sea casa. Nu a participat la inaugurarea

pre[edin]iei so]ului ei, dar s-a uitat la ceremonie la televizor. C`nd

m-a invitat la ea acas\, la etajul al doilea al re[edin]ei preziden]iale,

puteam fi `nso]it\ doar de femei [i de agen]i ai Serviciului Secret.

Doamna Leghari m-a `ntrebat o gr\mad\ de lucruri despre Ame-

rica. Eram `n egal\ m\sur\ interesat\ de via]a ei [i am `ntrebat-o dac\

voia o schimbare pentru urm\toarea genera]ie de femei din familia

sa. Am aflat c\ fiica ei, de cur`nd c\s\torit\, era pe lista de invita]i

la un dineu de propor]ii la Lahore, la care mergeam [i eu `n seara

urm\toare, [i i-am cerut l\muriri doamnei Leghari `n leg\tur\ cu

aceast\ contradic]ie.

– E alegerea so]ului ei, a spus ea. Ea nu mai st\ `n casa noastr\.

Face ce vrea.

376

Acceptase statutul [i libertatea de mi[care a fiicei, pentru c\

ginerele f\cuse aceste alegeri `n numele ei. So]ia fiului doamnei

Leghari locuia totu[i `n salonul femeilor, pentru c\ fiul ei alesese

calea tradi]ional\ pe care o urma [i tat\l s\u.

Contradic]iile din Pakistan au devenit mai clare la urm\torul

eveniment la care am participat – o mas\ dat\ `n onoarea mea de

prim-ministrul Benazir Bhutto la care au luat parte c`teva femei de

seam\ din Pakistan. Era ca [i cum a[ fi f\cut un brusc salt `nainte

de c`teva secole. Printre aceste femei erau unele instruite [i active,

precum [i o femeie pilot, o c`nt\rea]\, o femeie bancher [i una

superintendent adjunct de poli]ie. Ele `[i aveau propriile ambi]ii [i

cariere [i, desigur, toate eram invitatele liderei alese a Pakistanului.

Benazir Bhutto, o femeie inteligent\ [i cu personalitate, atunci

`n jurul v`rstei de patruzeci de ani, era n\scut\ `ntr-o familie de

seam\ [i educat\ la Harvard [i la Oxford. Tat\l ei, Zulfikar Ali

Bhutto, prim-ministrul populist al Pakistanului `n anii ’70, a fost

`nl\turat printr-un puci [i mai t`rziu sp`nzurat. Dup\ moartea lui,

Benazir [i-a petrecut ani `ntregi `n arest la domiciliu. La sf`r[itul

anilor ’80, ea a devenit lider al vechiului partid politic al tat\lui

s\u. Bhutto era singura celebritate pe care o v\zusem din spatele

unui cordon de protec]ie. Chelsea [i cu mine ne plimbam prin Lon-

dra `n timpul unei vacan]e de var\, `n 1989. Am observat o mare

mul]ime adun`ndu-se `n fa]a hotelului Ritz [i i-am `ntrebat pe

oameni ce a[teptau. Au spus c\ Benazir Bhutto st\tea la hotel [i

era a[teptat\ s\ soseasc\. Chelsea [i cu mine am a[teptat p`n\ c`nd

coloana oficial\ a oprit la hotel. Am privit-o pe Bhutto, `nf\[urat\

`ntr-un voal galben, ie[ind din limuzina ei [i strecur`ndu-se `n hol.

P\rea gra]ioas\, lini[tit\ [i concentrat\.

~n 1990, guvernul ei a fost dizolvat din cauza acuza]iilor de

corup]ie, dar partidul a c`[tigat din nou `n alegerile din 1993. Pa-

kistanul era din ce `n ce mai tulburat de violen]a cresc`nd\ [i de

lipsa general\ a ordinii, mai ales la Karachi. Legea [i ordinea fu-

seser\ periclitate de cre[terea num\rului uciga[ilor etnici [i

Istorie trqitq 377


sectan]i. Existau, de asemenea, zvonuri exagerate despre corup]ie,

care-i implicau pe Asif Zardari, so]ul lui Bhutto, [i pe sus]in\torii lor.

La masa dat\ pentru mine, Benazir a condus o discu]ie despre

schimbarea rolului femeilor `n ]ara ei [i a spus o glum\ despre statu-

tul so]ului ei, ca partener politic.

– Dup\ cum sus]in ziarele din Pakistan, a spus ea, domnul Asif

Zadari este prim-ministrul de facto al ]\rii. So]ul meu `mi spune:

„Doar Prima Doamn\ poate s\-[i dea seama c\ nu e adev\rat“.

Bhutto recuno[tea dificult\]ile pe care le `nfruntau femeile

care nu respectau tradi]ia [i aveau roluri de frunte `n via]a pu-

blic\. Ea a f\cut referire cu iscusin]\ at`t la problemele pe care le

avusesem eu de `nfruntat `n timpul [ederii mele la Casa Alb\, c`t

[i la propria situa]ie.

– Femeile care se confrunt\ cu probleme dure [i exploreaz\

teritorii noi ajung adesea pe t\r`mul primitor al ignor\rii, a

`ncheiat ea.

~ntr-o `nt`lnire privat\ cu prim-ministrul, am discutat despre

apropiata ei vizit\ la Washington `n aprilie [i mi-am petrecut timpul

cu so]ul ei [i cu copiii lor. Deoarece auzisem c\ mariajul lor fusese

aranjat, am g\sit rela]ia lor deosebit de interesant\. Se tachinau u[or

c`nd erau `mpreun\ [i p\reau cu adev\rat `ndr\gosti]i. Dar la mai

multe luni dup\ vizita mea, acuza]iile de corup]ie `mpotriva lor au de-

venit mai dure [i, `n august 1996, Bhutto [i-a avansat so]ul `ntr-un

post din cabinet. P`n\ la 5 noiembrie 1996, a fost `ndep\rtat\, fiind

`nvinuit\ c\ Zardari [i-a folosit pozi]ia pentru `mbog\]irea personal\.

El a fost acuzat de corup]ie [i `nchis; ea [i-a p\r\sit ]ara `mpreun\ cu

copiii, fiind amenin]at\ cu arestul [i neav`nd dreptul s\ se `ntoarc\.

Nu am cum s\ [tiu dac\ acuza]iile `mpotriva lui Bhutto [i a

so]ului ei erau fondate sau nu. {tiu `ns\ c\, `n scurtul timp c`t am

fost acolo, m-am mi[cat `ntr-o lume de contraste de ne`nchipuit.

Nasreen Leghari [i Benazir Bhutto proveneau din aceea[i cultur\.

Pre[edintele Leghari [i-a pus so]ia `n purdah, `n timp ce Ali Bhutto

[i-a trimis fiica la Harvard. O c\s\torie aranjat\ p\rea s\ produc\ o

378

adev\rat\ `nc`ntare. Pakistanul, India, Bangladeshul [i Sri Lanka au

fost toate guvernate de femei pre[edinte sau prim-minstru alese

`ntr-o regiune `n care femeile s`nt at`t de desconsiderate `nc`t feti-

]ele abia n\scute pot fi ucise sau abandonate.

Voiam s\ [tiu ce va fi cu viitoarea genera]ie a femeilor educate

din Pakistan, dintre care pe unele le-am `nt`lnit `n urm\toarea zi la

Colegiul de fete din Islamabad, liceul lui Benazir Bhutto. Multe din-

tre preocup\rile lor `mi erau familiare, deoarece eram mama unei

tinere curioase [i `ntreprinz\toare. Fetele `[i exprimau preocuparea

privind modul `n care ar putea schimba societatea [i unde [i-ar g\si

cel mai bine locul ca femei cu o `nalt\ educa]ie.

– N-o s\ g\se[ti niciodat\ un b\rbat ideal, a spus o fat\. Trebuie

s\ fii mult mai realist\.

Vocea ei mi-a r\mas `n ureche. Ea f\cea parte dintr-o cultur\ `n

care alegerea so]ului apar]inea rareori femeii. Totu[i, cuno[tea destul

de multe realit\]i ale vie]ii moderne contemporane, pentru a-[i da

seama de echivocul op]iunilor femeilor `n orice punct de pe p\m`nt.

Am continuat acea conversa]ie despre op]iunile femeilor c`nd

am vizitat Universitatea de Management din Lahore, unde femeile

studiau afaceri. Programul era sus]inut, `n parte, de americanii pa-

kistanezi care `n]elegeau c\ economia Pakistanului [i standardul de

via]\ nu vor avansa niciodat\ dac\ femeile nu erau educate [i im-

plicate activ. Nimeni nu se `ndoia de succesul emigran]ilor sud-asi-

atici `n America, unde au prosperat `n afaceri [i `n profesiile lor.

Succesul lor `n ]ara noastr\ a ilustrat importan]a bunei func]io-

n\ri a unui guvern necorupt, a pie]ei libere, a societ\]ii care pune

pre] pe indivizi, inclusiv pe fete [i pe femei – o cultur\ care tole-

reaz\ toate tradi]iile religioase [i care se desf\[oar\ `ntr-un mediu

f\r\ violen]\ [i r\zboi.

Nici o ]ar\ din sudul Asiei nu `ndeplinise `nc\ toate aceste

condi]ii. B\rba]ii [i femeile care ar fi putut s\ contribuie la pro-

gresul propriei ]\ri contribuie, `n schimb, la al ]\rii noastre. Sri

Lanka, de exemplu, unde mi-am `ncheiat vizita, avea o rat\ mare

Istorie trqitq 379


de alfabetizare at`t `n r`ndul b\rba]ilor, c`t [i al femeilor, dar ]ara

tr\ise `n teroare ani de zile din cauza insurgen]ei gherilei hinduse

Tigrii din Tamil `mpotriva majorit\]ii budiste a popula]iei [i `m-

potriva guvernului. Ne`mbl`nzita campanie de teroare a subminat

poten]ialul ]\rii de cre[tere economic\ [i pentru investi]iile externe.

~nainte de a pleca din Islamabad, Chelsea [i cu mine am f\cut o

vizit\ omagial\ la Moscheea Faisal, denumit\ astfel `n cinstea fos-

tului rege saudit. E una dintre cele mai mari moschei din lume. Cu

minarete de aproape o sut\ de metri `n\l]ime [i o bolt\ magnific\,

aceast\ moschee modern\ era una dintre cele o mie cinci sute pe

care guvernul saudit [i cet\]enii priva]i le construiau pe [ase conti-

nente. Ne-am scos pantofii [i am mers `n vastele camere de

rug\ciune [i `n cur]ile proiectate s\ g\zduiasc\ p`n\ la o sut\ de mii

de credincio[i. Chelsea, care studiase la [coal\ istoria [i cultura

Islamului, i-a pus ghidului nostru `ntreb\ri din care se vedea c\ e

bine informat\. Ca [i Biblia iudeo-cre[tin\, Coranul e deschis la

diferite interpret\ri, dintre care majoritatea promoveaz\ coexis-

ten]a pa[nic\ a oamenilor de alte religii. Wahhabism-ul `ns\ nu

accept\ acest lucru. Wahhabism-ul e o ramur\ ultraconservatoare a

islamului saudit, care c`[tig\ adep]i `n lume. De[i respect profund

ideile de baz\ ale religiei islamice, wahhabism-ul m\ `ngrijoreaz\

pentru c\ e o form\ rapid r\sp`ndit\ a fundamentalismului islamic,

ce exclude femeile de la participarea deplin\ `n societate, pro-

moveaz\ intoleran]a religioas\ [i, `n varianta lui cea mai extrem\,

cum am aflat gra]ie lui Osama bin Laden, e de acord cu folosirea

terorii [i a violen]ei.

~n ziua urm\toare, am vizitat ambasada pentru a sta de vorb\ cu

membrii personalului american [i pakistanez, care erau extrem de

[oca]i de crimele recente `mpotriva colegilor din Karachi. Am vrut

s\ le recunosc public curajul `n servirea ]\rii [i s\ ì asigur c\, `n

ciuda unor voci izolate din Congres, serviciile lor erau inestimabile

[i apreciate de pre[edinte [i de milioane de cet\]eni americani.

Aceasta a fost o aluzie clar\ la c`]iva republicani din Camer\, care

380

se l\udau c\ nu au pa[apoarte, c\ n-au c\l\torit niciodat\ `n afara

grani]elor ]\rii [i c\ pl\nuiau s\ modifice bugetul Departamentului

de Stat. Voiam, de asemenea, s\ mul]umesc angaja]ilor ambasadei

pentru toat\ munca lor suplimentar\ f\cut\ pentru vizita mea. Pentru

ei, cea mai bun\ parte a vizitei unui VIP e momentul c`nd avionul

diplomatic decoleaz\ – [i pot s\ dea o petrecere pentru a-[i reveni.

Am glumit c\ poate m-a[ preface doar c\ plec [i apoi m-a[ strecura

`napoi s\ petrec `mpreun\ cu ei.

~n condi]ii de securitate extraordinare am zburat spre Lahore,

capitala Punjab-ului. Pakistanezii se temeau at`t de mult de un inci-

dent, `nc`t [i-au pozi]ionat sute de solda]i de-a lungul drumului de la

aeroport. Spre deosebire de Islamabadul modern, Lahore este un

vechi a[ez\m`nt cu o glorioas\ arhitectur\ mogul\. Drumurile nu

erau `mp`nzite de trafic, ca de obicei, iar ora[ul, care `n mod curent

frem\ta, p\rea depopulat. De o parte [i de alta a drumului fuseser\

at`rnate f`[ii de p`nz\ colorat\, pentru a ascunde mahalalele aflate

de-a lungul [oselei. Dar acolo unde p`nza c\zuse la p\m`nt, vedeam

copii [i cìni vl\gui]i scormonind prin mormane de gunoi.

Am mers cu ma[ina `ntr-un sat care, `n ciuda lipsei de electrici-

tate, era considerat avantajat pentru c\ avea un dispensar [i o [coal\

pentru fete. Dispensarul era o cl\dire din blocuri de beton puse

unul peste altul [i condus\ de o m`n\ de doctori [i tehnicieni care

aveau `n grij\ 150 000 de oameni. Personalul era eroic `n eforturile

lui, dar ì lipseau multe resurse esen]iale. Am adus dona]ii const`nd

`n provizii de medicamente [i inventar de strict\ necesitate [i am

`ncercat s\ facem acest lucru `n toate locurile pe care le-am vizitat.

Pacien]ii, `n majoritate mame cu copii, st\teau t\cu]i pe b\ncile de

l`ng\ perete. P\reau uimi]i s\ vad\ at`t de mul]i americani `n satul

lor mic, dar ne-au permis cu gra]ie, lui Chelsea [i mie, s\ le ]inem

`n bra]e bebelu[ii [i s\ le punem `ntreb\ri printr-un translator.

O alt\ cl\dire de beton, aflat\ la o sut\ de metri, era [coala pri-

mar\ pentru fete. La asta p\rea s\ se limiteze educa]ia lor, deoarece

cea mai apropiat\ [coal\ medie era doar pentru b\ie]i. Am stat de

Istorie trqitq 381


vorb\ cu o femeie care avea zece copii, cinci b\ie]i [i cinci fete. ~[i

trimisese b\ie]ii la [coala medie, dar fetele nu aveau unde s\

mearg\ deoarece nu puteau c\l\tori p`n\ la cea mai apropiat\

[coal\ medie sau nu o puteau frecventa. Voia o [coal\ medie `n

apropiere pentru fete. Vorbea foarte deschis despre controlul na[-

terii [i spunea c\, dac\ ar fi [tiut atunci ce [tie acum, n-ar fi avut

at`t de mul]i copii. Am fost `n vizit\ la o familie cu multe genera]ii,

numeroas\, chiar `n spatele [colii, cu copii [i animale alerg`nd prin

curte. Cei mai v`rstnici st\teau `n hamac [i priveau agita]ia creat\

de vizita noastr\, `n timp ce capul familiei m-a salutat cu c\ldur\ [i

mi-a ar\tat c`teva dintre locuin]ele cu o singur\ camer\, care aveau

locuri anume pentru dormit [i pentru mas\, pentru fiecare familie

`n parte. Activit\]ile comune aveau loc afar\, unde femeile se

adunau pentru a preg\ti m`ncarea [i a o g\ti. Dou\ fete i-au ar\tat

lui Chelsea cum se folose[te kohl-ul negru cu care `[i vopseau

ochii. Moda e o preocupare feminin\ universal\.

M-am g`ndit mult cum s\ ne `mbr\c\m pentru aceast\ vizit\.

Am vrut s\ ne sim]im lejer, iar sub ar[i]\ mi-au prins bine p\l\riile

[i hainele de bumbac pe care mi le `mpachetasem. Nu voiam s\-i

jignesc pe oamenii din comunit\]ile pe care le vizitam, dar eram

precaut\ `n a `mbr\]i[a obiceiurile care reflectau o cultur\ ce res-

tric]iona via]a [i drepturile femeilor. ~n istoricul tur al Indiei [i Pa-

kistanului f\cut de Jackie Kennedy `n 1962, ea a fost fotografiat\

purt`nd haine f\r\ m`neci [i fuste p`n\ la genunchi – ca s\ nu mai

amintim de sari-ul care-i l\sa abdomenul dezvelit, ceea ce a provo-

cat senza]ie la nivel interna]ional. Opinia public\ p\rea c\ devenise

[i mai conservatoare `n sudul Asiei. Am consultat exper]ii Departa-

mentului de Stat, care ne-au oferit sugestii despre cum s\ ne pur-

t\m `n ]\ri str\ine f\r\ s\ facem pe nimeni s\ se simt\ st`njenit sau

s\ ne jignim gazdele. Instruc]iunile pentru Asia de Sud ne avertizau

`mpotriva `ncruci[\rii picioarelor, a ar\tatului cu degetul, a lu\rii

mesei cu „necurata“ m`n\ st`ng\ sau a contactului fizic cu persoane

de sex opus, inclusiv str`ngerea mìnii.

382

M-am `ngrijit s\ iau cu mine c`teva e[arfe lungi pe care mi le

puteam pune pe umeri sau pe cap dac\ intram `ntr-o moschee. Am

observat felul `n care Benazir Bhutto `[i acoperea p\rul cu o e[arf\

u[oar\. Purta o form\ local\ de rochie, numit\ [alvar kamiz, o

tunic\ lung\, curg\toare, peste pantalonii largi, care erau [i practici,

[i atractivi. Chelsea [i cu mine am hot\r`t s\ `ncerc\m acest stil.

Pentru dineul fantezist de la Lahore Fort din seara aceea, am purtat

un [alvar kamiz de m\tase ro[ie, iar Chelsea unul verde-turcoaz

care se potrivea cu ochii ei. Guvernatorul din Punjab a invitat cinci

sute de oaspe]i la fort\rea]a de piatr\ ro[ie, c`ndva sediu al impe-

riului medieval mogul, care se afla pe un deal de unde se vedea

ora[ul. Am sosit `ntr-o sear\ senin\, `nstelat\ [i am cobor`t din

ma[ini `ntr-un decor scos parc\ din O mie [i una de nop]i. Sub

focul artificiilor, trupe de muzicieni [i de dansatori ne-au salutat de

pe fiecare parte a unui lung covor ro[u. C\milele [i caii erau

`mpodobi]i cu harna[amente str\lucitoare [i scumpe [i se leg\nau

pe muzic\ de flaut. Chelsea [i cu mine am fost poftite [i conduse

`n\untru. St\team ]in`ndu-ne de m`n\, uimite. Dou\ turnuri uria[e,

modelate de v`nt, str\juiau intrarea `n fort\rea]\, unde mii de l\mpi

cu ulei lic\reau [i luminau curtea [i c\r\rile, iar aerul era `nmires-

mat de petale de trandafir. M-am uitat la `nc`nt\toarea mea fiic\,

devenit\ adolescent\ parc\ dintr-o dat\, `nf\[urat\ `n m\tase

str\lucitoare [i a[ fi vrut ca Bill s\ fie acolo s\ o vad\.

Seara s-a `ncheiat cu drumul spre aeroport [i zborul spre New

Delhi. Voisem s\ vizitez India `nc\ din primul an de colegiu c`nd

Margaret Clapp, pre[edint\ la Wellesley, p\r\sise America pentru a

conduce un colegiu de femei `n Madurai, India. ~nainte de a pleca,

a venit `n dormitoarele noastre descriindu-ne ce va face acolo. O

invidiam. ~nainte de a m\ decide pentru drept, m\ g`ndisem s\

merg `n India pentru a studia sau a preda. Un sfert de secol mai

t`rziu, mergeam pentru prima dat\ acolo, pentru a-mi reprezenta

]ara. Bill m\ rugase s\ merg pentru c\ voia s\ supravegheze dez-

voltarea bunelor rela]ii cu India dup\ patruzeci de ani de politic\

Istorie trqitq 383


indian\ de nealiniere [i dup\ str`nsele ei leg\turi cu Uniunea Sovie-

tic\ `n timpul R\zboiului Rece. Voiam s\ v\d eu `ns\mi cea mai

mare democra]ie a lumii [i s\ aflu mai multe despre eforturile

f\cute pentru a stimula dezvoltarea [i drepturile femeilor. Am fost

emo]ionat\ g`ndindu-m\ ce voi vedea, cu toate c\ [tiam c\ timpul

va fi limitat.

~n prima zi am avut un program aglomerat care includea o

vizit\ la unul dintre orfelinatele Maicii Tereza, unde fetele

dep\[eau ca num\r b\ie]ii, pentru c\ familiile lor nu apreciau la

fel fiicele ca fii. Maica Tereza era `ntr-o c\l\torie `n str\in\tate,

dar sora Priscilla ne-a prezentat locul. Copila[ii, bine `ngriji]i,

`ntindeau m`nu]ele, iar Chelsea [i cu mine ì ridicam `n bra]e `n

timp ce sora Priscilla ne povestea despre fiecare dintre ei. Unele

feti]e fuseser\ abandonate `n strad\; cel mai adesea, erau l\sate la

orfelinate de mame care nu puteau s\ aib\ grij\ de ele sau spu-

neau c\ familia nu le dorea. Unii copii aveau picioare diforme

sau buze de iepure sau alte anomalii fizice [i fuseser\ abandona]i

de familiile prea s\race s\ le pl\teasc\ tratamentul medical.

Mul]i copii erau adopta]i de occidentali, cu toate c\ adop]ia `n

India `ncepea s\ devin\ un lucru obi[nuit. Sora Priscilla mi-a

spus c\, datorit\ vizitei mele, administra]ia local\ a pavat str\zile

pr\fuite, lucru pe care, r`z`nd, `l considera un mic miracol.

Am luat pr`nzul cu un grup de indience la Casa Roosevelt,

re[edin]a ambasadorului, iar cina cu pre[edintele Shanker Dayal

Sharma. ~n ziua urm\toare, trebuia s\ m\ `nt`lnesc cu prim-mi-

nistrul P.V. Narasimha Rao. Era important s\ fac acelea[i lucruri pe

care le f\cusem `n Pakistan, ca s\ nu jignesc pe nimeni, deoarece

[tiam c\ ambele ]\ri erau atente la aceste am\nunte.

Am fost de acord s\ ]in un discurs despre drepturile femeilor la

Funda]ia Rajiv Gandhi, dar aveam greut\]i `n a-l scrie. C\utam o

imagine clar\, care s\ exprime ce voiam s\ spun. La masa femeilor,

Meenakshi Gopinath, directoare la Lady Sri Ram College, un gim-

naziu, mi-a prezentat o poezie scris\ de m`n\ de una dintre elevele

384

ei, Anasuya Sengupta. Aceasta m-a inspirat. Se numea „Lini[te“ [i

`ncepea `n felul urm\tor:

„Prea multe femei

Din prea multe ]\ri

Vorbesc aceea[i limb\.

A t\cerii...“

Nu-mi puteam scoate din minte aceast\ poezie. Deoarece am

lucrat la discursul meu p`n\ noaptea t`rziu, mi-am dat seama c\

puteam folosi poezia pentru a-mi transmite convingerea c\ pro-

blemele care afecteaz\ femeile [i fetele nu ar trebui ignorate ca fi-

ind „minore“ sau marginale, ci ar trebui complet integrate `n decizii

de politic\ intern\ [i extern\. Negarea sau neglijarea educa]iei [i a

grijii elementare pentru s\n\tatea femeilor e o problem\ a drep-

turilor omului. Pentru prea mult timp, vocile a jum\tate dintre

cet\]enii lumii nu au fost auzite de guvernele lor. Vocea femeilor a

devenit tema mea [i m-am hot\r`t s\-mi `nchei discursul cit`nd

aceast\ poezie.

Funda]ia Rajiv Gandhi, numit\ dup\ prim-ministrul asasinat, a

fost `nfiin]at\ de Sonia, v\duva lui, care m\ invitase s\ vorbesc. Cu

voce moale, n\scut\ dintr-o mam\ italianc\, Sonia Gandhi se

`ndr\gostise de Rajiv, frumosul fiu al prim-ministrului Indira Gandhi,

c`nd erau studen]i la Cambridge, `n Anglia. S-au c\s\torit [i s-au

mutat `n India. Din c`te se spune, Sonia `[i cre[tea fericit\ copiii, c`nd

s-a `nt`mplat nenorocirea. Mai `ntì, cumnatul ei, Sanjay – despre

care mul]i credeau c\ `[i va urma mama [i bunicul, Jawaharlal

Nehru, `n politic\ – a murit `ntr-un accident de avion. Apoi, `n

1984, Indira Gandhi a fost asasinat\ de propriile g\rzi de corp.

Rajiv, presupusul mo[tenitor la conducerea Partidului Congresului,

a devenit prim-minstru. Dar, `n timpul campaniei pentru alegerile

din 1991, a fost ucis `ntr-un atentat sinuciga[ cu bomb\ de c\tre

membrii gherilei Tigrii din Tamil, care purtau r\zboi cu guvernul

din Sri Lanka [i cu cel indian care `l sus]inea. Sonia Gandhi a intrat

Istorie trqitq 385


`n via]a politic\ ca simbol al continuit\]ii `n Partidul Congresului.

A devenit o voce public\ `n siajul devastatoarei ei tragedii personale.

C`nd s\-mi rostesc discursul, oboseala [i nesomnul au `nceput

s\-[i spun\ cuv`ntul. De abia puteam s\ v\d paginile, dar am

`ncheiat cu aceste versuri din poezia lui Anasuya:

„C\ut\m doar s\ oferim cuvinte

celor care nu pot vorbi

(prea multe femei

din prea multe ]\ri)

T`njesc doar s\ uit

Durerea ascuns\ `n t\cerea

Bunicii mele.“

Poezia a atins o coard\ sensibil\ a auditoriului, mul]i fiind mi[-

ca]i c\ m-am folosit de g`ndurile unei fete de [coal\ pentru a evoca

condi]ia femeii de pretutindeni. Anasuya, adorabil\, smerit\ [i

timid\ `n fa]a publicit\]ii pe care a st`rnit-o, a fost uimit\ c\ femei

de pe tot globul cereau copii ale poeziei.

Cuvintele ei i-au impresionat [i pe tovar\[ii mei de c\l\torie din

corpul de pres\ de la Washington, care au fost de acord cu ceea ce

spuneam despre via]a [i drepturile femeilor. Dup\ discurs, repor-

terii m-au `ntrebat de ce nu am ridicat cu mai mult timp `n urm\

aceast\ problem\. Am `n]eles `ntrebarea, cu toate c\ luptam de

dou\zeci [i cinci de ani la `mbun\t\]irea statutului [i a demnit\]ii

femeilor [i copiilor din America. ~n aceast\ regiune, unde purdah [i

fe]itele abandonate coexistau cu femeile prim-minstru, puteam s\

v\d problema mai de la distan]\ – [i la fel se `nt`mpla [i cu presa.

Reforma s\n\t\]ii, concediul parental, impozitul pe venit [i regula

general\ a t\cerii, c`nd era vorba de avorturi, f\ceau toate parte din

aceea[i tem\: a da oamenilor posibilitatea s\ fac\ alegerile despre

care hot\rau c\ s`nt bune pentru ei [i pentru familiile lor. C\l\torind

`n jurul lumii, mi-am clarificat acest lucru. O parte dintre motive

386

erau limpezi: reporterii ale[i pentru a-mi comenta vizita erau un

public atent. Dar era adev\rat [i faptul c\ mesajul meu peste hotare

a transmis c`teva sugestii politice [i pentru activit\]ile de acas\.

Transformarea din rela]ia mea cu presa a fost una dintre sur-

prizele pl\cute ale vizitei. Ca veteranii diferitelor armate ale unui

vechi r\zboi, ne-am `nceput c\l\toria fiind pruden]i unii cu ceilal]i.

Dar, pe m\sur\ ce zilele se scurgeau, `ncepeam s\ ne vedem `ntr-o

lumin\ diferit\. Regulile de baz\ au ajutat foarte mult, cred eu: tot

ceea ce se `nt`mpla `n avion sau `n hotel era considerat confiden]ial,

a[a cum era tot ce spunea sau f\cea Chelsea. Deoarece eram

`ncrez\toare c\ reporterii aveau s\ respecte acest „cod rutier“, m\

sim]eam mai `n largul meu s\-mi deschid inima `n fa]a lor. M-a aju-

tat, de asemenea, faptul c\ eu [i presa `mp\rt\[eam acelea[i expe-

rien]e, `ncep`nd de la intrarea noastr\ `n alte culturi, p`n\ la

momentele de relaxare `n grup de la cinele neoficiale.

Corpul de pres\, care niciodat\ nu se mai `nt`lnise cu Chelsea, ì

remarca acum echilibrul [i t\ria de caracter. ~ntr-o zi ì ajuta pe

copiii subnutri]i [i at`t de fragili `nc`t tres\reau la cea mai u[oar\

atingere, iar c`teva ore mai t`rziu, lua masa cu un prim-ministru.

A pus `ntreb\ri pertinente [i a f\cut remarce inteligente [i, natural,

mul]i jurnali[ti au `nceput s\ m\ s`cìe s\ le `ng\dui s\ o citeze. ~n

cele din urm\ am fost de acord dup\ ce am vizitat Taj Mahal [i ea a

zis: „C`nd eram mic\, acest loc era pentru mine o `ntruchipare a

palatelor din basme. Vedeam fotografii [i visam c\ s`nt prin]es\ sau

ceva de genul acesta. Acum, c\ s`nt aici, mi se pare spectaculos“.

Era un comentariu minunat [i care nu facea r\u nim\nui, dar

imediat mi-am dorit s\ nu le fi oferit acest prilej. Aveau s\ fie greu

de refuzat mai t`rziu. De `ndat\ ce reporterii au ob]inut citatul, Lisa

Caputo, secretara mea de pres\, a fost asaltat\ de jurnali[tii de tele-

viziune, dispera]i s-o pun\ pe Chelsea s\ repete citatul pe band\.

A trebuit s\ le reamintesc tuturor regulile de baz\ [i mi-am propus

s\ ]in minte ca, atunci c`nd ne `ntoarcem la Washington, s\ m\

g`ndesc la posibilitatea de a o ]ine pe Chelsea `n purdah!

Istorie trqitq 387


Cele mai vii amintiri ale mele despre India nu erau legate de Taj

Mahal, oric`t era de impresionant, ci de cele dou\ vizite f\cute `n

ora[ul Ahmadabad, `n statul Gujarat. Prima a fost la ashram-ul sim-

plu al lui Mahatma Gandhi, unde el c\uta o retragere meditativ\

din str\dania zilnic\ de a crea o Indie independent\. Priva]iunile pe

care le v\zusem `n simplitatea vie]ii lui mi-au amintit de excesele

mele. Credin]a lui Gandhi `n rezisten]a non-violent\ la opresiune [i

`n nevoia de a organiza grupuri mari de opozi]ie `mpotriva politicii

guvernamentale a influen]at mi[carea american\ pentru drepturi

civile [i a fost decisiv\ `n campania lui Martin Luther King pentru

`ncetarea segrega]iei rasiale. ~n propria ]ar\, via]a lui Gandhi [i

principiile `ncrederii `n sine [i ale respingerii sistemului de cast\ au

inspirat o femeie remarcabil\, Ela Bhatt. Urm`nd exemplul lui

Gandhi, ea a fondat `n 1971 Self-Employed Women’s Association

(SEWA). Liz Moynihan, extraordinara so]ie a senatorului Moyni-

han, m\ prezentase lui Bhatt [i m-a `ncurajat s\ fac un drum p`n\

la SEWA s\ v\d cu ochii mei ce poate face o femeie hot\r`t\.

At`t sindicat, c`t [i mi[care a femeilor, SEWA afirma c\ are

peste o sut\ cincizeci de mii de membre, inclusiv dintre cele mai

s\race, mai pu]in educate [i mai marginalizate femei din India.

Aceste femei se c\s\toriser\ printr-un aranjament [i tr\iau `n gos-

pod\ria so]ilor, sub ochii aten]i ai soacrelor. Unele tr\iser\ `n pur-

dah p`n\ la moartea so]ilor, aveau un handicap sau erau p\r\site [i

trebuiau s\-[i sprijine familiile; toate se zb\teau s\ supravie]uiasc\

de la o zi la alta. SEWA oferea `mprumuturi mici pentru a le putea

ajuta s\-[i c`[tige propriul venit [i oferea, `n acela[i timp, alfabeti-

zare minim\ [i preg\tire pentru afaceri. Ela Bhatt mi-a ar\tat re-

gistrele mari ]inute `n biroul cu o singur\ camer\ de la SEWA, `n

care erau `nscrise `mprumuturile [i pl\]ile. Prin acest sistem de

„microfinan]are“, SEWA oferea un loc de munc\ pentru mii de

femei [i le schimba radical atitudinea fa]\ de rolul femeii.

Vestea vizitei mele s-a r\sp`ndit `n satele din Gujarat [i aproape

o mie de femei s-au adunat la miting, unele din ele merg`nd pe jos

388

nou\ sau zece ore pe c\r\rile fierbin]i [i pr\fuite ale zonelor rurale.

Mi s-au umplut ochii de lacrimi c`nd le-am v\zut a[tept`ndu-m\

sub un cort mare. P\reau un curcubeu mi[c\tor de fiin]e umane

c`nd `[i f\ceau v`nt `n sari-urile lor de culoarea safirului, a smaral-

dului [i a rubinului. Erau de religie musulman\ [i hindus\, unele

din ele din cea mai de jos cast\ hindus\. Confec]ionau zmee sau

vindeau legume, iar Chelsea s-a a[ezat l`ng\ ele.

Una c`te una, femeile s-au ridicat `n picioare s\-mi spun\ cum

SEWA le schimbase via]a, nu doar datorit\ micilor `mprumuturi pe

care le primeau [i ajutorului oferit `n afacerile lor, ci [i gra]ie soli-

darit\]ii pe care o sim]eau cu celelalte femei. O femeie a atins o

coard\ sensibil\ comun\ c`nd a explicat c\ nu se mai teme de

soacra ei. ~n cultura lor, soacra exercit\ `n mod tradi]ional un con-

trol rigid asupra so]iei fiului de `ndat\ ce cuplul se c\s\tore[te [i

locuie[te cu familia lui. Av`nd taraba ei `n pia]\, venitul ì d\dea

acestei femei o independen]\ binevenit\. A ad\ugat c\ nu se mai

temea nici de poli]ie, pentru c\ un grup de v`nz\tori sprijini]i mate-

rial de SEWA o proteja acum de h\r]uiala ofi]erilor prea zelo[i din

pia]\. Alura demn\, fe]ele armonioase [i ochii farda]i cu kohl ale

vorbitoarelor nu te f\ceau s\ le b\nuie[ti via]a grea.

La sf`r[it, am fost rugat\ s\ fac remarcele de `ncheiere. C`nd am

terminat, Ela Bhatt a luat microfonul [i a anun]at c\ femeile voiau

s\-[i exprime recuno[tin]a pentru prima mea vizit\ `n India. Dintr-o

dat\, ele au t`[nit `n picioare ca un fulger colorat [i mi[c\tor [i au

`nceput s\ c`nte We Shall Overcome. Am fost cople[it\ [i bucuroas\

s\ m\ aflu `n mijlocul unor femei care se str\duiau s\-[i dep\[easc\

propriile greut\]i, precum [i oprimarea care dura de secole. Pentru

mine, erau o dovad\ vie a importan]ei drepturilor omului.

~nc\ m\ g`ndeam la fe]ele [i la cuvintele lor `n urm\toarea zi

c`nd am zburat de la nivelul m\rii spre capitala Nepalului, Kath-

mandu, aflat\ `n mijlocul mun]ilor Himalaya, `ntr-o vale joas\, la o

altitudine de aproximativ 1 300 de metri, la fel ca Salt Lake City.

Istorie trqitq 389


~ntr-o zi senin\, se poate vedea panorama piscurilor acoperite cu

z\pad\ care `nconjoar\ ora[ul.

Peisajele Nepalului s`nt dintre cele mai frumoase din lume, dar

zonele locuite ale ]\rii s`nt supraaglomerate. Fecalele umane s`nt

folosite pentru a fertiliza solul, iar apa curat\ e o raritate. Ameri-

canii pe care i-am `nt`lnit `mi povesteau cu to]ii c\ s-au `mboln\vit

dup\ ce au tr\it o vreme `n Nepal, iar acest lucru suna ca un

inevitabil rit de trecere. Membrii For]elor de Pace au venit s\ m\

vad\, purt`nd tricouri pe care erau `nscrise toate bolile c\rora le

supravie]uiser\.

Ne-am luat m\suri de precau]ie extraordinare, deoarece eram doar

la jum\tatea vizitei [i o singur\ zi de boal\ ne-ar fi dat peste cap tot

programul. Gazdele noastre s-au str\duit s\ ne `n]eleag\ `ngrijorarea.

– Mam\, n-o s\ crezi ce mi-au spus agen]ii Serviciului Secret,

mi-a zis Chelsea `ngrijorat\, `n prima zi. Au spus c\ piscina hotelu-

lui a fost golit\ `nainte de sosirea noastr\ [i apoi umplut\ cu ap\

`mbuteliat\.

N-am [tiut niciodat\ dac\ era adev\rat, dar nu m-ar fi surprins.

~n timpul unei vizite de curtoazie la palatul regal, am fost primi]i

de regele Birendra Bir Bikram Shah Dev [i de regina Aishwarya

`ntr-o `nc\pere care avea pe podea o blan\ uria[\ de tigru. Regina

m-a `nt`mpinat la sosirea pe aeroport [i mi-a spus c\ abia a[tepta s\

stea de vorb\ cu mine. Am sperat c\ voi avea ocazia s\ discut cu ea

probleme de s\n\tate [i de educa]ia fetelor, dar a vorbit exclusiv

regele. P`n\ nu de mult, el domnise peste un ]inut total izolat de

lumea de afar\. Acum ]ara trecea printr-o tranzi]ie la un guvern

reprezentativ [i el voia s\ discut\m despre poten]ialul ajutor ameri-

can [i despre investi]ii. Nepalul se confrunta, de asemenea, cu

violen]e [i cu nelini[ti cauzate de gherilele maoiste din ]ar\. Aceasta

s-a dovedit a fi, totu[i, o amenin]are mai mic\ pentru familia regal\

dec`t nebunia din interiorul palatului. E `nc\ greu de acceptat soarta

regelui [i a reginei [i a opt membri ai familiei `mpu[ca]i mortal

chiar `n acel palat c`]iva ani mai t`rziu. Asasinul lor, dup\ rapoartele

390

oficiale, a fost prin]ul mo[tenitor, furios c\ nu i se permisese s\ se

c\s\toreasc\ din dragoste.

Devreme `n diminea]a urm\toare, am ie[it cu Chelsea la o plim-

bare lung\ pe dealurile care str\juiau ora[ul. Oamenii st\teau pe mar-

ginea drumului s\ se uite la noi c`nd treceam, iar o feti]\ cu ochi

str\lucitori, de vreo zece sau unsprezece ani, a venit cu noi. Nu vor-

bea bine engleza, rostea mai mult nume de locuri, de exemplu „New

York City“ sau „California“, pe care le asocia cu adjective de genul

„mare“ sau „fericit“. Apoi d\dea aprobator din cap sau r`dea de parc\

eram prietene care aveau o conversa]ie lung\. M-a cucerit complet.

Cu c`t ajungeam mai sus, cu at`t vedeam mai bine c\ fiecare buc\]ic\

de p\m`nt avea o utilizare precis\ – case, ferme terasate, drumuri sau

m\n\stiri budiste, care se vedeau ca ni[te puncte pe versan]ii dea-

lurilor. Am auzit dang\tul clopotelor de la m\n\stirea din apropiere

[i am v\zut steagurile albe de rug\ciune flutur`nd de pe ziduri. C`nd

ne-am `ntors la ma[inile noastre, tat\l fetei ne a[tepta. Aflasem c\ nu

mergea la [coal\, dar `ncerca s\ prind\ din zbor engleza al\tur`ndu-se

turi[tilor. I-am f\cut complimente tat\lui pentru inteligen]a fiicei, dar

m\ tem c\ nu am putut s\ comunic\m eficient. Cu toate c\ [tiam c\

banii nu erau un mijloc potrivit pentru recuno[tin]\ [i preocupare, am

vrut ca tat\l ei s\ [tie c\ ì apreciam fiica. Speram ca atitudinea fa]\

de munc\ [i poten]ialul ei s\ o fac\ apreciat\ `n familie [i i-am `ncu-

rajat s\ se g`ndeasc\ la diferite drumuri `n via]\ pentru ea. M-am

`ntrebat adesea ce s-a `nt`mplat cu ea.

Mai t`rziu `n diminea]a aceea, am vizitat un dispensar pentru

femei, fondat de femeile americane care locuiau `n Nepal. }ara

avea una dintre cele mai ridicate mortalit\]i la mame [i la copii –

aproximativ 830 de decese materne pentru fiecare 100 000 de na[-

teri, `n compara]ie cu media din lume de 400 [i cu cea american\

de mai pu]in de [apte. Clinicile, un parteneriat `ntre USAID1,

Salva]i Copiii [i guvernul nepalez, au `ncercat o abordare de

Istorie trqitq 391

1 U.S. Agency International Development, agen]ia guvernamental\ american\ care acord\asisten]\ economic\ [i umanitar\ `n toat\ lumea, de peste 40 de ani (n.red.).


bun-sim], cu o tehnologie neperformant\ pentru `ngrijirea preven-

tiv\, [i au stabilit un program care s\ le ofere femeilor `ns\rcinate [i

moa[elor „echipamente de siguran]\ pentru acas\“. Echipamentele

constau `n folii de plastic, o bucat\ de s\pun, o bucat\ de sfoar\,

cear\ [i o lam\. ~n Nepal, o folie de plastic pentru o femeie aflat\ `n

durerile na[terii, s\pun pentru ca o moa[\ s\ se spele pe mìni [i

ustensile – sfoar\ pentru a lega cordonul ombilical [i o lam\ curat\

pentru a-l t\ia – pot s\ fac\ diferen]a dintre via]\ [i moarte pentru o

mam\ [i nou-n\scutul ei.

La un popas la Parcul Na]ional Regal Chitwan din sudul

Nepalului, am mers cu Chelsea pe un elefant. Ca s\ fiu sincer\,

dac\ n-a[ fi [tiut c\ voi fi fotografiat\ pentru posteritate, mi-a[ fi

pus o pereche de blue jeans. ~n schimb, eram `mbr\cat\ ca `n filmul

Out of Africa, cu fust\, c\ma[\ kaki [i p\l\rie de paie. Imaginea cu

Chelsea [i cu mine, care a f\cut `nconjurul lumii, ar\ta un fericit

cuplu mam\-fiic\ coco]at pe pachidermul nostru [i privind un

rinocer asiatic rar. Mai t`rziu, c`nd ne-am `ntors la Washington,

James Carville a remarcat:

– Nu-]i place la nebunie chestia asta? ~]i petreci doi ani `ncer-

c`nd s\ `mbun\t\]e[ti starea de s\n\tate a oamenilor, iar ei `ncearc\

s\ te ucid\. Tu [i Chelsea c\l\ri]i un elefant, iar ei te-au `ndr\git!

Bangladeshul, cea mai populat\ ]ar\ de pe p\m`nt, prezenta cel

mai vizibil contrast `ntre boga]ie [i s\r\cie din c`te am v\zut `n

sudul Asiei. Uit`ndu-m\ pe fereastra hotelului din Dhaka, vedeam

un gard de lemn care desp\r]ea buruienile [i gr\mezile de gunoi de

piscina [i chio[curile unde vizitatori ca mine se puteau bucura de o

b\utur\ sau de o baie. Era ca [i cum m-a[ fi uitat la un caleidoscop

al economiei globale. Aici autorit\]ile nu f\ceau nici un efort s\

ascund\ s\r\cia `nd\r\tul unor p`nzeturi colorate [i str\lucitoare.

Ora[ul era de la un cap\t la cel\lalt `mp`nzit de oameni, mai mul]i

oameni pe metru p\trat dec`t am v\zut `n oricare alt\ parte a lumii,

to]i mi[c`ndu-se `n ma[ini mici care `n]eseau drumurile sau `n

mul]imi uria[e care furnicau pe acele drumuri. Nu o dat\, am

392

tres\rit pentru c\ ma[inile treceau razant pe l`ng\ grupurile de

oameni. Ie[ind afar\ `n c\ldur\ [i umezeal\, era ca [i cum a[ fi

intrat `ntr-o saun\. Dar aceasta era alt\ ]ar\ pe care voiam de mult

s\ o vizitez, pentru c\ de aici porniser\ dou\ proiecte recunoscute

interna]ional – Centrul Interna]ional pentru Studiul Bolilor Diareice

din Dhaka, Bangladesh, [i Banca Grameen, un pionier al microcre-

ditelor pozitive. Centrul este un foarte bun exemplu pentru rezul-

tatele pozitive ob]inute din ajutorul extern. Dizenteria poate duce la

moarte, mai ales `n cazul copiilor, `n p\r]ile lumii unde exist\ surse

limitate de ap\ potabil\ curat\. Centrul a dezvoltat „terapia de rehi-

dratare oral\“, o solu]ie compus\ `n principal din sare, zah\r [i ap\,

u[or de administrat, datorit\ c\reia a fost salvat\ via]a a milioane

de copii. Aceast\ solu]ie simpl\ [i ieftin\ a adus cu sine unul dintre

cele mai importante progrese ale medicinei secolului, iar spitalul

care a descoperit-o se bucur\ de sprijin american. Succesul ei este,

de asemenea, un model pentru un tratament cu tehnologie nea-

vansat\ [i costuri minime dezvoltat `n str\in\tate [i care poate fi

preluat [i de Statele Unite.

Aflasem pentru prima oar\ despre Banca Grameen cu mai mult

de zece ani `n urm\, c`nd Bill [i cu mine l-am invitat pe fondatorul

b\ncii, doctorul Muhammad Yunus, la Little Rock, pentru a discu-

ta cum ar putea ajuta programele de `mprumut prin microcredite

c`teva dintre cele mai s\race comunita]i din Arkansas. Banca

Grameen acord\ `mprumuturi femeilor foarte s\race, care nu au alt

acces la credit. Cu `mprumuturi care se ridic\, `n medie, la cinci-

zeci de dolari, femeile au `nceput mici afaceri – cum ar fi confec-

]ionarea de rochii, ]esutul [i munca la ferm\ – care le-au ajutat pe

ele [i familiile lor s\ scape de s\r\cie. Aceste femei au dovedit nu

doar c\ `[i pot asuma riscul creditului – Banca Grameen are un pro-

cent de returnare a creditelor de 98% –, ci [i c\ s`nt foarte econome

[i c\ tind s\ reinvesteasc\ profiturile `n afacerea [i `n familia lor.

Am ajutat la punerea pe picioare a b\ncii de dezvoltare [i a grupu-

rilor de micro`mprumut din Arkansas [i am vrut s\ promovez

Istorie trqitq 393


micro`mprumuturile pretutindeni `n Statele Unite, dup\ modelul de

succes al lui Yunus cu Banca Grameen. Ei au furnizat sau au facili-

tat asisten]\ pentru programele similare din toat\ lumea, distribuind

3,7 miliarde de dolari `n `mprumuturi la 2,4 milioane de membri,

cu debitori `n mai mult de patruzeci [i unu de mii de sate din

Bangladesh [i din alte locuri.

Dar acest triumf `n a ajuta femeile f\r\ posibilit\]i s\-[i c`[tige

independen]a a f\cut din Banca Grameen ([i din alte programe si-

milare) o ]int\ pentru fundamentali[tii islamici. Cu dou\ zile

`nainte de sosirea noastr\ `n Dhaka, vreo dou\ mii de extremi[ti au

m\r[\luit pe str\zile capitalei pentru a acuza organiza]iile laice de

ajutorare `nvinuindu-le de `ncercarea de a le face pe femei s\

desconsidere o interpretare strict\ a Coranului. ~n lunile care au

precedat vizita noastr\, b\ncile din sat [i [colile de fete au fost arse,

iar una dintre scriitoarele de seam\ ale Bangladeshului a primit

amenin]\ri cu moartea.

Unul dintre cele mai nelini[titoare aspecte ale securita]ii e c\ nu

[tii niciodat\ cum s\ identifici un moment cu adev\rat periculos.

Serviciul Secret a primit informa]ii c\ un grup extremist ar putea

`ncerca s\-mi tulbure vizita. ~n timp ce c\l\toream `n afara capitalei

pentru a vizita dou\ sate din sud-vestul Bangladeshului, zbur`nd cu

un avion de transport C-130 al For]elor Aeriene ale Statelor Unite,

am fost din nou `n alert\ maxim\. ~n satul Jessore, am vizitat o

[coala primar\ unde guvernul testa un program care r\spl\tea cu

bani [i hran\ familiile care le permiteau fiicelor lor s\ mearg\ la

[coal\. P\rea o nou\ tentativ\ de a convinge familiile s\-[i trimit\

fetele la [coal\ `n primul r`nd, [i apoi s\ le lase s\ stea acolo. Noi

am ap\rut la [coal\, care era `n mijlocul c`mpului, [i am intrat `n

s\lile de clas\ pentru a sta de vorb\ cu elevele [i profesorii lor. ~n

timp ce discutam cu copiii, am observat o mi[care afar\ [i i-am

v\zut pe agen]ii Serviciului Secret alerg`nd de colo-colo. Mii de

s\teni au ap\rut din neant, rev\rs`ndu-se `n valuri mici, de dou\-

zeci, treizeci de oameni, dup\ c`te mi-am dat seama. Nu aveam

394

idee de unde vin [i ce mesaj voiau s\ transmit\. N-am aflat nici-

odat\, pentru c\ agen]ii mei ne-au scos afar\ de acolo, tem`ndu-se

de mul]imea pe care era posibil s\ nu o poat\ controla.

Vizita noastr\ la Banca Grameen `n satul Mashihata a meritat

`nfruntarea mul]imilor [i drumul lung cu hurduc\turi. Am fost invi-

tat\ s\ vizitez dou\ sate – unul hindus [i unul musulman –, dar nu

puteam s\ le v\d pe am`ndou\ din cauza programului `nc\rcat. ~n

mod remarcabil, femeile musulmane au hot\r`t s\ vin\ `n satul hin-

dus s\ ne `nt`lneasc\.

„Swagatam, Hillary, swagatam, Chelsea“ strigau copiii `n ben-

gali, „Bun venit, Hillary, bun venit, Chelsea“. Vechiul meu prieten

Muhammad Yunus era acolo pentru a m\ saluta, av`nd mostre de

haine pe care unele femei care `mprumutau de la Grameen le

f\cuser\ pentru v`nzare. At`t Chelsea, c`t [i eu purtam `mbr\c\minte

similar\, pe care el ne-o trimisese la hotel. Era `nc`ntat. Ne-a spus

c`teva vorbe, relu`nd ca un ecou tema pe care o dezvoltasem `n dis-

cursurile mele.

– Femeile au poten]ial, a spus el. {i accesul la credit nu e doar

un mod eficient de a lupta `mpotriva s\r\ciei, e [i un drept funda-

mental al omului.

M-am a[ezat sub un pavilion de paie, `nconjurat\ de femei hin-

duse [i musulmane, care mi-au povestit cum veniser\ `mpreun\,

sfid`ndu-i pe fundamentali[ti. Le-am spus c\ eram acolo s\ le

ascult [i s\ `nv\].

O femeie musulman\ s-a ridicat [i a zis:

– Ne-am s\turat de preo]ii musulmani care `ntotdeauna `ncearc\

s\ marginalizeze femeile.

Am `ntrebat-o cu ce fel de probleme se confruntau [i mi-a spus:

– Ne-au amenin]at c\ ne vor pedepsi dac\ mai lu\m `mprumuturi

de la banc\. Ne-au spus c\ oamenii de la banc\ ne vor fura copiii.

Le-am zis s\ ne lase `n pace. ~ncerc\m s\-i ajut\m pe copiii no[tri s\

aib\ o via]\ mai bun\.

Istorie trqitq 395


Femeile mi-au pus `ntreb\ri pentru a `ncerca s\ coreleze expe-

rien]ele mele cu ale lor.

– Ave]i vite acas\? m-a `ntrebat una.

– Nu, i-am r\spuns, z`mbind spre corpul de pres\ cu care, `ntre

timp, ajunsesem ca membrii unei mari familii, dac\ nu-i numeri pe

cei din corpul de pres\.

Americanii au `nceput s\ r`d\ `n hohote, `n timp ce femeile din

Bangladesh se g`ndeau la `n]elesul glumei mele.

– ~]i c`[tigi propriul venit? a `ntrebat o femeie cu un punct ro[u

decorativ sau teep, pe frunte, `ntre ochi, semnific`nd, conform tra-

di]iei, c\ era c\s\torit\.

– Nu-mi c`[tig propriul venit acum c`nd so]ul meu este

pre[edinte, i-am spus, `ntreb`ndu-m\ cum s\ explic cu ce m\ ocu-

pam. Le-am spus c\, la un moment dat, c`[tigam mai mult dec`t

so]ul meu [i c\ m-am hot\r`t s\-mi c`[tig din nou propriul venit.

Copiii din sat au jucat o pies\ de teatru pentru noi [i c`teva

femei s-au apropiat de Chelsea [i de mine pentru a ne ar\ta cum s\

purt\m propriul nostru teep [i cum s\ `nf\[ur\m un sari. Am fost

uimit\ de spiritul pozitiv al oamenilor pe care i-am `nt`lnit `n acest

sat s\rac, izolat, care tr\ia f\r\ electricitate [i ap\ curent\, dar cu

speran]\, mul]umit\, `n parte, func]ion\rii B\ncii Grameen.

Nu am fost singura impresionat\ de femeile din sat. Unul dintre

ziari[tii americani care a stat l`ng\ mine, ascult`nd discu]ia noastr\,

s-a aplecat [i mi-a [optit:

– Aici nu se vorbe[te limbajul t\cerii.

396

OKLAHOMA CITY

– Primei Doamne ì pare r\u c\ nu poate fi cu voi `n seara

aceasta, a spus Bill Clinton mul]imii de ziari[ti [i politicieni din

Washington, `n martie 1995. Dac\ crede]i asta, a continuat el, am

ni[te p\m`nt `n Arkansas pe care a[ dori s\ vi-l v`nd.

Era alt\ Cin\ Gridiron, dar de data aceasta nu puteam fi acolo

pentru c\ eram `n drum spre sudul Asiei, a[a c\ am `nregistrat

dinainte o parodie de cinci minute a filmului de succes Forrest

Gump, pentru a fi v\zut\ la sf`r[itul spectacolului.

Se f\cea c\ a c\zut din cer o pan\ alb\ [i a aterizat `n fa]a Casei

Albe l`ng\ o banc\ din parc, unde eu, Hillary Gump, st\team cu o

cutie de bomboane `n poal\.

– Mama mi-a spus `ntotdeauna despre Casa Alb\ c\ e ca o cutie

cu bomboane de ciocolat\, spuneam eu, imit`ndu-l c`t puteam pe Tom

Hanks. E dragu]\ pe dinafar\, dar `n\untru s`nt o gr\mad\ de ]icni]i.

Fragmentul, scris [i regizat de autorul [i comicul Al Franken,

celebru prin Saturday Night Live, era o aluzie at`t la film, c`t [i la

via]a mea, prezent`nd scene din copil\rie, zile de la colegiu [i din

cariera politic\. Mandy Grunwald, Paul Begala [i Jay Leno, mode-

ratorul de la Tonight Show, contribuiser\ cu idei. De fiecare dat\

c`nd camera se `ntorcea spre mine pe banc\, purtam o peruc\ dife-

rit\, o aluzie amuzant\ la coafura mea mereu `n schimbare. La

sf`r[itul spectacolului, Bill a ap\rut `n rol secundar. S-a a[ezat l`ng\

mine pe banc\, mi-a luat cutia cu bomboane de ciocolat\, oferindu-mi


una `n schimb [i apoi `ntreb`ndu-m\ dac\ nu i-a[ putea da ni[te

cartofi pai.

C`nd Chelsea [i cu mine l-am sunat pe Bill s\ ne spun\ efectul

`nregistr\rii, mi-a zis c\ spectacolul a fost foarte apreciat. Pu]ine

alte lucruri pe care am `ncercat s\ le facem la Washington merse-

ser\m at`t de bine.

C`nd m-am `ntors din Asia, pre[edintele [i administra]ia se

preg\teau s\ ia `n discu]ie cu Congresul republican Contractul cu

America. Newt Gingrich a trecut mare parte din Contractul s\u prin

Camera dominat\ de republicani `n primele o sut\ de zile ale celui

de-al 104-lea Congres, dar numai dou\ dintre propuneri fuseser\

aprobate ca legi. Ac]iunea legislativ\ s-a mutat `n Senat, unde exis-

tau `nc\ destui democra]i care s\ se opun\ sau s\ sus]in\ un veto

preziden]ial. Bill trebuia s\ hot\rasc\ s\ `ncerce fie s\ reformuleze

legile propuse de republicani prin amenin]area cu un veto, fie s\

ofere propriile alternative. ~n cele din urm\, a f\cut [i una, [i alta.

De asemenea, [i-a luat revan[a `n confruntarea cu un opozant care

declarase deschis pre[edin]ia lui ca fiind „irelevant\“.

Casa Alb\ se oprise parc\ pe loc de la alegerile de la mijlocul

mandatului [i era timpul s\ se aleag\ o nou\ strategie. Se [tie c\

Bill e mult mai r\bd\tor dec`t mine [i, c`nd toat\ lumea `l `ndemna

s\ fie mai combativ, chiar mai agresiv cu Gingrich, el r\spundea c\

oamenii trebuie s\ `n]eleag\ `n ce domenii el [i republicanii aveau

puncte de vedere diferite. ~n felul acesta lupta nu va mai fi `ntre

Bill Clinton [i Newt Gingrich, ci `ntre neconcordan]a opiniilor lor

privind reducerea de buget la Medicare, Medicaid, `nv\]\m`nt [i

protec]ia mediului.

Bill avea o ciudat\ abilitate de a vedea lucrurile `n perspectiv\

`n politic\, de a c`nt\ri consecin]ele mi[c\rii fiec\rui personaj

politic [i de a face planuri pe termen lung. {tia c\ o b\t\lie adev\-

rat\ asupra bugetului se va da spre sf`r[itul anului [i c\, pentru el [i

pentru pre[edin]ia lui, anul 1996 era ]inta succesului. La `nceput,

Bill ne-a sf\tuit s\ avem r\bdare pentru c\, a presupus el – [i pe

398

bun\ dreptate, s-a dovedit –, aleg\torii vor fi obosi]i de exager\rile

republicanilor [i vor `ncepe s\ se team\ de schimb\rile radicale pe

care le-au propus. Dar c`nd Gingrich [i-a anun]at inten]ia de a

s\rb\tori realiz\rile Congresului republican cu un discurs f\r\ prece-

dent adresat na]iunii, Bill a hot\r`t c\ era timpul s\ ia ini]iativa.

~n aprilie 1995, la Dallas, Bill a transformat ceea ce trebuia s\

fie un discurs despre problemele educa]iei `ntr-un manifest pentru

propria administra]ie. A subliniat c\ realizase o reducere a defi-

citelor [i crease noi locuri de munc\ [i a spus ce urm\rea `n conti-

nuare: cre[terea salariului minim pe economie, `mbun\t\]iri `n

domeniul asigur\rilor de s\n\tate [i mic[orarea taxelor pentru clasa

mijlocie. A atacat aspectele negative ale Contractului republican,

cum era legea asigur\rilor sociale, consider`nd-o „neeficient\ pen-

tru cei din produc]ie [i dur\ pentru copii“. A criticat reducerile de

buget pentru educa]ie [i diverse programe colaterale, cum erau

pr`nzul de la [coal\ [i vaccinarea copiilor. A preg\tit terenul pentru

compromisuri care s\ evite blocajul guvernului. Dac\ republicanii nu

cooperau, responsabilitatea de a fi dez\magit publicul american va

c\dea asupra lor [i a lui Gingrich. A fost un discurs nemaipomenit, `n

care [i-a expus p\rerile, dar a pus opozi]ia `n gard\.

~ntreaga primavar\ a anului 1995 Bill s-a consultat permanent

cu prietenii [i cu alia]ii, `nt`lnindu-se [i schimb`nd opinii pentru

a-[i concepe [i dezvolta strategia. L-am `ncurajat pe Bill s\-l

includ\ pe Dick Morris printre consilierii lui pentru noua stategie,

unul dintre motive fiind c\ Morris ì consiliase pe republicani, iar

intui]ia lui despre ce ar putea s\ g`ndeasc\ republicanii era de folos,

deoarece Bill `ncerca s\ fac\ progrese. Morris putea fi [i un folosi-

tor canal de acces spre opozi]ie c`nd Bill voia s\ introduc\ o idee.

La `nceput, implicarea lui Morris a fost ]inut\ oarecum secret\

dar, dup\ discursul de la Dallas, Bill s-a hot\r`t s\-l prezinte per-

sonalului de la Casa Alb\. O parte din sus]in\torii lui Bill au fost

nepl\cut surprin[i c`nd au aflat c\ Dick Morris era consilier al

pre[edintelui de mai bine de [ase luni. Harold Ickes era `ngrozit,

Istorie trqitq 399


deoarece el [i Morris fuseser\ `n conflict personal [i ideologic `n

urm\ cu dou\zeci [i cinci de ani, c`nd erau `n fac]iunea democratic\

din Manhattan. George Stephanopoulos era dezolat c\ Bill urmeaz\

sfaturile unui cameleon politic de genul lui Morris [i nu era

bucuros c\ trebuia s\ intre `n competi]ie cu un consilier rival. Lui

Leon Panetta nu-i pl\cea caracterul lui Morris [i nici felul `n care

am\gise ierarhia din Aripa de Vest. ~ngrijorarea fiec\ruia era justi-

ficat\, dar prezen]a lui Morris a fost mai de folos dec`t ne a[teptam.

Dup\ pierderea Congresului, mul]i dintre consilierii lui Bill

mergeau prin Aripa de Vest ca ni[te solda]i [oca]i de explozii. Dar

nimic nu-i une[te mai mult pe oameni dec`t un du[man comun. Nu

numai c\ acum aveau Congresul republican care s\-i motiveze, dar

`l aveau [i pe Dick Morris.

Una dintre cele mai puternice tr\s\turi ale lui Bill este `nclina]ia

de a aduna opinii disparate [i de a le selecta apoi pentru a ajunge la

propria concluzie. {i-a provocat personalul [i pe el `nsu[i pun`nd

laolalt\ oameni a c\ror experien]\ varia [i cu ale c\ror vederi eram

adesea `n contradic]ie. Era un mod de a-i ]ine pe to]i, dar `n special

pe el `nsu[i, `n form\. ~ntr-un mediu rarefiat cum e cel de la Casa

Alb\, nu cred c\ po]i s\-]i permi]i s\ ai `n preajm\ oameni ale c\ror

temperamente [i puncte de vedere s`nt `ntotdeauna `n sincronie.

~nt`lnirile se pot derula dup\ program, dar consensul ob]inut u[or

poate s\ duc\, `n timp, la decizii gre[ite. Arunc`ndu-l pe Dick

Morris `n mijlocul lor, atitudinile [i ambi]iile din Aripa de Vest

puneau `n eviden]\ performan]a fiec\ruia.

Pentru statistici [i analize, Morris a depins de Mark Penn, un

analist de sondaje inteligent [i tenace care lucra pentru Comitetul

Na]ional Democrat. Penn [i cu partenerul lui de afaceri, Doug

Schoen, alt strateg politic experimentat, au f\cut cercet\ri care s\

ajute la conturarea comunic\rii `n Casa Alb\. Ei, `mpreun\ cu Morris,

au `nceput s\ participe la `ntrunirile s\pt\m`nale de miercuri seara

din Camera Oval\ Galben\. Bill [i cu mine am `nv\]at cum s\ trat\m

cu umor p\rerile lui Morris [i s\-i trecem cu vederea `ng`mfarea [i

400

ie[irile teatrale. El era un bun antidot pentru `n]elepciunea con-

ven]ional\ [i un impuls pentru iner]ia birocratic\ de la Casa Alb\.

Influen]a lui asupra administra]iei Clinton a fost adesea exagerat\,

uneori de criticii liberali, cel mai adesea chiar de Morris. Dar el a

ajutat, `ntr-adev\r, la dezvoltarea unei strategii de a trece prin zidul

obstruc]ioni[tilor republicani care blocau agenda legislativ\ a lui

Bill [i [i-o promovau pe a lor.

C`nd taberele adverse s`nt pe pozi]ii opuse [i nici una nu crede

c\-[i poate permite s\ fie v\zut\ f\c`nd un pas c\tre cealalt\, ele se

pot hot\r` s\ se mi[te spre o a treia pozi]ie – ca v`rful triunghiului –

iar acest lucru se nume[te „triangula]ie“. Aceasta e `n esen]\ o

reafirmare a filozofiei pe care Bill a dezvoltat-o ca guvernator [i ca

pre[edinte al Consiliului Democrat. ~n campania din 1992, a c`[-

tigat trec`nd peste politicile moarte ale ambelor partide [i cre`nd un

„centru dinamic“. Mai mult dec`t demodatul compromis politic

`ntre diferen]e, triangula]ia reflecta modul de lucru pe care Bill

promisese s\-l aduc\ la Washington.

De exemplu, c`nd republicanii au pretins c\ ei au ini]iat reforma

asigur\rilor sociale, o problem\ la care Bill lucra din 1980 [i pe

care se angajase s-o duc\ la bun sf`r[it `naintea expir\rii primului

mandat, Bill a evitat s\ nege. ~n schimb, a sprijinit obiectivele

reformei, dar a insistat asupra schimb\rilor care ar fi `mbun\t\]it

legisla]ia [i ar fi atras suficient sprijin politic de la republicanii mai

modera]i [i democra]i pentru a `nfr`nge extrema republican\.

Desigur, `n politic\, `ntocmai ca `n via]\, r\ul se ascunde `n am\-

nunte. Pentru detaliile reformei asigur\rilor sociale sau ale nego-

cierii bugetului s-a luptat din greu [i s-au ivit dificult\]i [i totul

sem\na cu un cub Rubik mai degrab\ dec`t cu un triunghi isoscel.

Cu toate c\ Morris a infuzat idei [i energie `n propunerile lui

Bill, el nu s-a implicat `n implementarea lor. Acest lucru i-a revenit

lui Leon Panetta [i celorlal]i membri ai administra]iei. Leon

devenise [ef de personal `n iunie 1994, `nlocuindu-l pe Mack

McLarty, care `[i f\cuse datoria irepro[abil `n toate `mprejur\rile

Istorie trqitq 401


dificile din primul an [i jum\tate. Panetta, un ochi de [oim `n

depistarea deficitelor c`nd fusese `n Congres ca reprezentant al Ca-

liforniei, fusese alegerea lui Bill pentru conducerea Biroului de

Management [i Buget [i jucase un rol principal `n conceperea pla-

nului de reducere a deficitelor [i apoi `n trecerea lui prin Congres.

Ca [ef al personalului, a fost foarte strict, impun`nd un control mai

mare asupra programului pre[edintelui [i `mpiedic`ndu-i pe con-

silieri s\ intre `n Biroul Oval c`nd voiau ei. Experien]a lui `n Con-

gres [i cea legat\ de buget s-au dovedit a fi de importan]\ crucial\

pentru lupta pentru buget care avea s\ urmeze.

Noua majoritate republican\ c\uta c\i legale pentru a-[i pune `n

aplicare agenda radical\. Au `nceput cu legea anual\ a bugetului,

`ncerc`nd s\ compromit\ programele prin anularea finan]\rilor.

Voiau s\-i anuleze guvernului federal prerogativele de a interveni cu

anumite reglementari `n unele domenii, cum ar fi protec]ia consu-

matorului [i a mediului, sprijinul pentru muncitorii s\raci, controlul

taxelor [i altele. Programul lui Lyndon Johnson – cu rezultate `n

Medicare, Medicaid [i legisla]ia drepturilor civile istorice – a fost

denun]at de Newt Gingrich ca fiind un „sistem de valori anticultu-

ral“ [i „un lung experiment de guvernare care a e[uat“.

Bill [i cu mine eram tot mai tulbura]i de fervoarea cu care li-

derii GOP foloseau vorbe umflate pentru a ataca guvernul, comuni-

tatea [i chiar no]iuni fundamentale ale societ\]ii. Ei p\reau s\

cread\ c\ individualismul rigid [i demodat era tot ce conteaz\ la

sf`r[itul secolului al XX-lea `n America, desigur mai pu]in atunci

c`nd sus]in\torii lor voiau favoruri legislative. M\ consider o indi-

vidualist\ convins\ [i cumva rigid\ – poate [i un pic rudimentar\ –

dar cred c\, `n calitate de cet\]ean american, m\ `nscriu `ntr-o re]ea

mutual\ de drepturi, privilegii [i responsabilit\]i.

~n acest context al retoricii republicane extreme mi-am publicat

cartea It Takes a Village1. Pledoaria lui Gingrich despre orfelinate

402

pentru copiii s\raci n\scu]i `n afara c\sniciei m-a impulsionat.

Dup\ ce `mi petrecusem ani de zile f\c`ndu-mi griji cum s\-i prote-

jez [i s\-i ajut pe copii, acum m\ temeam c\ extremismul politic i-ar

putea condamna pe cei s\raci [i vulnerabili la un viitor dickensian.

Cu toate c\ nu era o carte politic\ `n sens partizan, voiam s\ descrie

o viziune diferit\ de punctele de vedere nemiloase, elitiste [i nerea-

liste care emanau din Capitoliu.

~n ciuda aripii de dreapta care denun]a „tendin]e liberale `n

mass-media“, realitatea era c\ vocile care se auzeau cel mai tare [i

erau cele mai eficiente `n pres\ erau de orice orientare, dar nu li-

berale. ~n schimb, discursul public era din ce `n ce mai dominat de

firosco[i reac]ionari [i de personalit\]i de radio [i de televiziune.

M-am hot\r`t s\ transmit direct publicului g`ndurile [i opiniile mele

scriindu-le eu `ns\mi. La sf`r[itul lui iulie, am `nceput s\ scriu o

rubric\ s\pt\m`nal\ la ziar, intitulat\ „Discut`nd `nc\ o dat\“,

c\lc`nd din nou pe urmele lui Eleanor Roosevelt, care avusese o

rubric\ [ase zile pe s\pt\m`n\ – „Ziua mea“ – din 1935 p`n\ `n

1962. Primele mele articole abordau subiecte variate de la a

[aptezeci [i cincea aniversare a sufragiului femeilor, la s\rb\torirea

vacan]elor cu familia. Exerci]iul punerii ideilor pe h`rtie m-a f\cut

s\ `n]eleg mai bine cum s\ `mi abordez rolul `n calitate de

sus]in\tor al administra]iei, deoarece am `nceput s\ m\ centrez pe

proiecte domestice mai m\runte, care erau mai u[or de realizat

dec`t eforturile uria[e din domeniul reformei s\n\t\]ii. Pe agenda

mea se aflau acum problemele s\n\t\]ii copilului, prevenirea can-

cerului la s`n [i protejarea fondurilor pentru televiziunea public\,

servicii legale [i art\.

Am aflat mai multe at`t despre r\sp`ndirea [i impactul cancerului

la s`n, c`t [i despre obstacolele `n prevenirea [i tratarea lui din

discu]iile cu pacien]i, doctori [i cele care i-au supravie]uit, la „sesiu-

nile de ascultare“ care au avut loc `n centrele [i `n spitalele impor-

tante din ]ar\. Particip`nd la o `nt`lnire a National Breast Cancer

Coalition (NBCC) la Williamsburg, Virginia, `n timpul campaniei

Istorie trqitq 403

1 „Este nevoie de un sat“, titlu ce face trimitere la un proverb african, „este nevoie de unsat `ntreg pentru a cre[te un copil“, citat [i `n aceast\ carte (n. red.).


din 1992, am fost uimit\ de puterea supravie]uitoarelor cancerului

la s`n. C`nd autobuzul care transporta participan]i s-a defectat pe

[osea, femeile s-au dat pur [i simplu jos [i au f\cut autostopul tot

restul drumului. Am lucrat cu NBCC, fondat\ de o supravie]uitoare

[i sus]in\toare hot\r`t\, Fran Visco, sprijin`nd efortul administra]iei

de a ob]ine mai multe fonduri pentru cercet\ri [i tratament extins

pentru femeile f\r\ asigurare.

M-am `nt`lnit adesea cu supravie]uitoare ale cancerului la s`n la

Casa Alb\. Prin experien]ele soacrei mele [i ale multor alte per-

soane, am `n]eles teama [i nesiguran]a care `nso]esc un diagnostic

de cancer. Una dintre cele mai devotate voluntare din biroul meu

de la Casa Alb\, Miriam Leverage, s-a luptat cu cancerul la s`n

timp de [ase ani `nainte de a muri din cauza bolii, `n 1996, dup\ o

lupt\ curajoas\. Profesoar\ ie[it\ la pensie [i bunic\ m`ndr\, Miri-

am a suferit dou\ opera]ii, tratament cu radia]ii [i cinci [edin]e de

chimioterapie. ~ntotdeauna ne-a amintit, mie [i oamenilor din jurul

meu, s\ ne facem examin\ri [i mamograme `n mod regulat, lucru pe

care l-am f\cut `n fiecare an de c`nd am `mplinit patruzeci de ani.

Am lansat „Campania de con[tientizare a mamografiei“ o dat\

cu Ziua mamei `n 1995, pentru con[tientizarea importan]ei detec-

t\rii din timp [i pentru a m\ asigura c\ femeile `nscrise `n progra-

mul Medicare profitau de avantajul de a face mamografie. Doar 40%

dintre femeile mai `n v`rst\ ale c\ror mamograme au fost pl\tite de

Medicare au f\cut, de fapt, investiga]ia. Pentru c\ e probabil ca una

din opt femei din ]ara noastr\ s\ aib\ cancer la s`n, detectarea

timpurie e esen]ial\. Am lucrat cu sponsori din corpora]ii, cu profe-

sioni[ti din domeniul rela]iilor publice [i cu reprezentan]i ai con-

sumatorilor la campaniile „Mamo-gram“ pentru a `ncuraja femeile

`n v`rst\ s\-[i fac\ mamograme [i s\ priceap\ beneficiile detect\rii

timpurii. Campania na]ional\ includea diferite inser]ii `n felicit\rile

de Ziua mamei, amintindu-le mamelor de importan]a mamo-

gramelor repetate, precum [i o expozi]ie promo]ional\, pungi pen-

tru cump\r\turi cu inscrip]ii [i anun]uri ale serviciului public. ~n

404

urm\torii c`]iva ani, am lucrat la extinderea programului Medicare

astfel `nc`t c`t mai multe femei s\-[i fac\ mamogramele anuale,

f\r\ s\ trebuiasc\ s\ pl\teasc\, [i am fost foarte mul]umit\ c`nd

Bill a anun]at noi reglement\ri pentru siguran]a [i calitatea mamo-

grafiei. Aceste eforturi s-au potrivit cu munca mea de sus]inere a

unei finan]\ri sporite at`t pentru cercet\rile privind detectarea can-

cerului mamar, pentru tratamentul [i poten]iala lui vindecare, c`t [i

pentru a lansa un timbru cu cancerul la s`n `mpreun\ cu Serviciul

Po[tal al Statelor Unite care oferea pentru aceste cercet\ri o parte

din `ncas\ri.

Una dintre cele mai uimitoare [i mai sf`[ietoare probleme care

m\ preocupau c`nd traversam Statele Unite a fost sindromul

R\zboiului din Golf. Mii de b\rba]i [i femei, care luptaser\ pentru

na]iunea noastr\ ca militari `n Golful Persic `n timpul opera]iunii

Furtun\ `n De[ert `n 1991, au suferit de o varietate de dureri [i

manifest\ri, dintre care oboseala cronic\, deranjamente gastro-in-

testinale, erup]ii pe piele [i probleme respiratorii. Am primit nenu-

m\rate scrisori de la solda]ii care `[i riscaser\ via]a pentru ]ar\ [i nu

puteau s\-[i p\streze slujba sau s\-[i sus]in\ familia din cauza bolii.

Unul dintre veteranii pe care i-am `nt`lnit, colonelul Herbert Smith,

a dus o via]\ s\n\toas\ [i productiv\ `nainte de a ajunge `n Goful

Persic. ~n timpul opera]iunii Furtun\ `n De[ert, i-au ap\rut noduli

limfatici proeminen]i, erup]ii pe piele, oboseal\, dureri de articu-

la]ii [i febr\. Dup\ [ase luni `n Golf, a trebuit s\ se `ntoarc\ acas\.

Totu[i, doctorii nu au putut s\-i diagnosticheze boala [i s\-i ofere

un tratament.

Era sf`[ietor s\-l auzi pe colonelul Smith cum descria drama de a

tr\i zi de zi f\r\ s\ [tie de ce s-a `mboln\vit. Chiar mai r\u pentru

colonelul Smith era scepticismul `n leg\tur\ cu boala lui, manifestat

de unii medici militari. Un doctor militar l-a acuzat c\ se preface c\

are anemie pentru a primi beneficii de boal\. Colonelul Smith a avut

probleme cerebrale [i cu sistemul vestibular, care l-au afectat foarte

Istorie trqitq 405


serios [i nu i-au permis s\-[i continue munca. {i totu[i, problemele

lui [i cele ale celorlal]i solda]i nu au fost luate `n seam\.

Am cerut un studiu complex [i cuprinz\tor al sindromului R\z-

boiul din Golf, incluz`nd eforturile de a determina dac\ trupele

noastre ar fi putut fi expuse la agen]i chimici [i biologici sau ar fi

putut fi afectate de incendierea pu]urilor petroliere, de radia]ii sau de

alte toxine. M-am `nt`lnit cu oficiali din Departamentul de Ap\rare,

al Afacerilor Militare, al S\n\t\]ii [i al Serviciilor Umane pentru a

hot\r` ceea ce ar trebui s\ fac\ guvernul at`t pentru a r\spunde

nevoilor acestor solda]i, c`t [i pentru a `mpiedica apari]ia unor astfel

de probleme `n viitor. Am sugerat `nfiin]area unui Comitet Consul-

tativ Preziden]ial, pe care l-a numit Bill, pentru a revedea problema.

Mai t`rziu, a semnat o lege pentru a acoperi cheltuielile de boal\

pentru veteranii din Golf cu boli nediagnosticate [i a `ndemnat

Administra]ia Veteranilor s\ pun\ la punct sisteme mai eficiente

pentru observarea [i monitorizarea trupelor noastre `n viitor.

Astfel de probleme domestice au dominat agenda mea de la

Casa Alb\ `n timpul prim\verii 1995. Apoi, aten]ia `ntregii na]iuni

s-a `ndreptat spre o tragedie de ne`n]eles.

Pentru mine, ziua de 19 aprilie a `nceput ca o zi obi[nuit\ de

`nt`lniri [i `ntrevederi. ~n jurul orei 11 diminea]a st\team `n scaunul

meu preferat din salonul de zi din Aripa de Vest, uit`ndu-m\ peste

problemele ce se cereau programate `mpreun\ cu Maggie [i cu

Patti, c`nd Bill a sunat urgent din Biroul Oval cu vestea c\ a fost o

explozie `n cl\direa birourilor federale din Oklahoma City. Toate

trei am mers imediat `n buc\t\rie [i am pornit televizorul pentru a

vedea pe ecran primele imagini transmise de la fa]a locului.

Am aflat `n urm\toarele c`teva ore c\ dezastrul fusese produs de

o bomb\, dar nimeni nu putea s\ ofere informa]ii sigure despre res-

ponsabilul acestui eveniment. Bill a trimis imediat `n Oklahoma City

echipe de la FEMA1, FBI [i alte agen]ii guvernamentale pentru a re-

zolva urgen]ele [i a demara investiga]iile. Deoarece birourile federale

406

fuseser\ distruse de explozie, mul]i dintre angaja]ii cu func]ii impor-

tante erau mor]i sau r\ni]i. Un agent al Serviciului Secret care

p\r\sise Casa Alb\ cu doar [apte luni `n urm\, fiind deta[at la Okla-

homa, era unul dintre cei cinci agen]i uci[i `n ziua aceea. Printre cei o

sut\ [aizeci [i opt de oameni nevinova]i care au murit `n deflagra]ie

se aflau nou\sprezece copii, dintre care majoritatea erau `n centrul de

`ngrijire zilnic\ de la etajul al doilea al cl\dirii.

Imaginile din Oklahoma City erau tulbur\toare: o feti]\, moale

ca o p\pu[\ de c`rp\, era scoas\ de sub d\r`m\turile fumeg`nde de

un pompier cu inima fr`nt\; un lucr\tor din birouri, `ngrozit, era

ridicat pe o targ\. Familiaritatea cadrului [i num\rul victimelor au

ab\tut tragedia asupra Americii `ntr-un fel `n care alte atrocit\]i de

p`n\ acum nu putuser\ s-o fac\. Acesta era [i scopul atentatului.

Ni s-a adus aminte, de asemenea, c\ „birocra]ii“ care erau `ntot-

deauna ]inta r\zvr\ti]ilor antiguvernamentali puteau fi vecinii no[tri,

prietenii sau rudele, c\ aveau propriile vie]i [i c\-i puteam pierde.

Primul lucru de care aveau nevoie oamenii erau informa]iile

despre atentat [i apoi asigurarea c\ s-a f\cut tot posibilul pentru a-i

proteja de alte eventuale atacuri. Eram `n mod deosebit `ngrijorat\

pentru copiii care erau con[tien]i de explozia de la centrul de `ngri-

jire pentru copii [i poate se temeau c\ propriile [coli nu erau `n si-

guran]\. Am stat de vorb\ cu Chelsea [i m-am consultat cu ea `n

leg\tur\ cu modalit\]ile de lini[tire a copiilor.

S`mb\t\, dup\ atentat, `ntr-o transmisiune de radio [i televi-

ziune, Bill [i cu mine am stat de vorb\ cu un grup de copii ai c\ror

p\rin]i erau angaja]i federali care lucrau la acelea[i agen]ii federale

ca [i cele atacate la Oklahoma. Ne-am g`ndit c\ era important s\

vorbim `n calitate de mam\ [i tat\ despre anxiet\]ile provocate de o

astfel de tragedie.

– E normal s\ fi]i `ngrijora]i de un lucru at`t de r\u, le-a spus

Bill copiilor care [edeau pe covorul din Biroul Oval, `n timp ce

p\rin]ii lor st\teau l`ng\ ei.

Istorie trqitq 407

1 Federal Emergency Management Army.


– Vreau s\ [ti]i c\ p\rin]ii vo[tri v\ iubesc [i vor face tot ce le

st\ `n putere s\ aib\ grij\ de voi [i s\ v\ protejeze, am spus. ~n

lume exist\ mai mul]i oameni buni dec`t r\i.

Bill le-a spus copiilor c\ vom prinde [i vom pedepsi pe oricine

ar fi cel care pusese la cale atentatul. Apoi i-am rugat s\-[i exprime

propriile lor g`nduri despre el.

– A fost groaznic, a spus un copil.

– ~mi pare r\u pentru oamenii care au murit, a spus altul.

O `ntrebare mi-a fr`nt inima [i n-am putut s\ r\spund la ea.

– Cine ar vrea s\ fac\ asta unor copii care nu le-au f\cut nicio-

dat\ nimic?

Restul ]\rii `l vedea pe Bill a[a cum `l [tiam eu, un om cu o

empatie nemai`nt`lnit\ [i cu capacitatea de a-i coaliza pe oameni `n

momente dificile. ~nainte de a pleca `n ziua urm\toare s\ vizit\m

familiile victimelor [i s\ particip\m la serviciul religios, am plan-

tat un copac – un corn – la Casa Alb\ `n memoria victimelor. Bill

[i cu mine ne-am `nt`lnit `n particular cu o parte din victime [i cu

familiile lor `nainte de a participa la ceremonialul religios de pro-

por]ii, unde Bill [i reverendul Billy Graham au luat cuv`ntul,

ajut`nd la vindecarea unei na]iuni r\nite. Ori de c`te ori `l vedeam

pe Bill `mbr\]i[`ndu-i pe membrii familiilor care suspinau, vorbind

cu prietenii distru[i sau consol`ndu-i pe cei grav r\ni]i, m\ `ndr\-

gosteam din nou de el. Mila lui `[i trage seva din sentimente foarte

ad`nci de grij\ [i compasiune care ì dau posibilitatea s\-i aline pe

cei afla]i `n suferin]\.

P`n\ s\ ajungem `n Oklahoma City, fusese deja arestat un sus-

pect care avea leg\turi cu grupurile antiguvernamentale militante.

Se p\rea c\ Timothy McVeigh alesese ziua de 19 aprilie pentru a

ataca ]ara pe care a ajuns s-o dispre]uiasc\ ca s\ marcheze aniver-

sarea teribilului incendiu de la Waco, `n care muriser\ optzeci de

membri ai sectei davidiene, inclusiv copii. McVeigh [i oamenii lui

reprezentau cele mai alienate [i mai violente elemente ale extremei

drepte, ale c\ror ac]iuni i-au impresionat pe to]i americanii sensibili.

408

Talk-show-urile radio de extrem\ dreapt\ [i website-urile intensifi-

cau atmosfera de ostilitate cu retorica intoleran]ei lor, a furiei [i a

paranoiei antiguvernamentale, dar atentatul cu bomb\ de la Okla-

homa City p\rea s\ descurajeze mi[carea militan]ilor [i s\-i mar-

ginalizeze pe cei mai `nver[una]i du[mani a c\ror voce se

transmitea prin undele radio.

Bill a vorbit cu hot\r`re `mpotriva celor care cultivau ura [i a

celor r\zvr\ti]i contra guvernului, `ntr-un discurs rostit `n ziua

acord\rii diplomelor la Universitatea de Stat din Michigan, la

`nceputul lui mai. „Nu e nimic patriotic `n ura fa]\ de ]ara ta sau `n

preten]ia c\ po]i s\-]i iube[ti ]ara, dar s\-]i ur\[ti guvernul.“

~n timp ce aten]ia `ntregii ]\ri era `ndreptat\ spre tragedia din

Oklahoma City, Biroul Procurorului Independent nu a pierdut vre-

mea. S`mb\t\, 22 aprilie, dup\ `nt`lnirea cu copiii `n Biroul Oval,

Kenneth Starr [i oamenii lui au sosit la Casa Alb\ pentru a lua

declara]ii la cald, de la mine [i de la pre[edinte. Fusesem chestio-

nat\ de Robert Fiske `n anul anterior, `nainte ca el s\ fie `nlocuit,

dar aceasta era prima `nt`lnire cu Starr [i echipa lui. Nici eu [i nici

David Kendall nu am fost superficiali `n preg\tirea interviului.

{tiind c\ fiecare cuv`nt rostit ne va fi disecat, David a insistat s\ m\

preg\tesc c`t mai bine `n acest timp scurt, indiferent c`t de ocupat\

eram. Acest lucru `nsemna adesea s\ ne `nt`lnim seara foarte t`rziu

sau s\-mi petrec ore `n [ir disec`nd informa]iile pe care mi le trans-

mitea `n dosare mari, negre. Am `nceput s\ m\ `ngrozesc la vederea

acelor dosare, deoarece erau memento-uri palpabile ale trivialit\]ilor

[i chi]ibu[\riilor pe care le aveam de `nfruntat la proces sub jur\m`nt,

oricare din ele put`nd s\ m\ incrimineze pe baze legale.

Bill a r\spuns `ntreb\rilor `n biroul preziden]ial de la etajul al

doilea al re[edin]ei. Reprezentau Casa Alb\ Abner Mikva, fost

membru al Congresului [i judec\tor federal, acum consilier la Casa

Alb\, [i Jane Sherburne, avocat pledant experimentat care `[i p\r\-

sise propria firm\ pentru a se ocupa de problemele legale privitoare

la aceast\ investiga]ie. Erau `nsoti]i de avoca]ii no[tri particulari,

Istorie trqitq 409


David Kendall [i partenera lui, Nicole Seligman, doi dintre cei mai

inteligen]i [i mai grijulii oameni pe care i-am cunoscut vreodat\.

Starr [i al]i trei juri[ti st\teau de o parte a lungii mese de conferin]e,

adus\ acolo pentru interviuri. Noi st\team de cealalt\ parte.

C`nd a ie[it din camer\, dup\ discu]ie, Bill mi-a spus c\ `nt`l-

nirea cu Starr fusese amiabil\ [i, spre uimirea mea, Bill a rugat-o pe

Jane Sherburne s\ le prezinte lui Starr [i asisten]ilor lui dormitorul

Lincoln, care era al\turi. ~ntr-un mod oarecum caracteristic, nu eram

preg\tit\ s\ fiu la fel de amabil\ cum era so]ul meu, iar aceasta era

doar prima ilustrare a diferen]elor dintre felul lui Bill [i al meu de a-l

trata pe Starr. Am`ndoi eram sub presiunea unei furtuni care putea s\

se declan[eze `mpotriva noastr\, dar eu p\ream s\ fiu scufundat\ de

fiecare adiere de v`nt, `n timp ce Bill continua s\ ]in\ neab\tut linia

de plutire. M\ `nfuriau ideea `nver[una]ilor partizani republicani

care scotoceau prin via]a noastr\, aten]i la fiecare cec pe care `l

scriseser\m timp de dou\zeci de ani, precum [i h\r]uirea prietenilor

no[tri, pe motive dintre cele mai ne`nsemnate.

Republicanii au deschis un nou front c`nd Al D’Amato, sena-

torul republican de New York [i pre[edinte al Comisiei Bancare a

Senatului, a `nceput audierile `n cazul Whitewater. Mai apoi am

f\cut pace cu senatorul D’Amato, acum unul dintre cei mai impor-

tan]i oameni din circumscrip]ia mea electoral\, dar audierile con-

duse de el, de colegii lui senatori republicani [i de personalul lor au

adus mari pagube morale [i b\ne[ti unor oameni nevinova]i.

~n ciuda concluziei lui Fiske c\ moartea lui Vince Foster a fost

o sinucidere f\r\ leg\tur\ cu Whitewater, D’Amato p\rea s\ aib\ o

fixa]ie asupra mor]ii lui Vince [i ì chema `n fa]a camerelor de luat

vederi pe consilierii din trecut [i din prezent de la Casa Alb\ pentru

a le pune `ntreb\ri legate de tristul eveniment. Maggie Williams, de

obicei echilibrat\ [i puternic\, a izbucnit `n lacrimi dup\ `ntreb\rile

necru]\toare legate de evenimentele din preajma mor]ii lui Vince

Foster. Era insuportabil s-o vezi pe Maggie `ntoars\ pe o parte [i pe

alta la nesf`r[it [i s\ [tii c\ acest lucru nu avea s\ se termine cur`nd.

410

D’Amato a f\cut-o mincinoas\ pe prietena mea Susan Thomas,

c`nd `ncerca s\-i r\spund\ la `ntreb\ri. Lupta ei de zeci de ani cu o

scleroz\ multipl\ ì afectase memoria, dar se str\duia din r\sputeri

s\ fac\ fa]\ interogatoriului nemilos. N-am putut s-o consolez nici

pe ea [i nici pe al]ii care au fost prin[i `n acest co[mar, deoarece

orice discu]ie aveam cu cineva despre orice problem\ aleas\ de

investigatori pentru interogatoriu putea fi considerat\ `n]elegere

secret\ sau transmitere de informa]ii. A trebuit s\ evit orice discu]ie

care putea face pe cineva s\ spun\ „Da“ dac\ era `ntrebat sau `ntre-

bat\ dac\ vorbise cu mine.

St`nd pe tu[\, neput`nd vorbi pentru a-mi ap\ra prietenii [i co-

legii, neav`nd nici m\car voie s\ discut cu ei despre nedrept\]ile pe

care le sufereau, iat\ unul dintre cele mai grele lucruri pe care l-am

f\cut vreodat\. {i avea s\ fie [i mai r\u.

Istorie trqitq 411


DREPTURILE FEMEILORS~NT DREPTURI ALE OMULUI

Arestarea unui disident nu e un lucru neobi[nuit `n China, iar

`ncarcerarea lui Harry Wu s-ar putea s\ fi atras prea pu]in aten]ia

mass-mediei americane. Dar China fusese aleas\ pentru a g\zdui

apropiata edi]ie – cea de-a patra – a Conferin]ei Interna]ionale a

Na]iunilor Unite pentru Problemele Femeilor. Eu urma s\ m\ aflu

acolo `n calitate de pre[edinte onorific al delega]iei Statelor Unite.

Wu, un activist pentru drepturile omului care petrecuse nou\spre-

zece ani ca prizonier politic `n lag\rele de munc\ din China `nainte

de a emigra `n Statele Unite, fusese arestat de autorit\]ile chineze la

19 iunie 1995, pe c`nd `ncerca s\ intre pe teritoriul provinciei

Xinjiang din Kazakhstanul vecin.

Cu toate c\ avea o viz\ pentru a intra `n China, a fost acuzat de

spionaj [i aruncat `n `nchisoare, urm`nd s\ fie judecat. Peste noapte,

Harry Wu a devenit foarte cunoscut [i participarea SUA la con-

ferin]a femeilor era pus\ sub semnul `ndoielii, deoarece grupuri

militante pentru drepturile omului, activi[ti americani de origine

chinez\ [i unii membri ai Congresului `ndemnau poporul american

la boicot. Eu le sus]ineam cauza, dar eram dezam\git\ c\, `nc\ o

dat\, trebuiau sacrificate problemele esen]iale ale femeilor.

~n mod tipic, guvernele (inclusiv cel al Statelor Unite) `[i limi-

tau politica extern\ la probleme diplomatice, militare [i comerciale,

subiecte de discu]ie des `nt`lnite `n majoritatea tratatelor, pactelor [i

negocierilor. Doar rareori erau dezb\tute `n `nt`lnirile de politic\

extern\ probleme ca s\n\tatea femeilor, educa]ia fetelor, lipsa drep-

turilor legale [i politice pentru femei sau izolarea lor economic\.

Totu[i, `mi era clar c\, `n noua economie global\, ]\rilor [i regiu-

nilor individuale le va fi greu s\ fac\ progrese economice [i sociale

dac\ un procent dispropor]ionat al popula]iei feminine r\m`nea

s\rac, needucat, cu o s\n\tate precar\ [i privat de drepturi civile.

Conferin]a Na]iunilor Unite care discuta problemele femeilor se

voia un forum important, care s\ dea na]iunilor posibilitatea de a

dezbate subiecte cum s`nt s\n\tatea mamei [i copilului, microfi-

nan]area, violen]a `n familie, educa]ia fetelor, planificarea familial\,

dreptul la vot al femeilor, proprietatea [i drepturile legale. Trebuia

s\ se ofere, de asemenea, o rar\ posibilitate pentru femeile din

`ntrega lume de a-[i `mp\rt\[i experien]a, informa]iile [i strategiile

pentru ac]iunile viitoare din ]\rile lor. Conferin]a se ]ine, de obicei,

din cinci `n cinci ani [i speram c\ prezen]a mea va m\ri implicarea

Statelor Unite `n rezolvarea nevoilor [i a drepturilor femeilor `n

politica interna]ional\.

Eu militasem pentru problemele femeilor [i copiilor din Statele

Unite timp de dou\zeci [i cinci de ani [i, cu toate c\ femeile din

]ara noastr\ au beneficiat de avantaje economice [i politice, nu

acela[i lucru poate fi spus despre marea majoritate a femeilor din

lume. Totu[i, `n mod practic, nimeni din cei care cred c\ pot atrage

aten]ia mass-mediei nu `ncerca s\ le sus]in\.

~n momentul arest\rii lui Harry Wu, personalul meu [i cu mine

eram ad`nc implica]i `n planificarea conferin]ei. Dar ap\ruser\

proteste din partea obi[nui]ilor b\nuitori din Congres care sim]eau

c\ Statele Unite nu trebuie s\ participe. Printre ei se aflau [i sena-

torii Jesse Helms [i Phil Gramm, care au anun]at c\ `ntrunirea

„p\rea a fi un festival neautorizat care sus]inea sentimentul

antifamilie [i antiamerican“. Unii membri ai Congresului erau

sceptici `n privin]a oric\rui eveniment sponsorizat de Na]iunile

Istorie trqitq 413


Unite [i erau, `n aceea[i m\sur\, ne`ncrez\tori `n privin]a unei

adun\ri care avea ca punct central de discu]ie problemele femeilor.

Vaticanul, care `[i f\cea foarte clar auzit\ vocea c`nd se aducea `n

discu]ie subiectul avorturilor, [i-a unit for]ele cu mai multe ]\ri

islamice `ngrijorate c\ aceast\ conferin]\ va deveni o platform\

interna]ional\ de promovare a drepturilor femeii, c\rora ei li se

opuneau. Iar unii oameni politici americani de st`nga nu au fost

`nc`nta]i de perspectiva particip\rii Statelor Unite, deoarece guvernul

chinez afirma c\ organiza]iile non-guvernamentale (ONG) – care

promovau s\n\tatea mamelor, dreptul femeilor la proprietate, microfi-

nan]area [i multe altele – ar putea fi excluse de la `nt`lnirea oficial\.

Autorit\]ile chineze au `ngreunat ob]inerea vizelor spre China pentru

activi[tii tibetani. Mai mult, era larg r\sp`ndit\ nelini[tea, pe care o

`mp\rt\[eam [i eu, `n leg\tur\ cu sumbrul bilan] al ]\rii gazd\ privind

drepturile omului [i cu politica ei barbar\ de a trece cu vederea avor-

turile for]ate ca mijloc de a impune „politica unui singur copil“.

Fiind susceptibil\ la preocup\rile din spectrul politic, am lucrat

cu Melanne Verveer [i cu personalul pre[edintelui la alegerea dele-

ga]iei pentru Beijing. Bill a numit oameni din domenii diverse pen-

tru a ne reprezenta na]iunea, inclusiv pe republicanul Tom Kean,

fost guvernator de New Jersey, pe sora Dorothy Ann Kelly,

pre[edinta Colegiului din New Rochelle, [i pe doctori]a Laila

Al-Marayati, vicepre[edint\ a Ligii Femeilor Musulmane. Madeleine

Albright, atunci ambasador al Statelor Unite la Na]iunile Unite, era

liderul oficial al delega]iei.

Luni `ntregi de `nt`lniri [i de sesiuni strategice cu reprezentan]i

de la Na]iunile Unite [i din alte ]\ri au fost aruncate `n uitare dup\

`ncarcerarea lui Wu. ~n urm\toarele [ase s\pt\m`ni nu au lipsit con-

troversele dac\ Statele Unite trebuiau s\ trimit\ o delega]ie la con-

ferin]\ [i dac\ eu trebuia s\ fac parte din ea. Am fost tulburat\ mai

ales de o scrisoare personal\ sosit\ din partea doamnei Wu, care era,

pe drept cuv`nt, `ngrijorat\ de soarta so]ului ei [i sim]ea c\ partici-

parea mea la conferin]\ „va trimite un semnal c`t de mic“ liderilor

414

de la Beijing `n leg\tur\ cu hot\r`rea Statelor Unite de a face pre-

siuni pentru eliberarea lui Harry.

Era o preocupare legitim\ pentru mine [i ceilal]i de la Casa Alb\

[i Departamentul de Stat. {tiam c\ guvernul chinez voia s\ utilizeze

conferin]a ca mijloc de propagand\ pentru a-[i `mbun\t\]i imaginea

`n lume. Dac\ mergeam, contribuiam la aceast\ dorin]\ a guvernului

chinez. Dac\ boicotam `nsemna publicitate negativ\ pentru condu-

cerea chinez\. Noi eram `ntr-o rela]ie diplomatic\ `n care deten]ia

lui Wu [i participarea mea la conferin]\ erau `n str`ns\ leg\tur\.

Guvernul nostru a continuat s\ afirme `n cercuri publice [i private

c\ nu voi participa dac\ domnul Wu r\m`nea sub arest. C`nd deza-

cordurile au devenit mai vehemente [i rezolvarea lor p\rea impro-

babil\, m-am hot\r`t s\ plec oricum, `n calitate de cet\]ean privat.

Complicarea deciziei era, `n aceea[i m\sur\, un motiv serios

de `ngrijorare privind rela]iile dintre Statele Unite [i China `n an-

samblu. Cre[teau tensiunile legate de ne`n]elegerile privind Tai-

wanul, de proliferarea nuclear\, de v`nzarea de c\tre China a

rachetelor M-II Pakistanului [i de abuzurile continue `n privin]a

drepturilor omului. Rela]iile s-au deteriorat [i mai mult la mij-

locul lui august, c`nd chinezii au f\cut exerci]ii militare ostenta-

tive `n Str`mtoarea Taiwan.

Cu mai pu]in de o lun\ `nainte de `nceperea conferin]ei, guver-

nul chinez a decis c\ nu `[i putea permite s\ genereze mai mult\

publicitate negativ\. ~ntr-un proces m\sluit, la Wuhan, pe 24 august,

un tribunal chinez l-a declarat pe Harry Wu vinovat de spionaj [i

l-a expulzat din ]ar\. Unii comentatori de pres\ [i chiar Wu `nsu[i

au fost convin[i c\ Statele Unite au f\cut un compromis cu

chinezii: Wu va fi eliberat, dar numai dac\ eu eram de acord s\ vin

la conferin]\ [i s\ m\ ab]in de la remarce critice privind guvernul

]\rii gazd\. ~n mod clar, era un moment diplomatic delicat, dar n-a

existat niciodat\ un qui pro quo `ntre guvernul nostru [i China.

Odat\ cazul Wu rezolvat, Casa Alb\ [i Departamentul de Stat au

hot\r`t ca eu s\ fac aceast\ vizit\.

Istorie trqitq 415


~ntors acas\ `n California, domnul Wu mi-a criticat decizia,

reafirm`nd c\ participarea mea la conferin]\ ar putea constitui o apro-

bare tacit\ a `nc\lc\rii drepturilor omului de c\tre China. Nancy

Pelosi, reprezentanta Californiei `n Congres, m-a chemat s\-mi spun\

c\ prezen]a ar fi un succes pentru rela]iile publice chineze. Eram cu

Bill `n vacan]\ la Jackson Hole, Wyoming, [i am discutat am\nun]it

aceast\ problem\, lu`nd `n considera]ie p\rerile pro [i contra. El mi-a

sus]inut p\rerea c\, o dat\ ce Wu a fost eliberat, cel mai bun mod de

a ne confrunta cu chinezii `n privin]a drepturilor omului era pe cale

direct\, `n ]ara lor. La o `ntrunire `n Wyoming, la care se s\rb\torea a

[aptezeci [i cincea aniversare a amendamentului constitu]ional

privind extinderea dreptului de vot [i la femei, Bill a prezentat pro-

blema [i a ap\rat participarea Statelor Unite ca fiind important\ pen-

tru drepturile femeilor. Mesajul lui era: „Conferin]a reprezint\ o

ocazie semnificativ\ `n lupta pentru consolidarea statutului femeii“.

La sf`r[itul lui august, vacan]a familiei noastre `n mun]ii Tetons

se apropia de sf`r[it. Am stat `ntr-o cas\ construit\ `n stil western,

proprietate a senatorului Jay Rockeffeller [i a so]iei lui, Sharon,

unde mi-am petrecut majoritatea timpului lucr`nd la cartea mea,

privindu-i cu invidie pe Bill [i pe Chelsea care mergeau `n excursii

sau c\l\reau `ntr-unul dintre cele mai frumoase locuri ale ]\rii noas-

tre. Chelsea, care `[i petrecuse cinci s\pt\m`ni `ntr-o tab\r\ cu pro-

gram riguros din sudul statului Colorado, f\c`nd rafting, c\]\r`ndu-se

pe mun]i, construind ad\posturi `n copaci [i dezvolt`ndu-[i alte

abilit\]i `n aer liber, ne-a convins s\ mergem `ntr-o excursie cu cortul.

Nu mai mersesem cu cortul de c`nd eram la colegiu, iar Bill nu fu-

sese niciodat\, dac\ nu ]inem seama de noaptea petrecut\ dormind `n

ma[ina sa `n parcarea Yosemite, `n timp ce traversam ]ara. Eram

curajo[i, dar nu aveam nici un punct de reper. C`nd le-am spus

agen]ilor de la Serviciile Secrete c\ voiam s\ mergem `n excursie [i

s\ ne oprim cu cortul `ntr-un loc izolat din Parcul Na]ional Grand

Teton, au intrat `n alert\. C`nd am sosit la locul de camping, ei

416

`nconjuraser\ perimetrul [i puseser\ agen]i de paz\ care s\ patruleze

cu ochelari cu infraro[u. Chelsea a r`s de ideea noastr\ de a ne

ad\posti `ntr-un cort cu podea de lemn [i cu saltele gonflabile.

Am plecat din Wyoming spre Hawaii, unde Bill a ]inut un dis-

curs la Pearl Harbour la a cincizecea comemorare a victoriei `mpo-

triva Japoniei [i la Cimitirul Na]ional Memorial al Pacificului pe

2 septembrie 1995. Cimitirul, cunoscut mai bine sub numele de

Punchbowl pentru plasarea lui `n craterul unui vulcan stins, are mai

mult de 33 000 de morminte ale celor care [i-au pierdut via]a pe

frontul din Pacific `n timpul celui de Al Doilea R\zboi Mondial,

inclusiv ale celor uci[i la Pearl Harbor [i, mai t`rziu, `n Coreea [i

Vietnam. Imaginea acelor morminte, a miilor de veterani din Al

Doilea R\zboi Mondial [i a familiilor lor care au participat la servi-

ciul religios, era un memento solemn al sacrificiilor extraordinare

f\cute pentru libertatea noastr\.

Am stat treaz\ toat\ noaptea `n c\su]a pe care am ocupat-o la

Baza Naval\ Kaneohe, lucr`nd la cartea mea [i retu[`nd discursul

pentru Beijing. Un rezultat fericit al incidentului Harry Wu a fost

faptul c\ a generat o foarte mare publicitate pentru conferin]a

Na]iunilor Unite. Toate privirile erau acum a]intite spre Beijing [i

[tiam c\ vor fi a]intite [i asupra mea. Lucram `mpreun\ cu perso-

nalul meu la observa]iile care aveau s\ apere cu for]\ pozi]ia

Statelor Unite `n privin]a drepturilor omului [i s\ r\sp`ndeasc\ no]i-

uni fundamentale legate de drepturile femeilor. Am criticat abu-

zurile guvernului chinez, inclusiv avorturile for]ate [i obi[nuin]a de

a `ngr\di libertatea de exprimare [i adun\rile libere. Nu dup\ mult

timp, eram `n avionul Air Force pentru aproape paisprezece ore de

zbor spre Beijing, dar f\r\ `nso]itorul meu preferat. Chelsea a trebuit

s\ se `ntoarc\ la Washington cu tat\l ei, pentru a `ncepe [coala.

Dup\ ce am luat cina `n avion, luminile s-au stins [i majoritatea

pasagerilor s-au `nvelit `n p\turi [i s-au ghemuit s\ doarm\ c`nd am

traversat Pacificul. Dar echipa care concepea discursul `nc\ avea de

lucru. Eram la a cincea sau a [asea variant\ [i trebuia s\ ar\t\m textul

Istorie trqitq 417


exper]ilor no[tri `n politic\ extern\, care ni se al\turaser\ `n Ho-

nolulu, `nso]i]i de al]i oficiali ai administra]iei [i ai personalului:

Winston Lord, fostul ambasador `n China, un b\rbat foarte elegant,

pe care Bill l-a numit secretar de Stat adjunct pentru Asia de Est [i

Afaceri `n Pacific, Eric Schwartz, specialist `n drepturile omului la

Consiliul Na]ional de Securitate [i Madeleine Albright, care st\tea

ghemuit\ la o mas\ de lucru slab luminat\ [i corecta textul. Munca

lor consta `n a depista orice lips\ de acurate]e sau mici inadverten]e

diplomatice. Date fiind evenimentele precedente, un singur cuv`nt

gre[it din acest discurs putea duce la o harababur\ diplomatic\.

Revizia lor era critic\, [tiam, dar am fost `ntotdeauna atent\ c`nd

interveneau exper]ii. Adesea ei erau at`t de dornici s\ fie foarte

clari `n nuan]e, s\ scrie un discurs diplomatic impecabil, `nc`t trans-

formau un discurs bun `ntr-unul dezordonat. Nu a fost cazul, de

data aceasta.

– Ce vrei s\ ob]ii? m\ `ntrebase Madeleine mai devreme.

– Vreau s\ deschid o fereastr\ c`t mai larg\ pentru femei [i fete,

am spus.

Madeleine, Win [i Eric mi-au recomandat s\ insist asupra unei

por]iuni care definea drepturile omului [i s\ m\ refer la o recent\

ratificare a acestora la Conferin]a Interna]ional\ pentru Drepturile

Omului de la Viena. Au sugerat s\ insist\m asupra pasajelor legate

de efectele r\zboiului asupra femeilor, mai ales r\sp`ndirea devas-

tatoare a violului ca tactic\ de r\zboi [i num\rul cresc`nd al

femeilor refugiate din cauza conflictelor violente. Cel mai impor-

tant lucru a fost c\ au `n]eles c\ puterea discursului st\tea `n simpli-

tatea [i `n emo]ia lui. Au avut grij\ la acurate]ea discursului, dar au

fost `n acela[i timp aten]i s\ nu intervin\ major `n el.

Brady Williamson, un avocat din Wisconsin care plecase `nain-

tea echipei mele, era zilnic `ntrebat de oficialii chinezi despre ceea

ce urma s\ spun `n discursul meu. Ei au transmis clar mesajul c\ ì

bucura prezen]a mea la conferin]\, dar nu voiau s\ fie st`njeni]i de

cuvintele mele [i sperau c\ ,,voi aprecia ospitalitatea Chinei“.

418

~n astfel de vizite, somnul e foarte pre]ios. Foarte rar dormim

`ndeajuns [i s`ntem obi[nui]i s\ mergem la `ntruniri, dineuri [i alte

evenimente cu pleoapele grele de oboseal\ [i mo]\ind. C`nd, `n cele

din urm\, am sosit la China World Hotel, unul dintre hotelurile de

lux pentru vizitatorii str\ini din Beijing, era trecut de miezul nop]ii.

Am avut timp s\ dorm doar c`teva ore `nainte de a porni spre prima

mea `nt`lnire oficial\ de mar]i diminea]a, un colocviu despre

s\n\tatea femeii, sponsorizat de Organiza]ia Mondial\ a S\n\t\]ii, la

care am vorbit despre discrepan]a `n sistemul s\n\t\]ii dintre femeile

din ]\rile bogate, cum era a noastr\, [i cele din ]\rile s\race.

~n cele din urm\, a sosit momentul s\ intru `n sala plenului, care

sem\na cu Na]iunile Unite, numai c\ era mai mic\. Cu toate c\

]inusem mii de discursuri, eram emo]ionat\. Eram pasionat\ de

subiect [i vorbeam ca reprezentant al ]\rii mele. Miza era mare –

pentru Statele Unite, pentru conferin]\, pentru femeile din toat\

lumea [i pentru mine. Dac\ aceast\ conferin]\ nu d\dea rezultate,

avea s\ fie privit\ ca un alt prilej pierdut de a stimula opinia gene-

ral\ privind `mbun\t\]irea condi]iilor [i diversificarea op]iunilor

pentru femei [i fete. Nu voiam s\-mi pun `n dificultate sau s\-mi

dezam\gesc ]ara, so]ul sau pe mine. {i nu voiam nici s\ irosesc o

posibilitate rar\ de a promova cauza drepturilor femeilor.

Delega]ia noastr\ fusese ocupat\ s\ discute cu alte delega]ii

despre modul de exprimare `n planul de ac]iune al conferin]ei.

C`]iva delega]i nu erau de acord, `n mod evident, cu programul

american pentru femei. Faptul c\ drepturile omului erau o ches-

tiune emo]ional\ a f\cut ca prezentarea discursului s\ fie mai difi-

cil\ pentru mine. ~nv\]asem `n timpul reformei s\n\t\]ii c\

sentimentele mele foarte profunde m-au ajutat rar `n prezentarea

public\ a unui comunicat. Acum trebuia s\ m\ asigur c\ tonul sau

timbrul vocii mele nu va distorsiona mesajul. Fie c\ ne place, fie c\

nu, femeile s`nt `ntotdeauna subiectul criticilor, dac\ se manifest\

prea emo]ional `n public.

Istorie trqitq 419


Uit`ndu-m\ `n sal\, am v\zut femei [i b\rba]i de toate culorile [i

rasele, unii `mbr\ca]i occidental [i mul]i `n costumele tradi]ionale

ale ]\rilor lor. Majoritatea aveau c\[ti pentru a asculta traducerile

simultane ale discursurilor. Acesta era un element-surpriz\, pe care

nu-l anticipasem: c`nd vorbeam, nu exista nici o reac]ie la cuvintele

mele [i mi-a fost greu s\ g\sesc un ritm sau s\-mi dau seama de

reac]ia mul]imii pentru c\ pauzele din propozi]iile [i paragrafele

mele `n englez\ nu coincideau cu cele din zecile de limbi ale dele-

ga]ilor care le ascultau.

Dup\ ce i-am mul]umit Gertrudei Mongella, secretarul general

al conferin]ei, am `nceput prin a spune c\ m\ bucuram c\ luam

parte la aceast\ mare `ntrunire a femeilor:

„Aceasta e cu adev\rat o s\rb\toare – o s\rb\toare a contri-bu]iilor pe care femeile le aduc `n fiecare aspect al vie]ii: acas\, laslujb\, `n comunitate, ca mame, so]ii, surori, fiice, studente, munci-toare, cet\]ene [i lideri... Oric`t de diferite am p\rea, exist\ multmai multe lucrurile care ne unesc dec`t cele care ne despart. Avemun viitor comun. {i ne afl\m aici pentru a g\si un teren comun ast-fel `nc`t s\ contribuim la aducerea unei noi demnit\]i [i a respectu-lui pentru femei [i fete `n toat\ lumea [i, str\duindu-ne `n aceast\direc]ie, s\ aducem mai mult\ putere [i stabilitate [i familiilor.“

Voiam ca discursul s\ fie simplu, accesibil [i lipsit de ambigui-

tate `n mesajul lui c\ drepturile femeilor nu s`nt separate, nici sub-

sidiare drepturilor omului [i s\ transmit faptul c\ este foarte

important ca femeile s\ ia decizii proprii `n via]\. M-am referit la

experien]ele mele [i am descris femeile [i fetele pe care le-am

`nt`lnit `n toat\ lumea, care lucrau pentru promovarea educa]iei, a

sistemului de s\n\tate, a independen]ei economice, a drepturilor

legale [i a particip\rii politice [i pentru `ncetarea inechit\]ilor [i a

nedrept\]ilor pe care le sufer\ `n mod dispropor]ionat femeile din

majoritatea ]\rilor.

S\ scot la iveal\ realitatea `n acest discurs `nsemna s\ fiu expli-

cit\ `n privin]a nedrept\]ii comportamentului guvernului chinez.

420

Conducerea chinez\ interzisese organiza]iilor non-guvernamentale

s\ ]in\ forumul ONG la principala conferin]\ din Beijing. Ei au

for]at organiza]iile non-guvernamentale, care erau implicate `n ac-

]iuni de la `ngrijirea prenatal\ la micro`mprumuturi, s\ fac\ o

schimbare provizorie a locului lor de func]ionare `n or\[elul

Huairou, la vreo [aizeci de kilometri spre nord, unde erau pu]ine

facilit\]i [i condi]ii de cazare. Cu toate c\ nu am amintit de China [i

de nici o alt\ ]ar\, era foarte clar care erau violatorii drepturilor

umane la care m\ refeream.

„Cred c\ `n ajunul unui nou mileniu, e timpul s\ rupemt\cerea. E timpul s\ st\m aici, la Beijing, [i lumea s\ aud\ c\ numai e acceptabil s\ discut\m despre drepturile femeilor ca fiindseparate de drepturile omului… De prea mult timp, istoria femeilora fost o istorie a t\cerii. Chiar [i ast\zi exist\ oameni care `ncearc\s\ fac\ s\ nu ni se mai aud\ vorbele.

Vocile acestei conferin]e [i ale femeilor din Huairou trebuieauzite clar [i cuprinz\tor: este o violare a drepturilor omului c`ndcopiilor li se refuz\ hrana sau c`nd s`nt `neca]i, sau sufoca]i, sau lise rupe [ira spin\rii, pentru simplul fapt c\ s-au n\scut fete.

E o violare a drepturilor omului c`nd femeile [i fetele s`ntv`ndute ca sclave pentru a face prostitu]ie.

E o violare a drepturilor omului c`nd femeile s`nt udate cu ben-zin\, li se d\ foc [i s`nt arse de vii pentru c\ zestrea lor de nunt\ econsiderat\ prea mic\.

E o violare a drepturilor omului c`nd femeile s`nt violate `npropriile comunit\]i [i c`nd mii de femei s`nt supuse violului catactic\ sau prad\ de r\zboi.

E o violare a drepturilor omului c`nd una dintre principalelecauze ale mor]ii femeilor `ntre paisprezece [i patruzeci [i patru deani `n `ntreaga lume este violen]a la care s`nt supuse `n propriilecase, de propriile rude.

E o violare a drepturilor omului c`nd fetele s`nt brutalizate prinpractici degradante [i dureroase de mutilare genital\.

E o violare a drepturilor omului c`nd femeilor li se interzicedreptul de a hot\r` `n privin]a propriilor familii, inclusiv c`nd s`ntfor]ate s\ avorteze sau s`nt sterilizate `mpotriva voin]ei lor.

Istorie trqitq 421


Dac\ de la aceast\ conferin]\ va r\suna ecoul unui mesaj, acela

s\ fie c\ drepturile omului s`nt drepturile femeilor… [i c\ drep-

turile femeilor s`nt drepturi ale omului, o dat\ pentru totdeauna.“

Mi-am `ncheiat discursul cu un apel la ac]iune – la `ntoarcerea

`n ]\rile noastre [i re`nnoirea eforturilor de `mbun\t\]ire a posi-

bilit\]ilor educa]ionale, de s\n\tate, legale [i politice pentru femei.

C`nd am rostit ultimele cuvinte – „V\ mul]umesc foarte mult.

Dumnezeu s\ v\ binecuv`nteze pe voi, munca voastr\ [i pe to]i cei

care se vor bucura de rezultatele ei“ –, delega]ii, serio[i [i cu fe]e

`mpietrite, au ]`[nit deodat\ de pe locurile lor pentru a m\ ova]iona.

Delega]ii s-au gr\bit s\ m\ ating\, s\ spun\ cuvinte de apreciere [i

s\-mi mul]umeasc\ pentru c\ venisem. Chiar [i delegatul de la Va-

tican m-a felicitat pentru discurs. Pe hol, femeile se `ntindeau peste

balustrade [i coborau `n grab\ s\ m\ ia de m`n\. Am fost emo]ionat\

c\ mesajul meu avusese rezonan]\ [i era o u[urare pentru mine c\ [i

rapoartele de pres\ erau bune. Editorialul din The New York Times

scria c\ discursul „a fost poate cel mai bun moment al ei `n via]a pu-

blic\“. Ceea ce nu [tiam `n acel moment era c\ discursul meu de

dou\zeci [i unu de minute avea s\ devin\ un manifest pentru

femeile din toat\ lumea. P`n\ ast\zi, oric`nd c\l\toresc `n str\i-

n\tate, femeile vin la mine cit`nd cuvinte din discursul de la Bei-

jing sau `nm`n`ndu-mi exemplare pe care s\ le dau autograful.

Reac]ia guvernului chinez nu a fost la fel de pozitiv\. Am aflat

mai t`rziu c\ guvernul „mascase“ discursul meu de pe televizoarele cu

circuit `nchis `n sala de conferin]e, emi]`nd doar p\r]i ale conferin]ei.

~n timp ce oficialii chinezi `ncercau s\ controleze ceea ce

auzeau compatrio]ii lor, ei `n[i[i au ]inut s\ fie surprinz\tor de bine

informa]i, dup\ cum am aflat c`nd ne-am retras la hotel pentru a ne

odihni c`teva ore dup\ discurs. Nu mai v\zusem un ziar de c`nd

plecasem din Hawaii [i le-am spus `ntr-o doar\ consilierilor mei c\

ar fi bine s\ am un exemplar din International Herald Tribune.

Peste c`teva minute, am auzit un cioc\nit `n u[a camerei. Sosise

422

imediat ziarul. Dar nu am nici cea mai mic\ idee cine auzise c\ `l

voiam sau cine mi-l adusese.

~nainte de a pleca spre China, primisem relat\ri pe scurt de la

Departamentul de Stat [i de la Serviciul Secret, care includeau

informa]ii ale serviciilor de spionaj, precum [i probleme diploma-

tice [i de protocol. Fusesem prevenit\ c\ orice spuneam sau f\ceam

va fi `nregistrat pe band\, mai ales `n camera de hotel.

Fie c\ sosirea ziarului fusese o coinciden]\, fie un exemplu de

func]ionare a securit\]ii guvernului chinez, a st`rnit r`sete serioase

[i ne-am dat seama c\ to]i eram tensiona]i peste m\sur\ fiindc\

puteam fi supraveghea]i sau `nregistra]i. Din acel moment, oamenii

din echipa mea priveau clipind la ecranul televizorului [i vorbeau

`n veioze, cer`nd cu voce tare pizza, friptur\ [i milkshake `n spe-

ran]a c\ oamenii din serviciul de securitate vor ap\rea din nou cu

ele. Dar dup\ trei zile, doar ziarul ap\ruse la u[\.

~n ziua de dup\ discursul de la Beijing, am mers la Huairou

pentru a le vorbi reprezentan]ilor organiza]iilor non-guvernamen-

tale al c\ror forum fusese scos din conferin]a principal\. ~ntre cei

care m\ `nso]eau era o alt\ membr\ a delega]iei Statelor Unite,

Donna Shalala, secretar\ pentru S\n\tate [i Servicii Umane, foarte

dedicat\ administra]iei [i care a lucrat `n cabinetul lui Bill timp de

opt ani. Era cunoscut\ pentru implicarea ei neobosit\ `n problemele

`mbun\t\]irii s\n\t\]ii [i bun\st\rii americanilor, iar devotamentul

ei urma s\ fie testat `n Huairou. Era o zi mohor`t\. Ploaia c\dea;

aerul era rece. Am condus spre nord `ntr-o rulot\ mic\, trec`nd pe

l`ng\ c`mpii netede [i pe l`ng\ parcele cu orez spre locul de desf\-

[urare a forumului ONG. Cu toate c\ fuseser\ precau]i s\ mute foru-

mul la o distan]\ de o or\ cu ma[ina de adunarea Na]iunilor Unite,

oficialii chinezi erau `nc\ `ngrijora]i de miile de activiste din

Huariou. ~n opinia lor, prezen]a mea urm\rea s\ le pun\ be]e `n

roate. Erau neferici]i c\ le criticasem guvernul `n discursul meu ]inut

cu o zi `n urm\ [i trebuie s\ fi fost [i mai preocupa]i de ceea ce le

voi spune femeilor pe care ei nu le acceptaser\ `n Beijing.

Istorie trqitq 423


Din cauza ploii, forumul a trebuit s\ se mute `n interiorul unui

cinematograf improvizat, iar pe mine m\ a[teptau trei mii de oa-

meni, dublul capacit\]ii acelei s\li. Alte sute `ncercau s\ intre.

Dup\ ce au stat afar\, `n ploaia abundent\, timp de c`teva ore, cu

noroiul mustind sub picioare, aceste activiste au fost blocate de

poli]ia chinez\. C`nd ma[ina mea s-a apropriat de sal\, poli]ia, cu

bastoane `n m`n\, `mpingea mul]imea, `ndep\rt`nd-o de intrare. Nu

era deloc o confruntare politicoas\. Cum poli]ia le `mpingea din ce

`n ce mai tare, multe femei din mul]ime se str\duiau s\-[i men]in\

echilibrul. Unele au c\zut `n marea alunecoas\ de noroi.

Melanne sosise `naintea mea cu Neel Lattimore, adjunct al se-

cretarului de pres\, celebru pentru iscusin]a lui `n a manevra

rela]iile mele cu presa. Neel a adus profesionalism [i umor `n una

dintre cele mai delicate slujbe de la Casa Alb\. Cum Melanne era

`mpins\ `n fa]\ [i `n spate de mul]imea aflat\ `n deriv\, un agent al

Serviciului Secret a recunoscut-o [i [i-a `ntins m`na lung\, pe care

ea a apucat-o ca pe un colac de salvare, `n timp ce el pur [i simplu

a tras-o `n\untru. Curajoasa Kelly Craighead a intrat `n mul]ime cu

agen]ii Serviciului Secret [i i-a g\sit pe Donna [i pe al]i membri

care lipseau din grupul meu [i i-a adus `n\untru. C`nd ne-am str`ns

laolalt\, erau uzi, dar nimeni nu era stors de puteri. Neel avea grij\

de oamenii no[tri de pres\ [i i-a `nt`mpinat la autobuz, r\m`n`nd `n

urm\ pentru a se asigura c\ toat\ lumea era `n siguran]\. C`nd a

`nceput s\-[i croiasc\ drum prin mul]imea `mbibat\ de ploaie, nu a

izbutit s\ `nainteze. A cerut ajutor unuia dintre oficialii chinezi care

monitorizau mul]imea, dar a fost `mpins [i s-a ]ipat la el, `n cele din

urm\ fiind for]at s\ p\r\seasc\ zona `mpreun\ cu ei. N-a putut intra

s\ ne g\seasc\ [i ei nu l-au l\sat s\ ne a[tepte l`ng\ ma[inile noastre.

~n final, s-a `ntors la Beijing singur. Poli]ia chinez\, prin tacticile ei

dure din afara s\lii, nu a f\cut dec`t s\-i a]`]e [i mai mult pe reprezen-

tan]ii organiza]iilor non-guvernamentale, care c`ntau, ]ipau, b\teau

din palme [i chiuiau c`nd eu am urcat pe scen\. Iubeam acest spirit

al lor [i le-am spus c`t de mult ì admiram [i c`t apreciam munca

424

desf\[urat\ de aceste grupuri, care erau adesea puse `n situa]ii pe-

riculoase, pentru a construi [i sus]ine societatea civil\ [i democra]ia.

ONG-urile s`nt for]e care ajut\ la ]inerea sub observa]ie a sectorului

privat [i a guvernului. Am vorbit despre ONG-urile pe care le

v\zusem `n ac]iune `n alte p\r]i ale lumii, iar apoi am citit T\cere,

poezia scris\ pentru mine de eleva din New Delhi. Se pare c\ a fost

antidotul perfect pentru `ncercarea guvernului chinez de a anihila

forumul ONG [i de a reduce la t\cere cuvintele [i ideile at`tor

femei. Am fost `mb\rb\tat\ de curajul [i de pasiunea unor femei

care c\l\toriser\ mii de kilometri, cu mari eforturi, pentru a rupe

t\cerea [i a-[i face auzite vocile `n ap\rarea cauzei lor. Chiar [i

dup\ mul]i ani, scenele la care am fost martor\ la Huairou mi-au

r\mas ad`nc `ntip\rite `n minte. Rareori vede cineva at`t de tangibil,

`ntr-un singur loc, diferen]ele dintre via]a `ntr-o societate liber\ [i

via]a sub control guvernamental.

O dat\ ce a devenit clar c\ voi face controversata vizit\ `n

China, administra]ia a cerut s\ m\ opresc o zi [i `n Mongolia, fost

satelit sovietic, ce a preferat `n 1990 calea democra]iei dec`t s\

urmeze o conducere comunist\, cum era cea a ]\rii vecine, China.

T`n\ra democra]ie `nt`mpina mari greut\]i pentru c\ robinetul aju-

torului sovietic fusese `nchis [i ]ara se confrunta cu dificult\]i eco-

nomice. Era important pentru Statele Unite s\-[i arate sprijinul

pentru poporul mongol [i pentru conducerea nou-aleas\, iar o vizit\

din partea Primei Doamne `n una dintre cele mai `ndep\rtate capi-

tale ale lumii era un mod de a o face.

Ulan Bator este cea mai r\coroas\ capital\ a lumii [i nici chiar

la `nceputul lui septembrie z\pada nu e un lucru neobi[nuit. Dar am

sosit `ntr-o zi deosebit de senin\, pe un soare str\lucitor. Am con-

dus aproximativ patruzeci [i cinci de minute pe [oselele care

br\zdau c`mpiile `nalte, pentru a vizita una dintre miile de familii

nomade din Mongolia. Trei genera]ii ale acestei familii locuiau `n

dou\ corturi mari, cunoscute sub numele de ger, f\cute din postav

Istorie trqitq 425


gros, `ntins peste un cadru de lemn. Adusesem `n dar o [a confec-

]ionat\ manual, iar c`nd i-am dat-o bunicului patriarh, i-am explicat

c\ so]ul meu venea dintr-o zon\ cu cai [i vaci. Pun`nd `ntreb\ri

printr-un interpret, am aflat c\ acela era locul unde `[i stabileau

locuin]a de var\ [i c\ se preg\teau s\ plece cur`nd spre casa lor de

iarn\, undeva l`ng\ de[ertul Gobi, unde vremea este mai bl`nd\.

C\l\toreau cu lucrurile de strict\ necesitate, cu calul [i cu c\ru]a, [i

se hr\neau cu carne, lapte de iap\ [i produse lactate f\cute din el,

`ntocmai cum f\cuser\ str\mo[ii lor cu sute de ani `n urm\. Via]a

lor `n step\ era uimitoare prin vastitatea ei, prin senin\tate [i prin

frumuse]ea natural\. Copiii familiei c\l\reau pe cai, iar frumoasa [i

t`n\ra lor mam\ mi-a ar\tat cum s\ mulg o iap\. ~n\untrul ger-ului

familiei, fiecare centimetru p\trat avea o utilizare func]ional\. Sin-

gurul semn al tehnologiei moderne era un radio tranzistor vechi [i

ruginit. Conform ospitalit\]ii `n Mongolia, ni s-a oferit un vas cu

lapte de iap\ fermentat. Mi s-a p\rut c\ are un gust ca de iaurt l\sat

de pe o zi pe alta, nu ceva dup\ care s\ m\ dau `n v`nt, dar nu at`t

de `ngrozitor `nc`t s\ nu pot s\-l sorb cu polite]e. Le-am oferit cu

generozitate ni[te mostre din presa american\, dar to]i au refuzat.

~n ziua urm\toare, c`nd unul dintre medicii de la Casa Alb\ care

c\l\torea cu noi `n vizitele peste hotare – noi ì spuneam doctorul

Doom – a aflat despre aventura mea culinar\, mi-a ordonat s\

urmez un tratament serios cu antibiotice, pentru a `mpiedica s\ m\

contaminez cu o cumplit\ boal\ de la animale. „Nu [tii c\ te po]i

`mboln\vi de la laptele nefiert?“ m-a apostrofat el. Eram fascinat\

de acest loc [i de via]a oamenilor, dar aveam programat s\ iau

pr`nzul cu pre[edintele Ochirbat, urmat de un ceai cu un grup de

femei [i apoi un cuv`nt adresat studen]ilor de la Universitatea

Na]ional\. Trebuia s\ plec\m.

~n Ulan Bator nu erau urme ale culturii mongole indigene, deoa-

rece sovieticii distruseser\ majoritatea cl\dirilor [i a monumentelor

specific mongole [i le `nlocuiser\ cu blocuri searbede, specifice

erei staliniste. Oamenilor li se interzisese chiar [i s\ rosteasc\

426

numele lui Ginghis Han, liderul care a condus vastul imperiu mon-

gol `n secolul al XIII-lea. Pe c`nd mergeam spre Ulan Bator,

oamenii st\teau grupa]i pe marginea [oselei, pentru a privi curio[i

cum treceau ma[inile noastre. Nu ne f\ceau semn cu m`na [i nici

nu strigau, cum fac de obicei mul]imile `n multe ]\ri; respectul era

oferit `n lini[te. Am apreciat extraordinara primire f\cut\ unui dem-

nitar american, cu toate c\ am aflat mai t`rziu c\ [irul de ma[ini a

fost o atrac]ie la fel de mare ca [i propria-mi persoan\.

Dup\ fiecare paragraf al discursului meu de la universitate a tre-

buit s\ m\ opresc, pentru c\ vorbele mele erau traduse `n mongol\.

Am vorbit despre curajul poporului mongol [i al conducerii lui,

`ndemn`ndu-i s\-[i continue lupta pentru democra]ie. Winston Lord a

venit cu ideea c\ Mongolia ar trebui dat\ ca exemplu pentru oricine se

`ndoie[te de puterea democra]iei de a prinde r\d\cini `n locuri unde

acest lucru nu e de a[teptat. Iar Lissa a c`ntat un refren: „L\sa]i-i s\

vin\ `n Mongolia!“ De atunci `nainte, ori de c`te ori am vizitat o ]ar\

care se str\duia s\ devin\ democratic\, `ncepeam s\ c`nt\m refrenul:

„L\sa]i-i s\ vin\ `n Mongolia!“ {i a[a ar [i trebui s\ fac\.

~n zborul spre cas\, m-am g`ndit c`te dintre femeile pe care le-am

`nt`lnit p\reau s\ se identifice cu problemele care m\ preocupau pe

mine [i pe fiecare dintre ele, d`ndu-mi un profund sentiment al

leg\turii [i al solidarit\]ii cu femeile din `ntreaga lume. Poate c\ eu

mi-am definit ideile `n aceast\ vizit\, dar femeile pe care le-am `nt`lnit

meritau respectul lumii datorit\ vie]ii [i realiz\rilor lor `n pofida

nenum\ratelor piedici. Cu siguran]\ [i-au c`[tigat tot respectul meu.

Istorie trqitq 427


~NTRERUPEREA ACTIVIT|}II

M-am `ntors din Asia la timp pentru a o preg\ti pe Chelsea pen-

tru noul an [colar. Cu toate c\ `nc\ se bucura de impulsul meu ma-

tern de a o ajuta, avea cincisprezece ani [i era dornic\ s\-[i testeze

independen]a. I-am dat voie s\ plece singur\, c`nd mi-a cerut s-o

las s\ c\l\toreasc\ `mpreun\ cu prietenii ei, `n loc s\ merg mereu `n

urma ei `ntr-o ma[in\ condus\ de agen]i ai Serviciului Secret.

Voiam s-o las s\ tr\iasc\ exact ca o adolescent\ obi[nuit\, cu toate

c\ [tiam am`ndou\ c\ situa]ia ei este oricum, dar nu obi[nuit\. ~n

ciuda diferen]elor evidente pe care le impunea via]a de la Casa

Alb\, `[i petrecea timpul `n mijlocul prietenilor, la [coal\, la bise-

ric\ [i la balet. Cinci zile pe s\pt\m`n\, dup\ [coal\, lua c`teva

lec]ii de balet la {coala de Balet din Washington, apoi se `ntorcea la

Casa Alb\, pentru a rezolva mul]imea de teme pentru acas\ pe care

o primeau cei care voiau s\ se `nscrie la colegiu. Chelsea nu mai

avea nevoie [i nici nu se mai bucura `ntotdeauna de prezen]a mea

protectoare, a[a c\ aveam timp s\ m\ ocup de terminarea c\r]ii

mele It Takes a Village. Am dedicat multe ore scrisului [i m-am

str\duit s\ termin totul p`n\ la Ziua Recuno[tin]ei.

Pl\nuiam s\ merg `n America Latin\ `n octombrie, pentru prima

dat\, pentru a participa la `ntrunirea anual\ a Primelor Doamne din

emisfera vestic\. Bill [i cu mine g\zduiser\m o `nt`lnire la nivel `nalt

a Americilor la Miami, `n decembrie 1994, care ne-a dat prilejul s\

`nt`lnim liderii din toate emisferele [i pe so]iile lor. Bill era hot\r`t ca

Statele Unite s\ joace un rol pozitiv `n promovarea valorilor demo-

cratice `n zon\, deoarece fiecare ]ar\ – cu excep]ia Cubei – avea

acum o democra]ie. Aceasta era o veste bun\ pentru oamenii din

zon\ [i pentru Statele Unite, dar guvernul american trebuia s\-i ajute

pe vecinii no[tri s\ fac\ progrese pentru `mbun\t\]irea economiei,

`nl\turarea s\r\ciei, sc\derea analfabetismului [i `mbun\t\]irea sis-

temului de s\n\tate. Sf`r[itul conflictelor interne [i promisiunea unui

comer] extins [i a posibilit\]ilor de investi]ii puteau ridica standardul

de via]\ [i puteau duce, `ntr-o zi, la o alian]\ a acestor ]\ri, `ncep`nd

de la Canada arctic\ p`n\ la punctul cel mai sudic al Argentinei. Dar

era nevoie de o munc\ enorm\ pentru a crea posibilitatea unei astfel

de prosperit\]i.

Totu[i, `n aceast\ c\l\torie m\ `ndreptam spre sud s\ v\d dez-

voltarea programelor implementate de Statele Unite pentru femei [i

copii, al c\ror statut reflecta direct progresul politic [i economic al

unei na]iuni. Eram dornic\ s\ lucrez cu oamenii de acolo pentru a

dezvolta [i a implementa un program comun de eradicare a pojaru-

lui [i de reducere a ratei mortalit\]ii materne `n zon\. ~n trecut,

politica american\ `n regiune vizase ob]inerea de ajutor extern pen-

tru grup\rile militare care se opuneau comunismului [i socialismu-

lui, dar uneori f\ceau represalii asupra propriilor cet\]eni. Guverne

americane succesive au sprijinit regimuri care comiteau `nc\lc\ri

ale drepturilor omului din El Salvador p`n\ `n Chile. Administra]ia

Clinton a sperat s\ clarifice faptul c\ Statele Unite nu vor mai igno-

ra astfel de abuzuri.

M-am oprit mai `ntì `n Nicaragua, ]ar\ cu peste patru milioane de

locuitori, marca]i de anii de r\zboi civil [i de un cutremur de pro-

por]ii care aproape a distrus capitala Managua `n 1972. Violeta

Chamorro, prima femeie pre[edinte a statului Nicaragua, conducea

un guvern ambi]ios, dar fragil, `ntr-o ]ar\ care `n ultimele decade

cunoscuse doar dictatura [i r\zboiul. ~n 1990, la una din primele

alegeri democratice legale din istoria acestei ]\ri, pre[edintele

Chamorro s-a bucurat de o victorie surprinz\toare ca lider al mi[c\rii

Istorie trqitq 429


de opozi]ie. O femeie elegant\, care atr\gea privirile, m-a `nt`m-

pinat la re[edin]a din Managua. O transformase `ntr-un mausoleu

pentru fostul ei so], `nver[unat editor de ziar, asasinat de for]ele

loiale dictatorului Anastasio Somoza, `n 1978. ~n curte se afla ma-

[ina ciuruit\ de gloan]e a so]ului ei – un memento mori al mediului

periculos `n care guverna. ~nc\ o dat\, am fost uimit\ de curajul

unei femei a c\rei tragedie personal\ a dus-o la lupta pentru demo-

cra]ie [i `mpotriva puterii nelegitime.

~n unul dintre cele mai s\race cartiere din Managua, am vizitat

femei care formaser\ un grup de microcredite de `mprumut numit

„Mamele unite“, sprijinit de USAID [i condus de Funda]ia pentru

Asisten]\ Interna]ional\ Comunitar\ (FINCA). Aceste femei erau

un exemplu excelent de succes al ajutorului extern american pus `n

practic\. Ele mi-au ar\tat produsele pe care le f\cuser\ sau le

achizi]ionaser\ spre rev`nzare – plase pentru ]`n]ari, produse de

panifica]ie, piese pentru automobile. Una dintre femei m-a surprins

c`nd a spus c\ m-a v\zut la televizor, vizit`nd locul unde s-a pus `n

aplicare proiectul SEWA, `n Ahmadabad, India. „Indiencele s`nt ca

noi?“ m-a `ntrebat ea. I-am spus c\ [i femeile pe care le-am `nt`lnit

`n India voiau s\-[i `mbun\t\]easc\ via]a c`[tig`nd bani care s\ le

dea posibilitatea de a-[i trimite copiii la [coal\, de a-[i aranja case-

le [i de a reinvesti profiturile `n afaceri proprii. ~nt`lnirea aceasta

mi-a `nt\rit hot\r`rea de a depune `n continuare eforturi pentru a

cre[te suma de bani pe care guvernul nostru o investea `n proiectele

de microcredit din lume [i de a stabili proiecte de microcredit `n

]ara noastr\. ~n 1994, sus]inusem crearea unui fond de dezvoltare

financiar\ care s\ sprijine b\ncile de pe teritoriul Statelor Unite

care ofereau finan]\ri, `mprumuturi [i sume de bani oamenilor din

zone afectate, ignora]i de b\ncile tradi]ionale. Eram convins\ c\

microcreditele puteau ajuta oamenii, dar majoritatea ]\rilor aveau

nevoie de politici economice na]ionale bune, cum erau cele din

Chile, unde am f\cut urm\toarea vizit\.

430

Chile fusese ani de zile sub brutalul regim dictatorial al gene-

ralului Augusto Pinochet, care abdicase `n 1989. Sub pre[edintele

democrat Eduardo Frei, Chile devenea un model global de succes

economic [i politic. So]ia lui Frei, Marta Larrachea de Frei, era o

Prim\ Doamn\ pe placul inimii mele. Ajutat\ de un grup de profe-

sioni[ti, ea rezolva probleme de genul microfinan]\rilor sau al

reformei educa]iei. La un proiect pentru microcredite `n capitala

]\rii, Santiago, eu [i Marta am `nt`lnit o femeie care se `mprumu-

tase pentru a cump\ra o ma[in\ nou\ de cusut necesar\ afacerii ei

`n confec]ii. C`nd ne-a spus c\ se sim]ea „ca o pas\re eliberat\ din

colivie“, am sperat c\ toate femeile vor fi libere `n cele din urm\ [i

vor fi preg\tite s\ fac\ propriile alegeri `n via]\ – precum cele patru

fiice ale Martei sau fiica mea.

Fernando Henrique Cardoso, pre[edinte al Braziliei din 1994,

venise [i el la conducere hot\r`t s\ revitalizeze economia dup\ o

perioad\ de instabilitate. So]ia lui, Ruth Cardoso, sociolog, avea o

pozi]ie oficial\ `n guvernul so]ului ei, lucr`nd la `mbun\t\]irea

condi]iilor de via]\ ale brazilienilor s\raci din ora[ele aglomerate [i

din vastele zone rurale. M-am `nt`lnit cu familia Cardoso la

re[edin]a preziden]ial\ din Brasilia, un complex modernist din

sticl\, o]el [i marmur\. La adunarea convocat\ de Ruth, am discutat

despre statutul femeilor `n Brazilia. Era o evaluare mixt\. Pentru

femeile educate, cu stare, alegerile erau multiple, `n mare contrast

cu majoritatea femeilor din Brazilia care nu aveau nici educa]ie [i

nici posibilit\]i. Familia Cardoso mi-a spus c\ aveau ca prim scop

schimbarea sistemului educa]ional, `n care inegalitatea era intensi-

ficat\, pentru c\ educa]ia primar\ public\ se desf\[ura `n multe

p\r]i ale ]\rii doar c`teva ore pe zi, limit`nd astfel posibilit\]ile unei

bune educa]ii doar la cei care `[i puteau permite s\ frecventeze

[coli private sau profesori priva]i. Accesul la o educa]ie mai `nalt\

era, `n general, gratuit pentru to]i absolven]ii, dar majoritatea f\-

ceau parte din p\turile de sus ale societ\]ii.

Istorie trqitq 431


Discrepan]a dintre boga]i [i s\raci ie[ea mai clar `n eviden]\ `n

Salvador de Bahia, aflat pe coasta Braziliei. Binecunoscut pentru

amestecul interesant de influen]e culturale, Salvadorul este un ora[

care pulseaz\ de influen]ele afro-brazilienilor, ai c\ror str\mo[i fu-

seser\ adu[i acolo ca sclavi. ~ntr-o pia]\ plin\ de b\ie]i joviali, cu

chef de via]\, am privit spectacolul unui grup Olodum, o senza]ie

local\, care a devenit cunoscut\ sub numele de Trupa lui Paul

Simon. Av`nd `n componen]\ zeci de b\ie]i care b\teau `n tobe de

toate formele [i m\rimile, Olodum c`nta o muzic\ electrizant\

asurzitoare, care f\cea mul]imea s\ danseze `n strad\.

Dac\ Olodum ilustra expresia pozitiv\ a vie]ii oamenilor din

Salvador, o maternitate pe care am vizitat-o `n diminea]a urm\toare

scotea `n eviden]\ dificult\]ile vie]ii de zi cu zi. Jum\tate dintre

pacien]i erau mame cu copii nou-n\scu]i; cealalt\ jum\tate erau

pacientele de la ginecologie, multe dintre ele afl`ndu-se acolo din

cauza avorturilor prost f\cute. Ministrul S\n\t\]ii, care `mi era ghid

la vizita din spital, mi-a spus deschis c\, `n ciuda legilor `mpotriva

avorturilor, „femeile bogate au acces la contracep]ie dac\ fac

aceast\ alegere; femeile s\race, nu“.

P`n\ s\ sosesc la Asunción, capitala Paraguayului, pentru

`nt`lnirea cu Primele Doamne, v\zusem dovada a milioane de pro-

bleme cu care se confrunta America Latin\, precum [i solu]iile

cele mai importante. La conferin]\, am lucrat `mpreun\ la un plan

de vaccinare a copiilor `mpotriva pojarului [i la extinderea posi-

bilit\]ii fetelor de a merge la [coal\. ~n drumul spre o recep]ie

g\zduit\ de pre[edintele Juan Carlos Wasmosy [i de so]ia lui,

Maria Teresa Carrasco de Wasmosy, la palatul preziden]ial, m-am

urcat `n autobuz [i am g\sit un loc liber l`ng\ o doamn\ cu o

`nf\]i[are pl\cut\, cu p\rul alb. Mi se p\rea o figur\ familiar\, dar

nu puteam s\-mi amintesc cine era. ~ncerc`nd s\ o identific, am

`ntrebat-o c`t ì luase s\ ajung\ `n Paraguay (lucru care avea s\-mi

dea indicii despre a[ezarea geografic\ a ]\rii din care venea) [i

cum mergeau treburile acolo.

432

– Bine, mi-a spus ea cu o fa]\ `mpietrit\. Cu excep]ia embargoului.

M\ a[ezasem tocmai l`ng\ Vilma Espin, cumnata lui Fidel Cas-

tro, care `l reprezenta la conferin]\. Din fericire, nimeni nu a inter-

pretat gre[it a[ezarea mea acolo, ca o `ncercare de apropiere de Cuba.

Cu toate c\ aceast\ vizit\ a durat doar cinci zile, s-a transformat

`ntr-un proiect pentru viitoarele mele c\l\torii `n America Central\ [i

de Sud [i `n Marea Caraibilor, iar contactele mele personale au con-

solidat valoarea rela]iilor care s\ u[ureze calea spre cooperare `n

proiecte importante. Deja v\zusem importan]a unor astfel de rela]ii

`n contexul din Orientul Mijlociu. Cu c`teva s\pt\m`ni `nainte de

vizita mea `n America Latin\, regina Noor a Iordanului, Leah Rabin

[i Suzanne Mubarak veniser\ la Washington cu so]ii lor pentru

semnarea unui acord de pace istoric ce punea cap\t ocupa]iei militare

israeliene `n anumite ora[e din Cisiordania. ~nainte de ceremonia ofi-

cial\ de semnare, `n 28 septembrie 1995, am organizat la Casa Alb\

un ceai pentru so]iile liderilor din Orientul Mijlociu. ~n Camera Oval\

Galben\ de la etajul al doilea, Leah, Suzanne, Noor [i cu mine ne-am

salutat ca ni[te vechi prietene. Ne-am dat silin]a s\ o `nt`mpin\m

bine pe noua membr\ a grupului, Suha Arafat, so]ia liderului pales-

tinian. Eram curioas\ `n privin]a ei. {tiam c\ provine dintr-o familie

palestinian\ important\ [i c\ mama ei, Raymonda Tawil, era o cele-

br\ poet\ [i eseist\, o femeie neconven]ional\ `n cultura ei. Suha,

care lucrase pentru PLO1 `nainte de c\s\toria ei surprinz\toare, era

mult mai t`n\r\ dec`t Arafat. De cur`nd n\scuse o feti]\, iar acest

lucru ne-a dat motiv de conversa]ie. Fiecare am `ncercat s\ o facem

s\ se simt\ confortabil, dar ea nu prea p\rea `n largul ei.

Leah, Suzanne, Noor [i cu mine am discutat adesea despre

negocierile aflate `n desf\[urare. Nu schimbam secrete de stat, dar

aveam acces la informa]ii neoficiale [i idei generale, iar Noor sau

Leah uneori m\ sunau pentru un mesaj pe care regele sau prim-mi-

nistrul `l transmitea pre[edintelui pe c\i neoficiale.

Istorie trqitq 433

1 Palestine Liberation Organization, organiza]ie format\ din c`teva grupuri palestinienecare se opun Israelului (n.red.).


Acum `mi amintesc de acea dup\-amiaz\ lini[tit\ din toamna anu-

lui 1995, ca de o perioad\ de calm `naintea unei furtuni groaznice.

St`nd de vorb\ despre semnarea tratatului, mai t`rziu `n cursul

zilei, regele Hussein a glumit cu mine pe seama regulii de inter-

zicere a fumatului pe care o introdusesem la Casa Alb\.

– Cel pu]in nici prim-ministrul Rabin [i nici eu nu am fumat c`t

am fost aici… Mul]umesc foarte mult pentru influen]a bun\ pe care

a]i avut-o `n aceast\ privin]\.

M-am oferit s\ abrog aceast\ regul\ pentru el [i pentru pre-

mierul Rabin, dar a refuzat orice „privilegiu“.

– Pe deasupra, va garanta c\ `nt`lnirile s`nt scurte! a ad\ugat el.

Recep]ia din seara aceea de la Galeria Corcoran aflat\ `n

apropiere s-a transformat `ntr-un maraton oratoric. C`nd Yitzhak

Rabin, care a urmat dup\ discursul epopeic al lui Yasser Arafat, s-a

urcat `n cele din urm\ la tribun\, s-a uitat direct la Arafat [i a spus:

– {ti]i,… `n Israel este o vorb\: ce sport evreiesc cuno[ti? …

Scrierea discursurilor.

S-a oprit pentru aplauze.

– ~ncep s\ cred, domnule pre[edinte Arafat, c\ mai-mai s`nte]i

evreu.

Arafat a gustat gluma, `n timp ce restul publicului r`dea.

~ntors acas\, Rabin a f\cut toate eforturile pentru a asigura un

viitor `n care Israelul s\ fie `n afara pericolului violen]ei [i teroris-

mului. ~n mod tragic, nu a tr\it s\-[i realizeze visul.

S`mb\t\, 4 noiembrie 1995, eram sus, lucr`nd la cartea mea, c`nd

Bill m-a sunat s\-mi spun\ c\ Rabin fusese `mpu[cat c`nd plecase

de la o `ntrunire de pace `n Tel Aviv. Asasinul nu era un palestinian

sau un arab, ci un israelian fanatic de dreapta care `l condamna pe

Rabin pentru negocierile cu palestinienii [i acordul teritorii `n schim-

bul p\cii. Am alergat jos [i l-am g\sit pe Bill `nconjurat de con-

silieri. L-am prins `n bra]e [i l-am ]inut a[a. Era o pierdere profund

personal\. L-am admirat pe Rabin ca lider, iar Bill `l considera pri-

eten – chiar un model patern. Ne-am retras `n dormitor pentru a fi

434

singuri cu durerea noastr\. Dou\ ore mai t`rziu, Bill a rostit una

dintre cele mai elocvente [i mai mi[c\toare declara]ii ale pre[edin-

]iei sale, lu`ndu-[i r\mas-bun de la un mare lider [i prieten.

– ~n seara aceasta, p\m`ntul pentru care [i-a dat via]a este `n

doliu. Dar vreau ca lumea s\-[i aminteasc\ de faptul c\ prim-mi-

nistrul Rabin a spus aceste cuvinte la Casa Alb\, cu doar o lun\ `n

urm\: „S\ nu l\s\m p\m`ntul pe care curg lapte [i miere s\ devin\ un

p\m`nt pe care curg s`nge [i lacrimi. S\ `mpiedic\m s\ se `nt`mple

acest lucru“. Acum depinde de noi, de to]i cei din Israel, din Orientul

Mijlociu [i din `ntreaga lume, care t`njesc dup\ pace [i o iubesc, s\

ne asigur\m c\ nu se va mai `nt`mpla. Yitzhak Rabin a fost parte-

nerul [i prietenul meu. L-am admirat [i l-am iubit foarte mult.

Deoarece cuvintele nu pot exprima adev\ratele mele sentimente,

l\sa]i-m\ doar s\ spun shalom, chaver – „la revedere, prietene!“

Aceste ultime cuvinte rostite `n ebraic\ s-au transformat `ntr-un

hohot de pl`ns care le-a `nt\rit. C`nd am ajuns `n Israel pentru

funeraliile lui Rabin, am v\zut buc\]i mari de carton sau de p`nz\

pe care erau citate cuvintele lui Bill.

Bill a invitat o delega]ie distins\ – incluz`ndu-i pe fo[tii pre-

[edin]i Jimmy Carter [i George H.W. Bush, pe pre[edintele [efilor

de personal [i patruzeci de membri ai Congresului – s\ c\l\toreasc\

`mpreun\ cu noi pentru a participa la funeraliile de la Ierusalim

pe 6 noiembrie. C`nd am sosit, Bill [i cu mine am mers imediat s\

o vedem pe Leah la re[edin]a ei. Mi se fr`ngea inima pentru ea. Ca

[i Jackie Kennedy, era cu so]ul ei c`nd fusese `mpu[cat. P\rea tras\

la fa]\ [i mai b\tr`n\ dec`t cu c`teva s\pt\m`ni `n urm\, la Washing-

ton. Nu prea avem cuvinte potrivite pentru triste]ea noastr\. La ser-

viciul funerar de la cimitirul Har Herzl, regi arabi, prim-mini[tri [i

pre[edin]i [i-au ar\tat regretul pentru un r\zboinic care murise pen-

tru pace. Dup\ ce Bill [i-a rostit necrologul, Leah l-a `mbr\]i[at

`ndelung. Cel mai puternic tribut era cel mai personal. Nepoata lui

Rabin, Noa Ben Artzi-Pelossof, i-a vorbit iubitului s\u bunic:

Istorie trqitq 435


– Bunicule, tu ai fost st`lpul de foc ce lumina `n tab\r\, iar

acum noi s`ntem doar o tab\r\ l\sat\ singur\ `n `ntuneric [i ne este

at`t de frig!

Din motive de securitate, Arafat nu a participat la funeralii, dar

Bill s-a `nt`lnit cu Mubarak, cu Hussein [i cu Shimon Peres, prim-mi-

nistru interimar, care negociase Acordul de la Oslo [i `mp\r]ise Pre-

miul Nobel pentru Pace cu Arafat [i Rabin, `n 1994. A[a cum

elocvent ne-a amintit nepoata lui Rabin, pacea este ca un c\min

fragil, un foc care trebuie `ntre]inut tot timpul ca s\ nu moar\.

~n lungul zbor `napoi spre Washington, Bill i-a invitat pe pre[e-

din]ii Carter [i Bush s\ mearg\ cu el `n sala de conferin]e a Air

Force One pentru a dep\na amintiri despre Rabin [i pentru a discu-

ta despre procesul de pace `n Orientul Mijlociu. Carter supervizase

cu succes Acordul de la Camp David dintre Israel [i Egipt, iar Bush

participase la Conferin]a de la Madrid, care a str`ns laolalt\ pentru

discu]ii de pace toate p\r]ile implicate din Orientul Mijlociu. C`nd,

`n cele din urm\, s-a hot\r`t s\ se odihneasc\ pu]in, Bill [i cu mine

ne-am `ndreptat spre zona preziden]ial\ din fa]a avionului, care

avea un birou, o baie [i un compartiment cu dou\ canapele. Bill [i

cu mine nu [tiam sigur cum trebuie s\ g\zduim doi fo[ti pre[edin]i,

a[a c\ le-am oferit paturile rabatabile din relativ confortabilele [i

spa]ioasele cabinete ale medicului [i ale surorii medicale. Restul

invita]ilor no[tri s-au `ntins pe canapele sau `n locurile lor din cabi-

nele VIP aflate `n spatele avionului. C`teva zile mai t`rziu, am aflat

c\ Newt Gingrich fusese nemul]umit de g\zduire [i de faptul c\ el

[i al]ii trebuiser\ s\ foloseasc\ ie[irea pe scara din spate, c`nd

avionul a sosit la Baza Andrews a For]elor Aeriene.

~nc\ din prim\vara precedent\ se preg\tise o dezbatere asupra

bugetului federal, c`nd republicanii care controlau Congresul au

`nceput s\ proiecteze legi de finan]are care s\ reflecte principiile con-

tractului lor cu America. Ei voiau s\ realizeze at`t o reducere substan-

]ial\ a taxelor, c`t [i un buget care s-ar fi echilibrat abia peste [apte

ani, o combina]ie care sfida legile aritmeticii [i putea fi realizat\ doar

436

cu mari reduceri `n domeniul educa]iei, al protec]iei mediului [i al

programelor de s\n\tate, cum erau Medicare [i Medicaid. Au venit

cu un set de propuneri pentru reforma asisten]ei sociale, care

includeau idei de inginerie social\ draconice, precum neacordarea

ajutorului social – pe via]\ – mamelor singure sub optsprezece ani.

Au votat anularea unui proiect de sc\dere a primelor de asigurare,

cresc`nd astfel efectiv ratele acestora pentru pensionari.

Bill a fost `ntotdeauna dornic s\ lucreze cu republicanii, dar

bugetul lor era inacceptabil. El a spus c\ se va opune prin veto

oric\rei legi care va ataca Medicare, ce ì va afecta pe copii sau ì

va l\sa pe b\tr`ni `n nesiguran]\. A anun]at c\ va pune la dispozi]ie

propriul buget echilibrat, f\r\ reducerile drastice [i cifrele false ale

planului Gingrich. P`n\ la sf`r[itul verii, republicanii `nc\ nu

c\zuser\ de acord `n privin]a bugetului, iar la sf`r[itul anului fiscal,

la 30 septembrie, guvernul r\m`nea f\r\ fonduri de operare. Con-

gresul [i pre[edintele au c\zut de acord asupra unei „hot\r`ri de

continuare“ – o prelungire temporar\ a exerci]iului bugetar care

autoriza Trezoreria s\ emit\ cecuri, `n timp ce negocierile conti-

nuau. Dar aceast\ hot\r`re de umplere a golurilor urma s\ expire pe

13 noiembrie, la miezul nop]ii, [i nu exista nici un buget nou [i nici

un acord de extindere a celui vechi.

Deoarece se apropia termenul limit\ pentru buget, eu `ncercam

s\ respect propriul termen limit\ pentru cartea neterminat\, scriind

[i rescriind nebune[te capitolele. Dar am c`nt\rit, direct sau prin per-

sonalul meu, c`t de crucial consideram eu faptul ca Bill s\ se opun\

priorit\]ilor bugetului, a[a cum fuseser\ ele stabilite de Gingrich.

~n ciuda amenin]\rilor republicanilor c\ vor „`nchide“ guvernul,

Bill a respins noua rezolu]ie pe care i-au trimis-o dup\ funeraliile lui

Rabin, care era chiar mai dur\. Gingrich p\rea s\ joace `n rolul

„puiului“ politician, dar `[i subestimase adversarii. Bill a respins

prin veto [i aceast\ hot\r`re.

~n timp ce Bill era implicat `n negocieri nesf`r[ite `n Aripa de Vest,

venea adesea s\ m\ `ntrebe ce credeam despre o anumit\ problem\.

Istorie trqitq 437


{tia c\ m\ intereseaz\ propunerile republicanilor privind Medicare

[i Medicaid [i l-am `ntrebat dac\ un membru al personalului meu –

Jennifer Klein – putea participa la negocieri [i putea analiza [i

explica exact cum anume sugestiile republicanilor ar putea pune `n

pericol Medicare sau distruge Medicaid. ~n privin]a acestor su-

biecte sensibile voiam acces direct la oamenii lui Bill. El a fost de

acord [i, c`t au durat disputele pentru buget, Jen l-a ajutat pe Chris

Jennings – sf\tuitorul principal al pre[edintelui `n probleme de

s\n\tate [i persoana pe a c\rei experien]\ m\ puteam baza, `n tot

timpul [ederii mele la Casa Alb\ – s\ conduc\ eforturile admi-

nistra]iei de a proteja aceste programe [i altele privind s\n\tatea.

Pe 13 noiembrie, guvernul r\m`nea f\r\ bani pe care s\-i poat\

cheltui, iar pre[edintele, pentru a respecta legea, trebuia s\ opreasc\

activitatea administra]iei. Aceasta era o decizie capital\ pentru Bill.

Era `ngrijorat din cauza efectelor `nchiderii u[ilor guvernului [i a

concedierii a peste 800 000 de lucr\tori federali. Doar angaja]ii con-

sidera]i „esen]iali“ puteau r\m`ne `n mod legal `n posturile lor, `ns\

muncind f\r\ s\ fie pl\ti]i. Nu a fost finan]at un program ca Meals

on Wheels1, expun`nd la risc aproximativ [ase sute de mii de per-

soane `n v`rst\ care depindeau de el. Administra]ia federal\ nu putea

realiza mii de v`nz\ri de case. Departamentul pentru Problemele Ve-

teranilor a `ncetat s\ le mai pl\teasc\ at`t v\duvelor unor veterani, c`t

[i altor beneficiari poli]ele de asigurare de via]\ care li se cuveneau.

Parcul Na]ional Yellowstone [i Marele Canion i-au `ntors pe vizita-

tori din drum. Dou\ camioane `nc\rcate cu brazi de Cr\ciun, desti-

na]i s\ ajung\ la Parada p\cii de la Washington, au fost oprite undeva

`n estul statului Ohio, pentru c\ administra]ia Parcului Na]ional nu

putea s\-i descarce [i nici s\-i planteze pentru ceremonie.

O lini[te ciudat\ s-a a[ternut peste Casa Alb\. Majoritatea anga-

ja]ilor din re[edin]\ [i din Aripa de Est au fost trimi[i acas\. Servi-

ciul Secret era considerat esen]ial; func]ionarii [i cei care aveau

grij\ de flori, nu. Personalul din Aripa de Est a fost redus de la

438

patru sute treizeci la aproximativ nou\zeci de persoane; personalul

meu oficial a fost redus la patru oameni. Voluntarii `ncercau s\ ì

`nlocuiasc\ pentru a face fa]\ muncii care nu `nceta `n nici o `mpre-

jurare. Dar acestea erau inconveniente mici. Dac\ nu se lua nici o

hot\r`re, problemele reale urmau s\ apar\ la `nceputul lunii, c`nd

trebuiau achitate pl\]ile guvernului. {i eram `ngrijorat\ `n leg\tur\

cu ceea ce vom face dac\ ar fi ap\rut alt\ urgen]\ na]ional\ sau alt\

criz\ interna]ional\.

Fiecare grup d\dea vina pe cel\lalt pentru colapsul guvernului,

dar Gingrich s-a `n]eles pe 15 noiembrie cu ni[te reporteri la un

mic dejun. Gingrich a sugerat c\ trimisese Casei Albe o versiune

mai inflexibil\ [i dur\ a bugetului pentru c\ sim]ise c\ Bill `l

umilise `n Air Force One, `n timpul `ntoarcerii de la funeraliile

prim-ministrului Rabin.

– Este p\cat, dar cred c\ este omene[te, a spus Gingrich. Stai `n

avion dou\zeci [i patru de ore [i nimeni nu vorbe[te cu tine, apoi ]i

se spune s\ cobori din avion pe u[a din spate… Te `ntrebi pur [i

simplu unde le s`nt manierele. Unde le e polite]ea?

~n ziua urm\toare, pe prima pagin\ a ziarului New York Daily

News era scris cu litere enorme „PL~NGI, COPILE!“ deasupra unei

caricaturi a lui Gingrich `n scutece. ~n dup\-amiaza aceea, Casa Alb\

a dat la iveal\ o fotografie f\cut\ de fotograful Casei Albe, Bob

McNeely. Era Gingrich `n avion vorbind cu pre[edintele [i cu liderul

majorit\]ii, Dole, p\r`nd perfect mul]umit. Vorbele lui Gingrich [i

fotografia erau `n toat\ mass-media. Cu o remarc\ autoindulgent\, el

[i-a garantat credibilitatea [i a dat asigur\ri c\ poporul american [tia

s\ blameze Congresul, nu administra]ia, pentru colapsul guverna-

mental. Lupta nu se terminase, dar c`mpul de b\taie se schimba.

Guvernul a fost `nchis timp de [ase zile, cea mai lung\ perioad\

din istorie. Ambele p\r]i au hot\r`t, `n cele din urm\, o alt\ prelungire

a exerci]iului bugetar care s\ finan]eze guvernul p`n\ la 15 decembrie.

Mul]i oameni `nduraser\ o team\ enorm\ [i greut\]i, dar, pentru a

salva ]ara, era esen]ial ca Bill s\ r\m`n\ pe pozi]ie.

Istorie trqitq 439

1 „Mas\ pe ro]i“, servirea mesei la domiciliu (n.red.).


C`nd privesc programul nostru din ultimele trei luni ale anului

1995, e greu de crezut c`te evenimente [i probleme am rezolvat. ~n

cele din urm\, am f\cut retu[urile finale pentru It Takes a Village `n

timpul unei alte Zile a Recuno[tin]ei la Camp David, `nconjurat\ de

familie [i de prieteni apropia]i. Apoi a venit vremea s\ `ncepem

anotimpul s\rb\torilor de iarn\ cu Parada P\cii [i cu ceremonia

na]ional\ de luminare a bradului, cu acel brad care ne-a fost trimis

`n cele din urm\, c`nd guvernul s-a redeschis.

Pe 28 noiembrie, Bill [i cu mine ne-am `mbarcat pentru o vizit\

oficial\ `n Anglia, Irlanda, Germania [i Spania. Prima oar\ am fost

`n Anglia `n 1973 cu Bill, c`nd am pierdut `nceputul anului univer-

sitar la Facultatea de Drept de la Yale. Deoarece nu prea aveam

bani, am zburat cu bilet redus pentru studen]i – mai pu]in de o sut\

de dolari fiecare –, am stat `n locuri ieftine care ofereau [i micul

dejun sau pe la prieteni [i ne-am f\cut programul pe care `l doream.

~n 1995 `ns\ ne `ntorceam `n Anglia cu Air Force One, mergeam pe

str\zi `ntr-o limuzin\ blindat\ [i fiecare minut ne era programat.

Rela]ia lui Bill cu prim-ministrul Major `ncepuse s\-[i piard\

din cordialitate c`nd am aflat c\ guvernul Major a cooperat cu

prima administra]ie Bush, `ncerc`nd s\ g\seasc\ dovezi ale ac]iu-

nilor lui Bill `n Anglia, din timpul protestelor studen]e[ti `mpotriva

R\zboiului din Vietnam. Nu existau astfel de dovezi, dar amestecul

evident al conservatorilor englezi `n politica american\ ne punea pe

g`nduri. Rela]iile au `nceput s\ devin\ [i mai reci `n 1994, c`nd Bill

i-a acordat o viz\ lui Gerry Adams, conduc\torul Sinn Fein, aripa

politic\ a Armatei Republicane Irlandeze (IRA).

Nici un pre[edinte american nu se implicase vreodat\ `n medi-

erea problemelor irlandezilor, dar Bill era hot\r`t s\ ajute la g\sirea

unei solu]ii. Nu era nici un dubiu c\ Adams fusese implicat cumva

`n activit\]ile IRA, iar Departamentul de Stat a fost de acord cu

argumentele guvernului britanic `mpotriva acord\rii vizei. Dar gu-

vernul irlandez hot\r`se c\ avea rost s\ negocieze cu Adams [i Sinn

Fein [i a considerat c\ Bill putea juca un rol `n crearea mediului

440

propice care s\ preg\teasc\ terenul pentru tratativele de pace. ~n

acest caz [i `n altele, Bill dorea s\-[i asume riscuri politice pentru a

demonstra c\ nu po]i fi `n termeni de pace cu prietenii [i nu po]i

ajunge la pace cu du[manii dec`t dac\ e[ti dispus s\ stai de vorb\

cu ei. El a hot\r`t s\ acorde viza, iar `ncercarea lui a avut succes. ~n

Irlanda de Nord s-a ajuns la un armisti]iu, iar noi ne preg\team s\

mergem la Belfast pentru a s\rb\tori.

Dintre toate vizitele pe care le-am efectuat `n timpul celor opt

ani de pre[edin]ie ai lui Bill, aceasta a fost printre cele mai speciale.

Bill era m`ndru de ascenden]a lui irlandez\ prin mam\. Chelsea se

`ndr\gostise de basmele populare irlandeze c`nd era mic\. Ea v\zuse

Irlanda pentru prima dat\ `n 1994, `n plin\ noapte, la Aeroportul

Shannon, `n timpul unei opriri pentru umplerea rezervoarelor cu

combustibil `n zborul nostru spre Rusia. A `ntrebat dac\ poate ie[i

pe c`mp s\ ating\ p\m`ntul Irlandei. M-am uitat la ea cum a luat

ni[te fire de nisip [i le-a pus `ntr-o sticl\ s\ le ia acas\. Una dintre

c\r]ile preferate ale lui Bill [i ale lui Chelsea era Cum au salvat

irlandezii civiliza]ia de Thomas Cahill, pe care Bill le-o d\dea prie-

tenilor [i colegilor. Cu excep]ia opririi de la Aeroportul Shannon,

nici unul din noi nu mai fusese `n Irlanda, nici `n nord, nici `n sud.

Acum am sim]it rezonan]a emo]ionant\ a frumosului salut gae-

lic tradi]ional: Céad míle fáilte – „De o sut\ de ori bun venit“.

Primul nostru popas `n Belfast a fost la uzina Mackie, unde se

asamblau ma[ini textile [i una dintre pu]inele din Irlanda de Nord

care a integrat cu succes at`t angaja]i catolici, c`t [i protestan]i. Doi

copii, o feti]\ catolic\ al c\rei tat\ fusese ucis `n 1987, [i un b\iat

protestant l-au `nt`mpinat pe Bill ]in`ndu-se de m`n\. Din cauza is-

toriei separatismului sectar, majoritatea oamenilor din Belfast

tr\iau `n cartiere separate religios [i frecventau [coli aflate sub

tutela bisericii. Aceast\ apari]ie `nfr\]it\ voia s\ simbolizeze o nou\

viziune asupra viitorului.

~n timp ce Bill s-a `nt`lnit cu diverse fac]iuni, eu m-am dus sin-

gur\ la o `nt`lnire cu femei lidere ale mi[c\rii pentru pace. Deoarece

Istorie trqitq 441


erau dornice s\ dezamorseze aceast\ segregare religioas\, g\siser\

subiecte de discu]ie comune. La restaurantul Lamplighter Traditional

Fish and Chips, am `nt`lnit-o pe Joyce McCartan, o remarcabil\

doamn\ de [aizeci [i cinci de ani, care `n 1987 fondase Centrul de

Informare pentru Femei, dup\ ce fiul ei de [aptesprezece ani fusese

`mpu[cat mortal de protestan]i. ~[i pierduse mai mult de doi-

sprezece membri ai familiei `n atacuri violente. Joyce [i alte femei

`nfiin]aser\ centrul ca s\ fie o cas\ sigur\: un loc `n care femeile de

ambele religii s\ vin\ [i s\ discute despre nevoile [i temerile lor.

{omajul era mare [i at`t femeile catolice, c`t [i cele protestante erau

`ngrijorate pentru tinerii f\r\ ocupa]ie. Cele nou\ femei care st\teau

`n jurul mesei descriau c`t de speriate [i de `ngrijorate au fost c`nd fiii

[i so]ii lor au plecat de acas\ [i c`t de u[urate c`nd s-au `ntors teferi.

„Femeile ì fac pe b\rba]i s\-[i bage min]ile `n cap“, a spus Joyce.

Aceste femei sperau c\ armisti]iul se va men]ine [i violen]a se va

sf`r[i o dat\ pentru totdeauna. ~[i turnau ceai din c\ni mari,

obi[nuite, din o]el inoxidabil [i, c`nd am remarcat c`t de bine se

p\stra ceaiul cald `n acestea, Joyce a insistat s\ iau o can\ care s\-mi

aminteasc\ de ele. Am folosit cana aceea crestat\ pentru ceai `n

fiecare zi, `n mica buc\t\rie de la Casa Alb\. C`nd Joyce a murit, la

scurt timp dup\ vizita noastr\, m-am sim]it onorat\ s\ fiu rechemat\

la Belfast, `n 1997, pentru a rosti prima un cuv`nt `n memoria lui

Joyce McCartan la Universitatea din Ulster. Am adus cana de ceai

cu mine [i am pus-o pe catedr\ c`nd am vorbit despre curajul unor

femei irlandeze ca Joyce care, la masa de buc\t\rie [i peste c\nile cu

ceai, contribuiser\ la consolidarea drumului c\tre pace.

Din Belfast am luat elicopterul [i ne-am `ndreptat spre Derry

de-a lungul coastei Irlandei de Nord. Derry e locul de origine al lui

John Hume, unul dintre ini]iatorii [i lupt\torii pentru procesul de

pace, care a `mp\r]it Premiul Nobel pentru Pace cu David Trimble,

liderul celui mai mare partid protestant – Partidul Unionist Ulster.

Un b\rbat mare, ciufulit, cu fa]\ bl`nd\ [i vorb\ dulce, Hume era li-

derul Partidului Social Democrat al Muncii, fondat `n 1970 pentru

442

a `ncerca aprobarea unei rezolu]ii de pace. Fusese `n prima linie a

frontului pentru non-violen]\ [i reconciliere timp de zeci de ani, iar

Bill voia s\ fac\ public, `n comunitatea lui Hume, riscul pe care

acesta [i-l asumase pentru pace. Strig`nd: „~l vrem pe Bill, `l vrem

pe Bill“, zeci de mii de oameni au umplut str\zile pe un frig cum-

plit, pentru a spune c\ s`nt de acord cu Bill [i cu America, iar eu

am fost cuprins\ de m`ndrie [i de respect pentru so]ul meu.

O alt\ mul]ime de propor]ii ne a[tepta la prim\rie c`nd ne-am

`ntors la Belfast pentru ceremonia de aprindere a luminilor `n

bradul de Cr\ciun. Un t`n\r angajat al Marinei care `l `nso]ea pe

pre[edinte a trecut `n revist\ mul]imea:

– Oamenii ace[tia seam\n\ to]i `ntre ei, a spus el. De ce se ucid

unii pe al]ii?

Am stat `n fa]a mul]imii [i am citit fragmente din scrisorile copi-

ilor care `[i exprimau speran]a pentru o pace de durat\. Apoi Bill,

av`nd l`ng\ el doi tineri autori ai scrisorilor, a ap\sat pe comutatorul

care a aprins luminile `n bradul de Cr\ciun. {i el a vorbit despre

speran]\ [i pace [i le-a spus tuturor celor aduna]i la acea festivitate

c\ acea zi din Belfast [i din Derry [i din ]inutul Londonderry ne va

r\m`ne `n inimi ca una dintre cele mai remarcabile din via]a noastr\.

Am fost de acord din toat\ inima.

Ne-am `ncheiat seara cu o recep]ie la Universitatea Queens,

sponsorizat\ de secretarul englez pentru Irlanda de Nord, Sir Pa-

trick Mayhew, la care au participat reprezentan]i ai diferitelor

grup\ri. Mul]i fuseser\ `mpreun\ `n aceea[i `nc\pere doar o singur\

dat\ `nainte, c`nd au venit la Casa Alb\ pentru a s\rb\tori ziua

Sf`ntului Patrick, `n martie, cu un an `n urm\. La `ntrunirea de la

Belfast, conducerea catolic\ a stat l`ng\ orchestr\, `n timp ce pro-

testan]ii s-au a[ezat `n partea opus\ a `nc\perii. Ian Paisley, `nver-

[unatul lider protestant al Partidului Democrat Unionist, [i-a f\cut

[i el apari]ia, dar nu a vrut s\ dea m`na cu „papista[ii“. Asemenea

fundamentali[tilor de pretutindeni, p\rea blocat `ntr-un alt timp [i

nu voia s\-i fac\ loc unei noi realit\]i.

Istorie trqitq 443


~n ziua urm\toare am zburat spre capitala Irlandei, Dublin. De

la `nceputul anilor ’90, economi[tii au `nceput s\ numeasc\ Irlanda

„tigrul celtic“ datorit\ explozivei cre[teri economice [i a noii pros-

perit\]i care i-a adus `napoi acas\ pe emigran]ii irlandezi. Bill o

numise pe Jean Kennedy Smith, sora pre[edintelui Kennedy, am-

basador `n Irlanda `n 1993 [i ea [i-a f\cut datoria `n mod remarca-

bil. La Dublin, i-am f\cut o vizit\ oficial\ de curtoazie lui Mary

Robinson, prima femeie pre[edinte a Irlandei, la re[edin]a ei ofi-

cial\, Áras an Uachtaráin. Pre[edinta Robinson [i so]ul ei, Nick,

erau foarte reali[ti [i comunicativi, dedica]i procesului de pace irlan-

dez [i ner\bd\tori s\ aud\ nout\]i din Belfast [i Derry. Ne-a ar\tat o

lumin\ care continua s\ ard\ `n fa]a ferestrei, pentru a-i `nt`mpina pe

to]i cei care, dup\ ce plecaser\ din Irlanda, se `ntorceau acas\.

De aici ne-am `ndreptat spre Galeriile Na]ionale pentru a le

vorbi femeilor din nordul [i din sudul Irlandei. ~ntr-un discurs

transmis `n direct de televiziunea na]ional\ irlandez\, am l\udat

curajul femeilor din Irlanda care luptaser\ pentru pace. Am f\cut o

glum\ cu o personalitate a televiziunii irlandeze care invitase de

cur`nd un grup de femei din domeniul juridic la emisiunea sa „Cine

are grij\ de copii?“ Am z`mbit [i am spus:

– Abia a[tept ziua c`nd b\rba]ilor li se va pune aceea[i `ntrebare.

~n Irlanda aveau loc dezbateri `nver[unate `n leg\tur\ cu op]iu-

nile care „le s`nt `ng\duite“ femeilor, mai ales `n ceea ce prive[te

via]a de familie. Cu o s\pt\m`n\ `n urm\, irlandezii reu[iser\ cu

greu s\ legalizeze divor]ul `n urma unui referendum, dep\[ind

opozi]ia `nver[unat\ a bisericii romano-catolice. Femeile care par-

ticipau la eveniment [tiau foarte bine c\, `n ciuda progresului f\cut

de femei din punct de vedere economic, politic [i social, existau

`nc\ multe obstacole.

M-am `nt`lnit cu Bill la Banca Irlandei, l`ng\ College Green of

Trinity University, unde ne-am petrecut timpul cu Bono [i cu al]i

membrii ai trupei U2, cu care ne-am `mprietenit. Am lucrat cu

Bono la problemele majore care `l preocupau – reducerea datoriilor

444

]\rilor s\race [i mai multe resurse `n lupta cu HIV/SIDA. C`nd am

p\[it pe scena ridicat\ pentru discursul lui Bill, mi s-a t\iat respi-

ra]ia. Erau, probabil, o sut\ de mii de oameni `ngr\m\di]i pe

str\zile `nguste [i pe spa]iile verzi pentru a-l auzi pe pre[edintele

american vorbind. Bill a `ndemnat mul]imea imens\ la lupta pentru

pace, spun`nd c\ nici un conflict nu e at`t de dificil, `nc`t s\ r\m`n\

nesolu]ionat pentru totdeauna [i c\ [i cei care doresc r\zboiul ar

putea s\ `nceap\ s\ lupte pentru un viitor pa[nic.

Dup\ alt discurs, ]inut `n fa]a Parlamentului irlandez, cunoscut

sub numele de Dáil, am pornit pe str\zi pentru a face ni[te

cump\r\turi [i pentru a vizita Cassidy’s Pub. Oamenii no[tri au

folosit toate informa]iile posibile pentru a-l identifica pe orice

Cassidy care s-ar fi putut `nrudi cu Bill [i au venit cu noi `n\untru

pentru un pahar de Guinness. Am ajuns cur`nd la concluzia c\ to]i

irlandezii s`nt `nrudi]i, `ntr-un fel sau altul.

C`nd am vizitat re[edin]a ambasadorului Smith, `n seara aceea,

am fost emo]iona]i s\-l `nt`lnim pe Seamus Heaney, poetul c`[-

tig\tor al Premiului Nobel, [i pe so]ia lui Marie. Poezia lui Heaney,

Vindecarea la Troia, l-a inspirat pe Bill s\ spun\ c\ `n acest

moment Irlanda era un loc „unde speran]a [i istoria se `ng`n\“.

Irlanda m-a revigorat [i m-a inspirat [i mi-a[ fi dorit s\ pot face

pachet toate acele sentimente [i s\ le duc cu mine acas\.

Istorie trqitq 445


VREMEA DECLARA}IILOR

Cuvintele rostite de Bill la plecarea din Belfast – „Fie ca spiritul

Cr\ciunului, dominat de pace [i bun\ `n]elegere, s\ creasc\ [i s\

`nfloreasc\ `n voi“ – nu ajunseser\ p`n\ `n Washington, unde

b\t\liile partizane au continuat [i `n perioada s\rb\torilor. La balul

anual al Congresului, g\zduit la Casa Alb\ pe 5 decembrie, au par-

ticipat aceia[i oameni care se luptau cu Bill `n privin]a bugetului [i

ne `mpodobeau casa cu cita]ii. Cu toate acestea, erau ner\bd\tori s\

se afle `n linia de primire din salonul de recep]ii diplomatice [i s\

fie fotografia]i cu noi. Desigur c\ Bill i-a `nt`mpinat c\lduros pe

to]i. Abia a doua zi [i-a scos sabia `n fa]a liderilor republicani, c`nd

s-a opus prin veto la proiectul de reconciliere a bugetului pe [apte

ani, pentru anul fiscal 1996.

Republicanii reduseser\ drastic bugetul pentru protec]ia mediu-

lui, fondurile pentru educa]ie [i pentru programele sociale pentru

femei, copii [i b\tr`ni, inclusiv pentru programele Medicare [i

Medicaid. Bill a semnat vetoul s\u cu acela[i stilou cu care Lyndon

Johnson semnase, cu treizeci de ani `n urm\, constituirea legal\ a

Medicare. Bill a ar\tat c\ erau `n joc „dou\ c\i de viitor foarte dife-

rite pentru America“. {tia c\ republicanii nu dispuneau de num\rul

necesar de voturi pentru a dep\[i vetoul pre[edintelui, a[a c\ i-a

`ndemnat s\-[i domoleasc\ pozi]iile [i s\ negocieze cu Casa Alb\

dep\[irea impasului. Dar revolu]ionarii proaspe]i ai lui Gingrich nu

au renun]at la cruciada lor ideologic\ pentru demontarea puterii

guvernului federal.

Dreptul administra]iei de a cheltui bani a expirat din nou `n

noaptea de 16 decembrie. De data aceasta era o `ntrerupere „par-

]ial\“ a activit\]ii – unii lucr\tori federali erau `n concediu, f\r\ s\

fie pl\ti]i p`n\ la reluarea activit\]ii. O greutate teribil\ ap\sa

asupra oamenilor, mai ales c\ era vremea s\rb\torilor. ~nainte de

vacan]a de Cr\ciun a Congresului, care `ncepea pe 22 decembrie,

republicanii lui Gingrich [i-au sporit cruzimea prin prezentarea

unei legi radicale de reform\ de asisten]\ social\ care, l\sat\ `n

vigoare, ar fi d\unat milioanelor de femei [i de copii dezavantaja]i.

Reforma asisten]ei sociale fusese dezb\tut\ de membrii echipei

lui Bill din vremea campaniei electorale, c`nd acesta a promis „s\

duc\ la cap\t reforma asisten]ei sociale a[a cum [tim noi“. Am fost

de acord c\ sistemul era [ubred [i trebuia reparat, dar eram hot\r`t\

ca reforma pe care o vom face s\ asigure re]eaua necesar\ de stimuli

pentru ca indivizii s\ treac\ de la asisten]a social\ `n procesul

muncii. Mi-am exprimat adesea punctul de vedere cu fermitate at`t

`n fa]a so]ului meu, c`t [i `n fa]a membrilor echipei sale `ns\rcinate

cu realizarea reformei. Mi-am sus]inut opinia conform c\reia orice

pachet de reform\ trebuie s\ p\streze Medicaid [i s\ acorde `ngrijire

copiilor mamelor angajate `n munc\. De[i nu am intervenit `n dez-

baterea public\, am participat intens la cea din spatele u[ilor. M-am

exprimat foarte clar `n discu]iile cu Bill [i consilierii s\i politici din

Aripa de Vest, c`nd am spus c\ m\ voi opune `n mod public dac\ ei

vor crea un proiect de lege cvasirepublican, lipsit de generozitate [i

d\un\tor femeilor [i copiilor. Am `n]eles dilema lui Bill [i am vrut

s\-i influen]ez decizia. Echipa lui a lucrat cu a mea [i astfel am pro-

gresat `n conturarea unei modalit\]i de combatere a republicanilor.

Pre[edintele [i-a `ndeplinit promisiunea [i s-a opus prin veto proiec-

tului de asisten]\ social\ al acestora.

~n cele din urm\, republicanii au ie[it responsabili at`t pentru

impasul bugetar, c`t [i pentru `ntreruperile de activitate, iar sc\derea

Istorie trqitq 447


popularit\]ii lor a dus la apari]ia fisurilor `n frontul unit al partidu-

lui. P`n\ `n ianuarie, senatorul Bob Dole, probabil av`nd `n vedere

campania sa preziden]ial\ `n New Hampshire, a `nceput s\ fac\ ni[te

compromisuri. Strategia lui Gingrich de a-l v`na pe Bill e[uase; am

sim]it astfel o mare u[urare c\ puteam re`ncepe activitatea de gu-

vernare [i puteam pl\ti iar angaja]ii, acum c\ Bill triumfase.

C`nd s-a deschis a doua sesiune a celui de-al 104-lea Congres,

pe 3 ianuarie 1996, doar trei puncte minore ale Contractului lui

Gingrich fuseser\ aprobate. Bill se opusese de unsprezece ori. Re-

u[ise s\ previn\ reduceri dezastruoase de buget pentru Medicare [i

Medicaid [i s\ salveze programe precum AmeriCorps [i Legal Aid,

care fuseser\ pe lista de desfiin]are. P`n\ la sf`r[itul lunii, cele dou\

p\r]i au ajuns la un acord de finan]are de compromis [i au

re`nceput activit\]ile de guvernare.

Una dintre institu]iile neafectate de `ntreruperea activit\]ii a fost

Comisia Bancar\ a Senatului, a c\rei activitate a fost considerat\

„esen]ial\“. F\r\ pauz\, ea a continuat s\ ne t`rasc\ prietenii,

avoca]ii [i asocia]ii pe Capitoliu, `ncerc`nd s\ ob]in\ dovezi ale

vinei noastre, `n timp ce spitalele nu aveau bani s\-[i trateze pa-

cien]ii, [i al]i angaja]i ai guvernului erau `n concediu f\r\ plat\.

Pe 29 noiembrie, `n timp ce noi eram `n Europa, martorul-cheie al

republicanilor, L. Jean Lewis, a fost examinat de senatorul Paul Sar-

banes de Maryland [i de consilierul democrat al comisiei lui D’Amato,

Richard Ben-Veniste. Lewis era angajata RTC care prezentase un doc-

ument incriminator `n august 1992, cu FBI-ul [i cu procurorul din

Little Rock, `n care ì numea ca suspec]i de fraud\ nu numai pe so]ii

McDougal, dar [i pe to]i cei care, sus]inu]i de McDougal, contribui-

ser\ la adunarea de fonduri pentru Bill la Madison Guaranty, `n 1985.

Ne-a numit, pe Bill [i pe mine, ca posibili martori. Ben-Veniste a

acuzat-o pe Lewis c\ urm\rea cu obstina]ie s\ ne fac\ r\u [i c\

prezentase acel document chiar `naintea alegerilor din 1992 pentru a

influen]a rezultatele lor. Conform raportului final Whitewater, publi-

cat `n 2002, acest efort preelectoral de a ne implica `ntr-o anchet\

448

penal\ a fost `ncurajat de oameni de la Casa Alb\ din vremea man-

datului lui Bush, precum [i de cei de la Departamentul de Justi]ie.

Pentru a respinge m\rturia ei `n fa]a Comisiei Bancare,

Ben-Veniste a examinat-o mai mult\ vreme pe Lewis, suger`nd c\

aceasta a min]it c`nd a afirmat c\ `nregistrase din gre[eal\ o con-

vorbire cu un angajat al RTC, care o vizitase la biroul ei din Kansas

City. Ben-Veniste a f\cut-o pe Lewis s\ afirme c\, pe c`nd era repu-

blican conservator, nu a avut nici o dorin]\ de a-i face r\u lui Bill [i

nu-l f\cuse niciodat\ mincinos. Apoi Ben-Veniste a prezentat o

scrisoare pe care ea o scrisese `n 1992 care dovedea exact contrariul.

Democra]ii au adus [i ei dovezi c\ Lewis `ncercase s\ produc\ o

linie de tricouri imprimate cu mesaje `n care eram critica]i, Bill [i cu

mine. ~nainte de finalul interogatoriului, Lewis a le[inat [i a trebuit

s\ fie ajutat\ s\ ias\ din sala de audieri.

Publicul a aflat pu]ine din desf\[urarea dramei Whitewater.

Dintre canalele de televiziune, doar C-SPAN a furnizat detalii

despre audierea lui Lewis. La c`teva zile dup\ aceast\ m\rturie

memorabil\ [i autodistructiv\, The New York Times a continuat s\

acorde credit acuza]iilor nefondate ale lui Lewis [i s\ o numeasc\

„martorul principal“. Neintimidat\ de aceste fapte, comisia lui

D’Amato a continuat s\ `mi cerceteze leg\turile cu economiile [i cu

`mprumuturile lui McDougal. Investiga]ia lui Ken Starr trebuia s\

fie confiden]ial\, dar echipa lui era maestr\ `n a l\sa informa]iile s\

se scurg\ spre pres\.

Spre sf`r[itul anului 1995, Dick Morris a venit s\ m\ vad\ pentru

a-mi transmite un mesaj bizar: urma s\ fiu acuzat\ de ceva `nc\

neclar, iar „apropia]ii lui Starr“ `mi sugerau s\ accept acuza]ia [i s\-i

cer lui Bill gra]ierea `nainte de proces. Am crezut c\ Morris f\cea un

serviciu clien]ilor s\i republicani, a[a c\ mi-am ales cu grij\ cuvintele:

– Spune-le informatorilor t\i s\ le raporteze oamenilor lui

Starr c\, de[i nu am f\cut nimic r\u, s`nt con[tient\ c\, a[a cum

spunea Edward Bennett Williams, „un procuror poate acuza [i un

sandvi[ cu [unc\, dac\ vrea“. Iar dac\ Starr m\ acuz\, nu voi cere

Istorie trqitq 449


niciodat\ gra]ierea. Voi merge la proces [i `l voi da `n vileag c\

este un impostor.

– E[ti sigur\ c\ vrei s\ le spun asta? m-a `ntrebat Morris.

– Cuv`nt cu cuv`nt, am replicat.

Din cauza scandalului privind bugetul [i `ntreruperile de activitate,

un moment important `n investiga]ia Whitewater a trecut aproape

neobservat: constat\rile raportului RTC `n privin]a Whitewater au fost

f\cute publice chiar `nainte de Cr\ciun. Acest raport independent a

confirmat declara]ia noastr\ c\ Bill [i cu mine avuseser\m o implicare

minim\ `n investi]ia Whitewater [i nici o leg\tur\ cu pr\bu[irea lui

Madison Guaranty. Dup\ examinarea a patruzeci [i [apte de martori,

consultarea a 200 000 de documente [i cheltuirea a 3,6 milioane de

dolari, anchetatorii RTC nu au g\sit nici o dovad\ `mpotriva noastr\ [i

nici o baz\ faptic\ pentru vreun aspect al „scandalului“ Whitewater.

Raportul a fost foarte pu]in prezentat `n pres\, a[a cum a fost tre-

cut\ cu vederea [i m\rturia lui Jean Lewis. USA Today nici nu l-a

consemnat; The Washington Post a `ngropat [tirea `n al doilea para-

graf al unui articol de prim\ pagin\ despre cita]iile Whitewater, iar

The New York Times a scris c`teva paragrafe. Republicanii au cali-

ficat investiga]ia ca fiind prea restr`ns\ [i [i-au continuat audierile.

Am fost `ncurajat\ de aceast\ [tire c`nd m-am `nt`lnit cu David

Kendall la Casa Alb\ `n diminea]a zilei de 4 ianuarie 1996, la una

dintre sesiunile noastre periodice de informare. David a `ncercat

`ntotdeauna s\ fac\ lucrurile clare la `nt`lnirile noastre, fotocopiind

caricaturile politice care ì pl\ceau sau decup`nd [tirile de senza]ie

cele mai groaznice, precum „Hillary d\ na[tere unui copil extrate-

restru“ sau ce se mai n\scocise toat\ s\pt\m`na.

Ne-am `nt`lnit `n salonul dintre dormitorul principal [i Biroul

Galben Oval, la al doilea etaj al re[edin]ei. Membrii familiilor Bush

[i Reagan folosiser\ aceast\ camer\ ca s\ se relaxeze [i s\ se uite la

televizor, iar Harry Truman [i Franklin Roosevelt folosiser\ aceast\

`nc\pere pe post de dormitor. Bill [i cu mine am pus aici un televi-

zor, o mas\ de jucat c\r]i, o canapea confortabil\ [i un fotoliu.

450

La pr`nz, `n timpul `nt`lnirii noastre, un curier a cioc\nit la u[\ [i

i-a `nm`nat un bile]el lui David; el l-a `ndoit [i l-a pus `n buzunar.

C`nd ne-am terminat discu]ia, a plecat.

A doua zi de diminea]\, a sunat [i a `ntrebat dac\ ne putem

vedea.

– A ap\rut ceva, a spus el.

David mi-a explicat c\ bile]elul pe care-l primise `n urm\ cu o

zi era de la Carolyn Huber, care ì cerea s\ treac\ la plecare pe la

biroul ei din Aripa de Est. Carolyn, asistenta noastr\ de mult\

vreme `n Arkansas, a venit la Washington s\ se ocupe de corespon-

den]a noastr\ personal\ [i s\ pun\ `n ordine, s\ catalogheze [i s\

arhiveze h`rtiile noastre personale – de la carnete de note vechi din

[coal\, la poze de vacan]\ [i discursuri importante – care erau

depozitate acum `n sute de cutii prin diverse locuri `n re[edin]\ [i la

un depozit al Casei Albe din Maryland. David o ruga adesea pe

Carolyn s\ `l ajute s\ g\seasc\ documentele cerute de consilierul

independent [i, de-a lungul ultimelor luni, ea ì predase mii de

pagini de documente din cutiile noastre [i din dosarele ei.

C`nd David a ajuns la biroul ei, Carolyn i-a `nm`nat un teanc de

h`rtii. David [i-a dat seama imediat ce erau: un document din 1992

despre activitatea juridic\ desf\[urat\ de mine [i de al]ii la firma de

avocatur\ Rose pentru Madison Guaranty `n intervalul 1985-1986.

De[i `nregistr\rile documentelor de plat\ de la Madison Guaranty

erau incluse `n cita]iile consilierului independent, locul cel mai pro-

babil `n care puteau fi g\site erau dosarele firmei Rose [i ale Madi-

son Guaranty. Absen]a lor din dosarele noastre nu ne-a surprins,

nici pe David [i nici pe mine, de[i a[teptam cu ner\bdare apari]ia

lor, de vreme ce eram sigur\ c\ ele vor sluji drept m\rturie a afir-

ma]iilor mele despre activitatea juridic\ pe care o desf\[urasem.

Am r\suflat u[urat\ c`nd am aflat c\ fuseser\, `n sf`r[it, g\site.

– Unde au fost? l-am `ntrebat.

Istorie trqitq 451


– Nu [tiu, a spus David. Carolyn a dat peste ele din `nt`mplare

c`nd c\uta `ntr-o cutie cu h`rtii din biroul ei. De `ndat\ ce [i-a dat

seama ce erau, mi-a trimis bile]elul.

– Ce se va `nt`mpla acum? l-am `ntrebat pe David.

– Ei bine, vestea bun\ e c\ le-am g\sit. Vestea proast\ e c\ acest

lucru d\ presei [i procurorilor posibilitatea s\ reia `ntreaga agita]ie.

{i a[a a fost. William Safire, fost scriitor de discursuri pentru

Nixon, m-a numit „mincinoas\ `nn\scut\“ `n articolul s\u din

The New York Times. Poza mea a ap\rut pe coperta revistei

Newsweek sub titlul SF~NT| SAU P|C|TOAS|? {i au

re`nceput discu]iile despre o cita]ie din partea marelui juriu [i

despre o posibil\ acuza]ie `n investiga]ia Whitewater.

Copia documentelor de plat\, am dedus mai t`rziu, era f\cut\

probabil `n campania din 1992, a[a `nc`t echipa campaniei lui Bill

[i firma de avocatur\ Rose s\ poat\ r\spunde `ntreb\rilor presei

despre Madison Guaranty, Jim McDougal [i Whitewater. Vince

Foster, care se ocupa de dosar la vremea respectiv\, f\cuse `nsem-

n\ri pe documente. Am crezut c\ se va ]ine seama [i de ceea ce

declarasem p`n\ atunci tot timpul: c\ activitatea mea pentru econo-

miile [i `mprumuturile lui McDougal, desf\[urat\ cu mult timp `n

urm\, fusese minim\, ca timp [i compensa]ii.

Pe 9 ianuarie 1996, cu ajutorul atent al angaja]ilor de la Casa

Alb\, Camera Verde a fost transformat\ `ntr-un studio de televiziune

pentru interviul meu cu Barbara Walters. Tehnicienii au `ntins cabluri

pe podea [i au montat un echipament care sc\lda camera `ntr-o

lumin\ aurie at`t de bl`nd\ [i de am\gitoare, `nc`t chiar [i portretul lui

Benjamin Franklin, cu pudr\ [i cu peruc\, aflat deasupra [emineului,

p\rea s\ str\luceasc\ de tinere]e. Barbara [i cu mine ne-am `ntre]inut

`n mod pl\cut `n timp ce echipa ajusta nivelul sunetului.

Interviul fusese programat pentru aceast\ dat\ cu mult timp

`nainte, pentru a promova cartea mea It Takes a Village, `n ajunul

apari]iei. Acum m\ a[teptam ca Barbara, pe care o admiram [i o

452

pl\ceam, s\ vin\ cu alte teme de discu]ie. Nu era cea mai bun\

metod\ de a `ncepe un turneu de lansare a c\r]ii `n unsprezece ora[e,

dar am venit `n `nt`mpinarea [ansei de a r\spunde ultimelor acuza]ii.

C`nd camerele au `nceput s\ filmeze, ea a mers direct la ]int\.

– Doamn\ Clinton, `n loc ca noua dumneavoastr\ carte s\

devin\ subiect de discu]ie, a]i devenit dumneavoastr\. Cum a]i

ajuns `n aceast\ situa]ie `ncurcat\ `n care credibilitatea v\ este pus\

sub semnul `ntreb\rii?

– O, [i eu m\ `ntreb acest lucru `n fiecare zi, Barbara, deoarece

este surprinz\tor [i derutant pentru mine. Dar `n ultimii patru ani

ne-au tot fost puse `ntreb\ri [i, `n cele din urm\, ele [i-au primit

r\spuns [i s-au stins, iar altele noi le-au luat locul. Facem tot ce ne

st\ `n putin]\ s\ le r\spundem.

– S`nte]i sup\rat\?

– Din c`nd `n c`nd s`nt pu]in sup\rat\, pu]in trist\, pu]in furioa-

s\. Cred c\ e normal. Dar [tiu c\ toate acestea s`nt parte din statutul

nostru [i continu\m s\ ne croim drum printre ele [i s\ le dep\[im.

C`nd Barbara Walters m-a `ntrebat despre documentele care

lipseau, am spus:

– {tii, cu o lun\ `n urm\, oamenii se agitau pentru c\ documen-

tele de plat\ se pierduser\ [i credeau c\ le-a distrus cineva. Acum,

c`nd s-au g\sit, iar se agit\. Dar m\ bucur c\ documentele au fost

g\site. A[ fi vrut ca acest lucru s\ se fi `nt`mplat cu un an sau doi `n

urm\, pentru c\ ele dovedesc ceea ce am afirmat de la bun `nceput.

Am lucrat `n medie o or\ pe s\pt\m`n\ timp de cincisprezece luni.

Bine`n]eles c\ aceasta nu a fost munc\ mult\ pentru mine.

Barbara nu `n]elegea de ce documentele au fost a[a de greu

de g\sit.

– Cum se desf\[oar\ c\utarea documentelor dumneavoastr\?

– Este o nebunie…

– Nu `n]eleg.

Istorie trqitq 453


– Dar cred c\ oamenii au nevoie s\ `n]eleag\ c\ s`nt milioane de

h`rtii `n Casa Alb\ [i vreme de peste doi ani oamenii au c\utat

s`rguincio[i.

Era greu de transpus `n cuvinte dezordinea `n care tr\iser\m de

c`nd ne mutaser\m la Casa Alb\. Sosiser\m `n 1993 cu toate

bunurile noastre lume[ti `mpachetate la `nt`mplare `n cutii, `n mare

parte deoarece nu aveam o cas\ `n care s\ ne ]inem lucrurile. La

scurt timp dup\ ce ne-am mutat `n re[edin]\, ne-am aflat `n mij-

locul unei renov\ri majore a sistemului de `nc\lzire [i al celui de

aer condi]ionat pentru a aduce Casa Alb\ la standardele energetice

ecologice. A trebuit s\ ne `ndes\m cutiile `n dulapuri [i `n camerele

libere, `n timp ce lucr\torii puneau tuburi noi `n tavane [i `n pere]i.

~n fiecare s\pt\m`n\ trebuia s\ ne mut\m iar cutiile, ca s\ fim cu un

pas `naintea celor care renovau.

~n timpul verii lui 1995, lucr\rile de introducere a tuburilor se

f\ceau la acoperi[ [i la etajul al treilea, o zon\ neprotocolar\ `n care

se g\seau camere suplimentare pentru oaspe]i, solarul, un birou, o

sal\ de sport, o sp\l\torie [i c`teva spa]ii de depozitare. ~ntr-una

dintre acestea, pe care am numit-o „camera c\r]ilor“, am pus c`teva

rafturi pentru a face fa]\ afluxului de c\r]i. Av`nd u[i care d\deau `n

sp\l\torie, `n sala de sport [i `ntr-un mic hol folosit de personalul

re[edin]ei, acest spa]iu era unul dintre cele mai ocupate locuri din

cl\dire; oamenii treceau pe aici la orice or\ din zi [i din noapte. Am

pus mese pentru cutiile cu h`rtii [i cu lucruri personale, care erau

mereu mutate de la un depozit din afar\ `n Casa Alb\ [i `napoi, pen-

tru a putea fi examinate [i catalogate. Carolyn Huber avea [i ea `n

aceast\ camer\ c`teva dulapuri cu dosare pentru rapoartele pe care le

f\cea. {i, pentru a complica mai mult lucrurile, mesele erau adesea

acoperite cu cear[afuri pentru a le proteja de tencuiala [i praful care

c\deau din tavan `n timpul lucr\rilor de renovare.

C\utarea ne`ntrerupt\ a documentelor, ca reac]ie la cita]ii, a sporit

dezordinea. David Kendall ne-a cerut s\ instal\m un copiator `n ca-

mera c\r]ilor pentru ca el [i asisten]ii s\i s\ poat\ copia documentele

454

`nainte s\ le predea Biroului Consiliului Independent. Carolyn a

m\rturisit c\ atunci, `n vara lui 1995, g\sise un teanc de h`rtii

`ndoite pe una dintre mese. A crezut c\ erau documente vechi l\sate

pentru a le `nregistra. F\r\ s\-[i dea seama de importan]a lor, le-a

aruncat `ntr-o cutie cu alte documente, ce a fost luat\ la biroul ei,

deja `n]esat de cutii pe care urma s\ le sorteze c`nd avea s\ aib\

ceva timp la dispozi]ie. C`teva luni mai t`rziu, c`nd a `nceput s\

pun\ ordine `n acele lucruri, a desf\cut h`rtiile [i le-a recunoscut ca

fiind documentele de plat\ pierdute cu mult timp `n urm\.

Carolyn a f\cut ceea ce trebuia: l-a chemat imediat pe David

pentru a-i spune despre descoperirea ei. F\cuse tot ce-i st\tuse `n

putin]\ pentru a ]ine piept unei avalan[e de h`r]oage [i cererilor din

cita]ii. A[a cum a recunoscut [i ea, uneori a avut nevoie de ceva

timp pentru a le rezolva pe toate. Nu am vorbit cu Carolyn despre

documentele de plat\ pentru c\ nu am vrut s\ fiu acuzat\ c\ ì

influen]ez declara]ia. Dar am `ncredere deplin\ `n ea [i [tiu c\ nea-

ten]ia ei a fost nevinovat\, iar gre[eala este de `n]eles.

Comisia senatorului D’Amato a trecut imediat la c\utarea dove-

zilor – niciodat\ g\site – de obstruc]ionare [i sperjur `n descoperirea

documentelor de plat\. S-a cerut imediat o finan]are suplimentar\

pentru o perioad\ de dou\-trei luni pentru a completa audierile, care ì

costaser\ deja pe contribuabili aproape 900 000 de dolari. C`teva luni

mai t`rziu, RTC a `nregistrat un raport suplimentar care confirma fap-

tul c\ documentele de plat\ sus]ineau declara]iile mele cu privire la

activitatea mea juridic\. Bine`n]eles c\ nu am avut nici un motiv s\ le

ascund [i am regretat c\ nu fuseser\ g\site mai devreme.

{i a[a mai departe. Audierile [i articolele din pres\ au continuat

[i, de fiecare dat\ c`nd d\deam un interviu unui moderator al unei

emisiuni radio sau unui realizator de talk-show matinal pentru a

discuta despre It Takes a Village, eram `ntrebat\ despre documen-

tele de plat\. Singurele momente fericite din acea lun\ au fost apa-

ri]iile mele `n libr\rii, [coli, spitale de copii [i `n alte programe de

Istorie trqitq 455


sprijinire a copiilor [i a familiilor din toat\ ]ara. Mul]imile erau

uria[e, iar publicul cald [i apropiat, o dovad\ `n plus a rupturii din-

tre Washington [i restul ]\rii.

Aceast\ ruptur\ este unul dintre motivele pentru care am vrut s\

scriu cartea It Takes a Village. C`nd m\ g`ndeam la greut\]ile din ce

`n ce mai mari ale copiilor din America, m\ izbea ineficien]a reto-

ricii partizane, `n cre[tere la Washington, cu privire la rezolvarea

problemelor cu care se confruntau ace[ti copii.

Multe dintre credin]ele mele despre ceea ce este mai bun pentru

copii [i familiile lor nu se `ncadreaz\ `n nici o categorie politic\ sau

ideologic\ [i mul]i dintre oamenii pe care i-am cunoscut `n turneul

de lansare a c\r]ii mi-au spus c\ [i ei simt la fel. Cei care st\teau la

coad\ ore `ntregi nu voiau s\ vorbeasc\ despre cele mai recente

evenimente din capitala ]\rii. Voiau s\ vorbeasc\ despre c`t de greu

este s\ g\se[ti `ngrijire de calitate pentru copii [i pe care s\ ]i-o po]i

permite, despre problemele cre[terii copiilor f\r\ ajutorul familiei

`n sens mai larg, despre greut\]ile cre[terii copiilor `ntr-o cultur\ de

mas\ care promoveaz\ prea des comportamentele periculoase [i

deformeaz\ valorile, despre importan]a unor [coli bune [i a unor

taxe de [colarizare accesibile [i despre multe alte probleme cu care

se confrunt\ p\rin]ii [i al]i adul]i `n lumea aceasta care sufer\ trans-

form\ri rapide. Discu]iile acestea m-au `ncurajat [i am sperat ca

aceast\ carte s\ ajute la promovarea unei dezbateri na]ionale despre

ce este mai bun pentru copiii Americii.

It Takes a Village oferea informa]ii despre idei [i programe dez-

voltate la nivelul comunit\]ii [i care contau pentru vie]ile copiilor [i

ale familiilor. Adesea, un program model dintr-o comunitate nu

este preluat `n alta pentru c\ s`nt prea pu]ine canale de comunicare.

De exemplu, un grup de p\rin]i interesa]i din Atlanta ar putea bene-

ficia [i ei dac\ afl\ despre un program extra[colar nou pentru ado-

lescen]ii cu probleme din Los Angeles. Am vrut s\ fac vizibile

eforturile fundamentale `ncununate de succes, care ar putea avea

rezonan]\ `n `ntreaga ]ar\. Am sperat c\ a[ putea crea un precedent

456

pentru ac]iuni de caritate `n favoarea copiilor, de vreme ce ofeream

tot profitul ob]inut din drepturile de autor. ~n final, am putut con-

tribui cu aproape un milion de dolari.

Turneul de promovare a c\r]ii mi-a oferit [i momente de satis-

fac]ie personal\. ~n Ann Arbor, Michigan, pe 17 ianuarie, zeci de

oameni au venit la libr\rie purt`nd tricouri pe care era inscrip]ionat:

„Hillary Fan Club“. Ruth [i Gene Love, un cuplu de pensionari din

Silver Spring, Maryland, `nfiin]aser\ fun-club-ul `n buc\t\ria lor,

`n 1992. Erau sute de membri `n toat\ ]ara [i c`teva filiale interna-

]ionale. So]ii Love (gr\itor nume) mi-au devenit prieteni minuna]i

care p\reau s\ [tie `ntotdeauna c`nd aveam nevoie de `ncurajare.

C`nd c\l\toream, trimiteau „fanii“ s\ m\ `nt`mpine cu z`mbete, tri-

couri [i pancarte confec]ionate `n cas\.

La San Francisco, James Carville mi-a organizat o cin\ la un

restaurant pe care tocmai `l cump\rase [i a invitat c`]iva prieteni

apropia]i pentru a m\ `nveseli. Prietena mea Susie Buell a spus c\

nu urm\rea toate dramele care se petreceau la Washington, dar avea

ceva s\-mi spun\: „Binecuv`ntat\ s\-]i fie inima!“

Era tot ce aveam nevoie s\ aud.

~n timpul aceluia[i turneu, pe 19 ianuarie 1996, am ]inut un

discurs la Colegiul Wellesley, pentru mine o adev\rat\ alma mater,

[i am `nnoptat `n casa pre[edintelui, Diana Chapman Walsh. Casa

este situat\ pe malul lacului Waban. M-am trezit devreme a doua

zi [i am f\cut o plimbare lung\ pe poteca ce `nconjoar\ lacul.

Tocmai m\ `ntorsesem, c`nd David a sunat s\-mi spun\ c\

Kenneth Starr emisese o cita]ie s\ m\ prezint `n fa]a marelui juriu

pentru a depune m\rturie despre absen]a documentelor de plat\.

De data aceasta nu mai erau acele depozi]ii lini[tite la Casa Alb\.

Trebuia s\ depun m\rturie `n fa]a `ntregului mare juriu `n

s\pt\m`na ce urma. Eram tulburat\ [i totu[i [tiam c\ nu-mi

puteam exprima sentimentele fa]\ de nimeni, cu excep]ia lui Bill

[i a avoca]ilor mei.

Istorie trqitq 457


Melanne insistase s\ m\ `nso]easc\ `n c\l\torie fiindc\ [tia c`t

de dificil va fi turneul `n condi]iile de presiune zilnic\ la care eram

supus\ de `ntreb\rile presei. Aceast\ dovad\ de prietenie a costat-o

at`t emo]ional, c`t [i material: a trebuit s\ `nfrunte al\turi de mine

momentele dure [i s\-[i pl\teasc\ [i drumul. Acea zi la Wellesley a

fost dificil\ pentru mine mai ales fiindc\ nu-i puteam spune lui

Melanne ce se `nt`mpla. Mai r\u, [i ea a fost cuprins\ de tulburarea

mea [i a `nceput s\ fac\ diverse presupuneri `n locul meu. Nu voi

uita niciodat\ bun\tatea [i loialitatea ei.

M-am `ntors la Casa Alb\ descurajat\ [i jenat\, `ngrijorat\ at`t

c\ ultima `ntors\tur\ a evenimentelor ar putea distruge [i dramul de

credibilitate pe care-l mai aveam, c`t [i de ce va `nsemna acest

lucru pentru pre[edin]ia lui Bill. El era tulburat [i preocupat pentru

mine. ~mi tot spunea c`t ì pare de r\u c\ nu a putut s\ m\ protejeze

de toate acestea.

{i Chelsea era `ngrijorat\ pentru mine. Urm\rise pas cu pas

desf\[urarea investiga]iilor, uneori chiar mai mult dec`t mi-a[ fi

dorit. A[a cum eu voiam s\ o ap\r pe ea, [i ea voia s\ m\ protejeze

[i s\ m\ consoleze. La `nceput, am `ncercat s\ evit s\ o `mpov\rez

cu tot ceea ce era `n sufletul meu, dar apoi mi-am dat seama c\, pe

m\sur\ ce cre[tea, se sim]ea mai bine dac\ [tia ce simt.

Bill ì manevrase cu iscusin]\ pe republicani `n privin]a `ntreru-

perilor de activitate ale administra]iei, dar succesul s\u politic nu

ne putea proteja pe nici unul din noi de abuzurile proceselor

penale. Se sim]ea lipsit de putere `n fa]a lui Starr [i a alia]ilor s\i.

M`nia nu este cea mai bun\ stare de spirit ca s\ te preg\te[ti pentru

apari]ia `n fa]a marelui juriu. Faptul c\ eram avocat m-a ajutat

cumva, pentru c\ am `n]eles procesul. Dar nu am putut m`nca [i

dormi timp de o s\pt\m`n\ `nainte de `nf\]i[are; am sl\bit zece ki-

lograme – dar nu aceasta este metoda de sl\bit pe care o recomand.

De[i am lucrat la m\rturia mea, care era simpl\ [i direct\, m-am

concentrat mai mult pe cum s\-mi st\p`nesc m`nia pe parcursul

458

`ntregului proces. Jura]ii `[i f\ceau meseria de cet\]eni. Au meritat

respectul meu; nu acela[i lucru pot spune despre avoca]ii lui Starr.

David a afirmat `n fa]a procurorilor lui Starr c\ obliga]ia de a m\

prezenta `n fa]a marelui juriu era nejustificat\ [i reprezenta un abuz

al procesului. A[ fi putut fi chestionat\ `n particular sub jur\m`nt,

a[a cum fusesem [i p`n\ atunci, chiar cu `nregistrare video. Dar

Starr a insistat pentru citarea mea `n fa]a cur]ii. Unul dintre sco-

purile sale va fi fost s\ m\ umileasc\ public, dar eram hot\r`t\ s\

nu-i permit s\ m\ calce `n picioare. S`nt probabil prima so]ie de

pre[edinte care depunea m\rturie `n fa]a marelui juriu, dar o f\ceam

`n termenii stabili]i de mine. David mi-a spus c\ puteam evita foto-

grafii [i echipele de televiziune `n afara tribunalului, l\s`nd limuzina

Serviciului Secret `n parcarea de la subsol [i lu`nd liftul p`n\ la al

treilea etaj. I-am respins propunerea. Am considerat c\, dac\ m-a[

furi[a `n cl\dire, a[ l\sa impresia c\ am ceva de ascuns.

C`nd ma[ina a oprit `n fa]a Tribunalului Districtual al Statelor

Unite pentru Districtul Columbia, la ora 1.45 `n dup\-amiaza zilei

de 26 ianuarie 1996, am cobor`t, am z`mbit mul]imii [i i-am f\cut

cu m`na, apoi am intrat. {tiam c\ trebuie s\-mi ascund adev\ratele

sentimente `n leg\tur\ cu Starr [i cu demersurile sale. Toat\ s\pt\-

m`na m\ preg\tisem mental [i spiritual pentru acest moment.

Respir\ ad`nc, `mi tot spuneam, [i roag\-te s\-]i ajute Dumnezeu.

~n timp ce m\ preg\team s\ intru `n sal\, le-am f\cut cu m`na

avoca]ilor mei s`rguincio[i [i le-am strigat:

– Noroc! S\ pornim la lupt\!

Marele juriu s-a `ntrunit `n marea sal\ de judecat\ de la etajul al

treilea. Conform procedurilor federale privind marile jurii, martorii

nu pot intra `n sal\ cu avocatul lor. A[a c\ eram singur\. To]i cei

dou\zeci [i trei de mari jura]i, cu excep]ia a doi, erau prezen]i: zece

erau femei [i majoritatea erau afro-americani. P\reau reprezentativi

pentru districtul `n care serveau. Fiecare dintre cei opt adjunc]i

b\rba]i ai lui Ken Starr ar\tau exact ca el.

Istorie trqitq 459


Starr a l\sat `ntreb\rile pe seama unuia dintre adjunc]ii s\i, iar

el st\tea la masa procurorului [i se uita lung la mine. Am r\spuns

la toate `ntreb\rile, chiar dac\ multe s-au repetat de c`teva ori. ~n

timpul uneia dintre cele trei pauze, eram pe coridor [i un jurat a

venit la mine [i m-a `ntrebat dac\ vreau s\-i dau un autograf pe

cartea It Takes a Village. M-am uitat la David, care z`mbea sa-

tisf\cut, [i i-am dat autograful cerut. Mai t`rziu am aflat c\, dup\ o

cercetare a acestui „incident“, juratul a fost demis.

Dup\ patru ore s-a terminat. ~ntr-o camer\ al\turat\, mi-am

consultat repede avoca]ii, David [i Nicole Seligman [i Jack Quinn,

noul consilier la Casa Alb\, [i Jane Sherburne. Am discutat despre

ce s\ le spun reporterilor care m\ a[teptau ner\bd\tori. Merg`nd

spre ie[ire am trecut pe l`ng\ birouri [i am observat c\ nimeni nu

plecase acas\. Mul]i oameni st\teau s\ `mi fac\ cu m`na [i s\ `mi

spun\ cuvinte `ncurajatoare.

Se `ntunecase c`nd am ie[it [i am acceptat s\ r\spund la c`teva

`ntreb\ri ale presei. Voiau s\ [tie cum m\ sim]eam.

– A fost o zi lung\, am spus.

– A]i fi preferat s\ fi]i `n alt\ parte ast\zi?

– O, `ntr-o mie de alte locuri!

C`nd am fost `ntrebat\ despre absen]a documentelor de plat\,

le-am spus:

– {i eu, ca toat\ lumea, a[ vrea s\ [tiu cum au ap\rut aceste

documente dup\ at`]ia ani. Am `ncercat s\ colaborez la investiga]ie

c`t am putut.

Am f\cut cu m`na mul]imii c`nd m-am urcat `n limuzin\ pentru

a reveni la Casa Alb\. C`nd am ajuns `n salonul diplomatic de

recep]ii, Bill [i Chelsea m\ a[teptau; m-au `mbr\]i[at [i erau ner\b-

d\tori s\ afle cum au decurs lucrurile. Le-am spus c\ m\ bucuram

c\ totul s-a terminat.

~n articolele de pres\ care au urmat acestui eveniment s-a scris

mult despre haina de l`n\ neagr\, brodat\, cu falduri, pe care o pur-

tasem `n acea zi. Un reporter notase c\ haina avea „aplicat pe spate un

460

dragon de aur“, ceea ce i-a determinat pe comentatori s\-i g\seasc\

semnifica]ia: era un totem? Eram o domni]\-dragon? Casa Alb\ a fost

obligat\ s\ fac\ o declara]ie prin care s\ anun]e c\ aplica]ia de pe

haina f\cut\ de Connie Fails, prietena mea designer din Little Rock,

nu avea nici o semnifica]ie: era un simplu model abstract despre care

un autor de articole de mod\ a scris c\ ar\ta ca un „art deco ce imita

scoicile“. Biroul meu de pres\ le-a amintit reporterilor c\ purtasem

haina aceea [i `n timpul evenimentelor inaugurale din 1993 – c`nd ni-

meni nu a comentat desenul –, dar acest lucru nu a pus cap\t dis-

cu]iilor. Haina „s-a transformat `ntr-un test politic Rorschach la

Washington“, dup\ cum bine a scris un reporter. {i destul de aproape

de adev\r.

Seara urm\toare mi-am impus s\ iau parte la un alt ritual de la

Washington, cina de la Clubul Alfalfa. Acesta este un club care are

un singur scop: s\ fac\ o satir\ a nominaliz\rilor preziden]iale `n

timpul unei cine la patru ace. M-am a[ezat, `mpreun\ cu so]ul meu

[i cu un grup de mini[tri [i de judec\tori de la Curtea Suprem\, pe

locurile de pe estrada din sala de bal a hotelului Capital Hilton.

Candidatul satirizat `n acel an a fost Colin Powell. S-a ridicat s\

vorbeasc\ [i a salutat demnitarii prezen]i:

– Doamnelor [i domnilor, extremi[ti republicani, democra]i [i

al]ii f\r\ importan]\, invita]i cita]i.

Am presupus c\ doar eu m\ `ncadram `n aceast\ ultim\ cate-

gorie. Am ridicat m`na [i am r`s c`nd Powell s-a `ntors [i mi-a

z`mbit cu r\utate. Dup\ ce Powell a terminat de vorbit, unul dintre

consilierii lui Bill a venit la mine [i mi-a [optit:

– ~nainte s\ depui m\rturie de cel pu]in cinci ori `n fa]a marelui

juriu, a[a cum am f\cut eu, e[ti ca plevu[ca, nu contezi.

Istorie trqitq 461


ZONE DE R|ZBOI

Cunosc`nd importan]a rela]iei lungi [i complexe pe care Ameri-

ca o avea cu Fran]a, Bill [i cu mine a[teptam cu ner\bdare prima

cin\ de stat pentru pre[edintele francez Jacques Chirac [i so]ia sa,

Bernadette, `n februarie 1996. Politician conservator din partidul

lui de Gaulle, Chirac fusese primarul Parisului timp de optsprezece

ani. De[i vorbe[te fluent engleza [i a c\l\torit mult `n America `n

tinere]e, afec]iunea sa pentru Statele Unite nu s-a tradus `ntotdeau-

na printr-o ac]iune `n sprijinul politicii noastre. Bill s-a str\duit din

greu s\ c`[tige sprijinul Fran]ei, mai ales `n 1999, c`nd a convins

Fran]a s\ fie de partea NATO `n loviturile aeriene de condamnare a

epur\rii etnice din Kosovo, `n ciuda lipsei unei rezolu]ii specifice a

Na]iunilor Unite.

Diploma]ia este un domeniu delicat, chiar [i c`nd este vorba

despre rela]iile cu propriii alia]i. Colaborarea str`ns\ [i respectul

reciproc dintre ]\rile noastre `[i au r\d\cinile `n ajutorul pe care

Fran]a ni l-a acordat `n timpul Revolu]iei, dar au fost [i momente `n

istorie c`nd politica francez\ [i cea american\ au fost divergente,

iar rela]iile – `ncordate; un exemplu `l constituie r\zboiul condus de

Statele Unite `n Irak [i c\ruia guvernul francez i s-a opus deschis [i

cu vehemen]\.

Primul obstacol `n organizarea cinei a fost meniul. Francezii

s`nt renumi]i pentru buc\t\ria lor, a[a c\ m-am str\duit s\ li se

serveasc\ o mas\ perfect\ la Casa Alb\. Buc\tarul nostru, Walter

Scheib, era american, iar specializarea [i-o f\cuse tot `n America.

Cu toate acestea, nu a fost deloc intimidat [i m-a asigurat c\ va face

o combina]ie `ntre tradi]iile celor dou\ buc\t\rii.

Mesele rotunde din sufragerie au fost acoperite cu damasc,

cristaluri, argint\rie [i trandafiri. Era mijlocul iernii [i ninsese `n

Washington. Diploma]ii, oamenii de afaceri, arti[tii [i starurile de

cinema vorbeau despre homar cu l\mìe [i sup\ cu vinete coapte,

miel la gr\tar, piure de cartofi, toate servite cu cele mai bune vinuri

americane. De la aceast\ prim\ cin\ la `nt`lnirile noastre ulterioare

cu Chirac, Bill [i cu mine am descoperit c\, dac\ lumea diploma]iei

este `n[el\toare, ea este [i plin\ de surprize.

– Bine`n]eles c\ iubesc multe lucruri americane, inclusiv m`nc\-

rurile, a spus pre[edintele Chirac, a[ezat la dreapta mea. {ti]i, am

lucrat `ntr-un restaurant Howard Johnson.

~n ciuda unor ocazionale divergen]e politice serioase dintre

Statele Unite [i Fran]a, Bill [i cu mine am p\strat un dialog pl\cut

cu familia Chirac `n timpul [ederii noastre la Casa Alb\ [i m-am

bucurat de o vizit\ pe care am f\cut-o cu Bernadette Chirac `n cen-

trul Fran]ei. Nepoat\ a aghiotantului generalului de Gaulle, Berna-

dette este o femeie elegant\ [i cultivat\, care, din 1971, era

demnitar local din partea unei circumscrip]ii electorale din regiunea

Corezze. Din c`te [tiam eu, era singura so]ie de pre[edinte care fu-

sese aleas\ pe meritele ei. Am fost fascinat\ de statutul independent

pe care [i-l crease [i de povestirile ei despre cum mergea singur\,

pe jos sau cu ma[ina, din cas\ `n cas\, pentru a solicita voturile

oamenilor. Mai t`rziu, m-a invitat s\ o `nso]esc `ntr-o vizit\ `n cir-

cumscrip]ia sa [i, `n mai 1998, am f\cut un tur minunat cu ea `n

Corezze, cunosc`ndu-i pe cei pe care ì reprezenta.

La scurt timp dup\ aceasta, am s\rb\torit un alt moment impor-

tant `n familie: a [aisprezecea aniversare a lui Chelsea. Nu-mi

venea s\ cred c`t de repede crescuse. P\rea c\ ieri lua primele lec]ii

de dans [i se `ncol\cea `n poala mea s\-i citesc o carte. Acum m\

Istorie trqitq 463


ajunsese `n `n\l]ime [i voia s\-[i ia permis de conducere. Acest

lucru era destul de `nsp\im`nt\tor, dar mai `nsp\im`nt\tor era c\

tat\l ei o `nv\]a s\ [ofeze.

Serviciile Secrete nu l-au l\sat niciodat\ pe Bill s\ [ofeze `n

afara terenului de golf, ceea ce era un lucru bun. Nu vreau s\ spun

c\ so]ul meu nu are `nclina]ii mecanice, dar `n fiece clip\ ì trec

at`tea informa]ii prin minte `nc`t adesea nu-[i d\ seama `ncotro

merge. Dar a ]inut s\ `[i fac\ datoria de tat\ [i a `mprumutat o

ma[in\ de la Serviciile Secrete din Camp David.

Dup\ prima lec]ie de mers `napoi [i de parcare lateral\, m-am

`nt`lnit cu Chelsea c`nd se `ntorcea la vil\:

– Ei? Cum a mers?

– Cred c\ tata a `nv\]at multe, mi-a r\spuns.

Nu este niciodat\ u[or s\ fii copil de pre[edinte: `]i pierzi ano-

nimatul, e[ti supravegheat tot timpul. Chiar [i c`nd Chelsea a mai

crescut, Bill [i cu mine eram hot\r`]i s\ facem `n a[a fel `nc`t s\

duc\ o via]\ normal\ pe c`t era posibil. Ne-am str\duit s\ ne facem

programul c`t mai liber posibil ca s\ putem cina `n buc\t\ria fami-

liei cu ea, s\ ne povestim lucrurile care ni s-au `nt`mplat peste zi, s\

ne facem planuri pentru sf`r[itul de s\pt\m`n\, s\ mergem `n excur-

sii `n familie. Indiferent ce se petrecea, am `ncercat s\ fiu la etajul

doi c`nd se `ntorcea de la balet, `n caz c\ avea nevoie s\ vorbeasc\

cu cineva. Cel pu]in voiam s\ o v\d `nainte s\ dispar\ `n camera ei.

De asemenea, am `ncercat s\ o protej\m de investiga]iile [i de

articolele dure din pres\, dar s`nt sigur\ c\ acestea au f\cut via]a la

Casa Alb\ mai fascinant\ pentru Chelsea. Au obligat-o s\ se matu-

rizeze mai devreme [i s\ analizeze oamenii, identific`ndu-i astfel pe

lingu[itori [i pe fal[ii prieteni [i descotorosindu-se de ei, cre`ndu-[i

rela]ii cu cei care pot fi prieteni adev\ra]i [i r\m`n al\turi de ea p`n\

t`rziu, `n via]\.

I-am s\rb\torit a [aisprezecea aniversare pe 27 februarie 1996,

merg`nd la Teatrul Na]ional [i vizion`nd spectacolul Mizerabilii.

Apoi i-am invitat prietenii pentru sf`r[itul de s\pt\m`n\ la Camp

464

David. Chelsea a stabilit jocurile; printre ele era [i o partid\ de

paintball1. Pu[ca[ii marini `ncartirui]i aici erau doar cu c`]iva ani

mai mari dec`t invita]ii, a[a c\ au format echipa advers\ de ado-

lescen]i care alergau prin p\dure [i se `mpro[cau unii pe al]ii cu

bilu]e colorate. Bill d\dea indica]ii [i stabilea strategia de b\taie

pentru echipa care p\rea s\ z\boveasc\. Dup\ cin\, `ncheiat\ cu un

tort enorm preparat de ne`ntrecutul patiser Roland Mesnier de la

Casa Alb\, ne-am adunat la Hickory Lodge pentru a ne uita la filme

sau a juca bowling pe culoarul instalat de pre[edintele Eisenhower.

Dup\ miezul nop]ii, Bill [i cu mine am recunoscut c\ nu mai aveam

[aisprezece ani [i ne-am retras.

Chelsea [i prietenii ei se g`ndeau deja la facultate. De[i m\

durea c\, `n cur`nd, nu o vom mai avea acas\, am `ncercat s\ nu o

influen]ez spun`ndu-i ce sim]eam. Speram doar c\ va alege un cam-

pus apropiat de Washington.

~n fiecare an, [coala Sidwell Friends g\zduie[te o „sear\ a cole-

giilor“ pentru viitori studen]i [i p\rin]ii lor. Bill [i cu mine am `nso]it-o

pe Chelsea pentru a-i asculta pe reprezentan]ii diverselor colegii, pre-

zent`nd oferta lor educa]ional\ [i modalit\]ile de `nscriere. Chelsea a

fost t\cut\ la `ntoarcere. Apoi, dintr-o dat\, a spus:

– {ti]i, cred c\ a[ vrea s\ vizitez Universitatea Stanford.

Uit`nd tot ce [tiam despre psihologia invers\ [i despre dinamica

mam\-fiic\, am izbucnit:

– Cum? Stanford e prea departe. Nu se poate s\ mergi a[a

departe. E tocmai pe Coasta de Vest, la trei fuse orare distan]\. Nu

o s\ reu[im s\ te vedem niciodat\.

Bill m-a str`ns de m`n\ [i i-a spus lui Chelsea:

– Iubito, po]i merge unde vrei tu.Desigur [tiam c\, dac\ voia s\ mearg\ la Stanford [i era accep-

tat\, a[ fi fost fericit\ pentru ea. Mi-l aminteam foarte bine pe tata,care nu-mi d\dea posibilitatea alegerii, iar Bill [i cu mine am jurat

Istorie trqitq 465

1 Un fel de ho]ii [i vardi[tii `n care adversarii se „`mpu[c\“ cu bile de vopsea care sesparg la contactul cu trupul (n.red.).


s\ nu facem asta niciodat\. Cu toate acestea, am sperat adesea c\Chelsea va r\m`ne `n zona Washingtonului. Dar conversa]ia m-asilit s\ fac fa]\ realit\]ii: indiferent unde mergea, `ntr-un an [ijum\tate avea s\ ne p\r\seasc\. Poate c\ ea era preg\tit\, dar eu nueram [i m-am hot\r`t s\ petrec [i mai mult timp cu ea sau, cel pu]in,at`t c`t `mi va permite ea.

Departamenul de Stat `mi ceruse s\ merg ca emisar `n Bos-nia-Her]egovina pentru a consolida importan]a Acordului de pacede la Dayton, care fusese semnat `n noiembrie. Cuceririle teritorialeale coali]iei croato-musulmane ajutate de Statele Unite, cuplate cubombardamentele NATO pe care Bill le sus]inuse ca necesare, i-auobligat `n cele din urm\ pe s`rbi s\ negocieze o `n]elegere. Urma s\m\ opresc [i la bazele militare americane din Germania [i din Italia[i s\ petrec o s\pt\m`n\ `n Turcia [i `n Grecia, dou\ aliate impor-tante ale Statelor Unite [i ale NATO, `ntre care rela]iile fuseser\`ncordate `n ce privea Ciprul [i alte probleme nerezolvate.

Bill [i cu mine am discutat dac\ Chelsea ar trebui s\ evite „etapaBosnia“ a c\l\toriei. Am c`nt\rit riscurile [i am decis c\, dac\ se vorlua precau]iile necesare, vom fi am`ndou\ `n siguran]\. Era destul dematur\ s\ `nve]e din aceast\ experien]\. ~n plus, urma s\ c\l\torimcu o trup\ a USO1 `n care erau [i c`nt\rea]a Sheryl Crow [i actorulde comedie Sinbad, to]i dispu[i s\-[i asume riscurile c\l\toriei.

Am crezut c\ Bill, secretarul de Stat Warren Christopher [i tri-misul s\u special, ambasadorul Richard Holbrooke, f\cuser\ unmiracol la Dayton conving`ndu-i pe s`rbi, pe croa]i [i pe musulmanis\ pun\ cap\t luptelor [i s\ fie de acord cu o nou\ form\ de guver-nare. Pentru a izola grup\rile combatante [i a stabili securitatea,Statele Unite trimiseser\ `n zon\ optsprezece mii de solda]i `n trupe demen]inere a p\cii, c\rora li se al\turau patruzeci de mii din alte ]\ri.Administra]ia dorea s\ dea un semnal puternic c\ acordurile de pacetrebuie respectate [i `nt\rite. Echipa mea obi[nuia s\ m\ tachinezespun`ndu-mi c\ Departamentul de Stat avea o directiv\: dac\ locul eraprea mic, prea periculos sau prea s\rac, trimite]i-o pe Hillary. Acest

466

lucru nu m\ deranja, deoarece locurile `ndep\rtate [i nesigure erau

cele mai provocatoare. Eram onorat\ s\ merg `n Bosnia.

Duminic\, 24 martie, avionul nostru a aterizat la Baza aerian\

Ramstein din Germania, l`ng\ Baumholder, sediul Diviziei ~ntì

Blindate, care furnizase cele mai multe for]e americane `n Bosnia.

Poporul german ne `nt`mpinase c\lduros cu doi ani `n urm\, la

Berlin, pe Bill [i pe mine, la s\rb\torirea re`ntregirii Germaniei,

c`nd am trecut prin Poarta Brandenburg `mpreun\ cu cancelarul [i

doamna Kohl [i am p\[it pe p\m`ntul care, p`n\ `n 1989, fusese

parte a Germaniei comuniste. Helmut Kohl, un om minunat, emo-

tiv [i chiar glume], a devenit prietenul lui Bill [i partenerul s\u po-

litic. Kohl era devotat ac]iunii de dep\[ire a celor patruzeci de ani

de separare politic\ din ]ara sa [i procesului de fuziune a Estului [i

Vestului `ntr-o singur\ na]iune german\. De asemenea, sus]inea

crearea Uniunii Europene, adoptarea unei monede unice [i sprijinea

Statele Unite `n eforturile de `ncheiere a conflictelor din Balcani.

Cooperarea dintre ]\rile noastre era un exemplu viu al alian]ei post-

belice care urm\rea realizarea p\cii [i a securit\]ii `n Europa.

Dup\ sosirea la Baumholder, Chelsea [i cu mine am participat la

slujbe religioase, ne-am `nt`lnit cu familiile trupelor noastre [i am

participat la o reprezenta]ie a lui Sheryl [i a lui Sinbad. ~n jurul orei

6.30 a doua zi de diminea]\, echipa noastr\ s-a `mbarcat `ntr-un

avion de transport C-17 [i am decolat `ndrept`ndu-ne spre Baza ae-

rian\ Tuzla din Bosnia-Her]egovina. Pe l`ng\ arti[ti, aduceam saci

de scrisori [i daruri pentru trupe [i chiar dona]ii din partea unor

companii americane: 2 200 de cartele telefonice pentru distan]e mari

[i 300 de casete video cu filme. Casa Alb\ contribuise cu [ase cutii

de M & M’s cu sigiliul preziden]ial pe ele. Pentru copiii din Bosnia,

care pierduser\ ani de [coal\ din cauza r\zboiului, companiile

americane donaser\ rechizite [colare [i juc\rii.

Am petrecut cele o sut\ de minute de zbor vorbind cu membrii

echipajului [i cu corpul de pres\. Pilotul, la vremea aceea una din-

tre cele patru femei-pilot de C-17, zbura foarte sus deasupra ]\rii

Istorie trqitq 467

1 United Service Organizations.


devastate, la o `n\l]ime la care nu puteau ajunge proiectilele sol-aer.

De[i oficial schimbul de focuri `ncetase, fiecare dintre noi trebuia

s\ poarte o vest\ de protec]ie `n avion, iar Serviciul Secret ne-a

mutat, pe Chelsea [i pe mine, `n carlinga blindat\ `n timpul ate-

riz\rii. Deasupra pistei de aterizare, c\pitanul a `nclinat o arip\ [i a

f\cut o aterizare aproape perpendicular\ pentru a evita posibilele

tiruri de la sol.

Condi]iile de securitate se schimbau frecvent `n fosta Iugos-

lavie, iar `n ultima vreme se deterioraser\ din nou. Din cauza ra-

poartelor despre existen]a ]inta[ilor de elit\ pe dealurile din jurul

pistei, am fost nevoi]i s\ scurt\m un eveniment organizat pe pist\

cu copiii din zon\, de[i aveam timp s\ ne `nt`lnim cu ei [i cu profe-

sorii lor [i s\ afl\m c`t de mult se str\duiser\ `n timpul r\zboiului

s\ continue orele de clas\ oriunde g\seau un loc sigur. O feti]\ de

opt ani mi-a dat o copie a unei poezii pe care o scrisese [i care se

numea Pace. Chelsea [i cu mine am d\ruit obiectele [colare pe care le

adusesem [i scrisorile din partea copiilor din clasa a [aptea din Baum-

holder, ai c\ror p\rin]i [i profesori ini]iaser\ un program „prieteni prin

coresponden]\“. Apoi am fost du[i `n grab\ la baza american\ fortifi-

cat\ din Tuzla, unde peste dou\ mii de solda]i americani, ru[i, cana-

dieni, britanici [i polonezi erau `ncartirui]i `ntr-un ora[ de corturi.

Sheryl Crow, Sinbad, Chelsea [i cu mine am zburat cu eli-

coptere Black Hawk pentru a vizita solda]ii din avanposturi. Eram

flanca]i de elicoptere de lupt\, o indica]ie a pericolului care pa[te o

misiune de men]inere a p\cii. Am aterizat la Camp Bedrock [i la

Camp Alicia, avanposturi militare din nord-estul Bosniei. Am ur-

m\rit o demonstra]ie de deminare a c`mpurilor [i a [oselelor f\cut\

de trupele noastre – o misiune crunt\ [i, `n acela[i timp, o alt\ do-

vad\ a vie]ii pline de pericole pe care o duceau solda]ii no[tri.

Mul]i dintre cei de acas\ se `ntrebau care este rolul Americii `n

Bosnia. Unii sus]ineau c\ solda]ii nu ar trebui implica]i `n „men-

]inerea p\cii“, de[i acest lucru a f\cut parte din misiunea noastr\ mi-

litar\ istoric\ `n locuri [i la momente disparate, precum de[ertul

468

Sinai, dup\ acordul de pace dintre Israel [i Egipt, [i zona demilita-

rizat\, dup\ R\zboiul din Coreea. Al]ii sus]ineau c\ trupele europene,

nu cele americane ar trebui s\ poarte responsabilitatea pentru men]i-

nerea siguran]ei grani]elor `n Bosnia. Din cauza acestor p\reri, am

stat de vorb\ cu solda]ii [i cu ofi]erii lor, le-am cerut opinia `n le-

g\tur\ cu starea de fapt [i le-am ascultat g`ndurile despre misiunea la

care participau. Unul dintre locotenen]i mi-a spus c\ nu `n]elesese ce

rol ar putea juca Statele Unite p`n\ nu a v\zut el `nsu[i Bosnia.

– ~nainte s\ venim, a spus, era greu s\ ne imagin\m ce se petre-

cea aici.

Mi-a descris grupurile etnice care locuiser\ `mpreun\ `n condi]ii

de pace [i care dintr-o dat\ au `nceput luptele din motive religioase.

– Dac\ merge]i prin sate, pute]i vedea toate pagubele, mi-a

spus. Ve]i vedea case cu acoperi[urile smulse. Ve]i vedea zone `n-

tregi complet bombardate. Ve]i vedea oameni care au fost nevoi]i

s\ supravie]uiasc\ ani buni cu foarte pu]in\ m`ncare [i ap\. Dar

acum, oriunde am merge, copiii ne fac cu m`na [i ne z`mbesc, mi-a

spus. Pentru mine acesta este un motiv suficient pentru a fi aici.

Am privit la aspectul dezolant al r\zboiului de la fereastra eli-

copterului. De departe, totul p\rea frumos [i verde, specific unei

Europe pastorale. Dar dac\ zburam la o `n\l]ime mai mic\, se ve-

deau multe case f\r\ acoperi[ [i pu]ine cl\diri neatinse de gloan]e.

P\m`ntul nu era arat, ci sf`[iat de obuze. Era prim\var\, dar nimeni

nu se ocupa de cultivat, din cauza pericolului pe care-l reprezentau

minele [i tr\g\torii de elit\. Nici p\durile [i drumurile nu erau si-

gure. Era groaznic s\ vezi c`t\ suferin]\ era `n jur [i c`t de multe

erau de f\cut `nainte ca oamenii s\ re`nceap\ o via]\ normal\.

Pl\nuisem o oprire la Sarajevo pentru o `nt`lnire cu o delega]ie

multietnic\ [i pentru a asculta p\rerile lor despre ce ar putea face

guvernul Statelor Unite [i organiza]iile non-guvernamentale pentru a

ajuta o societate sf`[iat\ de r\zboi. Probleme de securitate m-au obli-

gat s\ anulez c\l\toria la Sarajevo, dar oamenii cu care urma s\ m\

`nt`lnesc au fost at`t de dezam\gi]i, `nc`t au insistat s\ se aventureze

Istorie trqitq 469


`ntr-o c\l\torie de vreo sut\ de kilometri pe drumuri nesigure p`n\

la Tuzla, pentru a m\ `nt`lni.

Ne-am str`ns `n sala de conferin]e a comandamentului militar

american. Oaspe]ii mei, printre care primul cardinal bosniac al

Bisericii Romano-Catolice [i mitropolitul Bisericii Ortodoxe din

Republica S`rb\, erau epuiza]i de `ncercarea prin care trecuser\,

dar ner\bd\tori s\ vorbeasc\. Mi-au povestit ce s-au str\duit s\

fac\ pentru a men]ine o aparen]\ de normalitate `ntr-o lume

`ntoars\ pe dos de r\zboi. Mi-au relatat despre [ocul resim]it

c`nd prietenii [i colegii de o via]\ nu mai vorbeau cu ei [i chiar

le erau ostili. C`nd a `nceput violen]a, bombele [i luneti[tii au

devenit un mod de via]\. {eful bosniac al serviciului de trauma-

tisme de la spitalul din Kosovo mi-a spus c\ spitalul a r\mas

deschis chiar [i dup\ ce se terminaser\ proviziile [i se `ntrerupsese

alimentarea cu energie. O educatoare croat\, care-[i pierduse fiul

de doisprezece ani `n asediul ora[ului Sarajevo, mi-a povestit cum

grupa ei s-a mic[orat c`nd copiii au fugit `mpreun\ cu familiile lor,

au `ncetat s\ mai vin\ la [coal\ sau au devenit victime ale violen]ei

haotice [i arbitrare. Un jurnalist s`rb, care fusese b\tut [i `ntem-

ni]at de concet\]enii s\i pentru c\ `ncercase s\-i protejeze pe mu-

sulmanii bosniaci, mi-a confirmat c\ traumele psihice s`nt adesea

mai ad`nci dec`t cele fizice. ~n multe locuri pe care le-am vizitat,

efectele r\zboiului asupra inimilor [i min]ilor oamenilor r\m`-

neau vizibile chiar zeci de ani mai t`rziu, uneori chiar secole.

Reconstruc]ia infrastructurii dup\ r\zboi este una, restabilirea

`ncrederii printre oameni este alta.

Dup\ `nt`lnire, am f\cut un tur al taberei, am examinat con-

di]iile de via]\ ale solda]ilor [i pe cele din infirmerii, din popot\ [i

din locurile de recreere. C`nd Sheryl [i Sinbad s-au `ntors la Tuzla,

au ]inut un spectacol. Chelsea a l\sat o impresie pl\cut\ asupra sol-

da]ilor [i a familiilor lor, le-a str`ns m`na, a dat autografe, plin\ de

c\ldur\ [i de gra]ie. A fost chiar introdus\ `n spectacol: sergentul

major care prezenta spectacolul a invitat-o la microfon, iar Chelsea,

470

f\r\ pic de trac, s-a urcat pe scen\ [i am`ndoi au improvizat o sce-

net\ comic\.

– Numele t\u este Chelsea? a `ntrebat-o `n glum\ sergentul

major.

– Cam a[a, a r\spuns ea r`z`nd.

Apoi a `ndemnat-o s\ imite uralele militare pe care le auzise din

mul]ime.

– Uraaa!

– A fost bine, a spus el. Mai `ncearc\ o dat\.

– URAAA! a urlat ea.

Publicul a `nceput s\ aplaude [i s\ scoat\ urale r\gu[ite, la

r`ndul s\u.

De[i regulile de pres\ obi[nuite s-au aplicat [i de data aceasta –

nici un interviu cu Chelsea, nici o fotografie neautorizat\ – ea a

fost mai `ncrez\toare `n sine ca niciodat\ `n aceast\ excursie. Ca [i

tat\l ei, era din fire prietenoas\ [i curioas\ [i se sim]ea `n largul ei

`n mijlocul oamenilor. C`nd am vizitat trupele americane sta]ionate

`n Aviano, Italia, ceva mai t`rziu `n aceea[i zi, a dat dovad\ de [i

mai mult entuziasm. Mi s-a al\turat pentru o fotografie de grup cu

pilo]ii [i mecanicii for]elor aeriene. C`nd ne `ndep\rtam, o voce a

strigat `n urma noastr\:

– Salut, Chelsea! Cum merg lec]iile de [ofat?

Chelsea s-a `ntors s\ r\spund\ t`n\rului `n uniform\ de lupt\,

care, evident, urm\rise ultimele articole din pres\ despre ea.

– Bine, a spus ea z`mbind.

A mai mers pu]in, apoi s-a `ntors iar [i a strigat:

– Fii atent dac\ vii `n Washington!

Aceast\ c\l\torie a l\sat impresii de durat\ asupra mea [i a lui

Chelsea. Eram foarte m`ndre de b\rba]ii [i de femeile noastre `n

uniform\, care ar\taser\ lumii `ntregi cele mai de pre] valori ameri-

cane. Dac\ locuitorii din Balcani mai doreau [i alte dovezi ale be-

neficiilor aduse de pluralism, tot ce aveau de f\cut era s\ stea la o

mas\ `n popota din Tuzla sau Camp Bedrock sau Camp Alicia,

Istorie trqitq 471


`nconjura]i de o mul]ime de oameni de culoare, de diverse religii,

limbi [i obiceiuri. Aceast\ diversitate este una dintre for]ele

Americii [i ar putea fi [i a lor.

~nainte de a `ncheia aceast\ c\l\torie la Istanbul [i la Atena, am

zburat din capitala Turciei, Ankara, p`n\ la Efes, un ora[ antic gre-

cesc de pe coasta de vest a actualei Turcii, foarte frumos restaurat.

Era o zi perfect\, `nsorit\, senin\. Priveli[tea coastei `]i t\ia respi-

ra]ia. La fel albastrul-verzui al M\rii Egee. ~mi aduc aminte c\ m\

g`ndeam ce zi perfect\ era pentru zburat [i ce moment extraordinar

pentru care merita s\ tr\ie[ti.

M-am `ntors la Washington `n ultima zi din martie, obosit\

fizic, dar cu multe informa]ii [i impresii pe care voiam s\ i le

`mp\rt\[esc [i lui Bill. Problemele din Bosnia le f\ceau pe cele din

Washington s\ par\ mici [i ne`nsemnate. Aici povestea continua.

Dar, ca o schimbare, Ken Starr era cercetat.

~ntr-un editorial critic la adresa procurorului independent,

The New York Times `l mustra aspru pe Starr deoarece `[i conti-

nuase activitatea `n biroul s\u privat de avocatur\, care ì aducea

un milion de dolari pe an, `n timp ce investiga Casa Alb\. Cazul,

se men]iona `n editorial, „necesita un procuror nep\rtinitor [i nein-

fluen]abil“, dar nu punea problema cererii demisiei lui Starr din

calitatea de procuror independent, argument`ndu-se – inexplicabil,

`n opinia mea – c\ aceast\ investiga]ie, posibil nedreapt\,

„avansase prea mult pentru a fi luat\ de la `nceput“. Cu toate aces-

tea era `ncurajator c\ presa atr\gea aten]ia publicului asupra faptu-

lui c\ Starr reprezenta legal firme, precum fabrici de ]ig\ri, ale

c\ror interese erau `n conflict deschis cu cele ale administra]iei

Clinton. C`nd Kenneth Starr a fost desemnat procuror indepen-

dent, nu a fost obligat s\ renun]e la parteneriatul din firma de avo-

catur\ Kirkland & Ellis; nici nu s-a sim]it obligat s\ renun]e la

profiturile din particip\rile la procesele direct influen]ate de poli-

tica administra]iei Clinton.

472

C`]iva ziari[ti `ndr\zne]i, precum Gene Lyons de la Arkansas

Democrat-Gazette [i Joe Conason de la New York Observer,

scriseser\ `n publica]ii cu circula]ie restr`ns\ despre conflictul de

interese al lui Starr, dar acum subiectul `ncepea s\-[i fac\ loc [i `n

presa central\.

Veteran al administra]iei Reagan [i al celei dintì administra]ii

Bush, Starr era binecunoscut ca partizan al republicanilor. Mai

pu]in cunoscute erau leg\turile sale cu dreapta religioas\ [i cu

Paula Jones. Dar rela]iile sale de afaceri cu oponen]ii no[tri politici

nu fuseser\ p`n\ de cur`nd luate `n seam\.

Pe 11 martie 1996, USA Today a scris c\ Starr c`[tiga trei sute

nou\zeci de dolari pe or\ pentru a reprezenta statul Wisconsin `n

efortul de a sprijini un program educa]ional c\ruia administra]ia

Clinton i se opunea. Cheltuielile erau suportate de funda]ia arhi-

conservatoare Bradley. Lista continua: un articol din revista

The Nation prezenta faptele care dovedeau c\ Starr se afla `n con-

flict de interese c`nd, `n calitatea sa de procuror cu jum\tate de

norm\, a investigat RTC, `n timp ce RTC ì investiga firma de avo-

catur\, Kirkland & Ellis, pentru neglijen]\ `n cazul Denver S & L.

~n joc erau interesele pecuniare ale lui Starr, iar conflictul de

interese era marginal, chiar ignorat de pres\. Starr ar fi trebuit s\ se

recuze din investiga]ia RTC. {i, `n vreme ce `n]elegerea dintre RTC

[i firma sa de avocatur\, care pl\tea 325 000 de dolari, era ]inut\

secret\ printr-un acord de confiden]ialitate, fiecare aspect al acti-

vit\]ii juridice a firmei Rose pentru Madison Guaranty era `n am\-

nunt verificat de RTC, de Congres [i de pres\. Nu exista nici o

anchet\ privind acordurile [i ac]iunile lui Starr.

Apari]ia brusc\ a articolelor nefavorabile nu a avut nici un efect

vizibil asupra lui Starr. A ignorat avertismentul ziarului The New

York Times de a-[i „p\r\si firma [i toate procesele p`n\ la `ncheierea

sarcinilor sale `n investiga]ia Whitewater“. Dimpotriv\, pe 2 aprilie,

procurorul independent a pledat `ntr-un caz important `n favoarea a

patru mari firme de tutun la Curtea de Apel din New Orleans.

Istorie trqitq 473


Am fost `nsp\im`ntat\ de ipocrizia unor norme care ì absol-

veau pe Starr [i pe protectorii s\i de responsabilitate, `n timp ce

fac]iunea conservatoare juca pe fa]\ cartea „conflictului de in-

terese“ pentru a-i elimina pe avoca]ii [i pe anchetatorii non-parti-

zani. Robert Fiske, procurorul special ini]ial, fusese `nlocuit `n

august 1994 pentru a-i face loc lui Starr. Fiske a fost destituit pe

motiv de conflict de interese, mult mai pu]in `nsemnat dec`t

numeroasele conflicte politice [i financiare care ar fi trebuit s\ pre-

vin\ numirea lui Starr, `n primul r`nd, [i apoi ar fi trebuit s\ impun\

demisia lui `n mai multe momente ale mandatului s\u.

Starr s-a folosit de o reclama]ie privind un pretins conflict de

interese pentru a destitui dintr-un caz pe unul dintre cei mai presti-

gio[i juri[ti de pe banca federal\ din Arkansas, deoarece jude-

c\torul luase o decizie `mpotriva sa. Acest caz nu avea nici o

leg\tur\ cu Bill [i cu mine; nici m\car cu Madison Guaranty, cu

McDougal sau cu altcineva implicat `n investiga]ia Whitewater.

Starr se folosise de puterea sa `n calitate de procuror independent

pentru a-l acuza pe Jim Guy Tucker, guvernatorul democrat din

Arkansas care i-a urmat lui Bill, de fraud\ [i de conspira]ie `n achi-

zi]ionarea sta]iilor de televiziune prin cablu din Texas [i Florida. ~n

iunie 1995, Starr s-a folosit de amenin]\ri [i de incrimin\ri pentru a

intimida, amenin]`nd pe oricine putea [i aranj`nd afaceri cu oricine

ar fi spus ceva – orice! – pentru a ne incrimina pe Bill [i pe mine.

Judec\torul districtual Henry Woods a fost numit `n cazul Tucker [i,

dup\ examinarea faptelor, a respins acuza]ia lui Starr pe motiv c\ nu

avea nimic de-a face cu cazul Whitewater. Conform interpret\rii

date de Woods legii, Starr `[i dep\[ise autoritatea. Starr a f\cut apel

[i a cerut ca judec\torul Woods s\ fie `nlocuit din acest caz.

Judec\torul Woods, fost agent FBI [i un distins avocat, fusese

`nvestit de c\tre pre[edintele Jimmy Carter. La [aptezeci [i [apte de

ani, punea cap\t unei cariere str\lucite de jurist [i de campion al

ap\r\rii drepturilor omului `n Sud. ~n mai mult de cincisprezece ani

474

pe banc\, el `[i c`[tigase reputa]ia de judec\tor drept, care d\ decizii

greu de comb\tut, p`n\ a ie[it `n calea lui Starr.

Cei trei judec\tori din juriul cur]ii federale care au audiat

apelul lui Starr erau conservatori republicani, numi]i la Curtea de

Apel de c\tre pre[edin]ii Reagan [i Bush. Cei trei judec\tori au

aprobat ambele cereri ale lui Starr – restabilirea acuza]iei [i `nlo-

cuirea lui Woods – nu pentru c\ credeau c\ ar putea fi influen]at,

ci pe motiv c\ articole critice din ziare [i reviste ar putea crea

„aparen]a“ prejudicierii.

Aceast\ hot\r`re neobi[nuit\ [i f\r\ precedent m-a ofensat ca

avocat. Unui procuror nu ar trebui s\ i se permit\ s\ `nlocuiasc\ un

judec\tor dintr-un caz doar pentru c\ nu-i convine hot\r`rea lui. {i,

`n acest caz, Starr nu a mers mai `ntì la judec\torul Woods pentru

a-i cere s\ se recuze. Dac\ ar fi procedat astfel, judec\torul s-ar fi

putut ap\ra, ar fi r\spuns argumentelor lui Starr, ar fi aranjat o

audiere [i ar fi f\cut o `nregistrare. De vreme ce Starr a f\cut prima

mi[care la Curtea de Apel, judec\torul Woods nu a avut posibili-

tatea s\ reac]ioneze.

Rapoarte compromi]\toare la adresa judec\torului Woods au mai

existat pe vremea lui Justice Jim Johnson, un vechi politician segre-

ga]ionist din Arkansas care c`[tigase sprijinul Ku-Klux-Klan `n

cursa sa pentru func]ia de guvernator [i care ì dispre]uia pe Bill [i

pe judec\torul Woods pentru vederile lor liberale asupra problemei

rasiale. Atacul lui Johnson `mpotriva lui Woods [i a aproape ori-

c\rui politician din Arkansas a ajuns `n Washington Times. Editori-

alul era plin de informa]ii false, pe care o mare parte a presei le-a

luat ca adev\ruri. Dup\ `nl\turarea sa, judec\torul Woods a declarat

pentru Los Angeles Times: „M\ disting prin faptul c\ am fost sin-

gurul judec\tor din istoria anglo-american\ care a fost `nl\turat

dintr-un caz pe baza articolelor din pres\“.

Mi-a p\rut r\u c\ Jim Guy Tucker [i so]ia sa, Betty, fuseser\

prin[i `n ac]iunea lui Starr. ~n ciuda eforturilor acestuia, Jim Guy,

care pierduse alegerile primare pentru postul de guvernator `n 1982

Istorie trqitq 475


`n fa]a lui Bill, nu ar fi declarat lucruri neadev\rate despre noi.

Acest lucru nu l-a `mpiedicat pe Starr s\ vin\ cu o alt\ acuza]ie care

`l aducea pe Tucker `n fa]a justi]iei `mpotriva lui Jim [i Susan

McDougal `n Little Rock, Arkansas, `n martie 1996.

De data aceasta, Tucker [i so]ii McDougal erau acuza]i de con-

spira]ie, `n[el\torie, neutilizare corect\ a fondurilor S & L [i de fal-

sificarea unor date `n registrele S & L. Majoritatea acuza]iilor ce li

se aduceau proveneau de la David Hale, un dubios om de afaceri

republican din Arkansas. Acuza]ia sus]inea faptul c\ Hale f\cuse o

`n]elegere cu Jim McDougal pentru a ob]ine `mprumuturi de la

Madison Guaranty [i de la Small Business Administration (SBA)

pentru diferite proiecte, inclusiv pentru tranzac]ii cu terenuri sau

pentru companiile lui Hale, ale so]ilor McDougal [i ale lui Jim

Tucker, c\ aceste `mprumuturi nu erau rambursate [i c\ `ntrebuin-

]\rile [i justific\rile `mprumuturilor erau declarate `n mod fals.

Acuza]ia nu cuprindea nici o referire la Whitewater Development

Co. Inc., la pre[edinte sau la mine.

Hale era expert `n ho]ii [i un actor bun `n rolul s\u secund, [i

avea [i de ce. Coopera cu Starr, sper`nd c\ va evita s\ ajung\ la

pu[c\rie pentru crimele pe care le f\cuse. Small Business Adminis-

tration, care `mprumutase companiei lui Hale milioane de dolari `n

sprijinul `ntreprinderilor mici [i al unor oameni cu venituri reduse,

a raportat c\ pierduse 3,4 milioane de dolari din cauza activit\]ilor

incorecte [i a tranzac]iilor interzise ale lui Hale. SBA a pus compa-

nia sa `n calitate de `ncasator [i, `n 1994, Hale a pledat vinovat de

conspira]ie la `n[elarea SBA cu 900 000 de dolari, dar aplicarea

sentin]ei a fost am`nat\ doi ani, p`n\ la procesul McDougal-Tucker.

Povestea lui se schimbase mult `ntre timp [i era ner\bd\tor s\

furnizeze orice dovad\ pe care o doreau procurorii s\i. Avoca]ii

ap\r\rii s-au str\duit s\-l conving\ pe judec\tor s\ admit\ m\rturia

despre leg\turile lui Hale cu activi[ti de dreapta, despre pl\]ile de la

Biroul procurorului independent, despre cele peste patruzeci de

convorbiri telefonice ale sale cu Justice Jim Johnson dinainte [i de

476

dup\ `n]elegerea sa cu Starr, precum [i despre consultan]a juridic\

gratuit\ pe care o primise de la avocatul Ted Olson, un prieten

vechi al lui Kenneth Starr [i avocat `n Proiectul Arkansas [i pentru

American Spectator, publica]ie de propagand\ de arip\ dreapt\.

Ulterior, Olson avea s\ induc\ `n eroare Comisia Juridic\ a Senatu-

lui `n leg\tur\ cu implicarea sa `n aceste activit\]i `n perioada pre-

merg\toare numirii sale `n func]ia de avocat general `n timpul

mandatului lui George W. Bush. ~n ciuda caracterului s\u evaziv, a

fost confirmat.

De[i judec\torul procesului McDougal-Tucker nu a admis `n

documentele cur]ii dovezi ale celor mai multe dintre leg\turile lucra-

tive ale lui Hale [i `ntreaga poveste nu a fost dezv\luit\ ani de-a

r`ndul, totu[i detalii despre tainicul Proiect Arkansas au `nceput s\

ajung\ la urechile publicului. Hale era un pion bine pl\tit `ntr-o

campanie secret\ de discreditare a lui Bill [i de distrugere a admi-

nistra]iei sale. Hale nu numai c\ a fost pl\tit cu 56 000 de dolari bani

ghea]\ de c\tre Biroul procurorului independent dup\ ce a fost de

acord s\ depun\ m\rturie, ci a fost pl\tit `n ascuns [i `n cadrul Proiec-

tului Arkansas. Ziaristul David Brock a dezv\luit mai t`rziu c\ Hale a

fost pl\tit din fondurile secrete „educa]ionale“ ale lui American

Spectator finan]at de Richard Mellon Scaife. Brock scria mai t`rziu:

„La `nceputul s\u... Proiectul Arkansas a fost un mijloc ascuns de

sus]inere a lui Hale pentru a-l implica pe Clinton `ntr-o infrac]iune“.

C`nd judec\torului Henry Woods i-au fost ar\tate probele de

complicitate a grupului `n def\imarea sa, el a cerut o anchet\ federal\

a Proiectului Arkansas. Judec\torii federali din districtul s\u – care

fuseser\ numi]i at`t de democra]i, c`t [i de republicani – au sus]inut

cererea sa. Dar nu a avut loc nici o anchet\ asupra acuza]iilor judec\-

torului Woods. Acesta a dob`ndit statutul de senior `n 1995 [i a

murit `n 2002. A fost unul dintre nenum\ra]ii oameni buni, discre-

dita]i de politica partizan\ a lui Starr.

C`nd Biroul procurorului independent a terminat prezentarea

cazului, bazat foarte mult pe m\rturia lui Hale, Jim McDougal a

Istorie trqitq 477


insistat s\ depun\ m\rturie `n ap\rarea sa. Mul]i au observat c\

m\rturia sa a adus daune propriei ap\r\ri cre`nd probleme pentru

to]i cei trei ap\r\tori. Procurorii au fost capabili s\-i acuze pe cei trei

pe motive de complot `mpotriva siguran]ei statului. Tucker a demi-

sionat din func]ia de guvernator `n timp ce `ncerca s\ fac\ apel. Iar

Kenneth Starr i-a silit pe Jim [i pe Susan McDougal s\ produc\

dovezi incriminatorii care nu existau.

Pe m\sur\ ce faptele `ntortocheate ale investiga]iei Whitewater

au `nceput s\ ias\ la iveal\ `n instan]\, am resim]it o u[oar\ schim-

bare `n presiunea atmosferei de la Washington. Pe Capitoliu, sena-

torul D’Amato a pus cap\t audierilor `n investiga]ia Whitewater

c`nd democra]ii au amenin]at un obstruc]ionist cu blocarea fon-

durilor. Pentru prima dat\ `n at`]ia ani, `ncepeam s\ sper c\ am

putea dep\[i faza Whitewater [i merge mai departe.

Totu[i, `n ciuda acestor momente pline de speran]\, prim\vara

lui 1996 nu era menit\ s\ fie un moment al s\rb\torii. Pe 3 aprilie,

un avion T-43 al For]elor Aeriene, av`ndu-i la bord pe secretarul

comer]ului Ron Brown, echipa sa [i o delega]ie din partea oame-

nilor de afaceri, s-a pr\bu[it de un deal de pe coasta Croa]iei, `n

timpul unei furtuni violente. Ron mergea `n Balcani pentru pro-

movarea investi]iilor [i comer]ului americane ca parte a strategiei

de pace pe termen lung `n acea regiune. Era o atitudine tipic\ pen-

tru Ron `n guvern. El a `n]eles instinctiv c\ promovarea economiei

globale era foarte potrivit\ pentru interesele strategice ale Americii

[i pentru afacerile americane. Ron, al]i treizeci [i doi de americani

[i doi croa]i au murit `n acel accident.

Am fost distrus\. Ron [i so]ia sa, Alma, ne erau prieteni dragi.

Fuseser\ printre alia]ii no[tri cei mai loiali `n campania din 1992,

c`nd Ron fusese pre[edinte al Comitetului Democrat Na]ional. El a

condus partidul cu aplomb [i cu umor `n sui[urile [i `n cobor`[urile

din acea campanie. Chiar [i atunci c`nd planurile lui Bill sl\beau `n

fa]a atacurilor ne`ndur\toare, Ron nu a ezitat. Sim]ea c\ Bill putea

s\ c`[tige [i c\ va c`[tiga dac\ democra]ii perseverau. {i a avut

478

dreptate. Ron a fost [i foarte glume]. Avea mereu o fa]\ z`mbitoare

[i clipea des; astfel putea `nveseli pe oricine. {i eu m-am bucurat

de aceast\ calitate a sa din c`nd `n c`nd. Tot timpul `mi spunea:

– Nu-i l\sa pe pl`ng\cio[i s\ te doboare.

La aflarea ve[tii, Bill [i cu mine am mers s\ o vedem pe Alma

[i pe copii, Michael [i Tracey. Casa lor, plin\ de rude [i de prieteni,

p\rea locul unei `nt`lniri de ~nviere, de vreme ce to]i am r`s, am

pl`ns [i am dep\nat amintiri despre Ron. Mai t`rziu am aflat c\

avionul `n care se aflase Ron era cel cu care Chelsea [i cu mine

zburaser\m cu o s\pt\m`n\ `n urm\, `n acea dup\-amiaz\ senin\,

deasupra Turciei; chiar [i echipajul era, `n mare parte, acela[i.

Bill [i cu mine am `nt`mpinat avionul care transporta cele trei-

zeci [i dou\ de sicrie `nvelite `n drapelul na]ional, la Baza Aerian\

Dover, din Delaware. Printre victime se mai aflau [i Lawry Payne,

un b\rbat de[tept [i `ntreprinz\tor care organizase c`teva dintre

c\l\toriile mele, [i Adam Darling, un func]ionar de la Departamen-

tul Comer]ului, `n v`rst\ de dou\zeci [i nou\ de ani, care devenise

preferatul lui Bill [i al meu dup\ ce se oferise `n campania din 1992

s\ `l sprijine pe Bill f\c`nd turul ]\rii pe biciclet\.

~n scurtul s\u discurs de pe pista de aterizare, Bill ne-a amintit

c\ victimele accidentului c\zute `n slujba ]\rii reprezentau tot ceea

ce America avea mai bun de oferit.

– Soarele apune ast\zi, a spus el `n timp ce eu clipeam `nl\-

crimat\. C`nd va r\s\ri din nou, va fi diminea]a zilei de Pa[ti – o zi

care marcheaz\ trecerea de la pierdere [i disperare la speran]\ [i

m`ntuire, o zi care, mai mult dec`t oricare alta, ne aminte[te c\ via]a

este mai mult dec`t ceea ce [tim... uneori, chiar mai mult dec`t

putem `ndura. Dar via]a este etern\... Ceea ce au f\cut ei c`nd lumi-

na soarelui str\lucea va r\m`ne cu noi de-a pururi.

Istorie trqitq 479


VARA LA PRAGA

C`nd am mers pentru prima dat\ `n Europa Central\ [i de Est,

dup\ 4 iulie 1996, comunismul fusese `nlocuit cu democra]ia `n

]\rile din fostul bloc sovietic. Sute de milioane de oameni fuseser\

elibera]i de sub tirania din spatele Cortinei de Fier, dar, dup\ cum

urma s\ v\d cu ochii mei, `mbr\]i[area valorilor democratice era

doar primul pas. Crearea guvernelor democratice func]ionale, a pie-

]elor libere [i a societ\]ilor civile dup\ zeci de ani de conducere

dictatorial\ cere timp, eforturi [i r\bdare, precum [i ajutor financiar

[i investi]ii, preg\tire tehnic\ [i ajutor moral de la ]\ri ca a noastr\.

Ca parte a agendei sale de politic\ extern\, Bill a sprijinit l\r-

girea NATO de la Oceanul Atlantic spre est, pentru a cuprinde

]\rile fostului Pact de la Var[ovia. A considerat c\ acest lucru era

esen]ial pentru `nt\rirea rela]iilor pe termen lung ale Americii cu

Europa [i pentru integrarea european\ ulterioar\. Au existat [i

opozi]ii serioase la l\rgirea NATO, din interiorul Statelor Unite, dar

[i din Rusia – care nu dorea s\ vad\ NATO la grani]ele sale. Provo-

carea pentru Bill [i pentru echipa sa era s\ stabileasc\ ce ]\ri erau

deja eligibile ca membre NATO [i s\ p\streze por]ile deschise pen-

tru alte ]\ri central [i est-europene care aspirau la statutul de mem-

bre NATO, asigur`ndu-le ajutor ne`ntrerupt. Mi s-a cerut s\-l reprezint

pe Bill `ntr-o regiune despre care el credea c\ are nevoie de `ncura-

jarea [i solidaritatea Statelor Unite.

O parte a c\l\toriei am `ntreprins-o `mpreun\ cu ambasadorul

nostru la Na]iunile Unite [i mai t`rziu secretar de Stat, Madeleine

Albright, a c\rei familie fugise de nazi[ti ini]ial `n Cehoslovacia,

unde se n\scuse, apoi revenise dup\ r\zboi, pentru a fi iar nevoit\

s\ fug\ o dat\ cu venirea la putere a comuni[tilor. ~n cele din urm\,

s-au stabilit `n Statele Unite. Madeleine `ns\[i a fost o emblem\ a

oportunit\]ilor [i a promisiunilor reprezentate de democra]ie.

C\l\toria mea a `nceput `n Bucure[ti, c`ndva una dintre cele mai

frumoase capitale europene. Bucure[tiul a fost comparat cu Parisul la

`nceputul secolului al XX-lea, dar a pierdut mult din elegan]\ [i

str\lucire `n timpul celor patruzeci de ani de guvernare comunist\.

R\m\[i]e ale unei epoci cosmopolite se p\strau `nc\ `n cl\dirile

ne`ngrijite, dat`nd de la sf`r[itul secolului [i situate pe bulevarde

largi, populate c`ndva de cafenele. Arhitectura dominant\ acum era

realismul socialist `n stil sovietic, vizibil chiar [i `n scheletele goale

ale cl\dirilor gigantice, care nu au mai fost terminate.

Nimeni nu poate m\sura suferin]ele din România de dinainte de

c\derea violent\ a lui Nicolae Ceau[escu, dictatorul comunist care,

`mpreun\ cu so]ia sa, a terorizat na]iunea ani `ntregi, p`n\ c`nd a

fost `nl\turat [i executat, pe 25 decembrie 1989. Prima mea oprire a

fost `n Pia]a Revolu]iei, unde am depus flori la monumentul vic-

timelor revolu]iei care l-a r\sturnat pe Ceau[escu. M-am `nt`lnit cu

reprezentan]i ai Asocia]iei 21 Decembrie, care [i-au luat numele de

la prima zi a evenimentelor. Ei mi-au spus povestea revolu]iei lor.

O mul]ime de trei mii de români se adunaser\ s\ m\ salute `n cea

mai important\ pia]\ din ora[, un decor minunat, distrus de g\urile

produse de gloan]e `n pere]ii cl\dirilor din jur. Am fost surprins\ de

haitele de cìni vagabonzi de pe str\zi – a[a ceva nu am mai v\zut

`n nici un alt ora[ – [i l-am `ntrebat pe ghidul nostru despre ei.

– S`nt pretutindeni, mi-a spus. Oamenii nu-[i pot permite s\-i

]in\ ca animale de acas\ [i nu exist\ nici o metod\ de a-i str`nge de

pe str\zi.

Istorie trqitq 481


Cìnii s-au dovedit a fi un semn al unei neglijen]e [i mai mari

din România.

Printre mo[tenirile l\sate de regimul comunist se num\rau [i

copiii bolnavi de SIDA, `n num\r din ce `n ce mai mare. Ceau[escu

interzisese controlul na[terilor [i avorturile, insist`nd asupra faptu-

lui c\ femeile trebuie s\ aduc\ pe lume copii pentru binele statului.

Femeile mi-au povestit cum erau transportate `n fiecare lun\ de la

serviciu pentru a fi controlate de doctorii regimului, a c\ror datorie

era s\ se asigure c\ nu foloseau contraceptive [i nu f\ceau `ntreru-

peri de sarcin\. O femeie g\sit\ `ns\rcinat\ era supravegheat\ p`n\

n\[tea. Nu mi-a[ putea imagina o experien]\ mai umilitoare: femei

st`nd la r`nd [i dezbr\c`ndu-se, a[tept`ndu-i pe medici s\ le consulte

sub ochii aten]i ai poli]iei. C`nd `mi ap\r pozi]ia `n favoarea dreptu-

lui de a alege al femeilor, `n dezbaterile despre avort din ]ara noas-

tr\, m\ refer adesea la România, unde sarcina putea fi supravegheat\

`n numele statului, [i la China, unde i se poate pune cap\t `n mod

for]at. Un motiv pentru care continuu s\ m\ opun eforturilor de

incriminare a avortului este c\ nu cred c\ sistemele de guvernare au

vreun drept s\ dicteze, prin lege sau prin ac]iunea poli]iei, deciziile

cele mai personale ale unei femei. ~n România, ca [i `n alte p\r]i,

s-au n\scut mul]i copii nedori]i sau `n familii care nu `[i puteau

permite s\ ì creasc\. Ei ajungeau sub tutela statului [i `n orfeli-

nate. Adesea bolnavi [i subnutri]i, erau trata]i cu transfuzii de

s`nge, pe care Ceau[escu le-a promovat ca politic\ de guvernare.

C`nd rezervele de s`nge ale României au fost infestate cu virusul

HIV, ]ara a suferit o adev\rat\ catastrof\: r\sp`ndirea unei boli

groaznice – SIDA. La un orfelinat din Bucure[ti, am v\zut, `mpre-

un\ cu cei care m\ `nso]eau, copii care aveau tumori, al]ii care se

stingeau pe m\sur\ ce SIDA le distrugea corpul. ~n vreme ce unii

dintre `nso]itorii mei s-au retras `ntr-un col], pl`ng`nd, mi-am spus

c\ trebuie s\ fiu tare, pentru c\ altminteri, dac\ mi-a[ pierde cal-

mul, a[ confirma situa]ia f\r\ speran]\ a acestor copii [i a adul]ilor

care ì `ngrijesc.

482

Noul guvern român a muncit neostenit, cu ajutorul asisten]ei

str\ine, pentru a `mbun\t\]i `ngrijirea copiilor [i pentru a permite

mai multe adop]ii de c\tre familii din afara României. Totu[i, sis-

temul adop]iilor era marcat de corup]ie. Acuza]iile conform c\rora

copiii erau v`ndu]i celui care oferea pre]ul cel mai mare au dus la

interzicerea, `n anul 2001, a adop]iilor interna]ionale dup\ ce Uni-

unea European\ a criticat practicile din România. Mai este nevoie

de str\danii pentru eliminarea corup]iei [i modernizarea sistemului

de asisten]\ a copilului. Dar, de la vizita mea, România, care a f\cut

progrese impresionante `n condi]ii foarte nefavorabile, este mem-

bru `n devenire at`t al NATO, c`t [i al UE.

Polonia f\cuse un progres economic [i politic important p`n\ `n

1996. Pre[edintele Aleksander Kwaśniewski vorbea foarte bine

engleza [i c\l\torise prin Statele Unite `nainte s\ intre `n politic\, `n

calitate de membru al Partidului Comunist Polonez. Prelu`nd pu-

terea `n 1995, la v`rsta de patruzeci [i unu de ani, el intra `n con-

trast de genera]ie cu primul pre[edinte democratic ales, Lech

Wałęsa, conduc\torul eroic al revoltelor sindicatului Solidaritatea

din Gdansk din 1980. Solidaritatea a fost un instrument `n r\stur-

narea comunismului `n Polonia, iar Wałęsa, care c`[tigase Premiul

Nobel pentru pace `n 1983, era pre[edinte `n timpul primei vizite

pe care Bill [i cu mine o f\cuser\m la Var[ovia, `n 1994. La cina

oficial\ la care ne `nt`mpinase `mpreun\ cu so]ia sa, Danuta, a izbuc-

nit o discu]ie aprins\ `ntre so]ii Wałęsa, care ap\rau procesul rapid de

schimbare economic\, [i un reprezentant al fermierilor, care sus]inea

un ritm mai lent [i o protec]ie economic\ mai bun\. Multe dintre

deciziile economice dificile ale Poloniei, inevitabile de altfel `n tre-

cerea de la o economie de stat la una de pia]\, au fost luate `n timpul

mandatului Wałęsa. Partidul s\u a pierdut urm\toarele alegeri `n

1995, iar el a fost `nlocuit de Kwaśniewski, care a l\rgit baza postco-

munist\ a partidului s\u pentru a include [i tineri.

Jolanta Kwaśniewski, so]ia noului pre[edinte, m-a `nso]it la

Cracovia, unde turnurile gotice [i clopotni]ele gri reprezint\

Istorie trqitq 483


atrac]iile unuia dintre cele mai bine p\strate ora[e medievale ale

Europei. Am`ndou\ eram mame de fete, [i acest lucru a animat

discu]iile noastre despre responsabilit\]ile [i pl\cerile inerente

cre[terii lor. I-am vizitat `mpreun\ pe cei doi intelectuali pe care

comuni[tii ì numiser\ „disiden]i“ – Jerzy Turowicz [i Czeslaw

Miłosz. Turowicz publicase un s\pt\m`nal catolic timp de cincizeci

de ani, `n ciuda presiunilor constante venite din partea autorit\]ilor

Partidului Comunist de a `ntrerupe tip\rirea lui. Miłosz, care

c`[tigase Premiul Nobel pentru literatur\ `n 1980, pentru un volum

ce cuprindea Confiscarea puterii [i G`ndirea captiv\, pledase `n

favoarea g`ndirii libere [i a libert\]ii de exprimare pe parcursul

`ntregii epoci comuniste. Ace[ti doi oameni extraordinari, al c\ror

curaj [i ale c\ror convingeri ì sus]inuser\ mult timp pe cei din

`ntreaga lume care g`ndeau ca ei, p\reau aproape nostalgici dup\

claritatea moral\ a luptei lor `mpotriva comunismului.

Am `nt`lnit sentimente similare [i printre al]ii care supravie]uiser\

anilor de nazism [i de comunism, c`nd binele [i r\ul se defineau at`t

de u[or. Nu exist\ o m\rturie mai `nfrico[\toare despre puterea r\ului

dec`t lag\rele de concentrare de la Auschwitz [i Birkenau. Docu-

mentarele [i filmele de lung metraj despre insalubrele cl\diri de

c\r\mid\ de la Auschwitz [i despre lungile [i t\cutele [ine de tren de

la Birkenau nu pot transmite oroarea acestor locuri `n care evrei,

disiden]i polonezi, ]igani [i al]ii erau trimi[i la moarte. Am vizitat

`nc\peri pline cu haine de copii, cu ochelari, pantofi, proteze dentare

[i p\r uman – dovezi t\cute, dar incriminatorii ale atrocit\]ilor

naziste. Eram `mpietrit\ c`nd m\ g`ndeam la milioanele de oameni

ale c\ror vie]i au fost curmate `n chip brutal. Ne-am oprit pe [inele

care duceau spre camerele de gazare [i ghidul mi-a spus c\, atunci

c`nd trupele aliate au eliberat Polonia, nazi[tii au dinamitat crema-

toriile pentru a distruge dovezile faptelor lor.

~mi aduc aminte c\ pe la vreo zece ani am mers cu tata la un bar

de pe rùl Susquehanna, l`ng\ cabana noastr\ de pe lacul Winola.

~n timp ce barmanul vorbea cu tata, am observat numerele tatuate

484

la `ncheietura mìnii sale. Mai t`rziu l-am `ntrebat pe tata ce era cu

ele [i mi-a explicat c\ barmanul fusese prizonier american de r\z-

boi, prins de nazi[ti. Am mai pus [i alte `ntreb\ri [i tata mi-a spus

c\ nazi[tii tatuaser\ numere pe bra]ele a milioane de evrei [i i-au

gazat sau i-au folosit ca sclavi `n lag\rele de concentrare. {tiam c\

so]ul bunicii Della, Max Rosenberg, era evreu [i eram `ngrozit\ c\

cineva ca el putea fi omor`t doar din cauza religiei sale. Este greu

s\ `n]elegi asemenea nenorociri dup\ at`ta timp, dar la urm\toarea

mea oprire, `n Var[ovia, am cunoscut oameni pentru care aceast\

problem\ devenise foarte personal\.

Dou\zeci de oameni m\ a[teptau `n sala de `nt`lniri a Centrului

Comunit\]ii Evreie[ti al Funda]iei Ronald S. Lauder. Ei aflaser\ `n

ultimii ani c\ erau evrei. Un b\rbat `n v`rst\ de cincizeci de ani aflase

de la femeia pe care o considera mama sa c\ p\rin]ii lui naturali i-l

d\duser\ ei, pentru a-l feri de Holocaust. O adolescent\ aflase de la

p\rin]ii ei c\ bunicii din partea mamei nu recunoscuser\ c\ erau

evrei, pentru a nu fi trimi[i `n lag\rele de concentrare. Acum aceast\

t`n\r\ urma s\ decid\ ce era. ~n c\l\toria pe care am f\cut-o din nou

`n octombrie 1999 `n Polonia, am vizitat Funda]ia pentru a re-

cunoa[te restabilirea iudaismului `n Polonia. Dup\ ce presa a prezen-

tat discursul meu, Funda]ia a primit telefoane [i scrisori de la evrei

polonezi de la ]ar\, care spuneau c\, p`n\ la citirea ve[tii despre

vizita mea, credeau c\ s`nt singurii evrei r\ma[i `n Polonia.

De fapt, Madeleine Albright, pe care am `nt`lnit-o `n Republica

Ceh\, trecuse printr-o experien]\ similar\. C`t a fost copil, nu a

[tiut c\ p\rin]ii ei erau evrei. Fusese crescut\ ca o catolic\, dar

cur`nd avea s\ afle – prin intermediul unui ziarist care se ocupa de

biografia ei – c\ trei dintre bunicii ei muriser\ `n lag\rele de con-

centrare ale nazi[tilor. Familia ei emigrase din Cehoslovacia `n

Anglia [i apoi la Denver, unde Madeleine a terminat liceul `nainte

s\ se `nscrie la Wellesley. De[i a fost surprins\ de vestea originii

sale evreie[ti, mi-a spus c\ a `n]eles eforturile p\rin]ilor de a-[i

proteja copiii.

Istorie trqitq 485


Madeleine [i cu mine ne-am `nt`lnit cu pre[edintele Václav

Havel, dramaturgul [i ap\r\torul drepturilor omului care f\cuse

`nchisoare pentru activit\]ile sale disidente. Dup\ Revolu]ia de Ca-

tifea din 1989, care a transformat pe cale pa[nic\ Cehoslovacia

comunist\ `n democra]ie, Havel a devenit primul pre[edinte al

na]iunii. Trei ani mai t`rziu, c`nd Cehoslovacia s-a `mp\r]it `n dou\

]\ri diferite – Slovacia [i Cehia – a fost ales pre[edinte al Repu-

blicii Cehe.

~l `nt`lnisem pentru prima dat\ pe Havel la Washington `n 1993,

la deschiderea Muzeului Holocaustului. Era bun prieten cu Made-

leine, care `[i petrecuse primii ani ai copil\riei la Praga [i vorbea

fluent limba ceh\. Deja o persoan\ cunoscut\ `n toat\ lumea la vre-

mea aceea, Havel era timid, dar elocvent, glume] [i fascinant. L-am

g\sit extrem de captivant. Pe el [i pe Bill ì lega pasiunea pentru

muzic\. Havel i-a d\ruit lui Bill un saxofon `n prima c\l\torie a lui

Bill la Praga, `n 1994. Atunci au vizitat `mpreun\ un club de jazz

care fusese centrul Revolu]iei de Catifea. Havel a insistat ca Bill s\

c`nte al\turi de muzicieni [i apoi l-a acompaniat la tamburin\. Inter-

pret\rile lui Bill, Summertime, My funny Valentine [i alte c`ntece pe

care le-au c`ntat `mpreun\, au fost puse pe un CD, care a devenit

obiect de cult la Praga.

R\mas v\duv de cur`nd, Havel ne-a invitat la cin\, pe Madeleine

[i pe mine, `n casa lui particular\, nu `n cartierul preziden]ial oficial

de la Castelul Praga. C`nd ma[ina a oprit, el a[tepta pe trotuar cu

un buchet de flori [i un mic dar, o coroni]\ sculptat\ din aluminiu,

f\cut\ de unul dintre prietenii s\i arti[ti.

Dup\ o cin\ plin\ de via]\, Havel ne-a dus la plimbare prin ora[ul

vechi [i peste celebrul Pod Carol, locul preferat al muzicienilor, al

adolescen]ilor [i al turi[tilor. Pe vremea c`nd fusese disident, podul

era un loc de `nt`lnire unde oamenii puteau c`nta sau face schimb de

casete procurate la negru [i de mesaje nedetectate de autorit\]i. Muzi-

ca, mai ales cea rock, american\, era un instrument pentru p\strarea

vie a speran]ei dup\ interdic]iile sovietice din 1968. ~n 1977, Havel

486

a condus protestele `mpotriva arest\rii [i judec\rii forma]iei rock

cehoslovace Plastic People of the Universe1, numit\ astfel dup\

versurile lui Frank Zappa. Pentru c\ semnase un manifest al drep-

turilor omului cunoscut sub numele de Carta 77, fusese condamnat

la munc\ silnic\ pentru „subversiune“; atunci s-a concentrat asupra

ideilor sale literare, care i-au u[urat deten]ia. Colec]ia de scrisori

din `nchisoare pentru ultima sa so]ie, Olga, este acum o oper\ cla-

sic\ a literaturii disidente.

Havel, filozof politic [i dramaturg, credea c\ globalizarea a exa-

cerbat adesea rivalit\]ile na]ionale [i etnice. ~n loc s\-i uneasc\ pe

oameni `ntr-o cultur\ global\ comun\, o cultur\ de mas\ `n care

fiecare poart\ blugi, m\n`nc\ aceea[i m`ncare de fast-food [i ascult\

aceea[i muzic\ nu ì apropie neap\rat pe oameni. Mai degrab\,

sus]inea el, poate s\ ì fac\ mai pu]in siguri de identitatea lor [i, drept

rezultat, poate duce la extremisme – inclusiv fundamentalism reli-

gios, violen]\, terorism, epurare etnic\ [i chiar genocid – pentru a

confirma [i p\stra identit\]i diferite. Teoria lui Havel avea relevan]\

mai ales pentru noile democra]ii din Europa Central\ [i de Est, unde

intoleran]a [i tensiunile na]ionaliste `ncepuser\ s\ r\bufneasc\, mai

ales `n fosta Iugoslavie [i `n fosta Uniune Sovietic\.

Havel a f\cut lobby cu succes la Bill [i la al]i lideri americani

pentru a muta sediul postului de radio Europa Liber\ de la Berlin la

Praga. ~n timpul R\zboiului Rece, guvernul SUA finan]ase Radio

Europa Liber\ pentru a `nfrunta propaganda comunist\ `n `ntregul

imperiu sovietic. Havel a considerat c\, `n Europa de dup\ R\z-

boiul Rece, care nu mai era divizat\ de Cortina de Fier, Europa Li-

ber\ trebuia s\ aib\ un rol nou, acela de a promova democra]ia.

At`t Bill, c`t [i Congresul SUA au fost de acord cu Havel [i, `n

1994, au aprobat mutarea sediului la Praga, unde a fost instalat `n

parlamentul `n vechi stil sovietic, `ntr-unul dintre col]urile istoricei

Pie]e Venceslas. Aici se opriser\ tancurile sovietice dup\ ce

Istorie trqitq 487

1 „Oameni de plastic ai Universului“ (n.tr.).


p\trunseser\ `n ora[ pentru a suprima o mi[care democratic\, ce

`ncol]ise `n vara anului 1968. Havel a `n]eles simbolismul politic.

Am vorbit la Europa Liber\ pe 4 iulie – un mesaj de Ziua Inde-

penden]ei transmis milioanelor de ascult\tori din Europa Central\

[i de Est [i din CSI. Am apreciat rolul pe care Radio Europa Liber\

`l jucase `nainte de revolu]ie, c`nd mul]i cehi `[i ]ineau radiourile

`ndreptate spre fereastr\ pentru a putea prinde semnalul Europei

Libere [i a intra pe frecven]a posturilor din vest. Inspirat\ de aver-

tismentele lui Havel despre neajunsurile globaliz\rii [i ale omoge-

niz\rii culturale, am `ndemnat la „o alian]\ a valorilor democratice“

care ar ajuta oamenii s\ se confrunte cu „`ntreb\rile inevitabile ale

secolului al XXI-lea“, precum raportul dintre drepturile individului

[i ale societ\]ii, cre[terea familiilor `n mijlocul presiunilor mass-mediei

[i ale unei culturi de consum, p\strarea m`ndriei etnice [i a iden-

tit\]ii na]ionale `n paralel cu o cooperare regional\ [i global\.

Am spus c\ democra]ia este o munc\ `n desf\[urare, una pe

care chiar [i na]iunea noastr\, dup\ mai mult de dou\ secole, mai

`ncearc\ s\ o fac\ perfect\. Construirea [i `ntre]inerea unei societ\]i

libere este ca un taburet cu trei picioare: un picior este guvernarea

democratic\, al doilea este o economie de pia]\ liber\, iar al treilea

este societatea civil\ – asocia]iile civice, institu]iile religioase, efor-

turile voluntare, ONG-urile [i actele individuale f\cute de cet\]eni;

toate acestea `mpreun\ ]es p`nza vie]ii democratice. ~n noile ]\ri

libere, societatea civil\ este la fel de important\ ca alegerile libere

[i pia]a liber\ pentru p\trunderea valorilor democratice `n inimile

cet\]enilor, `n min]ile [i `n vie]ile lor zilnice.

Am `ncheiat cu o povestire pe care mi-o spusese Madeleine

despre o vizit\ pe care o f\cuse ea prin vestul Republicii Cehe `n

1995, pentru a s\rb\tori a cincizecea aniversare a sf`r[itului celui

de Al Doilea R\zboi Mondial. ~n fiecare ora[ pe care l-a vizitat, cehii

fluturau steaguri americane cu patruzeci [i opt de stele. Trupele

americane `mp\r]iser\ steagurile `n urm\ cu o jum\tate de secol, iar

488

cehii le p\straser\ sub domina]ia sovietic\, a[a cum `[i p\straser\

credin]a `n libertatea ce avea s\ revin\.

Am fost `nc`ntat\ s\ petrec ceva timp cu Madeleine dup\ c\l\-

toria noastr\ din 1995, `n China, la conferin]a femeilor de sub

egida Na]iunilor Unite. Eram hot\r`te s\ construim ceea ce se `nce-

puse la Beijing [i s\ continu\m s\ pled\m pentru importan]a pro-

blemelor femeii [i a dezvolt\rii sociale `n politica extern\ a Statelor

Unite. Dup\ ce ea a devenit secretar de Stat, luam regulat masa

`mpreun\ `n sufrageria ei de la etajul al [aptelea al Departamentului

de Stat. Al\turi de noi erau [i Elaine Shocas, [efa personalului, [i

Melanne. De-a lungul timpului am schimbat idei [i am contribuit la

modificarea agendei politice externe, astfel `nc`t s\ reflecte mai bine

valorile democratice de egalitate [i de toleran]\ ale na]iunii noastre.

Madeleine [i cu mine am devenit aliate, deoarece aveam expe-

rien]e [i amintiri comune, printre ele num\r`ndu-se Colegiul Wel-

lesley. Am devenit [i prietene, iar `n cele trei zile petrecute la Praga

am vorbit ne`ntrerupt `n timpul unei c\l\torii superbe cu vaporul pe

rùl V`ltava, pe l`ng\ Castelul Praga, `n timp ce erau lansate `n

onoarea noastr\ focuri de artificii, pe 4 iulie. Ne-am plimbat prin

Praga, iar ea `mi ar\ta frumuse]ile locului [i ì saluta pe oameni `n

ceha ei matern\.

Un moment al c\l\toriei noastre a demonstrat ingeniozitatea [i

pragmatismul ei. ~nainte de `nt`lnirea cu prim-ministrul Václav

Klaus, trebuia s\ trecem `n revist\ c`teva informa]ii diplomatice

confiden]iale, dar nu aveam un loc `n care s\ ne putem `nt`lni sin-

gure. Deodat\ Madeleine m-a apucat de m`n\ [i m-a tras spre u[\.

– Urmeaz\-m\, a spus.

Urm\torul lucru pe care mi-l amintesc este c\ ne aflam la

toalet\ – locul perfect [i singurul disponibil pentru ca dou\ femei

s\ poarte o conversa]ie privat\.

De la Praga am plecat `mpreun\ la Bratislava, capitala Slovaciei

[i sediul guvernului condus atunci de prim-ministrul Vladimír

Mečiar – o revenire la regimul autoritar. El voia s\ scoat\ `n afara

Istorie trqitq 489


legii organiza]iile non-guvernamentale, pe care le considera ame-

nin]\ri la adresa guvern\rii sale. ~naintea c\l\toriei noastre, repre-

zentan]ii ONG-urilor m\ `ntrebaser\ dac\ a[ dori s\ iau parte la o

`ntrunire programat\ `n timpul vizitei mele pentru a atrage mai

mult aten]ia asupra tratamentului represiv al lui Mečiar referitor la

aceste organiza]ii [i a scoate `n eviden]\ lipsa sa de interes pentru

democra]ie. Prezen]a mea la `nt`lnirea ]inut\ la Oper\, sediul

Orchestrei Filarmonice Slovace, i-a `ndemnat pe participan]i s\ vor-

beasc\ deschis despre probleme precum drepturile minorit\]ilor,

protec]ia mediului [i defectele procedurilor de vot [i s\ critice `ncer-

c\rile guvernului de a pune cap\t ac]iunilor lor [i de a le incrimina.

Dintre to]i liderii mondiali cu care m-am `nt`lnit `n particular,

doar doi s-au comportat de o manier\ pe care am considerat-o deran-

jant\ pentru mine: Robert Mugabe `n Zimbabwe, care chicotea

ne`ncetat [i nepotrivit, `n vreme ce t`n\ra sa so]ie `ntre]inea conver-

sa]ia, [i Mečiar, cu care m-am `nt`lnit mai t`rziu `n aceea[i zi la

birourile guvernului. Fost boxer, s-a a[ezat pe un cap\t al unei

canapele mici; eu m-am a[ezat la cel\lalt cap\t. I-am spus c\ am fost

impresionat\ de ONG-uri [i de ceea ce `ntreprindeau ele. S-a aplecat

spre mine [i, pe un ton amenin]\tor, `ncle[t`ndu-[i [i descle[t`ndu-[i

mereu pumnii, a vorbit cu `ng`mfare despre duplicitatea lor [i despre

amenin]\rile tr\d\toare ale acestora la adresa statului. P`n\ la sf`r[itul

`nt`lnirii noastre, m-am str`ns `n col]ul canapelei, `ngrozit\ de ati-

tudinea lui de intimidare [i de furia abia controlat\. Poporul slovac

nu l-a mai ales `n septembrie 1998, gra]ie ONG-urilor care au mobi-

lizat electoratul s\ voteze pentru schimbare.

Toate ]\rile pe care le-am vizitat voiau s\ discute despre posi-

bilitatea de a fi membre NATO, iar `n Ungaria am discutat despre

aceste lucruri `ntr-o `nt`lnire privat\ cu prim-ministrul Gyula Horn.

Eram `n favoarea expansiunii NATO, a[a c\ am `ncercat s\ fiu

`ncurajatoare. M-am `nt`lnit [i cu pre[edintele ungar Árpád Göncz,

un personaj eroic care avea ca tr\s\tur\ distinctiv\ faptul c\ fusese

de partea proast\ at`t `n vremea nazi[tilor, c`t [i `n cea a

490

comuni[tilor. Dramaturg ca [i Havel, a fost primul pre[edinte ales

de unguri `n trecerea spre democra]ie. C`nd m-a `nt`mpinat `n m\-

rea]a cl\dire ce servea drept re[edin]\ preziden]ial\, mi-a m\rturisit

c\ nu [tia ce s\ fac\ cu at`tea `nc\peri.

– S`ntem doar eu [i so]ia, a spus. Nou\ ne este suficient un dormi-

tor. Poate c\ ar trebui s\ invit\m mai mul]i oameni s\ locuiasc\ aici!

Göncz, grizonat [i glume], ar\ta ca Sf`ntul Nicolae. Purtarea sa

a devenit serioas\ c`nd am discutat despre Balcani. {i-a exprimat

teama c\ Europa, [i chiar [i Vestul, se afla `ntr-o lupt\ lung\ cu un

conflict etnic. F\c`nd un comentariu care mai apoi s-a dovedit pro-

fetic, a avertizat `n privin]a extremi[tilor islamici [i a afirmat c\

acelea[i impulsuri expansioniste care duseser\ Imperiul Otoman la

por]ile Budapestei `n secolul al XVI-lea `ncol]eau printre funda-

mentali[tii musulmani, care au respins pluralismul laic al demo-

cra]iilor moderne [i libertatea celorlal]i, din cauza religiei.

Adesea oamenii se `ntreab\ c`t\ libertate am avut s\ vizitez

ora[ele acestea [i dac\ am putut merge undeva f\r\ escorta Servi-

ciului Secret. De cele mai multe ori am c\l\torit `n coloane de

ma[ini, `nconjurat\ de agen]i. Dar `n Budapesta am putut merge la

vestitul restaurant Gundel unde am luat masa `n gr\din\, la lumina

felinarelor [i `n acordurile unor serenade interpretate de un vio-

lonist. Apoi, `ntr-o dup\-amiaz\ minunat\, am avut vreo dou\ ore

libere pentru a vizita ora[ul vechi. Melanne, Lissa, Kelly [i Roshann

Parris s-au str\duit s\ se deghizeze `n turiste. Agentul meu [ef, Bob

McDonough, singurul care m\ `nso]ea, a procedat la fel. Eu purtam

o p\l\rie de paie, ochelari de soare, un tricou obi[nuit [i pantaloni.

Am pornit pe str\zile `nguste ale ora[ului, am trecut de magazine,

de b\ile publice [i am intrat `n catedrala neogotic\. Singura conce-

sie a fost c\ guvernul local a insistat s\ m\ „protejeze“ c`t timp

eram `n ]ara lor, a[a c\ doi agen]i de securitate unguri – purt`nd

costume negre, pantofi cu talp\ groas\ [i arme – mergeau la c`]iva

pa[i `n urma noastr\. Eram prin ora[ de mai mult de o or\, c`nd un

turist american a strigat de pe cealalt\ parte a str\zii:

Istorie trqitq 491


– Bun\, Hillary!

Nu mai eram incognito, oamenii au `nceput s\ se uite la mine,

`mi f\ceau cu m`na [i m\ salutau. Am dat m`na cu ei [i i-am salutat,

apoi mi-am reluat plimbarea pentru alte c`teva ore.

Mai t`rziu am fost saluta]i de un cuplu de americani tineri, care

au `ntrebat dac\ puteau face fotografii cu mine. B\rbatul servea `n

armat\ [i era sta]ionat `n Bosnia. {tia c\ ì vizitasem cu c`teva luni

`n urm\ [i era ner\bd\tor s\-mi `mp\rt\[easc\ experien]a lui:

– P`n\ acum totul este bine, a spus el `ntr-o clasic\ american\

laconic\.

~nt`lnirea cu acest t`n\r sincer [i cu so]ia sa mi-a amintit de

temerile pre[edintelui Göncz pentru viitorul amenin]at de conflicte

[i m-am `ntrebat ce ne a[teapt\ pe noi to]i.

492

MASA DIN BUC|T|RIE

S`nt adepta ceremoniilor mari, emo]ionante, iar deschiderea pe

19 iulie 1996 a Jocurilor Olimpice de la Atlanta a fost un astfel de

moment. Bill a declarat deschise jocurile `n prezen]a unei fanfare

de corni [i de talgere, urmate de un cor de oper\ ale c\rui acorduri

au `nv\luit zecile de mii de atle]i [i de spectatori aduna]i pe Sta-

dionul Olimpic. Muhammad Ali, tremur`nd din cauza maladiei

Parkinson, [i-a `nt\rit bra]ul drept [i a ]inut tor]a arz`nd\ pentru a

aprinde flac\ra olimpic\. A fost un moment de neuitat pentru `n-

treaga lume [i pentru campionul bolnav.

Ceremonia s-a transformat `n groaz\ o s\pt\m`n\ mai t`rziu,

c`nd a explodat o bomb\ `n Centennial Olympic Park, `n apropierea

jocurilor, ucig`nd o femeie [i r\nind o sut\ unsprezece oameni. Bill

a calificat atacul drept un „act de teroare“. Am depus flori `n parc,

`n apropierea locului `n care se produsese atacul.

La c`teva zile dup\ aceasta, FBI-ul a numit drept posibil suspect

un agent de securitate cu jum\tate de norm\, Richard Jewell. Aces-

ta, considerat la `nceput erou pentru c\ descoperise bomba, s-a lup-

tat s\ se apere `mpotriva acuza]iei. Timp de c`teva luni presa i-a

supravegheat casa zi [i noapte. Spre sf`r[itul lui octombrie, Jewell a

fost achitat, iar atacul a fost pus pe seama lui Eric Rudolph, un

activist fanatic `mpotriva avortului, despre care s-a crezut c\ fugise

`n s\lb\ticia mun]ilor Apala[i [i nu a fost niciodat\ prins.


Atacul din timpul Olimpiadei a adus un sf`r[it tulbur\tor unei

veri marcate de evenimente tragice, printre care pr\bu[irea Zboru-

lui 800 – un avion de pasageri c\zut `n Atlantic dup\ decolarea de

pe aeroportul Kennedy din New York – [i atacul terorist asupra

Turnurilor Khobar, o instala]ie militar\ a SUA `n Arabia Saudit\,

care s-a soldat cu moartea a nou\sprezece americani.

De la prima sa declara]ie c\tre na]iune, Bill d\duse alarma `n

privin]a terorismului interna]ional. ~n anii ’80, terorismul nu era

privit ca o amenin]are ap\s\toare la adresa securit\]ii na]ionale,

de[i peste cinci sute de americani au fost uci[i de terori[ti `n acel

deceniu. ~n 1993, aten]ia lui Bill a fost sporit\ de atacul de la World

Trade Center, iar `n 1995 de cel de la Oklahoma City. ~n discur-

surile sale publice [i private el a atras mereu aten]ia asupra faptului

c\ deschiderea grani]elor, tehnologia [i modalit\]ile u[oare de c\l\-

torie le ofereau terori[tilor oportunit\]i [i mijloace noi de r\sp`ndire

a violen]ei [i a terorii. S-a aplecat asupra bibliografiei pe aceast\

tem\ [i avea `nt`lniri regulate cu exper]i `n r\zboaie chimice [i bio-

logice. Adesea se `ntorcea la re[edin]\ `ngrijorat [i `mi povestea

despre `nt`lnirile sale. Ceea ce afla `l `nsp\im`nta. ~n 1995, a trimis

Congresului o propunere legislativ\ antiterorism cuprinz\toare

privind consolidarea legii de urm\rire `n justi]ie a terori[tilor,

interzicerea subven]iilor care alimentau cu bani cauzele [i organi-

za]iile teroriste [i intensificarea controlului armelor biologice [i

chimice. Pachetul legislativ care a fost aprobat `n 1996 omitea ele-

mentele-cheie cerute de el, a[a c\ a mers la Congres cer`nd cre[-

terea finan]\rii [i a autorit\]ii, inclusiv m\suri de interceptare [i de

identificare chimic\. Totu[i, a fost greu s\ atrag\ aten]ia public\ [i

sprijinul Congresului pentru ac]iunile pe care le considera necesare.

Agendele democra]ilor [i ale republicanilor erau dominate de

chestiuni concrete `n lunile de dinaintea conven]iilor politice de

var\. Republicanii erau cu problemele lor obi[nuite: domolirea li-

beralilor cheltuitori [i programe de „tehnologie social\“: asisten]\

social\, dreptul la avort, controlul armelor, protec]ia mediului.

494

Campania de realegere a lui Bill s-a concentrat asupra politicilor

guvernamentale despre care el sus]inea c\ ar construi comunitatea,

ar l\rgi oportunit\]ile, ar necesita responsabilitate [i ar r\spl\ti

ac]iunile `ntreprinz\toare.

M-am g`ndit cum s\ prezint problemele pentru care m\ luptam [i

cum s\ le leg mai bine de preocup\rile oamenilor. Nenum\rate

familii, chiar [i a mea, se adunau adesea dup\ [coal\ [i dup\ serviciu

`n jurul mesei din buc\t\rie pentru a discuta temele zilei. Am `nceput

s\ prezint Partidului Democrat problemele ca [i cum ar fi fost „pro-

blemele mesei din buc\t\rie“, care a devenit o sintagm\-cheie `n

campanie. Discu]iile pe aceast\ tem\ i-au f\cut pe c`]iva firosco[i de

la Washington s\ vorbeasc\ ironic despre „feminizarea politicii“, o

`ncercare de marginalizare, chiar de trivializare, a unor politici pre-

cum abandonul familial, extinderea mamografiilor pentru femeile

b\tr`ne sau spitalizarea corespunz\toare a mamelor dup\ na[tere.

Cu toate acestea `n minte, mi-am inventat un termen al meu –

„umanizarea politicii“ – pentru a promova public ideea c\ pro-

blemele mesei din buc\t\rie aveau importan]\ pentru toat\ lumea,

nu doar pentru femei.

P`n\ `n 1996, a[a cum promisese `n campania din 1992, Bill

redusese cu mai mult de jum\tate deficitul bugetar al ]\rii, con-

dusese o economie care se dezvoltase rapid [i crease zece milioane

de locuri de munc\, redusese taxele pentru cincisprezece milioane de

muncitori cu salarii mici, ì protejase pe muncitori de pierderea

asigur\rii de s\n\tate c`nd r\m`neau f\r\ loc de munc\ [i ridicase

nivelul salariului minim. {i am avut succes `n aprobarea primei

reforme a legii de adop]ie din ]ara noastr\: un credit nerambursabil

`n valoare de p`n\ la cinci mii de dolari pentru fiecare copil adoptat

[i unul de [ase mii de dolari pentru cei care `nfiau copii cu nevoi

speciale, precum [i interzicerea refuzului sau am`n\rii adop]iei pe

motive de ras\, culoare sau na]ionalitate. De c`nd lucrasem, ca stu-

dent\ la Drept, pentru copiii adoptivi speram s\ le pot `mbun\t\]i

[ansele de a-[i g\si familii permanente `n care s\ fie iubi]i. Aceste

Istorie trqitq 495


prevederi noi au ajutat `n aceast\ privin]\, dar [tiam c\ mai erau

multe de f\cut. Am convocat exper]ii `n adop]ii `ntr-o serie de `nt`lniri

la Casa Alb\ `n 1996 [i am `ntocmit un proiect care a dus la aprobarea

Legii de Adop]ie [i de Siguran]\ a Familiei `n 1997, care, pentru

prima dat\, furniza fiec\rui stat stimulente materiale pentru trecerea

copiilor din centrele de `ngrijire `n case adoptive permanente.

Trecuse [i vremea sistemului de asisten]\ social\ vechi de [aizeci

de ani, care crease genera]ii de americani dependen]i de asisten]a

social\. Bill promisese c\ `l va supune reformei, iar Casa Alb\ fusese

implicat\ luni de zile `n negocieri dificile [i `n conflicte politice.

Republicanii [tiau c\ electoratul dorea reforma asisten]ei sociale [i

sperau fie c\ `l vor determina pe Bill s\ aprobe o reform\ cu preve-

deri prea `mpov\r\toare pentru femei [i copii, refuz`nd servicii vitale

unor milioane de persoane care aveau nevoie de ele, fie c\ `n ale-

gerile care urmau vor folosi `mpotriva lui vetoul la propunerile lor

aspre. Dar reforma asisten]ei sociale a devenit un succes pentru Bill.

Am sus]inut cu putere c\ era nevoie s\ schimb\m sistemul, de[i am

pl\tit pentru sprijinul pe care l-am acordat reformei.

Primul program de asisten]\ social\ a fost introdus `n America

`n anii ’30 pentru a veni `n ajutorul v\duvelor cu copii, `ntr-un

moment `n care era greu pentru femei s\-[i g\seasc\ un loc de

munc\. P`n\ la mijlocul anilor ’70, procentul na[terilor printre ma-

mele nec\s\torite a crescut, iar p`n\ la mijlocul anilor ’80 mamele

nec\s\torite reprezentau majoritatea cov`r[itoare a celor care bene-

ficiau de asisten]\ social\. ~n general, erau femei f\r\ prea mult\

educa]ie [i capabile s\ `ndeplineasc\ pu]ine slujbe. Chiar dac\ `[i

g\seau de lucru, nu c`[tigau suficient ca s\ scape de s\r\cie sau nu

g\seau slujbe cu asigurare de s\n\tate pentru copiii lor. De aceea nu

erau motivate s\ renun]e la asisten]a social\ pentru a lucra. A sta acas\

a devenit o alegere `n]eleapt\, pe termen scurt, pentru unele dintre ele,

dar acest lucru a dus la apari]ia unei clase dependente de asisten]a

social\, determin`nd astfel revolt\ `n r`ndurile contribuabililor, mai

ales ale celor cu venituri mici. Nu am considerat cinstit ca o mam\

496

s\ g\seasc\ o modalitate de `ngrijire a copilului [i totodat\ s\ se

scoale devreme ca s\ plece la serviciu, iar alta s\ stea acas\ [i s\

se bazeze pe asisten]a social\.

~n timpul primului mandat de guvernator al lui Bill, statul

Arkansas a participat la un proiect „demonstrativ“ al administra]iei

Carter, menit s\ sprijine [i s\ `ncurajeze oamenii s\ treac\ de la

asisten]a social\ la munc\. {apte ani mai t`rziu, `n 1987, [i apoi [i

`n 1988, Bill a fost principalul guvernator democrat care lucra la o

reform\ a asisten]ei sociale `mpreun\ cu Congresul [i cu Casa Alb\

`n timpul mandatului Reagan. El a prezidat audierile Asocia]iei

Na]ionale a Guvernatorilor, `n care a prezentat m\rturii ale femeilor

care ie[iser\ din cadrul programului de asisten]\ social\ ca urmare

a planului pus `n aplicare de el `n Arkansas. Ele au spus c`t de

mul]umite erau acum de ele [i de perspectivele pentru copiii lor.

Bill a fost invitat la ceremonia din octombrie 1988, c`nd pre[edin-

tele Reagan a semnat o lege de reform\ a asisten]ei sociale, care

cuprindea multe dintre prevederile g`ndite de el [i de guvernatori.

~n 1991, c`nd Bill [i-a lansat campania preziden]ial\, era clar c\

reformele nu aduseser\ mult\ schimbare, deoarece administra]ia

Bush nu finan]ase noile programe sau le implementase `n mod

agresiv `n state. Bill a promis s\ „duc\ la cap\t reforma asisten]ei

sociale a[a cum [tim noi“ [i s\ transforme programul `ntr-unul care

s\ fie `n avantajul muncii [i al familiei.

La vremea `nvestirii lui Bill, programul american de asisten]\

social\, Ajutor pentru Familiile cu Copii Dependen]i sau AFCD,

primea mai mult de jum\tate din fonduri de la guvernul federal, dar

acestea erau administrate de c\tre state, care contribuiau cu 17 p`n\

la 50% din bani. Legea federal\ impunea acordarea de ajutor mame-

lor [i copiilor s\raci, dar statele erau cele care fixau cuantumul lunar.

Drept rezultat, erau cincizeci de sisteme diferite care acordau ajutoare

merg`nd de la 821 de dolari pentru o familie cu doi copii `n Alaska [i

p`n\ la doar 137 de dolari `n Alabama. Beneficiarii AFCD primeau [i

cupoane de mas\ [i asisten]\ medical\ din partea Medicaid.

Istorie trqitq 497


Pe agenda legislativ\ din 1993 [i 1994, planul economic,

NAFTA, legea penal\ [i `ngrijirea medical\ au fost prioritare fa]\

de reforma asisten]ei sociale. C`nd republicanii au preluat controlul

asupra Congresului, aveau propriile idei despre cum trebuie f\cut\

reforma `n sistem. Au stabilit norme clare privind perioada c`t o

persoan\ intra `n sfera de ac]iune a programului de asisten]\ socia-

l\, au blocat fondurile pentru asisten]\ social\ care mergeau c\tre

state, inclusiv pentru Medicaid, pentru pr`nzul la [coal\ [i cupoa-

nele de mas\, au sistat acordarea tuturor beneficiilor imigran]ilor

legali, chiar [i ale celor care lucrau [i pl\teau taxe, au introdus, prin

Newt Gingrich, un sistem de orfelinate pentru cazarea [i `ngrijirea

copiilor nelegitimi ai mamelor adolescente. Planul republican ì

stimula foarte pu]in pe oameni ca s\ `nceap\ s\ munceasc\.

Bill [i cu mine, `mpreun\ cu al]i membri ai Congresului care

doreau o reform\ eficient\, am fost de p\rere c\ oamenii ap]i de

munc\ ar trebui s\ munceasc\. Dar am recunoscut c\ asisten]a [i

`ncurajarea erau necesare pentru a-i ajuta s\-[i g\seasc\ un loc de

munc\ [i s\ ias\ din sistemul de asisten]\ social\. O reform\ de

succes necesita investi]ii masive `n educa]ie [i `n preg\tire, sub-

ven]ii pentru `ngrijirea copiilor [i pentru mijloacele de transport,

asisten]\ medical\, scutiri de taxe pentru cei care angajau persoane

din r`ndurile celor din programul de asisten]\ social\ [i eforturi mai

mari pentru colectarea ajutoarelor pentru copii. Ne-am opus redu-

cerii beneficiilor pentru imigran]ii legali [i ducerii `n orfelinate a

copiilor proveni]i din familii s\race.

Spre sf`r[itul anului 1995, administra]ia [i Congresul au de-

marat procesul de aprobare a legii. Au urmat multe aranjamente

politice. Cred c\ mul]i republicani sperau c\, dac\ vor p\stra sufi-

ciente „pilule otr\vitoare“ `n lege, `l vor pune pe pre[edinte `ntr-o

postur\ proast\. Dac\ semna proiectul de lege, dezam\gea multe

circumscrip]ii democrate importante [i l\sa f\r\ ap\rare milioane

de copii. Dac\ i s-ar fi opus, republicanii ar fi avut un avantaj

498

foarte mare `n alegerile din 1996 `n fa]a aleg\torilor care doreau

reform\ [i nu cuno[teau detaliile legisla]iei.

Unele persoane de la Casa Alb\ l-au `ndemnat pe pre[edinte s\

semneze proiectul, indiferent de forma `n care va veni el de la Con-

gres. Altminteri, sus]ineau ei, at`t el, c`t [i democra]ii din Congres

vor pl\ti un pre] foarte mare la alegerile ce urmau. Mul]i nu erau de

acord cu acest mod de a g`ndi, sus]in`nd c\ singura solu]ie pentru

Bill era s\ dejoace planurile republicanilor [i s\-i conving\ pe

aleg\tori c\ [i el dorea reforma. Sentimentele mele despre asisten]a

social\ erau probabil mai complicate dec`t ale so]ului meu. Consi-

deram c\ sistemul avea nevoie urgent\ de reform\, dar petrecusem

timp ca sus]in\tor al copiilor [i al femeilor cuprinse `n sistem [i

[tiam c\ asisten]a social\ era adesea un sprijin esen]ial pentru

familiile s\race. Da, am v\zut c\ unii abuzau de ea, dar am v\zut [i

c\ salvase oameni care se folosiser\ de ea pentru a traversa o peri-

oad\ proast\. De[i `n particular adusesem argumente `mpotriva de-

ciziilor administra]iei, niciodat\ nu m-am opus public politicii ei

sau deciziilor lui Bill. Totu[i le-am spus, lui [i echipei sale, c\ m\

voi opune public oric\rei reforme care nu oferea asisten]\ medical\

prin Medicaid, o garan]ie federal\ pentru cupoanele de mas\ [i

asisten]\ pentru `ngrijirea copiilor, `nc`t oamenii s\ se poat\ duce la

munc\. Am considerat c\ aceste tipuri de ajutoare ar trebui s\ fie

disponibile [i pentru muncitorii s\raci, pentru a-i ajuta s\ dep\-

[easc\ pragul s\r\ciei.

Republicanii au aprobat un proiect de lege care prevedea o

perioad\ determinat\ pe durata c\reia o persoan\ putea beneficia de

asisten]\ social\, nu acorda sprijin pentru intrarea `n procesul mun-

cii, nici beneficii pentru imigran]ii legali, dar sista supravegherea

federal\ [i responsabilitatea pentru felul `n care statele cheltuiau

banii federali pentru asisten]\ social\. Pe scurt, statele aveau liber-

tatea s\ stabileasc\ ce s\ ofere lunar – `ngrijire pentru copii,

cupoane de mas\ sau `ngrijire medical\ sau s\ le ofere pe toate.

Dup\ o dezbatere aprins\ la Casa Alb\, pre[edintele s-a opus prin

Istorie trqitq 499


veto la acest proiect. Apoi republicanii au propus un alt proiect cu

schimb\ri minime. Nu a fost nevoie s\ intervin, pentru c\ Bill [tia

foarte bine c\ nu `l putea aproba nici pe acesta. L-a respins,

aduc`nd argumentul c\ `ngrijirea era un drept al tuturor copiilor

s\raci; la fel [i hrana [i asisten]a medical\.

Al treilea proiect aprobat de Congres avea sprijinul majorit\]ii

democra]ilor din Camer\ [i din Senat. Oferea sprijin financiar mai

mare pentru integrare `n munc\ [i pentru `ngrijirea copiilor [i resta-

bilea garan]ii federale pentru cupoanele de mas\ [i asisten]a me-

dical\. Dar reducea [i mai mult beneficiile imigran]ilor legali,

impunea o limit\ de cinci ani pe via]\ `n care o persoan\ putea

primi asisten]\ social\ federal\ [i men]inea statu quo pentru li-

mitele beneficiilor lunare, l\s`nd statelor libertate `n stabilirea aces-

tora. Aloca]iile federale pentru asisten]a social\ c\tre state au fost

stabilite la cuantumul pe care statele l-au primit la `nceputul anilor ’90,

c`nd asisten]a social\ se acorda pe perioad\ nedeterminat\. Acest

lucru `nsemna c\ statele trebuiau s\ aib\ resursele financiare pentru

a furniza re]eaua de siguran]\ necesar\ unei adev\rate reforme [i

stimulentele materiale pentru a aloca fonduri substan]iale pro-

gramelor care sprijineau [i `ncurajau munca [i independen]a.

~n cele din urm\, pre[edintele a semnat acest al treilea proiect.

~n ciuda punctelor sale slabe, el reprezenta un prim pas `n refor-

marea sistemului na]ional de asisten]\ social\. Am fost de acord ca

Bill s\-l semneze [i m-am str\duit s\ ajut la cre[terea num\rului de

voturi necesare pentru ca proiectul s\ fie aprobat – de[i at`t legis-

la]ia, c`t [i Bill erau aspru critica]i de unii liberali, de grupurile care

ì protejau pe imigran]i [i de majoritatea celor care lucrau `n siste-

mul asisten]ei sociale. Bill a jurat s\ lupte pentru restabilirea drep-

turilor imigran]ilor [i, p`n\ `n 1998, a f\cut pa[i `nainte, de[i nu

mul]i, `n restabilirea securit\]ii sociale [i a cupoanelor de mas\ pen-

tru anumite clase de imigran]i legali, inclusiv pentru copii, b\tr`ni

[i invalizi. Am`ndoi am considerat acceptabil\ blocarea fondurilor

de asisten]\ social\, pentru c\ oricum statele stabileau cuantumul

500

beneficiilor [i tot ele urmau s\ primeasc\ mai mul]i bani pentru a

favoriza procesul de integrare a oamenilor `n munc\. Mai mult m\

preocupa limita de cinci ani pe via]\, deoarece ea se aplica indiferent

de c`t de bine sau prost mergea economia, dac\ existau locuri de mun-

c\ sau nu, dar am sim]it c\ aceasta era o [ans\ istoric\ de schimbare a

unui sistem bazat pe dependen]\ `ntr-unul bazat pe independen]\.

Legisla]ia nu era nicicum perfect\, dar aici intervine politica

pragmatic\. Era de preferat s\ se semneze o m\sur\ pe care, se [tia,

administra]ia democrat\ era `n stare s\ o implementeze corespun-

z\tor. Dac\ s-ar fi opus [i a treia oar\ reformei `n asisten]a social\,

Bill le-ar fi oferit republicanilor un avantaj politic. ~n ajunul dezas-

truoaselor alegeri din 1994, el era preocupat de posibila sc\dere a

num\rului sus]in\torilor democra]i, lucru care i-ar fi pus `n pericol

posibilitatea s\ protejeze politicile sociale `n viitor.

Decizia lui Bill [i faptul c\ eu o aprobasem i-au jignit pe unii

dintre cei mai loiali sus]in\tori ai no[tri, inclusiv pe prietenii de-o

via]\ Marian Wright Edelman [i so]ul ei, Peter Edelman, secretar

adjunct la S\n\tate. Av`nd `n vedere trecutul meu legat de Fondul

pentru Protec]ia Copiilor, ei sperau c\ m\ voi opune m\surii [i nu

`n]elegeau de ce o aprobasem. Credeau, `ntr-adev\r, c\ legea era o

ru[ine, imposibil de aplicat [i d\un\toare copiilor. Toate acestea

Marian le-a transmis printr-o scrisoare deschis\ adresat\ pre[edin-

telui [i publicat\ `n The Washington Post.

~n perioada dureroas\ ce a urmat, mi-am dat seama c\ dep\-

[isem statutul de avocat [i devenisem politician. Nu `mi modifica-

sem convingerile, dar nu eram de acord cu opiniile [i `nfl\c\rarea

so]ilor Edelman [i ale altora care obiectaser\ `mpotriva legii. Ca

avoca]i, ei nu erau obliga]i s\ recurg\ la compromisuri [i, spre

deosebire de Bill, nu trebuiau s\ negocieze cu Newt Gingrich [i

Bob Dole sau s\-[i fac\ griji pentru p\strarea unei balan]e politice

`n Congres. Mi-am amintit foarte bine `nfr`ngerea efortului nostru

de reformare a asisten]ei medicale, cauzat\, `n parte, de neacceptarea

compromisurilor. ~n politic\ nu trebuie s\ faci compromisuri `n

Istorie trqitq 501


privin]a principiilor [i a valorilor, ci trebuie s\ dispui de strategii

[i de tactici suficient de flexibile ca s\ permit\ progresul, mai ales

`n condi]iile politice dificile cu care ne confruntam noi. Voiam s\

adopt\m o reform\ care s\ motiveze [i s\ furnizeze femeilor mij-

loacele necesare pentru a avea o via]\ mai bun\ pentru ele [i pen-

tru copiii lor. Acum, c`nd vechiul sistem de asisten]\ social\

fusese `nlocuit, speram s\ convingem [i poporul american s\ ia

m\suri `mpotriva s\r\ciei [i a consecin]elor sale: familii cu un

singur p\rinte sau f\r\ p\rin]i, condi]ii improprii de locuit, [coli

necorespunz\toare [i lipsa asisten]ei medicale. Am sperat c\

reforma asisten]ei sociale va fi doar `nceputul [i nicidecum sf`r[i-

tul preocup\rilor noastre pentru cei s\raci.

La c`teva s\pt\m`ni de la semnarea proiectului de c\tre Bill,

Peter Edelman [i Mary Jo Bane, o alt\ prieten\, secretar adjunct la

S\n\tate, care lucrase la reforma asisten]ei sociale, [i-au dat de-

misia, `n semn de protest. Era o decizie bazat\ pe principii ferme,

pe care am acceptat-o [i chiar am admirat-o, `n ciuda faptului c\

aveam o alt\ viziune asupra meritelor [i perspectivelor oferite de

legisla]ie. M\ mai `nt`lneam din c`nd `n c`nd cu Marian [i cu Peter

`n societate [i am fost emo]ionat\ c`nd Bill i-a conferit lui Marian

Medalia Libert\]ii pentru `ntreaga ei activitate `n sprijinul drep-

turilor civile [i ale copilului, pe 9 august 2000. Ea a fost un mentor

important `n via]a mea, iar dezacordul nostru `n privin]a asisten]ei

sociale era trist [i dificil.

C`nd Bill [i cu mine am p\r\sit Casa Alb\, num\rul celor care

beneficiau de asisten]\ social\ sc\zuse cu 40%, de la 14,1 milioane

la 5,8 milioane; milioane de p\rin]i `[i g\siser\ un loc de munc\.

Statele continuau s\ ì ajute pe cei care lucrau cu jum\tate de norm\

sau aveau salarii mici, acord`ndu-le ajutor medical [i cupoane de

mas\. P`n\ `n ianuarie 2001, s\r\cia copiilor sc\zuse cu peste 25%

[i atingea cel mai mic nivel de dup\ 1979. Reforma asisten]ei

sociale, cre[terea salariului minim, reducerea taxelor pentru cei cu

salarii mici [i `nflorirea economiei scoseser\ aproape 8 milioane

502

de oameni din s\r\cie – de o sut\ de ori mai mul]i dec`t `n timpul

mandatului Reagan.

O contribu]ie semnificativ\ la succesul reformei l-a avut Parte-

neriatul de la asisten]\ social\ la munc\. Bill ì ceruse prietenului

s\u de o via]\, Eli Segal, s\ lanseze acest program ca mijloc de `n-

curajare a `ntreprinz\torilor pentru a angaja persoane care benefi-

ciaser\ de asisten]\ social\. Eli, un om de afaceri prosper, lucrase

cu Bill `n campania McGovern [i fusese [eful personalului `n cam-

pania din 1992. Ca asistent al pre[edintelui, era `ns\rcinat cu

crearea National Service Corporation [i a AmeriCorps. Eli lucrase

`ndeaproape cu Shirley Sagawa, consilier politic din echipa mea, la

elaborarea legisla]iei care ini]iase programul, [i a devenit primul

director executiv al corpora]iei. AmeriCorps a oferit ajutor comuni-

tar [i burse [colare la mai mult de 200 000 de tineri `ntre anii 1994

[i 2000, lucr`nd `n parteneriat cu firme [i comunit\]i. Eli a urmat

acela[i model pentru Parteneriatul de la asisten]\ social\ la munc\,

care `nrola `ntreprinz\tori pentru a angaja [i forma fo[ti beneficiari

ai asisten]ei sociale. Sub conducerea sa, Parteneriatul a `nflorit,

av`nd peste 20 000 de firme care ofereau formare, locuri de munc\

[i independen]\ la 1,1 milioane de beneficiari de ajutoare sociale.

Reforma asisten]ei sociale a fost implementat\ `ntr-o vreme `n

care economia mergea bine.

Adev\ratul test va avea loc atunci c`nd economia va suferi iar

o c\dere, iar num\rul asista]ilor social va cre[te. Legisla]ia trebuie

revizuit\ [i, `n calitate de senator, inten]ionez s\ lucrez pentru a-i

ajusta deficien]ele. Beneficiile imigran]ilor legali care munceau [i

pl\teau taxe mai mari de cinci miliarde de dolari trebuiau restituite

integral. Limitarea la cinci ani pentru aceste beneficii ar trebui

eliminat\ pentru cei care `[i pierd slujbele `ntr-o economie care nu

ofer\ multe locuri de munc\. Trebuiau cheltui]i mai mul]i bani

pentru educa]ie [i preg\tire profesional\. Statele trebuiau s\ fie

responsabile pentru felul `n care se cheltuiau banii federali pentru

asisten]\ social\.

Istorie trqitq 503


Deoarece Bill c`[tigase de partea sa mai mul]i americani `n

lunile care au precedat alegerile din 1996, adversarii s\i `ncercau s\

g\seasc\ orice ca s\-i scad\ popularitatea. Revista Time a recunos-

cut mi[carea aceasta la `nceputul lunii iulie, c`nd a publicat un arti-

col cu titlul „Factorul Starr“ [i `n care se nota: „Luni `ntregi Clinton

[i-a a[teptat rivalul care s\ transforme cursa din 1996 `ntr-o ade-

v\rat\ b\t\lie. Se pare c\, `n sf`r[it, l-a g\sit – [i nu este Bob Dole.

Toate problemele serioase cu care s-a confruntat pre[edintele au

cumva leg\tur\ cu Kenneth Starr... Cum campania lui Dole nu

reu[e[te s\ atrag\ sus]in\tori, republicanii sper\ s\ dob`ndeasc\

pre[edin]ia recurg`nd la cita]ii [i acuza]ii“.

Ultimul pseudoscandal pare s\ fi fost programat pentru var\ [i

privea ac]iunile a doi angaja]i de la Casa Alb\, Craig Livingstone [i

Anthony Marceca, din Biroul pentru Siguran]a Personalului.

~n 1993, ei ceruser\ FBI-ului dosarele de]in\torilor de parole de

securitate din Casa Alb\ pentru a-i `nregistra pe to]i cei de aici care

aveau o legitima]ie valabil\. Biroul pentru Siguran]a Personalului,

`n ciuda numelui s\u, nu se ocupa cu „verific\ri de siguran]\“ –

aceast\ sarcin\ revenea FBI-ului. Nu era responsabil nici pentru

siguran]\ – aceasta era treaba Serviciului Secret. Niciodat\ nu

mi-am dat seama ce altceva f\cea, dar [tiu c\ ]inea eviden]a anga-

ja]ilor curen]i de la Casa Alb\, asigur`ndu-se c\ verific\rile erau

actualizate, [i f\cea instructaje pentru siguran]a personalului de la

Casa Alb\. C`nd pre[edintele Bush a p\r\sit Casa Alb\ `n ianuarie

1993, oamenii s\i au luat toate dosarele Biroului pentru Siguran]a

Personalului – lucru care le era permis – pentru Biblioteca Bush.

Administra]ia care a urmat nu avea nici un dosar propriu (except`nd

`nregistr\rile Serviciului Secret) al angaja]ilor de la Casa Alb\.

Livingstone [i Marceca `ncercau s\ refac\ aceste eviden]e c`nd au

primit de la FBI sute de dosare, inclusiv ale unor func]ionari ai lui

Reagan [i Bush. Nu [i-au dat seama de gre[eal\. C`nd alt angajat a

observat-o, a trimis dosarele la arhiv\, `n loc s\ le returneze FBI-ului.

504

Casa Alb\ a recunoscut aceast\ confuzie [i [i-a cerut scuze. Cu toate

acestea, „Filegate“ s-a ad\ugat listei de investiga]ii a lui Starr.

~nainte de `ncheierea acestei pove[ti, un agent FBI a spus celor

din Comisia Juridic\ a Senatului c\, din verificarea f\cut\ lui Craig

Livingstone, reie[ea c\ acesta primise postul de [ef al siguran]ei

personalului la Casa Alb\ datorit\ prieteniei dintre mine [i mama

lui. De fapt, doamna Livingstone [i cu mine nu ne cuno[team, dar

fuseser\m fotografiate `mpreun\ `ntr-un grup mai mare la petre-

cerea de Cr\ciun de la Casa Alb\. Eram la Bucure[ti, la o [coal\ pe

care guvernul nostru o ajuta s\-[i restructureze curriculum-ul, c`nd

un reporter american m-a `ntrebat despre rela]ia mea cu familia

Livingstone. I-am spus c\ nu-mi aminteam s\-l fi cunoscut pe

Craig sau pe mama sa, dar, dac\ m-a[ fi `nt`lnit cu ea, a[ fi spus:

„S`nte]i doamna Livingstone, presupun“.

~n luna august, am luat-o pe Chelsea `ntr-un tur al colegiilor `n

New England. De[i m\ temeam de momentul `n care va pleca la

colegiu, eram ner\bd\toare s\ vizitez colegiile cu ea. Speram c\ se

va `ndr\gosti de Wellesley, alma mater pentru mine, sau, cel pu]in,

va alege un colegiu de pe Coasta de Est, astfel `nc`t s\ o pot vizita

cu u[urin]\ sau ea s\ vin\ acas\ c`nd avea chef. Am aranjat cu Ser-

viciul Secret s\ c\l\torim dintr-un campus `n altul `ntr-o ma[in\

obi[nuit\, cu c`t mai pu]ini agen]i. Am vizitat [ase campusuri f\r\

s\ atragem aten]ia asupra noastr\ [i a[ fi fost `nc`ntat\ dac\ ar fi

ales unul dintre ele.

Totu[i, Chelsea era ner\bd\toare s\ vad\ Stanford, a[a c\ am

mers la Palo Alto. Rectorul de atunci, Condoleezza Rice, ne-a

`nt`mpinat c\lduros la `nceputul unei zile `n care am f\cut o vizit\ ce

a captivat-o pe Chelsea. ~i pl\ceau a[ezarea universit\]ii printre

dealuri, clima temperat\ [i arhitectura `n stil Mission. C`nd l-am

sunat seara pe Bill, i-am spus c\ Stanford p\rea s\ fie alegerea lui

Chelsea – acesta era pre]ul pe care `l pl\team pentru cre[terea unui

copil independent.

Istorie trqitq 505


Pentru vacan]a de var\ am ales din nou Jackson Hole, Wyoming.

Anul care trecuse `ncercasem s\ termin It Takes a Village, iar acum

eram liber\ s\ m\ plimb cu Bill [i cu Chelsea pe paji[tile cu flori

s\lbatice din Grand Tetons [i s\ explor\m Parcul Na]ional Yellow-

stone. Paji[tile [i gheizerele erau p\strate pentru genera]iile viitoare

de americani din anul 1872, c`nd guvernul desemnase Yellowstone

primul parc na]ional al ]\rii – [i al lumii. De atunci, parcurile

na]ionale ale Americii au fost un model pentru alte ]\ri, pentru a-[i

proteja mo[tenirea natural\. De c`te ori vizitam vreunul dintre par-

curile noastre na]ionale, `mi aminteam c`t de bogat\ era ]ara noastr\

`n resurse naturale. Datoria noastr\ nu const\ doar `n a p\stra

peisajele frumoase; trebuie s\ avem grij\ [i de echilibrul mediului.

~n Yellowstone, unde lupii gri fuseser\ extermina]i de v`n\torii de

bl\nuri, biologii au reintrodus o popula]ie pu]in numeroas\, pentru

a ajuta la refacerea rela]iei naturale `ntre pr\d\tor [i prad\. ~n tim-

pul vizitei noastre `n Yellowstone, Chelsea, Bill [i cu mine am mers

p`n\ la ]arcul `n care o hait\ de lupi era aclimatizat\ pentru a putea

fi pus\ ulterior `n libertate. Nu erau reporteri `n jur, doar angaja]i ai

parcului, noi [i c`]iva agen]i ai Serviciului Secret, care nu `[i

`nchipuiser\ niciodat\ c\ vor trebui s\ apere familia pre[edintelui

de o hait\ de lupi adev\ra]i.

Bill a anun]at un acord istoric de `ncetare a lucrului `ntr-o min\

de aur, proprietate a unei companii str\ine, de la marginea parcului

Yellowstone, deoarece amenin]a mediul de acolo. Cu c`t `naintam `n

v`rst\, cu at`t eram mai preocupat\ de protejarea P\m`ntului `mpotri-

va unor daune inutile [i ireversibile. O economie puternic\ [i un

mediu s\n\tos nu s`nt scopuri care se exclud reciproc – de fapt, ele

merg m`n\ `n m`n\, de vreme ce `ntreaga via]\ [i activitate econo-

mic\ depind, `n ultim\ instan]\, de mediul natural. ~n anii petrecu]i la

Casa Alb\, am sus]inut „`nverzirea“ acesteia, un proiect care

urm\rea `mbun\t\]irea efectelor de mediu ale cl\dirii, prin sc\derea

consumului de energie, reciclare [i alte m\suri. Printr-un program

pe care l-am promovat eu, Salva]i Comorile Americii, am adunat

506

bani pentru parcurile noastre [i am vizitat multe dintre ele. Am aju-

tat planurile lui Bill [i ale lui Al de a proteja terenurile, de cur\]are a

aerului [i a apei, de abordare `ntr-o nou\ perpectiv\ a schimb\rilor

climaterice [i de conservare a surselor de energie. Dar principala

mea preocupare au devenit efectele factorilor de mediu asupra

s\n\t\]ii. Studiul pe care l-am f\cut asupra bolilor veteranilor din

R\zboiul din Golf [i cercetarea privind cre[terea num\rului de ast-

matici printre copii [i a cancerului la s`n printre femei, m-au con-

vins c\ efectele mediului asupra s\n\t\]ii necesit\ o abordare pe

termen lung.

Conven]ia Republican\ s-a deschis la San Diego, pe 12 august.

Conform tradi]iei, partidul care ]ine conven]ia beneficiaz\ de publi-

citate nelimitat\ la nominalizarea candida]ilor s\i [i la transmiterea

mesajului de campanie. Candidatul celuilalt partid st\ lini[tit deo-

parte, ceea ce `mi convenea, de vreme ce consideram c\ aveam cu

to]ii nevoie de o pauz\. Nu am urm\rit discursurile la televizor, dar

am aflat imediat de la prieteni despre observa]iile f\cute de Eliza-

beth Dole, `n a doua sear\ a conven]iei. Fostul secretar de cabinet

al lui Reagan [i Bush a p\truns `n mul]ime cu microfonul `n m`n\

[i a vorbit cu dragoste despre so]ul ei, despre cariera [i convingerile

lui. Echilibrat\ [i inteligent\, ea era avocat de forma]ie [i un

sus]in\tor politic care, prin prezen]a [i elocven]a ei, a consolidat

campania so]ului s\u. {i, de[i Bob Dole era un contracandidat pu-

ternic pentru noi, m-am bucurat s\ v\d o femeie care nu scap\

ocazia [i culege aprecierea pe care o merit\. Este o `ntors\tur\ ciu-

dat\ a sor]ii c\ acum am`ndou\ s`ntem `n Senat.

Discursul doamnei Dole a dus la compara]ii `ntre noi. Nici nu a

p\r\sit bine scena, c\ echipa mea a fost imediat bombardat\ cu

`ntreb\ri despre cum inten]ionam s\-mi construiesc discursul de la

Conven]ia Democrat\. Reporterii se `ntrebau dac\ voi sta la tribun\

sau voi merge printre oameni, ca ea. De[i era tentant s\ `ncerc ceva

nou, am considerat c\ voi r\m`ne la propriile teme [i la stilul meu.

Istorie trqitq 507


Am sosit `n Chicago duminic\, 25 august, cu trei zile `naintea

lui Bill, care venea cu un tren din Virginia de Vest, `mpreun\ cu

Chelsea. Betsy Ebeling organizase o petrecere pentru familia mea

[i pentru prieteni la restaurantul Riva’s, situat pe Digul Marinei, cu

vedere spre lacul Michigan. Am sim]it imediat `nc`ntarea celor din

Chicago pentru c\ erau gazdele conven]iei. Primarul Richard

M. Daley, fiul omonim al ultimului gigant politic al ora[ului Chica-

go, f\cuse o munc\ extraordinar\ preg\tind ora[ul pentru conven]ie:

pe str\zi erau copaci, nu protestatari care s\ demonstreze `mpotriva

unui r\zboi nedorit, a[a cum se `nt`mplase `n timpul conven]iei din

1968, c`nd tat\l s\u era primar. De data aceasta totul a ie[it bine.

Discursul meu `n fa]a delega]ilor, programat pentru seara de

mar]i, marca primul moment `n care o so]ie de pre[edinte se adresa

televizat la o conven]ie politic\ na]ional\. Eleanor Roosevelt a fost

prima so]ie de pre[edinte care s-a adresat conven]iei, `n 1940, `n

perioada premerg\toare apari]iei televiziunii. Cele patruzeci [i opt

de ore de dinaintea discursului au fost pline de evenimente. M-am

adresat Comitetului Democrat al Femeilor, m-am `nt`lnit cu diferite

delega]ii din partea statelor, am fost la deschiderea unui parc `n

onoarea lui Jane Addams [i am vizitat o [coal\. Am mai lucrat [i la

discurs, care `nc\ nu era gata mar]i seara, c`nd am mers la United

Center pentru a exersa citirea de pe prompter. Centrul este sediul

echipei de baschet Chicago Bulls, campioan\ mondial\, care a fost

o surs\ de inspira]ie pentru cocardele mele politice. ~n 1996, Bulls

ì achizi]ionase pe incomparabilii Michael Jordan, Scottie Pippen,

pe care ì [tiam din Arkansas, [i pe „b\iatul r\u“ al NBA-ului, Den-

nis Rodman. Cocardele politice v`ndute la conven]ie ne `nf\]i[au pe

mine [i pe Rodman cu p\r multicolor [i cu urm\torul text: „Hillary

Rodman Clinton: c`t de rea vrea s\ fie“.

Nici mar]i diminea]a nu m\ sim]eam mul]umit\ de discursul

meu. ~i sim]eam lipsa lui Bill, care era `nc\ `n tren [i nu-l puteam

contacta, de[i aveam nevoie de `ncurajarea [i de ajutorul lui. ~n mai

pu]in de dou\sprezece ore urma s\ m\ adresez celei mai mari

508

audien]e din via]a mea [i m\ chinuiam s\ g\sesc cuvintele potrivite

pentru a-mi transmite preocup\rile [i convingerile.

Bob Dole a devenit salvatorul meu involuntar. Mi-am dat seama

ca lovit\ de tr\snet. ~n discursul s\u de acceptare de la Conven]ia

Republican\, atacase premisa c\r]ii mele It Takes a Village. A folosit

gre[it no]iunea mea de sat ca metafor\ pentru „stat“ [i a dedus c\ eu

[i, prin extensie, democra]ii favorizam intruziunea guvern\rii `n toate

aspectele vie]ii americane. „{i, dup\ devastarea virtual\ a familiei

americane, piatra de temelie pe care a fost fondat\ aceast\ ]ar\, ni se

spune c\ e nevoie de un sat, adic\ de o colectivitate, adic\ de stat,

pentru a cre[te un copil“, a spus `n discursul s\u. „… Cu tot respectul

cuvenit, s`nt aici s\ o contrazic: nu este nevoie de un sat pentru a

cre[te un copil. E nevoie de o familie.“

Dole nu a `n]eles mesajul c\r]ii, [i anume c\ responsabilitatea

cre[terii copiilor revine `n primul r`nd familiei [i c\ satul – metafor\

pentru societate `n general – are responsabilitatea culturii, economiei

[i mediului `n care cre[te copilul. Poli]istul care patruleaz\, profesorul

din clas\, legiuitorul care promoveaz\ legi [i produc\torul care decide

ce filme s\ se fac\, to]i au o influen]\ asupra copiilor Americii.

M-am ag\]at de tema satului [i mi-am construit discursul `n

jurul ei. Apoi am mers `n c\m\ru]a din subsolul United Center pen-

tru ultima repeti]ie cu Michael Sheehan, un antrenor media extraor-

dinar, care a f\cut eforturi foarte mari s\ m\ `nve]e s\ folosesc

prompterul, cu care nu mai lucrasem `nainte [i nu reu[eam s\-l

st\p`nesc. De[i, `n cele din urm\, mi-a[ fi g\sit cuvintele pe care le

c\utam, a[ fi stricat discursul dac\ `l citeam ca un robot, a[a c\ a

trebuit s\ repet p`n\ a fost bine.

~n sf`r[it, era timpul s\ merg. Chelsea petrecuse dou\ zile cu

Bill `n c\l\toria cu trenul, dar `l p\r\sise ca s\ fie cu mine. Era

`mpreun\ cu mama [i cu fra]ii mei, cu Dick Kelley, Diane Blair,

Betsy Ebeling [i cu o mul]ime de prieteni. De unde st\teau vedeau

foarte bine podiumul.

Istorie trqitq 509


Aproape dou\zeci de mii de oameni se aflau `n holul conven-

]iei, iar atmosfera era de `nalt\ ]inut\. Doi dintre cei mai buni ora-

tori ai partidului nostru – fostul guvernator de New York, Mario

Cuomo, [i liderul drepturilor civile, Jesse Jackson – au vorbit

`naintea mea, rede[tept`nd credin]a democrat\ cu discursuri de

mod\ veche care tr`mbi]au valorile partidului.

C`nd m\ `ndreptam spre scen\, mul]imea a izbucnit `n aplauze

frenetice, scand`nd, b\t`nd din picioare, lucru care m-a impresionat

[i m-a ajutat s\-mi domolesc emo]ia. Mi[c\rile cu care ì `ndemnam

s\ se a[eze erau `n zadar, a[a c\ i-am salutat [i am l\sat bucuria lor

s\ se reverse asupra mea.

~n cele din urm\, uralele s-au domolit [i am `nceput s\ vorbesc.

Remarcele mele erau simple [i directe. Le-am cerut oamenilor s\-[i

imagineze cum va fi lumea c`nd Chelsea va avea v`rsta mea de

acum, adic\ `n 2028.

– Un lucru de care s`ntem siguri este c\ va fi diferit\. Nu

neap\rat mai bun\. Progresul depinde de alegerile pe care le facem

noi ast\zi pentru mìne [i de felul `n care ne ap\r\m valorile.

Dup\ ce am atins probleme precum `mbun\t\]irea legisla]iei

familiei, simplificarea legilor de adop]ie [i promovarea unei legi

care s\ garanteze c\ mamele [i nou-n\scu]ii nu s`nt trimi[i acas\

mai devreme de patruzeci [i opt de ore dup\ na[tere, am trecut la

r\spunsul pentru Bob Dole:

„Pentru Bill [i pentru mine nici o experien]\ nu a fost mai fasci-nant\, mai recompensant\ [i mai umil\ dec`t cre[terea fiicei noastre.Am `nv\]at c\, pentru a cre[te un copil fericit, s\n\tos [i `ncrez\tor `nviitor, este nevoie de o familie. Este nevoie de profesori. De preot.De oameni de afaceri. De lideri ai comunit\]ii. De cei care au grij\de s\n\tatea [i de siguran]a noastr\. Este nevoie de noi to]i.

Da, este nevoie de un sat.{i este nevoie de un pre[edinte.Este nevoie de un pre[edinte care crede nu doar `n poten]ialul

copilului s\u, ci `n al tuturor copiilor, care crede nu doar `n putereafamilei sale, ci [i `n cea a familiei americane.

Este nevoie de Bill Clinton.“

510

Mul]imea a izbucnit iar. Credeau, f\r\ `ndoial\, c\ lui Bill ì p\sa

de copii, dar `n]elegeau [i c\ m\ confruntam direct cu individualismul

radical al republicanilor [i cu vederile `nguste [i nerealiste despre cele

necesare cre[terii copiilor la sf`r[itul secolului al XX-lea.

Miercuri seara am mers cu Chelsea s\ ne `nt`lnim cu Bill, care a

cobor`t din tren cu ve[ti triste. O gazet\ de scandal urma s\ publice

un articol `n care se pretindea c\ Dick Morris pl\tise o prostituat\

s\ vin\ des la hotelul `n care st\tuse c`nd fusese `n Washington.

Gazeta, ap\rut\ joi, o cita pe larg pe prostituat\. Ea spunea c\ Mor-

ris se l\udase c\ mi-a scris discursul pentru conven]ie, ca [i pe cel

pentru vicepre[edinte – ceea ce nu era adev\rat. Morris [i-a dat

demisia din campanie, iar Bill a trimis o declara]ie `n care ì

mul]umea pentru munca depus\ [i `l numea un „strateg politic

extraordinar“. Dup\ plecarea lui Morris, campania a mers mai

departe f\r\ `ntrerupere, av`ndu-l pe Mark Penn, care a continuat s\

fac\ cercet\ri [i analize serioase.

Apari]ia lui Bill `n fa]a conven]iei pentru a accepta nominalizarea

a atras dup\ sine o demonstra]ie a delega]ilor, c`nd a p\[it pe scen\

joi seara. C`nd a `nceput s\ vorbeasc\, a captat aten]ia publicului [i a

folosit-o cu pricepere pentru a-[i consolida pozi]ia de conduc\tor `n

exerci]iu al Americii. A reamintit progresul f\cut de America din

1992, c`t timp a fost el pre[edinte. Chelsea [i cu mine `l priveam

m`ndre `n vreme ce `[i demonstra virtuozitatea. Dup\ dou\ treimi din

discurs, am cobor`t [i noi pe scen\ al\turi de el pentru partea final\.

P`n\ am ajuns noi `n spatele scenei, el `ncepuse concluziile. A `n-

cheiat revenind la campania sa din 1992 [i afirm`nd c\ „dup\ ace[ti

patru ani buni, dar [i grei, `nc\ mai cred `ntr-un loc numit Speran]\,

un loc numit America“. La fel credeam [i eu.

Istorie trqitq 511


AL DOILEA MANDAT

Bill [i cu mine am petrecut ultima zi a celei de-a doua campanii

zbur`nd `n diverse locuri din ]ar\, `ntr-o goan\ nebuneasc\ dup\

voturi. Eram la limita puterilor; nu am dat crezare rezultatelor

par]iale, ci am a[teptat `nchiderea urnelor. Cu fiecare or\ care trecea,

starea de spirit din Air Force One se intensifica pe m\sur\ ce c\p\-

tam mai mult\ `ncredere c\ Bill va fi primul pre[edinte democrat,

dup\ Franklin Roosevelt, ales `n dou\ mandate succesive. ~n ajunul

alegerilor, Bill, Chelsea [i cu mine eram foarte ner\bd\tori [i nu am

`nchis ochii toat\ noaptea. America era cuprins\ de febra nebun\ a

unui dans al acelei perioade [i, undeva `n Missouri, `n toiul nop]ii,

Chelsea mergea `n fruntea sus]in\torilor no[tri [i improviza Macare-

na (to]i ar\tam ca ni[te turi[ti `ntr-un camping care alungau ]`n]ari).

C`nd Mike McCurry, secretarul de pres\ al pre[edintelui, a prezentat

pe scurt presei activit\]ile, st`nd pe scara avionului, nu a uitat s\ men-

]ioneze: comandatul suprem a dansat „`n manier\ preziden]ial\“.

Dup\ ora dou\ noaptea, ne preg\team s\ ateriz\m la Little Rock.

Nu era nici o `ndoial\ c\ vom vota [i apoi vom a[tepta rezul-

tatele `n Arkansas, locul `n care `ncepuse c\l\toria lui Bill spre

Casa Alb\. Ne-am instalat la un hotel din centrul ora[ului, ne-am

odihnit [i am fost vizita]i de prieteni [i de familie. Zeci de mii de

oameni se adunau deja `n Little Rock, `n a[teptarea s\rb\toririi vic-

toriei la `nchiderea urnelor. Am ap\rut `n public doar c`nd ne-am

dus s\ vot\m [i am participat la un pr`nz oficial g\zduit de sena-

torul David Pryor, care se pensiona `n acel an.

Eram recunosc\toare s\ fiu `nconjurat\ de fe]e familiare; sim-

]eam sprijinul oferit de mul]imea de acas\, dar nostalgia plutea `n

aer: toat\ lumea [tia c\ era ultima curs\ a lui Bill pentru pre[edin]ie.

Un pre[edinte are dreptul doar la dou\ mandate. Cel care a ajuns s\

participe la o campanie atinge punctul final `n ultima sa curs\. Mai

era un curent subteran care str\b\tea mul]imea vesel\. La discursul

]inut la pr`nzul oficial, senatorul Pryor ne-a amintit de procurorul

independent, care `nc\ nu-[i terminase investiga]ia.

– Cred c\ cele mai multe aplauze `n Arkansas se ob]in spun`nd:

„S\ c`[tig\m aceste alegeri [i s\-l l\s\m pe Ken Starr s\ mearg\

acas\“, a spus el.

A subliniat c\ investiga]ia a „distrus multe vie]i, a afectat financiar

mul]i oameni… Credem c\ a sosit vremea ca ei s\ ne lase `n pace.“

C`nd am aflat c\ Bill c`[tigase deta[at alegerile, am sim]it c\

era mai mult dec`t o victorie pentru pre[edinte: era o r\zbunare a

poporului american care s-a asigurat c\ alegerile vizaser\ lucruri

importante pentru ei – locuri de munc\, familie, c\min, economie –,

nu ranchiune politice vechi [i scandaluri false. Mesajul nostru r\z-

b\tuse prin atmosfera `nc\rcat\ de la Washington [i ajunsese la

electorat. Sloganul campaniei din 1992 – „Miza noastr\: econo-

mia“ – era `nc\ operativ, dar cu un nou accent pe efectele refacerii

economiei asupra vie]ii tuturor americanilor. {tiam c\ preocup\rile

personale ale oamenilor ar putea deveni politice dac\ se vor face

auzi]i prin intermediul vocilor [i al voturilor lor.

Zilele alegerilor s`nt o tortur\: nu po]i face altceva dec`t s\

a[tep]i. Pentru a m\ destinde, am luat pr`nzul cu c`]iva prieteni la

Doe’s Eat Place, un restaurant care era o copie redus\ a legendaru-

lui Doe’s din Greenville, Mississippi. Apoi am mers cu ma[ina la

mama, `n zona Hillcrest din Little Rock, conving`ndu-l pe agentul

meu, Don Flynn, s\ stea `n dreapta mea. Tot drumul c`t am condus,

Don a fost alb ca varul. De atunci nu am mai pus m`na pe volan.

Istorie trqitq 513


Dup\ miezul nop]ii, dup\ discursul de concesiune al lui Dole,

Bill [i cu mine ne-am dat m`na [i, `mpreun\ cu so]ii Gore, am ie[it

din vechiul sediu al parlamentului din Arkansas, locul de lansare a

campaniei lui Bill, pe 3 octombrie 1991.

Puteam distinge fe]ele prietenilor [i sus]in\torilor no[tri `n

marea de oameni [i mi-am adus aminte de prima vizit\ `n acest loc,

`n ianuarie 1977, la recep]ia dat\ pentru cei veni]i s\ asiste la

jur\m`ntul depus de Bill la `nvestirea `n func]ia de procuror general

al statului Arkansas. Eram recunosc\toare celor de aici pentru tot

sprijinul acordat pe parcursul at`tor ani [i sim]eam emo]ia profund\

a lui Bill.

– Mul]umesc locuitorilor iubitului meu stat de ba[tin\, a spus

el. N-a[ vrea s\ fiu nic\ieri altundeva `n aceast\ sear\. ~n fa]a aces-

tui vechi Capitoliu, care a fost martorul multor evenimente din

via]a mea [i din istoria statului, v\ mul]umesc c\ mi-a]i fost al\turi

at`ta timp, c\ nu a]i renun]at niciodat\, ci a]i [tiut `ntotdeauna c\

s`ntem capabili de mai bine.

Bill avea [ansa s\ „construiasc\ un pod spre secolul al XXI-lea“,

iar eu urma s\ fac tot ce-mi st\tea `n putin]\ pentru a-l ajuta. Uceni-

cia din timpul primului mandat m\ `nv\]ase s\ m\ folosesc mai efi-

cient de pozi]ia pe care o de]ineam at`t `n public, c`t [i `n particular.

Trecusem de la rolul de consilier-[ef pe probleme medicale al lui

Bill, de la m\rturiile `n fa]a Congresului, de la discursurile publice,

c\l\toriile prin ]ar\ [i `nt`lnirile cu al]i lideri din Congres, la un rol

la fel de activ `n spatele scenei publice, `n cei doi ani care au urmat

alegerilor de la mijlocul mandatului, din 1994.

~ncepusem s\ lucrez la Casa Alb\ [i cu al]i oficiali ai adminis-

tra]iei pentru a salva servicii vitale [i programe vizate de Gingrich

[i de republicani. Am mai petrecut doi ani ajut`ndu-i pe consilierii

pre[edintelui s\ nuan]eze reforma asisten]ei sociale [i s\ st\vileasc\

reducerile bugetare din serviciile legale, din cultur\, educa]ie, Medi-

care [i Medicaid. Ca parte a efortului nostru `n reforma s\n\t\]ii,

am insistat pe l`ng\ democra]i [i republicani pe Dealul Capitolului

514

pentru demararea unui program amplu de vaccinare a copiilor la

pre]uri accesibile sau chiar gratuit.

~n perspectiva celui de-al doilea mandat al lui Bill am planificat s\

discut public despre conturarea unei politici a Casei Albe `n leg\tur\

cu problemele femeilor, copiilor [i familiilor. ~n ciuda `mbun\t\]irii

condi]iilor materiale oferite de o economie avansat\ ca a noastr\,

familiile tr\iau `n mare `ncordare. Pr\pastia dintre boga]i [i s\raci se

ad`ncea. Am vrut s\ protejez re]eaua de asisten]\ social\ – `ngrijire

medical\, educa]ie, pensii, salarii [i locuri de munc\ – aflat\ `n peri-

colul de a distruge cet\]eni mai pu]in ap]i s\ fac\ fa]\ schimb\rilor

rezultate din revolu]ia high-tech [i dintr-o cultur\ de consum global\.

Lucrasem `mpreun\ cu Bill, `n timpul campaniei preziden]iale din

1996, la probleme precum abandonul familial, `mprumuturile stu-

den]e[ti, `ngrijirea medical\ pentru copii [i b\tr`ni [i cre[terea salariu-

lui minim. Bill era `n topul preferin]elor electoratului [i ne-am putut

concentra asupra eforturilor de `mbun\t\]ire a vie]ii oamenilor. Stri-

g\tul republicanilor `mpotriva unui aparat guvernamental amplu era

menit s\ scad\ `ncrederea oamenilor `n eficacitatea unor programe

federale acceptate pe scar\ larg\ – securitate social\, Medicare [i

educa]ie public\. Prin ini]iativa „Reinventarea guvern\rii“ condus\ de

vicepre[edintele Gore, aparatul de guvernare federal\ era cel mai

redus din timpul administra]iei Kennedy `ncoace. {tiam c\ rolul fe-

deral trebuia s\ fie eficace [i vizibil: trebuia s\ fie mai mult\ poli]ie pe

str\zi, de exemplu, sau mai mul]i profesori pentru o clas\. Acest lucru

`nsemna s\-i ascul]i pe americani.

~n 1994 am organizat la Departamentul Muncii cel mai amplu

studiu asupra femeilor angajate. El reflecta `ngrijor\rile milioanelor

de lucr\toare, ce reprezentau aproape jum\tate din for]a de munc\ a

]\rii. Indiferent de venit [i de formare, ele aveau dou\ preocup\ri

dominante: `ngrijirea de calitate [i accesibil\ pentru copii [i echili-

brarea rela]iei dintre serviciu [i via]a de familie. C`t am crescut-o

pe Chelsea, m\ bazasem pe prieteni, pe familie [i pe al]i `ngrijitori

Istorie trqitq 515


care veneau la noi acas\, c`nd Bill [i cu mine eram la serviciu.

Majoritatea p\rin]ilor nu s`nt at`t de noroco[i.

Am cunoscut femei care participaser\ la studiu pentru a `nv\]a

mai multe despre vie]ile lor. O mam\ din New York a descris secre-

tul supravie]uirii ei zilnice: „Totul e planificat“. Ne-a descris orarul

ei: se scula la [ase diminea]a, se preg\tea pentru serviciu, prepara

micul dejun, hr\nea pisica, `l trezea pe fiul ei de nou\ ani. C\lca

rufe, `n timp ce el se preg\tea pentru [coal\. ~l ducea la [coal\ [i

apoi mergea la serviciu p`n\ la cinci dup\-amiaza, dup\ care `[i lua

fiul de la [coal\. Preg\tea cina, `l ajuta la teme, pl\tea facturile sau

deretica prin cas\ [i apoi c\dea fr`nt\ `n pat. Era m`ndr\ c\ putea

s\-[i `ntre]in\ familia [i reu[ise s\ devin\ din contabil\ cu jum\tate

de norm\ secretar executiv cu norm\ `ntreag\, dar avea un orar care

o solicita foarte mult. A[a cum mi-a spus o asistent\ medical\ de

treizeci [i [apte de ani din Santa Fe, „trebuie s\ fim so]ie [i mam\,

s\ ne facem meseria [i abia apoi s\ fim noi `n[ine“.

Mama din New York era recunosc\toare c\ exista programul

extra[colar organizat de Police Athletic League (PAL). Poli]ia

local\ mi-a spus c\ finan]a astfel de programe fiindc\ ei `n]elegeau

astfel lucrurile: dac\ un p\rinte care lucreaz\ vrea s\-[i [tie copilul

`n siguran]\, trebuie s\ existe un mediu sigur [i productiv `n pro-

gramul extra[colar. Cu toate acestea, mul]i p\rin]i nu au acces la

programe bune sau la `ngrijire de calitate pentru copiii pre[colari.

Nu erau multe firme care asigurau `ngrijire pentru copiii angaja]ilor

lor; la cre[e copiii se `mboln\veau, iar majoritatea aveau taxe prea

mari pentru programul prelungit. O mam\ din Boston mi-a spus c\

uneori s\rea peste pauza de pr`nz pentru a putea pleca mai devreme

de la serviciu ca s\-[i ia de la cre[\ copilul de trei ani. Situa]ia ei

era una obi[nuit\. Un vicepre[edinte de banc\ pe care l-am cunos-

cut `n Atlanta mi-a spus:

– Aproape c\ dau peste pietoni `ncerc`nd s\ ajung la timp la o

cre[\ din centru [i s\ evit taxele de program prelungit dup\ [ase seara.

O judec\toare federal\ mi-a explicat:

516

– C`nd eram avocat, to]i colegii aveau so]ii casnice. Nu `[i f\ceau

griji pentru ridicarea hainelor de la cur\]\torie sau pentru a-i lua pe

copii de la cre[\ sau de la [coal\.

Suna asem\n\tor cu ceea ce-mi spusese Albert Jenner `n 1974,

c`nd am sugerat c\ mi-ar pl\cea s\ fiu avocat, iar el mi-a zis c\ n-a[

putea pentru c\ nu aveam o so]ie.

~n 1994, doctorul David Hamburg, pre[edintele Corpora]iei

Carnegie, m-a `ncurajat s\ m\ folosesc de postura mea de Prim\

Doamn\ pentru a pune `n eviden]\ deficien]ele `n `ngrijirea copiilor

`n America [i pentru a `ncuraja un sprijin federal sporit pentru

p\rin]ii angaja]i. ~n timpul dezbaterilor pentru reforma asisten]ei

sociale din 1996, insistasem ca administra]ia s\ considere accesul

la `ngrijirea copiilor drept ingredient de baz\ pentru a le sprijini pe

mamele nevoia[e s\ intre din programul de asisten]\ social\ `n

activitatea productiv\. Ulterior mi-am extins mesajul, dup\ ce am

studiat rezultatele unei noi cercet\ri care indicau importan]a sti-

mul\rii min]ilor copiilor `n primii ani de via]\. Ideea era s\ afl\m

cum anume `ngrijirea copiilor poate reflecta aceast\ cercetare [i

stimula dezvoltarea `n prima parte a copil\riei. Am sprijinit progra-

mul care ì `ncuraja pe medici s\ „prescrie“ adul]ilor s\ le citeasc\

bebelu[ilor. M-am `nt`lnit cu mul]i exper]i `n `ngrijirea copiilor [i

am c\l\torit prin ]ar\ pentru a vedea diverse metode de `mbun\t\]ire

a calit\]ii `ngrijirii copiilor [i de remediere a num\rului mic de

op]iuni de `ngrijire aflate la dispozi]ia p\rin]ilor cu un loc de munc\.

La Miami, m-am `nt`lnit cu liderii oamenilor de afaceri pentru a dis-

cuta despre responsabilitatea companiilor pentru `ngrijirea copiilor;

a urmat o `ntrunire la Casa Alb\ care a pus `n lumin\ programele

`ncununate de succes ale unor firme diferite. La baza Marinei din

Quantico, Virginia, am vizitat unul dintre cele mai bune centre de

`ngrijire a copiilor pentru familiile angaja]ilor `n cadrul armatei;

speram ca acesta s\ fie un exemplu pentru restul societ\]ii.

Am convocat dou\ conferin]e la Casa Alb\, una av`nd ca

tem\ primele faze ale dezvolt\rii copilului [i `nv\]area, iar a

Istorie trqitq 517


doua – `ngrijirea copilului. Am adunat exper]i, avoca]i, oameni de

afaceri [i politicieni pentru a atrage aten]ia `ntregii na]iuni asupra

unor aspecte critice din via]a de familie [i pentru a schi]a ini]iative

federale de ajutare a celor angaja]i, astfel `nc`t s\ fie muncitori pro-

ductivi, dar [i p\rin]i responsabili. Echipa mea a continuat s\ cola-

boreze str`ns cu consilierii pe probleme interne ai pre[edintelui `n

vederea realiz\rii planurilor anun]ate de Bill `n discursul c\tre

na]iune din 1998. Eram m`ndr\ c\ administra]ia aprobase o inves-

ti]ie de dou\zeci de miliarde de dolari pentru `mbun\t\]irea `ngri-

jirii copiilor `n urm\torii cinci ani. Fondurile urmau s\ fie folosite

pentru a favoriza accesul familiilor cu venituri mici la programele

de `ngrijire a copiilor [i pentru g\sirea unor op]iuni de programe

prelungite pentru copiii mai mari, pentru a extinde Head Start [i

pentru a face scutiri de taxe firmelor care investeau `n `ngrijirea

copiilor. A fost creat un fond de asisten]\ financiar\ pentru state [i

pentru comunit\]i care s\ le ajute `n eforturile de cre[tere a calit\]ii

`ngrijirii copiilor. M-am str\duit s\ fac mai accesibil\ `ngrijirea

dup\ orele de curs; `n 1998, administra]ia a introdus un program

pentru centrele de `nv\]are din comunitatea secolului al XXI-lea,

care sporea [ansele a aproximativ 1,3 milioane de copii de a parti-

cipa la [colile de var\ [i la programele de `ngrijire dup\ orele de

curs. Acestea din urm\ au dus la cre[terea performan]elor la mate-

matic\ [i citire, la sc\derea violen]ei `ntre tineri [i a consumului de

droguri, asigur`nd astfel p\rin]ilor mai mult\ lini[te.

Am continuat s\ sprijin ini]iativele pe probleme interne `n

apari]iile mele publice, `n discursuri [i `n convorbirile telefonice cu

membri ai Congresului [i cu organiza]ii externe. Vreme de opt ani,

talentata mea echip\ pentru probleme de afaceri interne – Shirley

Sagawa, Jennifer Klein, Nicole Rabner, Neera Tanden, Ann

O’Leary, Heather Howard [i Ruby Shamir – a fost nepre]uit\. ~m-

preun\ cu Bill, am convocat sesiuni de strategie a Casei Albe pentru

st\vilirea violen]ei din pres\ `ndreptate `mpotriva copiilor, pentru

`mbun\t\]irea educa]iei elevilor hispanici, care abandonau [coala `n

518

num\r mare, [i pentru extinderea posibilit\]ilor de munc\ [i de

educa]ie ale adolescen]ilor americani.

Prima lege aprobat\ de Bill `n 1993 a fost Legea privind con-

cediul medical [i parental, sus]inut\ de senatorul democrat de

Connecticut Christopher Dodd; aceasta permitea multor milioane

de angaja]i s\-[i ia p`n\ la dou\sprezece s\pt\m`ni de concediu f\r\

plat\ pentru nevoile familiale sau pentru a-i `ngriji pe membrii de

familie bolnavi, f\r\ teama c\ `[i vor pierde locul de munc\. Mi-

lioane de americani au profitat de protec]ia oferit\ de lege [i au

descoperit profunda diferen]\ pe care aceasta o f\cea `n via]a lor.

O femeie din Colorado mi-a scris c\ so]ul ei murise recent de o

boal\ de inim\ dup\ c`]iva ani de suferin]\. Conform legii din 1993,

ea putuse s\-[i ia concediu pentru a-l duce la doctor [i la vizitele

medicale la spital [i pentru a-i alina durerea la sf`r[it. Nu a fost

nevoit\ s\ petreac\ ultimele luni critice din via]a so]ului ei f\c`n-

du-[i griji c\ va r\m`ne f\r\ slujb\ dup\ moartea lui.

Mi-am `ndemnat echipa s\ vin\ cu idei noi pentru `mbun\t\]irea

legii [i am colaborat cu Departamentul Muncii, cu Biroul de Ma-

nagement al Personalului [i cu Parteneriatul Na]ional pentru Femei

[i Familii, pentru a modifica legea astfel `nc`t angaja]ii s\ poat\

beneficia de p`n\ la dou\sprezece s\pt\m`ni de concediu medical

cu plat\ pentru a-i `ngriji pe membrii bolnavi ai familiei. Am sperat

c\ acest sistem federal va deveni model pentru `ntreaga ]ar\ [i am

insistat pentru un regulament care s\ permit\ statelor s\ foloseasc\

propriul sistem de asigur\ri pentru [omeri din care s\ pl\teasc\

concediul proaspe]ilor p\rin]i. Cel pu]in [aisprezece state au avut `n

vedere aceste propuneri, c`nd administra]ia Bush le-a eliminat, res-

ping`nd orice sprijin pentru tinerii p\rin]i.

Reforma falimentului propus\ Congresului amenin]a submi-

narea sprijinului acordat tinerelor cupluri [i copiilor, pe care se ba-

zau multe femei. Num\rul americanilor falimenta]i crescuse cu

400% `n dou\zeci de ani, ceea ce avea implica]ii asupra stabilit\]ii

economiei na]ionale. Foloseau mul]i americani falimentul doar ca

Istorie trqitq 519


instrument de a sc\pa de plata datoriilor? Cre[terea num\rului de

falimenta]i era cauza unui sistem bancar iresponsabil [i unei industrii

de c\r]i de credit care solicitase [i acordase un num\r nejustificat de

credite? Sau responsabili erau americanii care nu erau `n stare s\-[i

gestioneze veniturile? Felul `n care politicienii au r\spuns la aceste

`ntreb\ri a determinat solu]iile politice adoptate. Cei care credeau c\

industria c\r]ilor de credit purta vina au favorizat solu]iile care limi-

tau tacticile agresive de aprobare a acord\rii de credite pentru cei

care prezentau riscuri pentru banc\. Cei care credeau c\ oamenii

foloseau sistemul pentru a evita plata datoriilor au preferat solu]iile

care f\ceau mai greoaie procedura de declarare a falimentului sau

care limitau suma debitului nerambursabil `n cazuri de faliment.

Am descoperit c\ din aceste discu]ii lipseau referirile la ce se

`nt`mpl\ cu femeile [i cu copiii care depindeau de sprijinul legal

acordat so]iilor [i copiilor [i care nu era pl\tit. Sute de mii de cazuri

de faliment aduceau femeile `n procese `n `ncercarea de a recupera

ace[ti bani. Am recunoscut c\ modific\rile aduse legii falimentului

vor produce schimb\ri importante pentru femei [i pentru familii. ~n

cazurile de faliment, companiile de creditare doreau ca facturile

nepl\tite s\ aib\ aceea[i prioritate ca [i obliga]iile de sprijin pentru

so]ii [i copii. Asta `nsemna c\ femeile trebuiau s\ concureze cu

Visa [i MasterCard pentru a-[i recupera sprijinul financiar pentru

copil. Am considerat c\ obliga]iile de `ngrijire a copilului ar trebui

s\ fie pe primul loc [i c\ reforma legii falimentului trebuia s\ fie

echilibrat\, a[tept`nd mai mult\ responsabilitate at`t din partea de-

bitorilor, c`t [i din cea a creditorilor. ~n 1998, am adus argumente

pentru ca pre[edintele s\ se opun\ unei versiuni a legii care

favoriza dispropor]ionat industria credit\rilor fa]\ de consumatori;

mai t`rziu, am lucrat cu membri ai Congresului pentru stabilirea

protec]iei consumatorului prin aceast\ lege [i pentru a ad\uga unele

prevederi pentru protejarea femeilor [i a familiilor. ~n Senat, una

dintre primele m\suri pe care le-am propus sporea protec]ia

femeilor [i a copiilor.

520

Cre[terea economic\ a femeilor a `nsemnat [i continuarea luptei

pentru salarii egale [i securitatea pensiilor. Femeile `nc\ nu s`nt

pl\tite la fel ca b\rba]ii, iar multe dintre ele nu au un venit potrivit

la pensie, ci se bazeaz\ pe casele de ajutor social. Structura acesto-

ra se `ntemeiaz\ pe no]iuni `nvechite care `nc\ mai privesc femeile

drept sus]in\tori de familie de m`na a doua sau nici m\car at`t.

Remunerarea unui angajat se face `n func]ie de contribu]iile sale

din perioada `n care a fost angajat. Majoritatea femeilor c`[tig\ mai

pu]in dec`t b\rba]ii [i adesea nu primesc pensii private; `n cazul lor

s`nt mai mari [ansele de a avea o slujb\ cu jum\tate de norm\, s\

fie angajate o perioad\ mai scurt\ [i s\ tr\iasc\ singure la pensie

pentru c\, `n medie, tr\iesc mai mult dec`t so]ii lor. Pe multe femei

`n v`rst\ asisten]a social\ le salveaz\ de s\r\cie lucie. Hot\r`t\ s\

p\strez solvabilitatea acestei re]ele importante, am condus con-

ferin]a de la Casa Alb\ pe tema asisten]ei sociale din 1998, pentru

explorarea discrimin\rii structurale din sistem a femeilor.

Femeile [i copiii sufereau [i din cauza lipsei de egalitate din

sistemul de `ngrijire medical\, unul dintre motivele care m-au

determinat s\ lucrez la reform\. Am condus eforturile adminis-

tra]iei de a pune cap\t unei metode folosite `n spitale [i conform

c\reia mamele [i copiii erau trimi[i acas\ la dou\zeci [i patru de ore

dup\ na[tere. Acum femeile pot sta `n spital patruzeci [i opt de

ore dup\ o na[tere normal\ [i nou\zeci [i [ase dup\ o cezarian\.

Inspirat\ de via]a activistei Elizabeth Glaser, care comb\tuse

SIDA, am `nceput s\ lucrez [i pentru o mai bun\ testare [i etichetare

a medicamentelor pentru copii, inclusiv a celor `mpotriva SIDA.

Am cunoscut-o pe Elizabeth la Conven]ia Democrat\ din 1992,

unde a impresionat audien]a vorbind despre faptul c\ a contractat

SIDA din cauza unei transfuzii de s`nge la na[terea fiicei sale, Ariel,

`n 1981. F\r\ s\ [tie c\ a fost infectat\, Elizabeth a dat boala [i fiicei

sale, prin al\ptare, iar ulterior fiului ei, Jake, `n p`ntece. Elizabeth

era scandalizat\ c\ medica]ia existent\ nu le era administrat\ [i

copiilor, din cauz\ c\ siguran]a [i eficacitatea medicamentelor nu

Istorie trqitq 521


fuseser\ testate [i pe copii. ~mpreun\ cu so]ul ei, Paul Glaser, au

privit neputincio[i cum fiica lor a murit la [apte ani.

Elizabeth a f\cut din pierderea suferit\ de ea o misiune `n

numele copiilor bolnavi de SIDA, a `ntemeiat Funda]ia Pediatric\

SIDA pentru sprijinirea [i `ncurajarea cercet\rii `n prevenirea [i

tratamentul SIDA la copii. P`n\ la moartea ei, `n 1994, am lucrat

`mpreun\ pentru ca medicamentele s\ fie `n mod corespunz\tor tes-

tate [i administrate copiilor. Apoi am continuat s\ lucrez `n

amintirea ei. Jake a beneficiat de progresul realizat [i o duce bine.

~n vreme ce unele medicamente nu s`nt disponibile pentru copiii

grav bolnavi, altele s`nt prescrise `n mod obi[nuit, f\r\ cunoa[terea

doz\rii potrivite sau a poten]ialelor efecte secundare d\un\toare. Jen

Klein, membru al echipei mele care a condus campania de succes a

Casei Albe pentru `mbun\t\]irea cunoa[terii [i a test\rii medica-

mentelor, era bine informat `n aceast\ problem\, pentru c\ fiul s\u,

Jacob, lua medicamente `mpotriva astmului. ~n 1998, Administra]ia

pentru Hran\ [i Medicamente a introdus condi]ia test\rii medica-

mentelor pentru copii de c\tre companiile produc\toare, `ns\ unele

companii au dat administra]ia `n judecat\ la un tribunal federal pe

motiv c\ nu avea autoritatea de a cere testarea. ~n calitate de senator,

am lucrat la aprobarea unei legi care s\ dea administra]iei puterea

necesar\ pentru a face ceea ce sus]inea Elizabeth.

Datorit\ discursului pe care `l ]inusem la Beijing cu un an `n

urm\, popularitatea mea `n lume crescuse extrem de mult, iar bi-

roul era bombardat cu cereri prin care eram rugat\ s\ ]in discursuri

[i s\ iau parte la `nt`lniri `n care erau tratate subiecte legate de

femeile din ]\rile vizitate. ~nainte de Beijing, c`nd c\l\toream `n

str\in\tate `n vizite oficiale, `l `nso]eam pe Bill c`nd era cazul [i

luam parte la programele care m\ implicau `n calitate de so]ie de

pre[edinte. La mijlocul lui noiembrie, c`nd am f\cut vizite oficiale

`n Australia, Filipine [i Thailanda, am dat curs at`t programului

meu, c`t [i celui al lui Bill. ~n Australia, dup\ ce m-am oprit la

522

Sidney [i Canberra, am vizitat Marele Recif. La Port Douglas, Bill

a anun]at c\ America sus]ine ini]iativa interna]ional\ pentru recifele

coraliere, al c\rei scop era st\vilirea eroziunii recifelor din `ntreaga

lume, apoi am luat un vapor spre Marea de Corali. Eram ner\b-

d\toare s\ intru `n ap\.

– Haide]i, b\ie]i! le-am spus celor din echipa mea. Via]a e prea

scurt\ ca s\-]i pese c\ ]i se ud\ p\rul.

C`nd pre[edintele merge s\ `noate, are loc o adev\rat\ mobi-

lizare de for]e. Scafandri de la Marin\ [i agen]i ai Serviciului

Secret purt`nd costume [i m\[ti speciale se `nv`rteau `n jurul nostru

`n timp ce noi doi ne uitam uimi]i la o scoic\ imens\ [i la sutele de

pe[ti colora]i din apele de culoarea peruzelei.

Au mai fost [i alte momente frumoase `n timpul acelei c\l\torii.

Bill a jucat golf cu legendarul Greg Norman, „Marele rechin alb“ al

Australiei, dup\ ce, `n timpul zborului, se antrenase pe coridoarele

din Air Force One. Eu am vizitat celebra Oper\ din Sidney, unde am

vorbit cu un grup de distinse doamne despre alegerile preziden]iale [i

despre aten]ia cu care eu [i Bill trataser\m subiecte legate de femei [i

de familie, ceea ce unii critici au considerat a fi „feminizarea

politicii“, dar care `n viziunea mea era „umanizarea politicii“.

~ntr-o rezerva]ie natural\, Bill a luat `n bra]e un urs koala, pe

nume Chelsea. A fost o mic\ surpriz\ – sau un exemplu fericit de

neglijen]\ – c\ a ajuns exact l`ng\ animal. Unul dintre angaja]ii per-

manen]i ai Casei Albe `[i asumase sarcina de a-l proteja pe Bill `n

str\in\tate `mpotriva oric\rui atac alergic. La Canberra, `n timpul

unei vizite de curtoazie la casa guvernatorului, Bill [i cu mine

st\team cu Sir William [i cu Lady Deane [i admiram imensa lor

peluz\. Lady Deane s-a `ntors c\tre Bill [i i-a spus:

– Ne pare r\u de canguri. Credem c\ i-au prins pe to]i.

Bill era uimit.

– Despre ce vorbi]i? am `ntrebat.

Istorie trqitq 523


– Of, drag\. Ni s-a spus s\ adun\m to]i cangurii de pe peluz\,

pentru c\, dac\ unul dintre ei ar ajunge l`ng\ pre[edinte, i-ar putea

provoca o reac]ie alergic\, a spus ea.

Bill nu e alergic la canguri, dar cineva a spus c\ este, a[a c\

impulsul de a-l proteja a triumfat. Angaja]ii no[tri loiali din echipa

de preg\tire a vizitelor erau dornici s\ ajute [i le s`nt recunosc\-

toare pentru eforturile lor sus]inute de a anticipa nevoile noastre,

dar m\ sim]eam teribil c`nd solicitudinea lor devenea o piedic\

pentru cei din jurul nostru. La o cin\ oficial\ organizat\ pentru noi

de pre[edintele François Mitterrand [i de so]ia lui, Danielle, la

Palatul Elysée `n 1994, doamna Mitterrand [i-a cerut scuze c\

mesele p\reau at`t de goale `n lipsa aranjamentelor florale.

– Ce vre]i s\ spune]i? am `ntrebat.

– Mi s-a spus c\ pre[edintele e alergic la flori.

Nu e alergic nici la flori, a[a cum a spus personalului s\u ani

`ntregi, dar, de obicei, f\r\ folos. N-am fi realizat nimic f\r\ ajutorul

unui personal at`t de bun, dar, uneori, c\p\tam mai mult ajutor dec`t

aveam nevoie.

Se [tia c\ `n timpul c\l\toriilor `mpreun\ cu pre[edintele `mi

concentram discu]iile asupra chestiunilor legate de femei, s\n\-

tate, educa]ie, drepturile omului, mediu `nconjur\tor [i asupra

unor m\suri esen]iale precum microcreditarea zonelor economice

aflate la `nceput de drum. De obicei, m\ desp\r]eam de delega]ia

oficial\ a lui Bill, ca s\ m\ `nt`lnesc cu femei la ele acas\ sau la

locul de munc\, ca s\ fac un tur al spitalelor, care, prin metode

noi, extinseser\ `ngrijirea medical\ la copii [i la familie, ca s\

vizitez [coli, mai ales de fete. Astfel am aflat multe despre cultura

local\ [i mi-am consolidat mesajul c\ prosperitatea unei na]iuni

este legat\ de bun\starea fetelor [i a femeilor.

~n prima noastr\ vizit\ din 1994 `n Filipine, Bill [i cu mine am

vizitat Corregidor, baza american\ care c\zuse `n mìnile japonezilor

`n Al Doilea R\zboi Mondial. Acolo, generalul Douglas MacArthur

a fost obligat s\ abandoneze insulele, promi]`nd totu[i c\ „m\ voi

524

`ntoarce“. Solda]ii filipinezi luptaser\ curajos al\turi de americani,

preg\tind calea `ntoarcerii lui MacArthur `n 1944. Dup\ cel de Al

Doilea R\zboi Mondial, filipinezii suportaser\ decenii de schimb\ri

politice dureroase [i oamenii `nc\ `[i reveneau dup\ efectele celor

dou\zeci [i unu de ani de regim autocratic al lui Ferdinand Marcos.

Corazon Aquino, al c\rei so] fusese asasinat pentru c\ se opusese

lui Marcos, condusese mi[carea de restaurare a democra]iei `n ]ara

ei. ~n 1986 „Cory“ Aquino a candidat la pre[edin]ie `mpotriva lui

Marcos. Acesta a fost declarat c`[tig\tor, dar victoria lui a fost pus\

pe seama `n[el\toriei [i a intimid\rii. Protestele populare au dus la

demisia lui Marcos, iar Aquino a devenit pre[edinte – alt\ femeie

`mpins\ `n via]a politic\ `n urma unui e[ec personal.

Pre[edintei Aquino i-a urmat Fidel Ramos, fost general instruit

la West Point, care a dat o f\r`m\ de umor responsabilit\]ilor sale

dificile. El [i so]ia sa, Amelita, ne-au fost gazde `n timpul celor

dou\ c\l\torii la Manila. La pr`nzul oficial din 1994, a insistat ca

Bill s\ c`nte la saxofon, iar c`nd acesta a ezitat, Ramos a aranjat

ca orchestra, acompaniat\ la pian de doamna Ramos, s\-l deter-

mine pe Bill s\ c`nte. Doamna Ramos mi-a ar\tat vesel\ una dintre

numeroasele c\m\ri din fosta re[edin]\ preziden]ial\, `nc\ plin\ de

pantofi pe care i-a purtat c`ndva Imelda Marcos.

Dup\ ce am vorbit `n cadrul unei conferin]e la care au participat

mii de femei de peste tot din Filipine, am plecat din Manila spre

nordul deluros al Thailandei [i f\r`m\ s\ m\ `nt`lnesc cu Bill `n

Bangkok, unde vizita noastr\ oficial\, ale c\rei gazde erau regele

Bhumibol Adulyadej [i regina Sirikit, a coincis cu s\rb\torirea a

cincizeci de ani de domnie a monarhului.

Zbur`nd spre ora[ul Chiang Rai, de l`ng\ frontiera dintre Laos [i

Birmania, mi-au `nc`ntat privirea planta]iile de orez [i rùrile [erpui-

toare. Pe pista de aterizare am fost `nt`mpinat\ de muzican]i care

b\teau `n tobe [i talgere [i c`ntau la sah, un instrument cu sunet

melancolic [i p\trunz\tor. Fete purt`nd ve[minte tribale tradi]ionale

dansau, f\c`nd s\ se mi[te, `n mod spectaculos, aranjamentele florale

Istorie trqitq 525


[i lum`n\rile prinse la `ncheieturile mìnilor. Sosirea mea a coincis cu

Festivalul Loy Krathong, c`nd str\zile s`nt pline de oameni care s\r-

b\toresc `n drum spre rùl Mae Ping `n care vor arunca buchete de

flori [i lum`n\ri. Mi s-a spus c\ vechiul obicei simbolizeaz\ sf`r[itul

necazurilor dintr-un an [i speran]ele `n cel care vine.

Speran]a simbolizat\ de acest ritual era `n contrast izbitor cu

vie]ile cumplite ale tinerelor pe care le-am vizitat mai t`rziu `ntr-un

centru de reabilitare pentru foste prostituate. Aceast\ regiune din

nordul Thailandei f\cea parte din „Triunghiul de aur“, epicentru al

traficului de toate felurile: droguri, contraband\ [i femei. Mi s-a

spus c\ o parte (10% sau mai mult) din fetele zonei erau constr`nse

s\ se prostitueze. Multe erau v`ndute `nainte de a ajunge la puber-

tate, `ntruc`t clien]ii preferau fete tinere, convin[i, `n mod fals, c\

nu se vor contamina cu SIDA, o boal\ frecvent\ printre prostituate.

La Centrul New Life din Chiang Mai, misionari americani le ofe-

reau prostituatelor un loc sigur [i [ansa de a deprinde unele abilit\]i

tehnice de care aveau nevoie pentru a se `ntre]ine singure. Aici am

`nt`lnit o fat\ care fusese v`ndut\ la opt ani de tat\l ei, dependent de

opiu. Dup\ c`]iva ani ea a fugit [i s-a `ntors acas\ – doar pentru a fi

v`ndut\ din nou unui bordel. Acum, revenit\ la Centru, la numai

doisprezece ani, murea de SIDA. I se dezlipea carnea de pe ea, iar

eu, apropiindu-m\, priveam `ncremenit\ cum `[i aduna toat\ pu-

terea ca s\-[i str`ng\ mìnile `n tradi]ionalul salut thailandez. Am

`ngenuncheat l`ng\ scaunul ei [i am `ncercat s\-i vorbesc prin inter-

mediul translatorului. Nu avea putere s\ vorbeasc\. N-am putut

dec`t s\ o ]in de m`n\. La scurt timp dup\ vizita mea a murit.

~ntr-o vizit\ a unui sat, am descoperit o dovad\ tulbur\toare a

economiei de cerere [i ofert\ care provocase moartea fetei. Ghizii

mi-au explicat c\ fiecare cas\ cu anten\ de televizor pe acoperi[

ad\postea o familie bogat\ – iar, `n cele mai multe cazuri, una care

`[i v`nduse o fat\ `n traficul cu carne vie. Familiile din cocioabe,

f\r\ televizor, fie au refuzat, fie n-au avut fete de v`nzare. Aceast\

vizit\ mi-a `nt\rit hot\r`rea de a interrela]iona politica global\ cu

526

vie]ile de zi cu zi din zone restr`nse. La `nt`lnirea cu reprezentan]ii

guvernului thailandez [i cu grupurile de femei, am discutat planul

guvernului de a stopa traficul de carne vie, `n special cu fete, din

Bangkok, prin pedepsirea cu `nchisoarea a proprietarilor de bor-

deluri, a clien]ilor [i a familiilor care `[i v`nd copiii spre prostitu-

are. Traficul de carne vie este o `nc\lcare a drepturilor omului, care

`nrobe[te fete [i femei, destabilizeaz\ economia din multe regiuni,

la fel ca traficul de droguri. Thailanda nu e un caz unic. Pe parcur-

sul c\l\toriilor mele, am `nceput s\ `n]eleg c`t de mult se dezvoltase

industria traficului de carne vie – `n special cel de femei. Ast\zi,

Departamentul de Stat estimeaz\ c\, `n fiecare an, patru milioane de

oameni, care adesea tr\iesc `ntr-o s\r\cie lucie, s`nt supu[i acestui

trafic. Am `nceput s\ discut despre aceast\ `ngrozitoare violare a

drepturilor omului [i s\ presez administra]ia s\ fie `n fruntea unui

program global de combatere a ei. ~n Turcia, la Istanbul, la `nt`lnirea

OSCE din 1999, am f\cut parte dintr-un comitet de lansare a unui

program interna]ional. Am lucrat cu Departamentul de Stat [i cu

membri ai Congresului care se ocupau deja de acest subiect. Legea

pentru protejarea victimelor traficului, intrat `n vigoare `n 2000,

ac]ioneaz\ acum ajut`nd femeile v`ndute `n Statele Unite [i oferind

asisten]\ [i consiliere juridic\ guvernelor [i organiza]iilor non-guver-

namentale `n combaterea acestui flagel.

Am zburat `napoi la Washington la timp pentru Ziua Recuno[-

tin]ei [i am organizat o `nt`lnire de familie la Camp David. Printre

invita]i erau Harry [i Linda, precum [i fratele lui Harry, Danny

Thomason, care `l cuno[tea pe Bill din 1968, atunci c`nd Danny

predase la o [coal\ din Hot Springs. Partea cea mai bun\ era c\

aveam acum doi nepo]i: Zachary, fiul lui Tony, [i Tyler, fiul lui Roger.

B\rba]ii au jucat golf `n ciuda vremii friguroase, concur`nd pentru

ceea ce ei numeau „trofeul Camp David“. Am luat masa [i ne-am

petrecut timpul `n vila „Dafinul“, unde era un televizor cu ecran

mare a[ezat astfel `nc`t fiecare mi[care din meciurile de fotbal s\

Istorie trqitq 527


poat\ fi v\zut\ din orice col] al camerei. La cin\ am votat la ce film

s\ ne uit\m, seara, `n cinematograful din campus.

Republicanii pierduser\ nou\ locuri `n Camer\ [i dou\ `n Senat,

dar `nc\ mai controlau ambele camere ale Congresului [i d\deau

mai multe posturi de conducere ideologilor dec`t modera]ilor sau

pragmaticilor. Noul pre[edinte din Camer\ al Comisiei de Reform\

[i Supraveghere Guvernamental\, republicanul Dan Burton din

Indiana, era teoreticianul principal al Capitoliului `n probleme de

conspira]ie. El devenise cunoscut `n urma unei `ncerc\ri bizare de a

dovedi c\ Vince Foster fusese ucis: `n curtea din spatele casei

tr\sese `ntr-un pepene cu un pistol de calibru 38.

Numero[i republicani-cheie, inclusiv Trent Lott, liderul majo-

rit\]ii din Senat, promiseser\ s\ continue investigarea administra]iei

Clinton, consider`nd c\ asta era responsabilitatea lor. Dar ancheta

Whitewater p\rea s\ piard\ teren. ~n iunie, senatorul D’Amato

suspendase audierile sale. ~n ciuda chestion\rilor prelungite, Ken-

neth Starr nu reu[ise s\ smulg\ nici o informa]ie util\ de la Webb

Hubbell, care f\cea optsprezece luni de `nchisoare federal\ pentru

escrocarea clien]ilor [i a partenerilor s\i.

Pentru c\ se apropia cea de-a doua ceremonie de `nvestire a

lui Bill, s-au f\cut o serie de schimb\ri `n cabinetul [i `n r`ndul per-

sonalului de la Casa Alb\. Leon Panetta, [eful personalului, a

hot\r`t s\ se `ntoarc\ la via]a privat\ `n California. Erskine Bowles,

om de afaceri din Carolina de Nord, prieten de `ncredere [i adjunct

al lui Leon, urma s\-i ia locul. So]ia lui Erskine, Crandall, femeie

de afaceri priceput\ [i de succes, fusese coleg\ cu mine la Welles-

ley. Harold Ickes, prieten vechi care pornise la drum cu Bill `n

1991 [i f\cuse o treab\ extraordinar\ la New York `n timpul cam-

paniei din 1992, s-a `ntors la firma lui de avocatur\ [i de consul-

tan]\ `n afaceri. Evelyn Lieberman a preluat conducerea postului de

radio Vocea Americii. George Stephanopoulos a plecat s\ predea [i

s\-[i scrie memoriile.

528

{i eu am r\mas f\r\ [ef de personal. Maggie a vrut s\ se

`ntoarc\ la via]a ei. Nu inten]ionase niciodat\ s\ stea mai mult de

un mandat [i i-am `n]eles decizia. ~mpreun\ cu so]ul ei, Bill Bar-

rett, s-au mutat la Paris. M-am bucurat pentru ea: Maggie fusese

expus\ unor insulte `ngrozitoare `n timpul investiga]iilor am\nun-

]ite. Desigur nu fusese singura persoan\ prins\ `n v`rtej, dar am

v\zut-o zi de zi [i [tiam prin ce trecuse `n ultimii ani.

Melanne Verveer a devenit noua mea [ef\ de personal. Fusese

l`ng\ mine aproape `n toate c\l\toriile `n str\in\tate [i era o for]\

electrizant\ `n spatele mi[c\rii interna]ionale pe care o organizam

pentru preg\tirea femeilor pentru posturi de conducere. O tov\r\[ie

minunat\, Melanne st\p`nea chestiunile legislative foarte bine [i

avea multe cuno[tin]e `n Congres.

Dup\ alegeri, multe posturi din guvern au r\mas libere, inclusiv

cel de secretar de Stat. De la `nceputul lui noiembrie, c`nd Warren

Christopher [i-a anun]at retragerea iminent\, Washington-ul fusese

preocupat s\ ghiceasc\ cine `l va `nlocui. Exista o list\ cu poten]iali

`nlocuitori, fiecare cu sus]in\torii lui.

Am sperat c\ Bill o va numi pe Madeleine Albright ca prima

femeie secretar de Stat. Consideram c\ se descurcase de minune

p`n\ atunci `n slujba Statelor Unite [i eram impresionat\ de aptitu-

dinile ei de diplomat, de implicarea sa profund\ `n probleme mon-

diale [i de curajul ei. Mai admiram [i fluen]a cu care vorbea

franceza, rusa, ceha, polona, ca s\ nu mai vorbim de englez\ –

cuno[tea patru limbi `n plus fa]\ de mine. Ea recomandase angaja-

mentul militar al SUA `n Balcani [i, din multe puncte de vedere,

via]a ei reflecta drumul parcurs de Europa [i de America `n ultima

jum\tate de secol. Madeleine se identifica cu dorin]ele de libertate

[i democra]ie ale oamenilor.

Unii dintre cei care se ocupau de politica extern\ la Washington

au lansat propriile puncte de vedere [i imediat s-a declan[at o cam-

panie de zvonuri `mpotriva lui Madeleine: era prea `ndr\znea]\,

prea agresiv\, nepreg\tit\, liderii anumitor ]\ri nu vor vrea s\ aib\

Istorie trqitq 529


de-a face cu o femeie. ~n noiembrie 1996 a ap\rut un articol `n

The Washington Post `n care se sus]inea c\ la Casa Alb\ o consi-

derau doar un candidat „de rang secund“. Probabil lansat\ de unul

dintre oponen]ii ei cu scopul de a-i sabota candidatura, tactica a dat

gre[, atr\g`nd [i mai mult aten]ia asupra preg\tirii lui Madeleine.

Acum candidatura ei trebuia luat\ `n serios.

N-am discutat niciodat\ cu Madeleine despre candidatura ei [i

nici m\car cei mai apropia]i oameni ai mei nu [tiau c\ `l `ncurajam

pe Bill s\ o includ\ `n lista lui. Singura persoan\, cu excep]ia

so]ului meu, cu care am discutat despre numirea ei a fost Pamela

Harriman, atunci ambasador al SUA `n Fran]a. C`teva zile dup\

apari]ia articolului `n The Washington Post, Pamela a venit s\ m\

viziteze. ~n ciuda celor patru ani petrecu]i la Paris, era `nc\ la

curent cu b`rfele de la Washington [i mi-a pus tot felul de `ntreb\ri

curioase legate de Madeleine Albright.

– Am vorbit cu toat\ lumea, mi-a zis cu accentul ei britanic

`nc`nt\tor. {tii, unii chiar cred c\ Madeleine ar putea fi numit\

secretar de Stat.

– Chiar a[a?

– Da, tu ce p\rere ai?

– N-a[ fi surprins\ dac\ s-ar `nt`mpla.

– Nu?

– Nu, cred c\ a f\cut treab\ bun\ [i mai cred c\, dac\ tot exist\

egalitate, ar fi bine ca o femeie s\ de]in\ aceast\ pozi]ie.

– Nu [tiu dac\ e chiar a[a. Nu s`nt sigur\. Mai s`nt [i al]ii care

au preg\tirea necesar\, m-a prevenit Pamela.

– {tiu c\ s`nt, dar n-a[ paria `mpotriva lui Madeleine dac\ a[ fi

`n locul t\u.

{tiam c\ p\rerea mea era una ca oricare altele, deoarece Bill lua

astfel de decizii singur. A[a c\ l-am ascultat `n timp ce se fr\m`nta

[i, uneori, mai strecuram c`te un comentariu sau o `ntrebare. C`nd

m-a `ntrebat despre Madeleine, i-a spus c\ nu existase suporter mai

`nfocat al politicilor lui [i c\ `[i f\cea meseria cu convingere. Am

530

mai ad\ugat c\ numirea ei ar face multe fete [i femei s\ se m`n-

dreasc\. N-am [tiut sigur pe cine va alege Bill p`n\ pe 5 decem-

brie 1996, c`nd a chemat-o `n cele din urm\ pe Madeleine [i i-a

cerut s\ fie secretar de Stat. Am fost `nc`ntat\. Dup\ ce numirea a

fost f\cut\ public\, am primit o not\ de la Pamela Harriman, `n care

`mi scria: „Nu voi paria niciodat\ `mpotriva ta sau a lui Madeleine“.

Madeleine a devenit prima femeie secretar de Stat din istorie [i,

cel pu]in `n timpul mandatului ei, drepturile [i nevoile femeilor au

fost incluse pe agenda de lucru a politicii externe din America.

A f\cut clar acest lucru `n 1997, c`nd a fost gazda s\rb\toririi Zilei

Interna]ionale a Femeii `n cadrul Departamentului de Stat. M-am

sim]it onorat\ s\ `mp\r]im acela[i podium atunci c`nd am discutat

despre importan]a drepturilor femeii pentru progresul global. Am

protestat `mpotriva regimului barbar al talibanilor din Afghanistan.

Consideram c\ Statele Unite n-ar trebui s\ recunoasc\ guvernul lor,

pentru c\ oprima femeile, iar companiile n-ar trebui s\ `ncheie con-

tracte pentru construirea de conducte sau s\ fac\ orice alte investi]ii

de ordin comercial.

~n timpul celei de-a doua ceremonii de `nvestire am fost mai

relaxat\ [i m-am bucurat de evenimente, f\r\ s\ m\ `ngrijorez c\

eram pe punctul de a adormi `n picioare. De data aceasta, nu am

mai tr\it acelea[i sentimente de emo]ie [i team\ ca `n 1993. Desigur,

lumea noastr\ era cu totul alta acum. Am sim]it c\ intru `ntr-un nou

capitol din via]a mea, precum o]elul trecut prin foc: un pic mai

aspru la margini, dar mai rezistent, mai flexibil. Cei patru ani de

pre[edin]ie `l transformaser\ pe Bill, d`ndu-i o anumit\ gravitate

care era evident\ pe fa]\ [i `n priviri. Avea doar cincizeci de ani,

dar p\rul ì era aproape alb [i, pentru prima oar\ `n via]\, `[i ar\ta

v`rsta. Dar `[i mai p\stra z`mbetul copil\resc, spiritul ascu]it [i opti-

mismul contagios de care m\ `ndr\gostisem cu dou\zeci [i cinci de

ani `n urm\. ~nc\ mai sim]eam cum m\ aprind c`nd intra `n camer\

[i `nc\ m\ mai trezeam admir`ndu-i fa]a frumoas\. Credeam

Istorie trqitq 531


am`ndoi, `n continuare, `n importan]a serviciului public [i fiecare

era prietenul cel mai bun al celuilalt. De[i avuseser\m problemele

noastre, `nc\ ne mai f\ceam unul pe cel\lalt s\ r`dem. Acest lucru

`mi d\dea certitudinea c\ puteam duce p`n\ la cap\t `nc\ un mandat

la Casa Alb\.

Nu mai eram aceea[i persoan\ care purtase rochia albastru-vio-

let `n 1993. Nici nu mai intram `n ea dup\ bucatele pe care le

m`ncasem patru ani la Casa Alb\. {i nu numai c\ `mb\tr`nisem, dar

[i p\rul se f\cuse mai blond. Stilurile schimb\toare ale coafurilor

mele `nc\ se mai discutau `n pres\, dar aveam aprobarea redac]iei

de mod\. M\ `mprietenisem cu designerul Oscar de la Renta [i cu

str\lucitoarea lui so]ie, Annette, dup\ ce ne-am `nt`lnit la prima

recep]ie Kennedy Center Honors, g\zduit\ de Bill [i de mine la

Casa Alb\, `n 1993. Eu purtam una dintre rochiile realizate de el,

pe care o cump\rasem dintr-un magazin. A v\zut-o c`nd `nt`mpi-

nam oaspe]ii [i mi-a spus c`t de flatat se simte [i [i-a oferit servi-

ciile. ~mi pl\ceau la nebunie crea]iile lui elegante [i, pentru a doua

rund\ de baluri de `nvestire, mi-a creat o rochie extraordinar\, bro-

dat\ cu aur, [i o cap\ din satin. La ceremonia de depunere a jur\-

m`ntului am purtat unul dintre costumele sale f\cut din l`n\ de

culoarea coralului [i o hain\ asortat\. Am renun]at la p\l\rie,

sfid`nd tradi]ia [i urm`nd sfatul lui Oscar. Singura critic\ pe care

am primit-o `n acea zi, `n privin]a vestimenta]iei, a fost c\ am pur-

tat o bro[\ la hain\; fusese alegerea mea. ~mi plac bro[ele.

Dar [i eu am avut un comentariu de f\cut. Chelsea a noastr\,

care mergea pe [aptesprezece ani, a cobor`t de la etaj `ntr-o hain\

care ì venea p`n\ la jum\tatea pulpei, iar eu nu mi-am dat seama ce

avea pe dedesubt p`n\ n-am fost cu to]ii gata de plecare. Z\risem

cu coada ochiului o fust\ scurt\ [i am cerut s\ v\d ce costum

poart\. S-a deschis la hain\ [i fotograful Diane Walker, care se

ocupa de culise pentru Time, mi-a surprins fa]a. Era prea t`rziu ca

Chelsea s\ se schimbe – [i poate c\ nici n-ar fi f\cut-o, chiar dac\ a[

fi implorat-o. I s-a dat foarte mult\ aten]ie `n timpul paradei, c`nd a

532

defilat f\r\ hain\, dar ea a f\cut semn din m`n\, a z`mbit [i s-a des-

curcat, sigur\ pe sine [i cu aplomb. Mai devreme `n aceea[i zi, la

pr`nzul de pe Capitoliu, avusese nevoie de toat\ st\p`nirea de sine [i

de tot sim]ul umorului.

Republicanii de]ineau puterea `n Congres, prin urmare ei au

hot\r`t aranjarea scaunelor pentru pr`nzul tradi]ional. Poate cineva

a vrut s\ fac\ o glum\ c`nd m-a a[ezat l`ng\ Newt Gingrich, iar pe

Chelsea au pus-o `ntre Tom DeLay, organizatorul republicanilor `n

Camer\, [i nonagenarul Strom Thurmond, senator din partea Caro-

linei de Sud. DeLay, care spusese tot felul de lucruri oribile la

adresa tat\lui lui Chelsea, se purta prietenos, iar ea r\spundea la fel.

A vorbit despre fiica lui care lucra `n biroul s\u [i despre c`t de

important este s\-]i implici familia `n via]a public\. S-a oferit s\

fac\ `mpreun\ cu Chelsea un tur al Capitoliului.

{i Strom Thurmond a conversat un pic:

– {tii cum am reu[it s\ tr\iesc at`t de mult? a `ntrebat-o pe

Chelsea.

Thurmond avea nou\zeci [i cinci de ani. Era cel mai b\tr`n sol-

dat care s-a para[utat `n spatele frontului din Normandia chiar

`nainte de ziua Z, [i fusese c\s\torit cu dou\ foste regine ale fru-

muse]ii. ~n decursul a zece ani, de la [aizeci la [aptezeci de ani,

concepuse patru copii.

– Flot\ri! Flot\ri `ntr-o m`n\! a sf\tuit-o pe Chelsea. {i nicio-

dat\ s\ nu m\n`nci ceva mai mare dec`t un ou. Am m`ncat [ase

mese pe zi, de m\rimea unui ou.

Chelsea a dat din cap politicoas\ [i [i-a ales salata. Se servea un

alt fel de m`ncare.

– Cred c\ e[ti aproape la fel de dr\gu]\ ca mama ta, i-a zis se-

natorul cu [armul lui sudic, care `l f\cuse faimos.

Pe la mijlocul mesei a spus, dus pe g`nduri:

– E[ti la fel de dr\gu]\ ca mama ta. Este cu adev\rat dr\gu]\ [i

tu e[ti dr\gu]\. Da. E[ti. E[ti la fel de dr\gu]\ ca mama ta.

C`nd s-a servit desertul, Thurmond a spus:

Istorie trqitq 533


– Cred c\ e[ti mai dr\gu]\ ca mama ta. Da. {i dac\ a[ fi mai

t`n\r cu [aptezeci de ani, ]i-a[ face curte.

Discu]ia mea din timpul pr`nzului nu a fost la fel de vie precum cea

a lui Chelsea. Newt Gingrich p\rea `nfr`nt. Nu am vorbit despre nimic

special. „Ce mai face mama dumneavoastr\?“ „Bine, mul]umesc. Dar

a dumneavoastr\?“ Fuseser\ c`]iva ani grei pentru Gingrich.

De[i fusese reales pre[edinte al Camerei Reprezentan]ilor, nu se

mai bucura de popularitate na]ional\ [i pierduse teren `n Camer\.

De asemenea, Comisia de etic\ `l acuzase de diverse gre[eli. Acuzat

c\ folosise, `n mod necorespunz\tor, organiza]ii scutite de taxe pen-

tru finan]area unei serii de conferin]e politice [i c\, apoi, indusese `n

eroare comisia `n ceea ce prive[te finan]area, Gingrich a pretins c\

era o simpl\ gre[eal\ [i l-a `nvinov\]it pe avocatul lui. Comisia

descoperise c\ d\duse declara]ii false de treisprezece ori `n timpul

investiga]iei. A fost mustrat [i amendat. M\ `ndoiam c\ probleme

lui `l vor `mpiedica s\ prelungeasc\ investiga]iile Whitewater c`t de

mult putea. De fapt, n-am putut sc\pa de teama care m\ `ncerca de

la pr`nz, din timpul ceremoniei de depunere a jur\m`ntului.

Ziua era `nnorat\ [i rece, iar pe Capitoliu atmosfera se sim]ea [i

mai rece. Conform tradi]iei, pre[edintele Cur]ii Supreme se ocup\

de jur\m`ntul fiec\rui pre[edinte, dar nici Bill, nici eu nu agream

ideea de a tr\i un moment at`t de important al\turi de William

Rehnquist, care ne dispre]uia pe noi [i politica noastr\. La `nce-

putul carierei sale, c`nd era secretar al judec\torului Robert Jackson

de la Curtea Suprem\, Rehnquist a scris un memoriu `n care

sus]inea cu vehemen]\ decizia prosegrega]ie a Cur]ii Supreme din

1896, un caz numit Plessy vs. Ferguson, care a formulat doctrina

„separat, dar egal“. El a aprobat `n Texas o lege prin care doar

albilor li se permitea s\ ia parte la alegerile primare. ~n 1952 el

scria: „A sosit momentul pentru Curte s\ admit\ faptul c\ albilor din

Sud nu le plac oamenii de culoare“. ~n 1964, conform m\rturiilor

sale, Rehnquist s-a ocupat de contestarea op]iunilor de vot ale aleg\-

torilor de culoare din Arizona. ~n 1970, ca adjunct al procurorului

534

general `n administra]ia Richard Nixon, a propus un amendament

prin care s\ se limiteze [i s\ se `mpiedice aplicarea deciziei de deza-

gregare [colilor din 1954, Brown vs. Comisia de `nv\]\m`nt. Din

momentul `n care fusese numit la curte de c\tre Nixon `n 1971,

a `ncercat s\ dea `napoi progresele f\cute de justi]ie `n privin]a pro-

blemelor rasiale [i – prin extensiune – [i pe cele f\cute de ]ar\. De

exemplu, a fost singurul care a votat `n favoarea scutirii de taxe a

Universit\]ii Bob Jones, care interzicea `nt`lnirile interrasiale [i

care, pe baza acestei interdic]ii, ducea o politic\ de expulzare. Nu a

f\cut eforturi s\-[i ascund\ rela]iile de prietenie cu mul]i dintre con-

servatorii care `ncercaser\ s\ submineze autoritatea lui Bill ca

pre[edinte, `nc\ de la prima `nvestire `n func]ie. A[a cum avea s\ afle

lumea mai t`rziu din cazul Bush vs. Gore, perioada `ndelungat\

petrecut\ `n serviciul Cur]ii Supreme ca judec\tor nu i-a mic[orat

zelul ideologic sau partizan.

I-am sugerat lui Bill s\-i cear\ fie judec\torului Ruth Bader

Ginsburg, fie judec\torului Stephen Breyer, s\ se ocupe de depu-

nerea jur\m`ntului. Dar respectul lui Bill fa]\ de tradi]ie a triumfat.

~n discursul s\u de `nvestire, Bill a vorbit de reconciliere [i a

numit „discriminarea rasial\“ drept „blestemul permanent al Ame-

ricii“. El i-a `ndemnat pe americani s\ „f\ureasc\ noi leg\turi care

s\ ì uneasc\“.

C`nd a sosit momentul, Chelsea [i cu mine am ]inut Biblia pe

care Bill a pus m`na st`ng\, `n timp ce pe cea dreapt\ a ridicat-o

pentru jur\m`nt. Dup\ ce a jurat, a dat m`na cu judec\torul.

– Noroc, i-a urat Rehnquist, f\r\ s\ z`mbeasc\.

Ceva din tonul lui m-a f\cut s\ cred c\ vom avea nevoie de noroc.

Istorie trqitq 535


~N AFRICA

Dup\ ce so]ul meu a jucat a doua oar\ golf cu Greg Norman, a

trebuit s\ stea dou\ luni `n c`rje. Nu a c\zut `ntr-un denisipator [i

nici nu a f\cut vreo mi[care cu amplitudine mare – pur [i simplu a

c\lcat gre[it pe scara `ntunecat\ din fa]a casei lui Norman, din

Florida. A c\zut pe spate [i [i-a rupt mu[chii coapsei drepte `ntr-o

propor]ie de 90%. Era chiar dup\ ora unu noaptea, vinerea, pe

14 martie 1997. ~n drum spre spital, m-a sunat s\-mi spun\ ce

p\]ise. ~l durea cumplit, dar `ncerca, a[a cum spunea el, „s\ pun `n

fa]\ piciorul zdrav\n“. M-am bucurat c\ `[i p\strase sim]ul umoru-

lui, dar eram `ngrijorat\. Singura lui preocupare era s\ se `ntoarc\

la Casa Alb\, apoi s\ zboare la Helsinki, `n Finlanda, pentru o

`nt`lnire planificat\ de mult\ vreme cu Boris El]`n pentru miercurea

care urma – indiferent de ce spuneau medicii. Am sunat-o pe doc-

tori]a Connie Mariano, directorul clinicii Casei Albe [i medicul

pre[edintelui, pentru a-i cere p\rerea. Mi-a spus c\ Bill va avea

nevoie de opera]ie, dar c\ nu era nici o problem\ s\ se `ntoarc\ din

Florida [i s\ fie operat la Washington.

M-am `nt`lnit cu Air Force One la Baza Andrews, vineri dimi-

nea]a, [i am privit de pe pist\ cum un grup de agen]i din Serviciul

Secret `mi c\rau so]ul din avion. L-au pus pe un scaun cu rotile

`ntr-un lift hidraulic portabil [i l-au cobor`t pe p\m`nt. Am venit cu

Bill cu ma[ina p`n\ la Spitalul Naval Bethesda, unde a fost operat

la picior. Bill era vesel, `n ciuda durerii cr`ncene, [i `nc\ dornic s\

plece la Helsinki. I-am cerut s\ a[tepte p`n\ c`nd vom [ti cum a

decurs opera]ia, dar el decisese deja c\ va fi `n regul\. Bill `mi

aminte[te adesea de b\iatul care sap\ `ntr-un grajd plin de b\legar.

Dac\ `l `ntreab\ cineva de ce face asta, el r\spunde:

– Cu tot b\legarul de aici, trebuie s\ fie [i un ponei pe undeva.

A refuzat s\ i se fac\ anestezie general\ [i s\ ia calmante

deoarece, ca pre[edinte, trebuia s\ fie de veghe zi [i noapte. Asta

era o problem\. Opera]ia de care avea nevoie pentru a-i prinde

mu[chii pe tendoane p`n\ la rotul\ era dureroas\ [i necesita migal\.

Dac\ ar fi fost anesteziat complet, conform amendamentului 25 al

Constitu]iei, ar fi trebuit s\ cedeze temporar puterea vicepre[edin-

telui. Acest lucru se `nt`mplase ultima oar\ `n 1985, c`nd pre-

[edintele Reagan a fost operat de cancer la colon. Bill era hot\r`t s\

nu cear\ predarea temporar\ a puterii. ~nt`lnirea cu El]`n avea ca

tem\ expansiunea NATO, c\reia ru[ii i se opuneau cu vehemen]\.

Bill nu voia s\ alimenteze presa cu articole `n care s\ se vorbeasc\

despre sl\biciunea sau vulnerabilitatea sa. A optat pentru o anes-

tezie local\ [i a vorbit cu doctorii despre muzica lui Lyle Lovett,

care constituia muzica de fond `n sala de opera]ii, `n timp ce chi-

rurgul ortoped [i echipa sa f\ceau g\uri `n rotula lui, prindeau

mu[chii, apoi coseau capetele de p\r]ile neafectate.

~n timpul opera]iei, am a[teptat cu ner\bdare `ntr-o rezerv\

special\ pentru pre[edinte [i familia lui. Dup\ orele de [coal\ a

venit [i Chelsea. Familia noastr\ a fost binecuv`ntat\ cu o s\n\tate

bun\. O singur\ dat\ am fost internat\ `n spital: c`nd am n\scut. ~n

afar\ de problemele lui Bill cu sinusurile, dar pe care oricum le

rezolvase prin tratament ambulatoriu, la `nceputul anilor ’80, [i de

opera]ia de amigdalit\ a lui Chelsea de mai t`rziu, nici unul dintre

noi nu fusese operat.

~n cele din urm\, dup\ trei ore de opera]ie, Bill a fost trans-

portat `n rezerv\ la 4.43 dup\-amiaza. Era palid [i epuizat, dar cu

moralul ridicat, deoarece doctori]a Mariano [i chirurgul ne-au spus

c\ opera]ia reu[ise [i existau [anse mari pentru o refacere complet\.

Istorie trqitq 537


Chelsea [i cu mine ne uitaser\m la un film cu Cary Grant, iar

primele cuvinte ale lui Bill au fost:

– Pe ce canal e turneul de baschet?

Am schimbat canalul la meciul din March Madness.

~n afar\ de echipa Razorbacks, Bill nu mai voia s\ vorbeasc\ dec`t

de c\l\toria lui `n Finlanda. Doctori]a Mariano [i chirurgii mi-au

explicat care s`nt riscurile la care se expune `ntreprinz`nd o c\l\torie

lung\ cu avionul [i mi-au cerut s\-l conving s\ nu plece. Am spus c\

voi `ncerca, at`ta vreme c`t de asta depindea s\n\tatea lui, dar m\

`ndoiam c\ voi reu[i. L-am sunat pe Sandy Berger, consilierul pe

probleme de securitate na]ional\ al lui Bill, care, `mpreun\ cu so]ia

sa, Susan, ne erau prieteni din anii ’70. Sandy st\p`ne[te bine pro-

blemele [i are abilitatea de a tria faptele [i argumentele c`nd ì ofer\

pre[edintelui op]iuni pe care s\ le ia `n seam\. El m-a `ncurajat `n

munca mea de peste ocean [i credea c\ dezvoltarea [i problemele

drepturilor omului erau elemente-cheie pe agenda politic\ a oric\rei

]\ri. A explicat importan]a c\l\toriei lui Bill la Helsinki [i de ce

spera el c\ Bill se va putea duce, dar a recunoscut c\ nu ar trebui s\

mearg\ dac\ medicii ì interzic. I-am transmis lui Bill mesajul lui

Sandy: „ar trebui s\ se conformeze celor spuse de medici“.

– Ei bine, n-am s-o fac, a spus Bill. O s\ m\ duc.

Am sunat-o pe doctori]a Mariano, av`ndu-l pe Bill l`ng\ mine.

– Uita]i, vrea s\ se duc\ la Helsinki. A[a c\ va trebui s\ g\sim o

modalitate de a-l duce [i aduce `napoi `n siguran]\.

– Dar nu poate c\l\tori at`ta vreme cu avionul, a protestat ea.

Pot ap\rea cheaguri de s`nge.

Mi-am privit so]ul care frem\ta de ner\bdare [i mi-am dat

seama c\ oricum ar fi plecat.

– Ce spun? a `ntrebat.

– Nu poate veni El]`n aici?

– Nu, trebuie s\ m\ duc.

– Se duce la Helsinki, i-am spus doctori]ei Mariano. Ave]i grij\

s\ nu fac\ cheaguri.

538

– Va trebui s\-l `mpachet\m `n ghea]\.

– Atunci `mpacheta]i-l!

Doctori]a Mariano a fost `nduplecat\ `n cele din urm\ [i a

`nceput s\ adune o echip\ medical\ pentru zborul `n Finlanda.

Chelsea [i cu mine am plecat de la spital pu]in mai t`rziu pentru

ca ea s\ se preg\teasc\ pentru Balul Operei din Viena, organizat de

ambasada Austriei. Luase lec]ii de vals, iar tat\l ei insistase s\

mearg\. S`mb\t\ m-am `ntors la spital dup\ ce am f\cut un tur al

locuin]ei preziden]iale, `ncerc`nd s\ identific posibilele obstacole

pentru un scaun cu rotile sau pentru mersul `n c`rje. Ajutat\ de un

terapeut de la Marin\, am `ntocmit o list\ cu ceea ce trebuia f\cut

`nainte de `ntoarcerea lui Bill acas\: trebuiau `ntinse covoare [i

sfori, trebuia instalat\ o balustrad\ la du[, mobila trebuia mutat\.

Acest exerci]iu m-a f\cut s\ `mi dau seama cum e via]a pentru cei

`n scaun cu rotile, inclusiv pentru un fost ocupant al Casei Albe,

Franklin Delano Roosevelt.

Duminic\, Bill a sosit la Casa Alb\ `ntr-o ma[in\ mare `n care

intrase pe scaunul cu rotile; ]inea piciorul `ntins `nainte. A mers

direct `n pat, dar, `n loc s\ se culce, a `nghi]it Tylenol [i s-a uitat la

televizor la finalele de baschet.

S`mb\t\ urma s\ plec cu Chelsea `n Africa. M-am g`ndit c\ ar

trebui s\ anulez c\l\toria [i s\-l `nso]esc pe Bill la Helsinki sau, cel

pu]in, s\ am`n plecarea noastr\ p`n\ dup\ a lui. Nici nu a vrut s\

aud\. Dac\ ne schimbam planurile, i-am fi f\cut pe unii s\ cread\

c\ opera]ia nu reu[ise. Am recurs la un compromis: Bill va pleca la

Helsinki, a[a cum fusese stabilit, iar Chelsea [i cu mine vom pleca

`n Africa duminic\, adic\ o zi mai t`rziu.

~n afar\ de jurnali[tii [i de fotografii care m\ `nso]eau `n mod

obi[nuit, revista Vogue a trimis-o pe mult apreciata fotograf\ Annie

Leibovitz s\ fac\ o cronic\ a c\l\toriei noastre. De[i vestit\ pentru

portretele pe care le f\cuse celebrit\]ilor, ea urma s\ prind\ fru-

muse]ea africanilor [i a peisajului locuit de ei. Fusesem de acord s\

scriu articolul care `nso]ea fotografiile lui Leibovitz [i voiam s\ pun

Istorie trqitq 539


`n lumin\ eforturile africanilor `n[i[i sprijini]i de administra]ia ame-

rican\ [i de institu]iile private de caritate, s\ vorbesc despre drep-

turile femeii, s\ sus]in democra]ia [i s\ ì `ncurajez pe americani s\

afle mai multe despre Africa. Importan]a acestui ultim obiectiv a

fost pus\ `n lumin\ c`nd un ziarist m-a `ntrebat `nainte de c\l\torie:

„Care este capitala Africii?“

M\ bucuram c\ [i Chelsea m\ `nso]ea. Prezen]a ei trimitea un

mesaj `n acele regiuni `n care nevoile [i abilit\]ile tinerelor fete

erau adesea trecute cu vederea: pre[edintele Statelor Unite are o

fiic\ despre care consider\ c\ merit\ educa]ia [i `ngrijirea medical\

necesare pentru a-[i atinge poten]ialul cu care a fost `nzestrat\.

Ne-am oprit mai `ntì `n Senegal, teritoriu ancestral a milioane de

americani v`ndu]i ca sclavi prin Insula Goree, dincolo de coasta

Dakarului, capitala senegalez\. ~n micul fort `n care erau ]inu]i

sclavii, `nc\ mai erau lan]uri pe pere]ii muceg\i]i ai celulelor, dovezi

clare ale r\ut\]ii umane. Pe aici erau du[i cei nevinova]i, lua]i din

s`nul familiilor, redu[i la statutul de sclavi [i trecu]i prin Poarta F\r\

~ntoarcere, depu[i pe plaj\ [i `mbarca]i `n [alupe pentru a fi trans-

porta]i p`n\ la cor\biile ancorate `n larg. Am `nchis ochii [i am respi-

rat aerul umed cu miros de vechi, imagin`ndu-mi disperarea ce m-ar

cuprinde dac\ eu sau fiica mea am fi r\pite [i transformate `n sclave.

Mai t`rziu am aflat despre eforturile de eliminare a unei practici

rituale pe care o consider o alt\ form\ de sclavie – mutilarea geni-

tal\ a femeii. ~n satul Saam Njaay, la o or\ [i jum\tate de Dakar, se

preg\tea o revolu]ie `n via]a [i s\n\tatea femeilor. Molly Melching,

fost\ voluntar\ `n Peace Corps, st\tuse `n Senegal pentru cofi-

nan]area Tostan, o organiza]ie non-guvernamental\ inovatoare, care

ini]ia afaceri mici [i proiecte educa]ionale la sate. ~n urma acti-

vit\]ilor Tostan, femeile au `nceput s\ vorbeasc\ despre durerile [i

efectele grave asupra s\n\t\]ii – inclusiv moartea – provocate de

practica veche de t\iere a organelor genitale ale fetelor `nainte de

pubertate. Dup\ ce Totsan a organizat o discu]ie cu `ntregul sat, to]i

locuitorii au votat pentru stoparea acestei practici. Liderii b\rba]i

540

din sat au mers [i `n alte sate [i au explicat care erau efectele nega-

tive produse de aceast\ practic\; [i locuitorii din acele sate au votat

pentru interzicerea ei. Mi[carea s-a extins, iar liderii ei i-au cerut

pre[edintelui Abdou Diouf s\ scoat\ aceast\ practic\ `n afara legii `n

toat\ ]ara. La `nt`lnirea cu pre[edintele Diouf, am l\udat aceast\

mi[care [i am `ncurajat cererea oamenilor de a aproba legisla]ia

necesar\ pentru interzicerea practicii. Am trimis [i o scrisoare de

sprijin organiza]iei Tostan [i au folosit-o `n campania lor. Legea a

fost votat\ un an mai t`rziu, dar a fost greu de pus `n practic\. Prac-

ticile rituale ad`nc `mp\m`ntenite s`nt greu de schimbat.

Acest exemplu de ac]iune popular\ pentru `mbun\t\]irea vie]ii

oamenilor mi-a dat speran]\ `n timpul c\l\toriei noastre `n Africa

de Sud, simbolul schimb\rilor de pe continent. Nelson Mandela a

fost unul dintre liderii schimb\rii. Altul a fost arhiepiscopul

Desmond Tutu, cel care a vorbit `n numele mi[c\rii antiapartheid

[i l-a inspirat pe Mandela `n `nfiin]area Comisiei pentru adev\r [i

reconciliere. M-am `nt`lnit cu episcopul Tutu [i cu membri ai Co-

misiei la Cape Town, `ntr-o sal\ de conferin]e obi[nuit\, `n care se

luau m\rturii ale victimelor [i ale autorilor violen]elor, ca modali-

tate de prezentare a adev\rului [i de `ncurajare a reconcilierii `ntre

rase, dup\ genera]ii de nedreptate [i brutalitate. Mandela [i Tutu au

`n]eles importan]a institu]ionaliz\rii iert\rii. Prin procesul ini]iat de

ei, cei care comiseser\ crime puteau p\[i `n fa]\ [i m\rturisi, pri-

mind `n schimb amnistierea. ~n felul acesta victimele puteau primi

r\spunsuri la `ntreb\rile lor. A[a cum a spus una dintre victime:

„Vreau s\ iert, dar am nevoie s\ [tiu pe cine [i de ce s\ iert“.

Mandela a dat un exemplu de iertare. C`nd ne-a condus, pe

Chelsea [i pe mine, s\ vizit\m `nchisoarea de pe Insula Robben, `n

care st\tuse timp de optsprezece ani, ne-a explicat c\ a avut la dis-

pozi]ie ani `ntregi s\ se g`ndeasc\ ce va face c`nd va ie[i de acolo.

A trecut prin propriul proces de adev\r [i de reconciliere, care l-a

condus la afirma]ia pe care a f\cut-o la intrarea sa `n func]ie, c`nd

i-a prezentat pe trei dintre fo[tii s\i temniceri. Iertarea nu e u[oar\,

Istorie trqitq 541


oriunde [i oric`nd. Pierderea vie]ii sau a libert\]ii este `ntotdeauna

dureroas\, cu at`t mai mult dac\ rezult\ din ceea ce Dr. Martin

Luther King a numit „pìnea uscat\ a urii“. Pentru cei mai mul]i

dintre noi, bie]i muritori, este mai u[or s\ dorim s\ punem cap\t

vechilor socoteli dec`t s\ iert\m. Mandela a ar\tat lumii cum s\

ierte [i s\ mearg\ mai departe.

Ca tot restul continentului, Africa de Sud `nc\ se mai lupta cu

s\r\cia, cu crimele, cu boala, dar eram `ncurajat\ de speran]a ce

str\lucea pe fe]ele elevilor – de la copiii `n uniforme care `nv\]au

limba englez\ `ntr-o clas\ din Soweto (mul]umit\, `n parte, unui

proiect USAID), p`n\ la oamenii de [tiin]\ [i poe]ii `n devenire de la

Universitatea din Cape Town. C`nd am ]inut un discurs pe o paji[te

pr\fuit\ la marginea ora[ului, am `nt`lnit femei care cl\deau un viitor

mai bun pentru ele [i pentru copiii lor. Cu fe]ele pictate `n culori ri-

tuale, cu vocile reunite `ntr-un c`ntec, `mpingeau roabe, v\rsau beton

[i amestecau vopseaua pentru noile lor locuin]e. ~nainte st\tuser\ `n

condi]ii deplorabile; acum formaser\ asocia]ii de locuit [i de cre-

ditare, lu`nd ca model Asocia]ia femeilor, pe care o vizitasem `n

India. Din economii `[i cump\raser\ lope]i, vopsea [i ciment [i

`nv\]aser\ cum s\ toarne funda]ii; `n felul acesta au format propria

comunitate. C`nd le-am vizitat `mpreun\ cu Chelsea, construiser\

deja optsprezece case; c`nd am venit cu Bill, un an mai t`rziu, aveau

gata o sut\ patru. Mi-a pl\cut foarte mult un vers dintr-un c`ntec al

lor; tradus, sun\ cam a[a: „putere, bani [i cunoa[tere – nu putem face

nimic f\r\ ele“. Un sfat bun pentru femeile din `ntreaga lume.

Am plecat din Africa de Sud con[tient\ de experien]ele dure-

roase prin care trecuser\ liderii ei, dar optimist\ `n ceea ce privea

viitorul. ~ns\ `n Zimbabwe, ]ar\ vecin\ Africii de Sud, am g\sit o

conducere care reteza aripile oric\rei promisiuni de mai bine.

Robert Mugabe, [eful statului din 1980, c`nd ]ara [i-a c`[tigat inde-

penden]a, devenise din ce `n ce mai autocrat [i ostil du[manilor de

dinainte. A vorbit pu]in `n timpul vizitei mele la re[edin]a prezi-

den]ial\ din capitala Harare. Era foarte atent la t`n\ra sa so]ie,

542

Grace, `n timp ce discutam cu ea, [i izbucnea `n r`s din c`nd `n c`nd,

f\r\ vreun motiv. Am crezut c\ era instabil mintal [i periculos;

speram c\ va abdica de la putere. P\rerea mea a fost confirmat\ `n

ultimii ani, c`nd Mugabe a reprimat opozi]ia politic\ [i a aprobat o

campanie de teroare care s\-i alunge pe fermierii albi de pe

p\m`nturile lor [i s\ ì intimideze pe negrii care ar fi vrut s\-l r\s-

toarne de la putere. {i-a condus ]ara la haos [i la foamete.

M-am `nt`lnit mai t`rziu cu un grup de femei implicate `n politic\

la o galerie de art\ din Harare. Ele mi-au descris discrepan]ele dintre

drepturile de care beneficiau pe h`rtie [i vechile obiceiuri [i atitudini

care dominau. Mi-au povestit despre femei b\tute de so]ii lor pentru

c\ aveau „comport\ri rele“ sau purtau pantaloni. O femeie a sinteti-

zat problemele lor `ntr-o singur\ fraz\: „At`ta vreme c`t legea le per-

mite b\rba]ilor s\ aib\ dou\ neveste, dar femeilor le interzice s\ aib\

doi b\rba]i, nu ai de-a face cu realitatea“.

Am plecat din Harare demoralizat\ de proasta calitate a servi-

ciilor pentru popula]ie [i de e[ecurile unui lider care de]inuse prea

mult timp puterea. Dar moralul mi-a crescut `n urm\torul punct al

c\l\toriei mele, cascada Victoria, unde rùl Zambezi se pr\bu[e[te

`ntr-un defileu magnific. Chelsea [i cu mine am mers prin cea]a

care se ridica din apa ce c\dea, pentru ca apoi s\ se transforme

`ntr-un curcubeu sclipitor `n soarele de diminea]\. Frumuse]ea

Africii `]i taie respira]ia; resursele naturale trebuie protejate con-

comitent cu extinderea posibilit\]ilor economice ale oamenilor. Dar

acest lucru nu este u[or de realizat, a[a cum am aflat `n timpul

vizitei `n Tanzania, o ]ar\ `ntins\ din estul Africii, format\ `n 1964

din dou\ foste colonii ale c\ror nume m-au fermecat `n copil\rie:

Tanganica [i Zanzibar. ~n capital\, Dar es Salaam, m-am `nt`lnit cu

pre[edintele Benjamin Mkapa, fost jurnalist, o persoan\ vesel\,

care se str\duise s\ dezvolte o economie na]ional\ bazat\ pe resur-

sele naturale ale ]\rii [i pe pozi]ia geografic\ strategic\ la Oceanul

Indian. Cu aprobarea deplin\ din partea so]iei sale, Anna Mkapa,

[i a femeilor-mini[tri care au participat la `nt`lnirea noastr\, l-am

Istorie trqitq 543


`ncurajat pe pre[edinte s\ elimine legile care interziceau femeilor

s\ aib\ [i s\ mo[teneasc\ proprietate – restric]ii injuste care di-

minuau poten]ialul economic al unei jum\t\]i din popula]ia ]\rii.

~n 1999, Tanzania a aprobat legea terenurilor [i legea satului, care

anulau [i `nlocuiau legile ce discriminau drepturile femeilor.

Tanzania are [i un rol important `n instaurarea [i men]inerea

p\cii `n Africa Central\. ~n Arusha, am vizitat Tribunalul Penal

Interna]ional pentru Rwanda, care investiga genocidele. Succesul

acestui tribunal, care are puterea s\-i pedepseasc\ pe criminalii de

r\zboi, este foarte important pentru to]i africanii, dar mai ales pen-

tru femei [i copii, care s`nt adesea primele victime ale luptelor de

strad\. ~n Rwanda, violurile se petreceau la scar\ larg\; erau arme

tactice `n violen]a genocid\ care s-a dezl\n]uit acolo, `n 1994. La

Kampala, Uganda, m-am `nt`lnit cu o delega]ie din partea unor

femei din Rwanda ale c\ror voci bl`nde vorbeau despre ororile prin

care trecuser\. O t`n\r\ mi-a descris cum, dup\ ce fusese atacat\ cu

un cu]it, a `ncercat s\-[i reprind\ bra]ul par]ial sf`rtecat cu un cor-

don, `n timp ce c\uta `n zadar `ngrijire medical\. Dup\ ce s-a infec-

tat, [i-a t\iat singur\ bra]ul. Femeile mi-au dat un album de

fotografii care `nf\]i[au oase, cranii, supravie]uitori n\uci]i [i copii

orfani. Abia am putu s\ m\ uit la ele. ~mi pare foarte r\u de e[ecul

omenirii, inclusiv al administra]iei so]ului meu, `n `ncercarea de a

pune cap\t genocidului.

Uganda era memorabil\ din alte motive. ~n fa]a epidemiei

africane de SIDA, guvernul Ugandei a luat o m\sur\ de prevenire a

r\sp`ndirii virusului HIV, printr-o campanie de interven]ie [i de

educa]ie. Consecin]ele acestei maladii endemice au fost [i s`nt

resim]ite cel mai mult `n Africa subsaharian\, o regiune `n care se

`nregistreaz\ peste 70% dintre cazurile mondiale de SIDA. Nici un

segment al societ\]ii nu a sc\pat neatins. ~n unele dintre ]\rile cu

cele mai multe cazuri, cum este Uganda, mortalitatea infantil\ a

atins cote alarmante la sf`r[itul anilor ’90, iar speran]a de via]\ a

sc\zut. Economiile au suferit de pe urma sc\derii for]ei de munc\ [i

544

a sistemului sanitar supra`nc\rcat. ~n timpul administra]iei lui Bill,

Statele Unite [i-au triplat `n doar doi ani fondurile pentru pro-

gramele interna]ionale de prevenire [i de tratament [i pentru infra-

structura de s\n\tate. USAID a sporit distribuirea de prezervative,

ajung`nd la un miliard `n toat\ lumea, iar Statele Unite au colaborat

cu alte ]\ri la crearea [i finan]area unui parteneriat mondial care s\

dezvolte strategii coordonate de lupt\ `mpotriva bolii. Cunosc`nd

nevoile urgente ale Africii, Bill a semnat o ordonan]\ pentru a face

mai accesibile medicamentele [i tehnologia necesare `n cazurile de

SIDA din ]\rile africane subsahariene. Peace Corps a preg\tit 2 400 de

voluntari pentru a fi instructori SIDA.

Cu ajutorul USAID a fost `nfiin]at la Kampala un centru de

consiliere [i de testare anonim\. Pe drumul de la aeroport la

Entebbe, am v\zut panouri cu abc-ul prevenirii `mboln\virii de

SIDA: „~nfr`neaz\-te, Fii fidel sau Folose[te prezervativul“. Cam-

pania era condus\ de pre[edintele charismatic al Ugandei, Yoweri

Museveni, care credea `n confruntarea cu problemele ignorate at`ta

vreme pe `ntregul continent. ~n aceea[i m\sur\ s-a implicat `n cam-

panie [i so]ia sa, Janet, participant activ la via]a politic\ a ]\rii.

C`nd am ajutat la deschiderea Centrului Informa]ional SIDA, am

aflat de la un doctor american de acolo c\ practica de testare [i de

furnizare a rezultatelor `n aceea[i zi, ini]iat\ la clinic\, era folosit\

[i `n Statele Unite. Asisten]a pe care o ofeream peste hotare ajuta la

avansarea cercet\rilor pentru un vaccin [i o modalitate de vinde-

care `n Uganda, dar din asta beneficiau [i Statele Unite.

Nu exist\ problem\ mai delicat\ `n Africa dec`t stoparea con-

flictelor – tribale, religioase, na]ionale – care distrug vie]i [i `mpie-

dic\ dezvoltarea pe toate planurile. Eritrea este cea mai nou\ na]iune

din Africa, o democra]ie ap\rut\ `n urma unui r\zboi civil de inde-

penden]\ de treizeci de ani, desf\[urat cu Etiopia, unde femeile au

luptat cot la cot cu b\rba]ii. C`nd am cobor`t din avion la Asmara, am

v\zut un steag ro[u, alb [i albastru pe care scria: „DA, CHIAR ESTE

NEVOIE DE UN SAT“. Femei `mbr\cate `n rochii viu colorate m-au

Istorie trqitq 545


`nt`mpinat, arunc`nd `n mine cu floricele de porumb, o practic\ de

`nt`mpinare menit\ s\-i protejeze pe vizitatori de for]ele rele [i s\ le

aduc\ noroc. Pe drumul de la aeroport am `nt`lnit un alt panou mare

pe care scria: „BINE AI VENIT, SOR|!“

Pre[edintele din Eritrea, Isaias Afwerki, [i so]ia sa, Saba Haile,

o fost\ lupt\toare pentru libertate, locuiau `n casa lor mic\, proprie-

tate personal\, dar m-au primit la palatul preziden]ial. ~n timp ce

asistam la o reprezenta]ie a dansatorilor populari `n curtea construi-

t\ de italieni `n vremea ocupa]iei coloniale, l-am `ntrebat pe

pre[edintele Afwerki, care renun]ase la studiile universitare pentru

a lupta `n mi[carea de rezisten]\, dac\ avusese vreodat\ timp s\

danseze `n cursul lungului lor r\zboi.

– Desigur, a replicat el. Dansam ca s\ ne amintim de vremurile

bune de dinaintea r\zboiului.

La sf`r[itul lui mai 1998, a izbucnit din nou conflictul `ntre Etiopia

[i Eritrea privind frontiera. Mii de oameni au fost uci[i, iar promisi-

unea de pace era am`nat\ `n mod tragic pentru ambele popoare. Bill

i-a trimis `n regiune pe Tony Lake, fostul s\u consilier pe probleme de

securitate na]ional\, [i pe Susan Rice, secretar de Stat adjunct pentru

problemele Africii. ~n cele din urm\, administra]ia Clinton a ajutat la

mijlocirea unui acord de pace. Acum sper ca poten]ialul pentru un

viitor mai bun, pe care l-am v\zut acolo – al\turi de floricele de

porumb [i de dans –, s\ se realizeze `n ambele ]\ri.

La `ntoarcerea din Africa, Chelsea [i cu mine i-am povestit lui

Bill aventurile noastre. Summit-ul s\u cu Boris El]`n fusese fructuos,

dar nu la fel de edificator [i exotic precum excursia noastr\. Piciorul

lui Bill se vindeca, dar el `nc\ mai [chiop\ta `n c`rje prin Casa Alb\.

Opozi]ia republican\ nu era dispus\ s\-i acorde timp pentru vinde-

care. Cu o lun\ `n urm\, `n februarie 1997, cariera de procuror a lui

Kenneth Starr luase o `ntors\tur\ ciudat\, c`nd anun]ase c\ demi-

sioneaz\ din func]ia de procuror independent pentru a o accepta pe

cea de decan al Facult\]ii de Drept din cadrul Universit\]ii Pep-

perdine [i de director al noii {coli de Politic\ Public\. Dar strategia

546

de renun]are a lui Starr a e[uat c`nd aripa dreapt\ i-a interzis s\

p\r\seasc\ investiga]ia `nainte s\ g\seasc\ ceva care s\ ne incri-

mineze. ~n aceea[i vreme, ni[te ziari[ti au descoperit un fir ce `l

lega pe procurorul independent, care pretindea s\ fie impar]ial, de

unul dintre patronii s\i partizani convin[i. S-a dovedit c\ decanatul

lui Starr era `nso]it de un cadou generos din partea lui Richard

Mellon Scaife, membru `n consiliul de conducere al Universit\]ii

Pepperdine. La c`teva zile, Starr a cedat presiunilor de dreapta [i s-a

r\zg`ndit: nu a mai acceptat noua func]ie. A anun]at c\ va r\m`ne

procuror independent p`n\ `[i va duce sarcinile la `ndeplinire.

Nu [tiu dac\ ne-ar fi fost mai bine cu sau f\r\ Starr, dar o con-

secin]\ a r\m`nerii lui a fost un efort mai disperat de a g\si ceva

care s\ justifice continuarea investiga]iilor. David Kendall, care

monitoriza presa `n leg\tur\ cu Whitewater, a remarcat o cre[tere

a pove[tilor care plecau din biroul lui Starr. Ziarele scriau c\

anchetatorii reanalizau „surse“ din Arkansas, precum g\rzile de

corp, pentru a examina via]a personal\ a pre[edintelui. ~ntre timp,

Jim McDougal f\cuse o `n]elegere cu procurorii s\i pentru redu-

cerea sentin]ei. Era ner\bd\tor s\ acorde interviuri [i [i-a schim-

bat declara]ia, `ncerc`nd iar s\ ne implice, pe Bill [i pe mine, `n

schemele sale. Fosta sa so]ie, Susan, suferea `n `nchisoare, pentru

c\ refuzase s\ depun\ m\rturie `n leg\tur\ cu Whitewater, sus-

]in`nd c\ totul este o capcan\ pentru a o acuza de sperjur deoarece

dezv\luise adev\rul. Oricine crede c\ procurorii nu pot abuza de

sistemul de justi]ie american ar trebui s\ citeasc\ cartea lui Susan,

The Woman Who Wouldn’t Talk: Why I refused to Testify Against

the Clintons and What I Learned in Jail.1 Este o povestire cutre-

mur\toare despre abuzul suferit din cauza oamenilor lui Starr [i o

dovad\ c\ protejarea libert\]ii noastre depinde de garantarea legii

pentru fiecare.

Istorie trqitq 547

1 „Femeia care nu vrea s\ vorbeasc\: de ce am refuzat s\ depun m\rturie `mpotrivaso]ilor Clinton [i ce am `nv\]at `n `nchisoare.“


Starr [i membrii echipei lui p\reau s\ lase s\ transpire m\rturii

secrete, lucru care era `mpotriva legii. ~ntr-un articol din New York

Times Magazine de pe 1 iunie 1997, Starr punea sub semnul `ntre-

b\rii sinceritatea mea [i f\cea aluzii la o posibil\ acuza]ie de

obstruc]ionare a justi]iei. Pentru David Kendall aceasta a fost pic\-

tura care a umplut paharul: a considerat c\ sosise momentul pentru

contraofensiv\. A scris o scrisoare, cu care Bill [i cu mine am fost de

acord, `n care `l acuza pe Starr de declan[area unei campanii de

„scurgere de informa]ii [i de def\imare“ `n pres\. Trei fo[ti procurori

speciali, inclusiv fostul procuror conservator republican al Statelor

Unite, au fost de acord `n mod public cu Kendall c\ purtarea procu-

rorului independent era ru[inoas\. Dar r\zboiul public a continuat.

~ntre timp, procesul de h\r]uire sexual\ intentat de Paula Jones a

ajuns `n a doua faz\. ~n ianuarie, Bob Bennett, avocatul lui Bill `n

acest proces, sus]inuse `n fa]a Cur]ii Supreme a Statelor Unite c\ un

pre[edinte n-ar trebui constr`ns s\ se apere `n procese civile at`ta

vreme c`t era `n func]ie. Dac\ acest lucru era permis, orice pre[edinte

putea fi implicat `n procese intentate de inamicii politici sau de ama-

torii de publicitate, lucru care ar fi `mpiedicat `ndeplinirea corect\ a

sarcinilor sale de [ef al executivului. Dar pe 27 mai 1997, to]i cei

nou\ judec\tori au fost de acord c\ privilegiul pre[edintelui nu se

aplica [i la procese civile, iar cazul Jones vs. Clinton putea continua.

Am considerat c\ era o decizie incorect\ [i o invita]ie deschis\ pen-

tru inamicii politici s\-l dea `n judecat\ pe pre[edinte.

Chelsea a ales s\ mearg\ la Stanford, la 3 000 de mile dep\rtare,

iar eu priveam cu un nod `n stomac absolvirea liceului [i plecarea ei

la colegiu. Am `ncercat s\ nu-mi exteriorizez sentimentele, de team\

s\ nu-i stric acest moment pl\cut din via]\. M-am consolat petrec`nd

cu ea c`t de mult timp puteam [i m-am al\turat altor mame care su-

fereau de aceast\ desp\r]ire iminent\, `n timpul unei luni de preg\tiri

intense pentru s\rb\toarea Sidwell Friends: spectacolul mam\-fiic\.

Mamele fiicelor de la Sidwell s`nt `ncurajate s\ ia parte la o sear\

548

cu scenete vesele pe seama absolven]ilor. Am f\cut echip\ cu

mamele prietenelor lui Chelsea pentru o scenet\ `n care fiecare din-

tre noi juca rolul fiicei sale. Rolul meu presupunea multe piruete,

ca o balerin\, [i convorbiri telefonice `n care f\ceam planuri unde

s\ ie[im `n ora[. ~n prima scenet\ trebuia s\ ne `nf\[ur\m `n ni[te

cear[afuri, ca ni[te togi, [i s\ c`nt\m I Believe I Can Fly. Am reu[it

s\ g\sesc actri]a de dou\ parale din mine, dar, din fericire pentru

Chelsea, vocea mea a fost acoperit\ de a celorlalte mame `n timpul

num\rului muzical de deschidere.

Ceremonia de absolvire a promo]iei 1997 de la Sidwell Friends

nu a avut nimic special fa]\ de cele din al]i ani, cu excep]ia faptului

c\ discursul de deschidere a fost rostit de pre[edintele Statelor

Unite. Cuvintele sale m-au f\cut s\ l\crimez atunci c`nd le-a atras

aten]ia absolven]ilor asupra faptului c\ p\rin]ii lor pot „p\rea pu]in

tri[ti sau se pot comporta mai ciudat. Vede]i, ast\zi ne amintim de

prima voastr\ zi de [coal\ [i de toate succesele voastre [i de efor-

turile f\cute de atunci. De[i v-am crescut pentru a ajunge `n acest

moment al desp\r]irii [i s`ntem foarte m`ndri de voi, o p\rticic\ din

noi t`nje[te s\ v\ mai ]in\ `n bra]e, ca atunci c`nd abia f\cea]i primii

pa[i, [i s\ v\ mai citeasc\ `nc\ o dat\ pove[ti“. C`nd ne-am `ntors

de la ceremonie, tot personalul de la Casa Alb\ se str`nsese `ntr-un

salon pentru a o felicita pe Chelsea. Toat\ lumea a primit o bucat\

din tortul de absolvire, f\cut de Roland Mesnier [i modelat `n

form\ de carte deschis\. Ace[ti oameni o cunoscuser\ pe Chelsea

de c`nd era mic\; a crescut [i a `nflorit sub ochii lor.

Istorie trqitq 549


VOCI IMPORTANTE

~n pragul verii, administra]ia se preg\tea pentru trei proiecte

importante: negocierea bugetului cu Congresul, organizarea unui

summit economic la Denver, Colorado, [i organizarea unei `nt`lniri

la nivel `nalt la Madrid, pe tema expansiunii NATO.

Una dintre cele mai importante lec]ii pe care le-am `nv\]at ca

Prim\ Doamn\ a fost c\ afacerile de stat [i politica ]\rii depind de

rela]iile personale dintre lideri. Chiar [i ]\ri cu ideologii diferite pot

ajunge la `n]elegeri [i pot forma alian]e dac\ liderii lor se cunosc [i

au `ncredere unul `n cel\lalt. Dar acest tip de diploma]ie necesit\

rela]ii continue [i dialog neprotocolar `ntre lideri; acesta este unul

dintre motivele pentru care pre[edintele, vicepre[edintele [i cu

mine am f\cut excursii frecvente peste ocean.

Summit-ul G-7, `nt`lnirea anual\ a ]\rilor cel mai puternic indus-

trializate – SUA, Marea Britanie, Fran]a, Germania, Japonia, Italia [i

Canada – a devenit din ce `n ce mai mult at`t un forum politic, c`t [i

unul economic. Rusia fusese invitat\ la summit-urile G-7 anterioare,

dar, `ncep`nd cu 1997, c`nd Statele Unite au g\zduit `nt`lnirea din

Denver, Boris El]`n pleda pentru includerea ]\rii sale ca membru cu

drepturi depline. Ministerele de Finan]e din c`teva state membre s-au

opus acestei schimb\ri, pe motivul c\ Rusia avea o economie `nc\

slab\, dependent\ de Grupul celor 7 [i de institu]iile financiare inter-

na]ionale de ajutor [i, cel mai adesea, se opunea reformelor necesare

pentru o prosperitate de durat\. Dar Bill [i colegii s\i au considerat

c\ era important s\-l ajute pe El]`n, transmi]`nd astfel un mesaj

important poporului rus despre avantajele cooper\rii cu Statele

Unite, Europa [i Japonia. A[a c\ Rusia a fost invitat\, iar `ntrunirea

din iunie de la Denver a fost imediat numit\ „summit-ul celor 8“,

ulterior devenind [i oficial G-8.

Bill era hot\r`t s\-l aduc\ pe El]`n printre liderii mondiali.

Strategia era s\ creasc\ popularitatea lui El]`n `n Rusia, pentru c\ el

era perceput drept speran]a de democra]ie a Rusiei, [i s\-i deter-

mine pe ru[i s\ accepte expansiunea NATO `n estul Europei.

Madeleine Albright [i Strobe Talbott, secretar de Stat adjunct [i

expert `n problemele cu Rusia, erau principalii arhitec]i ai acestui

demers al administra]iei. Madeleine a lucrat f\r\ `ntrerupere pentru

a pune Moscova pe orbita vestic\; acest lucru i-a atras o porecl\ din

partea ru[ilor: „Madame Steel“1.

La `nceputul mandatului lui Bill, am `ntrebat ce valoare au

vizitele de stat `n care b\rba]ii se `nchideau la `nt`lniri [i la discu]ii,

iar so]iile erau conduse s\ viziteze obiective turistice. Acum mi-am

dat seama c\, fiind `n rela]ii bune cu so]iile [efilor de stat, am ajutat

la realizarea unor convorbiri productive `ntre ace[tia. Multe dintre

ele erau companii pl\cute, unele devenindu-mi chiar bune prietene.

La Denver, le-am invitat pe so]iile pre[edin]ilor `ntr-o c\l\torie

cu trenul p`n\ `n sta]iunea de schi Winter Park, pentru a lua masa

de pr`nz `ntr-un restaurant din care se vedeau crestele Mun]ilor

St`nco[i din Colorado. De[i abia `ncepeam s\ o cunosc pe Cherie

Blair, so]ia proasp\tului prim-minstru al Marii Britanii, Tony Blair,

o pl\ceam foarte mult. Pe celelalte le cuno[team de la `nt`lnirile

anterioare [i eram emo]ionat\ s\ o v\d pe Naina El]`n evolu`nd `n

rolul ei de la prima noastr\ `nt`lnire, la Tokio, `n 1993. Fusese

inginer constructor [i lucrase `n re]eaua hidrologic\ pentru ca,

apoi, s\ intre `n apele schimb\toare ale politicii ruse. De la `nceput

a fost original\ [i hot\r`t\ `n ce prive[te problemele copiilor [i

nevoile de `ngrijire medical\. ~n 1995, am ajutat-o s\ g\seasc\ o

Istorie trqitq 551

1 „Doamna de fier“ (n.tr.).


dona]ie pentru o formul\ de nutri]ie de care Rusia avea nevoie pen-

tru tratarea copiilor suferinzi de fenilketonurie, o boal\ ereditar\ ce

afecteaz\ sistemul nervos central.

Aline Chrétien, al c\rei so], Jean, fusese ales prim-minstru al

Canadei `n 1993, era inteligent\, cu un sim] de observa]ie foarte

dezvoltat [i elegant\. Am fost impresionat\ de autodisciplina ei [i

de dorin]a de a face fa]\ noilor provoc\ri. ~n timpul celor opt ani `n

care ne-am v\zut, a studiat pianul [i a exersat mereu. {tia s\ se [i

distreze. Ne sim]isem foarte bine patin`nd `mpreun\ pe canalele

`nghe]ate din jurul ora[ului Ottawa, `n 1995. Kamiko Hashimoto,

plin\ de via]\ [i curioas\, mi-a l\sat o impresia extraordinar\.

Flavia Prodi din Italia, profesoar\ serioas\ [i preocupat\, a `ncercat

s\ explice politica italian\, care p\rea s\ se schimbe mereu, `n

vreme ce societatea [i cultura italian\ r\m`neau nemodificate,

indiferent cine conducea ]ara.

~n timp ce trenul `nainta prin peisajul spectaculos, c`]iva

oameni s-au adunat de-a lungul [inei ca s\ ne fac\ cu m`na, iar

c`]iva purtau pancarte de bun-venit pentru oaspetele noastre. Apoi,

c`nd st\team pe platforma ultimului vagon, doi tineri au ap\rut din

senin, s-au aplecat, [i-au dat jos pantalonii [i ne-au l\sat perplexe.

Pe moment am fost `ngrozit\, dar ulterior a trebuit s\ r`d de un

asemenea interludiu ireveren]ios [i de neuitat la itinerarul pl\nuit

cu grij\ de mine.

De[i `ntrunirile de la Denver erau serioase [i adesea tensionate,

am `ncercat s\ facem astfel `nc`t fiecare s\ se simt\ `n largul s\u la

evenimentele sociale din timpul serii. ~n ap\rarea vechiului Vest

s\lbatic, cina principal\ a avut ca tem\ pioneratul, agrementat\ cu

[arpe cu clopo]ei [i bivol, un minirodeo [i o forma]ie country [i

western. Bill le-a dat `n dar oaspe]ilor cizme de cow-boy. Premierii

Ryutaro Hashimoto al Japoniei [i Jean Chrétien al Canadei [i-au

pus imediat cizmele [i [i-au suflecat pantalonii pentru a le face

vizibile c`nd au venit la cin\.

552

Mesele s`nt un element important `n diploma]ie [i, uneori, unul

`n[el\tor. ~n seara de dinaintea `nt`lnirii convocate la Denver, Ma-

deleine Albright l-a invitat la cin\ pe omologul s\u rus, Evgheni

Primakov. L-a servit cu o delicates\ regional\ numit\ „stridii de

munte“ – un eufemism pentru testiculele de vit\ pr\jite. Le-am

asigurat pe doamne c\ acest fel de m`ncare nu era inclus `n meniul

preg\tit pentru ele.

De fiecare dat\ c`nd c\l\toream `n str\in\tate, Departamentul de

Stat ne d\dea pliante cu informa]ii despre ]\rile pe care le vizitam,

precum [i sugestii protocolare. Uneori, eram avertizat\ cu privire la

m`nc\rurile neobi[nuite care mi-ar putea fi servite [i cum puteam

evita s\ le m\n`nc, f\r\ s\-mi jignesc gazdele. Un vechi func]ionar

de la Externe mi-a sugerat s\ `nv`rt m`ncarea prin farfurie pentru a

simula consumarea ei, o [mecherie bine cunoscut\ de copiii de cinci

ani. Dar nici un manual diplomatic nu m\ putea preg\ti pentru expe-

rien]a pe care am avut-o `n timpul cinei cu Boris El]`n.

~mi place El]`n [i `l respect; `l consider un adev\rat erou care a

salvat de dou\ ori democra]ia din Rusia: mai `ntì, c`nd s-a urcat pe

un tanc `n Pia]a Ro[ie `n 1991 [i a vorbit, sfid`nd `ncercarea de lovi-

tur\ militar\, [i apoi `n 1993, c`nd, printr-un complot militar, s-a

`ncercat preluarea Casei Albe ruse[ti, iar El]`n a sus]inut cu t\rie de-

mocra]ia, av`nd un sprijin puternic din partea lui Bill [i a altor lideri

mondiali. ~n felul s\u, este [i o companie pl\cut\. Este m\rinimos [i

`ntotdeauna m\ poate face s\ r`d. Desigur, are reputa]ia de a fi impre-

vizibil [i se pare c\ ì place s\ bea un pahar, ba chiar dou\.

St\team adesea l`ng\ el la mesele oficiale; Bill era de cealalt\

parte a lui, iar Naina l`ng\ Bill. Nu vorbea engleza, dar un tra-

duc\tor care st\tea `n spatele lui ne f\cea cunoscute vorbele sale cu

aceea[i voce profund\ [i iritant\, nepierz`nd nici o inflexiune a lui

Boris. Abia se atingea de m`ncare. C`nd felurile de m`ncare ne erau

puse `n fa]\, el le d\dea deoparte [i le ignora, `n vreme ce continua

s\ ne spun\ pove[ti. Uneori, `ns\[i m`ncarea devenea poveste.

Istorie trqitq 553


C`nd so]ii El]`n ne-au primit la noua ambasad\ a Rusiei din

Washington, `n septembrie 1994, Bill [i cu mine am stat al\turi de

ei pe un podium `n fa]a a zeci de mese la care erau oficiali ameri-

cani [i ru[i. Dintr-o dat\, El]`n ne-a f\cut semn, mie [i lui Bill, s\

ne aplec\m spre el:

– Heel-lary, a zis. Beel! Uita]i-v\ la oamenii de acolo! {ti]i ce

g`ndesc? To]i se `ntreab\: „Cum pot fi Boris [i cu Bill acolo sus, iar

noi nu?“

Era un comentariu relevant. El]`n era mai inteligent dec`t

socoteau unii dintre consilierii s\i [i era con[tient c\ la Kremlin [i

la Departamentul de Stat se credea c\ nu este suficient de cizelat [i

de acceptabil. Mai [tia [i c\ unii dintre ace[ti oameni dezaprobau

exuberan]a lui Bill [i dispre]uiau originile sale din Arkansas. Am

z`mbit [i ne-am luat furculi]ele `n m`n\, dar el a continuat:

– Ha!

A r`s [i s-a `ntors spre pre[edinte:

– Am o trata]ie special\ pentru tine, Bill!

Pe mas\, `n fa]a noastr\, era pus un purcelu[ umplut. Dintr-o

singur\ mi[care, El]`n a t\iat o ureche [i i-a dat-o so]ului meu. Pe

cealalt\ a t\iat-o pentru el, a dus-o la gur\ [i a mu[cat o bucat\,

fac`ndu-i semn lui Bill s\ procedeze la fel.

– Pentru noi! a spus el, ridic`nd ce ì mai r\m\sese din ureche,

de parc\ ar fi fost un pahar cu [ampanie.

Din fericire, Bill Clinton are un stomac bun. Poate m`nca orice

[i acesta este unul dintre multele sale talente politice. Eu `ns\ nu

s`nt a[a, iar El]`n [tia. ~i pl\cea s\ m\ tachineze, iar atunci m-am

bucurat c\ porcul are doar dou\ urechi.

C`]iva ani mai t`rziu, spre sf`r[itul mandatelor celor doi, am luat

ultima cin\ oficial\ la Kremlin. S-a servit `n sala cu cupol\ Sf`nta Cate-

rina, una dintre cele mai `nc`nt\toare s\li de cin\ decorate din palatul

vechi. Pe la jum\tatea mesei, El]`n mi-a zis pe tonul s\u conspirativ:

– Heel-lary! O s\-mi fie dor de tine. Am o poz\ cu tine `n biroul

meu. M\ uit la ea `n fiecare zi.

554

~n ochi avea o str\lucire de viclenie.

– ~]i mul]umesc, Boris, am spus. Sper c\ ne vom mai vedea din

c`nd `n c`nd.

– Da, trebuie s\ vii s\ m\ vezi, trebuie s\-mi promi]i c\ a[a o

s\ faci.

– Sper c\ te voi revedea cur`nd, Boris.

– Bun, a spus el. Acum, Hillary, am preg\tit o trata]ie special\

pentru tine `n seara asta.

– Despre ce este vorba?

– Nu-]i spun. Ai r\bdare p`n\ sose[te!

Am m`ncat toate felurile de m`ncare preg\tite, iar `nainte de

desert, un chelner a adus pe mas\ boluri cu sup\ fierbinte.

– Despre asta era vorba, Hillary, a spus Boris, r`njind `n timp ce

adulmeca aburii p\trunz\tori. Mmm! Delicios!

– Ce este? am `ntrebat [i am luat lingura `n m`n\.

A f\cut o pauz\ teatral\ [i apoi:

– Buze de elan!

~n mod sigur ceea ce plutea `n sup\ era setul meu de buze de

elan. Formele gelatinoase ar\tau ca ni[te benzi de cauciuc care-[i

pierduser\ elasticitatea; le-am `nv`rtit prin bol p`n\ c`nd chelnerul

le-a luat. Am gustat multe feluri neobi[nuite de m`ncare, dar buzele

de elan dep\[eau orice limit\.

~nt`lnirea de la Denver a fost un succes, dar crearea unor rela]ii

bune cu Rusia era un proiect pe termen lung, care s-a prelungit p`n\ la

summit-ul NATO de la Madrid, `n iulie. Bill [i cu mine am plecat `n

Europa cu c`teva zile `nainte de conferin]\, pentru a vizita Insula Ma-

jorca din Mediterana, fiind invita]i de regele Juan Carlos I [i de regina

Sofia a Spaniei. Ajun[i acolo, am dat de Chelsea [i Nickie Davidson,

prietenul ei cel mai bun din liceu, care c\l\toreau `mpreun\.

~ntotdeauna a[teptam cu ner\bdare s\ petrec `n prezen]a lui

Juan Carlos [i a Sofiei, care erau o companie extraordinar\; erau

calzi, veseli, cu picioarele pe p\m`nt [i `ntotdeauna fascinan]i.

~n 1993, ne-am `nt`lnit cu regele, cu regina [i cu fiul lor, Felipe,

Istorie trqitq 555


care era `nscris la Universitatea Georgetown din Washington. Admi-

ram `n mod special curajul regelui c`nd se opusese fascismului `n

]ara sa. A devenit [ef al statului la treizeci [i [apte de ani, dup\

moartea lui Franco, `n 1975. Imediat [i-a f\cut cunoscut\ inten]ia de

a restabili democra]ia `n Spania. ~n 1981, a z\d\rnicit singur `ncer-

carea de preluare armat\ a Parlamentului; a ap\rut la televizor, l-a

denun]at pe liderul loviturii [i a ordonat trupelor sale s\ se retrag\ `n

cazarm\. Sofia, prin]es\ a Greciei la c\s\toria cu Juan Carlos, este

asistent medical pediatru [i la fel de `nc`nt\toare ca so]ul ei. Are

spirit filantropic [i a organizat multe programe de microcreditare cu

mult timp `nainte ca al]ii s\ [tie ce `nseamn\ acest lucru.

Am mers apoi la Madrid la summit-ul membrilor NATO.

Prim-ministrul spaniol José María Aznar [i so]ia sa, Ana Botella,

au dat o cin\ privat\ `n gr\dina Palatului Moncloa, re[edin]a lor

oficial\, pentru liderii NATO [i so]iile lor. Angajamentul lui Bill

de a extinde NATO s-a realizat c`nd Polonia, Ungaria [i Republica

Ceh\ au fost invitate s\ adere. ~n seara urm\toare, regele [i regina

au g\zduit o cin\ cu mul]i invita]i `n palatul `n stil neoclasic din

centrul Madridului, pentru a s\rb\tori momentul istoric. Vizitasem

prima dat\ palatul `n 1995, c`nd cei doi au oferit o cin\ restr`ns\.

Adev\rata distrac]ie a `nceput dup\ ce am m`ncat, c`nd regele ne-a

condus `ntr-un tur al palatului. Ne-a m\rturisit c\ habar nu avea ce

se afla `n multe dintre camere, a[a c\ va inventa pove[ti pentru

fiecare u[\ pe care o va deschide. Foarte repede fiecare dintre noi a

ajuns s\ spun\ pove[ti despre evenimente imaginare care s-ar fi

petrecut acolo. At`t regele, c`t [i regina aveau un extraordinar sim] al

umorului; momentul care mi-a pl\cut cel mai mult a fost c`nd Bill [i

regele se uitau la cea mai lung\ mas\ pe care am v\zut-o vreodat\

(ar\ta de parc\ o sut\ de oameni ar fi putut sta la ea) [i discutau

despre alergarea `n jurul ei. Doi ani mai t`rziu, la aceast\ mas\ au

stat, la un dineu oficial, [efi de state [i de guverne din toat\ Europa.

Dup\ ce ne-am `ndeplinit sarcinile oficiale, Sofia [i Juan Carlos

ne-au luat, pe Bill, pe Chelsea [i pe mine, la Palatul Alhambra din

556

Granada. La `nceputul rela]iei noastre, Bill `mi spusese c\ cel mai

frumos peisaj natural pe care `l v\zuse vreodat\ era apusul de soare

`n Marele Canion, iar cel mai frumos lucru creat de m`na ome-

neasc\ era Palatul Alhambra, luminat de razele soarelui c`nd apune

peste c`mpiile din Granada. C`nd i-am povestit acest lucru regelui,

a insistat s\ mergem s\-l v\d. Am f\cut cu to]ii un tur al castelului

[i apoi am cinat la un restaurant `ntr-o cas\ secular\, cu o priveli[te

splendid\ a palatului. Am v\zut apusul de soare sc\ld`nd zidurile

cu o lumin\ roz-ruginie. O dat\ cu l\sarea `ntunericului, luminile

palatului `ncepeau s\ se aprind\, la fel de splendide.

Dup\ o astfel de sear\, sim]eam c\ pot pluti spre urm\toarea

destina]ie – Viena – unde eram un vorbitor-cheie la forumul „Voci

importante: femeile `n democra]ie“. Conceput\ [i organizat\ de

Swanee Hunt, ambasadorul nostru `n Austria, [i sus]inut\ de

Melanne Verveer, aceast\ `nt`lnire a mii de europence renumite

reprezenta lansarea oficial\ a ini]iativei Democratice Voci Impor-

tante sus]inute de guvernul Statelor Unite.

}ineam la acest proiect – un prim exemplu al eforturilor admi-

nistra]iei de cuprindere a problemelor femeilor `n politica extern\.

O prelungire a Beijing-ului, ini]iativa Voci Importante a adunat re-

prezentante ale guvernului nostru, ale ONG-urilor [i ale compa-

niilor interna]ionale ca s\ promoveze progresul femeilor `n trei

domenii: construirea democra]iei, consolidarea economiei [i reali-

zarea p\cii. ~n prea multe ]\ri femeile `nc\ nu aveau dreptul s\ par-

ticipe la via]a politic\, s\ aib\ un venit independent, s\ de]in\

proprietate sau s\ se bucure de protec]ie `mpotriva violen]ei [i a

abuzurilor. Cu ajutorul Na]iunilor Unite, al B\ncii Mondiale, al

Uniunii Europene, al B\ncii Inter-American [i al altor organiza]ii,

Voci Importante furnizeaz\ asisten]\ tehnic\, seminare de formare

[i posibilit\]i de lucru `n re]ea care le ofer\ femeilor instrumentele

[i resursele necesare pentru a promova societatea civil\, economia

de pia]\ [i participarea politic\ `n ]\rile lor.

Istorie trqitq 557


Am considerat c\ din retorica noastr\ diplomatic\ pe tema

democra]iei [i a pie]ei libere lipsea aten]ia personal\ acordat\ dez-

volt\rii politice [i individuale. Femeile [i copiii sufereau cel mai

mult `n tranzi]ia de la comunism la capitalism [i democra]ie, deoa-

rece nu se mai puteau baza pe veniturile fixe caracteristice econo-

miilor centralizate [i nici pe educa]ia [i `ngrijirea medical\ gratuite

furnizate de stat. Voci Importante `ncuraja antreprenoriatul femeilor

`n diverse locuri din Africa de Sud p`n\ `n }\rile Baltice, sprijinea

eforturile de implicare a femeilor `n sfera politic\ `n Kuwait [i `n

Irlanda de Nord [i mobiliza femeile pentru a combate traficul de

copii [i femei `n Ucraina [i `n Rusia. Printr-un parteneriat mondial

non-profit, organiza]ia continu\ s\ preg\teasc\ femeile din `ntreaga

lume; multe dintre ele au devenit lideri politici `n ]\rile lor.

Orarul nostru agitat s-a lini[tit suficient `n august pentru a ne

putea `ntoarce la Martha’s Vineyard pentru vacan]a de var\. Aici ne

sim]eam bine [i relaxa]i. ~ntr-o zi, am fost convins\ s\ `ncerc o

rund\ de golf cu Bill, al c\rui picior se vindecase `ndeajuns pentru

a-i permite s\ se `ntoarc\ la activitatea lui preferat\ de petrecere a

timpului liber. S\ fiu sincer\, nu-mi place golful. {i joc foarte

prost. S`nt de acord cu Mark Twain care spunea: „Golful este o

plimbare bun\ stricat\“.

Aversiunea mea fa]\ de acest sport se explic\ printr-un incident

care s-a petrecut `n vara de dinaintea clasei a noua, c`nd singura

modalitate de a o convinge pe mama s\ m\ lase s\ m\ `nt`lnesc cu

un anumit b\iat din liceu era s\ merg cu el la golf dup\-amiaza.

Eram oarb\ ca un liliac [i bine`n]eles c\ eram prea `ncrezut\ s\ port

ochelari. Nu vedeam mingea de golf, dar m\ hot\r`sem s\ lovesc

orice era alb. Mi-am luat av`ntul necesar [i mingea s-a f\cut praf.

Lovisem o ciuperc\ alb\. Am luat `n dou\ r`nduri lec]ii de la un

profesionist, am purtat lentile de contact, dar performan]ele mele

nu s-au `mbun\t\]it. Am preferat s\ citesc [i s\ `not `n timp ce Bill

juca `mpreun\ cu Vernon Jordan [i cu al]i amici.

558

~n ultimul week-end din august, Bill [i cu mine participam la o

petrecere pe plaj\, c`nd un membru al echipei noastre mi-a [optit

ceva la ureche. Am privit de la distan]\ [i am v\zut [ocul de pe fa]a

lui Bill. Apoi am auzit [i vestea: prin]esa Diana avusese un acci-

dent groaznic de ma[in\ la Paris. Nu ne venea s\ credem.

Am plecat de la petrecere [i l-am sunat imediat pe noul nostru

ambasador `n Fran]a, Felix Rohatyn; o `nlocuise pe Pamela Harri-

man, care murise prematur `n acel an. Nu am dormit toat\ noaptea;

sunam la Londra [i la Paris s\ vedem ce se mai `nt`mpla. ~nc\ ne

era greu s\ credem c\ o femeie at`t de t`n\r\ [i de plin\ de via]\ ca

Diana putuse s\ moar\ dintr-o dat\.

Ultima oar\ o v\zusem pe Diana cu dou\ luni `n urm\, la Casa

Alb\. Vorbise cu mult\ pasiune [i pricepere despre cele dou\ cauze

majore pe care le sus]inea: interzicerea minelor antipersonal [i edu-

carea oamenilor despre HIV/SIDA. P\rea mult mai st\p`n\ pe ea de

la desp\r]irea de Charles [i mi se p\rea c\ abia acum devenea ea

`ns\[i. Am vorbit despre viitoarea ei c\l\torie `n Thailanda, pentru

a face cunoscute riscurile implicate de SIDA, [i `n Africa, pentru

distrugerea minelor antipersonal. Mi-a spus c\ spera ca fiii ei s\

studieze `n America `ntr-o bun\ zi [i m-am oferit s\ ì ajut. Privea

cu `ncredere `n viitor, ceea ce a f\cut moartea ei [i mai tragic\.

A doua zi, devreme, am primit un telefon de la un reprezentant

al familiei ei, care m-a `ntrebat dac\ pot participa la funeralii `n

Londra. Eram onorat\. ~n timpul slujbei de la Westminster Abbey,

unde am stat al\turi de familia Blair [i de membrii familiei regale,

inima mea era al\turi de cei doi fii ai Dianei, pe care ì iubise at`t

de mult. Catedrala `n care soacra Dianei fusese `ncoronat\ regin\ cu

patruzeci [i patru de ani `n urm\ era plin\ de lume, mai mult de un

milion de oameni erau aduna]i pe str\zi [i ascultau slujba la boxele

montate pentru public. Alte sute de milioane din `ntreaga lume o

vedeau la televizor. C`nd a vorbit fratele Dianei, Charles, i-a `nvinu-

it pe membrii familiei regale de felul `n care s-au purtat cu sora lui;

am auzit aplauzele mul]imii la cuvintele sale. Suna de parc\ un

Istorie trqitq 559


tunet s-ar fi perpetuat de la mile distan]\ peste mul]ime [i c\p\ta

intensitate pe m\sur\ ce treacea pe str\zi, prin u[ile catedralei [i

pe pardoseala de piatr\ din fa]a acesteia. Cei din zona `n care

st\team noi p\reau s\ `nghe]e la auzul aplauzelor. Elton John a

c`ntat A Candle In the Wind, cu versuri noi, care surprindeau via]a

fragil\ [i scurt\ a prin]esei.

Cu o zi `nainte de funeraliile Dianei, lumea pierduse o alt\ mare

personalitate: Maica Tereza a murit la Calcutta. ~n ciuda diferen-

]elor evidente, fiecare dintre aceste dou\ femei avea darul de a-i

depista pe cei vulnerabili [i neglija]i [i se folosea de celebritatea sa

pentru a-i ajuta pe cei din jur. Fotografiile care le `nf\]i[au pe cele

dou\ transmiteau c\ldura rela]iei dintre ele; fiecare `mi vorbise cu

afec]iune despre cealalt\.

De la funeraliile Dianei ne-am `ntors la Martha’s Vineyard, iar

apoi am mers la funeraliile Maicii Tereza. Casa Alb\ a cerut unei

delega]ii distinse de americani, care o cunoscuser\ sau o spijiniser\

pe Maica Tereza, s\ m\ `nso]easc\. Printre ei era Eunice Shriver,

care era `n convalescen]\ dup\ o boal\ grea. A ignorat sfaturile

medicilor [i a mers, st`nd pe scaun tot drumul [i refuz`nd s\ se

`ntind\ pe o canapea, pe care i-o pusesem la dispozi]ie `n partea din

fa]\ a avionului. A spus rug\ciunile `mpreun\ cu misionarii milei,

ce reprezentau turma de credincio[i a Maicii Tereza `n America.

Eram recunosc\toare c\ `mi puteam reprezenta so]ul [i ]ara pentru a

da ultimul omagiu unei femei care impresionase o lume `ntreag\

prin credin]a ei nestr\mutat\ [i prin pragmatism.

Sicriul deschis al Maicii Tereza a fost purtat prin mijlocul

mul]imii adunate pe str\zile din Calcutta p`n\ la capela plin\ de

oameni. Slujba a durat c`teva ore, deoarece conduc\torii fiec\rei

]\ri [i delega]ii au fost chema]i pe r`nd s\ depun\ o coroan\ de flori

albe. Am avut mult timp la dispozi]ie s\ reflectez asupra rela]iei

mele scurte, dar educative cu Maica Tereza.

Ne cunoscuser\m `n februarie 1994, la o ceremonie religioas\

`ntr-o sal\ de bal a unui hotel din Washington. ~mi aduc aminte c\

560

m-a mirat s\ v\d ce statur\ mic\ avea [i am observat c\ purta doar

[osete [i sandale `n toiul unei ierni reci. Tocmai ]inuse un discurs

`mpotriva avortului [i voia s\-mi vorbeasc\. Era foarte direct\. Nu

era de acord cu convingerile mele `n leg\tur\ cu dreptul femeii de a

alege [i mi-a m\rturisit acest lucru. De-a lungul anilor, mi-a trimis

zeci de mesaje cu acela[i con]inut formulat `n mod bl`nd. Nu m-a

moralizat [i nu m-a certat niciodat\; mustr\rile ei veneau `ntot-

deauna din suflet. Am respectat foarte mult pozi]ia ei fa]\ de

problema avortului, dar consideram c\ era foarte periculos s\ dai

fiec\rui stat puterea de a pedepsi penal femeile [i doctorii. Consi-

der c\ este un teren minat s\ la[i statul s\ controleze reproducerea

[i am v\zut consecin]ele unui asemenea control `n China [i `n

România comunist\. Nu eram de acord nici cu opozi]ia sa – [i a

Bisericii Catolice – fa]\ de controlul na[terilor. Cu toate acestea,

sprijin dreptul omului cu credin]\ s\ condamne avortul [i s\ `ncerce

s\ conving\ femeile, f\r\ s\ le oblige sau s\ le incrimineze, s\ nu

aleag\ avortul `n loc de adop]ie.

De[i nu `mp\rt\[eam acelea[i opinii `n leg\tur\ cu avortul [i cu

controlul na[terilor, Maica Tereza [i cu mine am g\sit multe puncte

comune `n alte domenii, precum importan]a adop]iei. ~mp\rt\[eam

convingerea c\ adop]ia era o alegere mult mai bun\ dec`t avortul

copiilor neplanifica]i sau nedori]i. La prima noastr\ `nt`lnire mi-a

povestit despre orfelinatele ei din India [i mi-a cerut ajutor pentru

crearea unor astfel de orfelinate, `n care copiii s\ fie ]inu]i p`n\ la

adop]ie, [i la Washington.

C`nd am fost de acord s\ iau parte la proiect, Maica Tereza [i-a

ar\tat talentul `n a face lobby. Dac\ sim]ea c\ lucrurile s`nt l\sate s\

t\r\g\neze, `mi trimitea o scrisoare `n care m\ `ntreba ce progrese au

mai fost f\cute. A pus emisari s\ m\ `ncurajeze. M\ suna din Viet-

nam, din India, mereu cu acela[i mesaj: c`nd e gata orfelinatul meu?

S-a dovedit a fi mai greu dec`t mi-am imaginat s\ pun birocra]ia

din Washington la treab\ pentru realizarea orfelinatului. Nici m\car

Casa Alb\ nu s-a bucurat de mai mare trecere pe l`ng\ autorit\]ile

Istorie trqitq 561


din domeniu. ~n cele din urm\, `n iunie 1995, orfelinatul Maica

Tereza a fost deschis `ntr-o suburbie pl\cut\ a ora[ului Washington.

Maica Tereza a venit de la Calcutta [i ne-am `nt`lnit pentru ceremo-

nia de deschidere. Ca un copil fericit, m-a apucat de bra] cu m`na ei

mic\, dar puternic\ [i m-a tras pe sc\ri `n sus pentru a vedea

camerele proasp\t zugr\vite ale copiilor [i r`ndurile de p\tu]uri care

a[teptau s\ g\zduiasc\ bebelu[ii. Entuziasmul ei era irezistibil.

~n]elesesem p`n\ atunci cum aceast\ c\lug\ri]\ umil\ putea mi[ca

popoare `ntregi dup\ voin]a ei.

Influen]a de care se bucurase s-a v\zut foarte bine `n capela din

Calcutta unde pre[edin]i [i prim-mini[trii au `ngenuncheat `n fa]a

sicriului ei descoperit. Mi-am imaginat-o privind de sus aceast\

scen\ [i g`ndindu-se cum i-ar putea determina pe to]i cei de acolo

s\ ì ajute pe cei s\raci din ]\rile lor.

Maica Tereza a l\sat o mo[tenire puternic\ [i o succesoare bine

preg\tit\ – Sora Nirmala, o misionar\ a milei care lucrase mul]i ani

cu ea. Dup\ slujb\, Sora Nirmala m-a invitat s\ vizitez orfelinatul

lor din Calcutta [i mi-a cerut s\ avem o `nt`lnire particular\ la Casa

Maicii, sediul Ordinului lor. C`nd am ajuns, m-a condus `ntr-o ca-

mer\ v\ruit\, luminat\ doar de lum`n\ri. C`nd ochii mei s-au aco-

modat cu lumina de acolo, am v\zut sicriul `nchis al Maicii Tereza

adus aici pentru totdeauna. C\lug\ri]ele formaser\ un cerc `n jurul

lui [i se rugau `n picioare. Sora Nirmala mi-a cerut s\ spun o

rug\ciune. Am fost luat\ prin surprindere [i am ezitat, sim]indu-m\

nepotrivit\ pentru ocazie. Apoi mi-am plecat capul [i am mul]umit

Domnului pentru privilegiul de a fi cunoscut-o `n timpul [ederii ei

pe p\m`nt pe aceast\ femeie micu]\, puternic\ [i sf`nt\. Eram con-

vins\ c\ ea ne privea din rai cum `ncercam s\-i urm\m sfatul de a-L

iubi pe Dumnezeu [i de a ne iubi unii pe al]ii.

Pe la jum\tatea lui septembrie a sosit momentul de care m\

temeam de ani `ntregi: Chelsea se muta `n California pentru `nce-

putul anului, ca boboc la Stanford. Pentru a trece c`t mai u[or de

562

acest moment dificil din via]\, am petrecut s\pt\m`nile dinainte

f\c`nd liste cu cele necesare la [coal\. Am mers `mpreun\ s\ cum-

p\r\m lucruri pe care numai o mam\ le poate considera esen]iale

pentru via]a la c\min.

Speram ca sosirea ei `n campus la jum\tatea lui septembrie 1997

s\ nu atrag\ aten]ia. Conducerea de la Stanford a fost receptiv\ la

preocup\rile noastre pentru discre]ie [i a colaborat cu Serviciul

Secret `n problemele de securitate pentru a-i asigura lui Chelsea o

via]\ normal\ la colegiu. De[i urma s\ fie protejat\ zi [i noapte,

acest lucru trebuia s\ se fac\ discret, pentru binele lui Chelsea [i al

universit\]ii. Agen]ii tineri numi]i pentru aceast\ misiune urmau s\

se `mbrace ca studen]ii [i erau caza]i `n camere vecine cu a ei. Cei

de la Stanford au limitat accesul presei `n campus.

Chelsea, Bill [i cu mine am sosit la Palo Alto `ntr-o zi minunat\

de toamn\. La cererea celor de la Stanford, am fost de acord s\

facem o fotografie `n prima zi la campus pentru a-i satisface pe cei

aproape dou\ sute de jurnali[ti din `ntreaga lume, care doreau ima-

gini [i comentarii despre sosirea lui Chelsea. ~n rest, a fost l\sat\ `n

pace de pres\ [i [i-a `nceput studen]ia la fel ca ceilal]i 1 659 de stu-

den]i din acea promo]ie de la Stanford.

Casa ei era acum o camer\ `ntr-un c\min cu trei etaje. Cum-

p\r\turile de ultim moment [i f\cutul bagajelor m\ obosiser\ foarte

tare [i, ca orice mam\, am inspectat camera imediat. Camera lui

Chelsea, pe care o `mp\r]ea cu o coleg\, era destul de mic\, abia

intrau un pat dublu, dou\ birouri [i dou\ dulapuri. M-am pus pe

treab\, `ncerc`nd zadarnic s\ fac ordine `n lucrurile lui Chelsea, s\

aranjez dulapurile, s\ pun prosoape [i cear[afuri [i s\ deretic prin

camer\. ~n tot acest timp f\ceam observa]ii dese:

– Ce-ar fi s\-]i depozitezi sub pat hainele de dus la cur\]at?

Uite, \sta e un loc bun s\-]i pui obiectele de toalet\. Nu cred c\ ar

trebui s\-]i aranjezi a[a biroul.

~ntre timp, Bill, ca to]i ta]ii, p\rea c\ intr\ `ntr-o trans\ care-i

`n]epenea mi[c\rile odat\ trecut\ poarta campusului. Insistase s\-i

Istorie trqitq 563


care el bagajele lui Chelsea. ~narmat apoi cu o p`rghie mic\ a `ncercat

s\ despart\ paturile, la dorin]a celor dou\ viitoare colege de camer\.

Dup\ ce [i-a dat seama c\ pentru acest lucru trebuie s\ `ntoarc\ patul

invers, s-a dus p`n\ la fereastr\, s-a oprit [i s-a uitat lung, ca un cìne

care tocmai fusese trimis `n ring. Metoda mea de a face fa]\ separ\rii

de fiica mea aproape c\ a `nnebunit-o pe Chelsea [i m-am bucurat s\

aud c\ experien]a noastr\ nu era unic\. La adunarea cu p\rin]ii [i cu

studen]ii, Blake Harris, purt\torul de cuv`nt al studen]ilor, ne-a

descris-o `n mod hilar pe mama sa `n urm\ cu c`]iva ani:

– P\rin]i, a]i f\cut tot ce v-a stat `n putin]\. {i o s\ v\ fie dor

de copiii vo[tri c`nd ve]i pleca de aici disear\. Iar lor o s\ le fie

dor de voi peste vreo lun\ [i vreme de vreo cincisprezece minute.

De exemplu, p\rin]ii mei: mama a pl`ns c`nd am plecat s\ vizitez

colegiile. C`nd am ajuns aici abia a[tepta s\ mai fac\ o vreme pe

mama. A decis c\ era absolut crucial s\ `mi pun\ h`rtie `n sertarele

dulapului de haine. {i am l\sat-o s\ pun\. Nu m\ l\sa inima s\-i

spun c\, dac\ lucrurile mele aveau s\ fie vreodat\ curate, era pu]in

probabil s\ g\seasc\ drumul spre rafturi.

Chelsea [i cu mine ne-am uitat una la cealalt\ [i ne-a bufnit

r`sul. Cel pu]in am sim]it c\ nu eram singura.

Dup\-amiaza t`rziu era vremea ca p\rin]ii s\ plece, l\s`ndu-i pe

studen]i s\-[i aranjeze [i s\-[i rearanjeze obiectele f\r\ interven]ia

lor. Majoritatea celorlalte mame [i cu mine ne-am adunat lucrurile,

inclusiv h`rtia nefolosit\ pentru sertare, [i am `nceput s\ ne c\ut\m

drum spre ie[ire. Dup\ s\pt\m`ni de planuri, de cump\r\turi, de

`mpachet\ri, despachet\ri [i organizare, ne o]elisem pentru acest

moment. Cumva eram gata s\ le spunem la revedere copiilor no[tri

[i s\-i l\s\m s\ `nceap\ o via]\ nou\.

Totu[i, privindu-i pe ta]i, mi-am dat seama c\ ei nu erau

preg\ti]i. C`nd a venit clipa plec\rii, s-au trezit din cea]a colectiv\

care-i cuprinsese, neferici]i de perspectiva de a-[i p\r\si copiii.

– Cum adic\, e timpul s\ plec\m? a spus Bill. Chiar trebuie s\

plec\m acum? Nu ne putem `ntoarce dup\ cin\?

564

A TREIA CALE

Spre sf`r[itul anului 1997, am vizitat Chequers, re[edin]a ofi-

cial\ de la ]ar\ a prim-ministrului englez; familia Blair m\ invitase

la o `nt`lnire restr`ns\ a anali[tilor politici americani [i britanici.

Gazdele noastre m-au c\l\uzit `ntr-o vizit\ minunat\. Inelul reginei

Elizabeta I. Masa lui Napoleon de pe Insula Sf`nta Elena. Pasajul

secret al lui Cromwell. Camera `nchisorii, numit\ astfel deoarece

Lady Mary Grey fusese `nchis\ acolo timp de doi ani, pe la

jum\tatea secolului al XVI-lea, pentru c\ se c\s\torise f\r\ acordul

familiei regale. Acestea erau doar c`teva dintre r\m\[i]ele istoriei

printre care tr\ia premierul britanic, `n mijlocul unor coridoare

`nguste, al unor sc\ri `n form\ de spiral\, unghere [i ruine ale

m\re]iei de secol XVI.

Tony Blair fusese ales cu [ase luni `n urm\ pe baza unei plat-

forme de idei progresiste care au re`nnoit g`ndirea tradi]ional\ a

Partidului Laburist `n leg\tur\ cu temele sociale [i economice. ~n

urma alegerii sale, a recunoscut c\ Bill ì inspirase pe el [i pe

colegii s\i de partid `n trasarea unei direc]ii diferite, `n condi]iile `n

care Regatul Unit [i Europa se confruntau cu problemele globali-

z\rii [i ale securit\]ii economice [i politice.

Tony [i Cherie Blair se concentraser\ asupra multora dintre

temele la care Bill [i cu mine ne g`ndeam de mul]i ani. Am desco-

perit aceast\ simbioz\ politic\ pe vremea c`nd Tony mai era pre-

[edintele Partidului Laburist. Prietenul nostru comun, Sid


Blumenthal, jurnalist american care scrisese foarte mult despre

politica american\ [i cea britanic\, a insistat s\ ne `nt`lnim. Sid era

prietenul lui Bill [i al meu de mul]i ani [i apreciam analiza sa

politic\ [i mintea lui ascu]it\. A `nceput s\ lucreze la Casa Alb\ `n

1997, iar so]ia sa, Jackie, organizator cu experien]\ [i avocat, a fost

primit\ `n administra]ie, `n 1996.

– Voi [i so]ii Blair sim]i]i la fel `n politic\, mi-a spus Sid. Tre-

buie s\ v\ cunoa[te]i.

~n 1996, la o recep]ie dat\ de Sid [i de Jackie `n casa lor pentru

Tony, m-au invitat [i pe mine. L-am g\sit pe Blair la aperitiv; timp

de treizeci de minute am fost prin[i `ntr-o conversa]ie despre poli-

tica din ]\rile noastre. Am sim]it dintr-o dat\ o leg\tur\ `ntre noi. {i

el `ncerca s\ g\seasc\ alternative la retorica liberal\ tradi]ional\, la

premisele [i pozi]iile ei, cu speran]a c\ va descoperi o metod\ de

cre[tere economic\, de sporire a `ncrederii `n sine a individului, de

dreptate social\ `ntr-o er\ informa]ional\ a globaliz\rii.

Oricum le-a]i spune – „noii democra]ii“, „noii laburi[ti“, „a treia

cale“ sau „centrul vital“ –, Tony Blair [i Bill Clinton `mp\rt\[esc

acelea[i vederi politice. ~ntrebarea cu care se confrunta fiecare din

ei era cum s\ revigoreze o mi[care progresist\ care-[i pierduse

elanul pe parcursul anilor ’70 [i ’80, d`nd na[tere Reagan-ismului

`n Statele Unite [i Thatcher-ismului `n Marea Britanie.

Partidul Republican din Statele Unite se pricepuse s\ stimuleze

ideile conservatoare dup\ r\sun\toarea `nfr`ngere a senatorului

Barry Goldwater de c\tre Lyndon B. Johnson, `n alegerile prezi-

den]iale din 1964. {oca]i de pierderea suferit\ de partidul lor, c`]iva

miliardari republicani s-au implicat `ntr-o strategie de creare a unei

filozofii politice conservatoare, ba chiar de arip\ dreapt\, [i de dez-

voltare a unor politici specifice pentru progresul acesteia. Au pl\tit

exper]i, au preg\tit profesori [i seminare de formare, au creat

canale de pres\ pentru transmiterea ideilor [i a opiniilor. P`n\ `n

1980, `ncepuser\ s\ finan]eze campanii de reclam\ politic\ prin

Comitetul Na]ional Conservator de Ac]iune Politic\ (CNCAP), una

566

dintre primele organiza]ii politice care foloseau presa ca vehicul de

campanie negativ\. Prin po[t\ [i prin reclame de televiziune,

CNCAP a `nc\lcat un tabu acceptat `n alegerile na]ionale [i locale,

atac`nd depozi]iile [i pozi]iile oponen]ilor cu mai mult\ asprime [i

urm\rindu-i pe candida]ii democra]i personal [i f\r\ `ncetare. Era

un atac incorect al dreptei republicane, care a ajuns la putere cu o

alt\ fa]\ public\: Ronald Reagan, `ncrez\tor `n sine, optimist. A c`[-

tigat pre[edin]ia de dou\ ori `n anii ’80, iar republicanii au ob]inut

multe locuri `n Congres.

Eram sceptic\ `n leg\tur\ cu efectele unei campanii negative

c`nd am v\zut-o de aproape, pentru prima dat\, `n campania lui Bill

de realegere `n postul de guvernator, `n 1980. Dar nu am avut drep-

tate. De[i toat\ lumea o dispre]uie[te, campania negativ\ s-a

dovedit at`t de eficient\, `nc`t ambele partide au adoptat-o, de[i

republicanii [i grupurile de interese aliate cu ei o folosesc mai mult

dec`t democra]ii. Majoritatea candida]ilor consider\ c\ nu au alt\

cale dec`t s\ r\spund\ [i s\ contraatace, dar falsitatea [i distorsiu-

nile create de publicitatea negativ\ au sl\bit `ncrederea nu numai `n

candida]i, dar [i `n sistemul politic.

Noi [i britanicii avem sisteme politice [i metode de campanie

diferite, dar Bill [i cu mine avem `n comun cu so]ii Blair lupta pen-

tru impunerea ideilor progresiste `n arena politic\. Succesul elec-

toral al lui Bill se datoreaz\ abilit\]ilor sale politice combinate cu

`n]elegerea faptului c\ Partidul Democrat [i-a cam pierdut prospe]i-

mea [i cu solu]iile pe care el le-a propus. Partidul a condus ]ara `n

timpul Marii Crize, al celui de Al Doilea R\zboi Mondial, al R\zbo-

iului Rece [i al revolu]iei pentru drepturi civice. Era vremea ca lide-

rii lui s\ reg`ndeasc\ felul `n care valorile na]ionale de baz\ puteau

fi transpuse `n solu]ii moderne pentru problemele ridicate de secu-

ritatea global\ de la `nceputul secolului al XXI-lea [i de schimbarea

modului de lucru [i de via]\ `n America. Bill a `ncercat s\-i fac\ pe

democra]i s\ dep\[easc\ politica trecutului – dreapta versus st`nga,

liberali versus conservatori, patronat versus muncitori, dezvoltare

Istorie trqitq 567


versus mediu, proguvernare versus antiguvernare – pentru a crea

un „centru dinamic“. A lucrat cu Consiliul Democrat de Conducere

[i, printre al]ii, cu fondatorul [i cu pre[edintele lui, Al From. Bill a

devenit unul dintre primii democra]i care au oferit `n anii ’80 o nou\

filozofie democrat\ [i au organizat partidul `n jurul unei viziuni

moderne asupra guvern\rii. Ei sus]ineau parteneriatul cu sectorul

privat [i cu cet\]enii pentru a promova oportunit\]ile economice,

responsabilitatea individual\ [i un mai mare sim] al comunit\]ii.

~n eforturile sale de reformare a Partidului Laburist, Blair a

schi]at acelea[i teme de cealalt\ parte a Atlanticului. ~mi aduc

aminte c\ eram la Londra pe la sf`r[itul anilor ’80 [i urm\ream la

televizor Conven]ia anual\ a laburi[tilor. M-a uimit c`]i vorbitori se

adresau unul celuilalt cu „tovar\[“, o amintire lingvistic\ dintr-un

trecut discreditat. Dup\ aproape dou\ decade de domina]ie a Par-

tidului Conservator, Blair a ap\rut ca o figur\ charismatic\, ener-

gic\ a Partidului Laburist. Dup\ alegerea sa ca prim-minstru `n

mai 1997, l-a invitat pe Bill la Londra `ntr-o vizit\ oficial\, [i cu

acel prilej am avut tot timpul subiecte de conversa]ie.

Tony [i Cherie, am`ndoi avoca]i pledan]i, se cunoscuser\ ca

angaja]i la [coala de avocatur\ din Londra. ~n 1997, aveau trei

copii. Cherie [i-a continuat activitatea juridic\, prelu`nd cazuri

penale dificile [i reprezent`nd clien]i la Curtea European\ a Drep-

turilor Omului. ~n 1995, a fost numit\ avocat al Cur]ii Regale – o

mare onoare – [i a lucrat ca judec\tor din c`nd `n c`nd. Am admirat

felul `n care `[i f\cea meseria chiar [i `n cazurile `n care trebuia s\

critice guvernul. S-a specializat `n litigii de munc\, iar c`]iva dintre

clien]ii ei erau notabili, chiar controversa]i. ~n 1998, a reprezentat

un angajat homosexual al companiei na]ionale de c\i ferate, care

pretindea drepturi egale cu colegii s\i, care nu erau homosexuali.

Nu-mi puteam imagina o Prim\ Doamn\ d`nd `n judecat\ guvernul

Statelor Unite `n condi]ii asem\n\toare!

Ca so]ie a noului prim-ministru, Cherie s-a confruntat dintr-o

dat\ cu o avalan[\ de cereri [i de responsabilit\]i publice; nu avea

568

o echip\ care s\ o ajute, cu excep]ia a doi angaja]i cu jum\tate de

norm\ pentru programare [i coresponden]\. So]ia unui prim-minis-

tru are un rol mai pu]in simbolic dec`t o Prim\ Doamn\, pentru c\

regina sau alt membru al familiei regale `ndepline[te sarcinile

cuvenite. C`nd m-am `nt`lnit cu Cherie, era ner\bd\toare s\ dis-

cut\m despre cum s\ fac\ fa]\ responsabilit\]ilor ei. Am `ncurajat-o

s\ fie natural\, un lucru greu, dup\ cum am descoperit, [i am `ncer-

cat s\-i retrezesc instinctele de protejare a propriilor copii; am

sf\tuit-o s\-i ]in\ departe de articolele din ziare. Ea primise deja

botezul focului `n diminea]a ce a urmat alegerilor, c`nd a deschis

u[a casei, doar `n c\ma[\ de noapte, pentru a lua un buchet de flori

ce-i fusese trimis, [i a fost fotografiat\.

C`nd ne-am `nt`lnit to]i patru la o cin\ la Le Pont de la Tour, un

restaurant de l`ng\ Turnul Londrei, pe Tamisa, conversa]ia nu a

l`ncezit nici un moment. Am discutat despre problemele din sis-

temul educa]ional [i al asisten]ei sociale [i despre influen]a cres-

c`nd\ a presei. Ne-am decis atunci s\ ini]iem o discu]ie `ntre

consilierii no[tri pentru a cerceta ideile [i strategiile comune.

Organizarea primei `nt`lniri a durat c`teva luni din cauza rezis-

ten]ei oficialilor din ambele ]\ri. Consiliul de Securitate Na]ional\

[i Ministerul de Externe britanic se temeau c\ vom jigni alte ]\ri [i

na]iuni prietene, dac\ vom ]ine `nt`lniri la care participau doar

Statele Unite [i Marea Britanie. Am considerat c\, dac\ a[a-numita

rela]ie special\ dintre ]\rile noastre `nsemna ceva, atunci cu sigu-

ran]\ `nt`lnirile noastre neoficiale, bilaterale nu-i vor jigni pe alia]ii

no[tri. Bill [i cu mine am perseverat, deoarece [tiam c\ ambele ]\ri

pot `nv\]a una de la cealalt\ [i pot crea un mediu politic construc-

tiv. Totu[i, am f\cut concesii. Pentru a nu atrage prea tare aten]ia,

Bill nu a participat la prima `nt`lnire care a avut loc la Chequers, la

dorin]a lui Tony. Am mai decis s\ ne concentr\m asupra pro-

blemelor interne, ocolind posibilele implica]ii de politic\ extern\

ale `nt`lnirilor bilaterale; am recunoscut c\ `n epoca globaliz\rii

politica intern\ are consecin]e interna]ionale importante.

Istorie trqitq 569


Pe lista final\ a participan]ilor americani erau Melanne, Al

From, Sid Blumenthal, atunci asistent al pre[edintelui, Andrew

Cuomo, secretar pe probleme de locuin]e [i dezvoltare urban\,

Larry Summers, secretar adjunct al Trezoreriei, Frank Raines, direc-

tor la Administra]ie [i Buget, Don Baer, scriitor de discursuri [i con-

sultant, prof. Joseph Nye de la Kennedy School of Government de

la Universitatea Harvard. Blair i-a invitat pe Anthony Giddens,

directorul {colii de Economie din Londra, [i membri ai guvernului

s\u, printre care erau Gordon Brown, ministru de Finan]e, Peter

Mandelson, ministru f\r\ portofoliu, baroneasa Margaret Jay, vice-

pre[edintele Casei Lorzilor, [i David Miliband, director de Politic\.

Am plecat din Washington pe 30 octombrie [i m-am oprit `ntì la

Dublin [i Belfast. Bertie Ahern a organizat o recep]ie `n Sala St. Patrick,

la Castelul din Dublin. Ahern, politician priceput [i afabil, s-a

dovedit un prim-ministru eficient [i un sus]in\tor hot\r`t al procesu-

lui de pace. Se desp\r]ise de so]ia sa de c`]iva ani [i avea o rela]ie cu

Celia Larkin, o femeie `nc`nt\toare [i plin\ de via]\. Rela]ia lor era

unul dintre acele secrete pe care le [tie toat\ lumea, dar nimeni nu le

recunoa[te public. Bertie a ales ocazia vizitei mele pentru a ie[i `n

public. ~n timp ce ambasadorul Jean Kennedy Smith m-a `nso]it pe

scen\ pentru a ne adresa mul]imii, Bertie [i Celia au urcat pe sc\ri.

Presa irlandez\ era electrizat\. Imediat dup\ ce Bertie [i cu mine am

terminat de vorbit, s-au repezit la telefoane [i computere. Susan

Garrity, reporter la Irish Times, corespondent\ la Washington,

venit\ cu mine s\ transmit\ despre c\l\torie, mi-a spus mai t`rziu c\

a auzit un reporter strig`nd `n telefon:

– {i-a adus amanta pe scen\, al\turi de Prima Doamn\. ~]i vine

s\ crezi? Prima Doamn\!

Aceast\ [tire r\scolitoare nu a avut nici un impact asupra carie-

rei politice a lui Ahern, care a fost reales `n 2002. Desigur c\ nu a

fost subiect de conversa]ie la cina la care am participat al\turi de

cei doi [i de c`]iva dintre irlandezii mei prefera]i: Seamus [i Marie

Heaney [i Frank McCourt, autorul c\r]ii Angela’s Ashes.

570

A doua zi de diminea]\ am zburat la Belfast pentru a ]ine prima

conferin]\ `n memoria lui Joyce McCartan la Universitatea din

Ulster. Am vorbit despre devotamentul ne`ntrerupt al lui Joyce pen-

tru pace [i am l\udat femeile asemenea ei, care, `n ciuda pierderilor

personale, au contribuit la o mai bun\ `n]elegere `ntre tradi]ii `n

timpul conflictelor interreligioase [i care acum joac\ un rol `n pro-

cesul de pace. Le admiram `n mod special pe Monica McWilliams

[i Pearl Sager, care reprezentau Coali]ia Femeilor la discu]iile ce

aveau loc sub conducerea fostului senator George Mitchell, desem-

nat de Bill s\ conduc\ negocierile.

~n aceast\ excursie am fost martora importan]ei contactelor

ne`ntrerupte `ntre catolici [i protestan]i, la o mas\ rotund\ desf\-

[urat\ `n Sala Waterfront, la care au participat tineri din ambele co-

munit\]i. Conferin]e precum aceasta sprijineau procesul de pace [i

adunau laolalt\ studen]i care nu s-ar fi `nt`lnit `n alte circumstan]e.

Locuiau `n cartiere separate [i mergeau la [coli cu regim dogmatic

sever. Mi-a r\mas `n memorie ce mi-a spus un t`n\r c`nd l-am `ntre-

bat ce crede el c\ trebuie pentru instaurarea unei p\ci de durat\.

– Trebuie s\ mergem to]i la acelea[i [coli, a[a cum fac ameri-

canii, mi-a r\spuns el.

Un motiv pentru care sprijin `mbun\t\]irea sistemului [colar

public prin standarde mai `nalte [i responsabilit\]i mai mari este

acela c\ aduce laolalt\ copii de diverse rase, religii [i tradi]ii [i, de-a

lungul timpului, a modelat [i a sus]inut democra]ia pluralist\ de la

noi. Doar c`teva ]\ri din lume beneficiaz\ de aceast\ diversitate `n

sistemul educativ. Pe m\sur\ ce societatea se diversific\, va deveni

mai important pentru copii s\ studieze `mpreun\ [i s\ `nve]e s\ to-

lereze [i s\ respecte diferen]ele.

La conferin]a din Belfast a fost [i Marjorie „Mo“ Mowlam,

secretarul de Stat britanic pentru Irlanda de Nord. Mo tocmai

ispr\vise ni[te tratamente `mpotriva unei tumori benigne pe creier,

care f\cuser\ s\-i cad\ p\rul. Purta peruc\ [i, mai t`rziu, m-a `n-

trebat dac\ m\ deranjeaz\ dac\ o d\ jos. Am aflat c\ a[a f\cea la

Istorie trqitq 571


`nt`lnirile oficiale: `[i expunea capul chel cu c`teva firicele de p\r

blond. M-am `ntrebat dac\ era o metod\ subtil\ de a sugera c\ nu

avea nimic de ascuns din ceea ce f\cea pentru procesul de pace sau

o modalitate, nu a[a de subtil\, de a sugera c\ era mai interesat\ de

esen]\ dec`t de aparen]\. Mo mi-a devenit o prieten\ `nc`nt\toare.

Am zburat de la Belfast la Londra [i apoi am mers cu ma[ina

patruzeci de mile spre nord, p`n\ la Buckinghamshire, unde Che-

quers se `ntinde pe o suprafa]\ de o mie de acri de p\m`nt; tere-

nurile sale s`nt traversate de c\r\ri pietruite [i de gr\dini `ngrijite.

O u[\ masiv\ marcheaz\ intrarea `n casa feudal\ din c\r\mid\

ro[ie, care serve[te drept locuin]\ de week-end pentru prim-mini[tri

`nc\ din 1921, dup\ ce a fost l\sat\ mo[tenire guvernului britanic.

Tony m-a a[teptat la u[\; purta blugi [i avea pe buze z`mbetul s\u

de b\iat bine crescut.

~n acea sear\, familia Blair, Melanne [i cu mine am servit cina

`n particular [i am stat p`n\ t`rziu `n fa]a [emineului mare de piatr\,

discut`nd despre multe teme, de la El]`n [i cercul s\u, la perfidia

francez\ `n privin]a Iranului [i a Irakului [i la implicarea Statelor

Unite `n Bosnia. Am mai discutat [i despre ceea ce Tony numea

„oboseala celular\“, care era parte a vie]ii publice `n timpurile

noastre, [i despre leg\tura dintre credin]a religioas\ [i serviciul

public. Am`ndoi ne tr\geam credin]ele politice din credin]a reli-

gioas\, care ne modela devotamentul fa]\ de ac]iunile sociale. Am

vorbit despre profesiunea de credin]\ a lui John Wesley, pe care o

pusesem la inim\ c`nd am fost confirmat\ `n biserica metodist\ –

„Tr\ie[te fiecare zi, f\c`nd c`t de mult bine po]i, `n toate modurile

`n care `l po]i face“ – [i despre ceea ce teologii au descris drept

„chemarea datoriei [i imboldul harului“.

A doua zi de diminea]\, au sosit [i ceilal]i participan]i americani

[i britanici. La cafea, `n Marele Salon, la al doilea etaj, am discutat

despre modalit\]i de sprijinire a familiilor `n cre[terea copiilor, pre-

cum [i despre politici educa]ionale [i de angajare. Dup\ discu]ii,

ne-am plimbat prin gr\din\ admir`nd paji[tile verzi luxuriante care

572

se `ntindeau la orizont. Anglia este gri [i umed\ toamna t`rziu, dar

`n acea zi cerul era de un albastru intens, iar soarele str\lucea, con-

ferind culori intense `mprejurimilor. Uit`ndu-m\ peste tufele de

trandafiri [i dincolo de gazon, mi-am dat seama c\, de[i Chequers

este p\zit [i securizat, nu exista un gard vizibil sau vreun semn c\

era proprietate guvernamental\ izolat\.

La cin\ am stat al\turi de Tony Giddens, `nv\]at str\lucit [i pro-

lific, care scrisese foarte mult despre „a treia cale“. Mi-a spus c\,

atunci c`nd se va scrie istoria s`ngeroas\ a secolului al XX-lea,

modificarea statutului femeii se va vedea ca o schimbare istoric\, la

fel de profund\ precum progresul extraordinar al tehnologiei sau

ap\rarea [i proliferarea democra]iei occidentale.

De `ndat\ ce ne-am `ntors `n Statele Unite, Sid [i cu mine i-am

rezumat lui Bill cele discutate `n Marea Britanie [i i-am recoman-

dat s\ continue `nt`lnirile pentru „a treia cale“, ceea ce a [i f\cut.

Una dintre ele a fost g\zduit\ la Casa Alb\, `n timpul vizitei ofi-

ciale din 1998 a lui Blair. S-a decis continuarea `nt`lnirilor care s\-i

adune [i pe al]i lideri care g`ndesc la fel – inclusiv pe premierul

italian Romano Prodi [i pe prim-ministrul suedez Goran Persson, la

`nt`lnirea de la Universitatea New York, `n septembrie 1998 –, pre-

cum [i pe cancelarul german Gerhard Schroeder, premierul italian

Massimo D’Alema [i pe pre[edintele brazilian Fernando Henrique

Cardoso, la cea din Floren]a, `n noiembrie 1999.

~nt`lnirile „celei de-a treia c\i“ au adus administra]iei o nou\

modalitate de lucru cu alia]ii tradi]ionali. {i aveam doar c`]iva alia]i

mai buni dec`t Italia. Bill [i cu mine vizitaser\m Toscana [i Vene]ia

`n 1987, cu un grup de guvernatori, [i c\utam un pretext s\ merg iar

acolo. ~n 1994, am mers la summit-ul G-7 de la Napoli, g\zduit de

prim-ministrul Silvio Berlusconi. ~mi `ndeplineam o dorin]\ veche:

explorarea artei [i culturii napolitane, vizitarea Pompeiului, a or\[e-

lului Ravello [i a Coastei amalfitane. A[ fi vrut s\ stau mai mult

timp acolo sau s\ revin [i cu alt\ ocazie. {i c`nd am fost la Roma

m-am bucurat de fiecare moment; am fost `nc`ntat\ c`nd a fost

Istorie trqitq 573


aleas\ Floren]a pentru conferin]a organizat\ de Universitatea New

York, sub conducerea lui John Sexton, pe vremea aceea decan al

Facult\]ii de Drept, ast\zi pre[edintele Universit\]ii. Aceste vizite `n

Italia mi-au dat [ansa de a petrece timp cu mai mul]i prim-mini[tri –

Berlusconi, Prodi, D’Alema [i Carlo Ciampi, to]i buni alia]i, mai ales

`n ce prive[te Kosovo, Bosnia [i expansiunea NATO.

La Palermo, `n Sicilia, am participat la un program de preg\tire

a conduc\torilor organiza]iei Voci Importante [i am ]inut un discurs

`n Opera de cur`nd restaurat\, la o conferin]\ sponsorizat\ de

Leoluca Orlando, primarul ora[ului. Acesta credea `n puterea cul-

turii de a schimba via]a [i societatea. Condusese o campanie impor-

tant\ de eliberare a ora[ului de sub influen]a Mafiei. I-a `ndrumat [i

organizat pe [colari s\ „adopte“ un monument pe care s\-l `ngri-

jeasc\, instaur`nd astfel responsabilitatea civic\ [i preocuparea.

A avut adesea discu]ii cu preo]i [i cu oameni de afaceri pentru a-i

`ncuraja s\ `l ajute `n procesul de eliminare a domina]iei terorii

asupra oamenilor. ~n cele din urm\, dup\ o serie de asasinate cu

s`nge rece ale unor func]ionari publici, femeile din Palermo au a-

juns la cap\tul r\bd\rii. Au at`rnat cear[afuri albe la ferestre pe care

au scris cu litere mari: „BASTA“ – „Destul“. Aceast\ demonstra]ie

colectiv\ de for]\, combinat\ cu demonstra]ii populare, a fost un

punct de schimbare `n lupta Siciliei cu Mafia.

Conducerea creativ\ a lui Orlando era un exemplu viu de abor-

dare specific\ a „celei de-a treia c\i“ de rezolvare a problemelor;

ea a adus concet\]enilor s\i sf`r[itul fricii [i al violen]ei. Deschide-

rea spre idei care ar putea `mbun\t\]i via]a oamenilor este semnul

unui bun spirit de conducere, dar, uneori, conduc\torii au nevoie

de `ncurajare, mai ales dac\ este vorba despre noi democra]ii ce

`ncearc\, pentru prima dat\, s\ aplice principiile egalit\]ii [i gu-

vern\rii proprii. Administra]ia a crezut c\ vizitele la nivel `nalt erau

importante pentru eforturile noastre de stabilire de rela]ii diplo-

matice cu democra]iile recente. {i a[a am ajuns s\ m\ aflu `ntr-un

avion gata de decolare spre Kazahstan, Kirghizstan, Uzbekistan,

574

Ucraina [i Rusia – Siberia, mai exact – unele dintre cele mai `nde-

p\rtate locuri pe care le-am vizitat. Dar mai `ntì trebuia s\ ajungem

acolo, ceea ce s-a dovedit mai sup\r\tor dec`t m\ a[teptam.

C\l\toream tot cu Kelly, cu Melanne [i cu Karen Finney, se-

cretarul meu adjunct de pres\, o femeie t`n\r\, `nalt\ [i cu umor.

Am decolat de la Baza Aerian\ Andrews `n noaptea de duminic\,

9 noiembrie, la bordul unui Boeing 707, folosit `n trecut drept Air

Force One. Am zburat vreo zece minute [i m\ uitam pe cartea

despre Kazakhstan, prima noastr\ oprire, c`nd un membru al echi-

pajului mi-a spus calm c\ trebuia s\ ne `ntoarcem la Andrews din

cauza unor probleme la motor. Nu m-a `ngrijorat acest lucru. {tiam

c\ un avion mare poate zbura cu trei din cele patru motoare cu care

este dotat. {i aveam `ncredere deplin\ `n pilo]ii Air Force, cei mai

buni din lume. M-am `ntors la lectura mea.

Am aterizat u[or la Andrews cu doar trei motoare `n func]iune

[i am fost `nt`mpina]i imediat de ma[ini de pompieri cu sirenele `n

func]iune. ~n timp ce mecanicii investigau problemele, l-am sunat

pe Bill s\-i spun despre `nt`rziere, optimist\ c\ voi putea decola din

nou dup\ ce motoarele vor fi reparate.

Dup\ c`teva ore ni s-a spus c\ nu puteam decola p`n\ a doua zi

dup\-amiaza, a[a c\ la miezul nop]ii am plecat cu to]ii acas\. C`nd

am ajuns la Casa Alb\, l-am g\sit pe Bill vorbind la telefon cu

Chelsea, care era `n camera ei [i v\zuse un buletin de [tiri pe CNN:

„Avionul Primei Doamne se `ntoarce... scurgeri de combustibil...

to]i de la bord s`nt `n siguran]\“. Am primit un telefon de la mama,

care voia doar s\-mi aud\ vocea. Au sunat [i al]i prieteni dup\ ce

au v\zut titlul din Washington Post: „AVIONUL PRIMEI

DOAMNE CEDEAZ|; C|L|TORIA ~N ASIA CENTRAL|

ESTE AM~NAT|“. Cu tot cancanul pe care l-au f\cut, p\rea c\ fu-

sesem para[utat\ din avion.

Am plecat a doua zi, c`nd repara]iile s-au terminat. C\l\toria nu

era pentru cei slabi de `nger. Am aterizat pe piste de p\m`nt, f\r\

lumini; santinele cu lope]i `ncercau s\ desz\pezeasc\ avionul [i

Istorie trqitq 575


beau mult\ vodc\ la fiecare oprire, la orice or\ din zi [i din noapte.

A fost una dintre cele mai exotice [i mai interesante c\l\torii pe

care am f\cut-o `n timpul [ederii mele la Casa Alb\. A[a-numitele

„Stans“, muntoase, sterpe [i foarte frumoase, erau punctul de ple-

care al vechiului Drum al M\t\sii, parcurs de Marco Polo. Mul]i

dintre locuitorii din Kazahstan, Kirghizstan [i Uzbekistan, unii din-

tre ei purt`nd `nc\ costumele tradi]ionale indigene, erau descen-

den]ii Hoardei de Aur, ai solda]ilor lui Gingis [i ai lui Kublai Han.

~n era postsovietic\, `ncercau s\ creeze un echivalent modern al

Drumului M\t\sii, pentru ca economia [i ]\rile lor s\ `nfloreasc\ `n

secolul al XXI-lea. De[i rusificat\ `n timpul erei sovietice, fiecare

]ar\ [i-a p\strat particularit\]ile etnice distincte [i o popula]ie sur-

prinz\tor de divers\.

Kazahstan este o ]ar\ bogat\ `n petrol [i gaze naturale, cu

poten]ial de cre[tere a nivelului de trai al cet\]enilor s\i, pre-

supun`nd, desigur, c\ veniturile nu se pierd din cauza corup]iei. Am

vizitat un centru mic de bun\stare a femeilor, finan]at cu ajutor

str\in, din partea Statelor Unite. Din cauza lipsei contraceptivelor,

pe vremea comunismului avortul devenise o metod\ obi[nuit\ de

planificare familial\. Politica administra]iei Clinton era s\ fac\

avortul „sigur, legal [i rar“. Am lucrat pentru descurajarea avortului

[i diminuarea r\sp`ndirii bolilor cu transmitere sexual\, prin acor-

darea de ajutor pentru planificarea familial\ [i pentru `mbun\t\]irea

s\n\t\]ii mamelor. Aceast\ politic\ era `n contradic]ie cu regula

impus\ de pre[edintele Reagan, continuat\ de Bush [i abrogat\ de

Clinton `n a doua zi a mandatului s\u ([i reintrodus\, mai t`rziu, de

George W. Bush). Reluarea ajutorului american `ncepea s\-[i arate

roadele. Medicii din clinica Almaty mi-au spus c\ rata avortului [i

a mortalit\]ii mamelor era `n sc\dere, o dovad\ `n plus a faptului c\

politica noastr\ era mai eficient\ `n `mpu]inarea avorturilor dec`t

programul anticontraceptiv al republicanilor.

{tiam c\ `n Kirghizstan, vecina din sud-est a Kazahstanului,

era nevoie de medicamente. ~mpreun\ cu Richard Morningstar,

576

consilierul pre[edintelui pe probleme de asisten]\ pentru noile state

independente ale fostei Uniuni Sovietice, am pl\nuit aducerea

c`torva pale]i cu cele strict necesare pentru asisten]\ umanitar\ –

medicamente, aparatur\ medical\ [i haine, `n valoare de dou\ mi-

lioane de dolari.

C`nd am ajuns `n capitala Uzbekistanului, Ta[kent, am mers

direct la `nt`lnirea cu pre[edintele Islam Karimov, fost comunist

sovietic av`nd reputa]ie de autoritar care, s-a dovedit, era fascinat

de so]ul meu. A `ntrebat cum a r\mas Bill `n leg\tur\ cu oamenii,

f\r\ a-[i pierde autoritatea de pre[edinte. Karimov, ca mul]i omo-

logi ai s\i din noile state independente, nu avea experien]\ cu

democra]ia. Nu exista nici un fel de program\ [colar\ pentru ca

ace[ti conduc\tori s\ `nve]e obiceiurile oficiale [i neoficiale care

stau la baza teoriei [i practicii democra]iei.

~n inimile [i min]ile musulmanilor din Asia Central\ era o lupt\

ne`ncetat\. ~n Vest, Karimov era criticat pentru adoptarea unei atitu-

dini severe fa]\ de fundamentali[tii islamici, dar el ì vedea ca agita-

tori politici. Dorea s\ instaureze toleran]a religioas\, dup\ cum am

aflat c`nd am vizitat o sinagog\ redeschis\ recent, pe o alee dintr-o

zon\ l\turalnic\ din Buhara, unul dintre ora[ele comerciale vechi de

pe Drumul M\t\sii. L-am `nt`lnit pe rabin. Mi-a explicat cum

r\m\[i]ele unei comunit\]i evreie[ti c`ndva `nfloritoare, dat`nd din

vremea diasporei ce a urmat distrugerii Templului din Ierusalim `n

70 `.Hr., au supravie]uit mongolilor [i sovieticilor, iar acum se bucu-

rau de toleran]\ [i de protec]ie din partea conducerii lui Karimov.

~n Pia]a Registan, `n Samarkand, Karimov mi-a spus cu m`ndrie

`n glas c\ Shir Dor Madrassa, o [coal\ islamic\ istoric\ pentru

b\ie]i, accepta iar elevi [i ì `nv\]a interpret\rile tradi]ionale ale

Islamului, care avea r\d\cini `n Asia Central\, spre deosebire de

interpret\rile preluate din unele ]\rile arabe care ì radicalizaser\ [i

ì militarizaser\ pe unii uzbeci. Mi-a vorbit despre for]ele care vo-

iau s\ destabilizeze conducerea sa [i s\ stabileasc\ un stat islamic,

precum cel al talibanilor, care pe atunci controlau Afghanistanul.

Istorie trqitq 577


De[i `ncuraja re`nceperea activit\]ii religioase, nu tolera opozi]ia

politic\ finan]at\ din afar\ [i camuflat\ de preten]ii religioase.

Ca american, v\z`nd Shir Dor Madrassa, eram contrariat\. Dup\

at`]ia ani de opresiune sovietic\, aceste [coli religioase erau deschise

[i `nfloritoare, dar eram `ngrijorat\ de lipsa posibilit\]ilor educa-

]ionale pentru fete [i de faptul c\ [coli asem\n\toare din alte p\r]i

deveniser\ exportatoare de fundamentali[ti radicali. ~n zilele ce au

urmat atacului din 11 septembrie 2001, mi-am amintit de Shir Dor

Madrassa [i de alte asemenea [coli pe care le vizitasem. ~n America

termenul „madrassa“ este pus `n leg\tur\ cu taberele de preg\tire [i

de sp\lare a creierului pentru extremi[ti [i poten]iali terori[ti.

~n ]\rile `n curs de dezvoltare, infrastructura educa]ional\ – at`t

pentru b\ie]i, c`t [i pentru fete – trebuie s\ fie o prioritate, iar

`n]elegerea rolului jucat de „madrassa“ `n lumea islamic\ este cru-

cial\. ~n ]\ri precum Pakistan, unde [colile publice s`nt adesea inac-

cesibile, ele pot fi singura [ans\ a copiilor cu p\rin]i s\raci, dar

ambi]io[i, de[i educa]ia acolo se poate limita la memorarea Cora-

nului `n limba arab\. Noul fundamentalism din Asia poate fi identi-

ficat `n mi[c\rile conduse de arabi [i `n „madrassa“. Karimov, care

se temea de influen]a extern\, `ncerca s\ cultive toleran]a religioas\

care caracterizase Asia Central\ `n trecut. Dac\ Statele Unite ar

acorda ]\rilor un ajutor mai mare pentru crearea [colilor publice

nonradicale, ar putea economisi bani [i salva vie]i prin evitarea

conflictelor [i actelor teroriste.

Vestea vizitei noastre se r\sp`ndise `n Samarkand. C`nd Karimov

[i cu mine plecam de la un proiect sponsorizat prin USAID, care

promova exportul de obiecte me[te[ug\re[ti produse de femei, am

v\zut adunat\ o mare mul]ime `n jurul c\reia poli]ia omniprezent\

f\cuse un cordon pentru a o ]ine la distan]\. I-am spus lui Karimov:

– {ti]i, domnule pre[edinte, dac\ so]ul meu ar fi aici, ar traversa

strada [i ar da m`na cu oamenii.

– Da?

578

– Da, pentru c\ `n democra]ie ace[ti oameni dicteaz\. Bill ar

trece de cordon nu doar pentru c\ e un om prietenos, ci pentru c\

[tie pentru cine lucreaz\.

– Bine, s\ mergem.

Spre uimirea ajutoarelor sale, a poli]iei [i a mul]imii, pre[edin-

tele a mers p`n\ la oameni [i a `ntins m`na, care i-a fost prins\ de

c`]iva uzbeci foarte ner\bd\tori.

M-am `ntors acas\ pentru a s\rb\tori o victorie legislativ\, sem-

narea Legii de adop]ie [i de siguran]\ a familiei, pe 19 noiembrie.

Reforma `n adop]ii era foarte important\ pentru mine `nc\ de pe vre-

mea c`nd eram la Facultatea de Drept din Yale [i reprezentasem `n

instan]\ o mam\ care `ngrijea un copil [i dorea s\-l adopte.

~n timpul primului mandat al lui Bill, lucrasem cu Dave Thomas,

republican convins, fondatorul lan]ului de fast-food Wendy’s, [i cu

al]i conduc\tori de companii [i de funda]ii pentru conturarea refor-

mei pentru adop]ie. Dave fusese adoptat [i a investit mult\ energie [i

resurse `n aceast\ reform\. La acea vreme 500 000 de copii americani

r\m\seser\ `n purgatoriul sistemului federal de `ngrijire. Pentru mai

mult de 100 000 dintre ei nu mai era drum de `ntoarcere acas\ [i

doar 20 000 `[i g\seau familii la care s\ stea permanent. Speram c\

prin noua legisla]ie vom putea gr\bi procesul [i vom `nl\tura ba-

rierele arbitrare care st\teau `n calea adop]iilor.

Deanna Mopin, o adolescent\ din Arkansas care intrase `n insti-

tu]iile de `ngrijire la v`rsta de cinci ani, dup\ ce se abuzase de ea `n

propria familie, era unul dintre vorbitorii principali la o s\rb\toare

a Lunii Na]ionale a Adop]iilor, organizat\ la Casa Alb\ `n 1995.

Timid\ [i st`njenit\, mi-a descris cum era s\ tr\ie[ti sub acela[i

acoperi[ cu al]i nou\ copii abandona]i: nu putea merge la film,

nu-[i putea cump\ra haine de [coal\ f\r\ permisiunea „p\rin]ilor

casei“ [i a doi angaja]i sociali. C`nd am rev\zut-o pe Deanna, era

deja adoptat\ [i devenise o t`n\r\ fericit\ [i st\p`n\ pe sine.

Echipa mea pe probleme de politic\ intern\ a lucrat ne`ntrerupt

cu administra]ia [i Congresul la noua legisla]ie care prevedea

Istorie trqitq 579


stimulente financiare pentru state, eforturi de men]inere a unit\]ii

familiilor `n condi]ii potrivite [i gr\birea lu\rii deciziilor pentru

adop]ii [i pentru `ncetarea drepturilor parentale `n caz de abuz [i

neglijen]\. Adoptarea acestei legi a fost instructiv\. Am `nv\]at c\,

lucr`nd cu un Congres recalcitrant, am putea s\ ne mi[c\m mai

rapid spre o ]int\ precis\ dec`t dac\ am sus]ine ini]iative mai ample,

precum reforma de asisten]\ medical\ [i social\.

Modific\rile aduse legii federale a adop]iei urmau s\ gr\beasc\

plasarea a mii de copii `n locuin]e permanente. „Legisla]ia reprezint\

o modificare fundamental\ `n principiile asisten]ei pentru copii, por-

nind de la prezum]ia c\ preocuparea de baz\ trebuie s\ fie `ntoarcerea

copiilor la p\rin]ii lor naturali, pentru care s\n\tatea [i siguran]a co-

pilului s`nt priorit\]i absolute“, scria The Washington Post. Unul din-

tre aspectele cele mai surprinz\toare [i mul]umitoare ale acestui

succes legislativ a fost ocazia de a lucra cu Tom DeLay, probabil cel

mai mare partizan al conservatorismului extrem de la Casa Alb\. ~ns\,

`n aceast\ problem\, a fost statornic `n sprijinul acordat. ~mpreun\ cu

so]ia sa, avusese grij\ de copiii din institu]iile de `ngrijire [i, dup\ ce

am devenit senator, am continuat s\ colabor\m.

La cinci ani de la semnarea Legii de adop]ie [i de siguran]\ a

familiei, num\rul copiilor adopta]i s-a dublat, dep\[ind a[tept\rile

legisla]iei. Totu[i, mi-am dat seama c\ aproximativ 20 000 de copii

nu se mai `ncadrau `n sistemul de `ngrijire din cauza v`rstei: tre-

cuser\ de optsprezece ani, f\r\ s\ fie adopta]i. Chiar `n perioada

c`nd se confrunt\ cu o tranzi]ie critic\ la o via]\ independent\, ei nu

se mai pot bucura de sprijin financiar din partea statului [i un

num\r dispropor]onat de mare dintre ei r\m`n pe drumuri, f\r\

asigur\ri de s\n\tate sau alt sprijin vital. ~ntr-o c\l\torie la Berke-

ley, am cunoscut un grup de tineri din California Youth Connec-

tion, o organiza]ie de sprijin a copiilor mai mari din centrele de

`ngrijire [i a celor care au p\r\sit de cur`nd aceste centre. Puneau

accentul pe dificultatea de a `ncepe o via]\ de adult f\r\ sprijinul

sufletesc, social [i financiar pe care ]i-l ofer\ o familie. Joy Warren,

580

o absolvent\ blond\ frumoas\, [i-a petrecut mare parte din ado-

lescen]\ `n centre temporare de `ngrijire, dar a reu[it s\ se concen-

treze asupra studiilor [i a fost admis\ la Berkeley [i apoi la Yale.

Joy avea dou\ surori mai mici, iar una din ele `nc\ mai era `ntr-un

centru de `ngrijire; acest lucru cre[tea presiunea ce ap\sa asupra ei

privind asumarea responsabilit\]ilor de adult la o v`rst\ timpurie.

A fost angajat\ `n biroul meu de la Casa Alb\; `mi ajuta echipa `n

realizarea de noi proiecte de lege pentru cei care dep\[eau v`rsta

p`n\ la care erau admi[i `n centre. Am lucrat `mpreun\ cu senatorul

republican John Chafee de Rhode Island [i cu senatorul democrat

Jay Rockefeller de Virginia de Vest la o lege din 1999 care furniza

tinerilor tocmai ie[i]i din centre acces la asisten]a medical\, posi-

bilit\]i de educa]ie, preg\tire pentru locul de munc\, o locuin]\,

consiliere [i alte servicii necesare.

Am `mplinit cincizeci de ani `n octombrie; de[i se spune c\ este

un moment dificil, mi se p\rea un lucru nesemnificativ pe l`ng\

faptul c\ Chelsea nu mai locuia cu noi. Zilele [i nop]ile mele erau

pline de `nt`lniri [i de evenimente care se prelungeau p`n\ la

s\rb\tori, dar eram surprins\ c`t de s\rac\ p\rea Casa Alb\ f\r\

sunetul muzicii care venea din camera ei [i f\r\ r`setul ei [i al prie-

tenelor ei c`nd st\teau de vorb\ [i m`ncau pizza `n solar. ~mi era dor

de piruetele ei. Uneori `l g\seam pe Bill st`nd `n dormitorul ei [i

privind `n jur cu nostalgie. A trebuit s\ recunosc faptul c\ am`ndoi

eram `ncremeni]i `ntr-un cli[eu de genera]ie, un jalon important `n

via]\ pe care numai membrii cu con[tiin]\ de sine ai genera]iei

noastre l-ar defini ca pe un sindrom. Puiul ne zburase din cuib.

De[i aveam mai mult\ libertate s\ ie[im seara `n ora[, `ntoarcerea

`ntr-o cas\ lini[tit\ era trist\. Cuibul nostru trebuia reumplut: era

vremea s\ ne lu\m un cìne.

Nu mai avuseser\m unul de c`nd ne murise cocherul Zeke, `n

1990. Iubisem acel cìne [i era greu s\ g\sim altul care s\-l `nlocuiasc\.

La scurt\ vreme dup\ ce l-a `ngropat pe Zeke, Chelsea a venit acas\ cu

Istorie trqitq 581


un pisoi alb cu negru pe care l-a numit Socks; l-am luat cu noi la Casa

Alb\, unde era clar c\ nu voia s\ aib\ alt\ companie animal\.

Dar dup\ ce Bill a fost ales pentru al doilea mandat [i [tiam c\

Chelsea va pleca la colegiu, am `nceput s\ ne g`ndim s\ ne lu\m un

alt cìne. Am luat o carte despre cìni [i to]i trei am petrecut mult\

vreme uit`ndu-ne la poze [i citind despre diversele rase. Chelsea

voia un cìne mic, pe care s\-l ia dup\ ea, `n vreme ce Bill voia

unul mare, cu care s\ alerge. ~n cele din urm\, a decis c\ un

labrador era ceea ce ne trebuia, av`nd dimensiunile [i temperamen-

tul potrivite pentru familia noastr\ [i Casa Alb\.

Am vrut s\-i dau lui Bill cìnele drept cadou de Cr\ciun, a[a c\

am mers s\ g\sesc c\]elu[ul ideal. La `nceputul lui decembrie, un

labrador de trei luni a s\rit `n bra]ele pre[edintelui [i s-au pl\cut

imediat. Tot ce mai trebuia s\ facem era s\-i g\sim un nume. Am

tot ezitat [i am f\cut liste `ntregi. Oamenii ne trimiteau scrisori cu

sugestii. Dou\ nume erau candidatele mele preferate: Arkanpaws [i

Clin Tin Tin.

Procesul ne sc\pa din m`n\ [i am considerat c\ era vremea s\-i

d\m micu]ului un nume. ~n cele din urm\, ne-am oprit la un nume

simplu [i, dup\ noi, nobil: Buddy.

Buddy era porecla unchiului preferat al so]ului meu, Oren

Grisham, st\p`n [i antrenor devotat de cìni, care murise `n

prim\vara ce trecuse. C`nd Bill cre[tea la Hope, unchiul Buddy `l

l\sa s\ se joace cu cìnii s\i de v`n\toare. Cu c`t vorbea mai mult

despre noul cìne, cu at`t Bill `[i amintea mai mult de unchiul

Buddy [i devenea mai clar c\ trebuia s\-i d\m cìnelui numele s\u.

Singura problem\, `n opinia mea, era c\ unul dintre majordomii de

la Casa Alb\ se numea Buddy Carter. Nu voiam s\ se supere c\ ne

numim cìnele Buddy. L-am `ntrebat [i chiar i-a pl\cut ideea. De

fapt, am crezut c\ `ncepuse s\ se identifice cu acel cìne.

– Buddy a mai f\cut o pozn\, ne spunea `n glum\ c`nd cìnele

rodea ziarul. Nu eu, cel\lalt Buddy.

582

C`teva luni mai t`rziu, c`nd am trimis cìnele la sterilizat, Buddy

Carter a intrat `n re[edin]\ d`nd din cap [i bomb\nind:

– Azi nu e o zi bun\ pentru Buddy. Deloc.

Micul labrador s-a obi[nuit repede cu so]ul meu [i cu progra-

mul lui. Dormea la picioarele lui `n Biroul Oval [i st\tea treaz p`n\

noaptea t`rziu. Se potriveau perfect unul cu cel\lalt, de vreme ce

Buddy avea sau a preluat multe dintre tr\s\turile lui Bill. Buddy

iubea oamenii, era binedispus, optimist, se putea concentra cu o

intensitate nemai`nt`lnit\. Era obsedat de dou\ lucruri: m`ncarea [i

mingile de tenis. Era maniac atunci c`nd v`na mingi. Dac\ `l l\sai,

fugea dup\ minge p`n\ c\dea fr`nt de oboseal\. Apoi se ridica [i

mergea s\-[i primeasc\ cina.

A devenit repede centrul vie]ii noastre de familie, ceea ce pentru

Socks era de ne`ndurat. El primise toat\ aten]ia noastr\ ani de-a

r`ndul. ~ntr-una dintre fotografiile mele preferate era Socks `nconju-

rat de fotografi `n fa]a re[edin]ei guvernatorului din Arkansas,

`nainte s\ ne mut\m la Washington. Din p\cate, Socks `l dispre]uia

pe Buddy. Ne-am str\duit s\-i facem s\ se `n]eleag\. Dar, dac\ ì

l\sam `n acee[i camer\, la `ntoarcere `l g\seam pe Socks cu spatele

arcuit, scuip`ndu-l pe Buddy, care era concentrat s\ v`neze pisica de

sub canapea. Socks avea gheare neascu]ite, dar nu pierdea niciodat\

ocazia s\-l loveasc\ pe Buddy; odat\ l-a lovit direct `n nas. Am`ndoi

aveau fanii lor [i primeau mii de scrisori, cele mai multe de la

copiii care `[i exprimau afec]iunea [i preferin]a pentru unul sau

cel\lalt. De fapt, am fost nevoit\ s\ `nfiin]ez o unitate de cores-

ponden]\ separat\ cu ei, pentru a le r\spunde la mail-uri. ~n 1998,

am publicat unele dintre scrisori `n Dear Socks, Dear Buddy,

oferind beneficiile Funda]iei Na]ionale a Parcurilor, organiza]ia care

str`ngea fonduri pentru parcurile na]ionale.

Cr\ciunul a venit [i a trecut f\r\ s\-mi dau seama. Am plecat la

Hilton Head, `n Carolina de Sud, pentru S\pt\m`na Rena[terii [i o

`nt`lnire cu 1 500 de prieteni [i cuno[tin]e.

Istorie trqitq 583


Eram ner\bd\toare s\-i rev\d pe prietenii no[tri [i mi-au pl\cut

conversa]iile lungi [i serioase din acea s\pt\m`n\. Dar aveam

nevoie de odihn\ [i abia a[teptam s\ vin\ cele patru zile pe care

pl\nuisem s\ le petrecem dup\ Anul Nou la St. Thomas, `n Insulele

Virgine americane. Vizitaser\m aceste locuri cu un an `nainte c`nd

st\tuser\m `ntr-o cas\ cu vedere la Golful Magens. Anul acesta

urma s\ ne `ntoarcem `n acela[i loc, dar ne `nso]ea [i Buddy.

Am aterizat pe micul aeroport din capitala Charlotte Amalie [i

am mers cu ma[ina pe [oseaua care [erpuia printre mun]i, cu nuci

de cocos [i mango pe margine, `n drumul nostru spre locul solitar

din partea de nord a insulei. Aerul cald [i briza tropical\ erau bi-

nevenite; la fel casa, construit\ pe un deal [i av`nd sc\ri care

duceau la plaja mic\ de la poale. Serviciul Secret era cazat l`ng\

noi, iar paza de coast\ interzisese accesul b\rcilor `n golf, pentru a

ne asigura protec]ia – [i intimitatea. Dac\ te uitai peste ap\, nu

vedeai nici urm\ de via]\. Era un loc idilic.

Bill, Chelsea [i cu mine ne-am petrecut vacan]a cu activit\]ile

noastre obi[nuite: am jucat c\r]i, jocuri de cuvinte [i am rezolvat un

puzzle de o mie de piese. Am adus cu noi multe c\r]i pe care le-am

citit [i apoi le-am discutat. Am mai `notat, ne-am plimbat, am f\cut

jogging, excursii [i am mers pe biciclet\. De obicei, Bill nu pierde

nici o ocazie s\ joace golf; de vreme ce vacan]ele noastre coincid

cu perioada campionatelor de fotbal [i de baschet, locul `n care ne

caz\m trebuie s\ aib\ o recep]ie bun\ a canalelor de televiziune.

Totu[i, nu eram `ntr-adev\r singuri. Serviciul Secret era la datorie

`n apropiere, iar osp\tarii din Marin\ care c\l\toreau cu pre[edin-

tele erau gata s\ g\teasc\ sau s\ fac\ ordine oric`nd era nevoie.

Bine`n]eles c\ eram `nso]i]i de echipa strict necesar\: medicul, asis-

tenta, consilierii militari, echipa de pres\ [i consilierii pe probleme

de securitate. Dar ne obi[nuiser\m cu aceast\ situa]ie, iar ei ne

respectau intimitatea. Nu ca paparazzi.

~ntr-o dup\-amiaz\, pe la jum\tatea excursiei, Bill [i cu mine

ne-am pus costumele de baie [i am cobor`t pe plaj\ pentru a merge

584

s\ `not\m. Nu [tiam c\ un fotograf al Agen]iei France-Press era

ascuns `n tufi[urile de pe plaja public\ din cealalt\ parte a golfului.

Probabil c\ a avut lentile foarte bune la teleobiectiv, fiindc\ a doua

zi `n ziarele din toat\ lumea a ap\rut o fotografie cu noi dans`nd

lent pe plaj\. Mike McCurry, secretarul de pres\ al Casei Albe, era

sup\rat din cauza `nc\lc\rii intimit\]ii [i a faptului c\ fotograful „se

ascundea prin tufi[uri [i f\cea poze pe furi[“. Evident, incidentul a

ridicat `ntreb\ri cu privire la securitate [i intimitate. Dac\ e[ti sufi-

cient de aproape ca s\ faci o poz\ cu un teleobiectiv, e[ti suficient

de aproape s\ `mpu[ti. Bill nu era sup\rat. Lui i-a pl\cut poza.

~n pres\ a izbucnit o dezbatere dac\ fotograful violase etica jur-

nalistic\ [i intimitatea noastr\ din interese desfr`nate. Aceasta a dus

la specula]ii din partea unor ziari[ti, care spuneau c\ noi „poza-

ser\m“ pentru acel fotograf, cu speran]a c\ `mbr\]i[area noastr\ va

fi imortalizat\ pe pelicul\.

Ei! La un interviu la radio, c`teva s\pt\m`ni mai t`rziu, am spus:

– Ar\ta]i-mi o femeie de cincizeci de ani care ar poza `n costum

de baie – cu spatele la aparat.

Ei bine, poate cele care arat\ bine din orice unghi, precum

Cher, Jane Fonda sau Tina Turner.

Dar nu eu.

Istorie trqitq 585


LA LUPT|

– Mul]umesc, doamn\ Clinton, a spus unul dintre avoca]ii lui

Kenneth Starr. Asta este tot pentru moment.

David Kendall st\tea l`ng\ mine `n Camera de negocieri, `n tim-

pul `ntrevederii cu procurorul independent, chemat s\ clarifice ni[te

chestiuni finale legate de proasta utilizare a unor dosare FBI.

– Trebuie s\ pun\ aceste `ntreb\ri, pentru a-[i face datoria, m-a

asigurat David.

Avea dreptate: `ntreb\rile au fost scurte [i formale. Kenneth

Starr a fost prezent, dar n-a spus nimic `n timpul celor zece minute

de chestionare.

Mai t`rziu David a remarcat c\ procurorii p\ruser\ mai

`ng`mfa]i dec`t de obicei – „precum pisicile care au `nghi]it

canarul“, a[a cum se exprimase un avocat din camer\ –, dar n-am

observat nimic neobi[nuit `n acea diminea]\. Eram doar recu-

nosc\toare c\ se `ncheiase `nc\ unul dintre cazurile nescandaloase

aflate sub ancheta consiliului independent. Era 14 ianuarie 1998,

[i ancheta lui Starr era `n al patrulea an. Ca orice alt\ investiga]ie

din portofoliul procurorului independent, Filegate era un teren

arid. Un angajat de rang mijlociu din cadrul Biroului de Securi-

tate a Personalului de la Casa Alb\ f\cuse o gre[eal\ atunci c`nd a

cerut de la FBI, folosind o list\ veche, rezumate ale dosarelor de

personal. ~n mod eronat, i se trimiseser\ dosare cu privire la

de]in\tori de parole de securitate, `ncep`nd de la administra]ia

Reagan, p`n\ la prima administra]ie Bush. Dar nu a fost nici con-

spira]ie, nici delict. Cu un an `nainte, Starr recunoscuse, `n cele

din urm\, c\ Vince Foster se sinucisese, `ntr-adev\r. (~n urm\ cu

trei ani, Robert Fiske ajunsese la aceea[i concluzie, dar a mai fost

nevoie de `nc\ patru anchete oficiale, inclusiv cea lui Starr, pentru

a o confirma.) De asemenea, Starr intrase `ntr-o zon\ moart\ `n

cercet\rile sale viz`nd afacerea Whitewater. Natura investiga]iei

ne-a urm\rit dincolo de u[ile Casei Albe pentru c\ s-au furnizat

informa]ii gre[ite, care au generat sute de pove[ti de pres\ timp

de multe luni.

Cel mai interesant litigiu care n\[tea discu]ii `n contradictoriu

era un caz civil f\r\ leg\tur\ cu ancheta consiliului independent.

Echipa de avoca]i a Paulei Jones era pl\tit\ [i ghidat\ de Institutul

Rutherford, o organiza]ie de consiliere juridic\ gratuit\, cu orientare

de dreapta fundamentalist\. Avoca]ii lui Bill se a[teptau s\ nu se

ajung\ la proces, dar Curtea Suprem\ hot\r`se derularea cazului. De

aceea, at`t Jones, c`t [i pre[edintele erau `ndrept\]i]i s\ depun\

m\rturie. Bill era programat pentru data de 17 ianuarie 1998.

De[i existaser\ posibilit\]i de rezolvare a situa]iei `n afara

instan]ei, m-am opus ideii, consider`nd c\ plata unei sume pentru a

sc\pa de un proces nepl\cut ar crea un precedent teribil pre[edin-

telui. Procesele nu s-ar fi terminat niciodat\. Desigur c\, la o

privire ulterioar\ asupra evenimetelor, respingerea unei `n]elegeri

cu Jones a fost considerat\ cea de-a doua mare gre[eal\ tactic\

f\cut\ pe parcursul investiga]iilor [i proceselor. Prima gre[eal\ a

fost solicitarea numirii unui procuror independent.

Bill st\tuse p`n\ t`rziu, cu o noapte `nainte, ca s\-[i preg\teasc\

m\rturia. La plecare, i-am urat noroc [i l-am `mbr\]i[at cu putere.

L-am a[teptat acas\ [i, c`nd s-a `ntors, p\rea agitat [i epuizat. La

`ntrebarea mea cum crede c\ a mers, mi-a r\spuns c\ era o fars\ [i

c\ tot procesul ì repugn\. De[i pl\nuisem s\ ie[im cu prietenii la un

restaurant, a vrut s\ contramand\m totul [i s\ cin\m lini[ti]i acas\.

Istorie trqitq 587


Ca de obicei la `nceputul anului, agenda fiec\ruia era plin\

ochi. ~n fiecare s\pt\m`n\ la Casa Alb\ aveau loc tratative cu

privire la viitoarea declara]ie c\tre na]iune. De vreme ce se `ndrep-

ta c\tre un buget echilibrat, pre[edintele a pl\nuit major\ri impor-

tante pentru Medicare [i educa]ie, precum [i cre[terea sumelor

alocate pentru `ngrijirea copiilor, cu scopul de a dubla num\rul

copiilor beneficiari, a[a cum m\ sf\tuise personalul meu.

Apoi, miercuri diminea]\, pe 21 ianuarie, Bill m-a trezit de-

vreme. S-a a[ezat pe marginea patului [i a zis:

– ~n ziarele de azi e o [tire de care ar trebui s\ afli.

– Despre ce vorbe[ti?

Mi-a povestit c\ presa vorbea despre o leg\tur\ `ntre el [i o

fost\ angajat\ stagiar\ de la Casa Alb\ c\reia el ì ceruse s\ mint\

`n fa]a avoca]ilor Paulei Jones. Starr ceruse [i ob]inuse permisiunea

procurorului general Janet Reno de a examina posibilele acuza]ii

`mpotriva pre[edintelui.

Bill mi-a spus c\ Monica Lewinsky a fost o angajat\ cu care se

`mprietenise cu doi ani `n urm\, c`nd aceasta f\cea voluntariat `n

Aripa de Vest, `n timpul `ntreruperii de activitate a guvernului. Vor-

bise cu ea de c`teva ori [i ea ì ceruse ajutor `n c\utarea unei slujbe.

A[a era firea lui Bill. Mi-a spus c\ ea ì `n]elesese gre[it aten]ia,

lucru care se mai `nt`mplase de zeci de ori `nainte. Era un scenariu

at`t de cunoscut, c\ mi-a fost u[or s\ consider acuza]iile ca fiind

nefondate. P`n\ atunci suportasem mai mult de [ase ani de preten]ii

ne`ntemeiate formulate de acelea[i grupuri de persoane implicate `n

cazul Jones [i ancheta Starr.

L-am tot `ntrebat pe Bill despre poveste. El a continuat s\ nege

orice comportament deplasat [i s\ afirme c\ aten]ia i-a fost

`n]eleas\ gre[it.

Niciodat\ nu voi `n]elege cu adev\rat ce a fost `n mintea so]ului

meu `n ziua aceea. Tot ce [tiu e c\ [i personalului [i prietenilor le

spusese aceea[i poveste: nu se `nt`mplase nimic deplasat. De ce a

sim]it nevoia s\ ne mint\ [i s\ ne dezam\geasc\ e povestea lui [i

588

trebuie s\ ne-o spun\ `n felul lui. ~ntr-o lume mai bun\, acest gen

de conversa]ie `ntre so]i i-ar fi privit doar pe ei. De[i `ncercasem

mult timp s\ ap\r ce mai r\m\sese din intimitatea noastr\, nu

puteam face nimic acum.

Pentru mine, `ncurc\tura cu Lewinsky era un alt scandal mur-

dar, pus la cale de oponen]ii politici. De fapt, de c`nd `[i `ncepuse

via]a public\, Bill fusese acuzat de tot soiul de lucruri, de la

droguri la conceperea unui copil cu o prostituat\ din Little Rock,

iar eu am fost f\cut\ hoa]\ [i criminal\. M-am a[teptat ca, p`n\ la

urm\, povestea cu angajata s\ devin\ o poveste lipsit\ de impor-

tan]\ `ntr-un ziar de scandal.

Mi-am crezut so]ul c`nd mi-a spus c\ acuza]iile nu s`nt adev\rate,

dar am realizat c\ ne aflam `n fa]a unei alte anchete oribile, exact `n

momentul `n care credeam c\ problemele noastre cu justi]ia se ter-

minaser\. Am [tiut, totodat\, c\ pericolul politic era real. Starr trans-

formase o ac]iune civil\ s`cìetoare `ntr-o investiga]ie penal\, pe care,

f\r\ `ndoial\, ar fi prelungit-o c`t mai mult cu putin]\. Din infor-

ma]iile adversarilor (tab\ra Jones [i Biroul procurorului independent)

ajunse `n pres\, reie[ea c\ depozi]ia pre[edintelui se b\tea cap `n cap

cu alte descrieri ale rela]iei sale cu Lewinsky. Se pare c\ `ntreb\rile

din depozi]ia lui Jones au fost formulate `n a[a fel `nc`t s\ reias\

acuza]ia de sperjur care ar fi justificat cererea de demitere a pre[edin-

telui sau aducerea sa `n fa]a tribunalului.

Erau prea multe ve[ti proaste pentru o singur\ diminea]\. Dar

[tiam c\ am`ndoi trebuia s\ ne `ndeplinim sarcinile cotidiene. ~n

Aripa de Vest consilierii umblau de colo p`n\ colo murmur`nd `n

telefoane [i [u[otind `n spatele u[ilor `nchise. Trebuia s\ asigur\m

personalul Casei Albe c\ vom `nfrunta criza [i c\ s`ntem preg\ti]i

s\ lupt\m din nou, a[a cum f\cuser\m [i `n trecut. {tiam c\ to]i m\

vor c\uta pentru detalii [i c\ cel mai bun lucru pe care `l puteam

face pentru mine [i cei din jurul meu era s\ m\ prefac `n continuare.

A[ fi avut nevoie de mai mult timp s\ m\ preg\tesc pentru prima

mea apari]ie `n public, dar n-a fost a[a. ~n aceea dup\-amiaz\,

Istorie trqitq 589


aveam programat un discurs pe probleme de drept civil `n cadrul

unei mari adun\ri la Colegiul Goucher. M\ invitase un vechi pri-

eten al nostru, Taylor Branch, autor al unei c\r]i despre Martin

Luther King, Parting the Waters, premiat\ cu Premiul Pulitzer. {i

pentru c\ nu voiam s\-i dezam\gesc pe cei din colegiu sau pe Tay-

lor, a c\rui so]ie lucra pentru mine, m-am `ndreptat c\tre gara

Union [i am luat un tren c\tre Baltimore.

~n timpul c\l\toriei cu trenul mi-a f\cut bine telefonul lui David

Kendall, care era singura persoan\, `n afara so]ului meu, cu care

sim]eam c\ pot comunica liber. Cu un an `n urm\, Starr ceruse

printr-o cita]ie s\ i se pun\ la dispozi]ie note din conversa]iile pe

care le avusesem cu avoca]ii Casei Albe despre Whitewater [i curtea

hot\r`se c\ avoca]ilor pl\ti]i de guvern nu li se aplic\ principiul con-

fiden]ialit\]ii. Dup\ spusele lui David era posibil ca [i acum procu-

rorul independent s\ citeze fiecare angajat, prieten, membru de

familie care ar fi putut da informa]ii despre cazul Lewinsky.

~n timp ce trenul huruia prin suburbiile din Maryland, David

mi-a spus c\ auzise ni[te zvonuri `nc\ din ajunul depozi]iei lui

Jones [i c\ ziari[tii `l `ntrebaser\ [i despre implicarea unei alte

femei `n caz. El s-a g`ndit c\ treaba ar putea lua o `ntors\tur\ ur`t\,

dar nu at`t de ur`t\ `nc`t s\ dea alarma. Mi-a confirmat c\ pe data de

16 ianuarie procurorul general Reno a trimis o scrisoare completu-

lui de judecat\ alc\tuit din trei judec\tori, recomand`ndu-le s\-i

permit\ lui Starr extinderea anchetei `n cazul Lewinsky [i a unei

posibile obstruc]ion\ri a justi]iei. Mai t`rziu, am aflat c\ sugestia lui

Reno se baza pe informa]ii false [i incomplete furnizate de procu-

rorul independent. Bill fusese obstruc]ionat din toate p\r]ile, iar

nedreptatea `ntregii afacerii m-a determinat [i mai mult s\-i fiu

al\turi `n combaterea acuza]iilor.

Am ales s\ lupt `n continuare, dar nu era pl\cut s\ aud ce se

spunea la adresa so]ului meu. {tiam c\ oamenii se `ntrebau: „Cum

se poate trezi diminea]a? Cum poate s\ ias\ singur\ `n public?

Chiar dac\ nu crede acuza]iile, tot trebuie s\ fie dureros pentru ea“.

590

Era dureros. Afirma]ia lui Eleanor Roosevelt c\ `n via]a politic\

fiecare femeie trebuie „s\ renun]e la pudoare“ devenise ca o rug\-

ciune pentru mine `n momentele de criz\. Nu-i de mirare c\, o dat\

cu trecerea timpului, masca pe care o purtam se `ngro[ase. Asta

`ns\ nu u[ura lucrurile, le f\cea doar mai u[or de suportat. Nu te

treze[ti pur [i simplu `ntr-o diminea]\ [i-]i spui c\ de acum `nainte

nu vei mai l\sa nimic r\u s\ te deranjeze. Pentru mine a fost o

experien]\ prin care a trebuit s\ trec singur\.

Mi-era team\ c\ armura pe care mi-o creasem ar putea s\ m\

`ndep\rteze de adev\ratele mele sentimente, c\ a[ putea s\ m\

transform `ntr-o caricatur\ fragil\, a[a cum m\ numiser\ unii cri-

tici. Trebuia s\ ]in cont de sentimentele mele [i s\ hot\r\sc ce era

mai bine pentru mine, f\r\ s\-mi pese ce spuneau sau g`ndeau al]ii.

{i a[a este destul de greu s\-]i p\strezi con[tiin]a de sine `n public,

dar acum era de dou\ ori mai dificil.

Dup\ ce am ]inut discursul la adunarea de la Goucher, m-am

`ntors `n gar\ la Baltimore, unde m\ a[tepta un grup de reporteri [i

cameramani. ~n via]a mea nu fusesem at`t de asaltat\ de `ntreb\ri.

La un moment dat, cineva a `ntrebat:

– Crede]i c\ acuza]iile s`nt false?

– Normal c\ s`nt false – categoric, am r\spuns eu, oprindu-m\

[i `ntorc`ndu-m\ c\tre microfoane. Este foarte dureros de fiecare

dat\ c`nd cineva drag este atacat [i supus unor acuza]ii necru-

]\toare, a[a cum a fost so]ul meu.

– De ce este atacat Bill Clinton?

– C`nd nu a putut fi `nfr`nt politic, s-a `ncercat subminarea

autorit\]ii lui ca pre[edinte, distrugerea multora din realiz\rile lui,

atacarea `n mod direct.

Nu era prima oar\ c`nd d\deam o astfel de declara]ie [i nici

ultima. Cu pu]in noroc, oamenii puteau `ncepe s\ `n]eleag\. ~n vi-

ziunea mea, procurorii, uz`nd [i abuz`nd de autoritatea lor, `ncercau

s\ deturneze planurile pre[edin]iei cu scopul de a c`[tiga din nou

puterea politic\ pe care o pierduser\ la votare. ~n acel moment,

Istorie trqitq 591


ac]iunile lor priveau pe toat\ lumea, a[a c\ am sim]it c\ aveam

dubla responsabilitate de a-mi ap\ra [i so]ul, [i ]ara. Neput`nd s\ ì

atace succesele politice repurtate [i nici popularitatea, `l denigrau

[i, deopotriv\, [i pe mine. Miza era foarte mare.

Ca [i mine, Bill nu a renun]at la nici una dintre obliga]iile lui. A dat

interviuri, deja programate, Postului Na]ional de Radio, televiziunilor

Roll Call [i PBS. A discutat politic\ extern\ [i a f\cut referiri la urm\-

torul discurs despre starea na]iunii, programat\ pentru miercuri, 27 ia-

nuarie. ~ntreb\rilor despre via]a lui personal\ le-a dat lini[tit acela[i

r\spuns: acuza]iile erau false. Nu a cerut nim\nui s\ mint\. Va coopera

cu anchetatorii, `ns\, pentru moment, nu poate spune mai multe.

Vechiul nostru prieten Harry Thomason a venit s\ ne sprijine

moral. Ca produc\tor de televiziune, Harry considera declara]iile lui

Bill prea nesigure [i, de aceea, l-a `ndemnat s\ arate c`t de jignit era

de ceea ce se spunea la adresa lui. Asta a [i f\cut. Pe 26 ianuarie, la

o conferin]\ de pres\ despre finan]area unui program de `ngrijire a

copiilor dup\ terminarea orelor de studiu, av`ndu-l al\turi pe Al

Gore, pe secretarul Educa]iei [i pe mine, pre[edintele a negat cu

vehemen]\ c\ ar fi `ntre]inut rela]ii sexuale cu Lewinsky. Date fiind

circumstan]ele, i-am `n]eles ie[irea plin\ de furie.

La Washington, scandalul a luat mari propor]ii. ~n fiecare zi

ap\reau noi date despre tacticile de prindere `n capcan\ a pre[edin-

telui, `n care intrau [i `nregistr\ri secrete, ilegale. Administra]ia a

f\cut o `ncercare lamentabil\ dar temerar\ de a dezv\lui `n preala-

bil unele ini]iative din declara]ia c\tre na]iune, dar mass-media era

impregnat\ cu specula]ii [i previziuni legate de abilitatea pre[edin-

telui de a r\m`ne `n func]ie.

A doua zi urma s\ fie prezentat discursul despre starea na]iunii

[i aveam programat\, de mult timp, o apari]ie la emisiunea Today,

iar o contramandare ar fi dat na[tere unei avalan[e de specula]ii.

A[a c\ m-am dus, `ncrez\toare c\ [tiam adev\rul, dar `ngrozit\ de

perspectiva discut\rii unor astfel de probleme pe postul na]ional.

Consilierii no[tri au intervenit cu tot felul de sfaturi. Unii erau

592

`ngrijora]i c\ mi l-a[ pune `n cap pe Starr, dac\ a[ vorbi despre

natura p\rtinitoare a investiga]iei sale. David Kendall nu a consi-

derat c\ era nevoie s\ impun\ constr`ngeri.

~n aceea diminea]\, Matt Lauer era gazda emisiunii, f\r\ Katie

Couric, al c\rei so], Jay Monahan, decedase cu trei zile `nainte, `n

urma unui cancer la colon. Toat\ lumea era sobr\ la Centrul

Rockefeller din New York. M-am a[ezat `n fa]a lui Matt [i, ime-

diat dup\ [tirile de la ora [apte, a `nceput interviul.

– ~n ultima vreme, `n mintea acestui popor n-a fost dec`t o sin-

gur\ `ntrebare. Ce tip de rela]ie exist\ `ntre so]ul dumneavoastr\ [i

Monica Lewinsky? V-a dat detalii despre aceast\ rela]ie?

– Am discutat destul de mult pe marginea acestui subiect [i cred

c\, pe m\sur\ ce situa]ia se va limpezi, oamenii vor primi mai

multe detalii. Dar la momentul de fa]\ s`ntem `n mijlocul unei

adev\rate frenezii, oamenii vorbesc vrute [i nevrute [i creeaz\ con-

fuzie. De c`nd am intrat `n via]a politic\ [i mai ales de c`nd so]ul

meu [i-a depus candidatura prima oar\, am `nv\]at c\ `n astfel de

cazuri cel mai bun lucru este s\ ai r\bdare, s\ respiri ad`nc [i

adev\rul va ie[i la iveal\.

Lauer a povestit c\ prietenul nostru James Carville descrisese

situa]ia ca un r\zboi `ntre pre[edinte [i Kenneth Starr.

– A]i spus unor prietenii apropia]i c\ aceasta este ultima mare

b\t\lie [i c\ una dintre p\r]i se va pr\bu[i.

– Nu [tiu dac\ m-am exprimat chiar at`t de tran[ant, este mai

degrab\ o replic\ potrivit\ `ntr-un film. Dar, `ntr-adev\r, cred c\ este

o lupt\. Privi]i persoanele care s`nt implicate `n aceast\ afacere [i

care s-au trezit `ntr-o situa]ie dificil\. Aici este o poveste fascinant\

pentru to]i cei interesa]i s\ afle [i s\ scrie despre ea; este o mare

conspira]ie a dreptei, pus\ la cale `mpotriva so]ului meu `nc\ din

ziua `n care [i-a anun]at candidatura. C`]iva ziari[ti au descoperit-o

[i au explicat-o, dar nu a fost `n `ntregime expus\ publicului ameri-

can. De fapt, `n mod bizar, actuala situa]ie ar putea s\ o fac\.

Istorie trqitq 593


Mai t`rziu, c`nd David Kendall m-a sunat s\ discut\m despre

apari]ia mea la televiziune, i-am spus c\ m\ g`ndisem la el `n timp

ce mergeam la interviu.

– }i-am auzit vorbele `n]elepte sun`ndu-mi `n ureche, i-am zis.

– {i ce vorbe incredibil de `n]elepte ai auzit? m-a `ntrebat el

`nghi]ind momeala.

– La naiba cu ei, am r`s.

David, care a fost crescut ca un Quaker, a chicotit [i a zis timid:

– Este o veche expresie Quaker.

– Ce? La dracu’ cu ei?

De data asta am r`s am`ndoi pe s\turate.

~n mod evident, exprimarea „mare conspira]ie“ i-a atras aten]ia

lui Starr care, contrar obiceiului, s-a pl`ns c\ ì denigrasem moti-

vele [i a denumit no]iunea de conspira]ie „o prostie“. „Cìnele lovit

url\“, a[a cum se spune `n Arkansas. Se pare c\ afirma]ia mea

atinsese o coard\ sensibil\.

Uit`ndu-m\ `n urm\, `mi dau seama c\ a[ fi putut s\-mi exprim

punctul de vedere cu mai mult\ diploma]ie, `ns\ `mi men]in p\rerea

despre caracterul investiga]iei lui Starr. La aceea vreme nu [tiam

dac\ acuza]iile `mpotriva lui Bill erau adev\rate, dar [tiam despre

leg\tura dintre Starr [i oponen]ii politici ai so]ului meu. Cred cu

adev\rat c\ a fost [i `nc\ mai este o re]ea de grupuri [i de indivizi

care vor s\ `ntoarc\ timpul `napoi `n multe dintre progresele f\cute

de aceast\ ]ar\, `ncep`nd cu drepturile cet\]ene[ti [i cu cele ale

femeilor p`n\ la reglementarea problemelor de mediu [i cele ale

consumatorului. Pentru a-[i atinge scopul, folosesc toate instrumen-

tele pe care le au la dispozi]ie: bani, putere, influen]\, mass-media

[i politic\. ~n ultimii ani, st\p`nesc [i tehnica distrugerii personale.

Stimula]i de extremi[tii care, de decenii, lupt\ `mpotriva politicie-

nilor [i a ideilor progresiste, aceste grup\ri s`nt sponsorizate de

corpora]ii, funda]ii [i indivizi ca Richard Mellon Scaife. Multe

dintre numele lor s`nt deja `n eviden]a public\ drept consecin]\ a

594

activit\]ii unor ziari[ti cu ini]iativ\. C`]iva din mass-media au `n-

ceput s\ fac\ cercet\ri.

~ntre timp, se f\ceau specula]ii pe baza discursului despre starea

na]iunii din acea noapte: va face pre[edintele vreo referire la scandal?

(Nu a f\cut.) Vor boicota membrii Congresului discursul? (Doar c`]iva

au f\cut-o, de[i unii republicani [i-au stors creierii toat\ noaptea.) Va

ap\rea Prima Doamn\ s\-[i sus]in\ so]ul? Normal c\ am ap\rut.

Desigur c\ eram `ngrijora]i cu to]ii de modul `n care va fi

`nt`mpinat Bill. Dar, din momentul `n care mi-am luat locul pe

scaun `n Camer\, am [tiut c\ totul va merge bine. Am fost `nt`m-

pinat\ cu o cascad\ de aplauze pline de `n]elegere [i de strig\tele

c`torva femei din public. C`nd Bill a p\[it `n sal\ relaxat [i sigur pe

sine, a primit ova]ii [i mai puternice. Discursul ]inut a fost elec-

trizant, cu adev\rat unul dintre cele mai bune din cariera lui. A reca-

pitulat progresele pe care ]ara le f\cuse `n ultimii cinci ani [i a

schi]at m\surile pe care le va lua pentru a `nt\ri succesele din timpul

guvern\rii lui. Spre surprinderea unora din partidul nostru [i spre

consternarea opozi]iei, el a promis c\ va propune un buget federal

echilibrat, cu trei ani `nainte de termen, [i c\ va „salva mai `ntì

Securitatea na]ional\“, pentru a face fa]\ la iminentul val de pen-

sion\ri. Economia prospera [i Bill a propus o cre[tere a salariului

minim. A pledat [i `n favoarea unor m\riri substan]iale de fonduri

pentru programele de educa]ie, de s\n\tate [i de `ngrijire a copilului.

– Am dep\[it faza discu]iilor sterile dintre cei care sus]ineau c\

guvernul este de vin\ [i cei care sus]ineau exact contrariul, a spus.

Am g\sit o a treia cale. Avem cel mai mic guvern din ultimii trei-

zeci [i cinci de ani, dar este unul mai eficient [i mai progresist.

Avem un guvern mai mic, dar o na]iune mai puternic\.

~n urm\ cu c`teva luni, acceptasem s\ vorbesc la Forumul

anual pe probleme de economie mondial\, care se desf\[ura, de o-

bicei, la Davos, un s\tuc frumos din zona Alpilor elve]ieni. ~n luna

februarie, cam dou\ mii de oameni de afaceri importan]i, politi-

cieni, lideri ai mi[c\rilor civice [i intelectuali din toat\ lumea se

Istorie trqitq 595


adunau s\ vorbeasc\ despre chestiuni mondiale, s\ `ncheie noi

alian]e sau s\ le consolideze pe cele vechi. Era pentru prima oar\

c`nd participam la forum [i, `nc\ o dat\, contramandarea nu intra

`n discu]ie.

M-am sim]it u[urat\ c\ unii dintre participan]ii americanii la

Davos erau vechi prieteni, inclusiv Vernon Jordan [i primarul

Richard Daley. Elie [i Marion Wiesel erau extrem de amabili. Fap-

tul c\ Elie a supravie]uit Holocaustului a f\cut din el un om foarte

`n]eleg\tor. ~ntotdeauna era loc `n inima lui pentru durerea unui pri-

eten. M-a `nt`mpinat cu o `mbr\]i[are puternic\ [i m-a `ntrebat:

– Ce se `nt`mpl\ cu America? De ce fac asta?

– Nu [tiu, am r\spuns.

– Vreau doar s\ [tii c\ eu [i Marion `]i s`ntem al\turi [i vrem s\

te ajut\m.

Atitudinea lor plin\ de `n]elegere a fost cel mai pl\cut dar pe

care mi-l puteau face.

Nici unul dintre cei prezen]i la Davos nu a pomenit de scan-

dalul de la Washington, de[i [i-au dat silin]a s\-mi fie de ajutor,

m-au `ntrebat cum o mai duc, m-au invitat la cin\ sau s\ iau loc

al\turi de ei.

~ntotdeauna r\spundeam c\ s`nt bine. Nu puteam spune mai

multe.

Discursul meu a mers bine, `n ciuda titlului mai pu]in interesant

pe care l-au sugerat organizatorii: „Priorit\]i individuale [i colec-

tive ale secolului al XXI-lea“. Am descris cele trei componente

esen]iale ale unei societ\]i moderne: un guvern eficient, o

economie de pia]\ liber\ [i o societate civil\ activ\. ~n afara guver-

nului [i a pie]ei, `n cea de-a treia component\ intr\ tot ceea ce este

necesar unei vie]i, care s\ merite tr\it\: familie, credin]\, asocia]ie

voluntar\, art\, cultur\. Am vorbit [i despre a[tept\rile [i realit\]ile

din via]a omului.

– Nu exist\ fiin]\ uman\ perfect\, am spus. Nu exist\ pia]\ per-

fect\ dec`t `n teoriile abstracte ale economi[tilor. Nu exist\ guvern

596

perfect dec`t `n visele oamenilor politici. {i nu exist\ societate per-

fect\. Trebuie s\ accept\m oamenii a[a cum s`nt.

O lec]ie pe care o `nv\]am zi de zi.

~n diminea]a de dup\ discurs, am cobor`t pe pantele din

apropiere. Nu am fost niciodat\ un schior bun, dar `mi place

sportul. Era minunat s\ m\ pierd total `n senza]ia fizic\ – aerul

rece, proasp\t a c\rui atingere o sim]eam u[or, `n timp ce alunecam

pe p`rtie, dorindu-mi s\ schiez ore `n [ir. Chiar [i cu Serviciul

Secret pe urmele mele, am sim]it pentru c`teva secunde c\ m-am

desprins de p\m`nt.

Istorie trqitq 597


IMAGIN~ND VIITORUL

Uneori, inamicii politici apar `n locuri nea[teptate. ~n calitate de

proprietari temporari ai Casei Albe, Bill [i cu mine le-am deschis

u[ile pentru `nt`lniri de vacan]\ [i festivit\]i importante – [i n-am

trecut pe lista neagr\ pe cei care nu agreau politica noastr\. Aceast\

atitudine a dus la un moment de st`njeneal\ la primirea oaspe]ilor.

Pe 21 ianuarie 1998, dup\ ce a izbucnit afacerea Lewinsky, eram

gazda unei cine simandicoase care s\rb\torea completarea str`ngerii

de capital pentru Fondul de dotare a Casei Albe, o organiza]ie

non-profit care str`nge bani din sectorul privat pentru proiecte

de restaurare la Casa Alb\. Ini]iat de Rosalynn Carter [i continuat

de Barbara Bush, fondul avea ca scop str`ngerea a dou\zeci [i cinci

de milioane de dolari. Cam jum\tate din aceast\ sum\ fusese str`n-

s\ `nainte ca eu s\ devin Prim\ Doamn\ [i am fost `nc`ntat\ s\ pot

contribui [i apoi chiar s\ dep\[esc scopul ini]ial. Am f\cut aceast\

activitate cu mare dragoste fa]\ de Casa Alb\, iar cina reprezenta

posibilitatea de a mul]umi tuturor celor care contribuiser\.

Bill [i cu mine ne primeam invita]ii `n Camera Albastr\, c`nd

un b\rbat palid ne `ntinse m`na. ~n timp ce aghiotantul militar ì

anun]a numele, iar un fotograf al Casei Albe se preg\tea s\-i fac\ o

poz\, mi-am dat seama c\ era Richard Mellon Scaife, miliardarul

care finan]ase campania pe termen lung de distrugere a pre[edin-

telui Bill Clinton. Nu `l `nt`lnisem niciodat\ pe Scaife [i totu[i l-am

`nt`mpinat ca pe oricare alt oaspete. Momentul a trecut neobservat,

dar mai t`rziu, c`nd a fost transmis\ lista de invita]i, unii ziari[ti au

fost [oca]i s\ afle c\ am `ncuviin]at prezen]a sa. La `ntrebarea de ce

fusese invitat, am r\spuns c\ Scaife avea tot dreptul s\ participe la

eveniment, datorit\ contribu]iei sale financiare pentru conservarea

Casei Albe din timpul administra]iei Bush, dar eram uimit\ c\ el a

venit s\ `[i `nt`lneasc\ inamicul.

Urm\torul nostru eveniment de gal\ a fost cina oficial\ din 5 fe-

bruarie 1998, dat\ `n onoarea lui Tony Blair. Dat\ fiind prietenia

dintre noi [i so]ii Blair, precum [i leg\turile istorice [i rela]ia spe-

cial\ dintre na]iunile noastre, am vrut s\ `ndep\rtez obstacolele din

calea familiei Blair. {i am reu[it, cu cea mai mare cin\ pe care a

g\zduit-o vreodat\ Casa Alb\, care s-a desf\[urat `n Camera de Est,

pentru c\ Sala de recep]ie era prea mic\. Dup\ cin\, le-am cerut lui

Sir Elton John [i lui Stevie Wonder s\ c`nte `mpreun\, un adev\rat

duet muzical anglo-american.

C`nd pre[edintele Camerei, Newt Gingrich, a acceptat invita]ia

noastr\ la cin\, am hot\r`t s\ `l a[ez `n st`nga mea, `n timp ce Blair,

conform etichetei, st\tea la dreapta. Gingrich `l admira pe Blair ca

lider politic al transform\rilor, cum se autodefinise c`ndva. Eram

curioas\ s\ aflu ce [i-ar putea spune unul altuia [i speram s\ aflu ce

g`ndea Gingrich despre ultimele acuza]ii ale lui Starr. O serie de

comentatori l\saser\ s\ se strecoare ideea acuz\rii [i, de[i nu exista

nici o baz\ constitu]ional\ pentru o asemenea procedur\, [tiam c\

asta nu ì va `mpiedica pe republicani s\ `ncerce. Gingrich era

cheia: dac\ `[i d\dea acordul, urmau momente grele pentru ]ar\.

Dup\ o lung\ discu]ie `n timpul cinei despre expansiunea

NATO [i despre Bosnia [i Irak, Gingrich s-a aplecat spre mine:

– Acuza]iile `mpotriva so]ului dumneavoastr\ s`nt ru[inoase,

a spus el. {i cred c\ este incorect modul `n care anumite persoane

`ncearc\ s\ profite de acest lucru. Chiar dac\ ar fi adev\rat, nu

`nseamn\ nimic. Asta nu duce la nimic.

Asta [i speram s\ aud, dar am fost surprins\. Mai t`rziu, le-am

spus lui Bill [i lui David Kendall c\ Gingrich nu credea c\ acuza]iile

Istorie trqitq 599


`mpotriva lui Bill s`nt serioase. ~ns\ c`nd a condus atacul republi-

canilor `mpotriva lui Bill, a avut o atitudine complet diferit\. Totu[i,

pentru moment, am luat conversa]ia ca o dovad\ a firii imprevi-

zibile [i complicate a lui Gingrich. (Peste c`teva luni, c`nd infi-

delit\]ile lui Gingrich au fost dezv\luite, am `n]eles de ce Gingrich

ar fi vrut s\ resping\ subiectul.) ~n februarie, Starr a decis s\ citeze

membri ai Serviciului Secret pentru a-i for]a s\ depun\ m\rturie `n

fa]a marelui juriu. Starr c\uta ceva care s\ contrazic\ declara]ia lui

Bill `n cazul Jones [i voia ca agen]ii s\ relateze conversa]ii sau

activit\]i pe care ar fi putut s\ le aud\ sau s\ le vad\ `n timpul ser-

viciului. For]area agen]ilor Serviciului Secret s\ depun\ m\rturie

era un act f\r\ precedent [i cita]iile lui Starr ì puneau `ntr-o

situa]ie imposibil\. Agen]ii s`nt profesioni[ti care nu se implic\ `n

politic\ [i ale c\ror slujbe presupun multe ore de munc\, condi]ii

dificile [i o presiune uria[\. ~n mod inevitabil, ei s`nt martori la con-

fiden]ele celor pe care ì supravegheaz\, confiden]e despre care ei

[tiu c\ nu trebuie divulgate. Dac\ pre[edintele nu ar avea `ncredere

`n agen]i, nu li s-ar permite s\ stea suficient de aproape pentru a

p\stra siguran]a pre[edintelui [i a familiei lui – s\ nu trag\ cu ure-

chea pentru procurorul independent sau alte corpuri de anchet\.

~i respect [i ì admir pe agen]ii pe care i-am `nt`lnit `n cursul

anilor. Protectorul [i protejatul fac un efort extraordinar s\ men]in\

o distan]\ profesional\, dar c`nd petrec fiecare or\ unul `n compa-

nia celuilalt se dezvolt\ rela]ii de `ncredere [i de grij\ reciproc\. Eu

[i familia mea am ajuns s\ ì cunoa[tem pe agen]i `n calitatea lor de

fiin]e umane, calde, amuzante [i grijulii. George Rogers, Don

Flynn, A.T. Smith [i Steven Ricciardi, care au fost succesiv agen]ii

mei principali, au g\sit invariabil balan]a exact\ dintre profesiona-

lism [i familiaritate. Nu voi uita niciodat\ calmul lui Steve Ric-

ciardi de dup\ atacul de la 11 septembrie, c`nd a sunat-o pe Chelsea

care era cu prietenul ei, Nickie Davidson, `n Manhattan, ca s\ se

asigure c\ era `n siguran]\.

600

Lew Merletti, un veteran din Vietnam care condusese Divizia

de Protec]ie Preziden]ial\ (DPP) [i care a devenit mai t`rziu direc-

torul Serviciului Secret, s-a `nt`lnit cu agen]ii lui Starr [i i-a averti-

zat c\ for]area agen]ilor s\ depun\ m\rturie va compromite

`ncrederea dintre ei [i pre[edinte, submin`nd siguran]a preziden]ial\

pentru totdeauna. Dup\ ce i-a supravegheat pe pre[edin]ii Reagan,

Bush [i Clinton, aprecierea lui Merletti se baza pe o vast\ expe-

rien]\ `n domeniu. Fo[tii [efi ai Serviciului Secret au fost de acord.

Trezoreria, care supravegheaz\ Serviciul, a cerut cur]ii s\ resping\

solicitarea lui Starr, iar fostul pre[edinte Bush a trimis scrisori prin

care se opunea `ncerc\rii lui Starr de a-i for]a pe agen]i s\ depun\

m\rturie. Dar Starr a insistat cu cita]iile. Condi]iile `n care lucrau

agen]ii [i rolul cu totul singular al Serviciului Secret au contat

foarte pu]in pentru el. ~n iulie, l-a for]at pe Larry Cockell, [ef al

DPP, s\ depun\ m\rturie [i a `naintat mo]iuni pentru a-i for]a [i pe

al]ii. ~n ultim\ instan]\, Curtea a considerat c\ cererea lui Starr era

legal\ – spre deosebire de avocat [i client sau doctor [i pacient,

rela]ia dintre agent [i protejat nu era una confiden]ial\. ~nainte de

sf`r[itul anului, Starr for]ase mai mult de dou\zeci [i patru de

agen]i de la Casa Alb\ s\ depun\ m\rturie.

La `nceputul prim\verii 1998, publicul p\rea s\tul de investi-

ga]ia lui Starr. Mul]i americani s-au sim]it jigni]i [i au reac]ionat la

dezv\luirile senza]ionale ale procurorului independent [i au recu-

noscut c\, chiar dac\ Bill ar fi gre[it `n via]a lui personal\, p\catele

sale nu l-au `mpiedicat s\ `[i fac\ datoria ca pre[edinte.

Presa a `nceput s\ urm\reasc\ pista unei ac]iuni organizate con-

tra noastr\. Pe 9 februarie, `n revista Newsweek a ap\rut un articol

intitulat „Conspira]ie sau coinciden]\?“. Articolul puncta leg\turile

dintre dou\zeci [i trei de politicieni, colaboratori, directori media,

scriitori, avoca]i, organiza]ii [i al]ii care au fost subiectul scan-

dalurilor investigate de Starr.

Apoi, `n edi]ia din aprilie a revistei Esquire, David Brock a

scris o scrisoare deschis\ pre[edintelui, prin care se scuza pentru

Istorie trqitq 601


istoria Troopergate, care fusese publicat\ `n American Specta-

tor, `n 1994, [i `n care se vorbea despre procesul Paula Jones.

Era `nceputul crizei de con[tiin]\ a lui Brock. Cartea acestuia,

Blinded by the Right, oferea informa]ii ample despre propria-i

complicitate `n campania de distrugere a lui Bill [i a adminis-

tra]iei sale, precum [i hot\r`rea, tacticile [i obiectivele dreptei

`n America.

Am luat ini]iativa unor m\suri legale. Biroului procurorului

independent i s-a interzis, prin lege federal\, s\ dezv\luie infor-

ma]ii secrete ale marelui juriu. {i totu[i, informa]iile plecau `n mod

obi[nuit din biroul lui Starr c\tre un grup select de reporteri, ale

c\ror articole erau `n favoarea procurorului independent. David

Kendall a ]inut o conferin]\ de pres\ pentru a anun]a c\ cere

judec\toarei Norma Holloway Johnson, care supraveghea marele

juriu Whitewater, s\ interzic\ divulgarea unor astfel de informa]ii.

Aceast\ ac]iune a avut efectul scontat. Nu au mai existat scurgeri

de informa]ie, pentru o vreme.

Pe `ntì aprilie, c`nd Bill [i cu mine ne aflam `n str\in\tate, `n

ultima parte a vizitei preziden]iale `n Africa, Bob Bennett l-a sunat

pe pre[edinte ca s\-i transmit\ c\ judec\toarea Susan Webber

Wright hot\r`se s\ renun]e la cazul Paula Jones, descoperind c\ nu

exist\ nici o baz\ legal\ sau faptic\.

~n timpul prim\verii, Starr l-a angajat pe Charles Bakaly, un

maestru `n materie de rela]ii publice, pentru a-[i `mbun\t\]i ima-

ginea. ~n iunie, poate cu ajutorul acestuia, Starr a ]inut un discurs `n

fa]a baroului din Carolina de Nord `n care se compara cu Atticus

Finch, curajosul avocat alb din romanul S\ ucizi o pas\re c`nt\toare

al lui Harper Lee. ~n roman, Finch preia cazul unui negru acuzat de

violarea unei femei albe din micul lui ora[ din Alabama. ~ntr-un act

de mare curaj, Finch s-a opus puterii dezl\n]uite a unui procuror

care deformase dovezile pentru a-i servi propriilor interese.

V\zusem mul]i Atticus Finch `n Vince Foster, dar [i compara]ia f\cu-

t\ de Starr, un om pentru care sensul superiorit\]ii morale justifica

602

`nc\lcarea regulilor, procedurilor [i decen]ei, era prea mult pentru

mine [i David. ~n ziarul The New York Times din 3 iunie, Kendall

a scris: „Ca [i Atticus, oficialii trebuie s\ fie sceptici – `n ceea ce

prive[te motivele lor, motivele oponen]ilor [i chiar `n privin]a pro-

priei versiuni asupra adev\rului“.

La mijlocul lunii iunie, judec\toarea Johnson a conchis c\ exista

posibilitatea unei scurgeri de informa]ii [i c\ David ar putea s\-i

citeze `n instan]\ pe Starr [i pe subordona]ii s\i s\ depisteze sursa

acestei scurgeri. Confiden]ialitatea marelui juriu este vital\ `ntruc`t

un mare juriu federal are, literalmente, multiple posibilit\]i de inves-

tigare. Conform legii, procedurile marelui juriu trebuie ]inute secrete

fa]\ de cei ancheta]i, dar nu acuza]i. Judec\toarea Johnson a aflat c\

informa]iile despre investiga]ia procurorului independent ajunse la

urechea presei fuseser\ „serioase [i repetate“ [i c\ defini]ia dat\ de

procuror termenului „confiden]ialitate“ era prea `ngust\. Ironia sor]ii,

decizia ei, care era `n favoarea noastr\, de[i transmis\ mascat pentru

c\ se lega de procedurile marelui juriu, a fost, la vremea respectiv\,

printre pu]inele informa]ii care nu au parvenit presei.

~n ciuda complotului, Bill [i-a continuat activitatea `n cursul

primei jum\t\]i a anului 1998, lupt`ndu-se cu „banda celor trei“ –

Gingrich, DeLay [i Dick Armey. M-am opus planului lor de eli-

minare a unor cheltuieli din buget [i de subminare a sprijinului fe-

deral pentru desf\[urarea de activit\]i culturale `n ]ar\. ~n 1995,

publicasem `n The New York Times un articol despre c`t de impor-

tant este suportul federal `n art\. De asemenea, am ap\rut la posturi

de televiziune [i am adus la Casa Alb\ personaje din Sesame Street

pentru o conferin]\ de pres\. Marionetele erau salvate, dar am con-

tinuat s\ lupt\m pentru a men]ine spijinul limitat, dar important pe

care guvernul federal `l oferea sferei artistice.

Bill avea un nou candidat pentru postul de ambasador al

Statelor Unite la ONU, Richard Holbrooke, pe care republicanii din

Senat nu doreau s\-l accepte. Holbrooke negociase acordurile de

pace de la Dayton [i fusese ambasadorul lui Bill `n Germania [i

Istorie trqitq 603


secretar de Stat adjunct pe probleme canadiene [i europene, `n

prima parte a mandatului. Dick avea inamici `nver[una]i, `n general

din cauza reputa]iei sale. Era extrem de inteligent, puternic,

`ndr\zne]. ~n timpul negocierilor pentru stoparea r\zboiului din

Bosnia, Dick m\ suna din c`nd `n c`nd s\ discut\m c`te o chestiune

[i s\-mi cear\ s\-i trimit informa]ii lui Bill. ~n iunie 1998, c`nd Bill

l-a nominalizat pe Dick pentru postul de ambasador, detractorii lui

Dick au `ncercat s\ `mpiedice numirea sa `n func]ie. Eu [i cu

Melanie am muncit din greu s\-i ob]inem numirea [i s\-l deter-

min\m s\ treac\ peste procesul tot mai accentuat prin care oamenii

califica]i s`nt `mpiedica]i s\ accepte numiri `n posturi importante.

Dup\ paisprezece luni, Dick a ie[it victorios [i `n august 1999 a ple-

cat la Na]iunile Unite unde, `n cadrul Congresului, a pus problema

achit\rii contribu]iei noastre fa]\ de ONU [i a lucrat cu secretarul

general Kofi Annan la transformarea pandemiei HIV/SIDA `ntr-o

prioritate a Na]iunilor Unite.

Punctul de atrac]ie al prim\verii l-a constituit `ndelung anticipa-

ta c\l\torie a lui Bill `n Africa, prima sa vizit\ pe acest continent [i

prima vizit\ extins\ p`n\ `n zona sub-saharian\ a Africii, f\cut\ de

un pre[edinte aflat la putere. ~nc\ de c`nd ne cunoscuser\m, Bill m\

f\cuse s\ v\d dincolo de grani]a ]\rii noastre, iar acum era r`ndul

meu s\-i ar\t ce descoperisem.

Am ajuns la Accra, capitala statului Ghana, pe 23 martie 1998,

[i am fost `nt`mpina]i de cea mai mare mul]ime pe care o v\zusem

vreodat\. Mai mult de jum\tate de milion de oameni se adunaser\

`n c\ldura chinuitoare din Pia]a Independen]ei ca s\ `l aud\ pe Bill

vorbind. ~nc\ din 1973, c`nd Bill m\ luase cu el `n Anglia [i `n

Fran]a, `mi f\cuse pl\cere s\ c\l\toresc cu el. Profita de fiecare

ocazie public\ pentru a cunoa[te al]i oameni [i ì pl\cea s\ `ncerce

noi experien]e.

St`nd pe scen\ `n fa]a imensei mul]imi, mi-a spus s\ m\ uit `n

spate la r`ndurile de regi tribali care purtau robe [i erau `mpodobi]i

cu bijuterii din aur. M-a str`ns de m`n\ [i mi-a zis:

604

– S`ntem departe de Arkansas, micu]\ Hiry.

~ntr-adev\r, eram departe. Pre[edintele statului Ghana, Jerry

Rawlings, [i so]ia sa, Nana Konadu, au dat un pr`nz `n cinstea

noastr\, `n incinta castelului Osu, re[edin]a oficial\ a pre[edintelui.

~n carcera subteran\ a castelului fuseser\ c`ndva ]inu]i sclavi [i

condamna]i. Rawlings, ajuns la putere `n 1979 `n urma unei lovituri

militare, [i-a pus `n mare `ncurc\tur\ criticii prin aducerea sta-

bilit\]ii `n ]ar\. Ales pre[edinte `n 1992 [i reales `n 1996, a renun]at

`n mod pa[nic la func]ia sa `n cadrul unei campanii electorale libere

din 2000. Eu [i so]ia lui, o femeie gra]ioas\ care purta haine din

stof\, realizate dup\ propriile tipare extraordinare, ne aflam `ntr-o

leg\tur\ intim\: Hagar Sam – o moa[\ din Ghana care asistase at`t

la na[terea lui Chelsea `n Little Rock, c`t [i la na[terea celor patru

copii Rawlings. Ca mul]i oameni `ntreprinz\tori din lume, Hagar

[i-a continuat educa]ia `n America, studiind la Spitalul Baptist din

Little Rock [i lucr`nd cu obstetricianul meu.

Fiecare zi era o revela]ie pentru Bill. ~n Uganda, pre[edintele

`mpreun\ cu doamna Museveni ne-au dus `n satul Wanyange, l`ng\

izvoarele Nilului. Le cerusem celor doi pre[edin]i s\ sublinieze rezul-

tatele pozitive ale microcreditelor. Din cas\ `n cas\, am v\zut dovezi

ale succesului: cei care se `mprumutaser\ [i-au folosit creditul s\

construiasc\ ad\posturi pentru iepuri, s\ cumpere o oal\ de g\tit mai

mare pentru a vinde m`ncare mai mult\ sau s\ achizi]ioneze bunuri

pentru a le comercializa. ~n fa]a uneia dintre case so]ul meu a dat nas

`n nas cu un alt Bill Clinton – un b\iat `n v`rst\ de doi ani, pe care

mama lui `l numise a[a `n onoarea pre[edintelui american.

Bill a vrut s\ mearg\ `n Rwanda s\-i `nt`lneasc\ pe supravie-

]uitorii genocidului. Conform celor mai bune estim\ri, `n mai pu]in

de patru luni au fost omor`]i `ntre cinci sute de mii [i un milion de

oameni. Din cauza problemelor de securitate `nc\ nerezolvate, Ser-

viciul Secret a insistat ca `nt`lnirile s\ aib\ loc la aeroport. St`nd

`ntr-un bar al aeroportului cu supravie]uitorii unuia dintre cele mai

groaznice genociduri din istoria omenirii, mi-am amintit, din nou,

Istorie trqitq 605


ce pot s\-[i fac\ oamenii unul altuia. Timp de dou\ ore, victim\

dup\ victim\ a povestit calm `mprejur\rile `n care el sau ea se

`nt`lnise cu diavolul. Nici o ]ar\ sau organiza]ie interna]ional\, inclu-

siv Statele Unite, nu a intervenit s\ stopeze crimele. Ar fi fost dificil

ca Statele Unite s\ trimit\ trupe la un timp at`t de scurt dup\

pierderea solda]ilor americani `n Somalia [i `ntr-o perioad\ `n care

administra]ia `ncerca s\ pun\ cap\t epur\rii etnice din Bosnia. Dar

Bill [i-a exprimat `n public regretul c\ ]ara noastr\ [i comunitatea

interna]ional\ nu f\cuser\ mai mult pentru oprirea acestei groz\vii.

~n Cape Town, am fost `nt`mpina]i de pre[edintele Mandela,

care i-a cerut lui Bill s\ ]in\ un discurs `n fa]a Parlamentului sud-a-

frican. Dup\ aceea, am luat pr`nzul cu un grup de parlamentari de

rase diferite care, `nainte de declararea independen]ei, nu s-ar fi

`nt`lnit unul cu cel\lalt `n societate. Bill a vizitat [i Victoria

Mxenge pentru a vedea cele mai mult de o sut\ de case construite

de la vizita mea cu Chelsea `n urm\ cu un an. Femeile d\duser\

unei str\zi numele meu [i mi-au oferit, ca suvenir, o t\bli]\ cu

numele meu pe ea.

Vara era pe sf`r[ite `n Africa de Sud [i aerul se r\cise, c`nd Bill

`mpreun\ cu Mandela s-au `ndreptat spre blocurile de celule din

Insula Robben. Prizonierilor negri li se ceruse s\ poarte pantaloni

scur]i, c`nd lucrau `n minele de piatr\ de pe insul\, chiar [i pe

vreme rea. Restul prizonierilor purtau pantaloni lungi. ~n timpul

orelor monotone de spargere a pietrei, Mandela desena litere `n

praful de calcar, `ncerc`nd s\ ì `nve]e pe prizonieri s\ citeasc\,

atunci c`nd g\rzile nu ì supravegheau. Ani de expunere la praful

caustic au afectat canalele lacrimale ale lui Mandela provoc`ndu-i

l\crim\ri [i m`nc\rimi. Dar ochii ì str\luceau de fiecare dat\ c`nd

era `n prezen]a noii lui iubiri, Graça Machel, v\duva lui Samora

Machel, pre[edintele Mozambicului, care murise `ntr-un accident

de avion, `n 1986. Ea era o lumin\ c\l\uzitoare `n ]ara fr\m`ntat\

de r\zboi [i sus]inuse cauza femeilor [i a copiilor din Africa. C\s\-

toria lui Mandela cu Winnie, care inclusese perioade de separare,

606

`nchisoare [i exil, n-a rezistat. ~n prezen]a lui Graça, el era `n mod

evident nelini[tit. ~n iulie 1998, s-au c\s\torit la imboldul vechiului

s\u prieten arhiepiscopul Tutu.

Mandela a insistat s\ `l chem\m pe numele s\u tribal colocvial,

Madiba. Ne sim]eam mult mai bine spun`ndu-i „domnule pre[e-

dinte“. Pur [i simplu `l admiram foarte mult [i era o onoare s\ fim

`n compania lui. De mai multe ori Mandela ne-a `ntrebat de ce nu o

luasem [i pe Chelsea cu noi.

– S\ ì spune]i c\ trebuie s\ m\ vad\ c`nd voi veni `n Statele

Unite, indiferent unde voi fi, a spus el.

{i noi ne-am dorit ca Chelsea s\ fie cu noi. Eram `n drum spre

Botswana, o ]ar\ cu sol arid [i cu cea mai mare rat\ de `mboln\viri

cu HIV din lume, de[i cu cele mai mari venituri pe cap de locuitor

din Africa sub-saharian\. Guvernul `ncerca s\ `[i foloseasc\

resursele pentru a combate r\sp`ndirea bolii [i `ncerca s\ furnizeze

tratament, dar costurile erau foarte mari f\r\ ajutor interna]ional.

Aceast\ vizit\ l-a convins pe Bill s\ for]eze triplarea fondului SUA

pentru programele interna]ionale SIDA `n doar doi ani [i s\ `[i ia o

obliga]ie financiar\ substan]ial\ pentru crearea unui vaccin.

De[i excursia noastr\ fusese animat\, Bill totu[i nu avusese

ocazia s\ vad\ via]a s\lbatic\ de care eu [i Chelsea ne bucuraser\m

cu un an `n urm\. ~n timpul unei scurte vizite la Parcul Na]ional

Chobe, Bill [i cu mine ne-am trezit `n zori pentru a ne bucura de

faun\. Dup\ ce am v\zut elefan]i, hipopotami, vulturi [i o leoaic\

cu patru pui, ne-am petrecut dup\-amiaza navig`nd pe rùl Chobe.

Am stat singuri la pupa unui vapora[, `n timp ce soarele apunea,

`ntr-o zi pe care nu o voi uita niciodat\.

La finalul c\l\toriei, Bill a mers la Gorée Island `n Senegal, un

loc pe care eu `l vizitasem `nainte. El a v\zut U[a f\r\ de ~ntoarcere

[i [i-a exprimat regretul fa]\ de rolul jucat de America `n sclava-

gism. Declara]ia a fost controversat\ `n America, dar eu am consi-

derat-o potrivit\. Cuvintele conteaz\, iar cuvintele unui pre[edinte

american c`nt\resc mult `n lume. Exprim`ndu-[i regretul fa]\ de

Istorie trqitq 607


genocidul din Rwanda [i fa]\ de rolul american `n sclavagism, a

trimis un mesaj de grij\ [i de respect pentru africanii care se con-

frunt\ cu provoc\rile s\r\ciei, bolii, represiunii, foametei, analfa-

betismului [i r\zboiului. Dar Africa nu are nevoie doar de cuvinte.

Are nevoie de investi]ii [i comer] dac\ economia ei se va dezvolta

vreodat\. Acest lucru cere at`t schimb\ri semnificative `n majori-

tatea guvernelor, c`t [i un parteneriat cu Statele Unite. De aceea,

Legea de dezvoltare [i oportunitate african\, pe care Bill a propus-o

[i pe care Congresul a acceptat-o, este at`t de necesar\. El stim-

uleaz\ companiile americane s\ investeasc\ `n Africa.

Dup\ o lun\, tot vorbind [i g`ndindu-ne la Africa, Bill [i cu

mine am pornit spre China pentru o vizit\ oficial\. Eram `nc`ntat\

c\ le-am putut lua pe Chelsea [i pe mama cu mine [i c\ puteam sta

o perioad\ mai lung\, ce `mi permitea s\ v\d mai multe dec`t

v\zusem `n timpul vizitei mele din 1995.

Economia Chinei se moderniza deja, iar direc]iile `n care evolua

aveau un impact direct asupra intereselor americane. Bill a favo-

rizat leg\turile cu China, dar, a[a cum aflasem `n 1995, era mai

u[or de spus dec`t de f\cut. Ne-am `mbarcat pentru vizita oficial\

de mult timp planificat\, sper`nd s\ putem discuta despre `nc\l-

c\rile drepturilor omului `n China, `n acela[i timp deschiz`nd calea

produselor americane pe pia]a chinez\ [i ajung`nd la o `n]elegere

privind Taiwanul. Un act de echilibru dificil.

Pentru c\ era o vizit\ oficial\, guvernul chinez a insistat asupra

organiz\rii unei ceremonii de sosire `n Beijing. De obicei, `n Sta-

tele Unite, aceste ceremonii au loc pe peluza sudic\ a Casei Albe,

`n timp ce, `n China, ele se desf\[oar\ `n Pia]a Tiananmen. Bill [i

cu mine am discutat dac\ ar trebui s\ lu\m parte la ceremonia din

Pia]a Tiananmen, unde autorit\]ile chineze utilizaser\ tancuri pen-

tru a suprima demonstra]iile prodemocratice din iunie 1989. Bill nu

a vrut s\ par\ c\ aprob\ tacticile de represiune [i de `nc\lcare a

drepturilor omului, dar a `n]eles importan]a istoric\ a pie]ei [i a

acceptat cererea chinezilor. Evenimentele din Tiananmen m\

608

urm\reau, `mi aminteam de Pia]\ a[a cum o v\zusem `ntr-o

secven]\ televizat\ `n 1989 – studen]i construind o machet\ numit\

„Zei]a Democra]iei“ care sem\na cu Statuia Libert\]ii, sfid`nd ni[te

solda]i care sem\nau mult cu cei din garda de onoare a[eza]i `n

forma]ie `n a[teptarea inspec]iei pre[edintelui Statelor Unite.

M\ `nt`lnisem cu pre[edintele Jiang Zemin `n octombrie 1997,

c`nd el [i so]ia lui, Wang Ieping, au venit `n vizit\ oficial\ `n SUA.

Jiang vorbea englez\ [i conversa cu u[urin]\. ~nainte de vizit\,

mul]i dintre prietenii mei m-au rugat s\ `l `ntreb despre opresiunea

chinez\ `n Tibet. M\ `nt`lnisem cu Dalai Lama pentru a discuta

situa]ia dificil\ a celor din Tibet, a[a c\ l-am rugat pe pre[edintele

Jiang s\ `mi explice opresiunea tibetanilor [i a religiei lor.

– Ce vrei s\ spui? Tibetul este o regiune istoric\ a Chinei.

Chinezii s`nt eliberatorii poporului tibetan. Am citit istoria din bi-

bliotecile noastre [i [tiu c\ tibetanii tr\iesc mai bine dec`t `nainte.

– Dar cum r\m`ne cu tradi]iile [i cu dreptul lor s\ `[i aleag\

religia?

Dintr-o dat\ a devenit irascibil [i chiar a b\tut cu pumnul `n

mas\.

– Au fost victimele religiei, acum s`nt elibera]i de feudalism.

~n ciuda unei dezvolt\ri globale a culturii, acelea[i fapte pot fi [i

s`nt adesea privite din perspective istorice [i culturale complet

diferite [i cuv`ntul „libertate“ este definit pentru a se potrivi op]iunii

politice a cuiva. Totu[i, nu am crezut c\ Jiang, care este o personali-

tate complex\ [i a reu[it s\ deschid\ [i s\ modernizeze economia

chinez\, a fost cinstit cu mine `n chestiunea Tibetului. Chinezii, din

motive istorice [i psihologice, erau obseda]i s\ previn\ dezinte-

grarea intern\. ~n cazul Tibetului, aceast\ obsesie a condus la reac]ii

exagerate [i la opresiune, a[a cum se `nt`mpl\ de obicei.

~n timpul vizitei `n China, Bill [i cu mine am pus, din nou, pro-

blema Tibetului [i a viol\rii drepturilor omului `n China. Dup\ cum

era de a[teptat, liderii chinezii au fost de ne`nduplecat [i au schim-

bat subiectul. C`nd s`nt `ntrebat\ de ce un pre[edinte american ar

Istorie trqitq 609


trebuie s\ viziteze o ]ar\ cu care avem profunde divergen]e de

opinie, r\spunsul meu este invariabil: America, na]iunea cu cea mai

mare varietate de culturi din istoria omenirii, de]ine acum puteri de

neegalat. Dar nu putem tr\i izola]i [i f\r\ s\ [tim nimic despre alte

]\ri [i perspectivele lor. Cunosc`nd mai multe despre lumea `n care

tr\iesc, cu care s`nt `n competi]ie [i cooperare, liderii [i poporul

nostru progreseaz\. Indiferent de c`te avem `n comun cu oamenii

de pretutindeni, istoria, geografia [i cultura produc diferen]e pro-

funde [i acestea pot fi dep\[ite numai prin experien]\ [i prin rela]ii

directe. O vizit\ preziden]ial\ la nivel `nalt, prin aten]ia pe care o

genereaz\ at`t `n ]ara vizitat\, c`t [i `n America, poate crea cel pu]in

o baz\ pentru `n]elegere [i `ncredere. Deoarece China este o ]ar\

at`t de important\ se cerea o vizit\ oficial\.

Centrul pentru Studierea Dreptului de c\tre Femei [i Servicii

Legale de la Universitatea Beijing este un mic birou de consiliere

juridic\, surprinz\tor de asem\n\tor cu cel pentru care lucrasem ca

profesoar\ de drept la Universitatea din Arkansas. Centrul folosea

`n mod energic legea pentru a sprijini drepturile femeilor. Un prim

pas `n aplicarea legii protec]iei drepturilor femeilor a fost f\cut `n

1992. Centrul `ncercase s\ impun\ legea, aduc`nd pe rol un proces

al unor muncitoare care nu fuseser\ pl\tite de luni de zile, d`nd `n

judecat\ un antreprenor care a for]at femei inginer s\ `[i dea

demisia mai repede dec`t colegii lor b\rba]i [i ajut`nd la aducerea `n

fa]a justi]iei a unui violator. Am `nt`lnit multe dintre clientele Cen-

trului, inclusiv o femeie concediat\ pentru c\ `[i n\scuse primul

copil f\r\ aprobarea cabinetului de consiliere familial\ a companiei

pentru care lucra. ~nfiin]at `n 1995 cu ajutorul Funda]iei Ford, Cen-

trul consiliase deja aproape patru mii de oameni [i oferise servicii

legale gratuite `n peste o sut\ de cazuri. A fost `ncurajator s\ v\d

acest gen de consiliere, precum [i experimentul de democra]ie

rural\ f\cut de China. Schimbarea `n China este o certitudine; `ns\

progresul c\tre o libertate mai mare nu este. Cred c\ Statele Unite

au o mare [ans\ s\ dezvolte leg\turi mai str`nse.

610

Guvernul chinez ne-a surprins permi]`nd difuzarea necenzurat\

a conferin]ei de pres\ ]inute de Bill [i de Jiang – `n timpul c\reia a

avut o conversa]ie lung\ despre drepturile omului [i despre Tibet –

[i discursul lui Bill c\tre studen]ii de la Universitatea Beijing, `n

care a subliniat c\ „libertatea real\ presupune mai mult dec`t liber-

tatea economic\“.

Bill, Chelsea, mama [i cu mine am f\cut o vizit\ a Ora[ului

Interzis [i a Marelui Zid. Am fost la slujba de duminic\ la biserica

protestant\ Chongwenmen, interzis\ multora, ca s\ demonstr\m

public sprijinul nostru pentru o libertate religioas\ mai mare `n

China. ~ntr-o diminea]\ devreme, am vizitat „pia]a murdar\“, un

t`rg unde v`nz\torii care nu puteau s\ ob]in\ un spa]iu `n cortul per-

manent `[i expuneau marfa pe p\turi `n mizeria din afara cortului.

Pre[edintele Jiang a dat `n onoarea noastr\ un dineu oficial magni-

fic `n Marea Sal\ a Poporului, unde am fost delecta]i cu muzic\

tradi]ional\ chinez\ [i occidental\. ~nainte de sf`r[itul reprezenta]iei

muzicale, ambii lideri au dirijat cu r`ndul forma]ia Armata

Eliber\rii Poporului. ~n noaptea urm\toare, Jiang ne-a invitat pe

to]i la un dineu intim la palat, unde el [i al]i oficiali de rang `nalt

locuiau `mpreun\ cu familiile lor. Dup\ cina din camera de servire

a ceaiului, ne-am plimbat `n noaptea de var\ [i ne-am a[ezat pe

malul unui lac mic. Luminile din Beijing lic\reau `n dep\rtare.

Dac\ Beijing este un Washington, Shanghai este un New York.

Programul lui Bill era plin de `nt`lniri cu oameni de afaceri [i o vizit\

la Bursa de valori din Shanghai. Am dat peste o alt\ amuzant\, dar

relevant\ `nt`mplare despre controlul guvernului chinez. Pl\nuisem

un pr`nz intim la un restaurant, ca o pauz\ `n programul oficial. C`nd

am ajuns, Bob Barnett, care vizitase `nainte restaurantul, mi-a spus

c\ poli]ia ap\ruse cu c`teva ore `nainte [i le spusese tuturor celor care

lucrau `n magazinele din apropiere s\ plece. Ei au fost `nlocui]i cu

tineri atr\g\tori purt`nd haine occidentale.

La Biblioteca din Shanghai, care era un monument arhitectonic,

am vorbit despre situa]ia femeilor, construindu-mi discursul `n

Istorie trqitq 611


jurul unui vechi aforism chinez, conform c\ruia femeile sus]in

jum\tate din ceruri. Dar de cele mai multe ori, am ad\ugat eu, c`nd

combin\ munca domestic\ nepl\tit\ cu activitatea productiv\ pl\-

tit\, femeile ajung s\ sus]in\ mai mult de jum\tate.

Pentru a accentua libertatea religioas\, am f\cut, `mpreun\ cu

ministrul Albright, o vizit\ la sinagoga Ohel Rachel. Sinagoga fu-

sese restaurat\ de cur`nd, fiind una dintre numeroasele sinagogi

construite de marea comunitate de evrei, care `nflorise `n secolele

al XIX-lea [i al XX-lea, c`nd ace[tia s-au `ndreptat spre Shanghai,

dinspre Europa [i Rusia. Majoritatea evreilor au p\r\sit China dup\

instalarea comuni[tilor la putere pentru c\ guvernul n-a acceptat,

oficial, iudaismul [i sinagogile. Ohel Rachel fusese folosit\ mult

timp drept depozit. Rabinul Arthur Schneier de la sinagoga din

Park East din New York, care `mpreun\ cu cardinalul Theodore

McCarrick [i cu doctorul Donald Argue ì relataser\ lui Bill despre

statutul libert\]ii religioase `n China, a adus o nou\ Tora.

De la ritmul frenetic din Shanghai am zburat spre Guilin, locul

favorit al arti[tilor, de secole. Rùl Li curgea u[or printre doi mun]i

de calcar, care ar\tau precum turla unei biserici. Multe dintre pic-

turile chineze[ti `nf\]i[au acest minunat peisaj.

De `ndat\ ce ne-am `ntors din China, ne-am concentrat aten]ia

asupra istoriei noastre cultural-artistice [i asupra s\rb\toririi mileniu-

lui, eveniment la care m\ g`ndisem de luni de zile. Democra]ia

impune mari rezerve de capital intelectual, pentru a continua aven-

tura `ntemeietorilor na]iunii noastre, gigan]i intelectuali care, prin

imagina]ie [i principii filozofice, au prefigurat [i apoi au dat

na[tere sistemului nostru puternic de guvernare. Sus]inerea demo-

cra]iei de mai bine de dou\ sute dou\zeci [i cinci de ani presupune

c\ cet\]enii `n]eleg istoria bogat\ a na]iunii noastre, leg\turile pro-

ductive cu celelalte ]\ri [i pot s\ `[i imagineze viitorul copiilor lor.

~n ultimii c`]iva ani fusesem preocupat\ de anti-intelectualismul

frivol din discursul nostru politic. Unii membri ai Congresului afir-

maser\ cu m`ndrie c\ nu c\l\toriser\ `n str\in\tate niciodat\.

612

Intrarea `n noul mileniu oferea posibilitatea etal\rii istoriei, cul-

turii [i ideilor care au f\cut din America na]iunea cu cea mai lung\

democra]ie din istoria umanit\]ii [i care s`nt cruciale preg\tirii

cet\]enilor no[tri pentru viitor. Am vrut s\ atrag aten]ia asupra isto-

riei culturale [i artistice a Americii. Am implicat-o [i pe Ellen

McCulloch-Lovell, [ef-adjunct al departamentului de personal, `n

ac]iunea de `nt`mpinare a mileniului. ~mpreun\ am ales o tem\ care

s\ schi]eze ce a[teptam de la str\daniile noastre: „Cinste[te trecutul,

imagineaz\-]i viitorul“.

Am organizat o serie de prelegeri la Casa Alb\, `n care profe-

sori, istorici, arti[ti, oameni de [tiin]\ au explorat domenii vaste, de

la r\d\cinile culturale ale jazz-ului american p`n\ la geneza istoriei

femeilor. Str\lucitul om de [tiin]\ Stephen Hawking a dezb\tut cele

mai noi chestiuni de cosmologie. Dr. Vinton Cerf [i Dr. Eric Lan-

der au discutat Proiectul Genomului Uman, legat de dezv\luirea

secretelor `nzestr\rii noastre genetice. {tim c\ 99,9% dintre fiin-

]ele umane s`nt asem\n\toare din punct de vedere genetic, lucru

care are importante implica]ii pentru o coexisten]\ lini[tit\ `ntr-o

lume at`t de violent\. Marele trompetist Wynton Marsalis a

demonstrat de ce muzica jazz este muzica democra]iei. Poe]i

importan]i [i-au citit operele `n prezen]a adolescen]ilor. Aceste

forumuri au devenit primele cybercasts la Casa Alb\, permi]`nd

oamenilor de pretutindeni s\ participe la aceste forumuri [i apoi la

sesiuni de `ntreb\ri [i r\spunsuri.

Am ini]iat „Salva]i comorile Americii“, un program de restau-

rare [i de recunoa[tere a locurilor [i a operelor artistice de impor-

tan]\ istoric\ [i cultural\ din `ntreaga ]ar\. ~n fiecare comunitate

exist\ ceva – un monument, o cl\dire, o oper\ de art\ – care vor-

be[te despre cine s`ntem noi, americanii. Totu[i, noi prea des negli-

j\m istoria [i nu `nv\]\m nimic din faptele ei. Drapelul Statelor

Unite, care a inspirat compunerea imnului na]ional, at`rn\, zdren]uit,

`n Muzeul Na]ional de Istorie. Restaurarea lui serioas\ ar costa mi-

lioane; pierderea lui ar fi inestimabil\.

Istorie trqitq 613


La `nceputul programului „Salva]i comorile Americii“, eu [i

Bill am anun]at o dona]ie de zece milioane de dolari din partea lui

Ralph Lauren [i a Companiei Polo pentru restaurarea steagului care

inspirase imnul na]ional. ~n urm\torii doi ani programul „Salva]i

comorile Americii“ a str`ns [aizeci de milioane de dolari de la

guvernul federal [i cincizeci de milioane din dona]ii private. Banii

au fost folosi]i pentru restaurarea filmelor vechi, renovarea de

a[ez\ri istorice, remobilarea teatrelor [i salvarea altor p\r]i din

mo[tenirea Americii.

~n iulie, am plecat `ntr-o excursie de patru zile cu autocarul la

Seneca Falls, New York, f\c`nd opriri `n locuri importante: Fort

McHenry `n Baltimore, fabrica lui Thomas Edison `n New Jersey,

cartierul militar general al lui George Washington `n Newburgh,

New York, un parc `n Victor, New York, dedicat culturii indienilor

irochezi [i casa lui Harriet Tubman din Auburn, New York.

Harriet Tubman este una dintre eroinele mele favorite. Fost\

sclav\, a evadat pentru ca apoi s\ se `ntoarc\ plin\ de curaj `n Sud

ca s\ ì elibereze [i pe al]ii. De[i f\r\ [coal\, aceast\ femeie extra-

ordinar\ a fost sor\ medical\ [i cerceta[ `n Armata Statelor Unite,

`n timpul R\zboiului Civil, [i s-a ocupat cu str`ngerea de fonduri

pentru a oferi educa]ie, haine [i ad\post copiilor negri proasp\t

elibera]i `n timpul Reconstruc]iei. Ea a fost o for]\ `n sine [i surs\

de inspira]ie pentru americanii de toate rasele. „Dac\ e[ti obosit,

continu\. Dac\ ]i-e team\, continu\. Dac\ ]i-e foame, continu\.

Dac\ vrei s\ gu[ti libertatea, continu\“, le spunea ea sclavilor pe

care ì conducea pe drumul de la sclavie la libertate.

Momentul emo]ionant al turului nostru l-a constituit eveni-

mentul din Parcul Istoric Na]ional al Drepturilor Femeilor din

Seneca Falls, la care au luat parte [aisprezece mii de oameni.

Evenimentul marca o sut\ cincizeci de ani de la campania pentru

dreptul de vot al femeilor, condus\ de Elizabeth Cady Stanton [i

de Susan B. Anthony.

614

Inspirat\ de ce a reprezentat acest or\[el `n istoria femeilor [i a

Americii, mi-am `nceput discursul cu povestea lui Charlotte Wood-

ward, o t`n\r\ de nou\sprezece ani care f\cea m\nu[i [i tr\ise la

Waterloo, o localitate din vecin\tate, cu un secol [i jum\tate `n

urm\. Am cerut publicului s\-[i imagineze existen]a ei (lucra pen-

tru un salariu mic, [tia c\, dac\ se c\s\tore[te, salariul, copii [i

chiar hainele de pe ea vor apar]ine so]ului), s\-[i imagineze curio-

zitatea [i emo]ia ei din 19 iulie 1848, c`nd s-a `ndreptat spre Seneca

Falls, `ntr-o c\ru]\. Se ducea s\ ia parte la prima Conven]ie pentru

drepturile femeilor din America, iar pe drum a `nt`lnit altele ca ea,

care formau o lung\ procesiune pe drumul c\tre egalitate.

Am vorbit de Frederick Douglass, un aboli]ionist negru, care a

venit la Seneca Falls s\-[i continue lupta de-o via]\ pentru libertate.

M-am `ntrebat: „ce p\rere ar avea b\rba]ii [i femeile curajoase care

au semnat aceast\ declara]ie, dac\ ar afla c`te femei nu au votat. Ar

fi uimite [i revoltate... Acum o sut\ cincizeci de ani, femeile din

Seneca Falls erau obligate s\ tac\. Azi, femeile, noi, femeile, ne

oblig\m singure s\ p\str\m t\cerea. Avem o [ans\. Avem o voce“.

~n final, le-am `ndemnat pe femei s\ se ghideze dup\ `n]elep-

ciunea [i viziunile celor care se adunaser\ aici, c`ndva.

– Viitorul, ca [i trecutul [i prezentul, nu va fi [i nu poate fi per-

fect. Fetele [i nepoatele noastre vor avea de `nfruntat noi provoc\ri,

pe care nu ni le putem imagina azi. Dar fiecare dintre noi poate

ajuta la preg\tirea pentru provoc\rile viitorului, f\c`nd tot ce se

poate pentru a sus]ine dreptatea [i egalitatea, drepturile femeilor [i

ale omenirii, indiferent de costuri [i de riscuri.

Prim\vara [i vara descoperirilor mele se sf`r[eau pe acest t\r`m

istoric. Fusesem martor\ la instaurarea fragil\ a democra]iei `n

China, `n Africa, `n Europa de Est [i `n America Latin\. Drumul lor

spre democra]ie era acela[i drum parcurs [i de America. Leg\tura

dintre Harriet Tubman [i Nelson Mandela era o parte dintr-o exis-

ten]\ uman\ asem\n\toare [i `ncercam s\ g\sesc cea mai bun\

modalitate de a o cinsti. Pentru c\ se v\rsase at`ta s`nge pentru

Istorie trqitq 615


dreptul la vot, am ajuns s\ `l privesc ca pe un sacrament laic. Par-

ticiparea la alegeri e un tribut adus celor care s-au sacrificat pentru

dreptul nostru de a ne vota liderii.

M-am `ntors acas\ cu o viziune re`nnoit\ asupra sistemului nos-

tru de guvern\m`nt, imperfect, dar puternic, [i cu noi idei despre

cum s\ `l fac s\ func]ioneze `n favoarea tuturor cet\]enilor. {i, c`nd

m\ g`ndeam la obstacolele pe care `nc\ le mai `nfruntam, eu [i cu

Bill, la Washington, mi-a trecut prin minte c\ Harriet Tubman ne

d\duse [tafeta [i ne obliga s\ continu\m.

616

AUGUST 1998

August 1998 a fost o lun\ s`ngeroas\, iar evenimentele p\reau

s\ arate c\ timpurile se schimbau la sf`r[itul unui deceniu. ~n cea

mai mare parte a lumii, mijlocul anilor ’90 a fost o perioad\ de sta-

bilitate [i de progres. Imperiul sovietic s-a destr\mat f\r\ un nou

r\zboi mondial, iar Rusia colabora cu Statele Unite [i cu Europa

pentru construirea unui viitor mai sigur. Africa de Sud a avut

alegeri libere. Teoretic, toat\ America Latin\ se bucura de

democra]ie. Epurarea etnic\ din Bosnia `ncetase [i `ncepuse recon-

struc]ia. Convorbirile de pace [i acordul de `ncetare a focului din

Irlanda de Nord erau pe drumul cel bun. ~n ciuda unor `nt`mpl\ri

teribile, liderii din Orientul Mijlociu se `ndreptau spre pace. Ca de

obicei, existau zone de conflict [i suferin]\ peste tot `n lume, dar `n

multe cazuri ostilit\]ile `ncetaser\.

Aceast\ perioad\ de calm relativ a fost spulberat\ pe 7 august,

c`nd la ambasadele SUA din Kenya [i Tanzania terori[ti islamici au

pus la cale dou\ atentate cu bomb\ simultane, r\nind peste cinci

mii de oameni [i omor`nd dou\ sute [aizeci [i patru, dintre care

doisprezece americani. Cele mai multe victime au fost angaja]i

africani [i trec\tori. Au fost cele mai grave atacuri dintr-o serie

asupra ]intelor americane de peste ocean [i un `nceput a ceea ce

avea s\ urmeze. Bill era mai concentrat ca oric`nd ca s\ g\seasc\

motivele acestei campanii a terorii [i s\-i izoleze pe liderii ei. Era

din ce `n ce mai evident pentru serviciile de informa]ii c\ un exilat


saudit diabolic, pe nume Osama bin Laden, organiza [i finan]a o

mare parte dintre actele de terorism din lumea musulman\, iar

atacurile lui erau din ce `n ce mai mari [i mai `ndr\zne]e.

~n Irak, Saddam Hussein sfida cererile ONU privind accesul

nelimitat al inspectorilor la diferite obiective, f\r\ o notificare prea-

labil\. Bill a c\zut de acord cu oficialii ONU [i cu alia]ii SUA s\-i

ofere un r\spuns pe m\sur\ lui Hussein. A fost remarcabil pentru

toat\ lumea, mai pu]in pentru cei care `l cuno[teau, c\ Bill reu[ise

s\ se desprind\ din controversele politice din jurul lui [i s\ se con-

centreze asupra crizelor interna]ionale. Dar lui Bill [i echipei lui de

securitate na]ional\ le era dificil s\ `ndrepte aten]ia Congresului [i

resursele guvernamentale c\tre amenin]\rile din ]ar\ [i din str\in\-

tate. Poate [i pentru c\ mass-media, Congresul [i FBI-ul `[i con-

centrau aten]ia asupra vie]ii particulare a pre[edintelui.

Spre sf`r[itul lunii iulie, am aflat de la David Kendall c\ Starr ì

oferise imunitate Monic\i Lewinsky. Ea a depus m\rturie `n fa]a

marelui juriu pentru Whitewater, pe 6 august. Starr era hot\r`t s\-l

citeze pe pre[edinte s\ depun\ m\rturie, iar Bill trebuia s\ se

hot\rasc\ dac\ s\ coopereze sau nu. Echipa de avoca]i a lui Bill s-a

opus ideii, fiindc\ cel vizat de o investiga]ie nu ar trebui s\ depun\

m\rturie `n fa]a unui mare juriu. Dac\ s-ar fi ajuns la proces, orice

ar fi spus putea fi folosit `mpotriva lui. Dar presiunea politic\ pen-

tru m\rturie era imens\. Alegerile se apropiau [i Bill nu dorea ca

aceast\ problem\ s\ le afecteze. Credeam c\ Bill trebuie s\ depun\

m\rturie, dar nu vedeam `n asta un motiv de `ngrijorare. Era doar

`nc\ un obstacol. David Kendall ne informa cu regularitate, pe

mine [i pe Bill, despre evolu]ia anchetei lui Starr [i [tiam c\ procu-

rorii ceruser\ o mostr\ de s`nge de la pre[edinte f\r\ s\ specifice

pentru ce anume. David credea c\ Biroul procurorului independent

`ncerca s\-l sperie pe Bill `nainte de m\rturie.

{tiam din experien]\ c\ apari]ia `n fa]a marelui juriu poate stre-

sa o persoan\. Vineri noaptea, pe 14 august, m-am `nt`lnit cu Bob

Barnett la Casa Alb\ ca s\ discut\m despre alte probleme [i despre

618

starea mea de spirit. Dup\ ce am terminat, Bob m-a `ntrebat dac\

s`nt `ngrijorat\.

– Nu, dar `mi pare r\u c\ trebuie s\ trecem prin at`tea, am spus.

– Dar dac\ situa]ia este mai complicat\ dec`t crezi? a spus

atunci Bob.

– Nu cred c\ este. Am discutat aceast\ problem\ cu Bill de mai

multe ori.

– Dar dac\ Starr g\se[te ceva? a insistat Bob.

– Baz`ndu-m\ pe experien]a mea, nu a[ crede nimic din ce face

sau spune Starr.

– Trebuie s\ te g`nde[ti c\ ar putea fi ceva adev\rat.

– Ascult\, Bob, so]ul meu o fi av`nd defectele lui, dar nu m-a

min]it niciodat\.

~n diminea]a urm\toare, s`mb\t\ 15 august, Bill m-a trezit a[a

cum f\cuse cu luni de zile `n urm\. De aceast\ dat\ nu a stat l`ng\

pat, ci se plimba prin camer\. Mi-a spus pentru prima dat\ c\

situa]ia era mult mai serioas\ dec`t p\rea. ~[i d\dea seama c\ va tre-

bui s\ recunoasc\ faptul c\ a avut o rela]ie intim\ nepotrivit\. Mi-a

spus c\ ceea ce se `nt`mplase `ntre ei a fost de scurt\ durat\ [i spo-

radic. Nu putuse s\-mi spun\ `n urm\ cu c`teva luni pentru c\ i-a

fost ru[ine s\ recunoasc\ [i [tia c`t de sup\rat\ voi fi.

Respiram greu. ~ncerc`nd s\ trag aer `n piept, am `nceput s\

pl`ng [i s\ ]ip la el.

– Ce `nseamn\ asta? Ce vrei s\ spui? De ce m-ai min]it?

Eram furioas\ [i furia `mi cre[tea continuu. El repeta mereu:

– ~mi pare r\u. ~mi pare at`t de r\u. Am `ncercat s\ v\ protejez

pe tine [i pe Chelsea.

Nu puteam s\ cred ce auzeam. P`n\ atunci m\ g`ndisem c\ fuse-

se o prostie s\ acorde aten]ie tinerei [i eram convins\ c\ Bill fusese

tras pe sfoar\. Nu puteam s\ cred c\ a f\cut ceva care s\ pericliteze

c\s\toria [i familia noastr\. Eram uimit\, r\nit\ [i furioas\ c\ l-am

crezut la `nceput.

Istorie trqitq 619


Atunci mi-am dat seama c\ trebuie s\ ì spunem lui Chelsea.

C`nd i-am zis c\ trebuie s\ afle de la el, i s-au umezit ochii. Tr\dase

`ncrederea `n c\s\toria noastr\ [i am`ndoi [tiam c\ poate fi o

gre[eal\ ireparabil\. Iar Chelsea trebuia s\ [tie c\ o min]ise [i pe

ea. Aceste momente au fost groaznice pentru noi. Nu [tiam dac\

mariajul nostru putea – sau trebuia – s\ reziste unei asemenea

tr\d\ri, dar [tiam c\ trebuie s\ m\ g`ndesc `n lini[te la ceea ce

sim]eam. Aveam nevoie disperat\ s\ vorbesc cu cineva, a[a c\ am

sunat o prieten\, care era [i consilier, pentru un sfat. A fost cea mai

[ocant\, dureroas\ [i nimicitoare experien]\ din via]a mea. Nu

`n]elegeam ce trebuie s\ fac, dar [tiam c\ trebuie s\ am calmul

necesar ca s\-mi dau seama de sentimentele mele.

Din fericire, nu aveam programat\ nici o apari]ie public\ la acel

sf`r[it de s\pt\m`n\. Trebuia s\ fim `n vacan]\, dar am`naser\m ple-

carea spre Martha’s Vineyard p`n\ dup\ apari]ia lui Bill `n fa]a

marelui juriu. ~n ciuda dezastrului emo]ional din jurul lui, Bill tre-

buia s\ `[i preg\teasc\ m\rturia [i discursul pe care urma s\-l ]in\

`n fa]a na]iunii.

Pe c`nd noi luptam cu aceast\ criz\ emo]ional\ [i public\, un alt

eveniment ne-a trezit la cruda realitate: `n Omagh, Irlanda de Nord,

un grup de republicani irlandezi a detonat o ma[in\-capcan\ `ntr-o

pia]\ aglomerat\, ucig`nd dou\zeci [i opt de persoane, r\nind alte

dou\ sute [i afect`nd grav procesul de pace la care Bill muncise at`t

de mult. C`nd am aflat num\rul victimelor, s`mb\t\ dup\-amiaz\,

mi-am adus aminte de discu]iile purtate cu femei din toate p\r]ile

Irlandei. Vorbeam despre tot felul de probleme [i c\utam o cale

pentru pace [i `n]elegere. Asta trebuia s\ `ncerc [i eu s\ fac `n

mijlocul propriilor probleme.

Bill a depus m\rturie timp de patru ore, luni, la Casa Alb\. Starr

fusese de acord s\ retrag\ cita]ia [i depozi]ia voluntar\ a fost `nre-

gistrat\ [i transmis\ marelui juriu printr-un sistem `nchis. Astfel,

Bill a fost scutit de o apari]ie ru[inoas\: primul pre[edinte chemat

`n fa]a marelui juriu. Dar a fost singura umilin]\ de care a sc\pat `n

620

acea zi. C`nd s-a `ncheiat, la 18.25, Bill a ie[it din camer\ lini[tit,

dar foarte sup\rat. Nu am fost acolo c`nd a depus m\rturie [i nu

eram preg\tit\ s\ vorbesc cu el, dar mi-am dat seama, dup\ cum

ar\ta, c\ trecuse printr-un adev\rat calvar.

David Kendall a informat re]elele de televiziune c\ Bill se va

adresa na]iunii la ora zece. C`]iva dintre cei mai de `ncredere con-

silieri ai lui Bill – Chuck Ruff, Paul Begala, Mickey Kantor, James

Carville, Rahm Emanuel, Harry [i Linda Thomason – s-au `nt`lnit

ca s\ `l ajute cu discursul. Erau acolo David Kendall, dar [i Chelsea,

care `ncerca s\ `n]eleag\ ce se `nt`mpl\. Ini]ial, nu m-am dus. Nu

eram dispus\ s\ `l ajut pe Bill s\ scrie o declara]ie despre un subiect

care lovise `n decen]a [i `n intimitatea mea. P`n\ la urm\, poate din

obi[nuin]\, din curiozitate sau din dragoste, am urcat. C`nd am intrat

`n camer\ la ora zece, cineva a oprit repede sonorul televizorului.

{tiau c\ nu puteam s\ aud ceea ce se transmitea. C`nd am `ntrebat

cum merge, era clar c\ Bill `nc\ nu se hot\r`se ce s\ spun\.

Dorea ca oamenii s\ afle c`t de mult regret\ c\ [i-a min]it fami-

lia, prietenii [i ]ara, dar c\ nu min]ise `n m\rturia din cazul Jones,

pentru c\ `ntreb\rile au fost st`ngace, dar sunau ca un labirint legal.

F\cuse o gre[eal\ teribil\, `ncercase s\ o treac\ sub t\cere [i acum

voia s\ cear\ iertare. Totodat\, credea c\ nu-[i putea permite s\

par\ vulnerabil `n fa]a inamicilor politici sau ai na]iunii. ~n zilele

premerg\toare confesiunii `n fa]a mea, discutaser\m despre punctul

mort, foarte periculos, la care ajunseser\m `n Irak, [i despre

anun]ul lui Saddam Hussein din 5 august, prin care interzicea

inspec]iile ONU, pun`nd astfel paie pe foc `ntr-o situa]ie deja ten-

sionat\. {i doar noi doi [i echipa lui Bill de politic\ extern\ [tiam

c\, la c`teva ore dup\ m\rturisirea gre[elilor personale, SUA va

lansa un atac cu rachete asupra unei tabere de antrenament a lui

Osama bin Laden din Afghanistan. La ora atacului, bin Laden [i

locotenen]ii lui ar fi trebuit s\ fie acolo. Atacul `nsemna r\zbunarea

pentru atentatele de la ambasadele din Kenya [i din Tanzania. Pen-

tru c\ o lume `ntreag\ ne urm\rea – mul]i `ntreb`ndu-se de ce at`ta

Istorie trqitq 621


agita]ie – Bill nu credea c\ pre[edintele SUA putea s\-[i permit\ s\

par\ vl\guit.

Pe m\sur\ ce ora declara]iei se apropia, toat\ lumea emitea

p\reri [i asta nu `l ajuta pe Bill. El dorea s\ foloseasc\ aceast\

ocazie pentru a sublinia nedreptatea [i gre[elile investiga]iei lui

Starr, dar exista o `ntrebare serioas\: dac\ s\ vizeze sau nu

procurorul independent. De[i eram furioas\ pe el, vedeam c`t de

sup\rat este [i `mi era greu. ~ntr-un t`rziu am spus:

– Bill, \sta este discursul t\u. Tu e[ti cel care s-a b\gat `n

`ncurc\tura asta, numai tu po]i decide ce s\ faci.

Apoi, eu [i Chelsea am plecat din camer\.

P`n\ la urm\, Bill a r\mas singur [i [i-a scris discursul. A fost

criticat pentru c\ nu [i-a cerut scuze suficient (sau, mai degrab\,

pentru c\ nu a p\rut sincer [i pentru c\ l-a criticat pe Starr). ~nc\

eram prea sup\rat\ ca s\ am o p\rere. James Carville, cel mai sin-

cer prieten pe care `l aveam, credea c\ atacarea lui Starr fusese o

gre[eal\. Era momentul s\ se admit\ gre[eala [i gata. ~nc\ nu [tiu

cine a avut dreptate. Presa nu a primit bine discursul, dar, `n

urm\toarele zile, reac]iile americanilor indicau c\ ei considerau c\

o rela]ie `ntre doi adul]i este privat\ [i nu credeau c\ afecteaz\

capacitatea unei persoane de a-[i `ndeplini `ndatoririle, fie la tribu-

nal, fie `n sala de opera]ie, `n Congres sau `n Biroul Oval. Cota lui

Bill `n sondajele de opinie r\m`nea `nalt\, dar, `n ceea ce m\

prive[te, atinsese fundul oceanului.

Ultimul lucru pe care mi-l doream era s\ plec `n vacan]\, [i

totu[i voiam cu disperare s\ plec din Washington. Chelsea voise s\

mergem din nou la Martha’s Vineyard, unde era a[teptat\ de prie-

teni. A[a c\ to]i trei am plecat spre insul\ `n dup\-amiaza urm\-

toare. L-am luat [i pe Buddy, cìnele, s\ ì ]in\ companie lui Bill.

Era singurul membru al familiei care mai era dispus s-o fac\.

Chiar `nainte s\ plec\m, Marsha Berry, secretara mea de pres\,

a f\cut o declara]ie din partea mea:

622

– Evident, aceasta nu este cea mai bun\ zi din via]a doamnei

Clinton. Este un moment c`nd se bazeaz\ pe credin]a ei religioas\

puternic\.

P`n\ ne-am instalat `n casa de oaspe]i, adrenalina crizei s-a risi-

pit [i am r\mas doar cu o triste]e profund\, cu dezam\gire [i furie.

Abia vorbeam cu Bill [i, c`nd o f\ceam, era doar o tirad\ de cuvinte.

Citeam. M\ plimbam pe plaj\. El dormea la parter, eu la etaj. Zilele

erau mai u[oare ca nop]ile. Ce faci c`nd cel mai bun prieten, cel care

te ajut\ s\ treci prin cele mai grele momente, este cel care te-a r\nit?

M\ sim]eam teribil de singur\. {i Bill la fel. ~ncerca s\ se explice [i

s\-[i cear\ iertare. Dar eu nu eram preg\tit\ s\ stau `n aceea[i ca-

mer\ cu el, iar iertarea nu era o op]iune. Trebuia s\ caut ad`nc `n

mine [i `n credin]a mea ca s\ mai cred `n c\s\toria noastr\, s\ g\sesc

o cale spre `n]elegere. ~n acest moment, chiar nu [tiam ce voi face.

La scurt timp dup\ ce am ajuns, Bill s-a `ntors la Casa Alb\ s\

supravegheze atacul cu rachete asupra uneia dintre taberele de antre-

nament din Afghanistan a lui Osama bin Laden. SUA a[teptaser\

confirmarea c\ bin Laden [i ajutoarele lui erau `n taberele-]int\.

Rachetele l-au ratat, c\z`nd asupra obiectivului doar la c`teva ore

dup\ ce Osama plecase. De[i erau dovezi clare c\ bin Laden era

responsabil pentru atacurile asupra ambasadelor, Bill a fost criticat

c\ a ordonat atacul. A fost acuzat c\ a f\cut-o ca s\ distrag\ aten]ia

de la problemele lui [i de la ideea acuz\rii vehiculat\ din ce `n ce

mai mult at`t de c\tre republicani, c`t [i de comentatori, care nu

`n]elegeau pericolele terorismului, `n general, [i ce reprezentau bin

Laden [i al Qaeda, `n special.

Apoi Bill s-a `ntors `ntr-o cas\ t\cut\. Chelsea [i-a petrecut

majoritatea timpului cu prietenii no[tri, Jill [i Ken Iscol, [i fiul lor,

Zack. Ei [i-au oferit casa [i sufletele pentru fiica mea r\nit\ [i con-

fuz\. Era teribil c`nd eu [i Bill ne aflam `n aceea[i camer\, dar era

greu s\ schimb\m situa]ia. Mass-media p`ndea insula de c`nd sosi-

ser\m [i erau gata s\ se n\pusteasc\ dac\ ap\ream `n public. Nu

aveam dispozi]ia necesar\ pentru a ie[i cu prietenii, dar am fost

Istorie trqitq 623


impresionat\ de felul `n care ace[tia s-au raliat `n ajutorul nostru.

Vernon [i Ann Jordan erau al\turi de noi. Katharine Graham, care

trecuse [i ea prin drama infidelit\]ii, m-a invitat la pr`nz. Apoi,

Walter Cronkite ne-a invitat pe to]i pe vasul lui.

La `nceput, nu am vrut s\ mergem. Dar Walter [i so]ia lui,

Betsy, aveau o atitudine `mp\ciuitoare fa]\ de cei care cereau capul

lui Bill [i m\ criticau c\ `l suport.

– Este incredibil, a spus Walter. De ce nu `[i v\d de via]a lor

ace[ti oameni? Am tr\it destul s\ [tiu c\ [i c\s\toriile bune au mo-

mentele lor grele. Nimeni nu este perfect. Hai s\ mergem cu barca

pe mare!

Am acceptat oferta lui. De[i eram prea amor]it\ ca s\ m\ pot

relaxa, a fost pl\cut s\ fiu `n largul oceanului f\r\ grija familiei.

Grija amabil\ a familiei Cronkite mi-a ridicat moralul.

Maurice Templesman, care venea la Martha’s Vineyard `n fie-

care var\, s-a purtat extraordinar. Am `nceput s\ `l cunosc mai bine

dup\ moartea lui Jackie [i ne vizita la Casa Alb\. A sunat s\ `ntrebe

dac\ poate veni. Ne-am `nt`lnit pe iahtul lui `ntr-o sear\ [i am privit

luminile vapoarelor care intrau `n portul Menemsha. A vorbit

despre Jackie, c\reia ì sim]ea lipsa, [i mi-a spus c\ `n]elegea c`t de

greu a fost uneori.

– {tiu c\ so]ul t\u te iube[te, a spus. {i sper s\ `l po]i ierta.

Maurice nu voia s\-mi invadeze intimitatea [i m-a sf\tuit cu

bl`nde]e. Am acceptat cu recuno[tin]\. Dup\ ce am vorbit, a fost

o mare u[urare s\ stau pur [i simplu aproape de ap\, l`ng\ un

bun prieten.

M-am uitat la cerul nop]ii [i la pleiada de stele str\lucitoare, a[a

cum f\ceam `n Ridge Park c`nd eram copil, st`nd pe p\tur\ cu

mama. De c`nd marinarii au `nceput explorarea lumii, folosind

stelele pentru a-[i g\si drumul `napoi spre cas\, constela]iile nu s-au

schimbat deloc, m\ g`ndeam eu. Mi-am g\sit [i men]inut drumul `n

via]\ cu noroc [i credin]\ oarb\. Acum aveam nevoie de tot ajutorul

pe care `l puteam primi.

624

Eram recunosc\toare pentru sprijinul [i sfaturile primite `n

aceast\ perioad\, `n special de la Don Jones, preotul tinere]ii mele,

care `mi devenise prieten pe via]\. Don mi-a amintit de o predic\

clasic\ a teologului Paul Tillich „Tu e[ti primit“, pe care Don a ci-

tit-o, odat\, grupului nostru de tineri `n Ridge Park. Premisa este c\,

`n via]\, p\catul [i fericirea nu pot exista separat; nici una nu exist\

f\r\ cealalt\. „Harul divin se pogoar\ asupra noastr\ c`nd s`ntem

`ndurera]i [i nelini[ti]i“, scria Tillich. „Se `nt`mpl\ sau nu.“

Harul divin coboar\. P`n\ se pogora, preocuparea mea princi-

pal\ era s\ supravie]uiesc unei noi zile.

Istorie trqitq 625


PUNEREA SUB ACUZARE

P`n\ la sf`r[itul lunii august, a fost o atmosfer\ destins\, ba

chiar pa[nic\, `n familia noastr\. De[i aveam inima sf`[iat\ [i eram

dezam\git\ de Bill, orele de singur\tate m-au f\cut s\ recunosc

faptul c\ `l iubesc. Ceea ce nu [tiam totu[i era dac\ mariajul nostru

va rezista. Era mai u[or s\ prevezi ce-]i rezerva ziua de mìne dec`t

viitorul. Ne `ntorceam la Washington [i la un r\zboi politic ce nu se

termina niciodat\. Nu hot\r`sem dac\ s\ lupt pentru so]ul meu [i

pentru c\snicia mea, dar eram decis\ s\ lupt pentru pre[edinte.

A trebuit s\ las la o parte sentimentele [i s\ m\ concentrez

asupra a ceea ce aveam de f\cut pentru mine. ~ndeplinirea `nda-

toririlor personale presupunea o atitudine [i o judecat\ diferite de

cele publice. De mai bine de dou\zeci de ani, `mp\r]isem cu Bill

bucurii [i greut\]i, `mi era so], cel mai bun prieten [i partener. Era

un tat\ iubitor. Acum, din motive pe care va trebui s\ le explice,

`mi tr\dase `ncrederea, m\ r\nise profund [i d\duse inamicilor s\i

un subiect palpabil de exploatat, dup\ ce ani de zile `ndurase acu-

za]iile lor false, anchetele [i procesele partizane.

Sentimentele mele erau `n contradic]ie cu credin]ele mele

politice. Ca so]ie, voiam s\-i sucesc g`tul lui Bill. Dar el nu era

doar so]ul meu, era [i pre[edintele meu. Conducea America [i

lumea `ntr-un mod `n care eu credeam. Indiferent de ceea ce f\cuse,

am considerat c\ nimeni nu merit\ tratamentul abuziv pe care `l

primise el. Intimitatea lui, a mea, a Monic\i Lewinsky [i a familiilor

noastre fusese violat\ `ntr-o manier\ crud\ [i nejustificat\. Cred c\

so]ul meu gre[ea, moralmente: m\ min]ea pe mine [i inducea `n

eroare poporul american. Mai [tiu c\, prin gre[eala lui, nu `[i tr\-

dase ]ara. Tot ce `nv\]asem din ancheta Watergate m-a convins c\

nu exista temei pentru acuzarea lui Bill. Dac\ persoane ca Starr [i

ca alia]ii lui ar putea ignora Constitu]ia [i abuza de putere, av`nd ca

]int\ ideologic\ `ndep\rtarea unui pre[edinte, m-a[ teme pentru

poporul meu.

Erau `n balan]\ mandatul lui Bill, institu]ia preziden]ial\ [i

integritatea Constitu]iei. {tiam c\ ceea ce aveam s\ spunem [i s\

facem `n urm\toarele zile va influen]a nu numai viitorul meu [i al

lui Bill, ci [i al Americii. {i c\s\toria mea era `n balan]\ [i nu [tiam

deloc `n ce direc]ie se vor `nclina talgerele.

Via]a a mers `nainte [i eu o dat\ cu ea. Pe 1 septembrie, l-am

`nso]it pe Bill la Moscova, pentru o alt\ vizit\ oficial\, [i apoi, `n

Irlanda, s\ ne `nt`lnim cu so]ii Blair [i s\ ne plimb\m pe str\zile din

Omagh, unde au avut loc atentatele cu bombe. Detonarea a cinci

sute de kilograme de explozibil `ntr-o zon\ comercial\ aglomerat\

nu a avut succesul scontat de autorii actului. Nu a f\cut dec`t s\ ì

stimuleze pe oameni s\ lupte [i mai mult pentru pace. {oca]i,

fanaticii de ambele p\r]i ale conflictului [i-au domolit elanurile.

Gerry Adams, lider Sinn Fein, bra]ul politic al IRA, a anun]at

public faptul c\ violen]a din r\zboiul de [aptezeci [i [apte de ani

`mpotriva domina]iei britanice era o „amintire“. Dup\ declara]ia lui

Adams, David Trimble, liderul Partidului Unionist Ulster, a accep-

tat s\ se `nt`lneasc\ cu Sinn Fein pentru prima oar\. Cu to]ii au

c\zut de acord c\ nu ar fi fost posibile progrese at`t de impresio-

nante f\r\ implicarea direct\ a lui Bill [i a trimisului s\u special

George Mitchell, fost lider al majorit\]ii din Senat.

Tragedia din Omagh era o dovad\ a riscurilor pe care Bill era

dispus s\ [i le asume pentru pacea lumii, una dintre faptele bune

f\cute de Bill care a petrecut multe ore s\ ì conving\ pe irlandezi,

bosniaci, s`rbi, croa]i, kosovari, israelieni, palestinieni, greci, turci,

Istorie trqitq 627


birmanezi [i pe al]ii s\ renun]e la discordiile din trecut [i s\

dep\[easc\ barierele din drumul p\cii. Uneori, eforturile lui aveau

succes, alteori nu. Multe dintre succesele lui au fost fragile, a[a

cum aveam s\ afl\m mai t`rziu, c`nd procesul de pace din Orientul

Mijlociu s-a pr\bu[it. Dar chiar e[ecurile ì for]au pe oameni s\

lupte cu durerea. ~ntotdeauna am fost m`ndr\ [i recunosc\toare c\

Bill a continuat s\ lupte pentru pace [i reconciliere.

Imensul contingent de reporteri care l-au urmat pe pre[edinte `n

Rusia [i `n Irlanda c\uta mai mult dec`t o poveste despre o misiune

de pace. Ne supravegheau, `ndeaproape, pentru a descoperi starea

c\sniciei noastre. St\team `mpreun\ sau nu? Eram `ncruntat\ sau

pl`ngeam `n spatele ochelarilor fumurii? {i ce semnifica]ie avea

puloverul pe care l-am cump\rat pentru Bill la Dublin [i pe care l-a

purtat la Limerick, la primul lui meci de golf dup\ mai bine de o

lun\? Voiam cu disperare s\ restabilesc o parte din intimitatea mea

[i a familiei mele, dar m\ `ntrebam dac\ mai era posibil.

C`nd Bill era `n negocieri cu lideri externi, a fost admonestat

public de c\tre Joe Lieberman, senator din Connecticut. Lieber-

man, care fusese prietenul lui Bill pe c`nd acesta lucrase la prima

lui campanie pentru senatul statului Connecticut, la `nceputul ani-

lor ’70, a luat cuv`ntul `n fa]a Senatului pentru a cataloga compor-

tamentul lui Bill drept imoral [i v\t\m\tor, `ntruc`t „ofer\ marii

familii americane un mesaj de comportament acceptabil“.

C`nd reporterii din Irlanda i-au cerut s\-i r\spund\ lui Liber-

man, Bill a replicat:

– ~n esen]\, s`nt de acord cu el. Am spus, deja, c\ am f\cut o

gre[eal\. Una de neiertat [i `mi pare r\u. ~mi pare foarte r\u.

Au fost primele scuze exprimate public, din lungul [ir de scuze

pe care [i le-a cerut de-a lungul `ncerc\rii sale de reabilitare. Am

realizat `ns\ c\ acestea nu vor fi niciodat\ suficiente pentru `m-

bl`nzirea republicanilor [i nu ar putea `mpiedica o disociere `n

Partidul Democrat. Al]i lideri democra]i, printre care [i Richard

Gephardt, congresman de Missouri, senatorul de New York Daniel

628

Patrick Moynihan [i senatorul de Nebraska Bob Kerrey, au con-

damnat faptele pre[edintelui [i au considerat c\ el ar trebui, `ntr-un

fel, tras la r\spundere. Dar nici unul nu a recomandat aducerea lui

`n fa]a juriului.

C`nd ne-am `ntors la Casa Alb\, `n mintea mea erau tot felul de

probleme personale [i politice. Eu [i Bill acceptaser\m s\ parti-

cip\m la un program de consiliere marital\ pentru a hot\r` dac\ ne

salv\m c\snicia sau nu. Pe de o parte, eram [ocat\ emo]ional [i

`ncercam s\ fac fa]\ loviturii pe care tocmai o primisem. Pe de alt\

parte, `l consideram pe Bill un om bun [i un mare pre[edinte. Am

socotit atacul procurorului independent drept un r\zboi politic [i

am r\mas de partea lui Bill.

C`nd s`nt `ntrebat\ cum am putut s\ merg mai departe `ntr-o

perioad\ at`t de dificil\, r\spund c\ nu e un lucru ie[it din comun s\

te treze[ti diminea]a [i s\ te duci la munc\ chiar [i c`nd familia ta

trece printr-o criz\. Fiecare dintre noi a trebuit s\ fac\ asta c`ndva

[i at`t Prima Doamn\, c`t [i o femeie obi[nuit\ trebuie s\ procedeze

la fel `n asemenea cazuri. A trebuit s\-mi joc rolul p`n\ la cap\t, `n

fa]a publicului.

Chiar dac\ nu [tiam ce se va `nt`mpla cu via]a mea personal\,

eram convins\ c\ gre[eala lui Bill [i efortul lui gre[it direc]ionat

de a o ascunde nu constituiau o baz\ legal\ sau istoric\ pentru a-l

acuza. Trebuia s\ ne dea socoteal\ mie [i fetei noastre, dar nu

`ntr-un proces public.

~ns\ [tiam [i c\ opozi]ia ar putea folosi presa pentru a crea o

atmosfer\ `n care tensiunea politic\ s\ creasc\ at`t de mult, `nc`t s\

cear\ punerea sub acuzare sau demisia, indiferent de ce spune

legea. Eram nelini[tit\ c\ democra]ii ar putea cere demisia lui Bill

[i am `ncercat s\ m\ concentrez s\ ì ajut s\ fie reale[i `n noiem-

brie. De[i majoritatea s-a declarat contra punerii sub acuzare, mul]i

democra]i credeau c\, dac\ nu `l sanc]ioneaz\ pe Bill pentru fapta

lui, `[i vor pierde func]ia. ~n unele districte, `ngrijorarea era fon-

dat\. Oricum, `n mai toat\ ]ara, punerea sub acuzare [i investiga]ia

Istorie trqitq 629


lui Starr ì puteau pune `ntr-o lumin\ favorabil\ pe candida]ii

republicani, care `ncercau s\ exploateze procesul.

La `nceputul lui septembrie, David Kendall a descoperit c\

Biroul procurorului independent se preg\tea s\ trimit\ cazul la Co-

misia Juridic\ a Camerei care urma s\ decid\ dac\ punerea sub

acuzare va fi supus\ la vot `n plenul Camerei Reprezentan]ilor. Stu-

diasem aceast\ parte de drept `n 1974, c`nd a trebuit, printre alte

atribu]ii, s\ scriu un memoriu pentru Comisia Juridic\, `n care s\

punctez procedurile de acuzare a unui pre[edinte, [i un altul, legat

de dovezile necesare cerute de Constitu]ie. Conform Constitu]iei,

Camera trebuia s\ aprobe, prin vot majoritar, capetele de acuzare

care seam\n\ cu rechizitoriul unui demnitar federal. Apoi, capetele

de acuzare s`nt trimise la Senat pentru proces. De[i, `ntr-un proces

penal, juriul trebuie s\ fie unanim asupra verdictului de vinov\]ie, la

Senat ajunge o majoritate de doar dou\ treimi pentru a ob]ine ver-

dictul de condamnare [i demitere din func]ie. Constitu]ia limiteaz\

punerea sub acuzare pentru delicte foarte serioase: „tr\dare, mit\ sau

alte crime [i delicte majore“. P\rin]ii Fondatori au conceput punerea

sub acuzare ca pe un proces lent [i serios, plec`nd de la premisa c\

demiterea din func]ie a unui demnitar [i, mai ales, a unui pre[edinte

nu ar trebui s\ fie tratat\ cu superficialitate.

~n 1868, Camera Reprezentan]ilor l-a acuzat pe pre[edintele

Andrew Johnson, pentru c\ nesocotise dorin]a Congresului de a

derula, `n Sud, un proces de reconstruc]ie `n urma R\zboiului Civil.

~n viziunea mea, Camera a f\cut o gre[eal\, dar ei cel pu]in au

ac]ionat `mpotriva lui Johnson lu`nd `n considera]ie activitatea lui de

pre[edinte. Johnson a fost judecat [i achitat `n Senat cu un singur

vot `n plus `n favoarea lui. Richard Nixon a fost al doilea pre[edinte

american care a trecut prin procedurile acuz\rii, iar eu [tiam cu c`t\

grij\ s-au folosit probele marelui juriu, urm`nd, `ntocmai, spiritul [i

litera Constitu]iei. Aceast\ investiga]ie s-a desf\[urat sub auspiciile

unei stricte securit\]i [i confiden]ialit\]i timp de opt luni, `nainte ca

articolele acuz\rii lui Nixon s\ fie prezentate Comisiei Juridice.

630

Pre[edintele Comisiei Peter Rodino [i consilierul special John Doar

au dovedit un profesionalism non-partizan discret.

David Kendall a cerut o copie, `n avans, a raportului procuroru-

lui independent c\tre Camer\ ca s\ poat\ formula un r\spuns –

cerere bazat\ pe dreptate [i pe precedentul creat de cazul Nixon.

Starr a refuzat. Pe 9 septembrie, subordona]ii lui Starr au trans-

portat `n dou\ camionete copii ale „raportului Starr“, care avea peste

110 000 de cuvinte, `mpreun\ cu treizeci [i [ase de cutii cu docu-

mente anexe, [i le-au dat sergentului de paz\ pe treptele Capitoliu-

lui. Pu]ina `n]elegere de care a dat dovad\ Starr a fost `nfrico[\toare

[i a fost dep\[it\ de decizia rapid\ a Comisiei Camerei de a face

raportul disponibil pe Internet.

Legea federal\ cere ca dovezile marelui juriu s\ fie p\strate `n

regim de confiden]ialitate, pentru ca declara]ia unui martor, f\cut\

unui procuror, dar f\r\ s\ fie urmat\ de un contrainterogatoriu, s\

nu poat\ prejudicia un caz sau v\t\ma o persoan\. Acesta este unul

din principiile de baz\ din sistemul nostru juridic. Raportul lui

Starr era o compila]ie de declara]ii neprelucrate ale unor martori

care nu au fost niciodat\ supu[i unui contrainterogatoriu [i a fost

f\cut public, f\r\ obiectivitate [i cump\nire.

Nu am citit raportul Starr, dar am aflat c\, de-a lungul celor

445 de pagini ale sale, cuv`ntul sex (sau diverse forme ale lui)

apare de 581 de ori. Whitewater, presupusul subiect al probei lui

Starr, apare de patru ori, ca s\ dau o cifr\, ca [i „Procurorul Inde-

pendent Whitewater“. Raportul lui Starr era degradant pentru pre-

[edinte [i pentru Constitu]ie. Dezv\luirea lui public\ a `nsemnat un

moment josnic `n istoria Americii.

Starr a cerut Comisiei Juridice din Camer\ s\ ia `n considera]ie

unsprezece posibile capete de acuzare. Eram convins\ c\ `[i

dep\[ise autoritatea legal\. Constitu]ia cere ca legislativul – nu pro-

curorul independent, care este o crea]ie a executivului [i a puterii

judec\tore[ti – s\ investigheze probele acuz\rii. Datoria lui Starr

era s\ dea un raport impar]ial comisiei, care, prin propriul personal,

Istorie trqitq 631


s\ pun\ probele cap la cap. Starr, `ns\, s-a numit el `nsu[i [i

procuror, [i judec\tor, [i juriu `n zelul s\u de a-l acuza pe Bill. {i

cu c`t eram mai convins\ c\ Starr abuza de putere, cu at`t mai mult

eram de partea lui Bill – cel pu]in politic.

Pe lista capetelor de acuzare alc\tuit\ de Starr erau `nvinuiri cum

c\ pre[edintele min]ise sub jur\m`nt `n leg\tur\ cu comportamentul

s\u, obstruc]ionase justi]ia [i abuzase de func]ia sa. Bill nu a obstruc-

]ionat niciodat\ justi]ia [i nu a abuzat de func]ia sa. Bill [i-a men]inut

declara]ia c\ nu min]ise sub jur\m`nt. {i chiar dac\ a f\cut-o sau nu,

depunerea de m\rturie mincinoas\, `ntr-un proces civil legat de o

chestiune personal\, nu constituie temei legal de acuzare, conform

majorit\]ii exper]ilor [i istoricilor `n materie constitu]ional\.

A doua zi dup\ ce Starr a `naintat raportul c\tre Congres, eu [i

Bill am luat parte la o recep]ie a Consiliului democrat de afaceri,

unde l-am prezentat pe Bill ca „so]ul meu [i pre[edintele nostru“.

Personal, `ncercam s\-l iert pe Bill, iar furia provocat\ de detrac-

torii lui m\ ajuta s\ `mi ating scopul. Aveam agenda plin\ de eveni-

mente mondene [i m-am prezentat la fiecare. ~n ziua aceea, aveau

loc o `nt`lnire legat\ de prevenirea cancerului de colon, o recep]ie

AmeriCorps [i multe altele. Dac\ personalul Casei Albe vedea c\

activitatea mea continu\ ca de obicei, speram ca ei s\ fac\ acela[i

lucru. Dac\ eu puteam face fa]\, [i ei puteau.

S\pt\m`ni `ntregi, Bill [i-a cerut iertare `n fa]a mea, a lui

Chelsea, a prietenilor, a membrilor Cabinetului, a colegilor, pentru

c\ ne-a min]it [i indus `n eroare. La `nceputul lui septembrie, la o

rug\ciune de mic dejun cu lideri religio[i, [i-a recunoscut p\catele

[i [i-a exprimat rug\mintea de a fi iertat de c\tre poporul american,

spun`nd totodat\ c\ nu va renun]a la postul s\u.

– ~mi voi instrui avoca]ii s\ construiasc\ o ap\rare s\n\toas\,

folosind toate argumentele disponibile. Nu trebuie s\ se ascund\

faptul c\ am gre[it. Dac\ m\ c\iesc cu adev\rat, ]ara, eu [i familia

mea vor avea de c`[tigat. Din aceast\ istorie, copiii acestei ]\ri pot

`nv\]a c\ cinstea este important\, iar egoismul este un lucru r\u,

632

c\ Dumnezeu este singurul care ne poate schimba [i care ne d\ pu-

tere s\ mergem mai departe.

Destinul politic al lui Bill era legat de poporul american. Le-a

cerut `n]elegere [i, apoi, s-a `ntors s\ munceasc\ pentru ei cu

aceea[i abnega]ie din prima zi la Casa Alb\. Am continuat [edin-

]ele de consiliere marital\, care ne for]au s\ avem discu]ii pe care

anii de campanii ne`ntrerupte nu ni le permiseser\. Voiam s\ ne

salv\m c\snicia dac\ puteam.

Modul `n care publicul a r\spuns regretului sincer al lui Bill

mi-a ridicat moralul. Sus]inerea acordat\ pre[edintelui a r\mas con-

stant\ de-a lungul crizei. Dintre americani, 60% considerau c\

Congresul nu ar trebui s\ `nceap\ procedura de acuzare, c\ Bill nu

ar trebui s\ demisioneze [i c\ detaliile din raportul Starr s`nt

„nepotrivite“, iar acest procentaj era `ntr-o continu\ cre[tere,

ating`nd, `n final, cifra de 70%. Fapt ce demonstra c\ poporul

american este cinstit [i solidar.

De[i punerea sub acuzare nu era nici popular\, nici justificat\

constitu]ional, m-am g`ndit c\ republicanii din Camer\ vor `ncerca

materializarea ei dac\ socoteau c\ e posibil. Singurul mod de a

evita punerea sub acuzare era s\ ie[im bine la alegerile din noiem-

brie. Dar de regul\ partidul de guvern\m`nt la Casa Alb\ pierde

locuri `n Congres la alegerile de la mijlocul mandatului, a[a cum

s-a `nt`mplat `n 1994 [i, mai ales, c`nd este vorba despre un al

doilea mandat al pre[edintelui. Situa]ia politic\ a pre[edintelui ì

nelini[tea, `n mod justificat, pe candida]ii democra]i.

Pe 15 septembrie, m-am `nt`lnit la Casa Alb\ cu un grup de

dou\zeci [i patru de femei-deputat democrate. Reprezentantele

democrate au luat loc pe scaune [i pe canapele, `n timp ce major-

domii serveau cafea [i pateuri. Veniser\ s\ m\ `ndemne s\ m\

implic public `n campania electoral\, dar [i pentru a vedea `n ce

stare m\ aflu [i ce planuri de viitor am. De `ndat\ ce [i-au dat

seama c\ aveam de g`nd s\ sus]in Constitu]ia, pre[edintele [i Par-

tidul Democrat, mi-au cerut s\ m\ al\tur lor.

Istorie trqitq 633


Am discutat despre cum s\ abatem aten]ia aleg\torilor de la

punerea sub acuzare a pre[edintelui [i s-o `ndrept\m c\tre ceea ce

conta cu adev\rat pentru ei – reducerea diferen]ei de clas\,

construirea de [coli, securitate social\, reforma asisten]ei medicale,

`mbun\t\]irea condi]iilor de trai ale orfanilor [i a procedurilor sis-

temului de adop]ie, protec]ia mediului.

– V\ ajut at`t c`t pot. Dar am nevoie de voi s\ men]ine]i partidul

unit, iar pe membrii Partidului Democrat, acolo unde le este locul,

adic\ `n limitele constitu]iei [i l`ng\ pre[edinte.

Dup\ `nt`lnire, reprezentanta Lynn Woolsey a declarat reporterilor:

– Nu am venit aici ca s\ vorbim despre comportarea

pre[edintelui. Am venit aici s\ vorbim despre ceea ce conteaz\

pentru popor.

Lynn Woolsey a explicat mai t`rziu:

– I-am spus c\ noi, femeile, putem face multe lucruri `n situa]ii

de criz\. A[a c\ i-am cerut s\ se urce `ntr-un avion [i s\ se opreasc\

acolo unde vocea ei trebuie s\ se fac\ auzit\.

A[a am [i f\cut. Particip`nd la numeroase campanii pentru con-

gres, aveam un program care m\ ]inea ocupat\ toat\ ziua. Nop]ile

erau `ns\ foarte grele, mai ales dup\ ce Chelsea a plecat la Stan-

ford. De[i eram doar noi doi, situa]ia era incomod\. Nu-l evitam

a[a cum f\cusem `nainte, dar exista o oarecare tensiune `ntre noi [i

nu mai r`deam `mpreun\ ca pe vremuri.

Nu s`nt genul de persoan\ care s\ se exteriorizeze [i s\ se

v\ic\reasc\ tot timpul, nici m\car fa]\ de cei mai apropia]i prieteni.

Mama este la fel. Avem tendin]a s\ fim propriii consilieri, iar

aceast\ tendin]\ s-a acutizat c`nd am intrat `n via]a public\. Sosirea

prietenelor mele Diane Blair [i Betsy Ebeling, pentru a petrece

c`teva zile cu mine la mijlocul lui septembrie, a fost binevenit\.

Am fost binecuv`ntat\ cu prieteni buni, dar, imediat ce investiga]ia

implacabil\ a `nceput, m-am sim]it obligat\ s\ le ]in departe de

orice implicare. Dup\ august 1998, m-am sim]it [i mai izolat\, pen-

tru c\ nu am vrut s\ mai discut cu Bill ca `nainte. Petreceam mult

634

timp singur\, citind [i rug`ndu-m\. Faptul c\ aveam prieteni pe

l`ng\ mine, care m\ [tiau de o via]\, care m\ v\zuser\ `ns\rcinat\,

bolnav\, trist\ [i fericit\ [i care `n]elegeau prin ce trec, m\ f\cea s\

m\ simt mai bine.

Pe 17 septembrie, `n timpul vizitei celor dou\ prietene ale mele,

m-a sunat Stevie Wonder s\ m\ `ntrebe dac\ poate s\ treac\ pe la

mine. Cu o noapte `nainte luase parte la o cin\ oficial\ dat\ `n

onoarea pre[edintelui ceh Václav Havel [i a so]iei lui, Dagmar, [i

voia s\ vin\ s\-mi c`nte o melodie scris\ pentru mine.

Capricia i-a `nso]it pe Stevie, pe asistentul lui [i pe unul din fii

s\i la etajul doi al re[edin]ei, unde era un pian a[ezat sub un tablou

imens de Willem de Kooning. Diane [i Betsy s-au a[ezat pe o

comod\, iar eu pe un sc\unel, c`nd Stevie a `nceput s\ c`nte o

melodie r\scolitoare. Nu terminase de compus textul, dar avea ca

subiect puterea de a ierta [i refrenul era „Nu trebuie s\ mergi pe

ap\...“. ~n timp ce c`nta, eu mi-am tot mutat scaunul p`n\ ce am

ajuns l`ng\ pian. C`nd Stevie a terminat, toate aveam lacrimi `n

ochi. A fost cel mai frumos gest f\cut de cineva `n aceast\ perioad\

at`t de dificil\.

Am fost impresionat\ [i c`nd editorul-[ef al revistei Vogue,

Anna Winntour, m-a sunat s\ `mi propun\ un articol [i o [edin]\

foto pentru num\rul din decembrie al revistei. A avut curaj s\ fac\

aceast\ ofert\, iar eu am fost inspirat\ s\ accept. De fapt, expe-

rien]a a f\cut adev\rate minuni cu starea mea de spirit. Pentru poza

de copert\, am purtat o splendid\ crea]ie Oscar de la Renta. Pentru

o zi am evadat `ntr-o lume de arti[ti ai machiajului [i ai modei de

`nalt\ ]inut\. Fotografii lui Annie Leibovitz erau minuna]i [i mi-au

dat [ansa s\ ar\t bine, `n ciuda faptului c\ m\ sim]eam execrabil.

Ziua de 21 septembrie, c`nd Bill s-a adresat sesiunii de deschi-

dere a Na]iunilor Unite la New York, ne-a jucat o fars\ stupid\.

Dac\ republicanii au v\zut c\ raportul Starr nu l-a determinat pe

Bill s\ demisioneze, au transmis m\rturia `nregistrat\ a lui Bill.

C`nd Bill intra `n Sala Adun\rii Generale, `nt`mpinat de ova]ii

Istorie trqitq 635


neobi[nuite [i entuziaste, pe toate posturile de televiziune impor-

tante se transmitea simultan o caset\ care con]inea anchetarea sa

din august, realizat\ de subordona]ii lui Starr. ~n timp ce orele chi-

nuitoare de anchet\ se difuzau peste tot, Bill a ]inut un discurs

despre amenin]area cresc`nd\ a terorismului interna]ional [i despre

nevoia stringent\ ca ]\rile civilizate s\ adopte m\suri. S`nt sigur\

c\ pu]ini americani care l-au auzit au luat atitudine. C`nd a terminat

de vorbit, pre[edin]i, premieri [i delega]i l-au aplaudat `ndelung [i

cu c\ldur\. Primirea f\cut\ de egalii s\i a confirmat bogata activi-

tate pe care Bill a desf\[urat-o ca pre[edinte.

Bill s-a `nt`lnit [i cu Nawaz Sharif, prim-ministrul Pakistanului,

pentru a discuta stoparea prolifer\rii nucleare `n Pakistan [i `n ]\rile

din subcontinent. S-a `nt`lnit, de asemenea, [i cu secretarul general

Kofi Annan, cu care a abordat sfidarea hot\r`rilor Na]iunilor Unite

de c\tre Irak. Mai t`rziu, am luat `mpreun\ parte la un forum pe

probleme de economie global\ la Universitatea New York. ~n cadrul

acestui forum, au mai fost prezen]i premierul italian Romano Prodi,

prim-ministrul suedez Goran Persson, pre[edintele bulgar Petar

Stoianov [i prietenul nostru, prim-ministrul britanic Tony Blair.

A doua zi, c`nd m-am `ntors la Casa Alb\, trucul republicanilor

cu difuzarea anchetei p\rea c\ d\duse gre[. Difuzarea spectacolului

`n care pre[edintele era calm, `n timp ce era bombardat cu `ntreb\ri

libidinoase la care nimeni nu ar vrea s\ r\spund\, nu a f\cut dec`t

s\ creasc\ p\rerea de r\u a poporului american fa]\ de situa]ia

nepl\cut\ a lui Bill.

~n seara urm\toare, Nelson Mandela, care luase [i el parte la

sesiunea Na]iunilor Unite, ne-a vizitat `mpreun\ cu so]ia lui, Graça

Machel. La o recep]ie la Casa Alb\ `n onoarea liderilor religio[i

afro-americani, Mandela [i-a exprimat dragostea autentic\ [i res-

pectul fa]\ de pre[edinte. Dup\ ce a l\udat leg\turile str`nse pe care

Bill le realizase cu Africa de Sud [i cu restul continentului, Man-

dela a men]ionat cu delicate]e:

636

– Noi spunem adesea c\ moralitatea nu ne permite s\ ne aban-

don\m prietenii.

S-a `ntors c\tre Bill [i i s-a adresat direct:

– {i, `n noaptea asta, trebuie s\ spunem c\ ne g`ndim cu to]ii la

situa]ia dificil\ [i nesigur\ `n care te afli.

Mandela a st`rnit aplauze [i r`sete c`nd a garantat c\ „nu inter-

vine `n problemele interne ale ]\rii“. Dar era evident c\ le cerea

americanilor s\ pun\ cap\t spectacolului acuz\rii. Ca de obicei,

Mandela, care `[i `nghi]ise m`nia [i ì iertase pe temnicerii lui, a

fost filozofic.

– Dac\ a[tept\rile noastre, dac\ rug\ciunile noastre cele mai

fierbin]i [i dac\ visele noastre nu se realizeaz\, atunci ar trebui s\

re]inem c\ gloria cea mai mare `n via]\ nu este s\ nu cazi, ci s\ te

ridici mereu dup\ ce ai c\zut.

~nc\ `ncercam s\ m\ ridic. Cu fiecare zi care trecea `mi re-

cl\deam, treptat, via]a. Iertarea lui Bill era o provocare, iertarea

complotului organizat de dreapta m\ dep\[ea. Dac\ Mandela a

putut ierta, `ncercam [i eu. Dar era greu, chiar [i cu ajutorul priete-

nilor [i al altor modele.

La c`teva zile dup\ vizita lui Mandela, Dalai Lama m-a sunat la

telefon la Casa Alb\. C`nd ne-am `nt`lnit, mi-a adus un batic alb de

rug\ciune [i mi-a zis c\ se g`ndea adesea la lupta mea. M-a `ncura-

jat s\ fiu puternic\ [i s\ nu las durerea [i nedreptatea s\ m\

am\rasc\ [i s\ m\ `nfurie. Mesajul s\u se al\tura sprijinului pe care

`l primeam de la grupul meu de rug\ciune, mai ales de la Holly

Leachman [i Susan Baker, care m\ vizitau [i se rugau cu mine, de

la agentul Brian Stafford, [eful personalului de paz\ al pre[edin-

telui, [i de la Mike McCurry, secretarul de pres\ al pre[edintelui.

Fiecare s-a ab\tut de la drumul s\u, ca s\ vad\ cum fac fa]\

condi]iilor tensionate `n care tr\iam. Membrii democra]i ai Congre-

sului m-au sunat s\ m\ `ntrebe ce voiam s\ fac\. Un congresman

mi-a zis:

– Hillary, dac\ ai fi sora mea, l-a[ pocni pe Bill `n nas.

Istorie trqitq 637


L-am asigurat c\ ì apreciez grija, dar chiar nu am nevoie de un

asemenea ajutor. Unii republicani au m\rturisit c\ dezaprobau

decizia partidului lor de punere sub acuzare.

Pe 7 octombrie, o delega]ie de noi membri ai Camerei a venit s\

m\ vad\ la Casa Alb\. Din nou ne-am `ntrunit la ora c`nd razele

soarelui p\trundeau pe fereastr\. Erau `ngrijora]i c\ republicanii vor

for]a votarea punerii sub acuzare `nainte de alegerile de la mijlocul

mandatului. I-am `ncurajat c`t am putut mai bine, spun`ndu-le:

– Nu-i putem l\sa s\-l dea jos pe pre[edinte. Nu a[a. S`nte]i

membri ai Congresului. Datoria voastr\ este s\ proteja]i Constitu]ia

[i s\ face]i ce este drept pentru ]ar\. A[a c\, la treab\!

Apoi, baz`ndu-m\ pe situa]ia pe care o `nt`lnisem cu dou\zeci [i

cinci de ani `n urm\, le-am explicat ce spune Constitu]ia despre

punerea sub acuzare, cum au prev\zut P\rin]ii Fondatori c\ va fi

aplicat\ punerea sub acuzare [i cum fusese interpretat\ de mai mult

de dou\ sute de ani. La sf`r[itul `nt`lnirii, i-am mai asigurat c\, dac\

se va supune la vot, at`t eu, c`t [i pre[edintele vrem ca ei s\ ]in\ cont

de con[tiin]\ [i de aleg\tori, c\ vom `n]elege orice decizie luat\.

Democra]ii [i cei c`]iva republicani modera]i considerau c\ cea

mai indicat\ reac]ie la comportamentul lui Bill era o mo]iune de

cenzur\. Dar republicanii atotputernici s-au opus, cu fermitate,

compromisului. Henry Hyde, pre[edintele Comisiei Juridice din

Camer\, a ridiculizat mo]iunea de cenzur\ ca acuzare. Hyde era de

ne`nduplecat. El socotea Casa Alb\ vinovat\ pentru un articol din

16 septembrie din Salon, o revist\ de pe Internet, `n care se dez-

v\luise aventura de lung\ durat\ pe care o avusese prin anii ’60,

c`nd era c\s\torit cu r\posata lui so]ie. Hyde [i-a numit infideli-

tatea, care se petrecuse c`nd avea patruzeci de ani, „o impruden]\ a

tinere]ii“. Era indignat c\ presa a expus o problem\ at`t de perso-

nal\ [i republicanii au cerut o anchetare a revistei. ~n ciuda dife-

ren]elor politice [i ideologice, eram al\turi de Hyde [i, `n acela[i

timp, eram uimit\ c\ el nu remarcase natura dubl\ a reac]iei lui.

638

Mi-am petrecut toamna `ntr-o campanie-maraton prin diverse

p\r]i ale ]\rii. I-am `ndemnat pe oameni s\ voteze ca [i cum vie]ile

lor ar depinde de asta. M-am concentrat asupra zonelor unde cursa

era str`ns\ [i popularitatea mea crescut\. A[a cum f\cusem cu [ase

ani `n urm\, am sus]inut campania dur\ pentru Barbara Boxer, care

`[i ap\ra locul `n Senat `mpotriva unui candidat puternic din Cali-

fornia, precum [i campania pentru Patty Murray, senatoarea denu-

mit\ „m\mica `n teni[i“ din Washington. Am `ncercat s\ `l ajut [i

pe senatorul Carol Mosley Braun `n Illinois. ~nainte de sf`r[itul

maratonului, m-am oprit `n Ohio, `n Nevada [i `napoi `n Arkansas,

`n favoarea unei tinere candidate la Senat, Blanche Lincoln.

– Trebuie s\ trimitem un semnal foarte clar conducerii republi-

canilor din Congres c\ americanilor le pas\ de probleme adev\rate.

Lor le pas\ de educa]ie, de asigur\rile de s\n\tate [i de securitate

social\, am spus unei mul]imi din Janesville, Wisconsin.

Mi-am pus tot sufletul `n campania lui Charles Schumer pentru

a-l `nfr`nge pe senatorul de New York, Al D’Amato. Chuck

Schumer, un democrat progresist inteligent, a fost unul dintre cei

mai fideli suporteri ai lui Bill. D’Amato prezidase audierile White-

water din Senat, unde adusese `n fa]a comisiei secretare nevino-

vate, aprozi [i o d\dac\ de la Casa Alb\, [i nu aflase nimic de la ei,

doar c\ ì `nc\rcase cu note de plat\ legale. Candidatura solid\ a lui

Schumer ì periclita locul lui D’Amato.

M\ aflam la New York ca s\ str`ng fonduri pentru Schumer,

c`nd mi-am dat seama c\ piciorul meu drept era at`t de umflat, c\

nu m\ puteam `nc\l]a. C`nd am ajuns la Casa Alb\, am sunat-o pe

doctori]a Connie Mariano. Dup\ o examinare rapid\ a piciorului,

aceasta m-a trimis la Spitalul Naval Bethesda ca s\ se depisteze

dac\ nu cumva era un cheag de s`nge cu care m\ procopsisem de

pe urma peregrin\rilor mele ne`ntrerupte prin ]ar\. ~ntr-adev\r,

aveam un mare cheag la piciorul drept, care necesita tratament ime-

diat. Doctori]a mi-a recomandat repaus la pat [i anticoagulante,

timp de o s\pt\m`n\. De[i voiam s\ am grij\ de mine, eram hot\r`t\

Istorie trqitq 639


s\ nu anulez nici o activitate legat\ de campanie. A[a c\ am f\cut

un compromis. A trimis o sor\ medical\ s\-mi administreze medi-

camentele [i s\-mi urm\reasc\ starea s\n\t\]ii.

Pentru c\ se apropia ziua vot\rii, republicanii au lansat o alt\

campanie focalizat\ pe scandal. Nu le-a ie[it jocul. Aleg\torii

p\reau mai dezgusta]i de tacticile politice ale republicanilor dec`t

de via]a personal\ a pre[edintelui. Cred c\ am fi ob]inut [i mai

multe voturi, dac\ mai mul]i democra]i i-ar fi sus]inut pe republi-

cani pentru fervoarea lor de a vota punerea sub acuzare. Dar a

lupta `mpotriva uzan]elor `n]elepte de la Washington era prea ris-

cant pentru majoritatea candida]ilor. Firosco[ii prevedeau o und\

de [oc republican\.

~n ziua alegerilor, pe m\sur\ ce soseau rezultatele sondajelor de

la urne, Bill era optimist. A stat `mpreun\ cu personalul `n biroul

lui John Podesta [i a monitorizat rezultatele. John, un consilier

politic inteligent, care lucrase ca secretar de personal pentru Bill `n

primul s\u mandat, se `ntorsese `n calitate de [ef de personal dup\

ce lui Erskine Bowles ì expirase termenul de angajare. Un consi-

lier ì ar\tase lui Bill cum s\ caute pe Internet [i el st\tea la com-

puterul lui John, explor`nd cu ner\bdare site-uri politice. Ca de

obicei, eram prea nervoas\ s\ urm\resc voturile. A[a c\ le-am invi-

tat pe Maggie [i pe Cheryl Mills, o avocat\ des\v`r[it\, s\ mergem

la cinematograf s\ vedem o ecranizare Oprah Winfrey dup\ roma-

nul Beloved de Toni Horrison. C`nd am ap\rut mai t`rziu, ve[tile

erau bune: alegerile au r\mas `n istorie. Democra]ii au c`[tigat cinci

locuri `n Camer\ [i au redus avansul republicanilor. Acum erau 223

la 211. Senatul avea 55 de republicani [i 45 de democra]i. Barbara

Boxer a fost realeas\ `n Senat, iar cea mai bun\ veste a nop]ii era

c\ Chuck Schumer `l `nvinsese pe Al D’Amato la New York.

Republicanii [i ziari[tii s-au g`ndit c\ democra]ii vor pierde p`n\ la

treizeci de locuri `n Camer\ [i patru, maxim [ase, `n Senat. ~n

schimb, democra]ii au c`[tigat locuri `n Camer\ [i era pentru prima

640

oar\, din 1822, c`nd acest lucru se `nt`mpla partidului unui

pre[edinte aflat la cel de-al doilea mandat al s\u.

Cur`nd a mai urmat o surpriz\. Trei zile mai t`rziu, vineri 6 no-

iembrie, senatorul Moynihan a dat un interviu legendarului om de

televiziune Gabe Pressman din New York, `n care anun]a c\ nu va

mai candida pentru cel de-al cincilea mandat. Interviul urma s\ fie

difuzat duminic\ diminea]\, dar s-a aflat mai devreme.

Mai t`rziu `n aceea[i noapte, o centralist\ al Casei Albe a prins

o discu]ie `ntre Charlie Rangel, congresman veteran din Harlem, [i

un prieten:

– Tocmai am auzit c\ senatorul Moynihan vrea s\ se retrag\.

Sper c\ ai luat `n considera]ie retragerea sa [i vei candida, pentru c\

eu cred c\ ai [anse s\ c`[tigi.

– Oh, Charlie, am spus. S`nt onorat\ c\ te-ai g`ndit la mine, dar

nu s`nt interesat\ [i, `n afar\ de asta, avem alte probleme impor-

tante de rezolvat acum.

– {tiu, a spus el. Dar vorbesc serios. Vreau s\ te g`nde[ti la asta.

S-ar putea s\ fi vorbit serios, dar ideea de a candida pentru

scaunul senatorului Moynihan mi se p\rea absurd\, de[i nu era

pentru prima oar\ c`nd se `nt`mpla. Cu un an `n urm\ la Casa Alb\,

`n cadrul unei recep]ii de Cr\ciun, prietena mea Judith Hope, [efa

Partidului Democratic la New York, mi-a spus c\ nu crede c\

Moynihan va mai candida.

– Dac\ nu mai candideaz\, a[ vrea s\ candidezi tu, mi-a zis.

Atunci comentariul ei mi s-a p\rut nefiresc [i `mi men]in

p\rerea [i acum.

Aveam alte lucruri `n minte.

Istorie trqitq 641


~N A{TEPTAREA HARULUI

Alegerile de la jum\tatea mandatului din 1998 au adus o nou\

surpriz\: Newt Gingrich s-a retras din func]ia de pre[edinte al

Camerei Reprezentan]ilor [i [i-a anun]at demisia. Ini]ial, p\rea o

victorie pentru noi [i, probabil, renun]area la punerea lui Bill sub

acuzare. Bob Livingstone, congresman de Louisiana, era succe-

sorul lui Gingrich, dar Tom Delay, reprezentantul majorit\]ii [i

adev\rata putere a grupului republican, i-a for]at pe republicani s\

se opun\ oric\rui compromis, cum ar fi fost o mo]iune de cenzur\.

C`nd Erskine Bowles l-a `ntrebat pe Gingrich de ce republicanii

doresc s\ urmeze o cale care nu era nici corect\, nici constitu]io-

nal\, acesta a replicat:

– Pentru c\ putem.

Investiga]ia Whitewater [i procesul intentat de Paula Jones, care

declan[aser\ aceast\ controvers\ constitu]ional\, erau departe de a

fi uitate. Avoca]ii Paulei Jones f\cuser\ apel la decizia judec\toru-

lui Wright de a `nchide dosarul [i, `n ultima lun\, trimiseser\ sem-

nale c\ ea ar fi fost dispus\ s\ renun]e pentru un milion de dolari.

Legea era clar `n favoarea lui Bill, dar completul de trei judec\tori

al Cur]ii de Apel era dominat de aceia[i doi republicani conserva-

tori care emiseser\ o hot\r`re inatacabil\ prin care `l eliminaser\,

dintr-un caz legat de Whitewater, pe judec\torul Henry Woods, pe

baza unor articole ap\rute `n pres\. Av`nd `n vedere ce se `nt`m-

plase p`n\ atunci, Bill se temea c\ politicienii vor `nc\lca legea, iar

judec\torii vor l\sa procesul s\ continue. Pe 13 noiembrie, avocatul

lui Bill, Bob Bennett, i-a spus c\ Jones acceptase s\ renun]e la

acuza]ii contra sumei de 850 000 de dolari. De[i nu dorea s\ accepte

o ofert\ `ntr-un caz deja c`[tigat, pe care judec\torul Wright `l

declarase f\r\ baz\ legal\, Bill a decis c\ era singura modalitate de a

pune cap\t acestei pove[ti. Nu [i-a cerut scuze [i nu a recunoscut

vreo gre[eal\. Bennett a spus simplu:

– Pre[edintele a decis c\ nu va mai pierde nici m\car o or\ cu

aceast\ poveste.

{i a[a s-a terminat.

C`teva s\pt\m`ni am tot a[teptat s\ vin\ un val de cita]ii

emise de Comisia Juridic\ a Camerei, a[a cum se `nt`mplase `n

cazul punerii sub acuzare a lui Nixon din 1974. Responsabili-

tatea comisiei este s\ fac\ o investiga]ie proprie, nu s\ dea gir

gratuit acuza]iilor procurorului independent. Am fost dezgustat\

c`nd Hyde l-a anun]at c\-l va chema pe Kenneth Starr ca martor

principal al comisiei. Starr a vorbit ne`ntrerupt timp de dou\ ore

[i apoi a r\spuns `ntreb\rilor p`n\ seara. Era aproape nou\ seara

c`nd i-a fost acordat\ lui David Kendall [ansa de a-l contrain-

teroga pe Starr. Cu o limit\ de timp ridicol\, impus\ de majori-

tatea republican\ a comisiei, David a `nceput cu un rezumat al

procesului:

– Sarcina mea este s\ r\spund celor dou\ ore de m\rturie

ne`ntrerupt\ a procurorului independent, dar [i unei investiga]ii de

patru ani, de 45 de milioane de dolari, care a implicat cel pu]in

dou\zeci [i opt de avoca]i, [aptezeci [i opt de agen]i FBI [i un

num\r nedeclarat de detectivi particulari, unei investiga]ii care a

generat, `n urma num\r\torii computerizate, 114 532 de articole de

pres\ tip\rite, 2 513 de minute televizate, ca s\ nu mai vorbim de

prezentarea scandalului zi [i noapte, `n re]elele de televiziune prin

cablu; un referat de 445 de pagini; 50 000 de pagini de documente

secrete aduse ca m\rturie `n fa]a marelui juriu; patru ore de m\rturii

filmate; dou\zeci [i dou\ de ore de m\rturii `nregistrate pe casete

Istorie trqitq 643


audio, o parte din ele fiind ob]inute ilegal, [i m\rturiile zecilor de

oameni, nici unul dintre ei nefiind interoga]i de avocatul ap\r\rii.

{i am treizeci de minute pentru asta.

~n timpul procesului `n stil comunist, Starr a fost nevoit s\

admit\ c\ nu a interogat personal nici m\car un singur martor

ap\rut `n fa]a marelui juriu. Nu avea nimic de ad\ugat refera-

tului s\u. Dar a anun]at c\ Biroul procurorului independent l-a

declarat nevinovat pe pre[edinte `n a[a-zisele dosare Travelgate

[i Filegate.

Barney Frank, un membru iscusit [i inteligent al Congresului,

democrat din Massachusetts, l-a `ntrebat pe Starr c`nd a ajuns la

acea concluzie.

– Acum c`teva luni, a spus Starr.

– De ce nu a]i comunicat asta `nainte de alegeri, c`nd a]i f\cut

public un referat negativ privitor la pre[edinte? De ce abia acum,

la c`teva s\pt\m`ni dup\ alegeri, ne spune]i c\ pre[edintele este

nevinovat?

Procurorul independent nu avea nici un r\spuns.

~n ziua urm\toare, Sam Dash, consilierul etic al Biroului

procurorului independent, care p\rea s\ fi uitat gre[elile ante-

rioare ale lui Starr [i ale subordona]ilor lui, a demisionat `n semn

de protest fa]\ de m\rturia lui Starr. Dash, fost consilier-[ef al

Comisiei senatoriale Watergate `n 1973 [i `n 1974, a f\cut pu-

blic\ o scrisoare prin care `l acuza pe Starr de abuz `n func]ie,

implic`ndu-se ilegal `n procesul de acuzare. Demisia sa nu a avut

nici un efect asupra procesului. {i nici o scrisoare deschis\ a

patru sute de istorici, inclusiv a lui Arthur M. Schlesinger Jr., de

la Universitatea New York, a lui Sean Wilentz de la Universi-

tatea Princeton [i a lui C. Vann Woodward de la Universitatea

Yale, care au cerut Congresului s\ resping\ acuza]iile, `ntruc`t nu

fuseser\ `ndeplinite condi]iile constitu]ionale. Declara]ia lor ar

trebui predat\ `n orele de educa]ie civic\:

644

„At`t ca istorici, c`t [i ca cet\]eni depl`ngem `ncercarea de

punere sub acuzare a pre[edintelui. Credem c\ aceast\ cale, dac\

va avea succes, va afecta grav ordinea constitu]ional\.

Conform Constitu]iei noastre, punerea sub acuzare a pre[edin-

telui este un pas grav [i important. Fondatorii au rezervat aceast\

procedur\ pentru crime [i delicte majore `n exerci]iul func]iunii.

Acuzarea pre[edintelui pentru orice alt motiv, spune James Madi-

son, `l poate obliga pe pre[edinte s\ `[i exercite atribu]iile „doar

atunci c`nd dore[te Senatul“, deranj`nd sistemul de verific\ri reci-

proce [i echilibru care ne fere[te de abuzuri ale puterii.

De[i nu trecem cu vederea comportamentul `n via]a particular\

a pre[edintelui Clinton sau `ncerc\rile lui de a crea o imagine fals\,

acuza]iile ce i se aduc s`nt departe de ceea ce ar putea constitui

bazele inculp\rii unui pre[edinte, a[a cum au fost concepute de

Fondatori. Votul Camerei Reprezentan]ilor de a ini]ia o investiga]ie

public\ a creat un precedent pentru cei care vor c\uta un motiv s\

`nl\ture un pre[edinte.

Asemenea eforturi pentru acuzarea unui pre[edinte nu au mai

fost `n toat\ istoria noastr\. Aceste noi procese s`nt o amenin]are

pentru viitorul institu]iilor noastre. Dac\ procesul va continua, va

l\sa o pre[edin]ie desfigurat\ [i sl\bit\, la mila oric\rui Congres.

Pre[edin]ia, nucleul istoric conducerii `n momentele grele ale

na]iunii, va fi schiload\ `n fa]\ provoc\rilor viitorului.

Avem de f\cut o alegere `ntre a p\stra sau a distruge Con-

stitu]ia noastr\. Vrem oare s\ stabilim un precedent pentru

h\r]uirea pre[edin]ilor `n viitor [i s\ bloc\m activitatea guvernului

cu o astfel de acuza]ie? Sau vrem s\ protej\m constitu]ia [i s\

revenim la problemele na]iunii?

V\ rug\m, democra]i, republicani [i independen]i, s\ v\ opu-

ne]i acestei primejdioase puneri sub acuzare [i s\ cere]i restabilirea

normalit\]ii activit\]ii guvernului federal.“

La `nceputul lunii decembrie, tat\l vicepre[edintelui, Albert

Gore Sr., a murit la v`rsta de nou\zeci [i unu de ani, `n casa lui din

Carthage, Tennessee. Pe 8 decembrie, Bill [i cu mine am zburat la

Nashville pentru slujba religioas\ la War Memorial Auditorium.

Istorie trqitq 645


c\ al]i trei preo]i l-au c\l\uzit pe Bill – reverendul Phil Woga-

man, reverendul Tony Campolo [i reverendul Gordon MacDo-

nald s-au `nt`lnit [i s-au rugat deseori cu el atunci c`nd c\uta

iertare [i `n]elegere.

~n acel tur, vizitaser\m [i Bethlehemul; acum ne-am `ntors cu

Yasser Arafat s\ vizit\m Biserica Na[terii Domnului, unde am c`ntat

colinde de Cr\ciun cu palestinienii cre[tini, sper`nd la ob]inerea p\cii.

Bill avea programate un discurs important `n Consiliul Na]ional

Palestinian [i `nt`lniri cu palestinieni. Aterizarea la noul Aeroport

Interna]ional Gaza a fost un eveniment deosebit, construirea acestuia

fiind unul dintre punctele Acordului de Pace Wye, mediat de Bill `ntre

Arafat [i Netanyahu, pentru stimularea economiei palestinienilor.

De[i Orientul Mijlociu p\rea sigur [i calm, Bill `l monitoriza cu

aten]ie pe Saddam Hussein, care refuza s\ permit\ reluarea

inspec]iilor ONU `n Irak. Din punct de vedere politic, era un mo-

ment foarte prost pentru o ac]iune militar\ `n Irak. Cu votul privind

punerea sub acuzare at`t de aproape, orice ac]iune a pre[edintelui

putea fi interpretat\ ca o `ncercare de distragere sau de `nt`rziere a

Congresului. Pe de alt\ parte, dac\ Bill ar fi am`nat atacurile

aeriene asupra Irakului, putea fi acuzat c\ sacrific\ siguran]a na]io-

nal\ pentru a evita problemele politice. Luna sf`nt\ a Ramadanului

se apropia, iar posibilitatea de declan[are a atacului se pierdea. Pe

16 decembrie, consilierii pe probleme de ap\rare l-au anun]at pe

Bill c\ era momentul potrivit. Bill a ordonat declan[area loviturilor

aeriene pentru a nimici armele de distrugere `n mas\ cunoscute sau

b\nuite [i alte obiective militare.

Conducerea republican\, evident sceptic\, a am`nat procesul de

punere sub acuzare c`nd a `nceput bombardamentul.

– Decizia lui Clinton de a bombarda Irakul este strig\toare la

cer `ntruc`t folose[te for]a militar\ `n scop personal, a spus congres-

manul republican Joel Hefley.

Trent Lott, liderul majorit\]ii republicane din Senat, a comentat

`n public decizia pre[edintelui:

Istorie trqitq 647

Al Gore a stat l`ng\ sicriul acoperit cu steagul Americii [i a f\cut

un elogiu tat\lui s\u, c`ndva un senator puternic [i curajos, care

[i-a pierdut locul `n 1970 pentru c\ s-a opus R\zboiului din Viet-

nam. Al a vorbit din inim\, cu umor [i compasiune, [i a fost cel

mai bun discurs pe care l-a ]inut vreodat\.

Mul]i oameni spuneau c\ scandalul punerii sub acuzare a afec-

tat rela]ia noastr\ cu familia Gore. Al [i Tipper au fost la fel de

[oca]i [i de dezam\gi]i c`nd Bill [i-a admis, `n august, gre[eala, dar

am`ndoi ne-au sus]inut, politic [i personal, `n timpul scandalului.

Erau `ntotdeauna l`ng\ noi, ori de c`te ori aveam nevoie de ei, une-

ori, la rug\mintea noastr\, alteori pentru c\ sim]eau c\ aveam

nevoie de ei.

De pe 11 decembrie p`n\ pe 12 diminea]a, Comisia Juridic\ a

votat pe linie de partid pentru a trimite Camerei spre votare patru

capete de acuzare. Nu am fost surprin[i, de[i mai speraser\m s\

ob]inem un compromis care s\ implice doar o mo]iune de cenzur\.

C`nd Congresul a `nceput procesul, Bill s-a concentrat asupra

`ndatoririlor oficiale, iar eu asupra alor mele. Credeam cu t\rie

c\, `n calitate de Prim\ Doamn\, trebuia s\-mi `ndeplinesc `nda-

toririle publice, inclusiv s\ fac o c\l\torie, al\turi de al]i membri

ai Congresului, la Puerto Rico, `n Republica Dominican\ [i Haiti

pentru a ajuta [i alina cet\]enii care fuseser\ afecta]i de uraganul

Georges. Programul meu nu `mi l\sa nici o clip\ de lini[te. Nu

am crezut niciodat\ c\ m\ pot bucura de luxul de a m\ a[eza `n

pat [i relaxa.

~ntre 12 [i 25 decembrie, am vizitat `mpreun\ cu Bill Orien-

tul Mijlociu. Am fost `mpreun\ cu prim-ministrul Benjamin

„Bibi“ Netanyahu [i so]ia lui, Sara, la Masada, un simbol al

rezisten]ei [i al martiriului evreiesc, pe care `l vizitasem cu

[aptesprezece ani `n urm\, `ntr-un tur al P\m`ntului Sf`nt condus

de pastorul baptist al lui Bill, doctorul W.O. Vaught. ~ntre timp

acesta murise [i deseori `mi doream s\ fi fost aproape ca pastor

s\-l sf\tuiasc\ [i s\ ì dea alinare lui Bill. Eram `ns\ recunosc\toare

646


se `nt`mple asta. {i oricare ar fi fost rezultatul votului, Bill Clinton

nu va demisiona.

To]i [tiam c\ efortul pe ultima sut\ de metri pentru evitarea

punerii sub acuzare va e[ua. Ie[ind prin coridoarele de marmur\

care fuseser\ martorii istoriei americane, `mi p\rea r\u pentru ]ara

mea c\ci abuzase de sistemul nostru juridic pentru o lovitur\ de

stat a Congresului. Ca absolvent\ a Facult\]ii de Drept, studiasem

motiva]iile politice ale punerii sub acuzare a pre[edintelui

Andrew Johnson. Ca membru al personalului auxiliar al comisiei

Congresului care `l investigase pe Richard Nixon, [tiam c`t de

mult am muncit pentru a ne asigura c\ procesul acuz\rii era

corect [i constitu]ional.

Acest eveniment grav a fost aproape dep\[it de o dram\ bizar\

din Camer\. ~n noaptea de dinaintea vot\rii, Bob Livingston,

pre[edintele desemnat al Camerei Reprezentan]ilor, a fost acuzat de

adulter. P`n\ s`mb\t\ diminea]\, c`nd Livingston [i-a luat locul `n

aula din Capitoliu, toat\ lumea aflase c\ `[i recunoscuse gre[eala.

La c`teva minute dup\ ce a cerut demisia pre[edintelui, printre

`ntreb\ri [i strig\te furioase, el [i-a uimit audien]a d`ndu-[i demisia

din postul de pre[edinte al Camerei, `nc\ o victim\ a campaniei de

distrugere a propriului partid. Ca [i Gingrich, a p\r\sit Camera.

Dou\ articole au fost respinse, dou\ adoptate. Bill a fost acuzat

de m\rturie mincinoas\ `n fa]a marelui juriu [i de obstruc]ionarea

justi]iei. Urma s\ fie judecat de Senatul Statelor Unite.

Dup\ votarea punerii sub acuzare, o delega]ie a democra]ilor

a venit cu autobuzul de la Capitoliu la Casa Alb\ `n semn de

solidaritate cu pre[edintele. Am ie[it la bra] cu Bill din Biroul

Oval, ca s\ ne `nt`lnim cu ei `n Gr\dina Trandafirilor. Al Gore a

f\cut o declara]ie emo]ionant\ caracteriz`nd votul Camerei ca

„un mare deserviciu f\cut unui om care va fi descris `n c\r]ile

de istorie ca unul dintre cei mai mari pre[edin]i“. Popularitatea

lui Al, ca [i a mea, cre[tea. Poporul american `[i d\duse seama

de ce se `nt`mpla.

Istorie trqitq 649

– At`t momentul, c`t [i ac]iunea s`nt sub semnul `ntreb\rii.

Lott a dat `napoi c`nd afirma]ia lui a fost interpretat\ ca un

semn c\ politica este mai important\ dec`t securitatea na]ional\ `n

acest Congres.

Conducerea Camerei era hot\r`t\ s\ for]eze votarea punerii sub

acuzare, `nainte ca majoritatea republican\ s\ se reduc\ la

unsprezece membri `n ianuarie. Pe 18 decembrie, c`nd bombele

`ncepuser\ s\ cad\ `n Irak, dezbaterea `ncepuse. M\ ab]inusem s\

dau vreo declara]ie public\ timp de c`teva luni, dar `n aceea

diminea]\ am vorbit cu un grup de reporteri `n fa]a Casei Albe.

– Cred c\ majoritatea americanilor `mi `mp\rt\[esc `ncre-

derea [i m`ndria fa]\ de ce face pre[edintele pentru ]ara noastr\.

{i acum c`nd s\rb\torim Cr\ciunul, Hanukka [i Ramadanul – un

moment de reflec]ie [i de reconciliere pentru oameni – ar trebui

s\ punem cap\t diviz\rilor, pentru c\ putem face at`t de multe

`mpreun\.

Dick Gephardt m-a rugat s\ m\ `nt`lnesc cu nucleul democratic

al Camerei la Dealul Capitolului, chiar `nainte de votarea arti-

colelor punerii sub acuzare. ~n diminea]a urm\toare, `n fa]a

democra]ilor, am mul]umit tuturor pentru respectarea Constitu]iei,

pre[edin]iei [i liderului partidului lor, so]ul meu.

– Poate c\ to]i s`nte]i sup\ra]i pe Bill Clinton. ~n mod sigur, nici

pe mine nu m\ bucur\ ce a f\cut so]ul meu. Dar punerea sub

acuzare nu e o solu]ie. Miza e prea mare ca s\ uit\m de problemele

cu adev\rat importante.

Le-am amintit c\ to]i s`ntem cet\]eni americani care respect\

legea [i dator\m sistemului nostru de guvernare respectarea Consti-

tu]iei. Punerea sub acuzare era parte a unui r\zboi politic, `nceput

de oameni hot\r`]i s\ saboteze agenda pre[edintelui `n privin]a

economiei, educa]iei, securit\]ii sociale, s\n\t\]ii, asigur\rilor me-

dicale, mediului [i p\cii `n Irlanda de Nord, `n Balcani [i `n Orien-

tul Mijlociu – tot ceea noi, democra]ii, sprijinim. Nu puteam l\sa s\

648


Apoi, am aflat c\ te-ai dus la Dealul Capitolului ca s\ vorbe[ti cu

democra]ii [i s\ le ceri sprijinul.

Atitudinea ta m-a f\cut s\ m\ simt bine [i cred c\ mul]i con-

cet\]eni g`ndesc la fel.

Salut\ri [i admira]ie,

Lady Bird Johnson“

Cuvintele ei izvor`te din experien]\ [i bun\tate m-au `nduio[at.

Era [i reconfortant s\ v\d c\ cineva, care a `n]eles `n ce tensiune

tr\iam, [i-a dat seama de ce eram at`t de hot\r`t\ s\-mi sus]in so]ul.

~nc\ o dat\ ne-am petrecut ajunul Anului Nou la Hilton

Head, `n Carolina de Sud. Mul]i prieteni [i colegi au venit s\ ne

`ncurajeze [i s\-i mul]umeasc\ lui Bill pentru activitatea sa ca

pre[edinte. Cel mai frumos omagiu a venit din partea amiralului

Elmo Zumwalt Jr., fost [ef al opera]iunilor navale din timpul

R\zboiului din Vietman. Amiralul Zumwalt a ]inut un discurs

adresat lui Chelsea [i intitulat „Dac\ acestea ar fi ultimele mele

cuvinte“. El dorea ca Chelsea s\ nu piard\ din vedere niciodat\

realiz\rile tat\lui ei, chiar dac\ situa]ia din Congres era

amenin]\toare.

– Tat\l t\u, comandantul meu [ef, va r\m`ne `n istorie ca

pre[edintele care a recuperat cei cincisprezece ani de declin ai pu-

terii noastre militare, asigur`nd supravie]uirea for]elor noastre

armate..., care a oprit crimele din Haiti, din Bosnia, din Irlanda [i

din Kosovo..., care a continuat procesul de pace `n Orientul

Mijlociu..., care a ini]iat dezbaterea [i ac]iunea pentru a `mbun\t\]i

securitatea social\, sistemul de s\n\tate [i cel educa]ional...

Tot el i-a zis lui Chelsea c\ mama ei va r\m`ne `n istorie

„pentru c\ a fost o deschiz\toare de drumuri“ `n ce prive[te

drepturile femeilor [i ale copiilor, pentru c\ a `ncercat s\ le `m-

bun\t\]easc\ via]a, dar [i pentru sus]inerea familiei `n situa]iile

de criz\. Pentru Chelsea [i pentru mine cuvintele lui au fost un

dar nepre]uit.

Istorie trqitq 651

Bill le-a mul]umit tuturor celor care l-au sprijinit [i le-a promis

c\ nu va renun]a. ~[i va servi ]ara „p`n\ `n ultima or\ din ultima zi

a mandatului“. A fost o `nt`lnire curios de vesel\, lu`nd `n consi-

dera]ie teribilul eveniment care se `nt`mplase, [i eram recunos-

c\toare pentru sprijinul public acordat lui Bill. Dar m\ str\duiam

s\-mi ascund durerea pe care o sim]eam `n suflet. C`nd `nt`lnirea

s-a terminat [i m-am `ntors la re[edin]\, cu greu m\ mai puteam

]ine pe picioare.

Momentul era foarte prost pentru c\ era Cr\ciun [i, cu sau f\r\

acuzare, Casa Alb\ organiza recep]ii zi [i noapte, iar asta pre-

supunea s\ primesc invita]ii ore `n [ir. Un timp am supravie]uit,

dar, cur`nd, n-am mai rezistat, m-am pr\bu[it [i nu m\ mai puteam

mi[ca, victim\ a tensiunii acumulate [i a pantofilor. Doctorul care

m-a consultat a chemat un terapeut de la Marin\. Dup\ ce acesta

m-a examinat, m-a `ntrebat:

– Doamn\, a]i purtat tocuri `n ultima vreme?

– Da.

– Nu ar trebui s\ mai purta]i tocuri.

– Niciodat\?

– Ei bine, da, niciodat\.

S-a uitat curios la mine [i m-a `ntrebat:

– Cu tot respectul, de ce a]i vrea s\ o face]i?

Era reconfortant [i ciudat s\-mi petrec s\rb\torile f\c`nd

acela[i lucruri ca `ntotdeauna, `n ciuda unui proces care plutea

`n atmosfer\ ca un musafir nepoftit [i nedorit. Am primit sute

de scrisori de sus]inere. Una dintre cele mai frumoase a fost

de la Lady Bird Johnson, care urm\rise evenimentele de acas\,

din Texas:

„Drag\ Hillary,M-ai f\cut un om fericit! C`nd te-am v\zut la televizor la bra]

cu pre[edintele (era peluza sudic\?), amintindu-ne de progresele pecare ]ara le-a f\cut `n multe domenii, printre care se num\ra edu-ca]ia [i s\n\tatea, [i c`te mai s`nt de f\cut, m-am rugat pentru tine.

650


a povestit `n cartea sa, The Clinton Wars, culisele fascinante ale

procesului.

Constitu]ia cere ca dou\ treimi din Senat s\ voteze con-

damnarea pre[edintelui pentru ca acesta s\ poat\ fi destituit. Lucru

care nu se `nt`mplase `nc\ `n istoria Americii [i nu m\ a[teptam s\

se `nt`mple acum. Nimeni nu se g`ndise c\ [aizeci [i [apte de sena-

tori vor vota condamnarea [i, poate de aceea, n-au considerat c\ ar

fi trebuit m\car s\ p\streze aparen]ele unei proceduri profesioniste.

N-au fost respectate dec`t pu]ine proceduri sau probe. Ca urmare,

procesul nu a fost unul real, ci mai degrab\ tirada unui grup care

`mi denun]a so]ul.

~n timpul celor cinci s\pt\m`ni de spectacol, avoca]ii lui Bill [i-au

construit ap\rarea pe baza legilor [i a faptelor la care sper ca isto-

ricii [i speciali[tii `n drept s\ apeleze pentru a `ncerca s\ `n]eleag\

acest moment regretabil din istoria Americii. ~ntr-o dezbatere

aprins\, Cheryl a respins pozi]ia acuz\rii cum c\ achitarea lui Bill

ar submina nu numai legea, dar [i drepturile civile ale na]iunii.

Mills, o afro-americanc\, a declarat:

– Nu m\ `ngrijoreaz\ drepturile civile, deoarece realiz\rile

pre[edintelui `n privin]a drepturilor civile, a drepturilor femeilor [i

ale noastre, ale tuturor nu pot fi puse sub acuzare... M\ aflu azi aici

pentru c\ pre[edintele Bill Clinton a considerat c\ pot s\-l reprezint.

Dale Bumpers, fost senator de Arkansas, maestru orator [i prieten

apropiat al lui Bill, a sus]inut o pledoarie extraordinar\ `n favoarea

achit\rii, `mpletind istoria Americii cu povestiri din Arkansas. Ne-a

atras aten]ia c\, de fapt, era judecat\ Constitu]ia. ~n autobiografia lui,

The Best Lawyer in a One-Lawyer Town1, Bumpers relateaz\ cum

Bill `l rugase s\ vorbeasc\ `n numele lui. Dup\ ce a meditat asupra

propunerii, Bumpers [i-a dat seama c\ „fiecare familie din America

ar putea, `ntr-un fel sau altul, s\ tr\iasc\ drama lui Bill, procesele [i

necazurile f\c`nd parte din drama uman\“ [i, atunci, a `ntrebat:

Istorie trqitq 653

Din p\cate, au fost ultimele cuvinte pe care Chelsea le-a auzit

de la amiralul Zumwalt, care a murit un an mai t`rziu. El va r\m`ne

`n istorie ca unul dintre cei mai mari patrio]i [i binef\c\tori ai ge-

nera]iei sale, iar pentru mine [i pentru familia mea – un prieten

adev\rat.

Procesul din Senat a `nceput pe 7 ianuarie 1999, cur`nd dup\ ce

al o sut\ [aselea Congres [i-a `nceput mandatul. C`nd a intrat `n

sala Senatului, judec\torul William Rehnquist purta, `n locul robei

judec\tore[ti obi[nuite, un costum cu panglici aurite la m`neci, pe

care [i-l confec]ionase singur. La `ntreb\rile presei, a r\spuns c\ se

inspirase din comedia Iolanthe, o produc]ie Gilbert & Sullivan. C`t

de inspirat se `mbr\case ca s\ prezideze o fars\ politic\!

Am evitat s\ urm\resc procesul la televizor, pe de-o parte

pentru c\ `n viziunea mea era o aplicare profund incorect\ a

Constitu]iei, iar pe de alt\ parte, pentru c\ nu puteam face nimic

care s\-i schimbe cursul. Cazul lui Bill era `n mìnile unei echipe

extraordinare de avoca]i ai Casei Albe din care f\ceau parte con-

silierul Chuck Ruff, consilierul-adjunct Cheryl Mills, Lanny

Breuer, Bruce Lindsey [i Greg Craig, care p\r\sise un post im-

portant `n cadrul Departamentului de Stat pentru a se al\tura per-

sonalului Casei Albe, [i avoca]ii s\i personali, David Kendall [i

partenera acestuia, Nicole Seligman.

M\ `nt`lnisem cu aceast\ echip\ pentru a le oferi sugestii

legate de strategie [i de prezentare, dar, `n afar\ de sprijinul

meu verbal, n-am putut contribui cu mai mult. Pentru c\ `n

Camer\ votarea punerii sub acuzare a fost considerat\ ca o con-

damnare, republicanii au fost trimi[i `n Senat `n calitate de

„procurori“. Ei trebuiau s\ prezinte „dovezile“ acuz\rii, `n timp

ce avoca]ii lui Bill `l ap\rau. N-au fost prezen]i martori. Totul

s-a bazat pe m\rturia marelui juriu [i pe depozi]iile lui Sid Blu-

menthal, Vernon Jordan [i ale Monic\i Lewinsky. Sid Blumenthal

652

1 „Cel mai bun avocat dintr-un ora[ cu un singur avocat“ (n.tr.).


654

~NDR|ZNE{TE S| CONCUREZI

Discu]iile politice de pe Dealul Capitoliului au dat o `ntors\tur\

curioas\ specula]iilor tot mai insistente despre intrarea mea `n cursa

pentru Senat, ca reprezentant al New York-ului. ~nc\ nu m\ intere-

sa s\ candidez pentru scaunul senatorului Moynihan, dar, la

`nceputul anului 1999, conducerea democrat\ a derulat o adev\rat\

campanie pentru a m\ convinge. Tom Daschle, liderul minorit\]ii

din Senat, pe care `l respectam foarte mult, a sunat s\ m\ `ncura-

jeze. La fel au f\cut [i al]i democra]i din New York [i din ]ar\.

Oric`t de flatant\ era aten]ia care mi se acorda, consideram c\ erau

al]i democra]i mai `n m\sur\ s\ intre `n cursa electoral\: deputata

Nita Lowey, revizorul de stat din New York, H. Carl McCall, [i

Andrew Cuomo, secretarul Departamentului de Dezvoltare Urban\

[i Edilitar\ din cadrul administra]iei Clinton.

Posibilul nominalizat republican, primarul ora[ului New York,

Rudolph Giuliani, era un contracandidat de temut pentru orice

democrat. Liderii partidului, `ngrijora]i de pierderea unui scaun

democrat, `ncercau s\ g\seasc\ un candidat la fel de puternic care

s\ poat\ str`nge sumele imense de bani necesare unei astfel de

curse. ~ntr-un fel, eram o alegere disperat\ – o persoan\ public\

foarte cunoscut\, care putea contrabalansa profilul na]ional al lui

Giuliani [i buzunarele doldora din partidul lui. ~n acest context, n-a

fost surprinz\tor faptul c\, `n timpul emisiunii Meet the Press de la

NBC, s-a discutat despre posibila mea candidatur\.

– Unde s`nt iertarea [i izb\virea, `nsu[i fundamentul cre[tin\t\]ii?

De-a lungul procesului, nu m-am `ndoit c\ vom triumfa `n cele

din urm\. Credin]a era cea care `mi d\dea putere `n fiecare zi. A[a

cum spune un proverb pe care l-am auzit la [coala de duminic\:

credin]\ `nseamn\ s\ te arunci de pe o st`nc\ [i s\ te a[tep]i la una

din dou\ – ori s\ cazi pe p\m`nt solid, ori s\ `nve]i s\ zbori.


dep\[it a[tept\rile prin energia [i diploma]ia cu care [i-au `ndeplinit

responsabilit\]ile ce le reveneau.

C`nd ne-am `ntors acas\ de la `nmorm`ntarea regelui, procesul

de punere sub acuzare plana asupra familiei noastre ca un nor

negru. Bill [i cu mine ne str\duiam `nc\ s\ ne refacem rela]ia [i

`ncercam s\ o protej\m pe Chelsea de ceea ce se petrecea pe Capi-

toliu. ~n toat\ aceast\ `nv\lm\[eal\ mai era [i presiunea public\;

a[a c\ am sim]it c\ trebuia s\ iau o decizie `n privin]a cursei pentru

Senat, o decizie care urma s\ aib\ at`t consecin]e imediate, c`t [i pe

termen lung asupra vie]ii [i familiei mele.

O discu]ie cu Harold Ickes, expert pe probleme politice la New

York, m-a convins c\ trebuie s\ informez opinia public\ despre

depunerea candidaturii mele [i c\ trebuie s\ iau `n serios campania.

Cea mai mare calitate a lui Harold ca prieten este franche]ea dus\

p`n\ la extreme. De[i este un om `nc`nt\tor, are o voce care te poate

speria de moarte, chiar [i atunci c`nd face complimente. ~n felul s\u

pitoresc de a vorbi, mi-a dat ni[te sfaturi:

– Dac\ tu crezi c\ nu vei candida, atunci f\ o declara]ie. Dar

dac\ `nc\ mai meditezi asupra subiectului, nu spune nimic deocam-

dat\. Cu punerea sub acuzare care `nc\ nu s-a terminat, oricum

nimeni nu te va obliga.

Am hot\r`t am`ndoi s\ ne `nt`lnim pe 12 februarie, c`nd Senatul

avea s\ voteze, dup\ toate probabilit\]ile, punerea sub acuzare.

Eram `ncrez\toare c\ majoritatea Senatului se va ghida dup\ Con-

stitu]ie [i va vota pentru achitare. ~n timp ce a[teptam rezultatul, `l

ascultam cu aten]ie pe Harold care `mi descria atmosfera politic\ de

la New York [i `mi explica ce probleme presupune o campanie

pentru Senatul acestui stat. A `ntins o hart\ mare pe care am studi-

at-o am`ndoi cu aten]ie ore `n [ir. ~n tot acest timp mi-a vorbit

despre obstacolele pe care urma s\ le `nfrunt. Mi-a indicat ora[e de

la Montauk la Plattsburgh [i la Niagara Falls [i a reie[it c\ pentru a

face o campanie printre cei nou\sprezece milioane de locuitori ai

New York-ului, trebuia s\ parcurg un stat de aproximativ o sut\

treizeci de mii de kilometri p\tra]i. ~n afar\ de asta, trebuia s\

Istorie trqitq 657

S`mb\t\, 3 ianuarie, a fost invitat senatorul de New Jersey,

Robert Torricelli, [eful Comitetului pentru campania senatorial\

democrat\, care se ocupa de recrutarea candida]ilor [i de str`ngerea

de fonduri pentru campaniile democrate. ~nainte de emisiune,

gazda, Tim Russert, `l `ntrebase pe Torricelli despre curs\ [i a

anun]at, `n direct, c\ Torricelli credea c\ voi candida.

C`nd am auzit, l-am sunat pe Torricelli:

– Bob, vorbe[ti despre via]a mea. {tii c\ nu candidez. De ce

spui astfel de lucruri?

Torricelli nu a r\spuns, [tiind foarte bine c\ d\duse startul cursei

electorale. Andrew Cuomo [i Carl McCall au ie[it singuri din

curs\, aleg`nd s\-[i concentreze aten]ia asupra competi]iei din 2002

pentru postul de guvernator.

Nita Lowey a declarat c\ se va g`ndi dac\ s\ `nceap\ sau nu o

campanie pe cont propriu.

Toate aceste discu]ii n-au f\cut dec`t s\ `nmul]easc\ specula]iile

publice privind posibila mea candidatur\. C`]iva prieteni m-au `n-

demnat s\ nu candidez. {i echipa mea de profesioni[ti de la Casa

Alb\ s-a opus ideii. Cu to]ii erau `ngrijora]i de presiunile [i de impli-

ca]iile emo]ionale la care a[ fi fost supus\ `ntr-o campanie de durat\.

Pe 7 februarie, c`nd regele Hussein al Iordaniei a murit dup\ o

lupt\ curajoas\ cu cancerul, Bill [i cu mine am l\sat totul deoparte

pentru c`teva zile [i am pornit `ntr-o lung\ [i trist\ c\l\torie c\tre

Amman. Fo[tii pre[edin]i Ford, Carter [i Bush au zburat cu Air

Force One. Perspectivele de pace din Orientul Mijlociu au suferit

pierderi ireparabile o dat\ cu moartea a doi mari oameni, Rabin [i,

acum, Hussein. Str\zile din Amman erau pline de oameni `n doliu,

veni]i din toate col]urile lumii. Regina Noor, `mbr\cat\ `n negru [i

purt`nd un batic alb pe cap, ì `nt`mpina cu gra]ie pe demnitarii care

veniser\ s\ aduc\ un ultim omagiu remarcabilului ei so]. Cu pu]in

timp `nainte de moartea sa, regele `l desemnase ca succesor la tron

pe fiul s\u mai mare Abdullah. Regele Abdullah [i regina Rania au

656


c`ndva, c\ „entuziasmul meu de Illinois-Arkansas, m\re], t`n\r [i

str\lucitor“ se potrivea statului New York [i locuitorilor lui. Tot el a

mai spus „ar fi binevenit\ [i va c`[tiga“. Aceast\ declara]ie [i mai

ales adjectivul „t`n\r“ m-au uimit. M-am consultat [i cu fo[tii pri-

mari ai ora[ului New York, Ed Koch [i David Dinkins, care m-au

`ncurajat [i m-au sus]inut. Senatorul Schumer, care tocmai f\cuse

fa]\ unei campanii individuale brutale, mi-a fost de mare ajutor. {e-

ful grupului democrat Sheldon Silver, Judith Hope, de]in\toarea unor

`nalte func]ii `n partid, [i membri ai Congresului precum [i primari,

legislatori de stat, pre[edin]i de districte, lideri de sindicat, activi[ti [i

prieteni, to]i [i-au `mp\rt\[it propriile puncte de vedere. La fel a f\cut

[i Robert F. Kennedy Jr., un adept al mi[c\rii ecologiste, fiul prede-

cesorului lui Moynihan. S-a ar\tat entuziasmat [i a promis s\ m\

sf\tuiasc\ `n problemele de mediu importante pentru stat.

Totu[i, pe c`t de mult m-au `ncurajat unii, pe at`t s-au chinuit

al]ii s\ m\ fac\ s\ renun]. Mai ales prietenii apropia]i nu puteau

`n]elege de ce aveam `n vedere o campanie istovitoare pentru

Senat, ]in`nd cont de tribula]iile emo]ionale din ultimii c`]iva ani.

Via]a `n campania electoral\ avea s\ fie un co[mar pe l`ng\ confor-

tul [i siguran]a de la Casa Alb\. Fiecare zi urma s\ `nceap\ dimi-

nea]a devreme [i s\ se termine cu pu]in `nainte de ivirea zorilor.

Aceast\ existen]\ de r\t\citor `nsemna s\ m\n`nc pe fug\, `n avion,

s\ fiu tot timpul pe drumuri [i s\ stau pe la prieteni, `n timpul

c\l\toriilor mele. Dar partea cea mai proast\ era c\ urma s\ petrec

foarte pu]in timp cu familia [i chiar [i mai pu]in cu prietenii.

Nu [tiam dac\ eram potrivit\ pentru Congres. Luni de zile m\

g`ndisem la ce voi face dup\ Casa Alb\. Unii prieteni sus]ineau c\

a[ avea mai mult\ influen]\ promov`nd schimbarea la nivel inter-

na]ional mai de grab\ dec`t `ntr-un Senat cu o sut\ de membri.

Dup\ aproape treizeci de ani de avocatur\ [i opt ani ca Prim\

Doamn\, acumulasem o vast\ experien]\ legat\ de femei, copii [i

familie. Chiar dac\ ie[eam c`[tig\toare, nu eram sigur\ c\ merit\ s\

renun] la statutul de net\g\duit pe care `l aveam, `n favoarea unei

Istorie trqitq 659

cunosc mersul politicii locale, diferen]ele mari de personalitate,

cultur\ [i economie dintre ora[ul propriu zis [i zonele suburbane.

Ora[ul New York are propriul univers: at`t o mare de politicieni

afla]i `n competi]ie, c`t [i grupuri de interese. Cele cinci districte ale

metropolei s`nt ca ni[te ministate individuale, fiecare av`nd nevoi [i

probleme diferite de alte ]inuturi [i ora[e dinspre nord, dar [i de

zonele suburbane din `nvecinatele Long Island [i Westchester.

Cum `nt`nirea noastr\ a durat ore `n [ir, Harold a punctat

aspectele negative ale intr\rii mele `n cursa electoral\. Nu eram din

New York, nu candidasem niciodat\ [i aveam un contracandidat

puternic: Giuliani. La New York, nici o femeie nu c`[tigase pe cont

propriu la nivel local. Partidul Republican va face tot ce ì va sta `n

putere pentru a m\ denigra. O campanie putea fi nepl\cut\ [i m\

putea afecta emo]ional. {i cum s\-mi depun candidatura la New

York c`t\ vreme eram Prim\ Doamn\? Lista a continuat.

– Nici m\car nu [tiu dac\ ai fi un candidat bun, Hillary, a spus el.

Nici eu nu [tiam.

~n acea dup\-amiaz\, `n Senat s-a votat cu o majoritate conforta-

bil\ achitarea lui Bill. Nici o acuza]ie `mpotriva lui nu a `ntrunit

majoritatea de voturi, dar\mite cele dou\ treimi necesare. Rezultatul

`n sine nu a fost surprinz\tor, a fost doar o u[urare. Mai presus de

toate, Constitu]ia [i pre[edintele r\m\seser\ neatin[i.

Nu m\ hot\r`sem `nc\ s\ candidez, dar, datorit\ lui Harold,

aveam o viziune mai realist\ asupra no]iunii de campanie. Pe 16 fe-

bruarie biroul meu a transmis un comunicat de pres\, prin care a

anun]at c\ m\ voi g`ndi foarte serios la o poten]ial\ candidatur\ [i c\

m\ voi decide `n cursul anului.

Harold mi-a dat o list\ cu o sut\ de persoane din New York pe

care am `nceput s\ le sun [i s\ le dau `nt`lnire – `ncep`nd cu sena-

torul Moynihan [i so]ia lui, Liz, care condusese campaniile so]ului

ei [i cuno[tea foarte bine convingerile politice de la New York.

Senatorul Moynihan [i-a oferit cu generozitate sprijinul public,

spun`ndu-i lui Tim Russert de la NBC, care lucrase pentru el

658


~ntr-o zi, `n timp ce enumeram la obstacolele pe care le aveam

de `nfruntat, am fost `ntrerupt\ de Patti Solis Doyle, consilier

politic abil [i cea care `mi organiza programul:

– Hillary, pur [i simplu nu cred c\ po]i c`[tiga cursa asta.

Era at`t de sigur\ c\ nu trebuia s\ candidez, `nc`t ea [i so]ul ei,

Jim, au `nceput s\-[i fac\ planuri s\ se mute `napoi la Chicago.

Echipa mea de la Casa Alb\ avea alte motive de `ngrijorare `n

privin]a posibilei mele candidaturi pentru Senatul SUA din

ipostaza de Prim\ Doamn\. Ei se ocupau `n continuare de activi-

tatea mea `n politica intern\. Voiau s\ se asigure c\ voi continua

aceste activit\]i, chiar dac\ voi candida. I-am asigurat c\, indife-

rent dac\ voi candida sau nu, m\ voi ocupa de tot ceea ce ini-

]iasem – de la „Salva]i comorile Americii“ p`n\ la programul de

`ngrijire a copiilor dup\ terminarea orelor de curs. Perspectiva

unei campanii mai punea o problem\: oare mai putem continua s\

fiu reprezentantul intereselor americane `n str\in\tate? ~n timpul

mandatului lui Bill, c\l\torisem prin lume [i pledasem pentru

drepturile femeilor, pentru drepturile omului, pentru toleran]\ reli-

gioas\ [i democra]ie. Pentru a sus]ine o campanie la New York nu

mi-ar fi fost de folos s\ g`ndesc [i s\ ac]ionez global. ~n timpul deli-

ber\rilor mele, a trebuit s\ fac vizite oficiale `n Egipt, Tunisia,

Maroc [i o c\l\torie `ntr-o tab\r\ de refugia]i din Kosovo, de-a lun-

gul grani]ei Macedoniei. Sus]inusem campania lui Bill la NATO

privind `ndep\rtarea cu for]a, cu ajutorul loviturilor aeriene, a tru-

pelor lui Miloševic din Kosovo. I-am ajutat pe macedoneni s\-[i

redeschid\ fabricile de textile pentru a evita instabilitatea econo-

mic\ ce ar fi putut submina scopul NATO – `ntoarcerea celor din

Kosovo la casele lor.

Pe m\sur\ ce trecea prim\vara, `mpreun\ cu consilieri [i cu

prieteni am tocat m\runt toate scenariile campaniei mele [i

fiecare discu]ie se termina cu o dezbatere aprins\ despre viitorul

meu. Unul dintre subiectele abordate se cheam\, eufemistic,

„problema so]ului“. ~n cazul meu era un adev\r spus doar pe

Istorie trqitq 661

campanii politice intense [i a cerin]elor vie]ii de politician. {i mai

erau [i alte variante de luat `n considera]ie. Primisem diverse ofer-

te: s\ conduc funda]ii, s\ fiu gazda unei emisiuni de televiziune, s\

devin directorul unui colegiu sau CEO1 `ntr-o corpora]ie. Erau ni[-

te variante atr\g\toare [i mult mai confortabile dec`t perspectiva

unei curse dure pentru Senat.

Mandy Grunwald, consilier mass-media cu experien]\, comba-

tant `n campaniile recente ale senatorului Moynihan [i crescut\ `n

New York, a dat glas avertismentelor lui Harold. Mi-a atras aten]ia

c\ va trebui s\ `nv\] s\ `nfrunt presa agresiv\ de la New York

(ceea ce nu reprezenta unul dintre talentele mele). Mandy mi-a

explicat pe [leau c\ nu voi avea nici o `nlesnire sau `n]elegere doar

pentru c\ eram nou-venit\. Aici presa nu trecea cu vederea gre-

[elile. Adesea, ele s`nt exagerate `n ziarele de scandal, s`nt difuzate

`n repetate r`nduri pe posturile locale de televiziune [i disecate de

autorii de editoriale. Nici prezentatorii radio nu le rateaz\. {i asta

n-ar fi tot. }in`nd cont de aspectul istoric al situa]iei – o Prim\

Doamn\ candidat\ pentru Senat – s-ar putea ca presa s\ acorde

mai mult\ aten]ie, dec`t de obicei, campaniei mele. Doar perspec-

tiva candidaturii mele f\cuse mass-media na]ional\ [i interna-

]ional\ s\ dea n\val\ `n biroul meu de pres\, de la Casa Alb\, cu

cereri de interviuri.

M\ mai `ngrijorau [i apele `n[el\toare ale scenei politice de la

New York. Cet\]eni de seam\ ai statului mi-au spus c\ n-a[ putea

c`[tiga vreodat\, pentru c\ nu eram irlandez\, italianc\, catolic\ sau

evreic\; or, `ntr-un stat at`t de variat, identitatea etnic\ era impera-

tiv\. O alt\ provocare neobi[nuit\ o constituiau reprezentantele

democrate [i `n mod particular femeile cu experien]\ `n profesiilor

lor, de v`rsta mea, pe care `n mod normal trebuia s\ m\ bazez, dar

care erau sceptice `n privin]a motivelor pentru care am r\mas

c\s\torit\ cu Bill.

660

1 Chief Executive Officer.


s-au al\turat zeci de atlete tinere, care au fost a[ezate pe o scen\

decorat\ cu un panou imens, pe care scria „~ndr\zne[te s\ intri `n

competi]ie“, titlul filmului HBO. Sofia Totti, c\pitanul echipei fe-

minine de baschet, m-a prezentat. C`nd am vrut s\-i `ntind m`na, ea

s-a `nclinat spre mine [i mi-a [optit:

– ~ndr\zne[te s\ concurezi, doamn\ Clinton! ~ndr\zne[te s\

intri `n competi]ie!

Comentariul ei m-a luat prin surprindere `ntr-at`t `nc`t, plec`nd,

am `nceput s\ m\ g`ndesc: s-ar putea s\-mi fie team\ s\ fac ceva ce

le `ndemnasem pe nenum\rate femei s\ fac\? De ce stau `n dubiu `n

privin]a acestei curse? De ce nu o iau mai `n serios? Poate ar trebui

s\ „`ndr\znesc“.

~ncurajarea Sofiei Totti [i a multora altora mi-a amintit de o

scen\ dintr-unul din filmele mele preferate, A League of Their

Own. Vedeta unei echipe profesioniste de baschet feminin, inter-

pretat\ de Geena Davis, vrea s\ p\r\seasc\ echipa `nainte de sf`r-

[itul sezonului ca s\ se `ntoarc\ acas\ cu so]ul ei. C`nd antrenorul

echipei, interpretat de Tom Hanks, o `ntreab\ care este motivul

deciziei, ea ì spune:

– A devenit prea greu.

Atunci Hanks ì d\ urm\toarea replic\:

– Trebuie s\ fie greu. Dac\ nu ar fi, ar face-o toat\ lumea – difi-

cultatea o face s\ fie un lucru m\re].

Dup\ ani de zile `n care am fost so]ie de om politic, nu prea

[tiam dac\ s\ intru `n aren\, dar am `nceput s\ m\ g`ndesc la faptul

c\ mi-ar pl\cea un rol independent `n politic\. Peste tot `n Statele

Unite vorbisem despre importan]a particip\rii femeilor la via]a

politic\, a realiz\rii unui birou electoral care s\ foloseasc\ opiniile

lor `n trasarea unei politici moderne [i a unui viitor pentru na]iunile

lor. Cum puteam rata o astfel de ocazie?

Mul]i dintre prietenii mei nu erau convin[i. ~ntr-o dup\-amia-

z\ de prim\var\, m\ plimbam cu Maggie Williams. Prieten\ [i

consilier `n acela[i timp, Maggie e o femeie de mare perspicacitate

Istorie trqitq 663

jum\tate. Este `ntotdeauna dificil s\-]i `nchipui rolul potrivit pen-

tru so]ia sau so]ul unui candidat politic. Dilema mea era unic\.

Unii considerau c\ nu voi putea niciodat\ s\ devin o voce politic\

independent\ [i asta pentru c\ Bill era, `nc\, at`t de cunoscut la

New York [i o figur\ politic\ at`t de dominant\ `n America. Al]ii

considerau c\ opiniile controversate despre Bill ar denatura

mesajul meu. Considera]iile legate de problema so]ului meu erau

am\gitoare. Dac\ mi-a[ anun]a candidatura `n cadrul unui eveni-

ment de deschidere, va sta pre[edintele SUA lini[tit `n spatele

meu pe scen\ sau va lua [i el cuv`ntul? De-a lungul cursei elec-

torale va face campanie pentru mine, a[a cum ar face-o pentru al]i

candida]i democra]i din ]ar\, sau m\ va delega s\-i fiu din nou

`nlocuitor? Trebuia trasat\ o linie bine definit\ `ntre afirmarea

mea `n calitate de candidat pe cont propriu [i avantajul poten]ial

oferit de sprijinul [i sfatul pre[edintelui.

Acest proces de luare a unei decizii a avut [i o parte bun\: fap-

tul c\ eu [i so]ul meu vorbeam din nou, dar nu despre viitorul re-

la]iei noastre. Cu trecerea timpului, am `nceput s\ ne destindem

am`ndoi. Era dornic s\ fie de folos, iar eu primeam cu bun\voin]\

implicarea lui. Bill a discutat cu calm [i `n profunzime fiecare

temere a mea [i a evaluat cu grij\ [ansele de izb`nd\. Acum se

schimbaser\ rolurile, pentru c\ el juca pentru mine rolul pe care eu

`l interpretasem `ntotdeauna pentru el. Dup\ ce [i-a spus p\rerea, eu

trebuia s\ iau hot\r`rea. Am`ndoi [tiam c\, dac\ voi candida, voi fi

pe cont propriu, a[a cum nu mai fusesem nicic`nd `nainte. Uneori

mi se p\rea o idee minunat\, pentru ca `n secunda urm\toare s\ mi

se par\ o nebunie. A[a c\ am tot c`nt\rit situa]ia, a[tept`nd s\ se

`nt`mple o minune.

Aveam nevoie de un impuls. ~n cele din urm\ el a venit, dar nu

din partea unui consilier politic sau lider democrat. ~n martie m-am

dus `n New York City ca s\ iau parte, al\turi de legenda tenisului

Billie Jean King, la un eveniment HBO de promovare a femeilor `n

sport. Ne-am adunat la o [coal\ de cartier din Manhattan, unde ni

662


`n]eleg problemele cu care se confrunt\ [i c\ s`nt hot\r`t\ s\

muncesc al\turi de ei, a[ fi putut c`[tiga.

De[i politica electoral\ p\rea, uneori, s\ aib\ un univers pro-

priu, mai aveam o doz\ de realism care s\-mi permit\ s\ v\d

lucrurile `n perspectiv\ la sf`r[it de prim\var\ [i `nceput de var\

1999. ~n cele din urm\, pe 12 aprilie 1999, Susan McDougal a fost

achitat\ de acuza]ia de obstruc]ionare a justi]iei `n cazul Whitewa-

ter, dup\ ce petrecuse optsprezece luni `n `nchisoare pentru c\

refuzase s\ depun\ m\rturie. De-a lungul procesului ei, au mai

ap\rut [i al]i martori care au declarat c\ fuseser\ obliga]i de Starr

s\ depun\ m\rturie. Achitarea era o alt\ dezaprobare a tacticilor

folosite de Starr, dar pre]ul pl\tit de Susan fusese prea mare. Ea

[i-a men]inut declara]ia c\ Starr o obligase s\ depun\ m\rturie

mincinoas\ pentru a ne implica pe Bill [i pe mine [i, fiindc\

refuzase, a fost `nchis\. ~n Wild Swans a lui Jung Chang, povestea

chinurilor la care au fost supuse trei femei din China de dinaintea

venirii comuni[tilor la putere [i p`n\ la Revolu]ia Cultural\, am

g\sit o maxim\ chinezeasc\ a c\rei esen]\ coincidea cu p\rerea

mea despre investiga]iile lui Starr: „~ntotdeauna g\se[ti o dovad\

c`nd vrei s\ acuzi pe cineva“.

Pe 20 aprilie, la Liceul Columbine din Colorado, doi elevi au

tras `n colegii lor de clas\, au ]inut [coala sub teroare c`teva ore,

dup\ care s-au `mpu[cat. Au murit doisprezece elevi [i un profesor.

Adolescen]ii uciga[i se sim]iser\ izola]i `n [coal\ [i planificaser\ cu

mult\ aten]ie atacul ca s\-[i demonstreze puterea [i dorin]a de r\z-

bunare. Au f\cut rost de un mic arsenal de arme pe care le-au

ascuns sub haine c`nd au intrat `n [coal\.

La o lun\ dup\ m\cel, Bill [i cu mine ne-am dus la Littleton, Co-

lorado, s\ vizit\m familiile victimelor [i ale supravie]uitorilor. A fost

dureros s\ v\d p\rin]i care tr\iau co[marul vie]ii lor – pierderea pro-

priilor copii `ntr-un act de violen]\ f\r\ sens. P\rin]ii [i adolescen]ii

ne-au cerut s\ facem `n a[a fel `nc`t aceste pierderi s\ nu r\m`n\ f\r\

ecou. Bill le-a spus elevilor aduna]i `n sala de sport a unui liceu vecin:

Istorie trqitq 665

politic\. {tia c\ timpul zboar\ [i c\ trebuie s\ iau o hot\r`re. Mai

mult de o or\ i-am vorbit despre indecizia mea.

– Pur [i simplu nu [tiu ce s\ fac, i-am spus.

– Cred c\ este foarte delicat. {i to]i cei care ]in la tine `]i vor

spune acela[i lucru.

– Cred c\ s-ar putea s\ candidez, am spus.

Reac]ia lui Maggie nu m-a surprins. Nu a vrut s\ m\ r\neasc\,

dar, `ncerc`nd s\ m\ conving\ s\ renun], mi-a dat motive s\ merg

mai departe.

Unii oameni considerau c\ intrarea `n Senat ar putea fi o de-

zam\gire dup\ experien]a la Casa Alb\. Dar toate problemele care

m\ intereseaz\ s`nt influen]ate de Senatul SUA. {i dac\ nu eram

senator, a[ fi `ncercat s\-i influen]ez pe cei care erau.

– Senatul Statelor Unite e cel mai important organism demo-

cratic din lume, mi-a zis Bob Rubin.

– Ar fi o onoare pentru mine s\ fiu aleas\ [i s\-l servesc, am

consim]it eu.

Ma[in\ria unei campanii a `nceput s\ mi se par\ mai u[or de

m`nuit. M-am g`ndit c\ a[ putea c`[tiga dac\ a[ putea str`nge cele

dou\zeci [i cinci de milioane de dolari necesari pentru o curs\ elec-

toral\ pe cont propriu `n New York. Prietenul nostru Terry

McAuliffe, colector de fonduri experimentat [i eficient, mi-a spus

c\ am [anse de c`[tig dac\ voi munci cum n-o mai f\cusem vreo-

dat\. Suna `ncurajator. M-am g`ndit c\ a[ putea face incursiuni `n

bastioanele republicane tradi]ionale. Zonele din partea de nord a

statului New York `mi aminteau de Pennsylvania vecin\, de unde

provenea tat\l meu. {i multe dintre problemele rurale din New

York erau asem\n\toare cu cele care chinuiser\ Arkansas-ul:

fermieri oprima]i, dispari]ie a locurilor de munc\ din industrie

[i tineri pleca]i `n c\utare de posibilit\]i mai bune. ~n afar\ de

asta, primarul Giuliani nu p\rea dornic s\-[i petreac\ timpul `n

afara ora[ului New York, care era `nc\ predominant democrat.

Dac\ le dovedeam aleg\torilor din New York faptul c\ le

664


pe Mandy Grunwald, consilier mass-media, [i pe Mark Penn, so-

ciolog iscusit care lucrase cu Bill. {i am `nceput s\ am `ntrevederi

cu poten]iala mea echip\.

~n decursul anilor petrecu]i la Casa Alb\, adeseori mergeam cu

mama sau cu Chelsea la New York s\ vedem spectacole pe Broad-

way, s\ vizit\m muzee sau prieteni. {i `nainte de a cocheta cu ideea

candidaturii mele pentru Senat, statul New York era unul dintre

locurile unde am fi vrut s\ locuim dup\ terminarea mandatului lui

Bill. Dorin]a s-a amplificat de-a lungul anilor [i devenise o hot\r`re

ferm\. De[i Bill inten]iona s\ construiasc\ o bibliotec\ preziden-

]ial\ `n Arkansas, unde s\-[i petreac\ timpul, iubea [i New York-ul.

Era un loc foarte practic pentru desf\[urarea activit\]ilor lui, av`nd

`n vedere timpul pe care trebuia s\ [i-l dedice c\l\toriilor [i discur-

surilor at`t acas\, c`t [i `n str\in\tate, precum [i continu\rii `nda-

toririlor sale publice prin intermediul funda]iei.

Deja discutaser\m aspectul cump\r\rii unei case [i porniser\m

`n c\utarea unei re[edin]e. Dar aceast\ ac]iune de rutin\ a fost

`ngreunat\ de Serviciul Secret. Nu puteam locui pe anumite str\zi,

iar casa pe care o cump\ram trebuia s\ aib\ spa]iu pentru perso-

nalul de securitate. Oricum, aceast\ c\utare m\ distra. De aproape

dou\zeci de ani nu avusesem o cas\ a noastr\, tr\ind fie `n re[e-

din]a guvernatorului `n Arkansas, fie la Casa Alb\. ~n cele din

urm\, am g\sit locul ideal – o ferm\ veche [i neaspectuoas\ `n

Chappaqua, Westchester, la nord de New York.

Am `nceput s\ caut poten]iali sus]in\tori financiari pentru la

campania mea. ~n cadrul unei colect\ri majore de fonduri pentru

Partidul Democrat la Washington, pe 7 iunie 1999, Bill [i cu mine

am fost `nt`mpina]i pe scen\ de fosta guvernatoare a Texasului, Ann

Richards, cunoscut\ `n lumea politic\ pentru iste]imea [i umorul ei.

– Hillary Clinton, viitoarea senatoare de New York [i, desigur,

`nc`nt\torul ei so], Bill. Pun pariu c\ va tulbura clubul „so]ilor“ din

Senat, a spus ea t\r\g\nat.

Bill a acceptat tachinarea bine inten]ionat\ [i sprijinul public pe

care `l primeam. A `n]eles sacrificiile pe care le f\cusem `n timp ca

Istorie trqitq 667

– Pute]i s\ transmite]i o cultur\ a valorilor, nu una a violen]ei.

Voi ne pute]i ajuta s\ `mpiedic\m ca armele s\ ajung\ pe mìni

gre[ite. Voi ne pute]i ajuta s\-i identific\m [i s\-i ajut\m pe copiii

cu probleme.

Tragedia de la Columbine nu a fost nici primul, nici ultimul

atac armat dintr-un liceu american. Dar a tras un semnal de

alarm\ c\ trebuiau luate mai multe m\suri federale de prevenire a

combina]iei mortale la care duceau tinere]ea, violen]a [i armele.

~mpreun\ cu Bill am organizat o `nt`lnire la care au participat

patruzeci de membri ai Congresului din ambele partide, `n cadrul

c\reia a anun]at propunerea Casei Albe ca permisul port-arm\ s\

se ob]in\ la v`rsta de dou\zeci [i unu de ani [i s\ se poat\

achizi]iona o singur\ arm\ pe lun\. {i am vorbit din nou despre

puterea de penetrare a violen]ei la televiziune, `n filme [i `n

jocurile video. ~n ciuda protestului public zgomotos, Congresul

nu a luat dou\ m\suri simple `n ceea ce prive[te armele: nu a

`nchis a[a-zisele magazine de arme, care permiteau cump\rarea

de armament f\r\ permis, [i nu a cerut realizarea unor piedici de

siguran]\ la armele pentru copii.

Aceast\ lips\ de atitudine m-a f\cut s\ m\ g`ndesc la ce a[

putea face, `n calitate de senator, pentru aceast\ chestiune delicat\.

~ntr-un interviu CBS am declarat c\, dac\ voi candida, o voi face

din cauza a ceea ce am v\zut `n locuri ca Littleton – [i `n ciuda a

ceea ce tr\isem la Washington.

Cursa pentru Senat `ncepuse s\ capete contur. Giuliani s-a

`nt`lnit, `n Texas, cu guvernatorul George W. Bush, care tocmai

anun]ase formarea unui comitet de preg\tire. Primarul m-a eti-

chetat drept trep\du[ politic [i a anun]at c\ se duce `n Arkansas s\

str`ng\ fonduri pentru campania lui. Tactica sa mi s-a p\rut

inteligent\ – a atras aten]ia asupra lui [i mi-a ar\tat cum avea s\

fie campania. Republicanul Lowey, unul dintre cei mai eficien]i [i

mai cunoscu]i membri ai Congresului, a anun]at c\ nu va candida.

~n iunie, am luat prima m\sur\ concret\ pentru campanie. Am

anun]at c\ voi forma un comitet de preg\tire. I-am trecut pe list\

666


direc]ie m\ `ndreptam cu Bill, m\ sim]eam mai liber\ s\ intru `n

cursa pentru Senat.

{tiam c\ orice campanie este o prob\ de foc. De[i m\ ocu-

pasem cu sus]inerea multor candida]i, nu pornisem niciodat\ o

campanie `n numele meu. Trebuia s\ `nv\] s\ ]in discursurile la

persoana `ntì – eram obi[nuit\ s\ m\ refer la „el“, „ea“ sau

„noi“, nu la mine. {i ar fi existat posibilitatea s\ vorbesc

`mpotriva politicii administra]iei Clinton, dac\ nu func]iona la

New York. Dar, pentru moment, trebuia s\ m\ concentrez

asupra viitorilor mei aleg\tori. Am planificat un turneu de

recunoa[tere `n iulie [i `n august, care s\-mi permit\ s\ discut cu

cet\]enii [i cu liderii locali despre problemele [i aspira]iile

familiilor [i comunit\]ilor lor. Turneul a `nceput la ferma fru-

moas\ a senatorului Daniel Patrick Moynihan, din Pindars Cor-

ners – cel mai potrivit loc pentru lansarea unei campanii de

ocupare a scaunului de]inut de acesta. Pe 7 iulie, c`nd am ajuns

acolo, eram a[teptat\ de senator, de so]ia acestuia [i de mai mult

de dou\ sute de reporteri.

– A venit un reporter [i din Japonia, a spus uimit Rick Jasculca,

un vechi sus]in\tor al meu.

Cu senatorul l`ng\ mine, am anun]at c\ voi forma un comitet

oficial de campanie electoral\ `n vederea candidaturii pentru Sena-

tul Statelor Unite.

– Presupun c\ v\ `ntreba]i cu to]ii: „De ce Senatul? De ce New

York? {i de ce eu?“ am spus presei.

Apoi am vorbit pe scurt despre subiectele care contau pentru

mine [i pentru New York [i am admis legitimitatea `ntreb\rilor legate

de candidatura mea pentru un stat `n care nu tr\isem niciodat\.

– E o `ntrebare cinstit\ [i ì `n]eleg pe deplin pe cei care o pun.

De asemenea, cred c\ va trebui s\ muncesc din greu ca s\ le de-

monstrez celor din New York c\ ceea ce vreau s\ fac e mai impor-

tant dec`t locul de unde vin.

Peste c`teva minute, eu [i senatorul Moynihan ne `ntorceam spre

casa lui, ca s\ lu\m o gustare. Cur`nd, am pornit-o pe drumul meu.

Istorie trqitq 669

el s\ poat\ sluji guvernul. D`ndu-[i seama c\ aveam posibilitatea s\

dep\[esc statutul de so]ie de om politic [i s\-mi testez pote]ialul

politic, m-a `ncurajat s\ merg mai departe. Era ciudat s\ m\

priveasc\ de pe margine, dar mi-a oferit sprijinul s\u necondi]ionat

`n calitatea mea dubl\ de so]ie [i candidat.

La sf`r[itul lui iunie, am primit sprijin nea[teptat de la p\rintele

George Tribou, care conducea liceul catolic de b\ie]i din Little

Rock. ~mi devenise prieten, chiar dac\ dezaproba pozi]ia mea. ~[i

petrecuse o noapte la Casa Alb\, iar eu aranjasem ca el s\ se

`nt`lneasc\ cu Sfin]ia sa Papa Ioan Paul al II-lea `n timpul vizitei

sale la St. Louis `n 1999. P\rintele Tribou mi-a scris o scrisoare,

datat\ 24 iunie 1999:

„Drag\ Hillary,Vreau s\-]i spun ceea ce spun elevilor de cincizeci de ani:Eu cred c\, `n ziua Judec\]ii de Apoi, Dumnezeu nu `ntreab\,

mai `ntì, de cele zece porunci (de[i ajunge la ele mai t`rziu), ci ne`ntreab\ pe fiecare `n parte:

CE AI F|CUT CU TIMPUL {I CALIT|}ILE PE CARE }ILE-AM DAT?...

Cei care cred c\ tu nu e[ti preg\tit\ s\ faci fa]\ presei ostile dinNew York [i batjocurii contracandida]ilor t\i nu-[i dau seama c\,dup\ ce treci prin foc, po]i `nfrunta orice.

... Ideea de baz\ este: candideaz\, Hillary, candideaz\! M\ voiruga pentru tine tot timpul.“

Cele mai grele decizii din via]a mea au fost `ncercarea de sal-

vare a c\sniciei cu Bill [i depunerea candidaturii pentru postul de

senator de New York. ~mi d\dusem seama c\ voiam ca mariajul

nostru s\ dureze pentru c\ `l iubeam pe Bill [i pre]uiam anii

petrecu]i `mpreun\. {tiam c\ n-a[ fi putut s-o cresc pe Chelsea la

fel de bine. Puteam, desigur, s\-mi refac via]a [i s\ tr\iesc bine,

dar speram ca noi doi s\ `mb\tr`nim al\turi. Am`ndoi ne luase-

r\m angajamentul s\ ne refacem c\s\toria cu ajutorul `ncrederii,

al iubirii [i al amintirilor pe care le aveam. {tiind mai bine `n ce

668


Manhattanul a fost ]inta unui grup de terori[ti care urau [i se temeaude libertatea, de diversitatea [i de perspectivele oferite de America.

Campania mea a fost o adev\rat\ incursiune `n istoria statului:americanii b\[tina[i din Confedera]ia irochez\, ale c\ror principiidemocratice au influen]at modul de a g`ndi al fondatorilor no[tri,tr\iser\ `n New York `nainte ca acesta s\ devin\ stat; revolu]ia s-adesf\[urat `n Champlain, Mohawk [i Hudson Valleys; traficul mari-tim pe Canalul Erie a dus la dezvoltarea economiei na]ionale; arta [icultura omenirii au fost modelate la New York; mi[c\rile de abolire asclaviei, dreptul de vot al femeilor, sindicatele, drepturile civile,politica progresist\ [i drepturile homosexualilor, toate au pornit deaici. Ajunsese s\-mi plac\ ritmul `n care se desf\[urau evenimentelede-a lungul statului imens. Am dansat salsa pe Fifth Avenue la para-da portorican\, am m`ncat hot-dog la T`rgul Statului [i am `ncercat s\dansez polca la festivalul polonez din Cheektowaga.

A fost o adev\rat\ provocare pentru mine s\ `ncerc s\ `mbincerin]ele campaniei cu `ndatoririle mele de Prim\ Doamn\. Acestedou\ slujbe `n acela[i timp au fost o piatr\ de `ncercare at`t pentrupersonalul Casei Albe, care `mi fusese al\turi la bine [i la r\u timpde opt ani, c`t [i pentru echipa mea dedicat\ de consilieri din cadrulcursei electorale. Uneori Casa Alb\ `mi cerea s\ fac o c\l\torie saus\ particip la un eveniment legat de interesele pre[edintelui sau alemele ca Prim\ Doamn\. Aceste cereri [i orice implicare a mea `nactivit\]i care nu aveau leg\tur\ cu New York-ul le d\deau dureride cap consilierilor mei electorali. ~n ciuda acestor situa]ii tensio-nate, inevitabile de altfel, totul a mers ca pe roate.

Nu a fost tocmai o campanie idilic\. Mai ales la `nceput, am f\-cut o serie de gre[eli. {i gre[elile nu se trec u[or cu vederea `n poli-tica de la New York. ~n 1999, c`nd echipa Yankees a venit la CasaAlb\ s\-[i s\rb\toreasc\ victoria `n competi]ia anual\ de base-ball,impresarul Joe Torre mi-a dat o [apc\ pe care am pus-o pe cap ime-diat. Mi[care gre[it\. Nimeni nu crezuse c\ eram fan `nr\it al luiMickey Mantle, a[a cum m\ prezentaser\ ziarele The WashingtonPost [i San Francisco Examiner, cu ani `n urm\. Credeau c\ pretinda fi ceea ce nu eram de fapt – newyorkez de-o via]\. ~n urm\toarele

Istorie trqitq 671

NEW YORK

Fiind la `nceput de drum `n politic\, m\ a[teptam s\ `nt`mpindiverse obstacole, dar niciodat\ nu mi-am `nchipuit c\ `mi vapl\cea at`t de mult campania electoral\. Din clipa `n care am p\r\sitferma senatorului Moynihan pentru a `ncepe turneul din iulie 1999,am fost cucerit\ de oamenii din New York pe care i-am cunoscut [ide locurile pe care le-am vizitat.

Locuitorii din New York, cu vioiciunea lor, cu diversitatea [icu interesul lor pentru viitor, reprezentau ceea ce adoram la Ameri-ca. Am cunoscut or\[ele [i ferme din „zona rural\“ a statului, dar[i ora[e ca Buffalo, Rochester, Syracuse, Binghamton [i Albany,c`ndva centre ale revolu]iei industriale americane [i care se pre-g\teau acum pentru epoca informaticii. Am explorat Adirondacks [iCatskills [i mi-am petrecut vacan]a pe malurile lacurilor Skaneateles[i Placid. Am vizitat campusuri importante, colegii particulare [i uni-versit\]i. Din Long Island p`n\ la grani]a cu Canada, m-am `nt`lnit cuoameni de afaceri [i cu fermieri care mi-au vorbit despre problemelelor. M-am stabilit `ntr-o locuin]\ dintr-un cartier m\rgina[ ale c\rui[coli [i parcuri `mi aminteau de cele `n care crescusem.

Iubeam energia ora[ului New York, combina]ia sa de cartieremultina]ionale [i oamenii inimo[i [i deschi[i. Mi-am f\cut prieteni`n fiecare col] al ora[ului, vizit`nd restaurante, [coli, biserici, sina-gogi [i aziluri. Comunit\]ile diverse din New York tr\iesc cu ideea c\ora[ul reprezint\ singura speran]\ a Americii `n fa]a lumii. Aceast\idee le-a fost `nt\rit\ de atacul din 11 septembrie 2001, c`nd


prezen]a presei, au `nceput s\-mi plac\ interac]iunile zilnice cureporterii desemna]i s\ se ocupe de campania mea.

Oric`t de epuizant\ era `ncercarea mea de a-mi g\si locul `nnisipurile mi[c\toare ale politicii de la New York, nu inten]ionams\ renun] la curs\. M\ concentram s\-i cunosc pe locuitorii statului[i s\ le dau ocazia s\ `nceap\ s\ m\ cunoasc\ [i ei pe mine. ~nciuda m\rimii statului, eram hot\r`t\ s\ comunic cu viitorii mei ale-g\tori [i altfel dec`t prin intermediul presei: prin discu]ii fa]\ `nfa]\. Radioul [i televiziunea s`nt importante [i necesare pentru pu-blicitate, dar `n cadrul acestor discu]ii candidatul poate afla adeseamai mult dec`t aleg\torul.

Scopul meu era s\ vizitez toate cele [aizeci [i dou\ de districte.Timp de un an am c\l\torit prin stat `ntr-o dub\ Ford c\reia i seaduseser\ `mbun\t\]iri [i fusese poreclit\ de pres\ Vagonul cel iuteHRC. M-au `nso]it consilierul meu de-o via]\ Kelly Craighead [iAlison Stein, un membru energic al personalului meu. Ne-am opritpe la restaurante [i cafenele, a[a cum f\cusem cu Bill `n campaniilelui. Chiar dac\ `n\untru erau pu]ini oameni, m\ a[ezam, beam ocea[c\ de cafea [i vorbeam despre ce voiau ei. Astfel de ac]iuni senumesc „politic\ cu am\nuntul“ `n viziunea exper]ilor `n campaniielectorale, dar pentru mine a fost cea mai bun\ modalitate de a fi lacurent cu grijile zilnice ale oamenilor.

Duceam o existen]\ nomad\ cu mult mai activ\ dec`t cea de laCasa Alb\. Bill [i cu mine ne mutaser\m o parte din lucruri `n casadin Chappaqua, la mai pu]in de o or\ de nordul ora[ului New York,dar nu prea aveam timp s\ st\m acolo. De obicei, nu st\tea nimeniacolo, cu excep]ia agen]ilor Serviciului Secret, care `[i amplasaser\postul de comand\ `ntr-un hambar renovat din fundul cur]ii. Rarm\ culcam `nainte de miezul nop]ii [i la [apte diminea]a eram, deobicei, pe drum. Dac\ aveam timp, `n drum spre cas\ m\ opream laLange’s, un magazin cu tradi]ie `n delicatese, s\ cump\r brio[e,sandvi[uri cu ou [i cafea.

Campania `mi d\dea energie, `n loc s\ m\ oboseasc\. Nu nu-mai c\ m\ implicam extrem de mult `n problemele din NewYork, dar `mi [i descoperisem poten]ialul [i limitele de candidat

Istorie trqitq 673

zile, viitorii mei aleg\tori au v\zut multe poze cu mine purt`nd[apca pe cap, al\turi de titluri deloc flatante.

Cea mai mare gre[eal\ am f\cut-o `n timpul unei vizite oficiale`n Israel, `n toamna anului 1999. Atunci, `n calitate de Prim\ Doam-n\, am luat parte la un eveniment al\turi de Suha Arafat, so]ia li-derului palestinian. Doamna Arafat a vorbit `n arab\. Ascult`ndtraducerea la c\[ti, nici eu, nici al]i membri ai delega]iei noastre –format\ din personalul ambasadei SUA, exper]i pe probleme legatede Orientul Mijlociu [i lideri respecta]i ai evreilor `n America – nuam auzit acuza]iile aduse Israelului, care era f\cut r\spunz\tor deutilizarea gazelor otr\vitoare pentru a-i ]ine sub control pe pales-tinieni. C`nd a venit r`ndul meu s\ vorbesc, doamna Arafat m-a`nt`mpinat pe podium cu `mbr\]i[area tradi]ional\. Dac\ a[ fi luataminte la cuvintele ei pline de ur\, le-a[ fi denun]at pe loc. ~n presade scandal de la New York au circulat fotografii cu mine `m-br\]i[`ndu-m\ cu Suha Arafat, `nso]ite de comentariile la adresaremarcelor. Mul]i aleg\tori evrei au fost, bine`n]eles, sup\ra]i decomentariile doamnei Arafat [i dezam\gi]i c\ nu am profitat deocazie pentru a-i combate afirma]iile. ~n cele din urm\, s-a trecut [ipeste asta, `ns\ am `nv\]at o lec]ie important\ despre riscurile careputeau ap\rea `n urma `ntrep\trunderii rolului meu `n politica inter-na]ional\ cu problemele de politic\ local\ din New York.

Pe parcursul campaniei a existat o discordan]\ ilar\ `ntre ima-ginea na]ional\ asupra cursei [i modul `n care era tratat\ la NewYork. Editoriali[tii din ]ar\ prevedeau c\ voi ie[i din curs\, c\ voi fidobor`t\ de pe pozi]ia de „trep\du[ politic“. De asemenea, `ncomentariile lor, m\ acuzau frecvent c\ refuz s\ vorbesc cu presa.Lucrul acesta i-a amuzat foarte mult pe cei din echipa mea, pentruc\ eu d\deam interviuri aproape zilnic reporterilor din New York,care se ocupau de campanie. ~n timp, rela]iile mele cu presa s-au`mbun\t\]it datorit\ directorului meu de pres\, Howard Wolfson.Howard lucrase pentru Nita Lowey [i Chuck Schumer [i [tia cums\ se descurce cu mass-media din New York. A devenit o prezen]\familiar\ [i elocvent\ pe micul ecran, f\c`nd campanie `n numelemeu. Cu ajutorul lui am `nv\]at s\ m\ relaxez [i s\ las garda jos `n

672


~n ianuarie 2000, apari]ia mea la emisiunea lui David Lettermana st`rnit v`lv\ `n jurul campaniei mele. O apari]ie televizat\ la o emi-siune, noaptea – The Late Show with David Letterman – s-a bucuratde mai mult\ aten]ie dec`t zile `ntregi de discu]ii pe diverse teme.Nu pl\nuisem s\ apar pe ecran, `nc\. Dar Letterman `l tot suna peHoward, rug`ndu-l s\ apar la emisiunea lui. De fiecare dat\ Howard`l refuza, fapt care devenise motiv de glume ne`ncetat `n monologulcu care Letterman `[i deschidea show-ul. Dup\ o lun\ de insisten]e,am acceptat s\ merg la emisiunea lui, pe 12 ianuarie.

Speram s\ fie distractiv, dar [tiam c\, uneori, cei care aveauemisiuni la ore t`rzii `n noapte ì puneau pe jar pe invita]i, a[a c\eram pu]in emo]ionat\. Letterman, care locuie[te l`ng\ Chappaqua,m-a `ntrebat despre noua cas\ [i m-a avertizat c\ „fiecare idiot dinzon\ va conduce acum claxon`nd“.

– O, tu erai \la? am spus.La acest comentariu publicul a izbucnit `n r`s, iar eu am `nceput

s\ m\ relaxez [i s\ m\ distrez. Peste c`teva luni, am luat parte [i laalte `ntruniri amuzante: am interpretat rolul de „trep\du[ politic“ lacina anual\ a presei la Albany [i mai apoi am ap\rut la emisiunealui Jay Leno, Tonight Show.

~n februarie 2000, mi-am depus oficial candidatura la Universi-tatea de Stat din New York, la Purchase, `n apropierea casei noastredin Chappaqua. Au fost de fa]\ sus]in\torii `nfoca]i [i lideri politicidin tot statul, precum [i familia mea – Bill, Chelsea [i mama. Amfost prezentat\ mul]imii de c\tre senatorul Moynihan care a po-vestit de vizitele pe care le f\cuse `mpreun\ cu Eleanor Rooseveltla casa acesteia din Hyde Park. Apoi mi-a f\cut un compliment,spun`nd:

– Hillary, Eleanor Roosevelt te-ar iubi.Patti Solis Doyle, prima persoan\ pe care o angajasem `n 1992,

s-a ocupat de programul meu de la Casa Alb\ [i de cel al cam-paniei. Peste un timp [i-a luat concediu de la slujba ei din adminis-tra]ie [i a venit la New York, ca s\ supravegheze departamentul delogistic\ [i s\ ajute la strategia de desf\[urare a campaniei. Tot ea alucrat [i cu influenta comunitate latino-american\ care se dezvolta

Istorie trqitq 675

politic. ~n sf`r[it, dep\[eam statutul de `nlocuitor politic [i `nce-peam s\ m\ descurc pe cont propriu. Este un proces lent de`nv\]are, cu numeroase curbe bru[te. ~nconjurat\ de at`]ia oamenidornici s\ ofere sfaturi – adesea `n contradic]ie unele cu altele –`nv\]am s\ ascult cu aten]ie, s\ c`nt\resc opiniile [i apoi s\ac]ionez cum `mi dictau instinctele.

~n sf`r[it, sim]eam c\ `ncep s\ stabilesc o rela]ie cu aleg\torii.Treptat, `mi cl\deam drumul electoral. La `nceputul campaniei,oamenii veneau `n num\r mare s\ m\ vad\, indiferent ce parte astatului vizitam. Asta nu `nsemna neap\rat sprijin din partea lor,ci era mai degrab\ curiozitate. Dup\ ce am vizitat de mai multeori unele zone, oamenii s-au obi[nuit cu prezen]a mea [i chiar`mi `mp\rt\[eau, lini[ti]i, problemele [i temerile lor. Purtamadev\rate discu]ii pe subiectele care ì interesau [i nu le mai p\saprea mult de unde veneam, ci de ceea ce voiam s\ fac. Aleg\toriidin zonele rurale, chiar [i unii republicani, ascultau cu grij\propunerile mele de redresare a economiei regionale. Puneau`ntreb\ri dificile, r`deau la glumele mele stupide [i, uneori, `miadmirau coafura. M\ sim]eam din ce `n ce mai bine primit\ ori-unde m\ opream.

Era important s\ cunosc diversitatea [i complexitatea terenuluipolitic. De asemenea, era important s\ ajung la inima femeilor,unele dintre ele dezam\gite [i ofensate de faptul c\ r\m\sesemc\s\torit\ cu Bill. Am r\spuns cu respect `ntreb\rilor lor [i am spe-rat c\ vor `n]elege alegerea mea – f\cusem ce era mai bine pentrumine [i pentru familia mea.

N-am vrut s\ ]in discursuri despre o problem\ at`t de intim\. ~ndiverse zone ale statului, am luat parte la mici `ntruniri organizatede sus]in\toare de-ale mele. Gazda invita vreo dou\zeci de prieteni[i vecini, ca s\ bem `mpreun\ o cafea. Aveam discu]ii lipsite de for-malit\]i, departe de camerele de luat vederi [i de reporteri. Amr\spuns la toate `ntreb\rile lor despre c\s\toria mea, despre scopulmut\rii mele la New York, despre `ngrijirea s\n\t\]ii [i a copiilor.Treptat, multe dintre sus]in\toarele mele p\reau c\ accept\ deciziamea de a r\m`ne cu Bill, chiar dac\ ele ar fi f\cut o alt\ alegere.

674


eforturi s\ c`[tige scaunul din Senat. El conducea o campanieorientat\ `n special c\tre New York City. Rar c\l\torea `n afara teri-toriului s\u, iar c`nd o f\cea, d\dea impresia c\ se simte mai binepe teren propriu. Nu oferea solu]ii pentru problemele economicedin nordul statului sau pentru tensiunile rasiale din New York City.~ncepuse chiar s\ fac\ gre[eli.

Un schimb de focuri la New York, soldat cu moartea unuicet\]ean de culoare, Patrick Dorismond, a accentuat punctele slabepolitice ale primarului. Modul `n care Giuliani s-a ocupat de acestcaz tragic a st`rnit vechile ostilit\]i dintre biroul s\u [i popula]iaminoritar\ a ora[ului. O astfel de situa]ie cerea un ton calm [ilini[titor, iar el n-a f\cut dec`t s\ exacerbeze criza. Cet\]enii dinmulte cartiere, `n special din cele `n care tr\ia popula]ia minoritar\,au sim]it c\ nu puteau avea `ncredere `n poli]ie, at`ta timp c`t aceas-ta era sub conducerea primarului. Ne`ncrederea le era alimentat\ decazuri asem\n\toare, precum `mpu[carea lui Amadou Diallo `nBronx, cu un an `nainte. ~n schimb, poli]i[tii erau nemul]umi]i, pebun\ dreptate, pentru c\ r\zboiul dintre conducerea ora[ului [icomunit\]ile pe care `ncercau s\ le protejeze nu ì l\sa s\-[i fac\datoria. C`nd Giuliani a f\cut publice informa]ii care `l denigrau per\posatul Dorismond, a pus paie pe foc [i a sporit ne`ncrederea.

Cu c`t Giuliani persista `n retorica lui, cu at`t eram mai hot\r`t\s\ ofer situa]iei o nou\ perspectiv\. ~ntr-un discurs la biserica River-side din Manhattan am vorbit despre un plan prin care s\ fie`mbun\t\]ite rela]iile dintre poli]ie [i minorit\]i, precum [i sistemulde recrut\ri, antrenamentele [i salariile pentru poli]ia din New York.Apoi am mers `n Harlem s\ ]in un discurs la biserica Bethel A.M.E.

Modul `n care Giuliani tratase cazul Dorismond era gre[it [i amvrut s\ discut cu el despre asta. ~n loc s\ calmeze tensiunile [i s\lini[teasc\ ora[ul, punea sare pe ran\.

– New Yorkul are o problem\ real\ [i [tim cu to]ii asta. Maipu]in primarul, am spus.

Mul]imea a izbucnit `n ova]ii.Apari]ia mea la Harlem a fost un moment decisiv `n campanie.

Dup\ ce luni de zile am fost `n urma lui Giuliani, `n sf`r[it c`[tigam

Istorie trqitq 677

rapid [i al c\rei sprijin entuziast m-a `nc`ntat. Eram m`ndr\ de Patti[i de treaba excep]ional\ pe care o f\cea. M\ g`ndeam adesea laprima noastr\ zi la Casa Alb\ c`nd p\rin]ii ei, emigran]i mexicanicare `[i doriser\ o via]\ mai bun\ pentru cei [ase copii ai lor, auvenit la ceremonia de `nvestire [i au pl`ns de bucurie c\ fata lorf\cea parte din suita Primei Doamne a Statelor Unite.

La New York, Patti s-a al\turat echipei profesioniste [i talentateconduse de managerul campaniei mele, Bill de Blasio, care s-adovedit un strateg extraordinar [i un emisar de `ncredere `n multecomunit\]i din New York. Din aceea[i echip\ au mai f\cut parte:directorul de pres\ Howard Wolfson, care a condus o opera]iunerapid\ de r\spuns, directorul politic Ramon Martinez, care avea unascu]it sim] politic [i m-a `ncurajat s\ ajung la inima noiloraleg\tori prin metoda „arat\-le c\-]i pas\“, Gigi Georges, care acoordonat campania `mpreun\ cu al]i candida]i democra]i din NewYork, depun`nd un efort considerabil; directorul adjunct pe pro-bleme de tactic\ Neera Tanden, care s-a ocupat de fiecare detaliu [inuan]\ a problemelor cu care se confunta statul; directorul de cer-cetare Glen Weiner, care [tia, probabil, mai multe despre opo-nen]ii mei dec`t propriul lor personal [i directorul de finan]eGabrielle Fialkoff care a avut ingrata sarcin\ de a str`nge baniif\r\ de care campania n-ar fi fost posibil\. To]i ace[tia, `mpreun\cu al]i voluntari, au lucrat zi [i noapte la una dintre cele mai efi-ciente campanii pe care am v\zut-o vreodat\.

Partea mai bun\ a fost c\ Chelsea `[i luase suficiente cursurisuplimentare la Stanford a[a `nc`t s\ poat\ veni acas\ `n prima ju-m\tate a anului s\u de seniorat ca s\-l ajute pe tat\l ei la Casa Alb\[i pe mine la New York. De c`te ori avea timp se al\tura echipei„Vagonului celui iute“, fapt ce-mi prilejuia mare bucurie. Se sim]eaca pe[tele `n ap\ `n treburile legate de campanie. Eram at`t dem`ndr\ de t`n\ra `n care se transformase – amabil\, sufletist\, cucapul pe umeri. S`nt foarte norocoas\ c\ ì s`nt mam\.

~n primele luni ale campaniei, fusesem punctul de atrac]ie alpresei. Acum era r`ndul primarului. Cet\]enii statului [i presa auobservat c\ Giuliani, `n afar\ de str`nsul banilor, nu prea f\cea mari

676


prieteni sau colegi. Casey Shearer, fiul de dou\zeci [i unu de ani aldragilor no[tri prieteni Derek Shearer [i Ruth Goldway, suferise unatac de cord `n timp ce juca baschet, cu o s\pt\m`n\ `nainte deabsolvirea Universit\]ii Brown. Regele Hassan II al Marocului, unprieten [i un aliat valoros al Statelor Unite, a murit `n iulie. Fiul [isuccesorul s\u, regele Mohammed VI ne-a invitat pe mine, pe Bill[i pe Chelsea la `nmorm`ntare. ~n semn de respect, Bill a mers `nspatele co[ciugului pe str\zile din Rabat al\turi de miile de maro-cani `ndolia]i.

Cu o var\ `n urm\, John F. Kennedy Jr., so]ia sa Carolyn [isora ei, Lauren, au murit `ntr-un tragic accident de avia]ie laMartha’s Vineyard. Bill [i cu mine ]ineam mult la John, pe care `lcuno[team de la `nt`lnirile private organizate acas\ la mama lui [ide la evenimentele publice. John, sora lui Caroline [i copiii acesteiaputeau veni oric`nd s\ viziteze Casa Alb\. Dup\ ce s-a c\s\torit,John [i so]ia sa au f\cut un tur al Casei. C`nd l-a v\zut pe Billfolosind pupitrul tat\lui s\u din Biroul Oval, [i-a amintit c`nd sejuca `n `nc\pere [i tr\gea cu ochiul prin sertare `n timp ce tat\l s\ud\dea telefoane. ~mi aduc aminte cum John st\tea `n fa]a portretu-lui tat\lui s\u, realizat de Aaron Shikler, pe care noi `l ag\]aser\m`n galeria de onoare. A fost cumplit s\ lu\m parte la `nmorm`ntareaunui om `nc\ plin de via]\ [i cu viitorul `nainte, al\turi de o familiecare d\duse at`t de mult ]\rii noastre.

Am primit ve[ti proaste [i despre prietena mea Diane Blair, cucare m-am consultat adesea `n timpul campaniei. Era absolvent\ aUniversit\]ii Cornell [i cuno[tea foarte bine New York-ul. M\`ncuraja s\ fiu calm\ [i r`dea `ntotdeauna c`nd ì povesteamgre[elile mele. Diane, o `mp\timit\ a jocului de tenis, p\rea `nform\ la cei [aizeci [i unu de ani ai s\i. ~n martie 2 000, la c`tevas\pt\m`ni dup\ ce fusese declarat\ complet s\n\toas\ `n urmaunui control de rutin\, a observat o umfl\tur\ suspect\ la picior.~ntr-o s\pt\m`n\ a primit diagnosticul: metastaz\ la pl\m`ni. M-asunat s\-mi dea vestea care m-a `ngrozit. Prognoza era sumbr\.Pur [i simplu nu puteam s\-mi imaginez via]a f\r\ ea. ~nurm\toarele luni, indiferent c`t de ocupat\ eram, `ncercam s\ o

Istorie trqitq 679

teren, [i o f\ceam chiar bine `n nordul statului. Aleg\torii m\r\spl\teau din plin pentru c\ le acordasem aten]ie lor [i proble-melor lor. Sim]eam c\ prind frìele campaniei [i c\, `n sf`r[it, `midescop\r voca]ia politic\.

La mijlocul lui mai am fost desemnat\ oficial candidat pentruSenatul Statelor Unite din partea New Yorkului, `n cadrul Con-ven]iei Democrate din Albany. La `nt`lnire au fost prezen]i pestezece mii de reprezentan]i politici din toate zonele statului, inclusivsenatorii Moynihan, Schumer [i mul]i al]ii al c\ror sprijin m-a aju-tat s\ ajung la finalul campaniei. La sf`r[itul `nt`lnirii, a ap\rutpre[edintele Statelor Unite, spre `nc`ntarea mul]imii [i a candidatu-lui democrat nominalizat.

Imediat dup\ nominalizarea mea s-a produs o schimbare depropor]ii `n peisajul politic din New York. Pe 19 mai, primarulGiuliani [i-a anun]at retragerea din cursa pentru Senat, dup\ ce i-afost diagnosticat un cancer de prostat\ [i `n urma reportajelordespre aventura sa extraconjugal\ de lung\ durat\. Dintr-o dat\,via]a lui personal\ devenise subiect de discu]ie public\. ~n ciudadiferen]elor politice, nu m\ bucura aceast\ `ntors\tur\ ironic\,[tiind foarte bine c`t de dureros era pentru cei implica]i, mai alespentru copiii lui Giuliani.

Primarul Giuliani [i-a dus p`n\ la cap\t mandatul, cu hot\r`re [icompasiune, lini[tind na]iunea dup\ atacul din 11 septembrie 2001.Lucr`nd `mpreun\ pentru ora[ [i pentru victimele terorismului, amdevenit prieteni, fapt care, cred, ne-a surprins pe am`ndoi.

Ie[irea din curs\ a primarului nu a fost o u[urare binevenit\, a[acum au anticipat unii. Luni `ntregi pl\nuisem o campanie `mpotrivalui. Poate c\ ar fi fost cel mai dur contracandidat al meu, dar sim]eamc\ aleg\torii r\spundeau candidaturii mele ce reprezenta o alternativ\potrivit\ pentru ei. C`nd [i-a sf`r[it campania eram cu opt sau zeceprocente `naintea lui, conform sondajelor de opinie. Acum trebuia s\m\ lupt cu alt contracandidat, congresmanul Rick Lazio.

Campania nu-mi l\sa vreme [i pentru altceva. C`nd reu[eam s\am pu]in timp liber, trebuia s\ iau parte la evenimentele de la CasaAlb\ pe care nu le puteam rata sau, din p\cate, la funeraliile unor

678


~n mod sigur mi-a `mbog\]it via]a. N-am avut o prieten\ maibun\ [i ì simt lipsa `n fiecare zi.

Pe 11 iulie, Bill s-a `nt`lnit la Camp David cu prim-ministrulEhud Barak [i cu Yasser Arafat ca s\ rezolve problemele ap\rute `ncadrul negocierilor de pace ale Acordului de la Oslo dintre Israel [ipalestinieni. Barak, fost general [i cel mai decorat soldat din Israel,era ner\bd\tor s\ `ncheie un pact final care s\ concretizeze viziunealui Yitzhak Rabin. M-am `mprietenit repede cu Barak [i cu so]ia luiplin\ de via]\, Nava. ~mi f\cea pl\cere compania lor [i le admiramdorin]a de pace. Din p\cate, Arafat nu a venit la Camp David dor-nic de pace, a[a cum venise Barak. De[i ì spusese lui Bill `nnenum\rate r`nduri c\ trebuia f\cut\ pace, Arafat nu a fost nicio-dat\ gata s\ ia m\surile necesare unui astfel de act.

~n timpul campaniei, am ]inut leg\tura cu Bill care [i-a expri-mat frustrarea cresc`nd\. ~ntr-o noapte, Barak m-a sunat s\-i dau oidee care l-ar putea convinge pe Arafat s\ negocieze cu bun\-cre-din]\. La cererea tat\lui ei, Chelsea l-a `nso]it pe Bill la CampDavid, unde a luat parte, al\turi de restul grupului, la diversediscu]ii neoficiale [i la mese. Bill i-a cerut [i asistentei mele, HumaAbedin, s\-l ajute la g\zduirea delega]iilor. Vorbitoare de arab\,fiind crescut\ `n Arabia Saudit\, Huma s-a descurcat de minune cureprezentan]ii palestinieni [i israelieni `n timpul pauzelor dintre`nt`lniri, la jocurile de darts [i la piscin\.

Pe 25 iulie, Bill a anun]at `ncheierea `ntrevederilor lipsite desucces de la Camp David, anun]`ndu-[i dezam\girea [i `ndemn`ndambele p\r]i s\ continue tratativele pentru un proces de pace „dura-bil [i cuprinz\tor“. ~n urm\toarele [ase luni c`t a mai stat Bill laCasa Alb\, eforturile lor au continuat [i aproape c\ s-au materia-lizat `n cadrul discu]iilor de la Washington [i din Orientul Mijlociu`n decembrie 2000 [i `n ianuarie 2001, c`nd Bill a f\cut o ultim\ofert\, aceea a unui compromis. ~n cele din urm\, Barak a acceptatoferta lui Bill, `ns\ Arafat a refuzat. Evenimentele tragice dinultimii ani arat\ ce gre[eal\ teribil\ a f\cut Arafat.

~n august 2000, s-a desf\[urat Conven]ia Na]ional\ Democrat\la Los Angeles. ~n prima sear\, pe 14 august, Bill [i cu mine

Istorie trqitq 681

sun `n fiecare zi. De multe ori am zburat cu Bill spre Fayetteville,Arkansas, ca s\ fiu al\turi de Diane [i de Jim, care avea maregrij\ de ea. De[i a fost supus\ unei chimioterapii intensive care al\sat-o f\r\ vlag\ [i i-a provocat c\derea p\rului, Diane a r\mas olupt\toare curajoas\ care nu [i-a pierdut niciodat\ z`mbetul [ic\ldura sufleteasc\. P`n\ [i `n ultimele luni de via]\ se lua la`ntrecere cu so]ul ei la dezlegarea de cuvinte `ncruci[ate din NewYork Times Sunday Magazine.

~n iunie, c`nd John m-a sunat s\-mi spun\ c\ se apropiasf`r[itul, am l\sat totul [i am plecat s\ o v\d pentru ultima oar\.C`nd am ajuns, asistentele medicale – adev\ra]i sfin]i, `n viziuneamea – aveau grij\ de ea. Am stat l`ng\ patul ei al\turi de familie [ide prieteni devota]i, ]in`nd-o de m`n\ [i `ncerc`nd s\ aud ce sechinuia s\ spun\. La plecare, m-am aplecat s\ o s\rut. Mi-a str`nsm`na [i mi-a [optit:

– S\ nu renun]i niciodat\ la valorile tale. Ai grij\ de Bill [i deChelsea. Au nevoie de tine. {i c`[tig\ alegerile pentru mine. A[vrea s\ fiu acolo c`nd o vei face. Te iubesc.

Bill [i Chelsea au venit [i ei la c\p\tìul ei. Ne-a privit intens[i a zis:

– S\ nu uita]i.– Ce s\ nu uit\m? a `ntrebat Bill.– Doar s\ nu uita]i.Peste cinci zile a murit.Ne-am dus to]i trei la Fayetteville ca s\ lu\m parte la funeralii.

A[a cum [i-ar fi dorit, ceremonia religioas\ a fost decent\ – s-aascultat muzic\, s-a vorbit despre ea [i despre pasiunea ei public\de a-[i `mbun\t\]i lumea. Vorbind la ceremonie, am spus c\ Dianea luat de la prea scurta-i via]\ mai mult dec`t ar fi f\cut oricare din-tre noi `n trei sau patru sute de ani. Nu cunosc pe nimeni care s\ sefi str\duit mai mult dec`t ea sau care s\ fi avut mai mult succes.Bill a caracterizat-o `n c`teva cuvinte emo]ionante:

– Era frumoas\ [i bun\. Era serioas\, dar [i amuzant\. Erafoarte hot\r`t\ s\ fac\ bine [i s\ fie bine, dar, mai presus de toate,era o altruist\.

680


Prima noastr\ `ntrevedere a avut loc pe 13 septembrie, la Buffa-lo, [i l-a avut ca moderator pe Tim Russert de la NBC, `n emi-siunea Meet the Press. Dup\ o serie de `ntreb\ri despre asisten]amedical\, despre economia zonelor nordice ale statului [i despreeduca]ie, Russert a difuzat un material cu mine la emisiunea Today,c`nd `l ap\ram pe Bill dup\ izbucnirea scandalului Lewinsky. ApoiRussert m-a `ntrebat dac\ „regret c\ am indus `n eroare poporulamerican“ [i dac\ voiam s\ cer iertare pentru c\ „ì etichetasem peoameni drept complici `ntr-o mare conspira]ie de dreapta“.

De[i am fost surprins\ de `ntrebare, a trebuit s\ r\spund, a[a c\am f\cut-o:

– Tim, tu [tii c\ a fost o perioad\ dureroas\ pentru mine [i pentrufamilia mea. Regret c\ toat\ lumea a trebuit s\ treac\ prin ea. {i a[vrea s\ o privim cu to]ii ca pe ceva ce apar]ine trecutului, dar nu sepoate `nc\. Va trebui s\ a[tept\m p`n\ se vor scrie c\r]i despre aceas-t\ perioad\. Am `ncercat s\ prezint situa]ia a[a cum o [tiam. N-am`n[elat pe nimeni. Nu [tiam adev\rul [i asta mi-a provocat maredurere. Iar so]ul meu a recunoscut c\ [i-a `n[elat ]ara [i familia.

S-a mai discutat despre educa]ie, mediu [i alte probleme locale,iar aici Lazio a f\cut o gre[eal\ major\ spun`nd c\ economiazonelor din nordul statului „a dep\[it obstacolele“. Pentru cei carelocuiau acolo comentariul lui a sunat nejustificat. Vizitasem parteade nord a statului [i discutasem pe larg despre lipsa locurilor demunc\ [i despre tinerii care p\r\seau zona. ~ntocmisem chiar unplan economic, care era luat `n serios de aleg\tori.

C`nd s-a discutat problema spoturilor electorale [i a a[a-numi-]ilor bani-soft – fonduri utilizate de grupuri din afara campanieipentru sus]inerea unui candidat –, Russert a difuzat secven]edintr-o reclam\ care `l prezenta pe Lazio fotografiat al\turi desenatorul Moynihan, lucru care nu se `nt`mplase niciodat\. Recla-ma distorsiona adev\rul [i exploata popularitatea unui demnitarde vaz\. Fusese pl\tit\ din bani-soft, contribu]ii prin care partidelepolitice pl\teau sume mari de bani pentru sus]inerea unui candidatsau pentru atacarea unui oponent. ~n prim\var\, cerusem [i eu ocondamnare [i o interzicere a banilor-soft, dar nu inten]ionam s\

Istorie trqitq 683

urma s\ ne adres\m delega]iilor, pentru ca apoi s\ p\r\sim ora[ul

pentru a l\sa loc vicepre[edintelui Gore [i senatorului Joe Lieber-

man s\ preia locul pe scen\. Am fost `nt`mpinat\ de doamnele

senator Barbara Mikulski, Dianne Feinstein, Barbara Boxer, Patty

Murray, Blanche Lincoln [i Mary Landrieu, care [i ea trecuse

printr-o teribil\ curs\ pentru Senat `n 1996. Fiindc\ toat\ lumea

st\tea cu ochii pe mine s\ vad\ care `mi vor fi urm\torii pa[i c`nd

m-am urcat pe scen\, am vrut s\ m\ asigur c\ poporul american

[tie c`t de mult apreciam privilegiul de a-i fi Prim\ Doamn\ opt

ani de zile.

– Bill [i cu mine `ncheiem un capitol al vie]ii noastre [i, `n

cur`nd, vom `ncepe unul nou...V\ mul]umesc c\ mi-a]i dat [ansa

extraordinar\ de a lupta, aici [i `n toat\ lumea, pentru copii, femei [i

familie... pentru c\ m-a]i sus]inut [i a]i crezut `n mine `ntotdeauna.

V\ mul]umesc... pentru onoarea [i binecuv`ntarea de o via]\ `ntreag\.

A urmat discursul lui Bill care, prin simpla-i prezen]\, a st`rnit

nostalgie celor care l-au primit cu c\ldur\ [i care scandau „`nc\ un

mandat“. A f\cut bilan]ul activit\]ii sale ca pre[edinte [i i-a oferit

lui Al Gore sprijinul s\u. Apoi rolul nostru `n cadrul conven]iei s-a

`ncheiat [i am plecat.

De zile `ntregi m\ preg\team pentru urm\toarele trei con-

frunt\ri-dezbatere pe care urma s\ le am cu Lazio. Republican t`n\r

[i telegenic din Long Island, Lazio se bucura de un sprijin impor-

tant `n suburbii. Spre deosebire de Giuliani, nu era nici limitat, nici

nu lupta pe dou\ fronturi [i nici nu era cunoscut dincolo de distric-

tul s\u. Cu sprijin [i `ncurajare din partea republicanilor din `ntrea-

ga ]ar\, el s-a declarat un candidat anti-Hillary [i toat\ vara a

desf\[urat o campanie negativ\. N-a dat prea mari rezultate. ~n mod

ciudat, eram avantajat\ de faptul c\ oamenii considerau c\ [tiu

totul despre mine. Atacurile lui Lazio nu le spuneau nimic nou. Am

ignorat tonul personal al campaniei lui Lazio [i l-am catalogat

drept unul dintre ciracii de frunte ai lui Gingrich. Oamenii nu [tiau

prea multe despre el, iar informa]iile noastre despre situa]ia lui au

fost suficiente pentru a-l pune sub semnul `ntreb\rii.

682


Reac]ia publicului nu l-a oprit pe Lazio s\-[i continue campanianegativ\ [i personal\. A f\cut public faptul c\ mesajul campanieilui erau [ase cuvinte: „Candidez `mpotriva lui Hillary RodhamClinton“. Campania lui nu era legat\ de cet\]enii din New York, cide mine, a[a c\ am `nceput s\ le spun oamenilor:

– Locuitorii New York-ului merit\ mai mult dec`t at`t. Ce zice]ide [apte cuvinte: slujbe, educa]ie, s\n\tate, securitate social\,mediu, alegere?

Lazio a `ncercat s\ `mbun\t\]easc\ reforma din sistemul sanitar,printr-o serie de spoturi publicitare care s\-i impresioneze pealeg\tori. Dar eu, dup\ luni de c\l\torii, [tiam c\ cet\]enii statuluiapreciau efortul meu de reformare a sistemului sanitar, chiar dac\nu reu[ise s\ restructureze `ntregul sistem. ~n ultimii ani crescuser\costurile pentru `ngrijirea medical\, iar companiile de asigur\rierau mai restrictive `n privin]a acoperirii lor. ~n timpul campanieimele am vorbit frecvent despre modul `n care Senatul poate deter-mina, prin legisla]ie, dezvoltarea sistemului sanitar.

Pe 12 octombrie, c\tre sf`r[itul campaniei, vasul american Colea fost atacat de terori[ti `n Yemen. Explozia s-a soldat cu [apte-sprezece marinari mor]i [i cu o gaur\ `n carena distrug\torului.Acest atac, precum [i atentatele cu bombe la ambasade, a fost puspe seama re]elei al-Qaeda, condus\ de Osama bin Laden, caredeclarase r\zboi `mpotriva „necredincio[ilor [i crucia]ilor“. ~naceast\ categorie intrau to]i americanii [i mul]i al]ii din `ntreagalume, inclusiv musulmanii vinova]i c\ se opuseser\ violen]ei [iunor practici extremiste. Mi-am anulat tot programul [i am plecatcu Bill [i cu Chelsea la Baza Maritim\ Norfolk din Virginia, pen-tru a lua parte la funeralii. M\ `nt`lnisem cu familiile victimeloratentatului de la ambasada Americii din august 1998; acum amprezentat condolean]e familiilor marinarilor mor]i, b\rba]i [i femeicare [i-au servit ]ara [i s-au ocupat de securitatea unei zone criticea lumii.

Dispre]uiesc terorismul [i nihilismul reprezentat de acesta [i n-amluat `n seam\ acuza]iile Partidului Republican [i ale lui Lazio, cum c\a[ fi avut vreo leg\tur\ cu terori[tii care s-au ocupat de detonarea

Istorie trqitq 685

m\ rezum la asta. Republicanii refuzaser\ s\ renun]e la aceste fon-

duri de sus]inere – treizeci [i dou\ de milioane de dolari – desti-

nate lui Lazio.

C\tre sf`r[itul dezbaterii, Lazio s-a n\pustit asupra mea cu `n-

treb\ri despre banii-soft [i mi-a cerut s\ condamn public contribu-

]iile Partidului Democrat `n campania mea. Abia dac\ puteam s\

spun ceva `n timp ce el `mi flutura o h`rtie numit\ „Eliberarea New

York-ului de sub pactul finan]\rilor cu bani-soft“, cer`ndu-mi s-o

semnez. Am refuzat, iar el a insistat url`nd:

– Semneaz\ imediat aici!

Am vrut s\ dau m`na cu el, iar el nu m\ l\sa deloc `n pace. N-am

reu[it s\ rostesc dec`t c`teva cuvinte `nainte ca emisiunea s\ ia

sf`r[it. Probabil c\ Lazio [i consilierii lui s-au g`ndit c\ `n felul \sta

m\ vor enerva sau intimida.

Pe parcursul campaniei, m-am preg\tit pentru a face fa]\ unor

astfel de atacuri, dar hot\r`sem s\ m\ concentrez asupra pro-

blemelor reale, nu asupra lui Lazio ca persoan\. ~mi repetam mereu

„problemele, problemele“. ~n afara faptului c\ puteam fi mai de

folos aleg\torilor adopt`nd aceast\ atitudine, mi se p\rea un mod

civilizat de a conduce o campanie.

Dezbaterea a fost un alt moment decisiv `n campanie, pentru c\

i-a `ndreptat pe aleg\tori de partea mea, de[i nu mi-am dat seama

de asta imediat. C`nd am ie[it de pe scen\, habar nu aveam cum m\

descurcasem [i cum va fi primit atacul lui Lazio la adresa mea.

Campania lui [i-a declarat imediat victoria [i presa a speculat

momentul. Multe articole au subliniat presta]ia extraordinar\ a lui

Lazio din cadrul dezbaterii [i to]i l-au considerat c`[tig\tor.

Totu[i, echipa mea nu s-a dat b\tut\. Ann Lewis [i Mandy

Grunwald au sim]it c\ Lazio ap\ruse mai mult ca un fanfaron dec`t

ca b\rbatul de treab\ care `ncerca s\ fie. Cur`nd, sondajele de

opinie au ar\tat c\ foarte mul]i aleg\tori, mai ales femei, erau

jigni]i de tacticile lui Lazio. Acesta `mi invadase teritoriul, a[a cum

a scris Gail Collins `n The New York Times. Lucru care n-a pl\cut

multor aleg\tori.

684


Marie Kaplan, supravie]uitoare `n lupta cu cancerul la s`n,provenind din aceea[i regiune cu Lazio, devenise voluntar de `ncre-dere `n campania mea. M-am g`ndit s\-i cerem ei s\ apar\ `ntr-oreclam\ [i am f\cut-o. Din multe puncte de vedere a fost cea maibun\ reclam\ din campanie. Marie a explicat ce f\cuse Lazio cu fon-durile programului de cancer la s`n [i apoi a zis:

– Am prieteni care au dubii `n privin]a lui Hillary. Le spun a[a:„Termina]i cu prostiile. O cunosc“. C`nd e vorba de cancer la s`n,de sistemul medical, de educa]ie [i de drepturile femeilor, Hillarynu d\ niciodat\ `napoi. Ea va fi acolo pentru noi.

Marie a spus `n c`teva cuvinte tot ceea ce voiam ca oamenii s\[tie `nainte de a vota.

Am lucrat p`n\ `n ultimul moment cu Nita Lowey `n regiuneaWestchester. Dis-de-diminea]\ `n ziua alegerilor, 7 noiembrie, Bill[i Chelsea m-au votat la sec]ia de votare local\ – {coala Elemen-tar\ Douglas Grafflin din Chappaqua. Dup\ ce ani de zile v\zusemnumele lui Bill pe buletinele de vot, acum eram emo]ionat\ [i ono-rat\ s\-l v\d pe al meu.

Pe m\sur\ ce veneau, c\tre sear\, rezultatele au fost `n favoareamea `ntr-o propor]ie mai mare dec`t m\ a[teptam. M\ `mbr\cam `ncamera de hotel c`nd Chelsea a dat buzna cu rezultatul final.C`[tigasem cu 55%. Muncisem din greu, dar eram recunosc\toare c\voi reprezenta New York-ul [i voi sluji na]iunea `ntr-o nou\ ipostaz\.

~ntre timp, alegerile preziden]iale aveau sui[uri [i cobor`[uri.Nu aveam cum s\ [tiu c\ vor trebui alte treizeci [i [ase de ziledup\ votare p`n\ c`nd na]iunea avea s\ afle cine va fi noulpre[edinte. Nici nu mi-am imaginat ce urma s\ se `nt`mple `nFlorida – demonstra]ii, procese, apeluri dup\ num\r\toarea contro-versat\ a voturilor.

Nesiguran]a cursei preziden]iale mi-a temperat entuziasmul, `nnoaptea alegerilor, dar nu a stricat petrecerea dat\ `n cinstea victo-riei mele, de la Grand Hyatt Hotel. Sala de bal era plin\ cu perso-nalul campaniei, prieteni, suporteri [i consilieri loiali care `[iluaser\ concediu de la Casa Alb\ `n ultima s\pt\m`n\ a campanieica s\ m\ ajute s\ mobilizez lumea la vot. Am fost cople[it\ de

Istorie trqitq 687

vasului Cole. Aceast\ acuza]ie a fost f\cut\ printr-o reclam\ televizat\

[i redirec]ionat\ prin intermediul unui robot telefonic spre miile de

aleg\tori din New York, cu dou\sprezece zile `nainte de alegeri. Con-

form scenariului inventat de ei, eu a[ fi primit o dona]ie din partea

unui grup care ì sprijinea pe terori[ti – „acela[i grup terorist vinovat

de moartea marinarilor no[tri de pe Cole“. Mesajul ì `ndemna pe

oameni s\ m\ sune [i s\-mi cear\ „s\ nu mai sus]in terorismul“. Era

josnic. Din fericire, fostul primar al ora[ului, Ed Koch, a pus cap\t

acestei tactici disperate, `ntrerup`nd o reclam\ televizat\ [i cer`ndu-i

lui Lazio „s\ termine imediat cu mizeriile“.

~n ultimele s\pt\m`ni ale campaniei `ncepusem s\ cred c\ a[ pu-

tea c`[tiga. {i totu[i, `n s\pt\m`na dinaintea alegerilor, cursa de-

venise dintr-o dat\ str`ns\. Lazio realizase un spot publicitar `n care

dou\ actri]e, juc`nd rolul unor femei din suburbii, se `ntrebau cum

de am avut curajul s\ apar la New York [i s\ cred c\ a[ merita s\

devin senator. N-am putut s\ ne d\m seama dac\ aleg\torii r\spun-

deau filmule]ului lui Lazio, dac\ erau influen]a]i de telefoanele prin

care eram acuzat\ de leg\turi cu terori[tii sau a fost, pur [i simplu,

o `ntors\tur\ de moment.

Am discutat subiectul `n detaliu cu Mark [i cu Mandy p`n\ la

ora dou\ diminea]a [i am hot\r`t s\ fac o ultim\ sfor]are de a

ajunge la inima femeilor care mai aveau `nc\ dubii `n privin]a can-

didaturii mele. M-am g`ndit c\ aveam un atu `n fa]a lui Lazio –

cercetarea cancerului la s`n, subiect la care lucrasem trei ani de zile.

Dup\ ce Lazio a intrat `n cursa pentru Senat, conducerea Camerei

i-a permis s\-[i `nsu[easc\ o lege important\ privind finan]area

cercet\rii cancerului la s`n, proiect de lege ini]iat de reprezentanta

Californiei, Anna Eshoo. Liderii Camerei l-au prezentat ca ini]iato-

rul acestei legi ca s\ arate preocuparea lui pentru problemele fe-

meilor. Faptul acesta era destul de grav. Mai r\u, c`nd legea a fost

promulgat\, el a sprijinit reducerea fondurilor pentru acest pro-

gram. Eram foarte interesat\ de cercetarea [i de tratamentul

cancerului la s`n [i am fost dezgustat\ c\ Lazio s-a jucat de-a

politicianul cu o problem\ at`t de important\.

686


a-[i alege reprezentan]ii nu a fost limitat de un astfel de abuz alputerii judiciare.

Chiar `nainte ca rezultatele apelului s\ fie cunoscute, judec\-torul Antonin Scalia a denun]at ira]ionalitatea deciziei partizane dea `ntrerupe num\r\toarea [i a spus c\ renum\rarea voturilor arputea produce „un r\u ireparabil“ guvernatorului Bush. Scalia con-sidera c\ renum\rarea voturilor ar putea „pune `ntr-o lumin\ defa-vorabil\ legitimitatea lui Bush `n alegeri“. P\rea s\ spun\ c\aceast\ ac]iune trebuie oprit\ pentru c\ s-ar putea ajunge la con-cluzia c\ Bush nu a c`[tigat. ~n procesul Bush versus Gore, CurteaSuprem\, conservatoare de obicei, a dat sentin]a dup\ bunu-i plac.~n loc s\ trimit\ procesul la instan]a superioar\ din Florida, ca s\ fiejudecat dup\ legile statului Florida, Curtea a `ncercat s\ g\seasc\aspecte federale pe baza c\rora s\ o anuleze. {i, `n loc s\ sus]in\ `ncontinuare echitatea, majoritatea a f\cut tot posibilul s\ o violeze.

Majoritatea au spus c\ num\rarea standard, adic\ verificareafiec\rui vot, nu era exact\, deoarece putea fi interpretat\ diferit decomisiile electorale. Solu]ia lor a fost s\ anuleze dreptul de vot alfiec\rui cet\]ean al c\rui vot trebuia num\rat, indiferent c`t de clarera buletinul lui de vot. ~n mod curios, Curtea a avertizat c\„decizia noastr\ e limitat\ la circumstan]ele prezente, `ntruc`t pro-blema protec]iei echitabile `n procesele electorale este complex\“.{tiau c\ decizia nu era justificat\ [i inten]ionau s\ nu permit\ s\ fieaplicat\ [i `n alte cazuri. Era cel mai bun argument la care s-auputut g`ndi `ntr-un timp at`t de scurt pentru a ob]ine rezultatul dejastabilit. Nu m\ `ndoiesc de faptul c\, dac\ Bush ar fi fost `n situa]ialui Gore, cei cinci judec\tori conservatori ar fi luat decizia de anum\ra voturile.

Americanii au trecut peste aceste alegeri controversate [i auacceptat decizia judec\torilor, dar pentru alegerile viitoare trebuies\ ne asigur\m c\ fiecare cet\]ean e liber s\ voteze f\r\ team\,constr`ngere sau confuzie, `n cabine de vot dotate cu echipamentemoderne [i asistat de personal specializat. Putem spera ca deci-ziile Cur]ii Supreme s\ fie mai rezervate [i mai obiective, dac\ vamai fi vreodat\ nevoie de aportul s\u `ntr-un proces electoral.

Istorie trqitq 689

generozitatea [i de sinceritatea cet\]enilor din New York, care au

ascultat ce am avut de zis, au ajuns s\ m\ cunoasc\ [i mi-au dat o

[ans\. Inten]ionam s\ nu-i dezam\gesc. M-am al\turat familiei [i

sus]in\torilor `n marea de baloane [i confeti.

M-am urcat pe podium s\ le mul]umesc sus]in\torilor:

– {aizeci [i dou\ de regiuni, [aisprezece luni, trei dezbateri, doi

contracandida]i [i [ase `nmorm`nt\ri. Datorit\ vou\ ne afl\m aici.

Dup\ opt ani `n care am avut un titlu, dar nu [i un portofoliu,

eram acum senator.

La nou\ zile dup\ alegeri, m-am `ntors la Washington – unde

lupta dintre Al Gore [i George W. Bush continua – pentru s\r-

b\torirea a dou\ sute de ani de la `nfiin]area Casei Albe. Ar fi putut

fi o sear\ dificil\, ]in`nd cont de tensiunea politic\ din atmosfer\.

Erau prezen]i to]i fo[tii pre[edin]i [i Primele Doamne (cu excep]ia

familiei Reagan, care r\m\sese acas\ din cauza bolii Alzheimer a

pre[edintelui Reagan), precum [i rude ale altor pre[edin]i. Aceast\

gal\ magnific\, sponsorizat\ de Asocia]ia Istoriei Casei Albe, s-a

transformat `ntr-un testament pentru democra]ia Americii, `ntruc`t

fiecare fost pre[edinte a vorbit elocvent despre rezisten]a na]iunii

noastre `n fa]a controverselor [i a schimb\rilor.

– ~nc\ o dat\, cea mai veche republic\ a lumii a demonstrat

vitalitatea institu]iilor ei, abilitatea [i nevoia de a r\m`ne unite...

dup\ o campanie grea. Din lupta ideilor a rezultat un transfer

pa[nic de autoritate, a spus pre[edintele Gerald Ford.

Era o dovad\ vie c\ sistemul de guvernare al Americii era mai

puternic dec`t individul [i dec`t politica, av`nd continuitate `n

ciuda peregrin\rilor pre[edin]ilor, senatorilor [i deputa]ilor la

conducerea sa.

Al Gore a c`[tigat votul popular cu peste cinci sute de mii de

buletine, dar a pierdut cursa preziden]ial\ `n Colegiul Electoral.

Pe 12 decembrie, Curtea Suprem\ a hot\r`t s\ nu se mai numere

`nc\ o dat\ voturile din Florida, valid`ndu-se astfel victoria lui

Bush. Niciodat\ `n istoria acestei na]iuni, dreptul oamenilor de

688


ridicat [i [i-a f\cut apari]ia Fleetwood Mac. C`nd trupa a `nceput s\c`nte Don’t Stop Thinking About Tomorrow1, imnul campaniei luiBill din 1992, mul]imea a `nceput s\ fredoneze vesel [i fals refrenul.

Versurile mi-au mers la suflet. Poate e un cli[eu, dar fraza carerezum\ cel mai bine filozofia mea politic\ este: „~ntotdeauna fii cug`ndul la viitor“, adic\ la ceea ce trebuie f\cut pentru o Americ\mai sigur\, mai inteligent\, mai bogat\, mai puternic\ [i mai bun\[i la ceea ce trebuie s\ fac\ americanii pentru a colabora [i a concu-ra `ntr-o comunitate global\. C`nd m\ g`ndeam la viitorul meu,deveneam ner\bd\toare s\-mi slujesc ]ara, dar [i plin\ de nostalgiepentru cei care au f\cut parte din via]a noastr\, mai ales cei care numai s`nt printre noi.

~n urm\toarele dou\ s\pt\m`ni m-am plimbat din camer\ `ncamer\ `ncerc`nd s\-mi fixez `n minte toate lucrurile preferate dinCasa Alb\, minun`ndu-m\ de detaliile arhitecturale, privind pozelede pe pere]i, `ncerc`nd s\ simt din nou pl\cerea avut\ c`nd am venitprima dat\. Am petrecut mult timp `n camera lui Chelsea, amintin-du-mi r`setele prietenelor ei [i sunetul glasului s\u. A devenit dincopil o t`n\r\ femeie `n aceast\ cas\. Eram sigur\ c\ multe dintreamintirile ei de la Casa Alb\, ca fiic\ a pre[edintelui, erau frumoa-se. ~n fiecare diminea]\ [i sear\ m\ a[ezam pe scaunul meu preferatdin Camera de zi din Aripa de Vest, un refugiu confortabil unde,timp de opt ani, o a[teptasem pe Chelsea s\ vin\ de la [coal\, m\`nt`lnisem cu personalul, b`rfisem cu prietenii, citisem [i m\ recule-sesem. Acum savuram momentul, privind cum razele soareluilumineaz\ `nc\perea.

De multe ori `n ultimele s\pt\m`ni m\ g`ndisem la prima`nvestire a lui Bill din 1993, un eveniment petrecut parc\ ieri [itotu[i vechi de o via]\. Eu [i Chelsea ne-am plimbat pentru ulti-ma oar\ `n Gr\dina Copiilor, ascuns\ de terenul de tenis, undenepo]ii pre[edin]ilor `[i l\saser\ urmele mìnilor `n ciment. Pepeluza sudic\, Bill [i cu mine ne-am uitat la monumentul luiWashington, a[a cum f\cuser\m de nenum\rate ori. Bill a aruncat

Istorie trqitq 691

Bill [i cu mine am fost dezam\gi]i de rezultatul alegerilor [i eram`ngrijora]i de ce-ar fi `nsemnat pentru na]iune re`ntoarcerea la politi-ca eronat\ a republicanilor din trecut. Singura mea alinare era faptulc\ aveam s\-mi `ncep activitatea `n cur`nd [i aveam ocazia s\-mifolosesc vocea [i votul pentru valorile [i politicile cele mai potrivitepentru New York [i pentru America. ~n cele din urm\, a venitmomentul. Deoarece numai membrii Congresului [i personalul lors`nt admi[i `n camera Senatului – pre[edin]ii nu fac excep]ie –, Bill atrebuit s\ priveasc\ depunerea jur\m`ntului din loja vizitatorilor,al\turi de Chelsea [i de al]i membri ai familiei. ~n ultimii opt anidoar privisem cum Bill `[i exprima opinia `n aceea[i cl\dire. Pe3 ianuarie 2001, am intrat `n Senat pentru a jura „s\ ap\r Consti-tu]ia Statelor Unite de to]i du[manii din interior [i din afar\... [i s\duc la `ndeplinire cu cinste `ndatoririle slujbei `n care voi intra“.C`nd m-am `ntors [i am privit spre galerie, i-am v\zut pe mama,pe fiica [i pe so]ul meu z`mbind noului senator de New York.

Trei zile mai t`rziu, `ntr-o dup\-amiaz\ ploioas\ de s`mb\t\, amdat o petrecere de desp\r]ire pe peluza sudic\ pentru to]i cei carelucraser\ la Casa Alb\ `n ultimii opt ani. Au venit oameni din toat\]ara s\-[i vad\ prietenii [i s\-[i aminteasc\ de rolul lor `n adminis-tra]ie. A fost o reuniune vesel\, care ne-a dat ocazia, mie [i lui Bill,s\ le mul]umim pentru ultima oar\ sutelor de b\rba]i [i de femeicare au suportat programul prelungit [i au f\cut sacrificii personale,pentru a se al\tura administra]iei Clinton, slujind ]\rii. De la asis-tenta de dou\zeci [i trei de ani p`n\ la secretara de [aizeci, to]i auajutat ca planurile [i viziunea lui Bill s\ fie duse la `ndeplinire.

~n timp ce personalul nostru toasta, Al [i Tipper Gore ni s-aual\turat c`teva ore la petrecere.

L-am prezentat pe Al mul]imii entuziasmate, spun`nd:– Acesta este candidatul care a c`[tigat cele mai multe voturi `n

alegerile preziden]iale.Al a cerut tuturor celor care se c\s\toriser\ sau avuseser\ copii

c`t au lucrat la Casa Alb\ s\ ridice m`na. Mìnile au `nceput s\ seridice. {i apoi – o surpriz\ aranjat\ de Capricia – cortina scenei s-a

690

1 „Nu înceta s\ te gînde[ti la ziua de mìne“ (n.tr.).


POSTFA}|

Scrierea unei c\r]i este ca un salt `n gol: nu [tii niciodat\ dac\ vei ateriza pe terensolid. Dup\ luni `ntregi de rememor\ri [i retr\iri ale trecutului, de `ncerc\ri [i redact\ri,de rescrieri [i stiliz\ri f\cute miilor de idei [i anecdote, am ajuns la finalul acestei c\r]i,f\r\ s\ [tiu cu siguran]\ cine o va citi [i cu ce impresii va r\m`ne dup\ aceea.

C`nd Istorie tr\it\ a ajuns `n libr\rii, `n iunie 2003, reac]ia a fost prompt\ [i mi-aadus satisfac]ii incredibile. Dup\ apari]ia c\r]ii, am str\b\tut Statele Unite [i patru ]\ristr\ine, am participat la zeci de lans\ri [i sute de interviuri. Uneori m\ durea m`na dela at`tea semn\turi date pe c\r]i, descoperind cu aceast\ ocazie c`t de folositoare s`ntpungile cu ghea]\ [i bandajele elastice pentru `ncheietur\. La sf`r[itul turneului de pro-movare a c\r]ii, nici nu-mi mai recuno[team scrisul. Participasem la lans\ri `n cele maidiverse loca]ii, `n libr\rioare [i hypermarket-uri, la col]uri de strad\, `n trenuri [iavioane, `n corturi [i chiar `n c`teva... toalete. Uneori aceste manifest\ri sem\nau cuni[te festivaluri, c\ci oamenii c`ntau, recitau poezii sau strigau diverse lozinci. O dat\ chiar, o copil\ [i-a adus vioara [i a c`ntat mul]imii care a[tepta, p`n\ c`nd i-avenit r`ndul s\-i dau un autograf.

~ntr-o sear\ t`rzie de var\, sute de copii emo]iona]i au n\v\lit `n magazinul `ncare se desf\[ura lansarea mea de carte – dar nu ca s\ m\ vad\ pe mine, ci s\ a[teptemiezul nop]ii c`nd puteau s\ pun\ m`na pe primul exemplar din noul volum al serieiHarry Potter. Doi b\rba]i foarte b\rbo[i, cu p\rul deosebit de lung, sem\n`nd izbitorcu personajele din St\p`nul Inelelor, m-au `ndemnat s\ m\ al\tur campaniei lor cvasi-religioase desf\[urate sub sloganul „s\ l\s\m oamenii s\ arate cum i-a l\sat Dum-nezeu“. Un b\rbat `ntre dou\ v`rste mi-a l\sat cartea sa de vizit\, cu mesajul: „Dac\divor]ezi vreodat\, d\-mi un telefon“. O b\tr`n\ mi-a m\rturisit c\ Istorie tr\it\ esteprima carte pe care a cump\rat-o vreodat\. Nenum\ra]i cititori m-au `ndemnat,cit`ndu-m\, „s\ merg mai departe“ sau „s\ `ndr\znesc s\ concurez“. Alt\ dat\ m-amtrezit `n fa]a fiicei mele, Chelsea, care st\tuse la r`nd s\-mi cear\ un autograf [i r`deacu gura p`n\ la urechi de farsa f\cut\.

Deseori sunt `ntrebat\ de ce aceast\ carte a declan[at un asemenea interes, decare am fost chiar [i eu surprins\. ~mi dau seama c\ unii cititori au dorit doar s\ vad\cum o s\ explic `nt`mpl\rile din via]a personal\ cu care m-am confruntat. Se pare c\vreo c`]iva au fost interesa]i s\ ob]in\ un volum cu autograf pe care s\-l v`nd\

mingi de tenis ca s\ le urm\reasc\ Buddy, `n timp ce Socksst\tea la distan]\.

Personalul Casei Albe se preg\tea pentru sosirea PrimeiFamilii, care a b\ut o cafea cu noi pe 21 ianuarie, `nainte s\ mer-gem pe Dealul Capitoliului pentru depunerea jur\m`ntului. Pen-tru a patruzeci [i treia oar\ `n istoria na]iunii, americanii au fostmartorii unui transfer pa[nic al puterii, c`nd un pre[edinte punepunct unui capitol, `n timp ce un altul abia `l `ncepe. C`nd amintrat pentru ultima dat\ `n calitate de ocupan]i `n marea Sal\ derecep]ii de la Casa Alb\, personalul permanent s-a adunat s\-[i iar\mas-bun. Am mul]umit artistului florar pentru florile pe care lea[eza cu art\ `n fiecare camer\, buc\tarilor pentru mesele deose-bite pe care le preg\teau, personalului de serviciu pentru aten]iadeosebit\ la detalii, gr\dinarilor pentru `ngrijirea gr\dinilor [ituturor celorlal]i a c\ror munc\ a luminat Casa Alb\ `n fiecare zi.Ultima `mbr\]i[are am p\strat-o pentru Buddy Carter, majordo-mul veteran al Casei Albe, [i am transformat-o `ntr-un dans albucuriei. Am dansat pe podeaua de marmur\. So]ul meu a inter-venit, m-a luat `n bra]e [i am traversat `n pa[i de vals tot holul.

Apoi mi-am luat r\mas-bun de la casa `n care am petrecut optani de istorie tr\it\.

692


POSTFA}| 695

ulterior on-line pe eBay. Al]ii erau ner\bd\tori s\ m\ vad\ `n carne [i oase [i s\ seconving\ dac\ s`nt sau nu o persoan\ normal\.

La `nceput, eram fericit\ doar pentru c\ at`t de mul]i oameni doreau s\ m\ vad\[i s\-mi cumpere cartea. Eram `nc`ntat\ c\ erau chiar interesa]i s\ o citeasc\. Acum`ns\ m\ bucur c`nd cititorii `mi spun c\ `[i reg\sesc `n povestea mea propriile expe-rien]e de via]\. Mii de mame, ta]i, bunici, studen]i, simpli lucr\tori [i pre[edin]i decompanii – americani de toate v`rstele, rasele [i condi]iile sociale – care t`njeaus\-[i `mp\rt\[easc\ visurile [i preocup\rile legate de na]iunea noastr\ au venitpreg\ti]i cu `ntreb\ri, discursuri [i chiar cereri de ajutor. Se pare c\ via]a mea, de[itr\it\ `n centrul aten]iei opiniei publice [i binecuv`ntat\ cu ocazii uria[e, reflecta expe-rien]ele a milioane de americani. Chiar [i `n st\in\tate, povestea unei femei ameri-cane, care se maturizase `n a doua jum\tate a secolului dou\zeci, a avut ecouri. Uniicititori mi-au spus c\ [i ei au avut ta]i iubitori, dar duri [i lipsi]i de sentimentalisme,ca al meu. Al]ii au reu[it s\ `n]eleag\, citind despre copil\ria grea a mamei mele, dece am devenit o sus]in\toare at`t de fervent\ a cauzei copiilor. O mam\ din sudulCaliforniei m-a prezentat celor doi copii adoptivi ai ei, spun`ndu-le despre activitateape care am depus-o la Casa Alb\ `n scopul reform\rii [i redirec]ion\rii sistemuluina]ional de adop]ii. Cititori din `ntreaga lume mi-au mul]umit pentru c\ am scrisdespre c\l\toriile mele peste hotare, oprindu-m\ asupra condi]iilor lor de via]\ [iasupra problemelor cu care se confrunt\ na]iunile lor. La multe `ntruniri, participan]i`n scaune cu rotile sau nev\z\tori mi-au vorbit despre importan]a legilor de protejarea persoanelor cu handicap. La `nceputul toamnei, o student\ oarb\ mi-a d\ruit cum`ndrie un exemplar al c\r]ii pe care o scrisese. Multe persoane [i-au reg\sit `n cartepropria copil\rie din anii ’50 sau felul `n care anii ’60 – cu mi[c\rile pentru drepturicivile, pentru emanciparea femeii [i cu dezbaterea aprins\ iscat\ la nivel na]ional cuprivire la R\zboiul din Vietnam – au determinat, [i `n cazul lor, trezirea con[tiin]eipolitice. Am discutat [i cu c`]iva dintre cei care trecuser\ `n tab\ra democrat\, caremi-au spus c\, `nainte s\ citeasc\ volumul, habar nu avuseser\ c\, la un moment dat,`n timpul colegiului, f\cusem parte din echipa lui Goldwater [i fusesem pre[edintaClubului Republican. Doctori [i asistente mi-au prezentat propriile re]ete pentru asi-gurarea unui sistem sanitar de `nalt\ calitate [i accesibil tuturor americanilor. Femeide toate v`rstele au venit cu idei [i `ntreb\ri referitoare la lupta de zi cu zi pentrup\strarea echilibrului `ntre familie [i carier\.

~nt`lnirea cu zeci de mii de oameni cu g`ndire pozitiv\ mi-a ridicat moralul [imi-a re`nnoit `ncrederea `n viitor. Am v\zut c\ le pas\ de familie, de prieteni [i decredin]\; de calitatea [colilor, a locului de munc\ [i a cartierului `n care locuiesc;de direc]ia `n care se `ndreapt\ na]iunea noastr\ [i de cei care o conduc; [i, maiales, de lumea `n care vor tr\i copii lor.

Not`nd aceste g`nduri `n locuin]a mea din Chappaqua, New York, acum, la`nceputul noului an – 2004 – privesc cu `ncredere spre viitor. Dar, `ntr-un anumit fel,sentimentele mele s`nt `mp\r]ite. S`nt recunosc\toare pentru realiz\rile personale cucare am fost binecuv`ntat\, dar m\ `ngrijoreaz\ soarta ]\rii. Cred `n viitorul Americii,c\ci eu `ns\mi s`nt un rezultat al drumului constant al acestei ]\ri c\tre `mplinireaidealurilor de egalitate [i dreptate, libertate [i oportunitate. M-am n\scut `ntr-unmoment din istoria ]\rii c`nd visele p\rin]ilor se realizau prin intermediul copiilor.Am beneficiat de o educa]ie minunat\ `n sistemul public de `nv\]\m`nt [i de alteresurse publice, precum biblioteci [i parcuri. Majoritatea celor din genera]ia mea au

694

avut p\rin]i ca ai mei, care au muncit din greu [i s-au sacrificat pentru ca urma[ii lors\ aib\ o via]\ mai bun\. Acest contract dintre genera]ii, care a func]ionat mai binede 200 de ani, este acum `n pericol.

C`nd am intrat prima dat\ `n Senat, am fost `ngrozit\ s\ descop\r c\ administra]iaBush [i alia]ii lor din Congres se folosesc de toate p`rghiile de putere disponibile pen-tru a distruge toate realiz\rile economice, sociale [i interna]ionale din perioada c`ndso]ul meu s-a aflat la Casa Alb\. Recunosc c\ aceast\ perspectiv\ mi se p\rea `nde-p\rtat\, `ntruc`t `l consider pe so]ul meu un pre[edinte foarte bun, care a l\sat na]iuneabine preg\tit\ pentru viitor. Cur`nd `ns\ mi-am dat seama c\ nu se urm\rea numai sub-minarea activit\]ii depuse de Bill timp de opt ani, ci [i distrugerea unor decenii deorientare politic\ unitar\ care, prin sisteme de protec]ie [i oportunit\]i, pusese bazeleunei solide clase de mijloc `n America [i unor alian]e trainice pe plan interna]ional.

~n Senat am `ncercat s\ `nl\tur opiniile partizane prin g\sirea unor puncte comunerepublicanilor [i democra]ilor ̀ n chestiuni legate de siguran]a intern\, ap\rare [i educa]ie.Am `ntins o m`n\ adversarilor politici, inclusiv celor care au cerut aducerea `n justi]ie aso]ului meu.

~ns\ de prea multe ori, nu dovezile concrete [i valorile, ci ideologiile [i partizanateledicteaz\ op]iunile politice care las\ prea pu]in loc cooper\rii `ntre partide. Multe dintreobiectivele aflate pe agenda administra]iei actuale se dovedesc a fi lipsite de compasi-une [i de spirit conservator. Eu [tiu ce p\rere are mama, o persoan\ plin\ de compasiune,despre un buget care le ofer\ reduceri de impozite fiicei [i ginerelui ei, `n vreme ce treisute de mii de copii am\r`]i s`nt priva]i de programele extra[colare. {tiu ce crede tat\lmeu conservator despre uria[ele deficite bugetare [i despre datoriile acumulate ̀ n ultimiitrei ani. Un adev\rat conservator, care cunoa[te importan]a principiului str`ngerii bani-lor albi pentru zile negre, ar fi [ocat de iresponsabilitatea `n domeniul fiscal a acestuiguvern care tr\ie[te numai pentru prezent, f\r\ s\ par\ preocupat de ce se va ̀ nt`mpla ̀ nviitor. Dup\ cum a spus tat\l meu despre deficitul bugetar mo[tenit de Bill `n momen-tul c`nd a devenit pre[edinte `n 1993, „a[a nu se poate conduce o mare na]iune“.

Am avut norocul s\ fac parte din acest extraordinar experiment uman care esteAmerica. A[a cum am ar\tat pe parcursul `ntregii c\r]i, m-am str\duit, `n felulmeu, s\-mi `ndeplinesc datoria de cet\]ean `ncerc`nd s\ le ofer celorlal]i oportunit\]ileunice [i libert\]ile de care ar trebui s\ beneficieze fiecare american. Acestea ar tre-bui s\ fie valorile prin care na]iunea noastr\ este cunoscut\ `n lume.

S`nt reprezentanta celui mai variat, captivant [i dinamic stat din cea mai variat\,captivant\ [i dinamic\ na]iune din lume. De fiecare dat\ c`nd p\[esc `n incinta Se-natului Statelor Unite, s`nt extrem de emo]ionat\ de acest privilegiu [i cople[it\ deresponsabilitatea care mi-a fost `ncredin]at\ de popula]ia New York-ului. Doresc caguvernul [i conduc\torii no[tri s\ extind\, nu s\ submineze, speran]a [i oportunit\]ilecare au f\cut posibil\ o via]\ ca a mea. ~n calitate de senator, voi face tot ce-mi st\`n putin]\ ca s\ le asigur tuturor copiilor din America acelea[i op]iuni, oportunit\]i[i vise, acum [i `n viitor.

S`nt recunosc\toare pentru nenum\ratele dovezi de bun\tate pe care le-am primitdin partea cititorilor Istoriei tr\ite. Una dintre caracteristicile cele mai tulbur\toareale c\r]ilor este longevitatea lor [i sper c\ [i cea scris\ de mine va continua s\ fie osurs\ de informa]ie [i inspira]ie pentru viitorii ei cititori.

Ianuarie 2004Chappaqua, N.Y.


MUL}UMIRI

Poate nu a fost nevoie de un sat pentru a scrie aceast\ carte, dar, cu sigu-ran]\, a fost necesar\ o echip\ extraordinar\, [i s`nt recunosc\toare tuturor celorcare m-au ajutat.

~nainte s\ mul]umesc celor care m-au ajutat, vreau s\-mi exprim regretul pen-tru pierderea unui mare american, senatorul Daniel Patrick Moynihan, din NewYork. Pe c`nd eu terminam aceast\ carte, senatorul Moynihan murea la 26 martie2003. Iar eu ocup acum locul din Senat care a fost al lui timp de dou\zeci [i patrude ani, precum [i fostul lui birou din cl\direa Senatului. L-am v\zut `n toamnaanului 2002, c`nd am discutat despre noile probleme de securitate a ]\rii noastre.{i a[teptam cu ner\bdare s\ continu\m aceast\ discu]ie. Conversa]iile noastre erau`ntotdeauna antrenante, iar el era calm chiar [i atunci c`nd nu c\deam de acord.C`nd a aflat c\ teza mea la Wellesley era despre Saul Alinsky, a vrut s\ o citeasc\.I-am trimis-o cu emo]ie. Fiind mai `ntì de toate profesor, mi-a `napoiat-o cucomentarii [i cu nota zece. Chiar dac\ atunci eram Prima Doamn\, iar teza fusesesus]inut\ cu dou\zeci [i cinci de ani `n urm\, am fost `nc`ntat\ [i u[urat\. O dat\cu moartea lui Daniel Patrick Moynihan, publicul [i via]a intelectual\ din Ameri-ca au pierdut una dintre cele mai luminate min]i. Sim]im lipsa `n]elepciunii lui,`ntotdeauna pun`ndu-ne la `ncercare, `ntotdeauna fix`nd un standard mai `nalt.

Cea mai `n]eleapt\ decizie pe care am lut-o vreodat\ a fost s\ le rog pe LissaMuscatine, Maryanne Vollers [i pe Ruby Shamir s\ lucreze `mpreun\ cu mine doiani. Ele au reu[it s\ g\seasc\ un sens `n noianul de informa]ii despre via]a mea [im-au ghidat `n `ncercarea de a explica [i exprima impresiile mele despre timpulpetrecut la Casa Alb\. M-am bazat pe inteligen]a, puterea [i integritatea Lissei timpde zece ani. Autoare a multora dintre cuvintele discursurilor mele ca Prim\ Doamn\[i a multor cuvinte din aceast\ carte, ea [i-a oferit toate cuno[tin]ele despre codul [ipolitica de la Washington; nu a[ fi reu[it f\r\ ea. Maryanne m-a ajutat s\ concepaceast\ carte, a avut grij\ de ea [i de mine at`t `n momentele bune, c`t [i `n cele difi-cile; a fost o pl\cere s\ lucrez cu ea; are darul rar de a [ti cum s\ ajute pe cineva s\se exprime. Nimic nu o poate descrie pe Ruby [i rolul ei. A ]inut frìele c\r]ii de la`nceput [i p`n\ la sf`r[it, comas`nd, revizuind [i sintetiz`nd milioanele de cuvintescrise despre mine, analiz`nd fiecare cuv`nt scris de mine. Grija ei pentru detalii [i


Isabelle Goetz, Toby Graff, Bradley Graham, Bobbie Greene, Jessica Greene,Melodie Greene, Carrie Greenstein, Sanjay Gupta, Ken Haskins, Jennifer Heater,Kim Henry, Amy Hickox, Julie Hopper, Michelle Houston, Heather Howard,Sarah Howes, Julie Huffman, Tom Hufford, Jody Kaplan, Sharon Kennedy, MissyKincaid, Barbara Kinney, Ben Kirby, Neel Lattimore, Jack Lew, Peggy Lewis,Evelyn Lieberman, Diane Limo, Hillary Lucas, Bari Lurie, Christy Macy,Stephanie Madden, Mickie Mailey, doctorul Connie Mariano, Julie Mason, EricMassey, Lisa McCann, Ann McCoy, Debby McGinn, Mary Ellen McGuire, BobMcNeely, Noa Meyer, Dino Milanese, Beth Mohsinger, Eric Morse, DanielaNanau, Matthew Nelson, Holly Nichols, Michael O’Mary, Janna Paschal, RonPetersen, Glenn Powell, Jaycee Pribulsky, Alice Pushkar, Jearmine Ragland, Mal-colm Richardson, Becky Saletan, Laura Schiller, Jamie Schwartz, Laura Schwartz,David Scull, Mary Schuneman, Nicole Sheig, Janet Shimberg, David Shipley, JakeSimmons, Jennifer Smith, Shereen Soghier, Aprill Springfield, Jane Swensen,Neera Tanden, Isabelle Tapia, Marge Tarmey, Theresa Thibadeau, Sandra Tijerina,Kim Tilley, Wendy Towber, doctorul Richard Tubb, Tibbie Turner, William Vasta,Jamie Vavonese, Josephine Velasco, Lisa Villareal, Joseph Voeller, Sue Vogel-singer, Esther Watkins, Margaret Whillock, Kim Widdess, Pam Williams, WhitneyWilliams, Laura Wills, Eric Woodard, Cindy Wright.

Preg\tirea [i dotarea pentru excursiile pe care le-am f\cut `n timpul campaniilordin 1992, 1996 [i 2000 ca Prim\ Doamn\ a fost responsabilitatea unei echipe, care aavut grij\ de mine [i m-a ferit de `ncurc\turi, mul]umit\ lui: Ian Alberg, BrianAlcorn, Jeannie Arens, Ben Austin, Stephanie Baker, Douglas Band, David Beau-baire, Ashley Bell, Anthony Bernal, Bonnie Berry, Terry Bish, Katie Broeren,Regan Burke, Karen Burchard, Cathy Calhoun, Joe Carey, Jay Carson, GeorgeCaudill, Joe Cerrell, Nancy Chestnut, Jim Clancy, Resi Cooper, Connie Cooper-smith, Catherine Cornelius, Jim Cullinan, Donna Daniels, Heather Davis, AmandaDeaver, Alexandra Dell, Kristina Dell, Tyler Denton, Michael Duga, Pat Edington,Jeff Eller, Ed Emerson, Mort Engelberg, Steve Feder, David Fried, Andrew Frien-dly, Nicola Frost, Grace Gracia, Todd Glass, Steve Graham, Barb Grochala, Cathe-rine Grunden, Shanan Guinn, Greg Hale, Pat Halley (care a scris o povestire comic\despre via]\, `n On the Road with Hillary), Natalie Hartman, Alan Hoffman, KimHopper, Melissa Howard, Rob Houseman, Stefanie Hurst, Rick Jasculca, LynnJohnson, Kathy Jurado, Mike King, Michele Kreiss, Ron Keohane, Carolyn Kramer,Justin Kronholm, Stephen Lamb, Reta Lewis, Jamie Lindsay, Bill Livermore, JimLoftus, Mike Lufrano, Marisa Luzzatto, Tamar Magarik, Bridger McGaw, KaraMcGuire Minar, Rebecca McKenzie, Brian McPartlin, Sue Merrell, Craig Minas-sian, Megan Moloney, David Morehouse, Patrick Morris, Lisa Mortman, Jack Mur-ray, Sam Myers Jr., Sam Myers Sr., Lucie Naphin, Kathy Nealy, David Neslen, JackO’Donnell, Ray Ocasio, Nancy Ozeas, Lisa Panasiti, Kevin Parker, Roshann Parris,Lawry Payne, Denver Peacock, Mike Perrin, Ed Prewitt, Kim Putens, Mary Ragu-so, Paige Reefe, Julie Renehan, Matt Ruesch, Paul Rivera, Erica Rose, Rob Rosen,Aviva Rosenthal, Dan Rosenthal, John Schnur, Pete Selfridge, Geri Shapiro, KimSimon, Basil Smikle, Douglas Smith, Tom Smith, Max Stiles, Cheri Stockham,

MUL}UMIRI 699

firea deosebit\ se g\sesc rar `ntr-un singur suflet. Liz Bowyer a venit din nou `n aju-tor cu pricepere [i cu profunzime, sprijinindu-m\ la `ncheierea c\r]ii – [i la salvareas\n\t\]ii mele mentale. Spre sf`r[itul acestui proces Courtney Weiner, Huma Abedin[i Carolyn Huber au fost al\turi de mine pentru a termina cartea la timp.

Mul]umiri lui Simon & Schuster [i Scribner, `n special lui Carolyn Reidy,Simon & Shuster Publisher, Nan Graham, vicepre[edinte [i editor-[ef la Scribner.Aceasta este a patra carte realizat\ sub ochii lui Carolyn [i a fost o pl\cere s\ cola-borez din nou cu ea. Nan este o persoan\ grijulie [i o profesionist\ des\v`r[it\,care `[i m`nuie[te perfect creionul Paper Made Sharpwriter, `ntotdeauna la obiect[i cu un sim] al umorului deosebit. Le mul]umesc [i lui David Rosenthal, JackieSeow, Gypsy da Silva, Victoria Meyer, Aileen Boyle, Alexis Gargagliano [i luiIrene Kheradi, care au f\cut imposibilul. Pentru fotografii, ochii lui Vincent Virgaau fost indispensabili. Ca de obicei, avoca]ii mei Bob Barnett [i David Kendall dela Williams & Connolly au fost prezen]i, oric`nd a fost nevoie de ei, cu sfaturipractice [i `n]elepte. David Alsobrook, Emily Robison, Deborah Bush [i JohnKeller din echipa preziden]ial\ Clinton au c\utat [i au g\sit multe dintre docu-mentele [i fotografiile incluse `n aceast\ carte.

Mul]i prieteni [i colegi [i-au oferit voluntar timpul liber pentru a fi intervie-va]i, pentru verificarea faptelor [i pentru a `mp\rt\[i amintirile proprii. ~i apreciezfoarte mult pe fiecare: Madeline Albright, Beryl Anthony, Loretta Avent, Bill Bar-rett, W.W. „Bill“ Bassett, Sandy Berger, Jim Blair, Tony Blinken, Linda Blood-worth-Thomson, Sid Blumenthal, Susie Buell, Katy Button, Lisa Caputo, PattyCriner, Patti Solis Doyle, Winslow Drummond, Karen Dunn, Betsy Ebeling, SaraEhrman, Rahm Emanuel, Tom Freedman, Mandy Grunwald, Ann Henry, KakiHockersmith, Eric Hothem, Harold Ickes, Chris Jennings, reverendul Don Jones,Andrea Kane, Jim Kennedy, Jennifer Klein, Ann Lewis, Bruce Lindsey, Joe Lock-hart, Tamera Luzzatto, Ira Magaziner, Capricia Penavic Marshall, Garry Mauro,Mack McLarty, Ellen McCulloch-Lovell, Cheryl Mills, Kelly Craighead Mullen,Kevin O’Keefe, Ann O’Leary, Mark Penn, Jan Piercy, John Podesta, Nicole Rab-ner, Carol Rasco, Bruce Reed, Cynthia Rice, Ernest „Ricky“ Ricketts, Steve Ric-chetti, Robert Rubin, Evan Ryan, Shirley Sagawa, Donna Shalala, June Shih,Craig Smith, Doug Sosnik, Roy Spence, Gene Sperling, Ann Stock, SusanThomases, Harry Thomason, Melanne Verveer, Bill Wilson, Maggie Williams.

Marea familie Hillaryland m-a ajutat s\ fac ceea ce am descris `n paginile aces-tei c\r]i. ~n afara celor deja men]iona]i `n cuprinsul c\r]ii, vreau s\-i mai adaug pe:Milli Alston, Ralph Alswang, Wendy Arends, Jennifer Ballen, Anne Bartley, KatieBarry, Erika Batcheller, Melinda Bates, Carol Beach, Marsha Berry, Joyce Bonnett,Ron Books, Debby Both, Sarah Brau, Joan Brierton, Stacey Roth Brumbaugh,Molly Buford, Kelly Carnes, Kathy Casey, Ginger Cearley, Sara Grote Cerrell,Pam Cicetti, Steve „Scoop“ Cohen, Sabrina Corlette, Brenda Costello, MichelleCrisci, Caroline Croft, Gayleen Dalsimer, Sherri Daniels, Tracy LaBrecque Davis,Leela DeSouza, Diane Dewhirst, Helen Dickey, Robyn Dickey, Anne Donovan,Tom Driggers, Karen Fahle, Tutty Fairbanks, Sharon Farmer, Sarah Farnsworth,Emily Feingold, Karen Finney, Bronson Frick, John Funderburk, Key German,

698


LEGENDELE FOTOGRAFIILOR

7: (stg. la dr.) Rawls Williams, Hillary Rodham Clinton, Kris Dernehl,United Way representative, Gordon Williams, Suzy O’Callaghan Lorenz,Hugh Rodham.11: (stg. la dr.) Hillary Rodham Clinton, Matt Bunyan, Ellen Press.12: (stg. la dr.) Joseph Madonia, Hillary Rodham Clinton, Larry Cass,Lois Brooks, Hardy Simonds, John Kirchoff, Darlain Stiles.17: (stg. la dr.) primul r`nd: D. Golub, Mike Conway, Bob Alsdorf, HillaryRodham Clinton, Jack Fuller; al doilea r`nd: Tony Rood, Rufus Cormier, JeffRogers, Paul Helmke, Dan Johnson, Bill Clinton.46: (stg. la dr.) Capricia Penavic Marshall, Kelly Craighead Mullen, Mar-sha Berry, Patti Solis Doyle, Melanne Verveer, Missy Kinkaid, ShirleySagawa, Anne Donovan, Ellen McCulloch-Lovell.50: (stg. la dr.) Linda Lader (cea cu p\l\rie), Holly Leachman, SusanBaker, Hillary Rodham Clinton, Janet Hall, Eileen Bakke, Linda Slattery.51: (stg. la dr.) primul r`nd, a[eza]i pe jos: Ann Stock, Liz Bowyer, SaraFarnsworth, Julie Hopper; al doilea r`nd: Loretta Avent, Evelyn Lieber-man, Melanne Verveer, Lissa Muscatine, Alice Pushkar; al treilea r`nd:Marge Tarmey (pe fotoliu), Evan Ryan, Katy Button, Carolyn Huber (pecanapea), Helen Dickey (`n fa]a lui Hillary Rodham Clinton), HillaryRodham Clinton, Ann McCoy, Diane Limo (`n fa]a lui Ann), Sara GroteCerell, Jen Klein, Robin Dickey, Maggie Williams, Lisa Caputo, NicoleRabner, Tracy LaBrecque Davis; al patrulea r`nd (`n picioare): KarenFinney, Pam Cicetti, Patti Solis Doyle, Capricia Penavic Marshall, NeelLattimore, Sharon Kennedy, Eric Hothem.

Mary Streett, Michael Sussman, Paula Thomason, Dan Toolan, Dave Van Note,Setti Warren, Chris Wayne, Todd Weiler, Brady Williamson.

Aceste memorii de la Casa Alb\ nu pot mul]umi `ndeajuns personalului de 2 000 de oameni din campania pentru Senat, precum [i miilor de oficiali ale[i,activi[ti democra]i, membri ai sindicatelor, sus]in\torii financiari [i cet\]eni carem-au sprijinit. Nu a[ fi reu[it f\r\ talentul [i devotamentul unui grup de profe-sioni[ti [i de lideri voluntari care s-au dedicat cu pasiune muncii [i c\rora nu le-ammul]umit `nc\: Karen Adler, Carl Andrews, Josh Albert, Katie Allison, JessicaAshenberg, David Axelrod, Nina Blackwell, Bill de Blasio, Amy Block, DanBurstein, Raysa Castillo, Tony Chang, Ellen Chesler, Elizabeth Condon, Bill Cun-ningham, Ed Draves, Senta Driver, Janice Enright, Christine Falvo, GabrielleFialkoff, Kevin Finnegan, Chris Fickes, Deirdre Frawley, Scott Freda, Geoff Garin,Gigi Georges, Toya Gordan, Richard Graham, Katrina Hagagos, Beth Harkavy,Matthew Hiltzik, Ben Holzer, Kara Hughes, Gene Ingoglia, Tiffany JeanBaptiste,Russ Joseph, Wendy Katz, Peter Kauffmann, Heather King, Sarah Kovner, VictorKovner, Justin Krebs, Jennifer Kritz, Jim Lamb, Mark Lapidus, Marsha Laufer,Cathie Levine, Jano Lieber, Bill Lynch, Chris Monte, Ramon Martinez, Christo-pher McGinness, Sally Minard, Luis Miranda, Libby Moroff, Shelly Moskwa,Frank Nemeth, Nick Noe, Ademola Oyefaso, Tom Perron, Jonathan Prince, JeffRatner, Samara Rifkin, Liz Robbins, Melissa Rochester Charles Roos, DavidRosen, Barry Sample, Vivian Santora, Eric Schultz, Chung Seto, Bridget Siegel,Emily Slater, Socrates Solano, Alison Stein, Susie Stern, Sean Sweeney, JaneThompson, Megan Thompson, Melissa Thornton, Lynn Utrecht, Susana Valdez,Kevin Wardally, Glen Weiner, Amy Wills, Howard Wolfson; John Catsimatidis,Margo Catsimatidis, Alan Cohm, Betsy Cohn, Jill Iscol, Ken Iscol Alan Patricof,Susan Patricof [i to]i membrii comitetului meu de finan]e [i voluntarilor.

Orice biografie reflect\ rela]iile familiale [i personale care definesc via]a unuiom. Prietena mea Diane Blair m-a ajutat s\ concep aceast\ carte cu mult `naintede a o `ncepe, iar sufletul ei i-a modelat mesajul. Nu a[ fi putut tr\i f\r\ dragostea[i sprijinul mamei mele, Dorothy Rodham, al tat\lui meu (decedat) Hugh E. Rod-ham al fra]ilor mei Hugh E. Rodham Jr. [i Tony Rodham [i f\r\ al rudelor [i pri-etenilor mei care m-au sprijinit s\ merg mai departe, prin `ncerc\ri mai grele [imai u[oare, publice [i private.

O prieten\ drag\, Estelle Ramey, [i-a rezumat `ntreaga via]\ de medic [i decercet\tor, spun`nd: „Am iubit [i am fost iubit\; restul este muzic\ de fundal“. Bill[i Chelsea, a c\ror dragoste mi-a dat curaj [i lini[te [i m-a for]at s\-mi dep\[escmicile comodit\]i au fost criticii [i suporterii mei cei mai importan]i `n aceast\prim\ `ncercare de explicare a timpului petrecut de noi la Casa Alb\. Au tr\itaceast\ poveste cu mine [i le s`nt profund recunosc\toare.

La sf`r[it, `mi asum responsabilitatea pentru opiniile [i pentru interpret\riledin aceast\ biografie. Aceste pagini arat\ cum am tr\it evenimentele descrise. S`ntsigur\ c\ exist\ multe alte puncte de vedere – probabil contrare – legate de eveni-mentele [i oamenii pe care i-am descris. Dar asta este povestea altcuiva.

700


CUPRINS

NOTA AUTOAREI ................................................................ 7O POVESTE AMERICAN| .................................................. 13UNIVERSITATEA VIE}II ..................................................... 34PROMO}IA ’69...................................................................... 49YALE ...................................................................................... 73BILL CLINTON...................................................................... 83C|L|TOR PRIN ARKANSAS.............................................. 97LITTLE ROCK .......................................................................117ODISEEA CAMPANIEI ELECTORALE...............................151~NVESTIREA ~N FUNC}IE...................................................173ARIPA DE EST, ARIPA DE VEST.........................................190SISTEMUL DE S|N|TATE ..................................................207SF~R{ITUL UNEI VIE}I .......................................................225VINCE FOSTER.....................................................................237SALA DE NA{TERI ..............................................................260WHITEWATER.......................................................................275PROCURORUL INDEPENDENT..........................................298ZIUA Z....................................................................................320PAUZA DE LA MIJLOCUL MANDATULUI ........................340CONVERSA}II CU ELEANOR ............................................360AICI NU SE VORBE{TE LIMBAJUL T|CERII..................373OKLAHOMA CITY ...............................................................397DREPTURILE FEMEILOR

S~NT DREPTURI ALE OMULUI.....................................412~NTRERUPEREA ACTIVIT|}II ..........................................428VREMEA DECLARA}IILOR ...............................................446

CREDITE FOTOGRAFICE

~n lipsa altor specifica]ii, fotografiile s`nt din colec]ia autoarei [i de laCasa Alb\. Au fost f\cute toate eforturile pentru identificarea de]in\-torilor de copyright. Plan[\: 12, 13, 15, Wellesley; 21, David P. Garland;26, Donald R. Broyles/Biroul guvernatorului Clinton; 38, Steven D. Desmond/Desmond’s Prime Focus; 47, prin bun\voin]a lui LissaMuscatine; 49, Eugenie Bisulco; 93, India’s Park Service; 116, DianaWalker; 122, AP/Wide World Photos © 2002; 129, AlfredEisenstaedt/Time Life Pictures/Getty Images.Inserturile fotografice au fost editate de Vincent Virga, asistat de CarolynHuber [i John Keller.


ZONE DE R|ZBOI ................................................................462VARA LA PRAGA..................................................................480MASA DIN BUC|T|RIE......................................................493AL DOILEA MANDAT ..........................................................512~N AFRICA.............................................................................536VOCI IMPORTANTE.............................................................550A TREIA CALE ......................................................................565LA LUPT|..............................................................................586IMAGIN~ND VIITORUL .......................................................598AUGUST 1998........................................................................617PUNEREA SUB ACUZARE ..................................................626~N A{TEPTAREA HARULUI................................................642~NDR|ZNE{TE S| CONCUREZI........................................655NEW YORK ...........................................................................670POSTFA}|.............................................................................693MUL}UMIRI..........................................................................697LEGENDELE FOTOGRAFIILOR .........................................701CREDITE FOTOGRAFICE....................................................702


Living History

Documents