UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI CU TITLU DE MANUSCRIS C.Z.U.: 338.47:005(043.2) GUJUMAN LUCIA MANAGEMENTUL INVESTIŢIONAL – PROCES DE SPORIRE A COMPETITIVITĂŢII ŞI DEZVOLTĂRII INOVAŢIILOR ÎN TELECOMUNICAŢII SPECIALITATEA - 08.00.05. Economie şi management (în telecomunicaţii) TEZA DE DOCTOR ÎN ECONOMIE Conducător ştiinţific: doctor in economie, conferenţiar universitar Josan Nicolae _________________ Autor: Gujuman Lucia ________________ Chişinău, 2009
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
CU TITLU DE MANUSCRIS
C.Z.U.: 338.47:005(043.2)
GUJUMAN LUCIA
MANAGEMENTUL INVESTIŢIONAL – PROCES DE SPORIRE A COMPETITIVITĂŢII
ŞI DEZVOLTĂRII INOVAŢIILOR ÎN TELECOMUNICAŢII
SPECIALITATEA - 08.00.05.
Economie şi management (în telecomunicaţii)
TEZA DE DOCTOR ÎN ECONOMIE
Conducător ştiinţific: doctor in economie,
conferenţiar universitar Josan Nicolae
_________________ Autor:
Gujuman Lucia ________________
Chişinău, 2009
2
Cuprins
Introducere ..........................................................................................3 Capitolul I. Fundamentele teoretice privind investiţiile, competitivitatea, inovaţiile şi rolul acestora în creşterea socio-economică ...............................................................................................8
1.1. Impactul investiţiilor asupra creşterii social-economice ........................... 8
1.2. Natura şi esenţa competitivităţii economice ............................................. 19
1.3. Activitatea inovaţională – factor de sporire a performanţelor
Capitolul III. Inovaţia şi competitivitatea prin prisma procesului investiţional...........................................................................................80
3.1. Elaborarea modelului complex de estimare a performanţelor
Actualitatea temei de cercetare şi gradul de studiere a acesteia. Competitivitatea,
privită atât la nivel micro-, cât şi macroeconomic, depinde în mod hotărâtor de capacitatea
factorilor de decizie de a fundamenta, elabora şi aplica o serie de strategii coerente, care să
permită obţinerea unor avantaje competitive, prin care organizaţia să se poată impune în faţa
concurenţilor şi să realizeze o eficienţă sporită. Cel mai frecvent regăsim strategia la nivelul
întreprinderii, componenta de bază a economiei. Aceasta nu înseamnă că este mai puţin
importantă prezenţa ei la nivelul ramurii sau a întregii economii naţionale.
Competitivitatea este o funcţie a efortului şi perseverenţei în introducerea noului în
activitate. Astfel, cheia succesului constă în impulsionarea şi direcţionarea judicioasă a
investiţiilor în vederea dezvoltării şi implementării inovaţiilor în toate subsistemele de
management.
Ramura de telecomunicaţii reprezintă astăzi unul dintre cele mai dinamice sectoare de
activitate din economia mondială. Globalizarea şi modernizarea societăţii este bazată pe
schimbul rapid, transparent şi calitativ al informaţiilor, astfel reuşita acestora nu poate fi
concepută fără un sistem de telecomunicaţii eficient, dezvoltat uniform la nivelul întregii ţări şi
interconectat cu sistemul regional şi mondial de telecomunicaţii.
Antrenată cu întârziere în procesul de edificare a unui sistem de telecomunicaţii
performant, Republica Moldova depune actualmente eforturi considerabile pentru a recupera
întârzierea respectivă. Aceasta necesită, în primul rând, majorarea şi direcţionarea fluxurilor
investiţionale spre ramura dată. În ultimii ani, investiţiile în ramura de telecomunicaţii au atins o
cotă semnificativă - peste 3,6% din PIB, depăşind considerabil nivelul atestat în ramura similară
din alte ţări şi celelalte ramuri ale economiei naţionale. Rezultatele acestor eforturi nu s-au lăsat
mult aşteptate, astfel numai în decurs de cinci ani s-a reuşit, practic, dublarea ponderii ramurii de
telecomunicaţii şi informatică în PIB, aceasta ajungând la nivelul de 10,2%.
Noul tip de creştere economică trebuie să fie unul bazat pe cunoaştere. Determinantul
succesului ţine de capacitatea de a răspunde la provocări şi a valorifica oportunităţile oferite de
edificarea unei societăţi bazate pe accesul şi schimbul rapid de informaţii.
De rând cu succesele realizate, ramura de telecomunicaţii în R. Moldova mai are de
rezolvat o serie de probleme. Nivelul de pregătire electronică este scăzut, în plan naţional se
înregistrează o neomogenitate privind gradul de dezvoltare şi răspândire a serviciilor de
telecomunicaţii. Astfel, indicatorii de performanţă, înregistraţi pentru mediul rural, sunt inferiori
celui urban, o serie de servicii fiind de o calitate inferioară sau chiar inaccesibile.
Gradul de studiere a temei. Abordate separat, investiţia, competitivitatea şi inovaţia îşi
găsesc o reflectare amplă în literatura de specialitate şi investigaţiile cercetătorilor autohtoni şi
4
străini. Aspectele de ordin teoretic şi practic referitoare la investiţii sunt examinate de către E.
Caraganciu, L. Cobzari, I. Sârbu, M. Bunu. Competitivitatea constituie subiect de cercetare în
lucrările lui M. Porter, V. Moldovanu, G. Belostecinic, A. Smâc, M. Şendrea etc. Multilateral
este cercetată inovaţia în abordările lui Schumpeter, J. Ilencova, E.Hrişcev, R.Boboc, L.Baloiu. Însă,
în viziunea noastră, majoritatea investigaţiilor sunt efectuate într-un mod fragmentat, întrucât nu
se regăseşte întotdeauna interdependenţa dintre toate aceste fenomene complexe.
Preponderent se porneşte de la ipoteza că inovaţiile constituie un factor determinant în
stimularea procesului investiţional, deoarece acestea reprezintă suportul material al inovaţiilor,
dar nu trebuie diminuat aspectul invers al relaţiei, când anume investiţia constituie imbold şi
sursă de inovaţie, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul competitivităţii.
Considerăm că anume abordarea comună a acestor subiecte ne demonstrează actualitatea
temei de cercetare şi va permite conştientizarea şi materializarea mai amplă a efectelor benefice,
rezultate în cadrul investigaţiei.
Scopul tezei constă în determinarea rolului investiţiilor în impulsionarea şi
implementarea inovaţiilor, ceea ce în final ar conduce la sporirea gradului de competitivitate al
diferitelor nivele ale activităţii economice.
Atingerea acestui scop presupune realizarea unui set de sarcini:
• Studierea şi conturarea rolului managementului investiţional ca sursă a creşterii
economice;
• Desemnarea rolului inovaţiilor în sporirea competitivităţii;
• Evidenţierea tendinţelor în dezvoltarea ramurii de telecomunicaţii la nivel mondial;
• Analiza pieţei serviciilor de telecomunicaţii în Republica Moldova;
• Aprecierea impactului investiţional asupra performanţelor la nivelul organizaţional,
ramural şi naţional;
• Evidenţierea eventualelor direcţii de dezvoltare a ramurii de telecomunicaţii în vederea
perfecţionării şi extinderii unei societăţi bazate pe transportul de informaţie.
Scopul şi sarcinile au determinat structura logică a lucrării care este formată din
introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie şi anexe.
Capitolul I – „Fundamentele teoretice privind investiţiile, competitivitatea, inovaţiile şi
rolul acestora în creşterea socio-economică” – reprezintă o sinteză a noţiunilor de management
investiţional, cu prezentarea diverselor efecte de natură economică, tehnico-ştiinţifică, socială şi
ecologică pe care acesta le implică, identificând, factorii şi direcţiile de impulsionare a
investiţiilor. Succesul la nivel micro şi macro se estimează prin intermediul termenului de
competitivitate. Competitivitatea este reflectată practic de toate laturile vieţii economico-sociale,
astfel aceasta determinând eficienţa şi nivelul de dezvoltare a oricărei structuri. Este studiat
amplu conceptul dat prin desemnarea indicatorilor şi factorilor de influenţă asupra lui. O premisă
5
şi un efect al investiţiilor şi competitivităţii este inovaţia, aceasta implicând o varietate de forme.
Cunoaşterea acestora, implementarea lor judicioasă asigură obţinerea succesului şi valorificarea
oportunităţilor.
Capitolul II – „Studiul comparativ şi impactul investiţiilor asupra ramurii de
telecomunicaţii la nivel mondial şi naţional” – este axat pe studierea şi analiza unuia dintre cele
mai dinamice sectoare ale economiei mondiale şi naţionale, după cum este ramura de
telecomunicaţii. Aici sunt expuse principalele componente ale ramurii, sunt redaţi indicatorii ce
caracterizează performanţele, sunt identificate tendinţele înregistrate la nivel internaţional şi
local pe fiecare dintre sectoarele componente. Se recurge la un studiu comparativ al câtorva
ramuri din economia naţională. O atenţie aparte este acordată analizei procesului investiţional,
efectuat de către operatorii serviciilor de telecomunicaţii. Este estimat efortul investiţional pentru
componentele sectoriale majore.
Capitolul III – „Inovaţia şi competitivitatea prin prisma procesului investiţional” –
are drept obiectiv abordarea sistemică a performanţelor activităţii investiţionale şi a
perfecţionării acesteia în cadrul SA ”Moldtelecom” . În baza dezvoltării segmentului transport de
date se identifică eventualele direcţii de activitate privind edificarea societăţii bazate pe
cunoaştere şi acces la informaţie. Materialul empiric al activităţii SA „Moldtelecom”
demonstrează existenţa unei corelaţii strânse dintre investiţii şi performanţa financiară. Pentru
acest operator sunt cercetate inovaţiile implementate, identificate oportunităţile, trasate direcţiile
investiţionale şi estimate efectele.
Tema cercetării constituie cele mai importante componente ale procesului investiţional
cu impact major asupra dezvoltării inovaţiilor şi creşterii competitivităţii companiilor ramurii de
telecomunicaţii.
Obiectul cercetării îl constituie ramura de telecomunicaţii ca element al economiei
naţionale. La nivel macro au fost analizate componentele sectoriale ale ramurii de
telecomunicaţii, cum sunt telefonia fixă, telefonia mobilă, transportul de date şi audiovizualul. La
nivel micro a fost examinată activitatea operatorului naţional de servicii de telecomunicaţii SA
„Moldtelecom”.
Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al lucrării. Pentru studierea aprofundată a
problemelor cercetate a fost aplicată o abordare metodologică complexă, care a permis cercetarea
managementului investiţional, al inovaţiilor cu impact asupra competitivităţii întreprinderilor şi
ramurii de telecomunicaţii din Republica Moldova. La elaborarea acestei teze au fost utilizate
lucrări în domeniul economiei şi managementului, elaborate de autori autohtoni şi străini,
precum: P. Drucker, M. Porter, I. Petrescu, O. Nicolescu, I. Verboncu, C. Bărbulescu, A. Cole,
R. Daft, A. Morita, V. Goncearov, I. Românu, L. Cistelecan, M. Myant, F. Damanpour, D. Francis, J.
Bessant, F. Schumpeter, J. Hayek, C. Stigler, C. Errow, D. Boulding, J. Lamberton, M. Stiglits, F.
6
Cupper, J. Mahloop, R. Kaplan, D. Norton, S. Beardsley, L. Enriquez, J. Garcia, L. Enriquez, St.
Schmitgen, G. Sun, Gr. Belostecinic, E. Hrişcev, A. Cotelnic, M. Nicolaescu, I. Sârbu, V. Cojocaru,
N. Burlacu, A. Smîc, R. Boboc, M. Şendrea etc.
Drept bază empirică au servit datele şi informaţiile referitoare la activitatea ramurii de
telecomunicaţii la nivel internaţional şi naţional. Baza informaţională a cercetărilor o constituie
publicaţiile organizaţiilor internaţionale, precum: Global Competitiveness Report 2006-2007,
World Investment Report 2006, Information And Communications For Development 2006:
Global Trends And Policies, The World Bank 2006, OECD Communications Outlook,
Telecommunication Industry Association, KPMG International, PriceWaterHouseCoopers,
Agenţia Naţională de Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică, datele Biroului Naţional
de Statistică al RM, Centrul de Productivitate şi Competitivitate, Departamentul Tehnologii
Informaţionale, SA „Moldtelecom”.
Suportul metodologic s-a axat pe aplicarea diferitelor metode, cantitative şi calitative.
Studiile de cercetare descriptivă efectuate de autor au ocupat un loc important în realizarea
prezentei lucrări. La baza metodologiei de cercetare, au stat analiza activităţii, analiza
comparativă, analiza documentară, analiza prin chestionar, analiza sistemică etc.
Noutatea ştiinţifică a investigaţiilor constă în:
- Abordarea în complex a conceptelor managementului investiţional, a inovaţiilor şi
competitivităţii şi elaborarea modelului procesului de management investiţional;
- Concretizarea conceptelor de management investiţional şi competitivitate şi abordarea
sistemică a performanţelor întreprinderilor din ramura de telecomunicaţii;
- Elaborarea unui set de indicatori de măsurare a performanţelor ramurilor economiei
naţionale;
- Elaborarea unui model de estimare a interdependenţei dintre venitul şi investiţiile
efectuate în cadrul companiei SA „Moldtelecom”, precum şi prognoza venitului pentru perioada
2008-2012;
- Elaborarea unor măsuri privind sporirea performanţelor şi a competitivităţii la nivelul
întreprinderii SA „Moldtelecom”, precum şi a ramurii de telecomunicaţii.
Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării constă in: posibilitatea utilizării
rezultatelor studiilor şi investigaţiilor în calitate de material cu destinaţie practică, ştiinţifică şi
profesională, aceasta fiind posibil, întrucât în lucrare s-a reuşit:
- Conturarea principalelor activităţi şi direcţii ale managementului investiţional ca
premisă pentru apariţia şi implementarea inovaţiilor cu impact direct asupra competitivităţii;
- Evidenţierea rolului investiţiilor pentru consolidarea şi dezvoltarea ramurii de
telecomunicaţii la nivel micro-, macro- şi mondoeconomic;
- Elaborarea modelului de stabilire şi comensurare a influenţei efortului investiţional
7
asupra rezultatelor activităţii;
- Elaborarea unui set de indicatori de măsurare a performanţelor ramurii de
telecomunicaţii;
- Relevarea direcţiilor de acţiune în vederea perfecţionării şi extinderii societăţii
informaţionale;
- Elaborarea măsurilor de sporire a performanţelor şi competitivităţii la întreprinderea
SA „Moldtelecom”.
Rezultatele cercetării prezentate poartă un caracter teoretico-conceptual, metodologic şi
aplicativ şi pot fi utilizate în dezvoltarea competitivităţii întreprinderilor ramurii de
telecomunicaţii prin studierea efectelor investiţiilor. Totodată, aceste rezultate pot fi folosite şi în
procesul didactic în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, pentru cursurile universitare şi de
masterat.
Aprobarea lucrării. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate au fost discutate şi
aprobate în cadrul următoarelor conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale: Conferinţa
ştiinţifico-practică internaţională „Probleme actuale ale dezvoltării social-economice a Republicii
Moldova şi experienţa de dezvoltare a altor ţări”, USM, 24-25 noiembrie 2006; Conferinţa
Internaţională „Telecomunications, Electronics and informatics”, UTM, 15-18 mai 2008, precum
şi în revistele ştiinţifice: „Economica”, „Consultant fin”, „Meridian Ingineresc”, şi „Economie şi
Sociologie”..
Publicaţii. Rezultatele investigaţiilor, unele concluzii şi recomandări au fost publicate în
11 lucrări ştiinţifice cu un volum total de 3,54 coli de autor.
Cuvinte-cheie: management investiţional, efecte ale activităţii investiţionale, inovaţie,
inovaţie de produs, inovaţie de proces, creştere economică, competitivitate, performanţe, IP
telefonie, telecomunicaţii, telefonie fixă, telefonie mobilă, reţele de comunicaţii, internet, internet
în bandă largă, ecuaţie de regresie, corelaţie.
8
Capitolul I. Fundamentele teoretice privind investiţiile, competitivitatea, inovaţiile şi rolul acestora în creşterea socio-
economică
1.1. Impactul investiţiilor asupra creşterii social-economice Un termen frecvent utilizat, în ultimul timp, în domeniul de activitate economică este cel
de investiţie. Nu este un capriciu al modei, ci o necesitate obiectivă, impusă de schimbările
majore de esenţă, ce se derulează, în prezent, odată cu tranziţia la economia de piaţă, deoarece
anume prin efectul investiţiilor se impune vectorul dezvoltării socio-economice.
Problematica investiţiilor este studiată de savanţi, pornind de la rolul decisiv al acestora
în dezvoltarea economică şi soluţionarea problemelor sociale stringente. Investiţiile [28, p.11]
reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naţionale, a tuturor ramurilor şi
domeniilor de activitate, a zonelor ţării, a sporirii venitului naţional, condiţie de creştere a
nivelului de trai al întregului nostru popor şi înaintării patriei pe calea progresului, civilizaţiei şi
bunăstării.
Investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor
intensivi, calitativi şi de eficienţă. Investiţiile constituie suportul material al dezvoltării
economico-sociale a ţării. Ele stau la baza suplinirii, diversificării şi creşterii calitative a tuturor
factorilor de producţie. Sporirea capitalului fix sau circulant, majorarea randamentului tehnic şi
economic al utilajelor, ridicarea productivităţii muncii, suplimentarea de locuri de muncă,
diversificarea producţiei nu pot fi asigurate fără un consum de resurse financiare, fără
investiţii.[16, p.3]
Conceptul de investiţie este unul complex, care necesită o abordare multilaterală. În
funcţie de interes şi scop, aceasta poate fi examinat sub diferite arii de cuprindere, perspective şi
planuri. Din formulările variate ale conceptului de investiţie pot fi desprinse câteva aspecte:
În primul rând, după sfera de cuprindere investiţiile exprimă „o totalitate de cheltuieli sau
plasament de fonduri băneşti vizând construirea sau achiziţionarea de fonduri fixe” sau „alocări
de fonduri de la care se anticipează că se vor obţine venituri viitoare”.
În al doilea rând, aspectul financiar-matematic remarcă faptul că prin investiţii se
(efectuează plasamente) construiesc fonduri fixe noi sau se reconstruiesc cele vechi, se
modernizează sau se înlocuiesc cele existente, aspect care implică formularea opţiunilor în
strânsă legătură cu rezolvarea testului de oportunitate şi eficienţă pentru variantele probabile.
În al treilea rând, prin abordarea tehnico-economică avem în vedere natura productivă şi
neproductivă a fondurilor fixe create, achiziţionate sau înlocuite prin investiţii, ceea ce exprimă
într-un plan mai larg evoluţia raportului stabilit de societate între sfera producţiei materiale şi cea
neproductivă.
9
În sfârşit, deducem ideea că investiţia este o lucrare sau acţiune pentru care au fost
utilizate resurse materiale, financiare şi de muncă şi chiar un proces complex. [28, p.13]
Ca categorie economică, în economia centralizată, investiţiile adesea se limitau la simple
plasamente de capital în fondurile fixe ale sferei productive. Şi acum pot fi întâlnite cazuri în
care investiţia este definită drept „utilizare a economiilor în scopul creării unor noi capacităţi de
producţie şi altor active capitale”, care includ cheltuielile pentru achiziţionarea maşinilor şi
utilajului, executarea lucrărilor de construcţie şi montaj şi creşterea stocurilor (rezervelor) de
producţie. Credem că această abordare este trunchiată şi relevantă doar parţial pentru sectorul
producţiei materiale al economiei naţionale
Pornind de la particularităţile contextului investiţional contemporan, investiţiile nu
trebuie reduse la simple plasamente în baza tehnico-materială a sferei de producţie, întrucât
acum sursa principală a progresului economic a devenit dezvoltarea capitalului uman, a
potenţialului tehnico-ştiinţific, bazei de informaţii a societăţii, fenomene ce-şi regăsesc expresia
în creşterea valorii activelor nemateriale şi a fondurilor nonproductive.
Uneori se abordează definirea investiţiilor nu de pe poziţii materiale, ci economice.
Investiţiile, astfel, reprezintă un consum amânat pentru mai târziu în vederea dezvoltării,
extinderii producţiei şi sporirea stocurilor de bunuri materiale. Această dezvoltare este
condiţionată, în primul rând, de acumularea de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de către
lucrători, cu alte cuvinte, de investirile făcute în programele social-economice.
În activitatea întreprinderii este necesar de efectuat o deosebire dintre investiţiile
financiare şi cele productive. Dar investiţiile financiare nu trebuie opuse investiţiilor productive.
În condiţiile actuale, investiţiile productive reale în utilaj şi tehnologie modernă sunt practicate
din ce în ce mai frecvent prin intermediul pieţei de valori, adică prin efectuarea de plasamente
financiare în acţiuni, obligaţiuni şi alte hârtii de valoare. Un asemenea economist marcant ca P.
Samuelson leagă cumpărarea hârtiilor de valoare şi schimbarea titlului de proprietate de
investiţiile nete. În alte monografii, consacrate macroeconomiei, investiţiile, de asemenea, sunt
tratate în funcţie de creşterea în final a valorii capitalului şi stocurilor materiale.
Esenţa şi importanţa investiţiilor în cadrul economiei moderne este reflectată prin
intermediul funcţiilor pe care le exercită acestea:
1. procesul de asigurare a reproducţiei simple şi lărgite a fondurilor fixe din sectorul
productiv şi neproductiv;
2. procesul de suplinire a capitalului circulant;
3. transferul de capital dintru-un sector economic în altul prin procurarea activelor
financiare;
4. repartiţie a capitalului între proprietari pe cale procurării hârtiilor de valoare şi
procurarea activelor altor întreprinderi;
10
Realizând aceste funcţii la nivel macro, investiţii contribuie la:
• realizarea politicii de reproducţie lărgită;
• accelerarea progresului tehnico-ştiinţific;
• restructurarea structurală a economiei naţionale şi asigurarea dezvoltării
echilibrate a tuturor ramurilor;
• dezvoltarea sferei sociale, culturale şi medicinii;
• protecţia mediului ambiant;
• asigurarea securităţii statului etc.
La nivel micro, investiţiile sunt necesare pentru atingerea următoarelor obiective:
• lărgirea şi dezvoltarea procesului producţiei sau prestare a serviciilor;
• excluderea uzurii morale şi fizice a fondurilor fixe;
• ridicarea calităţii şi sporirea competitivităţii produselor;
• procurarea valorilor mobiliare şi plasarea mijloacelor în activele altor
întreprinderi;
• sporirea nivelului tehnic al produselor şi diminuarea costurilor;
• prin toate acestea se asigură stabilitatea situaţiei financiare şi maximizarea
profitului.
În acest context, acceptăm ca investiţiile pot fi definite drept plasamente pe termen scurt
şi/sau lung în active fixe şi nemateriale, inclusiv capital uman, producţie tehnico-ştiinţifică,
fonduri nonproductive şi ameliorare a mediului înconjurător, cu scopul de a obţine profit şi (sau)
alte tipuri de efecte cu caracter socio-economic.
Investiţiile generează o serie de efecte de natură economică, tehnico-ştiinţifică,
structurală, socială şi ecologică (vezi tabelul 1).
În condiţiile economiei de piaţă, la adoptarea deciziilor investiţionale, trebuie luaţi în
consideraţie următorii factori de bază:
– raportul dintre cerere şi ofertă: investiţiile alcătuiesc împreună cu cererea de consum a
doua parte-componentă a cererii globale. Totodată, economiile acumulate fac să scadă cererea,
investiţiile, în scurtă vreme, însă fac să crească cererea, în timp ce oferta de mărfuri şi servicii nu
poate creşte decât după implementarea proiectelor investiţionale (PI) corespunzătoare;
– termenul de recuperare a investiţiilor: compararea dintre venitul scontat din investiţii
şi cheltuielile suportate. Eficienţa maximă a plasamentelor suplimentare la capitalul existent
reprezintă acea valoare care egalează cheltuielile de valorificare a investiţiilor cu profitul aşteptat
de pe urma lor. În cazul dat, e necesar să se ţină cont de riscul de politică investiţională:
probabilitatea neatingerii nivelului profitului scontat şi depăşirii cheltuielilor;
11
Tabelul 1 Sistemul de indicatori ai efectului activităţii investiţionale
Tipurile efectului Indicatorii efectului
Efectul economic
1. Creşterea volumului vânzărilor. 2. Ponderea mărfurilor cu valoare adăugată înaltă în volumul global al vânzărilor. 3. Creşterea exportului şi diversificarea lui. 4. Majorarea profitului şi rentabilităţii. 5. Reducerea termenului de recuperare. 6. Micşorarea termenelor de construcţie capitală. 7. Îmbunătăţirea utilizării resurselor: sporirea productivităţii muncii, creşterea randamentului fondurilor, accelerarea rotaţiei mijloacelor circulante etc.
Efectul tehnico-ştiinţific structural
1. Sporirea numărului brevetelor de invenţie, mostrelor industriale înregistrate etc. 2. Creşterea ponderii producţiei certificate şi a proceselor tehnologice avansate. 3. Ridicarea ponderii noilor tehnologii informaţionale. 4. Creşterea coeficientului de automatizare a producţiei şi utilizare a reţelei Internet. 5. Ridicarea nivelului organizatoric al producţiei şi gestiunii (respectarea termenului şi a siguranţei executării comenzilor, regularităţii plăţilor etc.). 6. Creşterea numărului de publicaţii (indicelui de citare a surselor originale). 7. Sporirea competitivităţii mărfurilor şi serviciilor pe pieţele internaţionale.
Efectul social
1. Sporirea veniturilor lucrătorilor. 2. Creşterea gradului de satisfacere a necesităţilor vitale ale lucrătorilor. 3. Majorarea gradului de securitate a lucrătorilor. 4. Ridicarea nivelului de satisfacere a nevoilor sociale şi spirituale ale personalului. 5. Creşterea numărului locurilor de muncă. 6. Ridicarea nivelului profesional al angajaţilor. 7. Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi odihnă. 8. Majorarea duratei vieţii lucrătorilor şi a membrilor familiei lor, reducerea morbidităţii şi invalidităţii.
Efectul ecologic
1. Reducerea evacuărilor de substanţe poluante în atmosferă, sol, apă. 2. Scăderea volumului deşeurilor de producţie. 3. Creşterea gradului de ergonomie a producţiei. 4. Îmbunătăţirea ecologică a mărfurilor fabricate. 5. Ameliorarea ergonomică (nivelul de zgomot, vibraţie etc.) a mărfurilor fabricate. 6. Micşorarea amenzilor pentru încălcarea legislaţiei ecologice şi a altor documente normative.
Sursa: [17, p.6]
– dobânda pentru împrumut, ce se constituie pe piaţa monetară şi cea aşteptată de
investitori. Dorinţa de a face investiţii depinde de diferenţa dintre eficienţa lor maximală şi rata
dobânzii.
În Republica Moldova, această dobândă adesea depăşeşte rentabilitatea plasamentelor.
Date fiind aceste condiţii, o parte semnificativa din capital este direcţionată spre investiţiile din
sectorul de comerţ şi finanţare care, în final, au un efect inferior asupra creşterii şi dezvoltării
socio-economice.
Conform teorii lui J. Keynes, reglementarea de către stat a ratei dobânzii este unul dintre
principalele elemente ale politicii sale investiţionale. Influenţa decisivă a investiţiilor asupra
creşterii economice este dezvăluită de autor prin introducerea în ştiinţa economică a concepţiei
multiplicatorului. Astfel, o majorare a investiţiilor are drept consecinţă sporirea produsului intern
brut în proporţii mul mai ridicate decât volumul iniţial al plasamentelor. Ulterior economiştii au
dezvoltat această concepţie, introducând efectele acceleratorului investiţional, demonstrând astfel
specificul multiplicativ al investiţiilor.
Odată cu dezvoltarea economiei informaţiilor, noţiunea de creştere economică se
schimbă din punct de vedere calitativ. În societatea postindustrială, progresul social-economic
nu se măsoară atât cu ritmul de sporire cantitativă a PIB-ului, cât de creşterea indicilor calităţii
vieţii. Se formează un tip absolut nou al dezvoltării social-economice, fapt care modifică esenţial
conţinutul politicii investiţionale. Accentul trebuie plasat pe schimbarea priorităţilor
investiţionale, astfel creându-se premise şi condiţii pentru direcţionarea investiţiilor către
Dinamica şi structura investiţiilor materializate în factori tehnici şi economici sunt
capabile sa determină creşterea economică. Cercetătorii remarcă rolul special jucat de trei
factori de bază. Primul reprezintă nivelul noii tehnologii, realizat ca urmare a investiţiilor
făcute, care stabileşte plafonul de creştere a PIB. Cel de-al doilea factor reprezintă
predominarea rentei asupra profitului, obţinut de firmele care printre primele au implementat
noua tehnologie. Cel de-al treilea factor este mecanismul de repartizare a rentei.
Creşterea economică, ca rezultat al investiţiilor, poate fi obţinută prin acţionarea a
câtorva mecanisme interdependente:
1. Intrarea investiţională;
2. Reorganizarea fundamentală a firmelor existente;
3. Înfiinţarea de firme noi;
4. Sporirea competitivităţii economiei în urma realizării politicii investiţionale.
Cel mai îndelungat efect asupra dezvoltării economiei îl au inovaţiile. Acestea asigură
fabricarea noilor tipuri de producţie şi dinamica coeficientului ocupaţiei. Fiecărui mecanism îi
corespunde un anumit gen de activitate economică sau investiţională (inovaţional, organizatoric,
educativ-instructiv). În plus, toate sunt interdependente, creând suprastructura intelectuală a
activităţii investiţionale.
Obiectivul final al politicii investiţionale îl constituie creşterea capacităţilor
concurenţiale şi consolidarea poziţiilor economiei naţionale pe piaţa regională şi mondială.
Dezvoltarea atât a economiei, în ansamblu, cât şi a anumitor întreprinderi, în particular, este
imposibilă fără ridicarea potenţialului economic, implementarea tehnologiilor moderne,
diversificarea produselor, creşterea volumului vânzărilor. Procesul investiţional asigură
realizarea tuturor acestor scopuri.
15
Recomandările contemporane pentru investitori tratează strategia investiţională drept
baza principală a politicii economice statale şi regionale. În anii '90, starea economiei Republicii
Moldova se caracterizează printr-un pronunţat declin al activităţii investiţionale la toate
nivelurile, devalorizarea considerabilă a resurselor investiţionale ale întreprinderilor, perimarea
progresivă a fondurilor fixe. Aceste fenomene negative fac să devină extrem de actuală
elaborarea unei noi politici investiţionale, ale căror rezultate se vor revela în decursul unei lungi
perioade de timp. O creştere economică constantă şi o situaţie financiară stabilă în R. Moldova
depind, în mare măsură, de estimarea corectă a rezultatelor investiţiilor făcute, de alegerea justă
a instrumentelor de realizare a acestei politici.
Pentru Moldova prezintă interes experienţa mondială de formare şi realizare a politicii
investiţionale în condiţiile de piaţă. Ideea de bază este că politica investiţională a statului nu are
nimic comun cu dotarea întreprinderilor necompetitive şi lipsite de perspectivă. Rolul-cheie în
promovarea politicii investiţionale îl joacă instituţia proprietăţii, relaţiile sale cu statul. Dacă
puterea şi proprietatea sunt separate, proprietatea va continua să rămână stabilă până şi în
condiţiile unor eventuale tulburări sociale. Dezvoltarea progresivă a investiţiilor într-un
asemenea stat este asigurată. Cel mai efectiv stimulent pentru sporirea investiţiilor şi inovaţiilor,
creşterea eficienţei producţiei, este garantarea fermă a intangibilităţii proprietăţii. Cu regret,
acţiunile autorităţilor prin care se pune la dubii corectitudinea unor procese de dobândire a
proprietăţii diminuează atractivitatea investiţională a ţării.
Finanţarea investiţiilor poate fi realizată pe seama acumulărilor de stat şi private, însă,
după cum arată experienţa, cele private sunt mult mai eficiente. Atragerea unor substanţiale
acumulări băneşti particulare, stoparea scurgerii lor peste hotare, fără asigurarea de garanţii
ferme ale intangibilităţii proprietăţii private, sunt imposibile.
Condiţiile de concurenţă loială, garanţiile egale de protecţie şi drepturile egale de
proprietate pentru toţi investitorii sunt, deocamdată, lucruri imposibile atât timp, cât mărimea
acestor drepturi este determinată de apropierea nemijlocită faţă de structurile puterii, de relaţiile
personale cu funcţionarii statului.
Politica investiţională a ţărilor dezvoltate este bazată pe principiul separării puteri de
proprietate. În perioada de tranziţie acest factor de primă importanţă, pentru creşterea economică
şi promovarea unei eficiente politici investiţionale a fost neglijat în Moldova. Din această cauză
n-au putut fi create condiţii social-economice favorabile pentru ieşirea din criză sistemică.
Modul de realizare a puterii în societatea informaţională se bazează pe competenţa
ştiinţifică. Ştiinţă a devenit forma principală de acumulare a capitalului, căreia îi sunt proprii
asemenea calităţi ca capacitatea de reproducţie la nivel calitativ nou şi, totodată, accesibilitatea
relativă pentru mulţi utilizatori. Potrivit lui V. Toffler [135, p.62], ultimul deceniu al secolului al
XX-lea a devenit „era a deplasării puterii”, condiţionată de noul rol al cunoştinţelor în viaţa
16
societăţii , de pierderea de către oamenii politici a monopolului asupra ştiinţei (cunoştinţelor) şi
informaţiei. Creşterea investiţiilor în domeniul ştiinţei, noile tehnologii şi capitalul uman au
generat tehnologii informaţionale moderne, ce îl asigura pe orice individ cu un asemenea volum
de informaţie, care relativ nu demult era inaccesibil celor mai importante instituţii statale.
Apariţia şi răspândirea tehnologiilor informaţionale modifică substanţial sistemul politic,
economic şi social al tării. Utilizând mijloacele de telecomunicaţie moderne, fiece cetăţean cu
drept de vot poate în mod direct să-şi expună opinia cu privire la orice problemă care-i lezează
interesele şi să participe la procesul decizional.
Sporirea comerţului mondial, fenomen condiţionat de globalizare, impune necesitatea
formării unei politice investiţionale care ar conduce la sporirea competitivităţii naţionale,
implicit a tuturor componentelor care o constituie.
Pentru ultima perioadă este caracteristică schimbarea vectorului evoluţiei investiţiilor. În
mod constant este atestat un trend pozitiv al volumului şi ritmului de sporire a investiţiilor. De
rând cu investiţiile autohtone, înregistrăm şi majorarea fluxului investiţional străin.
Atractivitatea investiţională a economiei, reprezintă un fenomen economic complex,
condiţionat de factorii geopolitici, ramurali şi locali. [17, p.8]
La factorii geopolitici sunt atribuite instrumentele reglementării de stat:
- garantarea investiţiilor, inclusiv asigurarea contra riscului politic,
- asigurarea stabilităţii legislaţiilor fiscale şi vamale,
- apărarea drepturilor de proprietate intelectuală, mecanismul de aplicare a deciziilor
instanţelor de arbitraj etc.;
- regimul fiscal, ce contribuie la creşterea investiţiilor în sferele prioritare ale producţiei.
Factorii ramurali includ:
- potenţialul de resurse şi materiale ale ramurii;
- relaţiile de proprietate (cota de întreprinderi privatizate);
- reglementarea antimonopolistă şi libera concurenţă;
- corelaţia cererii şi ofertei, gradul de asigurare cu comenzi a ramurii, inclusiv destinate
pieţei externe;
- starea financiară a ramurii (capitalizarea, rentabilitatea, ponderea întreprinderilor
nerentabile).
Factorii locali caracterizează particularităţile situaţiei în care se află grupul dat de
întreprinderi. Acestea includ:
- potenţialul inovaţional al ramurii (numărul de brevete, licenţe de invenţie, relaţiile cu
organizaţiile ştiinţifice);
- securitatea investiţională necomercială în zona amplasării întreprinderii (nivelul
criminalităţii, al şomajului, decalajul în veniturile populaţiei);
17
- starea ecologică a producţiei (gradul de influenţă asupra mediului, probabilitatea
pericolului de avarii etc.);
- determinarea precisă a drepturilor de proprietate (numărul şi statutul proprietarilor
reali, prezintă pachetului de control şi pachetului blocat etc.);
- calitatea managementului şi componenţa cadrelor de conducere;
- climatul social-psihologic şi atmosfera din colectiv;
- mărimea datoriei şi perspectivele restructurării ei;
- valoarea firmei, luând în calcul costul activelor sale, datoriile, rentabilitatea ei etc.;
- situaţia financiară a firmei.
Statul nu trebuie să rămână un spectator pasiv al activităţii investiţionale. Prin elaborarea
unei politici investiţionale judicioase, instituţiile statale sunt chemate să contribuie la formarea
unor fonduri cu destinaţie specială, prin care ar fi susţinut material efortul investiţional al
solicitanţilor. Astfel, în ţările Europei Centrale şi de Est sunt formate o serie de fonduri
extrabugetare, printre care:
- fondul dezvoltării tehnologice, format pe baza prelevărilor din costul producţiei
industriale a întreprinderilor rentabile;
- fondul de asistenţă a micului business, inclusiv a celui inovaţional;
- fondul de conversiune, în care este vărsată o parte a beneficiului din export şi
utilizarea (valorificarea) armamentului, tehnicii militare şi a materialelor de război;
- fondul ecologic, care include o parte din suma plătită pentru evacuările nocive în
mediu şi amenzile respective;
- fondul de pensii, fondul de ocupare în câmpul muncii, fondul de asigurare medicală
folosesc pentru investiţii mijloacele temporar disponibile cu garanţiile corespunzătoare;
- alte fonduri financiare, inclusiv ramurale, internaţionale, ale grupurilor, asociaţiilor,
financiar-industriale, uniunilor bancare;
- fondurile venture, fondurile de susţinere a antreprenoriatului şi alte fonduri de
investiţii, create cu ajutorul Băncii Mondiale, Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare
Uniunii Europene, organismelor financiare internaţionale şi străine.
Finalitatea politicii investiţionale este procesul investiţional. Lazăr Cistelican [29, p.74]
defineşte procesul investiţional drept totalitatea activităţilor şi operaţiilor întreprinse în vederea
înfăptuirii lucrărilor necesare realizării şi punerii în funcţiune-exploatare a unor obiective economice,
sociale etc., antrenând resurse (materiale, financiare şi de muncă), precum şi timp, prin intervenţia
diferiţilor factori.
Caracterul de acţiune atribuit investiţiilor este recunoscut în literatura economică prin
faptul că ,,investiţiile reprezintă o acţiune care comportă un anumit risc”, [104, p.25] remarcând
că consumul de mijloace materiale şi umane este sigur, în schimb efectele prevăzute constituie
18
doar o speranţă pe care timpul o va confirma sau infirma.
Operaţionalizarea investiţiilor sau realizarea procesului investiţional este realizat în
cadrul unui act complex, numit managementul investiţional. Gestiunea investiţiilor are tangenţe
cu managementul financiar, dar spre deosebire de acesta, managementul investiţional este un
proces creativ de gestiune a resurselor, a coordonării activităţilor şi proceselor
organizaţionale pentru a controla şi orienta investiţiile în scopul atingerii obiectivelor
planificate. Subliniem faptul că scopul de bază al managementului investiţional, în cadrul
agenţilor economici, este sporirea performanţelor companiei, care se pot reflecta într-o serie de
indicatori de natură cantitativă şi calitativă.
Considerăm că managementul investiţional, privit din punct de vedere procesual, include
următoarele stadii de bază:
- studierea, planificarea şi elaborarea proiectului de investiţii;
- realizarea proiectului de investiţii;
- controlul curent şi întreprinderea acţiunilor corective în procesul de realizare a
proiectului de investiţii;
- evaluarea şi analiza rezultatelor obţinute.
Managementul investiţional are drept obiecte de studiu aşa aspecte ca: 1. Direcţiile
strategice mondiale şi ale companiei date; 2. Tipurile principale de investiţii şi aportul fiecărui
tip la competitivitatea companiei; 3. Riscurile de bază ce pot fi întâlnite în cadrul fiecărui tip de
investiţii; 3. Efectele investiţiilor: economic, tehnico-ştiinţific, structural, social şi ecologic. 4.
Recuperarea investiţiilor (termene, valori); 5. Interdependenţa managementului investiţional cu
alte domenii ale ştiinţei etc.
Abordarea procesului de management investiţional implică următoarele componente de
bază: intrările, procesele operaţionale, limitele, barierele, punctele de control şi ieşirile.
Rezultatul procesului de management investiţional este obţinut mai eficient atunci când
activităţile şi resursele aferente sunt conduse ca un proces. Determinarea, înţelegerea şi
conducerea proceselor de management investiţional drept un sistem contribuie la eficacitatea şi
eficienţa unei organizaţii în realizarea obiectivelor investiţionale. Orice activitate sau ansamblu
de activităţii care utilizează resurse pentru a transforma elementele de intrare în elemente de
ieşire poate fi considerată un proces. Pentru ca managementul investiţional să funcţioneze
eficace, este necesară determinarea numeroaselor procese corelate şi care interacţionează.
Elementele de ieşire dintr-un proces constituie elementele de intrare pentru următorul proces.
Totodată, descrierea procesului de management investiţional (PMI) implică existenţa
următoarelor componente de bază: elementele de intrare, elementele de ieşire, activităţile
(procesele) de bază, limitele şi barierele procesului, resursele alocate, punctele de control.
Altfel, din punctul nostru de vedere, PMI pentru întreprinderile din ramura de
19
telecomunicaţii poate fi prezentat astfel (figura 1):
Elemente de intrare a PMI Cerinţe Beneficiari: - Servicii noi în domeniu TIC - tehnologii performante - securitatea informaţională - etc. Participanţi:
- Companii din Domeniul Telecomunicaţiilor
- Organizaţii statale - Organizaţii non-profit; - Fonduri de dezvoltare - Centre de cercetare
ştiinţifică; - alţii.
Cerinţe ale participanţilor la PMI:
- Competitivitatea subiectului;
- Performanţă economică;
- Optimizarea şi facilitarea prestării serviciilor din domeniul TIC;
- Dezvoltarea inovaţiilor, invenţiilor, patentelor, tehnologiilor;
- Creşterea gradului de satisfacţie a beneficiarilor
- Dezvoltarea competitivităţii companiei
- Rezultate financiare;
- Performanţe umane;
- Performanţe de proces
- Inovaţii, invenţii, patente, tehnologii
- etc.
Puncte de control: 1. Aprobarea Organului Executiv; 2. Aprobarea Consiliului Societăţii şi Adunarea Generală 3. Aprobare la organele de stat şi alte grupe de interes
DA
NU
Figura 1. Abordarea bazată pe proces a managementului investiţional pentru
întreprinderile din ramura de telecomunicaţii Sursa: elaborată de autor
Aplicarea abordării procesuale a managementului investiţional implică definirea
proceselor pentru a obţine rezultatele investiţionale planificate, identificarea şi măsurarea
intrărilor şi ieşirilor procesului investiţional, identificarea interfeţelor cu funcţiile manageriale ale
firmei, stabilirea şi evaluarea riscurilor, determinarea consecinţelor procesului investiţional
asupra activităţii întregii companii, stabilirea unei clare responsabilităţi, autoritate şi consideraţie
pentru conducerea PMI. Totodată se acordă atenţie punctelor şi măsurărilor de control,
echipamentelor, instruirii, metodelor, informaţiilor, materialelor şi altor resurse necesare pentru a
se obţine rezultatele investiţionale scontate. Avantajele aplicării acestui principiu includ:
a. Pentru formularea politicii şi strategiei: utilizarea proceselor investiţionale definite în
toată firma va conduce la rezultate previzibile, o mai bună folosire a resurselor;
b. Pentru stabilirea obiectivelor: înţelegerea capabilităţii proceselor investiţionale face
posibilă crearea schimbării obiectivelor şi a ţintelor;
c. Pentru managementul operaţional: abordarea procesuală a managementului
investiţional poate conduce la costuri mai joase, prevenirea erorilor şi controlul variaţiilor.
1.2. Natura şi esenţa competitivităţii economice În competiţia economică unii câştigă, iar alţii se află mereu în pierdere, de ce? Din toate
problemele legate de economie, anume aceasta sună în prezent deosebit de frecvent.
20
Competitivitatea - iată de ce sunt preocupaţi, în primul rând, agenţii statali şi economici a
oricărei ţări. Problema competitivităţii reflectă practic toate laturile vieţii economico-sociale,
astfel determinând eficienţa şi nivelul de dezvoltare a oricărei structuri.
Întâietatea include în sine concentrarea potenţialului economic, tehnico-ştiinţific, de
producţie, organizaţional-administrativ, de personal etc. nu numai a unei întreprinderi în parte, ci
şi a economiei ţării în întregime.
Xavier Sala-I-Martin, profesor la Columbia University şi Universitatea Pompeu Fabra
(Barcelona) specifică în Global Competitiveness Report 2005-2006: ,,O economie mai
competitivă tinde să aducă venituri mai mari locuitorilor săi”. [51, p.3]
Puţine concepte economice au cunoscut o asemenea îmbogăţire de conţinut cum a
înregistrat competitivitatea. Acestea au multe nuanţe, multe aspecte de definire, dar toate în fond
vor însemna în esenţă capacitatea de a câştiga competiţia.
Privită de la diferite înălţimi, competitivitatea se prezintă ca un lanţ de nivele. (figura 2).
Veriga inferioară este competitivitatea produsului, iar cea superioară - competitivitatea naţională.
Figura 2. Competitivitatea naţională Sursa: [80, p.14]
Fiecare nivel se află în relaţia de la parte la întreg. Competitivitatea la nivel naţional este
definită drept o combinaţie dintre bunurile unei ţări fie moştenite (resurse naturale), fie create
(infrastructură) şi procesele de producţie care le transformă în rezultate economice ce trec
ulterior proba pieţei.
Analiza competitivităţii la nivel mondial este realizată de către Forumul Economic
C ompetitivitatea ramurii
C ompetitivitatea întreprinderii
C ompetitivitatea produsului
C ompetitivitatea națională
C ompetitivitatea ramurii
C ompetitivitatea întreprinderii
C ompetitivitatea produsului
C ompetitivitatea națională
21
Mondial (WEF). Acesta condiţionează sporirea competitivităţii prin realizarea câtorva cerinţe:
- prezenţa abundentă a factorilor de producţie (capital, resurse umane, infrastructură şi
tehnologie);
- combinarea optimă a politicilor economice (fiscală, valutar-monetară, libertate a
comerţului, intervenţie minimă a statului în activitatea economică);
- existenţa cadrului instituţional pe piaţă (supremaţia legii şi protecţia dreptului de
proprietate).
World Economic Forum [52, p.13] în „Global Competitiveness Report 2006-2007”
defineşte competitivitatea naţională drept un set de factori, politici şi instituţii care determină
productivitatea unei ţări.
Din 2001, metodologia de evaluare a competitivităţii economice s-a bazat pe cea
elaborată de Jeffrey Sachs şi John McArthur prin intermediul indexului global al competitivităţii
(IGC). Acest index se bazează pe trei piloni: calitatea mediului macroeconomic, starea
instituţiilor publice şi importanţa tehnologiei şi inovaţiilor. IGC foloseşte o combinaţie de
diferite date primare ca rata de înrolare în universităţi, inflaţia, situaţia finanţelor publice, nivelul
de penetrare a noilor tehnologii (Internetul şi telefonia mobilă), precum şi sondajul efectuat între
participanţii la Forumul Economic Mondial. În ultimul caz se iau în consideraţie unele concepte
care nu sunt valabile în aceeaşi formă ca primii subindicatori, însă permit o înţelegere profundă a
factorilor ce conduc o economie. De exemplu, se iau în calcul aşa concepte ca independenţa
judiciară (opinia personală), prevalarea corupţiei instituţionalizate sau limitele implicării
ineficiente a statului în economie. Toţi aceşti factori se cumulează prin intermediul unor
subindecsi, care mai apoi formează scorul total.
Republica Moldova la capitolul competitivitate naţională este plasată pe locul 86 din 117
ţări apreciate. [52, p.17] WEF estimează nivelul de competitivitate naţională prin intermediul
indicelui global de competitivitate (IGC), care este calculat în baza analizei a 9 grupe de
determinanţi ce caracterizează nivelul competitiv al unei naţiuni, şi anume:
– Instituţii publice şi private (15 indicatori);
– Infrastructură (6 indicatori);
– Macroeconomie (6 indicatori);
– Sănătate şi educaţie primară (9 indicatori);
– Educaţie superioară şi training (7 indicatori);
– Eficienţa pieţei (23 indicatori);
– Pregătire tehnologică (7 indicatori);
– Complexitatea businessului (8 indicatori);
– Inovaţie (8 indicatori).
Putem spune ca competitivitatea ţării este determinată de gradul de atingere a opţiunii
22
economice proprii în vederea asigurării cetăţenilor cu un nivel de viaţă destul de înalt şi mereu
crescând, iar capacitatea ţării de a face acest lucru depinde, după cum menţionează Michael
Porter, de faptul „cât de productiv sunt folosite resursele naţionale – munca şi capitalul”.
Anume productivitatea şi este determinantul principal al nivelului de viaţă în ţară, deoarece
identifica prin sine sursa de bază a nivelului de venit pe cap de locuitor.
Procesul de creare şi dezvoltare a avantajelor concurenţiale este un proces îndelungat.
Astfel, Michael Porter, în lucrarea „Avantajul Concurenţial al Naţiunilor”, identifică factorii
determinanţi ai avantajului competitiv naţional într-o anumită activitate economică, care
valorifică cel mai bine sistemul determinanţilor sociali ai competitivităţii.
M. Porter menţionează că într-o lume în care creşte competiţia globală, naţiunile au
devenit mai importante. În lucrările sale se afirmă că o ţară deţine un avantaj competitiv atunci
când în aceasta există numeroase companii ce deţin acelaşi avantaj.[96, p.40]
Jeffrey Sachs, Clifford Zinnes, Yair Eilat în ,,Benchmarking competitiveness in
transition economies” menţionează că literatura de business a analizat competitivitatea
naţională prin studiile unor aşa autori ca Michael Porter şi Paul Krugman. Ceea ce ei rezumă este
că competitivitatea este mai mult decât costuri mici şi firme eficiente. Ei atrag atenţia asupra
potenţialelor externalităţi dintre firme şi efectele reţelelor care pot ridica competitivitatea. Mai
departe atenţionează atât asupra calităţii guvernelor (instituţii, legi, politici), cât şi a factorilor
geografici şi culturali. Teoria avantajului comparativ menţionează că dacă două ţări se
specializează în producerea acelor bunuri în care au eficienţă relativă mai mare, atunci comerţul
dintre aceste ţări va fi reciproc avantajos, iar veniturile reale ale factorilor de producţie din
ambele ţări vor creşte.[64, p.6]
În baza determinanţilor (menţionaţi mai sus), autorul M. Porter elaborează o succesiune a
stadiilor dezvoltării avantajelor concurenţiale naţionale care este, de fapt, o etapizare a procesului
dezvoltării economice prin prisma surselor caracteristice ale avantajului competitiv.
Deci, cele patru etape ale dezvoltării economice sunt următoarele:
1. Stadiul avantajului competitiv, determinat de dotarea cu factori de producţie – avantaj
care îşi are rădăcini în existenţa bogatelor zăcăminte de resurse naturale, condiţii climaterice
favorabile şi forţă de muncă ieftină. Pentru această etapă este caracteristic dezvoltarea sectorului
extractiv şi agricol, alte ramuri producătoare fiind la un nivel inferior celui al concurenţilor, fapt
ce condiţionează un înalt nivel de dependenţă străină, incertitudine şi risc;
2. Stadiul avantajului determinat de volumul şi calitatea investiţiilor se bazează pe
masive investiţii din străinătate în achiziţia şi implementarea tehnologiilor performante. Există
un nivel mai sporit de stabilitate, dar permite dezvoltarea doar a unor ramuri specifice;
3. Stadiul avantajului competitiv, decurgând din inovare, este mai degrabă o consecinţă
a insuficienţei de resurse care impune căutarea soluţiilor în interior prin perfecţionarea
23
tehnologică şi managerială. Se porneşte de la câteva ramuri, ca apoi să se lărgească aria de
cuprindere. Concurenţa internă forţează internaţionalizarea, apare exportul de tehnologii. Intervin
schimbări în structura exporturilor, astfel că serviciile încep să deţină o pondere semnificativă.
Economia devine stabilă şi rezistentă la şocurile externe;
4. Stadiul economiei la care forţa motrice este bunăstarea. Fiind axată pe prosperarea
societăţii, etapa dată, în viziunea autorului, diminuează interesul pentru investiţie, inovare şi
perfecţiune, ceea ce în final conduce spre un declin. Reducerea pericolului poate fi obţinută prin
realizarea unui echilibru între cerinţele procesului economic şi social atât la nivelul firmei, cât şi
la cel statal.
Kenneth Rogoff specifica: ,,Întrebaţi orice macroeconomist internaţional bun care sunt
variabilele de bază în aprecierea situaţiei dintr-o economie şi veţi vedea că rata de schimb valutar
va fi în topul listelor”. [182]
Michael Porter spunea: „Cea mai intuitivă definiţie a competitivităţii este că aceasta
reprezintă cota unei economii naţionale pe piaţa internaţională. Aceasta face competitivitatea un
joc cu suma zero, deoarece câştigul unei ţări vine drept un cost pentru o altă ţară. Economia
mondială nu este un joc cu suma zero. Multe ţări ar putea să-şi dezvolte economia, dacă ar putea
să-şi ridice productivitatea. Aproape toţi factorii contează pentru competitivitatea naţională.
Sursa: elaborat de autor Vom remarca că real (cantitativ) volumul serviciilor prestate de către sectorul dat este
mai mare decât cel reflectat de dinamica cifrei de afaceri. Aceasta se întâmplă datorită faptului că
preţurile pentru o bună parte din gama serviciilor acordate s-au modificat în direcţia de
diminuare (tel. mobilă). Creşterea reală (preţuri comparabile) pentru agricultură şi industrie în
această perioadă este net inferioară, pentru unii ani fiind chiar negativă. (figura 10)
Creşterea ramurii de telecomunicaţii se datorează atât factorilor de natură cantitativă, cât
şi de natură calitativă, cum ar fi sporirea numărului furnizorilor şi utilizatorilor de servicii,
1 391
1 840
2 659
3 639
4 495
5401
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000
2002
2003
2004
2005
2006
2007
Dinamica pieţii serviciilor de telecomunicaţii şi informatică
57
diversificarea ofertelor şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, implementarea noilor tehnologii de
furnizare a acestora, în special a celor de telefonie mobilă de acces la Internet în bandă largă.
90
95
100
105
110
115
120
125
130
135
140
145
2002 2003 2004 2005 2006 2007
%
pibtelecomunicaţiiagriculturaindustia
1391
6,20%
22556
1840
6,70%
27619
2659
8,30%
32032
3639
9,70%
37652
4495
10,20%
44069
5401
10,10%
53354
0
10000
20000
30000
40000
50000
60000
2002 2003 2004 2005 2006 2007
pibtic
Figura 10. Dinamica principalelor ramuri ale economiei. Ponderea valorii adăugate
brute a sectorului TIC în volumul PIB, %/mil. lei Sursa: elaborată de autor în baza datelor tabelului 6 Astfel, la începutul anului 2008, numărul companiilor ce funcţionau în industria
tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor s-a ridicat la aproximativ 1200, ceea ce constituie
0,8% din numărul total al agenţilor economici din ţară. Majoritatea companiilor activează în
sectorul servicii IT şi audiovizual, întrucât accesul în acest domeniu este mai lejer din punct de
vedere financiar şi organizaţional. [99]
Trebuie de menţionat nivelul înalt de concentrare a activităţii din ramura de
telecomunicaţii. Astfel, circa 90 la sută din activitatea ramurii este realizată în cadrul a trei agenţi
economici, ceea ce ne permite să vorbim despre existenţa companiilor cu situaţie dominantă pe
piaţă.
Potenţialul enorm de care dispune această ramură este atractiv pentru investitorii străini.
În aşa mod, telefonia mobilă rămâne şi în 2007 monopol al investitorilor străini, iar în domeniul
IT circa 70 de agenţi, adică majoritatea constituie întreprinderi mixte şi cu capital străin. Prezenţa
masivă a capitalul străin este atestată şi în segmentul televiziunii prin cablu.
Analizând dinamica structurii cifrei de afaceri a ramurii, observăm fenomenul în care
telefonia fixă cedează în mod stabil în favoarea telefoniei mobile şi celorlalte sectoare ale
ramurii. Graţie ritmului înalt de creştere a telefoniei mobile, structura ramurii de telecomunicaţii s-a
modificat în aşa fel, încât pentru prima dată se atestă întâietatea sectorului de telefonie mobilă în
cadrul ramurii.
Ca urmare a acestei evoluţii, structura ramurii, în 2007, faţă de 2005, s-a modificat după
cum urmează:
• telefonia mobilă + 8,13p.p
• telefonia fixă - 6,57p.p
• transportul dat +0,6p.p.
• serviciile audiovizuale +0,34p.p
• alte servicii +0,62p.p
58
În opinia experţilor, cedarea poziţiilor de piaţă, deţinute anterior de sectorul telefonie
fixă, constituie un fenomen firesc, întrucât această piaţă este una matură şi s-a apropiat de etapa
de saturaţie. În schimb, celelalte pieţe, în special cea a serviciilor de telefonie mobilă, se află la o
etapă de creştere rapidă.
Figura 11. Dinamica structurii pieţei de telecomunicaţii, % Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]
Schimbările modeste ale poziţiilor altor sectoare în structura pieţei de telecomunicaţii se
explica prin pondera lor mică, deşi ritmurile de creştere sunt înalte, iar valoarea absolută a
majorării este semnificativă.
În anul 2007, pe piaţa sectorului de telefonie fixă, datorită schimbării principiilor de
evidenţă, au mai apărut o serie de operatori, astfel că numărul lor total se ridică la 14 faţă 9
titulari de licenţă, autorizaţi să presteze asemenea servicii în 2006. Principalul actor pe această
piaţă a continuat să fie operatorul istoric SA „Moldtelecom”, care este deţinător şi al unei licenţe
individuale pentru prestarea serviciilor de telefonie fixă interurbană şi internaţională. Astfel,
acesta deţine întâietatea după ambii indicatori: cifra de afaceri şi numărul de utilizatori.
Tabelul 7 Structura parţială a pieţei serviciilor de telefonie fixă în funcţie de cifra de afaceri şi
numărul de utilizatori, %
Sursa: sistematizat de autor conform datelor [99, 100] Valoarea cifrei de afaceri a operatorilor din sectorul telefonie fixă a sporit în 2007 faţă de
cea înregistrată în 2005 – 25,65%. De menţionat că sporul din 2007 este inferior atât după
valoarea absolută, cât şi relativă celui înregistrat în 2006. Astfel, pentru ultimul an, indicele de
Cifră de afaceri Număr de utilizatori Operatori telefonie fixă 2005 2006 2007 2005 2006 2007
SA „Moldtelecom” 99,582 % 97,449 % 96,974% 99,414 % 98,636% 97,89% ÎS „Calea Ferată din Moldova”
Figura 22. Dinamica structurii conexiunilor la Internet din punctele fixe, % Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]
Ultimii doi ani sunt marcaţi prin faptul că sporeşte în ritmuri foarte mari numărul de
conexiuni la Internet din punctele mobile. Acest eveniment se datorează promovării active de
către companiile de telefonie mobilă a noilor tehnologii, care permit accesarea Internetului de la
telefonul mobil sau laptop-uri. Deja în 2007, acest tip de conexiuni mobile l-a depăşit pe cel din
punctele fixe de peste 6 ori. Aceasta a permis a spori într-o oarecare măsură rata de penetrare a
serviciilor de acces la Internet. Dar, precum arată datele statistice, cea mai mare rată de penetrare
îi revine, ca şi în anii precedenţi, conexiunilor de acces la Internet în bandă îngustă (figura 23).
Considerăm că situaţia în privinţa răspândirii serviciilor de Internet şi transport de
date rămâne îngrijorătoare, pentru că accesul prin dial-up este deja ziua de ieri a
comunicaţiilor electronice şi nu satisface exigenţele utilizatorilor. Ţările europene au depăşit
această etapă, Internetul la ei este deja un serviciu firesc, accentul se pune exclusiv acum pe
dezvoltarea tehnologiilor de acces în bandă largă. În ţara noastră, numărul abonaţilor la serviciile
Internet şi în particular a celor în bandă largă, deşi pare a creşte dinamic, este doar la o etapă
incipientă, dacă ţinem cont de „handicapul” avut în comparaţie cu pieţele vecine şi cele din UE .
Analizând locurile de acces la Internet, vedem că întâietatea o deţin în continuare
67
posibilităţile oferite de locul de muncă, astfel practic jumătate din utilizatori beneficiază de acest
serviciu graţie patronilor. Doar o treime din utilizatori accesează Internetul de la domiciliu.
2,44%3,22%
0,68%
4,97%
19,50%
1,98%1,34%
10,79%
6,29%
12,90%
1,94%
14,30%
0,31% 0,64%1,38%
0,08%0,00%
5,00%
10,00%
15,00%
20,00%
25,00%
2004 2005 2006 2007
Rata de penetrare a conexiunilor din puncte fixe de acesrata de accesare a serviciilor din internet de la puncte mobileRta de penetrare a conexiunilor în bandă îngustăRata de penetrare a conexiunilor în bandă largă
Figura 23. Dinamica ratelor de penetrare a conexiunilor la Internet, %
Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] În Uniunea Europeană, deja este examinată iniţiativă privind declararea serviciului de
acces la Internet în bandă largă în calitate de serviciu obligatoriu pentru locuinţele noi date în
exploatare. În aşa mod, de rând cu electricitatea, telefonul şi celelalte comodităţi, Internetul în
bandă largă va deveni pentru populaţie un serviciu garantat de către autorităţi.
Considerăm ca această prevedere este una bună de urmat şi pentru autorităţile naţionale,
întrucât lucrările de instalare a liniilor de acces la Internet, în etapa de construcţie a locuinţelor şi
edificiilor poate accelera răspândirea tehnologiilor avansate şi contribui la sporirea fiabilităţii şi
diminuarea cheltuielilor în cazul în care se recurge la instalarea ulterioară a liniilor de acces.
Apreciind rolul social şi economic al societăţii bazate pe cunoaştere, autorităţile
impulsionează şi susţin măsurile şi iniţiativele sectorului public şi privat, care ar putea contribui
la edificarea acesteia. Astfel, Comisia Federală pentru comunicaţiile SUA a acordat companiei
M2Z Networks drepturi care ar permite acesteia lansarea reţelei naţionale fără fir pentru acces
gratis la Internet în banda largă. Compania îşi asumă responsabilitatea de a asigura accesul gratis
la Internet în bandă largă pentru 95% din populaţia tarii în următorii 10 ani. [177]
Pornind de la faptul că, începând cu anul 2015, Moldova intenţionează să treacă definitiv
la televiziunea digitală, frecvenţele de unde utilizate de televiziunea tradiţională rămânând
disponibile, ar fi necesară examinarea posibilităţii de promovare intensivă a Internetului fără fir
prin acordarea facilităţilor şi susţinerii eventualelor doritori de prestare a acestor servicii.
Apreciind integral, comparativ cu majoritatea ţărilor europene, sectorul transport date
este subdezvoltat. Dezvoltarea lentă a acestui sector şi accesul la Internet se explică prin:
68
• lipsa competiţiei efective pe acest segment de piaţă,
• tarifele mari la serviciile de acces la Internet în bandă largă,
• contextul naţional slab dezvoltat,
• gradul redus de dotare cu echipament ca urmare a nivelului înalt al sărăciei.
Pornind de la cele expuse, experţii în domeniu consideră că, în anii ce urmează, piaţa
serviciilor de acces la Internet va fi marcată de o competiţie strânsă şi va înregistra o creştere mai
mare decât celelalte sectoare de comunicaţii, iar Internetul de mare viteză se va clasa pe primul
loc în topul preferinţelor utilizatorilor de asemenea servicii.
Specialiştii argumentează pronosticul prin faptul că piaţa serviciilor de acces la Internet a
avut în ultimii ani cele mai dinamice evoluţii, iar cererea pentru aceste servicii continuă să
crească.
Pentru efectuarea comparării cu ţările din regiune şi Europa, aducem datele agregate
pentru trei sectoare majore din telecomunicaţii.
Tabelul 8 Ratele de penetrare pentru telefonie şi acces la Internet în anul 2007
Rata de penetrare a serviciilor de telefonie %
Rata de penetrare cu servicii Internet
Fixa Mobilă Total Abonaţi la 100 locuitori
Utilizatori la 100 locuitori
Abonaţi în bandă largă
Albania 9,0 72,1 81,1 0,65 14,98 0,31 Belorusia 37,9 71,8 109,7 4,2 29,0 0,12 Bosnia 27,5 62,3 99,8 6,96 26,81 2,15 Bulgaria 30,1 129,0 159,1 8,48 31,0 8,24 Estonia 37,1 148,0 185,1 21,28 64,00 20,8 Germania 65,1 117,6 182,7 24,19 72,0 23,73 Moldova 28,5 49,6 78,1 2,9 18,45 1,24 România 19.9 106.7 126,6 10,05 24,0 9,09 Rusia 31,0 114,6 144,6 21,4 21,05 2,81 Turcia 24,3 82,8 107,1 6,26 16,2 6,08 Ucraina 27.8 119,6 147,4 13,85 21,64 1,73 Europa 40,8 111,3 152,1 20,6 44,29 14,24 Sursa: sistematizată după [176]
Este evident că Republica Moldova are lacune enorme în privinţa nivelului de dezvoltare
a serviciilor din telecomunicaţii. Doar la sectorul telefonie fixă nu suntem pe poziţia cea mai
dezavantajoasă. Cauza principala a nivelului redus de răspândire a serviciilor TIC, considerăm că
este nivelul scăzut de bunăstare a populaţiei şi preţul comparativ înalt în raport cu veniturile,
astfel că aceste servicii sunt inaccesibile pentru un număr foarte mare de cetăţeni. Cu certitudine,
odată cu sporirea veniturilor disponibile ale populaţiei, indicatorii de performanţă a ramurii date
vor înregistra un trend ascendent.
Sectorul servicii audiovizale a înregistrat în ultima perioadă schimbări de ordin
cantitativ şi calitativ: a crescut numărul de agenţi economici antrenaţi în prestarea acestor
servicii, s-a majorat substanţial cifra de afaceri. Audiovizualul, în 2007, a fost cel mai dinamic
sector al ramurii de telecomunicaţii, înregistrând vânzări în sumă de 153,24 mil. lei. Creşterea
69
faţă de perioada precedentă a fost de 73%, ceea ce este de aproape trei ori mai mult decât ritmul
de dezvoltare a sectoarelor telefonie fixă şi mobilă şi aproape 5 ori faţă de sectorul transport de
date.
62,4
26,6 24
11,8
88,7
32,838,1
17,8
153,2
54,2
73,7
25,3
0
20
40
60
80
100
120
140
160
2005 2006 2007
Total TV EterTV CabluRD Eter
Figura 24. Evoluţia sectorului audiovizual după cifra de afaceri, mil. lei
Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Evoluţia sectorului atestă că toate componentele au o dinamica activ pozitivă. Cea mai
mare creştere este, totuşi, înregistrată la TV prin cablu. Este un fenomen explicabil prin câţiva
factori: majorarea bazei de utilizatori ca urmare a apariţiei de noi operatori şi extinderea ariilor
de activitate, sporirea veniturilor populaţiei şi dorinţa diversificării activităţilor de recreaţie.
În decurs de doi ani, numărul abonaţilor la servicii TV a sporit cu peste 60 la sută,
ajungând la circa 175 mii. Lider incontestabil al sectorului este compania cu capital străin „Sun
Communications”, cu aproape jumătate din rezultatele consolidate.
Tabelul 9 Liderii pieţei retransmiteri TV
Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Sporirea numărului de utilizatori a condus la ridicarea gradului de penetrare cu servicii
TV până la nivelul de 5,12%. Dar acest nivel este unul extrem de redus, dacă facem o comparaţie
cu ţările europene. Majoritatea absolută a prestatorilor de servicii TV activează în mediul urban.
Potrivit unor estimări, oferta actuală acoperă în jur de 70 la sută din cererea totală, care se
ridică la 300 mii de potenţiali utilizatori.
Rezerve substanţiale nevalorificate privind extinderea clientelei rămân a fi în zona rurală.
Doar o pătrime din totalul utilizatorilor sunt amplasaţi la sate. Drept explicaţie serveşte puterea
redusă de cumpărare a rezidenţilor acestui mediu, costurile ridicate pentru operatori la edificarea
infrastructurii necesare emiterii, dispersarea teritorială mare a cererii solvabile.
Pronosticurile pentru viitor sunt favorabile, sectorul urmează să înregistreze creşteri de
Ponderea în cifra de afaceri Ponderea în număr utilizatori Operator TV 2006 2007 2006 2007
4. Sporirea profitului la subiectul „primitor” de investiţii;
5. Obţinerea unor facilităţi de natură fiscală;
6. Mărirea numărului locurilor de muncă şi alte efecte socio-economice.
Dacă statul promovează atragerea investiţiilor, trebuie să creeze condiţiile necesare şi
anumite strategii de reducere şi eliminare a riscurilor. Gama riscurilor ce ameninţă o investiţie
este foarte largă. Problema riscului şi incertitudinii a devenit una dintre cele mai actuale. Este
bine cunoscut faptul că cele mai mari riscuri în activitatea economică le suportă investiţiile şi,
îndeosebi, cele din sfera producţiei.
Trei factori determină acest lucru:
1. Perioada lungă în care se obţin efectele investiţionale şi de aici rezultă dificultatea
previziunilor ce trebuie prognozate în vederea determinării exacte a mărimii acestor efecte;
2. Caracterul ireversibil al investiţiilor alocate în activităţi de producţie, odată ce
realizarea unor astfel de investiţii este începută, procesul nu poate fi oprit fără a suporta pierderi;
3. Mărimea considerabilă a eforturilor investiţionale care, în caz de eşec, se transformă
în pierderi mari.
Pentru fiecare categorie de risc, investitorul solicită garanţii din partea partenerului şi a
ţării-gazdă. Aceste garanţii, de obicei, vizează:
71
asigurarea că obiectivele constituite nu vor fi naţionalizate, expropriate sau
rechiziţionate;
asigurarea unor despăgubiri reale în cazurile în care, din motive excepţionale, se face
un transfer de proprietate;
asigurarea posibilităţii de transfer în străinătate a dividendelor, a sumelor rezultate din
vânzarea de acţiuni şi din lichidarea investiţiei;
asigurarea unui regim fiscal care să prevadă facilităţi în primii ani şi pe parcurs;
existenţa unui regim juridic clar şi ferm, cu prevederi care sunt în concordanţă cu
dreptul internaţional etc.
Ridicarea nivelului vieţii în Republica Moldova, a menţionat Pamela Hyde Smith, este în
strânsă legătură cu formarea unui climat investiţional favorabil: „Exista câteva companii
americane care fac afaceri în Moldova, deşi ne-ar plăcea să vedem un număr mult mai mare de
companii şi investiţii americane aici. Este adevărat că, deocamdată, nici o companie americană
nu a participat la procesul de privatizare de aici. Deciziile companiilor americane legate de
investiţii şi afaceri sunt dictate doar de condiţiile pieţei. Guvernul SUA nu poate forţa
investitorii să vină în R. Moldova; agenţii economici vor veni dacă vor exista posibilităţi
comerciale reale şi un angajament ferm de respectare a supremaţiei legii. Din păcate, climatul
investiţional în Moldova nu este optimal. Cu toate că ţara prezintă câteva avantaje importante –
o forţă de muncă bine instruită şi multilingvă, o structură salarială competitivă şi abilitatea
oamenilor de a interacţiona din punct de vedere cultural atât cu Estul, cât şi cu Vestul – pentru a
atrage mai multe investiţii străine directe şi, implicit, companii americane, Moldova trebuie să-şi
consolideze supremaţia legii, să reducă nivelul de corupţie şi să asigure organizarea unor tendere
transparente şi echitabile”. [180]
Investitorii străini preferă să investească în R. Moldova în comerţ, industria de prelucrare
şi sectorul financiar, relevă datele Raportului Global Investiţional 2007, elaborat de Conferinţa
Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) şi lansat la Chişinău. Investiţiile
străine se repartizează astfel:
1) comerţul – o cotă de 25%;
2) industria prelucrătoare – 22%;
3) sectorul financiar – 13%;
4) sistemul energetic şi de alimentare cu apă – 15%;
5) transporturile şi telecomunicaţiile – 11%;
6) tranzacţiile imobiliare – 10%.
Cele mai mici investiţii au fost efectuate în agricultură şi construcţii, cota acestora fiind
de 1%. Investiţiile străine în R. Moldova s-au majorat de 2,6 ori în şapte luni ale anului 2007 faţă
de aceeaşi perioadă a anului precedent şi au însumat 170 mil. USD. [170]
72
Activitatea investiţională privită în ansamblu are ca scop sporirea competitivităţii
producţiei, determinată de utilizarea inovaţiilor. Direcţiile activităţilor de inovare pentru diferite
ramuri sunt variate. Activităţile de inovare pentru Republica Moldova au un caracter specific.
Astfel, putem să divizăm inovaţiile în două grupe mari:
• determinate de modernizarea procesului de producţie existent. Aceste inovaţii sunt
caracteristice prin faptul că tehnologiile utilizate în economia naţională sunt
perfecţionate, ca rezultat sunt elaborate şi fabricate produse cu parametri sporiţi;
• bazate pe investiţii în procurarea tehnologiilor deja existente în exteriorul ţării, dar care
nu au fost utilizate în Moldova şi permit fabricarea, produselor absolut noi.
În etapa actuală, pentru agenţii economici din Republica Moldova activitatea de inovare va
fi orientată preponderent în direcţia de modernizare a producţiei şi importului de tehnologii noi.
În ceea ce priveşte crearea inovaţiilor absolut noi, economia naţională a R. Moldova are un
potenţial redus, determinat de un şir întreg de factori: nivelul scăzut de dotare tehnică şi
profesională a instituţiilor de cercetare ştiinţifică, lipsa unui sistem eficient de finanţare a
acestora, insuficienţa în domeniul protecţiei drepturilor de autor, lipsa unui mecanism de atragere
şi stimulare a investiţiilor în domeniu etc.
Pentru a face o analiză comparativă a ramurilor economiei naţionale, am selectat un set de
indicatori de măsurare a performanţelor ramurilor economiei naţionale. Aceasta ne permite a
compara unele ramuri conform diferitelor criterii în scopul identificării celei mai performante şi
atractive din punctul de vedere al investiţiilor şi nivelului de dezvoltare. Menţionăm că unele date
pentru anumite ramuri nu sunt disponibile, însă vom încerca să le substituim cu date ce au un
conţinut similar.
Tabelul 10 Indicatori de măsurare a performanţelor ramurilor economie naţionale
Nr Indicator Argument Telecomunicaţii
Agricultură Industrie
1. Cota în PIB(2007)
Importanţa ramurii în cadrul economiei naţionale 10,1% 9,9% 14,8%
2. Dinamica dezvoltării
Descrie vectorul mişcării şi amploarea schimbărilor
Unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei
Creşterea lentă a venitului global în ultimii ani preponderent pe calea extensivă
În anii 2006 – 2007 volumul producţiei industriale a scăzut anual cu 4,8% şi 2,7%
3. Nr. angajaţilor antrenaţi în sector
Indică numărul populaţiei care se întreţine din activitatea ramurii
Nr. populaţiei ocupare relativ constant * cu sporuri minore
Scăderea ponderii populaţiei ocupate în sector în totalul forţei de muncă
Actualmente activează 12,8% din numărul populaţiei ocupate
4. Nivelul de dezvoltare
Devierea de la un standard deja realizat sau un nivel optim acceptat
Doar sectorul transport date este subdezvoltat (comparativ cu ţările UE)
Existenţa multiplelor probleme
Număr mic de genuri de activitate, geografic polarizat şi dominat de industria alimentară
5. Tendinţele în costuri / preţuri
Caracterizează direct şi indirect eficienţa proceselor interne şi perspectivele client
Diminuare / diminuare
Majorare /majorare Majorare /majorare
73
Continuare tabelul 10 Nr Indicator Argument Telecomunica
ţii Agricultură Industrie
6. Ritmul de creştere a investiţiilor
Indică perspectivele viitoare şi atractivitatea ramurii
Volumul mediu de investiţii în ultimii ani peste – 20%
Spor anual până la 10% preponderent cu scop de stopare a degradării şi de menţinere a nivelului actual
În medie sub 10% la sută, diferenţiind de la o ramură la alta
7. Nivelul de rezistenţă.
Arată capacitatea de concură cu producătorii /prestatorii străini
În funcţie de sector – de la nivel mediu la foarte înalt
În funcţie de produs – de la foarte redus la mediu
În funcţie de produs – de la foarte redus la mediu
8. Dependenţa de condiţii climaterice
Indică nivelul riscului ce nu poate fi gestionat şi controlat
Foarte redusă Foarte înaltă Relativ înaltă
9. Productivitatea muncii (valoarea adăugată la un angajat)
Eficienţa globală a proceselor interne, perspectiva financiară, procesele interne
Foarte înaltă, în creştere
Scăzută De la redusă la medie
10. Dotarea cu fonduri
Existenţa suportului material al dezvoltării, mecanizării şi automatizării proceselor interne
Înaltă Foarte redusă De la redusă la medie
11. Gradul de automatizare / computerizare
Perspectiva proceselor interne.
Înalt Foarte redus De la foarte redus la mediu
12. Profitabilitatea
Perspectiva financiară. Sursa de investiţii
Înaltă Negativă sau redusă De la redusă la medie
13. Nivelul de instruire a personalului
Caracterizează perspectiva personală, posibilităţile de aplicare a inovaţiilor
Înalt, în creştere
De la foarte redus la mediu
Mediu în descreştere
14. Nivelul salarizării şi condiţiile de muncă
Indică atractivitatea pentru salariaţi. Perspectiva personală
Înalt / preponderent confortabil
Sub nivel de existenţă / preponderent agresiv
De la mediu la înalt / de la disconfort la acceptabil
15. Numărul inovaţiilor de produs, tehnice şi tehnologice realizate
Gradul de aplicare a realizărilor tehnico- ştiinţifice. Perspectiva: produs, procese
Relativ înalt Foarte redus, practic lipseşte
Foarte redus, doar în unele ramuri prezenţă medie
Sursa: elaborat de autor Remarcă: majorarea veniturilor în ramura de telecomunicaţii nu conduce şi la majorarea esenţială a numărului de personal antrenat.
Totodată, ramura de telecomunicaţii, care este obiectul de studiu în lucrarea de faţă, ne
demonstrează că investitorii consideră atractiv mediul investiţional autohton. Investiţiile în
ramura de telecomunicaţii sunt plasamente în domeniul telefoniei fixe, mobile, telefoniei prin
IP, Internet (transport de date) şi televiziune în scopul de a obţine venit din această activitate şi
care în consecinţă duc la creşterea performanţei şi competitivităţii sectorului. Astfel, telefonia
mobilă, până la mijlocul anului 2007, a fost preponderent prezentată de investitorii străini, cote
minore fiind deţinute de companiile din R. Moldova. Spre exemplu compania franceză „France
Telecom” deţine peste 90 la sută din numărul total de acţiuni ale SA „Orange Moldova”.
În 2007, majorarea cifrei de afaceri în ramura de telecomunicaţii a fost susţinută şi de
creşterea volumului de investiţii în toate sectoarele pieţei respective, care s-a ridicat la 1mlrd.
74
926,5 mil. lei. Această valoare a investiţiilor a depăşit-o pe cea din 2006 cu 420,9 mil. lei sau cu
27,9% . Majorare dată este mai superioară decât cea din perioada precedentă. Credem că
dezvoltarea sectorului TIC se datorează, în cea mai mare măsură, anume investiţiilor masive.
Tabelul 11
Investiţii în telecomunicaţiile din Republica Moldova 2002 2003 2004 2005 2006 2007 PIB, mil. lei 22556 27619 32032 37652 44069 53354 TIC, mil. lei 1391 1840 2659 3639 4495 5401 Creşterea TIC. % 129 132,2 144,5 136,9 123,5 120,16 Investiţii în TIC, mil. lei 572 655 864 1211 1505,6 1926,50 Creşterea inv. în TIC, % 114,5 131,9 140,2 124,3 127,9 Pondere inv. în TIC în cifra de afaceri, %
41,1 46,9 32,5 33,3 33,5 35,7
Ponderea inv. în TIC în PIB %
2,5 3,1 2,7 3,2 3,4 3,6
Sursa: elaborat de autor
Este necesar să remarcăm orientarea mare spre investiţii, caracteristică pentru ramura
dată (ponderea investiţiilor în cifra de afaceri). Astfel, pentru ultimii 5 ani, în mod constant
raportul dintre valoarea investiţiilor şi cifra de afaceri este de peste 30 la sută. Acest raport a
atins maximul în anul 2003, când 46,9% din totalul încasărilor au fost îndreptate spre investiţii,
pentru anii următori atestându-se o oarecare stabilizare. (Tabelul 11)
O dinamică pozitivă este înregistrată şi la parametrul ponderea investiţiilor efectuate de
sectorul TIC în valoarea PIB-ului. Nivelul de 3,6 % este unul foarte înalt, Moldova la acest
capitol depăşind substanţial practic, toate ţările, parametru cât de cât comparabil fiind atestat
doar pentru Bulgaria (anexa 8). Acest fenomen poate fi interpretat dublu, remarcând atât nivelul
scăzut al PIB- ului, cât şi valoarea mare a investiţiilor.
Ţinând cont de planurile guvernamentale privind majorarea până în anul 2015 a cotei
sectorului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în PIB până la 20%, ne vom axa pe
valoarea mare a investiţiilor. Estimările preventive atestă, că, dacă va continua trendul actual al
ritmurilor de investiţii, este posibil a atinge acest nivel deja către anul 2013.
Analizând subiecţii care investesc observăm că peste 65 % din totalul de investiţii şi,
respectiv, cel mai mare volum – 983,3 mil. lei – a fost efectuat de SA „Moldtelecom”, acestea
fiind orientate spre telefonia fixă, mobilă şi serviciile transport date.
Cele mai importante investiţii au fost efectuate în sectorul telefoniei mobile – 1 mlrd.
158,6 mil. lei sau 60,1% din totalul investiţiilor; în telefonia fixă – 615,7 mil. lei sau 31,9% , în
sectorul servicii de acces la Internet şi transport date – 109 mil. lei sau 5,65%, iar pe segmentul
servicii TV şi radio prin cablu/eter – 44,7 mil. lei sau 2,32% din totalul investiţiilor. (figura 25)
Cea mai mare rată de creştere a investiţiilor s-a înregistrat în sectorul TV şi radio prin
cablu/eter. Volumul acestora a crescut în 2007, faţă de 2006, cu 117,3%. În sectorul serviciilor
de telefonie mobilă investiţiile s-au majorat cu 70,7%, în sectorul serviciilor de transport date şi
acces la Internet – cu 36,2%, iar în sectorul serviciilor de telefonie fixă s-au micşorat cu 15%,
75
reducerea fiind explicată de saturaţia pieţei respective.
servicii de telefonie mobilă
60%
servicii TV prin cablu 2%
servicii de acces la internet
6%
servicii de telefonie fixă
32%
Figura 25. Structura investiţiilor în sectoarele pieţei telecomunicaţii în 2007,%
Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Majorarea imensă a investiţiilor în telefonia mobilă se explică prin apariţia pe piaţă a doi
operatori noi: SA „Moldtelecom” (marca comercială UNITE) şi „Eventis Mobile”, precum şi a
rebranding-ului „Voxtel” / „Orange Moldova”, precum şi extinderea capacităţilor ale „Orange
Moldova” şi „Moldcell”. Dublarea investiţiilor în sectorul audiovizualului se datorează, în mare
măsură, companiei „Sun Communications”, investind 47,0% din totalul investiţiilor în sectorul
dat. (figura 26)
Figura 26. Dinamica şi structura investiţiilor în perioada 2004-2007, mil. lei
Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Telefonia fixă. Este dificil a consemna cifra exactă a investiţiilor făcute în serviciile de
telefonie fixă pe motiv că aceleaşi echipamente sunt utilizate concomitent şi pentru furnizarea
altor servicii, precum sunt serviciile de acces la Internet, de linii închiriate etc.
În anul 2007, pentru prima dată atestăm fenomenul de reducere a volumului de investiţii
76
în telefonia fixă, astfel faţă de perioada precedentă acestea au scăzut cu aproximativ 15 la sută.
Analiza sectorul telefoniei fixe arată că valoarea medie a investiţiilor, în raport cu
numărul de abonaţi, a constituit, în anul 2007, cifra de 570,4 lei faţă de 717 lei în anul precedent.
Raportate la încasări, investiţiile, de asemenea, au scăzut simţitor, astfel în 2007 numai circa
26% din încasări au fost direcţionate spre investiţii faţă de cele 34 % în anul 2006. Aceste
fenomene sunt fireşti în situaţia în care piaţa ajunge la nivelul de saturaţie. (figura 27)
Figura 27. Dinamica investiţiilor în telefonia fixă, lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Tendinţele dezvoltării sectorului telefonie fixă arată că, SA „Moldtelecom” a fost şi
rămâne cel mai mare subiect pe această piaţă. În 2007, operatorii alternativi şi-au redus
eforturile în lupta concurenţială astfel investiţiile lor s-au diminuat semnificativ – de peste 2 ori
faţă de 2006, însumând doar 8,1mil lei, ceea ce constituie doar 1,31 la sută din totalul de
investiţii ale sectorului. Dacă în 2006, SA „Moldtelecom” a deţinut o cotă de 97,5%, iar
operatorii alternativi – de 2,5%, pentru 2007 raportul a fost de 98,7 % la 1,3%.
Întrucât piaţa telefoniei fixe se apropie de nivelul de saturaţie care, conform estimărilor,
ar fi în jur de 1,3 mil. abonaţi, convergenţa spre telefonia mobilă ne determină să prognozăm că
în viitor volumul investiţiilor în acest sector nu va creşte, dar se va menţine la nivelul mediu în
ultimii ani. Investiţiile vor avea drept scop nu atât dezvoltarea sectorului, cât menţinerea lui în
stare funcţională.
Pentru anul 2007, volumul investiţiilor în sectorul telefoniei mobile a ajuns la cifra de 1
mlrd. 158 mil. lei, fiind în creştere semnificativă – 170,7% faţă de anul 2006. Analiza subiecţilor
(figura 28, 29) investiţionali relevă faptul că contribuţia majoră la această creştere se datorează
companiei „Orange Moldova”, ale cărei investiţii au crescut până la 657,3 mil.lei sau 56,7% din
toate investiţiile. Apariţia noului operator „Eventes Mobile” a fost susţinută prin investiţii de
266 mil.lei, ceea ce constituie 23% din totalul de investiţii. În comparaţie cu a. 2006, când SA
„Moldtelecom” şi-a lansat telefonia mobilă şi a efectuat investiţii masive, în a. 2007 acestea au
diminuat esenţial, însumând doar 80,7 mil. lei sau numai 7,0% din totalul sectorului. De
77
asemenea, în ultimul an au diminuat, dar nu atât de semnificativ, şi investiţiile suportate de către
„Moldcell”, acestea ajungând la nivelul de 13,3% din totalul de investiţii sau 154,6 mil. lei.
0
500 000
1 000 000
Moldcell 75 513 156 522 175 091 172 814 54 589
Orange 91 311 171 566 274 183 266 557 657 286
Unite 80 653
E ventis 266 087
2003 2004 2005 2006 2007
Figura 28. Evoluţia investiţiilor în sectorul telefoniei mobile, mii lei
Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Analiza direcţiilor de alocare a investiţiilor arată că acestea se deosebesc în diferiţi ani.
Astfel, în 2006 circa 60 la sută din totalul de investiţii „Orange Moldova” le-a utilizat pentru
echipament de reţea, în 2007 în această direcţie fiind utilizate sub 30 la sută. Diminuarea acestor
cheltuieli este un fenomen firesc, întrucât în anul 2007 s-au efectuat costisitoare masuri de
rebranding.
Figura 29. Structura pieţei după volumul investiţiilor efectuate de operatorii GSM Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]
Pentru ultimii doi ani, „Orange Moldova” a cheltuit pentru echipamentele de reţea în jur
de 50 la sută din totalul de investiţii. Pentru companiile „Moldtelecom” şi „Eventis Mobile”
investiţiile în echipament au constituit până la 80 la sută din totalul de investiţii în primul an de
activitate, cu reducerea lor pentru anul următor.
Potrivit prognozelor, în 2008, investiţiile în dezvoltarea reţelelor de telefonie mobilă
puteau să rămână la nivelul anului 2007. Nu erau aşteptaţi noi operatori, dar era posibilă lansarea
serviciilor de generaţia G 3. Astfel, numai costul pentru obţinerea licenţei în prestarea serviciului
54,73%
45,27%
51,96%
48,02%
61,03%
38,97%
39,30%
25,40%
35,30%
56,70%
13,30%
7%
23%
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
90%
100%
2003 2004 2005 2006 2007
Evenis MobileMoldtelecomMoldcellOrangeMoldova
78
dat putea însuma cifre de ordinul sutelor de milioane, ulterior urmând masive investiţii în
echipament .
În cursul anului 2007, investiţiile în sectorul internet şi transport de date şi-au continuat
trendul anilor precedenţi înregistrând creşteri.(figura 30) Valoarea totală a investiţiilor s-a ridicat
la nivelul de 107,6 mil. lei sau cu peste 30 la sută mai mult decât în 2006. Trebuie de menţionat
că cifrele date sunt orientative şi convenţionale, deoarece ele nu reflectă adevăratul efort
investiţional pentru extinderea şi devotarea sectorului. O bună parte din investiţii plasate în
ramura telecomunicaţiilor formal, sunt atribuite altui sector, spre exemplu, telefonie fixă, cum ar
fi cazul „Moldtelecom”-ului sau serviciilor TV, prestate de cel mai mare operator al sectorului –
„Sun Comunicaţion”. În continuare, subiectul principal pe piaţa serviciilor de acces la Internet şi
transport de date rămâne a fi „Moldtelecom”-ul căruia îi revin peste 54% din totalul de investiţii,
acestea fiind în fond direcţionate spre lărgirea reţelelor magistrale. Un aport semnificativ la
dezvoltarea sectorului dat îi revine statului care prin intermediul Centrului de telecomunicaţii
speciale a investit aproape 22 mil. lei, ceea ce constituie 20,4 % din totalul de investiţii. Al
treilea important operator al pieţei este „Starnetul”, cu o contribuţie de circa 14 % din investiţii.
Vom remarca că majoritatea absolută a investiţiilor sunt destinate echipamentelor de
reţea, fapt ce demonstrează că furnizorii alternativi ai serviciilor de acces la Internet pun
accentul pe extinderea propriilor reţele, pentru a reduce dependenţa lor faţă de infrastructura de
acces şi transport a operatorului istoric.
24,1
68,982,2
107,6
020406080
100120
2004 2005 2006 2007
Figura 30. Investiţiile în sectorul servicii transport date şi acces la Internet, mil. lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]
Pentru anul 2008 s-a prognozat că volumul investiţiilor să fie unul net superior anilor
precedenţi datorită sporirii cererii pentru acest tip de servicii. La fel ca în perioadele precedente,
majoritatea investiţiilor au fost efectuate în mediul urban, întrucât anume aici este localizată
cererea potenţială.
Ţinând cont de intenţiile statului de a edifica o economie bazată pe cunoaştere şi pornind
de la faptul că infrastructura informaţională din mediul rural a rămas în urmă de cea a mediului
urban, considerăm că instituţiile statului ar trebui să se implice prin pârghii economice în vederea
stimulării investiţiilor pentru crearea accesului la Internet anume în mediul rural.
Pentru sectorul audiovizual, anul 2007 este marcat prin dublarea volumului de investiţii
79
efectuate, astfel acestea au sporit de la 20,6 mil. lei în 2006 până la 44,7 mil. lei în 2007. Analiza
structurii investiţiilor indică că ponderea decisivă, circa 83 %, este destinată investiţiilor de
echipament şi reţea, ceea ce constituie un nivel record în comparaţie cu ultimii ani (anterior
nivelul maxim de 70% a fost atins în 2003). (figura 31)
Drept explicaţie a acestui boom investiţional este necesitatea de a trece la prestarea
serviciilor la un nivel calitativ nou prin intermediul unor tehnologii performante, cum ar fi cea de
televiziune digitală sau satelit şi dorinţa operatorilor de a diversifica gama serviciilor.
6,7 6,8 811,5 9,4
20,6
37,1
44,7
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
2004 2005 2006 2007
Investitii in echipamente Investitii capitale totale
Figura 31. Investiţiile în sectorul serviciilor TV şi radio prin cablu/eter, mil. lei
Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Forţa motrice a sectorului rămâne a fi segmentul de servicii TV, astfel că, în funcţie de
destinaţie, cel mai mare volum de investiţii, circa 79%, au fost efectuate anume aici. Pentru
dezvoltarea serviciilor Radio şi TV prin eter au fost alocate doar respectiv 13,5% şi 14,5 % din
totalul de investiţii.
Dacă pornim de la faptul că, comparativ cu alte ţări şi sectoare ale ramurii, sectorul
audiovizualului se află la un nivel relativ scăzut, apoi pentru anii viitori putem prognoza cu
certitudine o creştere înaltă. Angajamentele şi intenţiile de a trece de la televiziunea analogică la
televiziunea digitală către anul 2013 sigur că este un suport în această prognoză.
Este de aşteptat, de asemenea, şi dezvoltarea vertiginoasă a serviciilor TV prin cablu, care
poate aduce pentru consumatori servicii de telecomunicaţii noi de genul multiple-play (servicii
audio, video şi Internet într-un singur pachet).
Concentrarea cererii solvabile şi nivelul de dezvoltare a infrastructurii necesare ne
permite sa afirmăm că, în continuare, majoritatea absolută a investiţiilor vor avea drept teren de
plasament mediul urban. Aceasta va duce ulterior la creşterea decalajului dintre mediul rural şi
cel urban privind nivelul de acces la servicii calitative. Considerăm că pentru a preveni acest
fenomen, este necesară intervenţia statului pentru a face atractive investiţiile şi în cadrul
dezvoltării infrastructurii audiovizualului în mediul rural.
80
Capitolul III. Inovaţia şi competitivitatea prin prisma procesului investiţional
3.1. Elaborarea modelului complex de estimare a performanţelor investiţionale
Scopul final al procesului investiţional implicit al inovaţiilor este sporirea valorii unei
întreprinderi. În mod tradiţional, performanţa întreprinderii este evaluată prin aprecierea
financiară a activităţii. Încă de la mijlocul secolului trecut s-a înregistrat o nouă abordare a
evaluării performanţelor întreprinderii, considerându-se că indicatorii financiari ai activităţii
trecute sunt insuficienţi. Apare necesitatea introducerii unor indicatori determinanţi ai
performanţei viitoare, indicatori nonfinanciari, cum sunt cei referitori la calitate, satisfacţia
clienţilor, cota de piaţă deţinută, responsabilitatea socială, inovare etc. Concepţia nouă porneşte
de la ipoteza că focalizarea pe obţinerea unor rezultate financiare bune pe termen scurt are drept
consecinţe nefaste reducerea bugetelor alocate investiţiilor, elaborării de noi produse şi
tehnologii, aplicării de noi metode de organizare, perfecţionării personalului, dezvoltării
sistemelor informatice, fapt care conduce în ultimă instanţă la reducerea capacităţii întreprinderii
de a crea valoare economică în viitor.
Inovaţia realizată prin suportul investiţiilor îşi regăseşte finalitatea în sporirea
excelenţelor în diverse aspecte ale activităţii subiectului investitor (figura 32).
Figura 32. Rolul investiţiilor şi inovaţiilor prin optica perspectivelor
de creare a valorii Sursa: adaptat de autor după (Kaplan, R.S., Norton, D.P)
Finanţe
Activităţi realizate pentru a obţine rezultatele
financiare
Clienţi
Activităţile orientate către client pentru realizarea
obiectivelor
Învăţare
Acţiuni de sporire a potenţialului şi efectuare a schimbărilor în scopul
realizării obiectivelor
Inovaţia
Investiţia Procese interne
Procesele care asigură satisfacerea beneficiarilor
interni şi externi
81
Abordarea strategică a viitorului, noile realităţi concurenţiale impun necesitatea unor
sisteme de măsurare netradiţionale ale performanţelor, care să înglobeze tot spectrul de aspecte şi
factori implicaţi în reflectarea performanţelor şi excelenţelor unei întreprinderi.
În această ordine de idei, credem util, şi propunem spre aplicare în procesul de estimare a
efectelor investiţionale „Tabloul de bord prospectiv” conceput de R.S. Kaplan şi David P.
Norton. Acesta lărgeşte aria de cuprindere a indicatorilor tradiţionali (financiari) ce reflectă
efectele investiţionale. Aplicarea practica a tabloului va permite prezentarea complexă a
performanţelor întreprinderii, axate pe câteva direcţii majore: indicatorii financiari ai
performanţelor precedente, parametrii bazei clientele, parametrii proceselor interne şi învăţării
organizaţionale, care condiţionează performanţele viitoare ale întreprinderii. Aceste patru
dimensiuni distincte de evaluare ale rezultatelor ne oferă o viziune mai amplă atât asupra
performanţelor actuale, cât şi a celor viitoare.
1. Dimensiunea financiară are drept obiectiv măsurarea rezultatelor activităţii în maniera
clasică a indicatorilor generatori de valoare pentru proprietari şi management.
2. Dimensiunea clienţi permite orientarea organizaţiei către nevoile şi satisfacţia
clienţilor. Dimensiunea oferă o viziune din exterior şi se referă la modul în care organizaţia
răspunde nevoilor clienţilor prin intermediul produselor şi serviciilor noi. Performanţele modeste
din această perspectivă sunt un indicator cert al declinului în viitor, chiar dacă situaţia financiară
actuală este una bună.
3. Dimensiunea internă se referă la performanţele proceselor interne actuale de realizare a
serviciilor cerute de clienţi, măsura în care acestea sunt eficiente şi se desfăşoară corespunzător
planurilor. Ameliorarea proceselor este un indiciu al reuşitei financiare pe termen lung.
4. Dimensiunea educaţie şi creştere se axează pe resursa de bază a oricărei întreprinderi –
factorul uman, infrastructura şi elementele de climat organizaţional, care sunt decisive pentru
succesul organizaţiei. Se consideră important dacă lucrătorii sunt mulţumiţi de munca lor, pentru
că doar salariaţii satisfăcuţi asigură clienţi satisfăcuţi, deci îmbunătăţesc vânzările firmei.
Componenta umană nu trebuie privită ca un element de sine stătător al capitalului imaterial, ci
analizată în cadrul dimensiunii instruire şi dezvoltare, la acelaşi nivel cu sistemele de informare.
Asigurând un set echilibrat de indicatori interni şi externi, obiectivi şi subiectivi, cu
privire la procese, inovare, educaţie şi creştere, tabloul de bord prospectiv poate prezenta
concomitent şi indicatori de rezultate, ca efect al unor eforturi anterioare, dar şi indicatori care
anticipează performanţa viitoare.
Utilizarea acestui tablou pentru aprecierea competitivităţii întreprinderii va permite
reflectarea modului de creare a valorii în interiorul unei organizaţii, prin antrenarea obiectivelor
strategice în relaţii de tip cauză – efect cu fiecare din cele 4 obiective: financiare, clienţi, procese,
inovare şi creştere.
82
A. Dimensiunea financiară se referă la trei aspecte de bază: creşterea venitului,
managementul costului şi utilizarea activelor.
1. Majorarea veniturilor se poate măsura prin sporul cifrei de afaceri. Pentru o reflectare
mai corectă, veniturile întreprinderii trebuie analizate luând în calcul volumul de servicii
prestate, dar şi preţurile practicate, astfel identificăm exact contribuţia factorului calitativ şi
cantitativ.
Analiza cifrei de afaceri pe categorii de servicii este utilă pentru determinarea efectelor
investiţionale, materializate în servicii noi, lansate pe piaţă într-o anumită perioadă. Efectuată la
nivel micro sau macro, aceasta analiza permite identificarea contribuţiei serviciilor noi pentru
bunăstarea întreprinderii şi a celor noutăţi absolute la nivelul ramurii sau pieţei.
Cota de piaţă, deţinută pe fiecare serviciu sau categorie de serviciu, ne oferă informaţii
referitoare la evoluţia înregistrată pe piaţă, succesul lansării pe pieţe noi cu servicii aflate deja în
prestare, precum şi măsura în care serviciile noi au fost capabile a se impune pe piaţă şi au avut
priză la consumator.
Efectele investiţionale şi inovatorii, înregistrate la nivelul întreprinderii, se pot evidenţia
prin analiza numărului de clienţi noi, pieţe noi sau strategii nou-aplicate.
Contribuţia serviciilor noi la performanţele totale ale întreprinderii pot fi măsurate prin
calcularea unor aşa indicatori ca:
– valoarea adăugată, obţinută graţie serviciilor noi(indicatorul absolut şi relativ);
– valoarea adăugată, realizată prin tehnologii noi(indicatorul absolut şi relativ);
– rata modificării portofoliului de servicii. Indicatorul dat reflectă capacitatea firmei de a
crea noi servicii care să fie acceptate de piaţă ( se calculă ca raportul procentual dintre cifra de
afaceri aferentă noilor servicii şi totalul cifrei de afaceri);
– durata ciclului de dezvoltare a serviciului nou sau generaţiei următoare de servicii. Prin
acest indicator reflectăm operativitatea întreprinderii în materializarea ideii în serviciu ;
– ponderea numărului de servicii noi în total servicii prestate în perioada analizată.
Aici se pot adăuga şi alţi indicatori financiari de rezultate, care să ofere o imagine mai
completă a valorii adăugate şi efectelor investiţionale asupra valorii întreprinderii.
2. Managementul costurilor presupune analiza evoluţiei veniturilor per angajat, cu luarea
în considerare a efectelor investiţionale, materializate în inovări de proces tehnologic (care
determină sporuri de productivitate a muncii), precum şi reducerea costului unitar ca urmare a
introducerii noilor metode de organizare a producţiei şi a muncii (care au ca efect reducerea
cheltuielilor indirecte).
3. Utilizarea activelor se poate analiza luând în considerare efectul inovărilor asupra
reducerii stocurilor, sporul de venit care revine activelor de exploatare şi eficienţa activelor
întreprinderii.
83
B. Dimensiunea client presupune analiza pieţei la general şi pe fiecare segment al ei în
parte. Ţinând cont de particularităţile şi obiectivele urmărite prin politicile de marketing, aici
vom examina aşa indicatori, cum ar fi:
1. Cota de piaţă, deţinută de întreprindere este unul dintre cei mai importanţi indicatori,
analiza căruia ne permite să tragem o serie de concluzii preţioase cu privire la competitivitatea
agentului economic.
Dezvoltarea întreprinderii presupune, în primul rând, o mărire a cotei de piaţă deţinute
sau intrarea pe noi pieţe. Dacă avem multiple servicii şi, implicit, multe pieţe, apoi creşterile mici
ale cotei de piaţă vor determina, în final, creşterile mari ale vânzărilor. În linii generale, se
constată că productivitatea creşte odată cu sporirea cotei de piaţă. De regulă, întreprinderile mari
tind să se adreseze întregii pieţe, obţinând avantaje de cost şi cote de piaţă superioare pe baza
economiilor de scară care se obţin. Concurenţii mici obţin profituri mari utilizând strategia de
focalizare, punând accentul pe nişe de piaţă, cu nevoi specifice şi care nu sunt atractive firmelor
mari, iar firmele de mărime medie înregistrează, de obicei, profiturile cele mai slabe. Aici am
putea aminti de indicatorul financiar ARPU al operatorilor de telefonie fixă. Astfel, operatorii
alternativi au înregistrate valori superioare ale acestui indicator comparativ cu operatorul istoric
SA „Moldtelecom”.
Se va tine cont şi de faptul că, în unele cazuri, costul achitat pentru câştigarea unor
procente suplimentare din piaţă poate să depăşească cu mult profiturile care se obţin ca urmare a
acestei creşteri. Astfel, expansiunea firmei poate să nu fie profitabilă sau de lungă durată, dacă
nu reuşeşte să-şi reducă costurile şi să devină competitivă. Atunci devine clar de ce operatorii din
telecomunicaţii nu sunt tentaţi întotdeauna să-şi lărgească prezenţa pe piaţă chiar dacă există
oportunităţi în acest sens. În Moldova cele mai semnificative rezerve de sporire a cotelor de piaţă
pentru operatorii din telecomunicaţii sunt prezentate de mediul rural. Dar nivelul căzut al
capacităţii de plată a acestor consumatori face puţin atractiv acest areal încă puţin valorificat.
Cotele superioare de piaţă aduc profituri mai mari numai când costurile se reduc sau
preţurile practicate de firmă acoperă costurile impuse de oferirea unor mărfuri de calitate
superioară. Astfel, operatorii alternativi de telefonie fixă, practic, nu fac tentative de majorare a
cotelor de piaţă din contul acestor potenţiali consumatori rurali, întrucât costurile nu pot fi
justificate prin încasări. Cota de piaţă, deţinută de firmă, se poate calcula ca raport între cifra de
afaceri a firmei pe segmentul de piaţă respectiv şi vânzările totale, realizate în acest sens.
2. Cota relativă de piaţă, pe care o deţine un serviciu sau o grupă de servicii pe piaţă.
Acest indicator este unul mai adecvat în aprecierea competitivităţii, fiindcă identifică poziţia
întreprinderii nu în raport cu piaţa, dar în comparaţie cu subiecţii competiţionali. Cota relativă de
piaţă se va calcula ca raport între vânzările firmei pe o anumită piaţă şi vânzările firmei care
vinde cel mai mult pe piaţa respectivă. Creşterea indicatorului cotei de piaţă iniţial poate crea
84
impresia unei situaţii favorabile chiar şi în situaţia în care cedăm în lupta concurenţială. Anume
calcularea cotei relative de piaţă permite identificarea rezultatelor eforturile noastre prin
contrapunerea cu rezultatele înregistrate de concurenţi.
3. Gradul de satisfacţie a clienţilor se calculează prin tehnica grilelor de evaluare, pe
baza datelor furnizate de anchete asupra unor factori, precum: seriozitatea, receptivitatea,
siguranţa, empatia, tangibilitatea, fiabilitatea şi mentenanţa serviciului, respectarea parametrilor
şi termenelor de livrare, calitatea serviciilor post vânzare prestate, imaginea de marcă etc.
În acest sens, foarte utilă poate fi tehnica SERVQUAL, care este menită să determine un
index de satisfacţie al clienţilor prin aprecierea aşteptărilor şi percepţiilor. Calculat la intervale
regulate de timp, în acelaşi mod, putem determina şi analiza trendul înregistrat. Această percepţie
a clienţilor fată de calitatea produselor şi serviciilor firmei, dar şi faţă de alte aspecte legate de
imaginea acesteia este considerată drept unul dintre cele mai bune indicii decât celelalte rezultate
se vor îmbunătăţi sau deteriora în viitor.
Numărul de clienţi care îşi exprimă satisfacţia, informaţiile şi opiniile comunicate de
aceştia, ca şi numărul de reclamaţii, natura şi conţinutul acestora sunt surse foarte valoroase de
informaţii pentru întreprindere, ele stând la baza numeroaselor idei de îmbunătăţire a produselor
şi serviciilor oferite sau chiar la crearea unora noi, permiţând să se tragă o serie de concluzii
importante cu privire la competitivitatea acesteia.
4. Vânzările medii la un client, calculate prin împărţirea vânzărilor totale la numărul total
de clienţi, oferă indicii despre modalitatea de extindere şi eficienţa reţelei de clienţi a
întreprinderii. Pentru telecomunicaţii acest indicator este venitul mediu lunar per abonat
(ARPU). Astfel, vânzările sporite la clienţii vechi sunt, de obicei, mai uşor de realizat şi mai
puţin costisitoare, de multe ori firmele orientându-se către această cale de dezvoltare. În cazul
unei pieţe în ascensiune, creşterile extensive, prin atragerea de noi clienţi sau penetrarea pe noi
pieţe, sunt mai costisitoare şi mai dificil de realizat, impunând totodată cheltuieli suplimentare de
promovare a serviciilor, publicitate şi distribuţie.
5. Profitabilitatea clienţilor sau pachetelor de servici, exprimat prin profitul total pe
client sau pachet de servicii, este un indicator relativ complicat în calcul şi destul de rar aplicat,
dar oferă informaţii valoroase despre costul şi profitul real al fiecărei tranzacţii sau tip de
tranzacţii. În acest mod putem depista clienţii sau serviciile care nu sunt profitabili şi orienta
eforturile către reducerea costurilor aferente acestora. Analiza trebuie completată şi cu numărul
de contracte încheiate cu clienţii, mărimea medie a unei comenzi, frecvenţa comenzilor, dar şi cu
numărul vizitelor sau contactelor cu clienţii, toate acestea având menirea să creeze o imagine mai
exactă asupra profitabilităţii faţă de fiecare client în parte. Frecvenţa de repetare a comenzilor
este un semn de satisfacţie al clienţilor şi denotă un potenţial de profitabilitate pe termen lung în
măsura în care se menţine sau sporeşte această frecvenţă.
85
6. Rentabilitatea pe segmente de piaţă reflectă eficienţa eforturilor inovativ-
investiţionale pentru anumite categorii de consumatori şi oferă, informaţiile necesare în procesul
de stabilire a strategiilor de piaţă, în definirea şi delimitarea corectă a pieţei-ţintă.
7. Proporţia clienţilor mari sau corporativi arată nivelul de dependenţă al întreprinderii
faţă de câţiva clienţi sau grupe de clienţi majori. Poate fi calculată ca procent al celor mai mari o
sută /mie (în funcţie de întreprindere) clienţi în total cifra de afaceri sau ca număr de clienţi care
realizează 10/25/50% din vânzări.
8. Numărul de clienţi noi, atraşi în ultimul an, şi proporţia vânzărilor către aceştia sunt
parametri valoroşi pentru estimarea perspectivelor de durată medie şi lungă întrucât aceştia pot
determina profitabilităţile viitoare ale firmei, demonstrând puterea de penetrare pe noi segmente
de clienţi sau pe noi pieţe. Creşterea numărului de clienţi noi demonstrează succesul strategiei de
atragere a acestora graţie unor campanii promoţionale efective sau reuşita politicii inovative de
produs.
9. Fidelitatea clienţilor este un obiectiv urmărit şi dorit de către orice firmă. Analiza
clienţilor în funcţie de vechimea lor este o modalitate de determinare a fidelităţii; procentul
vânzărilor realizate către clienţii mai vechi de un anumit număr de ani fiind un semn de
stabilitate care trebuie analizat. Satisfacerea clienţilor este determinantă pentru păstrarea
fidelităţii acestora, implicit pentru performanţele financiare viitoare ale întreprinderii.
În vederea satisfacerii, în măsură cât mai mare, a dorinţelor clienţilor prestatorii caută
soluţii cât mai originale, inovaţia putând să se manifeste în cele mai variate moduri, începând cu
procesul de proiectare de noi servicii şi îmbunătăţire a celor existente şi terminând cu adăugarea
de noi servicii suplimentare care ar spori valoarea serviciilor de bază.
10.Investiţiile necesare pentru atragerea unui nou client sau valoarea investiţiilor
antrenate în majorarea bazei client cu 1%. Acest indicator caracterizează eficienţa eforturilor
investiţionale şi indirect estimează reuşita proceselor interne de marketing, publicitate şi
promovare a produselor. Se va recurge la analiza în dinamică a acestui indicator, însă pentru a
face concluzii relevante parametrul dat necesită a fi comparat cu cel realizat în cadrul
întreprinderilor concurente
C. Dimensiunea procese
1. Procesele de prestaţie sunt analizate prin prisma îmbunătăţirii lor continue, a
perfecţionării tehnologiilor menite să asigure continuitatea şi fiabilitatea serviciului, reducerea
duratei de aşteptare /prestare, ridicarea gradului de siguranţă în prestare, îmbunătăţirea calităţii
serviciilor, micşorarea neconformităţilor raportate la numărul total de servicii (fapt de natură să
reducă şi refuzurile pentru defectele de calitate), creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de
servire /prestare şi a eficienţei utilizării activelor.
2. Procesele suport de acordare a serviciilor interne. Eficienţa serviciilor externe,
86
contractate de beneficiar, este în funcţie de productivitatea activităţilor interne necesare pentru a
face posibilă satisfacerea clientului.
Diminuarea cheltuielilor antrenate de serviciile suport şi raţionalizarea acestora
facilitează obţinerea unor efecte sporite de la prestarea serviciilor către client.
3. Procesele de marketing sunt vitale pentru reuşita pe piaţă a produselor noi, pentru ca
acestea să fie concepute şi dezvoltate conform cerinţelor clienţilor, să fie testate în vederea
diminuării riscurilor, dar şi să fie promovate în mod corespunzător pe toată durata lor de viaţă.
Punerea la dispoziţia clienţilor, în cel mai scurt timp, în locuri cât mai accesibile şi la preţuri cât
mai competitive, a produselor presupune eforturi sporite de distribuţie şi reducere a costurilor
aferente acestora prin găsirea celor mai scurte canale de distribuţie, noilor modalităţi de
comercializare eficientă şi rapidă.
Publicitatea şi promovarea produselor sunt domenii în care inovarea este un atribut
esenţial. Efectele unei campanii promoţionale bine gândite, cu idei noi şi originale, se fac simţite,
de obicei, după o anumită perioadă de timp de la lansare şi durează şi după încheierea ei. Aceste
efecte pot fi vizibile imediat prin creşterea vânzărilor sau aceasta are loc pe termen mai lung,
fiind necesar un proces de creare şi consolidare a unei imagini de produs sau de marcă.
4. Procesul de dezvoltare a produselor noi – reducerea duratei procesului de dezvoltare a
serviciilor noi, respectiv a timpului expirat între apariţia ideii noi şi lansarea pe piaţă a serviciului
nou sau îmbunătăţit constituie un indicator important al competitivităţii întreprinderii.
5. Procesul de cercetare-dezvoltare, desfăşurat în cadrul întreprinderii, poate fi evaluat
prin determinarea şi analiza unei serii de indicatori, cum ar fi:
– Numărul de brevete, inovaţii, raţionalizări, etc. elaborate, înregistrate şi implementate.
– Numărul de servicii noi/perfecţionate în urma activităţii proprii de cercetare-dezvoltare.
– Veniturile / profiturile estimate din aplicarea în practica a invenţiilor şi inovaţiilor.
– Valoarea economiile realizate în urma raţionalizărilor implementate.
– Numărul temelor de cercetare, elaborate în decursul unei perioade.
– Numărul conferinţelor ştiinţifice desfăşurate.
– Numărul personalului inclus în activitatea de cercetare-dezvoltare şi raţionalizare.
6. Procesele de management sunt deosebit de importante în sporirea competitivităţii la
nivelul întregului personal, dar şi la aplicarea practică a ideilor şi soluţiilor noi în vederea
creşterii eficienţei întregii activităţi. Pentru evidenţierea competitivităţii managementului se pot
determina o serie de indicatori care vizează:
– Numărul de metode şi tehnici de management evoluate, care au fost operaţionalizate;
– Numărul şi calitatea aplicaţiilor noi informatice implementate;
– Existenţa şi calitatea strategiilor firmei, a politicii globale privind principalele domenii
de activitate;
87
– Flexibilitatea organizatorică a întreprinderii.
7. Procesele decizionale sunt o sinteză a eficienţei realizării proceselor anterioare şi pot fi
estimate prin indicatorii care reflectă calitatea acestora, cum ar reducerea duratei procesului
decizional, gradul de realizare a deciziilor, numărul deciziilor care ulterior au fost revizuite sau
anulate.
D. Dimensiunea de învăţare şi creştere
Personalul reprezintă resursa cea mai importantă a unei întreprinderi care potenţează
celelalte resurse disponibile, este factorul creativ capabil să realizeze inovările proceselor şi
activităţilor interne, să genereze performanţe viitoare pe termen lung.
Analiza din această perspectivă vizează perfecţionarea personalului şi sporirea abilităţilor
acestuia, precum şi motivarea sa corespunzătoare obiectivelor prestabilite.
Concomitent cu indicatorii clasici care se referă la productivitatea muncii ( modificările
la nivelul acestui indicator se analizează luându-se în considerare şi cauzele care privesc o mai
bună organizare a producţiei şi a muncii, procesul de învăţare şi perfecţionare, dobândirea de noi
abilităţi), coeficientul de utilizare a fondului de timp disponibil, numărul de specialişti şi
stabilitatea acestora. Se vor analiza indicatorii:
– numărul angajaţilor antrenaţi în procese de instruire şi dezvoltare
– sporirea nivelului mediu de calificare al angajaţilor;
– creşterea stocului de cunoştinţe şi rata de acoperire cu informaţii;
– motivarea personalului şi numărul de sugestii primite din partea lor şi aplicate;
– numărul de raţionalizări şi patente propuse sau obţinute;
– ponderea timpului pentru formare continuă în timpul total de muncă;
– gradul de conflictualitate între salariaţi şi administraţie;
– mediul organizaţional şi cultura întreprinderii;
– gradul de satisfacţie în muncă;
– fluctuaţia cadrelor.
Utilizarea practică a modelului în cauză presupune existenţa unei baze informaţionale
largi, care cuprinde aspecte de ordin general, la care au acces liber toţi solicitanţii, dar şi la
informaţii strict confidenţiale cu acces limitat.
Bazându-ne acestea, în cadrul respectivei teze este reflectată doar o parte din întreaga
serie de indicatori, atunci când este analizată piaţa telecomunicaţiilor din R. Moldova, precum şi
în procesul de cercetare a activităţii „Moldtelecom”-ului.
88
3.2. Viziunea strategică de dezvoltare a tehnologiilor informaţional comunicative
Ramura de telecomunicaţii reprezintă unul dintre cele mai dinamice sectoare de activitate
din economia mondială. O societate modernă, bazată pe schimbul rapid şi transparent al
informaţiilor, nu poate fi concepută astăzi fără un sistem de telecomunicaţii eficient, dezvoltat
uniform la nivelul întregii ţări şi interconectat cu sistemul mondial de telecomunicaţii.
În prezent, datorită turbulenţei mediului ambiant, competitivitatea, privită atât la nivel
microeconomic, cât şi macroeconomic, depinde în mod decisiv de capacitatea managerilor de a
fundamenta, elabora şi aplica o serie de strategii coerente, care să permită obţinerea unor
avantaje competitive, prin care organizaţia respectivă să se poată impune în faţa concurenţei şi să
realizeze o eficienţă sporită. Cel mai frecvent regăsim strategia la nivelul firmei, componenta
economică de bază a economiei. Asta nu înseamnă că aceasta este mai puţin importantă la
nivelul economiei naţionale. O activitate economică performantă, într-un anumit spaţiu naţional,
nu poate fi realizată, dacă nu se dispune de o strategie naţională coerentă, focalizată pe obiective
competitive, riguros definite şi fundamentate sub aspectul vectorilor de creştere economică, al
resurselor şi al sincronizărilor temporale, care să asigure un context naţional, favorizant
elaborării şi implementării de strategii competitive de către cea mai mare parte a firmelor.
Tehnologiile informaţionale si de comunicare reprezintă un catalizator major al
progresului spre o nouă economie, bazată pe cunoaştere, în condiţiile în care determinanţii
acesteia sunt inovaţia, interconectarea şi competitivitatea, iar rolul comunicaţiilor respective
poate fi comparat cu cel al magistralelor de transport în economia tradiţională, contribuind la
dezvoltarea economică, crearea noilor locuri de muncă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Valorificarea oportunităţilor apărute în urma răspândirii tehnologilor informaţional-
comunicative pot contribui la creşterea economica, crearea noilor locuri de muncă, obţinerea
veniturilor suplimentare pentru populaţie, accelerarea dezvoltării sociale a comunităţilor,
dezvoltarea entităţii culturale. În actualul context, accesul la tehnologiile informaţional-
comunicative reprezintă un mijloc de asigurare a accesului la cunoştinţe, care la rândul său
determină reuşita economică a beneficiarilor. Abilitatea de utilizare a acestor tehnologii este una
cheie, care la moment determină posibilităţile de angajare în câmpul muncii si standardele de
viaţă a unui număr crescând de oameni
Dezvoltarea comunicaţiilor electronice deschide un şir de oportunităţi pentru întreaga
societate. Una dintre acestea se referă la transformarea radicală a funcţiei de administrare a
statului prin apariţia „guvernării electronice”.
Guvernarea electronică constă în interacţiunea principalelor instituţii ale statului, cum
ar Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia şi ale instituţii publice, cu populaţia şi agenţii economici
prin intermediul mijloacelor electronice. Guvernarea electronică are drept scopuri: ameliorarea
89
accesului la informaţiile şi serviciile publice ale autorităţilor administraţiei publice centrale;
eliminarea procedurilor birocratice şi simplificarea metodologiilor de lucru; perfecţionarea
schimbului de informaţii şi servicii între autorităţile publice centrale; îmbunătăţirea calităţii
serviciilor publice la nivelul administraţiei publice centrale.
Guvernarea electronică are deci următoarele trăsături distincte: folosirea aplicaţiilor
bazate pe noile tehnologiile informaţionale şi de comunicare, utilizarea noilor proceduri şi
metode de management informaţional, sporirea gradului de implicare a cetăţenilor în procesul
politic şi a eficienţei structurilor administrative.
Guvernarea electronică implică câteva componente: [39]
A. G2G (Government to Government) sau Guvern – Guvern, inclusiv subcategoria
G2E – Guvern-Angajaţi guvernamentali.
G2G Guvern-Guvern înseamnă comunicarea dintre mai multe instituţii publice diferite
pentru rezolvarea unei probleme unice a cetăţeanului. Această comunicare este, de cele mai
multe ori, nedetectabilă de către cetăţean şi presupune schimbul de date la diferite nivele de
securitate între sistemele informatice ale celor două instituţii. Datorită acestei comunicări între
instituţii, beneficiarul serviciului public este scutit de o serie de alte servicii care devin inutile.
G2E (Guvern-Angajaţi guvernamentali). Această subcategorie a relaţiilor din sfera
publică presupune managementul on-line al relaţiilor dintre guvern şi angajaţi prin intermediul
noilor tehnologii electronice şi a Internetului.
B. G2C (Government to Citizens) – Guvern-Cetăţeni
Serviciile din această categorie reprezintă aducerea Guvernului mai aproape de cetăţeni
on-line. În primul rând, se urmăreşte aducerea on-line a unor informaţii simple, apoi relaţia
cetăţean-guvern devine interactivă, existând comunicare şi schimburi de date în ambele direcţii
şi, în final, relaţiile devin tranzacţionale, aceasta însemnând că unele servicii furnizate de guvern
cetăţenilor pot fi prestate şi on-line – pe site-urile de Internet ale instituţiilor publice respective
sau pe portalurile guvernamentale globale.
Directivele de edificare a societăţii informaţionale în cadrul Uniunii Europene determină
o serie de servicii statale prioritare. În ţara noastră, realizarea strategiei Naţionale „Moldova
Electronică” prevede acordarea a 12 tipuri de servicii din această categorie, recomandate de
programul e-Europa. Acestea sunt: impozite pe venit, căutarea unui loc de muncă, primirea
asistenţei sociale, perfectarea actelor de identitate personală, înregistrarea automobilelor,
înaintarea cererii pentru construcţii, cererea la organele de poliţie, bibliotecile publice,
certificatele de naştere şi înregistrare a familiei, admiterea la instituţiile de învăţământ, cererea de
schimbare a locului de domiciliu, serviciile medicale.
C. G2B (Government to Business) – Guvern-Companii. Relaţiile dintre guvern şi
business au efect major asupra dezvoltării, întrucât companiile sunt motorul creşterii economice.
90
Astfel, comunicarea rapidă şi efectivă dintre aceşti subiecţi ai vieţii economice implică
transparenţă şi costuri scăzute şi este una din cheile succesului şi progresului. În R. Moldova,
categoria dată include următoarele 8 servicii: efectuarea defalcărilor sociale, plata impozitelor
corporative şi TVA, înregistrarea companiei, prezentarea rapoartelor statistice, depunerea
declaraţiilor vamale, primirea avizurilor legate de protecţia mediului, achiziţiile publice.
Aplicaţiile specifice eGuvernment, prin accesul electronic pe serviciile publice, permit
realizarea unei serii de oportunităţi.[141]
• Accesul on-line la baza de date legislativ–normativă a administraţiilor publice
centrale şi locale, fapt ce ar permite o informare mai amplă şi rapidă a cetăţenilor şi agenţilor
economici. Efectele benefice ar consta în :
1. Diminuarea infracţionalităţii ca urmare a cunoaşterii legilor;
2. Eliminarea unor cheltuieli realizate de beneficiari pentru informare (cu
achiziţionarea publicaţiilor legislative);
3. Accesul non-stop şi viteza sporită de informare.
• Consultarea populaţiei cu privire la conţinutul actelor normative şi deciziilor
majore. Astfel obţinem o apropiere a administraţiei de cetăţeni şi are loc implicarea acestora în
procesul de gestionare. Efectul benefic rezidă în dezvoltarea spiritului civic, îmbunătăţirea
legilor şi hotărârilor, aplicarea mai rapidă a proiectelor importante, având susţinerea populaţiei
etc.;
• Plata electronică a taxelor şi impozitelor, realizarea declaraţiilor şi notificărilor
electronice. Implementarea acestora poate solda cu realizări de economii importante atât la
nivelul bugetelor administraţiilor publice, cât şi la cel al bugetelor agenţilor economici.
Rezultatele benefice ale administraţiilor publice centrale şi locale, în acest caz, presupun:
1) diminuarea numărului de angajaţi ca în final să economiseşti la fondul de salarii;
2) reducerea numărului de birouri şi spaţii necesare pentru lucrul cu publicul şi
diminuarea cheltuielilor cu chiriile, administrare, energie termică şi electrică, mobilier etc.;
3) sporirea nivelului de accesibilitate a serviciului, acesta fiind disponibil non-stop;
4) excluderea unei surse de corupţie şi trafic de influenţă, prin eliminarea intervenţiei
factorului uman;
5) obţinerea economiei de hârtie, timp şi bani pentru perfectarea şi prelucrarea
documentelor informaţionale care trec de la suportul pe purtători de hârtie la cel
Efectele benefice ale acestor aplicaţii pentru beneficiari ar consta în:
a) economii majore de timp, care pot fi utilizat în scopuri productive;
b) reducerea deplasărilor în spaţiu ale persoanelor şi a cheltuielilor cu transportul;
c) dispariţia necesităţii depunerii aceloraşi informaţii la diferite birouri din cadrul unei
instituţii sau instituţii diferite prin utilizarea bazelor de date interconectate astfel, încât
91
informaţia să devină accesibilă pentru toţi solicitanţii.
• Căutarea locului de muncă prin utilizarea bazei de date oferite de instituţiile
abilitate şi agenţii economici. Aplicaţia dată contribuie la sporirea gradului de informare a
persoanelor fără ocupaţie cu privire la locurile de muncă disponibile la un moment dat şi
cerinţele specifice acestora. Informarea pe cale electronică, prin intermediul site-urilor oficiilor
forţelor de muncă, duce la evitarea aglomeraţiei de la ghişee şi reduce deplasarea în spaţiu a
persoanelor, cu beneficiile respective. La nivelul angajatorilor, se reduc cheltuielile şi consumul
de timp specific procesului de recrutare şi selecţie a personalului. Aplicaţia dată poate fi extinsă
astfel, încât să devină utilă nu doar persoanelor fără ocupaţie, dar şi angajaţilor care vor să-şi
schimbe locul de muncă. În aşa mod, obţinem o piaţă transparentă a forţei de muncă, unde are
loc o confruntare liberă a cererii cu oferta. Agenţii economici vor înregistra, de asemenea,
importante dividende prin reducerea cheltuielilor cu recrutarea şi selectarea forţei de muncă.
• Votarea on-line şi efectuarea de sondaje. Efectele pozitive ar consta în:
1. Votarea din orice zonă geografică conferind astfel procesului electoral o
reprezentativitate ridicată;
2. Diminuarea fraudelor electorale prin eliminarea votării multiple;
3. Eliminarea sau diminuarea deplasării în spaţiu a electoratului;
4. Reducerea substanţială sau eliminarea cheltuielilor cu tipărirea buletinelor de vot sau
a chestionarelor;
5. Diminuarea numărului personalului implicat în acţiunile de supraveghere;
6. Reducerea cheltuielilor cu amenajarea secţiilor de votare;
7. Operativitatea privind cunoaşterea rezultatelor exacte imediat după finalizarea
procesului de votare;
8. Realizarea rapidă a unor analize statistice cu privire la opţiunile electoratului.
Dezvoltarea durabilă a economiei şi a societăţii în ansamblul ei, prin sporirea nivelului de
cultură şi civilizaţie, este de neconceput fără un sistem de învăţământ performant. De aceea,
dezvoltarea şi modernizarea învăţământului trebuie să reprezinte o prioritate naţională, pentru
asigurarea accesului universal la cunoştinţe, sporirea nivelului de informare şi îmbunătăţirea
calităţii acestea. Dezvoltarea şi răspîndirea tehnologiilor informaţional comunicative pot
contribui direct la stabilirea economiei bazate pe cunoaştere prin implementarea învăţământului
la distanţă prin utilizarea Internetului, serviciului de videoconferinţe, transmiterea cursurilor
prin intermediul televiziunii etc.
Efectele benefice ale acestui tip de învăţământ sunt de natură economică şi socială:
1) reducerea sau eliminarea deplasării la instituţiile de învăţământ, implicit reducerea
cheltuielilor realizate cu cazarea şi transportul;
2) scăderea cheltuielilor instituţiilor de învăţământ cu achiziţia/chiria şi întreţinerea
92
spaţiilor de învăţământ şi de cazare a studenţilor;
3) audierea cursurilor, studierea în bibliotecile virtuale de acasă sau din telecentre
special amenajate;
4) gestionarea mai efectivă a timpului de către beneficiari, întrucât dispare
simultaneitatea petrecerii prelegerilor cu audierea lor şi dispar restricţiile de program pentru
consultarea bibliotecilor electronice;
5) reducerea cheltuielilor salariale aferente personalului administrativ din cămine şi
instituţii de învăţământ;
6) sporirea nivelului de pregătire profesională a angajaţilor prin frecventarea unor
cursuri la distanţă de învăţământ preuniversitar, universitar, postuniversitar sau a unor cursuri
de specializare fără a-şi întrerupe munca;
7) accesul la învăţământ pentru persoanele cu handicap şi aflate în locuri de detenţie;
8) ridicarea nivelului de contact cu cadrele didactice prin creşterea numărului de
apeluri pentru ajutor din partea profesorilor.
Valoroase oportunităţi economice şi sociale ale dezvoltării telecomunicaţiilor pot apărea
prin răspândirea teleworking-ului care presupune realizarea atribuţiilor de serviciu din alte
locaţii decât cele tradiţionale. Unii analişti [174]presupun că deja din 2009 va fi posibilă trecerea
unor categorii de funcţionari de stat la serviciul de la distanţă. Aceste aplicaţii pot genera
numeroase beneficii, cum ar fi:
• Reducerea semnificativă a deplasării persoanelor în spaţiu;
• Flexibilitatea programului de lucru pentru angajaţi, sporirea nivelului de comoditate
prin realizarea atribuţiilor de serviciu din propria locuinţă;
• Obţinerea economiilor prin diminuarea cheltuielilor cu chiriile sau reducerea
investiţiilor pentru construirea de imobile, reducerea cheltuielilor necesare pentru
infrastructură şi utilităţi;
• Înregistrarea unei mobilităţi crescute a activităţilor economice desfăşurate de
organizaţii;
• Realizarea unor economii cu salariile prin angajarea unor specialişti din ţări cu un
nivel de salarizare mai redus;
• antrenarea celor mai buni specialişti ca urmare a eliminării barierei geografice;
• Creşterea gradului de motivare a personalului şi sporirea nivelului de productivitate;
• Valorificarea forţei de muncă cu handicap locomotor;
• Asigurarea unei dezvoltări mai echilibrate a economiei din punct de vedere teritorial,
evitându-se apariţia unor zone puternic dezvoltate din punct de vedere economic şi a unor zone
subdezvoltate;
• Evitarea supraaglomerării datorită efectului de polarizare.
93
În ţările dezvoltate, care dispun de vaste reţele de comunicaţii, o răspândire tot mai
pronunţată în ultima perioadă capătă aplicaţiile de supraveghere şi control al traficului aerian,
feroviar, rutier şi naval cu ajutorul tehnologiei de localizare şi transmitere rapidă a
informaţiilor.. Cele mai valoroase beneficii generate de acestea ar fi:
a) gestiunea eficientă a traficului prin utilizarea unor programe de semnalizare
automată;
b) sporirea siguranţei şi reducerea numărului de accidente;
c) fluidizarea traficului prin evitarea zonelor aglomerate;
d) realizarea unor economii de timp şi, implicit, de combustibil prin indicarea traseului
optim.
e) diminuarea infracţiunilor legate de furtul mijloacelor de transport prin localizarea şi
identificarea rapidă a acestora
Vaste oportunităţi pot apărea prin utilizarea teledetecţiei care presupune localizarea de la
distanţă a obiectelor şi efectuarea de măsurători. Aplicaţia permite dezvoltarea unei game largi
de servicii, printre care: localizarea cu ajutorul calculatorului de bord sau telefonului mobil a
celor mai apropiate staţii de combustibil, restaurante, spitale etc.; localizarea de la distanţă a
maşinilor, a persoanelor prin intermediul telefonului mobil; efectuarea de măsurători ale
reliefului prin intermediul sateliţilor; întocmirea hărţilor fizice şi geologice de mare precizie etc.
Cele mai importante beneficii presupun: economia de timp, creşterea preciziei măsurătorilor,
reducerea cheltuielilor de măsurare, a cheltuielilor cu combustibilul prin localizarea diferitelor
puncte de interes şi stabilirea celui mai scurt traseu de acces etc.
Comerţul electronic constituie procesul de cumpărare, vânzare sau schimb de produse,
servicii sau informaţii prin intermediul reţelelor de calculatoare, ce a cunoscut şi cunoaşte o
dezvoltare fără precedent şi, totodată, continuă. Putem identifica câteva tipuri de comerţ
electronic:
• Business-to-business (B2B) – model de comerţ electronic în care toţi participanţii
sunt companii sau alte organizaţii;
• Business-to-consumer (B2C) – model de comerţ electronic în care companiile vând
cumpărătorilor individuali – persoane fizice;
• Consumer-to-business(C2B) – persoane fizice (consumatori) care utilizează
Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi/sau caută vânzători să
liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie;
• Consumer-to-consumer (C2C) – consumatori care vând direct altor consumatori;
• Comerţ mobil (m-commerce) – tranzacţii şi activităţi de comerţ electronic, conduse
prin mediul electromagnetic;
94
• E-government: Government-to-business (G2B) – model de comerţ electronic în
care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informaţii de
la persoanele juridice;
• Government-to-consumer (G2C) – acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare de servicii publice ( ex. plătirea taxelor on-line).
Potrivit rapoartelor „Forrester Research şi WentWorth Inc.”, actualmente, comerţul
mondial prin Internet atinge cota de 2,2% din comerţul total şi către anul 2010 va depăşi 10
trilioane de dolari. Pe plan teritorial, ponderea comerţului electronic diferă semnificativ, atingând
după diferite estimări cote maxime în SUA între 20-30 şi 10-15 la sută din toate vânzările în
Europa. În R. Moldova, comerţul electronic este la etapa incepientă, fiind atestate practic numai
vânzări de echipament electronic pe segmentele (B2C) şi (C2C).
Dezvoltarea comerţului electronic va antrena beneficii economice şi sociale substanţiale,
cum ar fi:
1) economia de timp prin identificarea rapidă a magazinelor virtuale, care oferă
produsul dorit la cel mai bun preţ;
2) libertatea de a alege datorită numărului mare de magazine pe care consumatorul le
poate vizita;
3) reducerea deplasării în spaţiu a persoanelor cu efectele respective;
4) micşorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea sau închirierea spaţiilor comerciale;
5) scăderea preţului la produsele şi servicii datorită economiilor realizate de
comercianţi;
6) posibilitatea realizării licitaţiilor electronice, cu un grad ridicat de transparenţă,
factor ce diminuează şi elimină corupţia şi traficul de influenţă;
7) îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu handicap prin comandarea produselor şi
serviciilor prin Internet şi livrarea acestora la domiciliu;
8) creşterea semnificativă a vitezei de comunicare, ce permite realizarea unei cercetări
de piaţă rapide şi la costuri reduse;
9) stimularea consumului, majorarea pieţei potenţiale a comerciantului.
Dezvoltarea telecomunicaţiilor generează apariţia şi utilizarea masivă a serviciilor
electronice, care au drept suport aplicaţiile în domeniul financiar-bancar. Astăzi au devenit
operaţionale o gamă largă de servicii, care presupun plăţi electronice, extrageri de numerar şi
achitarea facturilor prin intermediul bancomatelor, identificarea soldurilor şi a mişcărilor de
fonduri din conturile bancare prin utilizarea calculatoarelor sau a telefoanelor mobile,
contractarea on-line a împrumuturilor etc. Beneficiile aferente acestor aplicaţii presupun:
• economii majore de timp;
• reducerea deplasărilor în spaţiu a persoanelor;
• creşterea numărului de clienţi potenţiali prin dispariţia barierelor legate de distanţă;
95
• micşorarea cheltuielilor instituţiilor bancare legate de asigurarea cu personal şi
infrastructura necesară;
• ridicarea operativităţii şi eficienţei operaţiunilor financiar-bancaree;
• Creşterea producţivităţii muncii în intituţiile bancare;
• sporirea nivelului de transparenţă a operaţiunilor şi serviciilor bancare;
• diminuarea sectorului tenebru al economiei prin eliminarea operaţiunilor cu
numerar.
Sporirea calităţii vieţii presupune utilizarea raţională şi judicioasă a timpului liber.
Aplicaţiile în domeniul recreării şi petrecerii timpului liber implică jocurile electronice la
distanţă prin intermediul calculatoarelor sau telefoanelor mobile, ascultarea de muzică, ştiri,
vizionarea filmelor sau a unor emisiuni TV prin intermediul calculatoarelor sau telefoanelor
mobile, sau a videotelefoanelor fixe, dezvoltarea televiziunilor interactive etc. Beneficiile
generate de aceste aplicaţii sunt:
• diversificarea surselor de informare;
• sursele multiple de relaxare şi odihnă;
• reducerea sau eliminarea deplasărilor în spaţiu ale persoanelor;
• dezvoltarea capacităţii intelectuale şi sporirea abilităţilor cognitive la copii şi tineri;
• prosperarea economică prin sporirea valorii adăugate a serviciilor etc.
O variantă a aplicaţiilor anterioare dar sub aspect educativ sunt cele din domeniul
cultural. Ele presupun crearea bibliotecilor electronice, dezvoltarea site-urilor interactive, care
permit vizitarea virtuală a unor muzee, expoziţii de artă etc. Efectele benefice ale acestora rezidă
în:
• difuzarea rapidă a informaţiilor culturale şi creşterea nivelul de informare şi
dezvoltare;
• lărgirea numărului de potenţiali client prin reducerea deplasării în spaţiu a
persoanelor;
• diminuarea cheltuielilor de acces la informaţii;
• scăderea cheltuielilor cu realizarea şi întreţinerea infrastructurii necesare.
În ultima perioadă, medicina înregistrează o dezvoltare foarte rapidă. Pentru a se realiza
progrese şi a putea beneficia de ele cât mai multe persoane, este nevoie de un schimb rapid de
informaţii. Acest lucru se realizează prin intermediul telecomunicaţiilor. Pe lângă accesul rapid şi
sigur al medicilor la informaţii, dezvoltarea aplicaţiilor de telecomunicaţii în domeniul
medicinii pot fi asigura asemenea beneficii:
• efectuarea consultaţiilor la distanţă prin intermediul videoconferinţei, eliminându-se
deplasările în spaţiu ale pacienţilor şi medicilor;
• asigurarea unor schimburi de informaţii rapide şi eficiente între specialiştii aflaţi la
96
distanţă;
• asistarea şi coordonarea de la distanţă a unor intervenţii dificile de către specialişti
calificaţi. Se realizează, astfel, schimbul rapid de know-how şi formarea unor
specialişti pe plan local;
• monitorizarea permanentă a pacienţilor cu boli cronice;
• sporirea eficacităţii activităţilor organizatorico-administrative în instituţiile
medicale;
• reducerea timpului şi cheltuielilor pentru preluarea şi prelucrarea raportărilor şi
obţinerea de situaţii statistice rapide la nivel naţional;
• introducerii paşaportului electronic medical, condiţie necesară pentru eliminarea sau
eficientizarea unor proceduri birocratice;
• sporirea eficienţei activităţilor birotice ale instituţiei.
În funcţie de posibilităţile acordate beneficiarilor şi complexitatea prestaţiilor,
dezvoltarea serviciilor informaţional comunicative presupune parcurgerea unui traseu din cinci
nivele:
Nivelul 1 –se limitează la prezentarea informaţiei pe situl instituţiei;
Nivelul 2 – interacţiunea unilaterală, ceea ce presupune, de fapt, posibilitatea de a solicita
de la instituţia statului şi a primi de la ea careva informaţii în format electronic, descărcarea
diferitelor formulare fără a fi posibilă expedierea completată a acestora;
Nivelul 3 – interacţiunea bilaterală. Există posibilitatea de a descărca formulare cu o
ulterioară completare şi expediere spre instituţia solicitată;
Nivelul 4 –posibilitatea de efectuare a tranzacţiilor, efectuarea plăţilor prin Internet.
Nivelul 5 – personalizarea şi automatizarea completă a serviciilor.
În prezent, Republica Moldova se apropie de nivelul 2 de dezvoltare a tehnologiilor
informaţionale.
Investigaţiile arată că, la moment, populaţia solicită cel mai mult serviciile legate de sfera
medicală, datele personale, căutarea locului de muncă, admiterea în instituţiile de învăţământ.
La moment au fost create resursele informaţionale statale, cum ar fi: registrul populaţiei,
al unităţilor de drept, registrul unităţilor de transport. În baza acestora, spre exemplu este posibil
de a verifica autenticitatea actelor, numerelor de înmatriculare etc. De asemenea, este posibilă
comandarea perfectării unor acte, dar încă este necesară prezenţa personală pentru ridicarea
acestora. Cauza rezidă în imperfecţiunea sistemului electronic de efectuare a plăţii şi cea de
utilizare a semnăturii electronice. Până acum nu este reglat definitiv mecanismul, respectiv şi un
număr redus de cetăţeni deţin semnătură electronică.
La un nivel mai avansat este sistemul de căutare a locului de muncă, astfel multe
companii folosesc drept canal de recrutare anume sistemele informatice. Instituţiile de
97
învăţământ deja au început utilizarea serviciilor electronice în procesul de admitere la studii.
Practic, în regim on-line este posibil a urmări procesul de înaintare a cererilor şi rezultatele
admiterii. Apar unele elemente caracteristice învăţământului la distanţă.
O pregătire relativ bună se atestă pe segmentul aplicaţiilor în domeniul financiar-bancar,
dar răspândirea masivă a acestor servicii este limitată de nivelul scăzut de instruire a populaţie.
Altă barieră este legată de suspiciunile potenţialilor clienţi privind securitatea acestor servicii.
Pentru agenţii economici, serviciile din categoria „Guvern-Companii” rămân a fi încă o
oportunitate, practic teoretică. Din cele 8 servicii ale categoriei date, este funcţional doar
serviciul e-declaraţie. Începând cu vara 2008, poate fi utilizat serviciul de efectuare în regim
electronic a declaraţilor la Inspectoratul fiscal. Pentru a putea beneficia de acest serviciu, este
necesară obţinerea semnăturii electronice. Aceasta presupune parcurgerea unor formalităţi şi
achitarea unui preţ de 100$, o sumă destul de mare pentru majoritatea agenţilor economici, fapt
ce limitează răspândirea în masă a acestui tip de serviciu.
Implementarea programului „Moldova electronică” se confruntă cu o serie de probleme
de natură obiectivă, dar cele mai multe poartă un caracter subiectiv.
Doar în 15 organe ale administraţiei locale există pagini electronice active. Multe unităţi
administrative nu au deloc pagini-veb, iar acolo unde ele există, acestea conţin un volum mic de
informaţii utile si abundă în greşeli şi inexactităţi.
După nivelul de dezvoltare a tehnologiilor informaţional-comunicative, R. Moldova se
plasează pe locul 96 din 127 de ţări, iar după gradul de implementare a guvernării electronice
suntem ceva mai avansaţi – locul 93 din 192 de ţări.
Cauzele acestor poziţii joase sunt, în primul rând, indicatorii modeşti, în raport cu alte
ţări, atestaţi la capitolul telecomunicaţii (Tabelul 8) şi nivelul de dotare cu calculatoare şi acces la
Internet. (tabelul 12)
Tabelul 12 Ponderea gospodăriilor casnice posesoare de calculator şi cu acces la Internet
Ponderea gospodăriilor care posedă calculator, %
Ponderea gospodăriilor care au acces la Internet, %
Albania 9,5 7,8 Belorusia 24,9 12,1 Bosnia 35,6 25,8 Bulgaria 23,3 19 Estonia 57 53 Germania 79 71 Moldova 23 16 România 34 22 Rusia 16,2 9,5 Turcia 28,5 18,9 Ucraina 16,2 6,9
Sursa: sistematizat de autor în baza datelor [176]
În mediul de afaceri, la acest capitol sunt schimbări semnificative. Peste 71% din totalul
de întreprinderi autohtone sunt dotate cu calculatoare, iar cei care folosesc reţeaua Internet se
98
ridică la 55%, dar în plan european acest nivel este mai scăzut. Astfel, pentru ţările Uniunii
Europene indicatorul dat este practic de 100 %.
Cu regret, Moldova se mişcă lent în procesul de lichidare a decalajul dintre nivelul de
dezvoltare a tehnologiilor informaţional-comunicative. Este necesar un complex întreg de
condiţii de natură financiară, organizaţională, cadre profesionale, timp, stare economică bună a
societăţii şi o voinţă politică consecventă. Se impune accelerarea eforturilor în edificarea
societăţii informaţionale, pentru a diminua riscul irecuperabil de rămânere în urmă.
3.3. Perfecţionarea activităţii investiţionale în SA „Moldtelecom” SA „Moldtelecom” este Operatorul Naţional de Telecomunicaţii din Republica Moldova.
Întreprinderea de Stat „Moldtelecom” a fost înfiinţată în 1993 ca urmare a restructurării ramurii
de telecomunicaţii din R. Moldova. Politica şi activitatea SA „Moldtelecom” este axată pe
principiul satisfacerii solicitărilor clienţilor, intenţia sa este de a contribui la dezvoltarea
telecomunicaţiilor naţionale prin aplicarea tehnologiilor performante şi extinderea
Nomenclatorului de servicii pentru populaţie. Racordarea sistemului de calitate la standardele
acestei tehnologii este în conformitate cu Programul Guvernamental „Satul Moldovenesc“ şi are
drept scop asigurarea, în egală măsură, a accesului la serviciile de telecomunicaţii tuturor
cetăţenilor ţării noastre, indiferent de localitate.
6. Lansarea serviciului de bandă largă „MaxDSL”, ce oferă posibilitatea conexiunii la
reţeaua INTERNET la viteze sporite.
7. Lansarea VPN. Serviciu bazat pe tehnologia ADSL. Permite schimbul de date între
nodurile unei reţele corporative la viteze înalte.
Investiţiile în reţeaua CDMA
Standardul CDMA se utilizează în toate ţările dezvoltate şi în majoritatea statelor-
membre CSI. Până la sfârşitul anului 2005 a fost construită o reţea de telefonie fixă în standardul
CDMA 2000, ce a acoperit 70% din teritoriul Republicii Moldova. Iar în 2006 aria de acoperire a
acestui serviciu a fost de 90%. Punerea în regim comercial a primelor staţii de bază a avut loc în
prima decadă a lunii noiembrie. Programul de dezvoltare pentru 2005 a prevăzut modernizarea,
extinderea şi dezvoltarea reţelelor în 300 de localităţi, dintre care în 170 reţelele au fost
construite în baza tehnologiei CDMA.
Avantajele tehnologiei CDMA:
1) putere de emisie redusă;
2) calitate performantă a vocii;
3) transport de date cu viteza de până la 2,4 Mbps;
4) grad înalt de securitate a comunicaţiilor.
Costul unei astfel de linii se estimează în medie la 350-380 USD. Acestea vor fi
construite preponderent în localităţile în care costul unei linii telefonice tradiţionale este egală
sau mai mare decât această sumă (există localităţi în care costul unei linii telefonice tradiţionale,
din cauza reliefului şi a distanţei mari dintre case, ajunge până la 7-8 mii lei (550-640USD).
Pentru dezvoltare, în 2005, societatea „Moldtelecom” a alocat 720 mil. lei. Din această
sumă, pentru implementarea serviciului de telefonie fixă în baza tehnologiei CDMA au fost
utilizate 437mil.lei.
În anul 2005, numărul abonaţilor „Moldtelecom” s-a majorat cu 70 mii. Din totalul de 70
mii, 40 mii au fost abonaţi ai reţelei CDMA (30 mii - abonaţi ai telefoniei fixe tradiţionale). La 1
ianuarie 2005 numărul total al abonaţilor SA „Moldtelecom” era de 850 mii.
Implementarea acestei tehnologii este în conformitate cu Programul Guvernamental
„Satul Moldovenesc” şi are drept scop asigurarea, în mare măsură, a accesului la servile de
telecomunicaţii tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de localitate.
Astfel, investiţiile în tehnologia CDMA în 2005 au constituit 286 mil. lei, iar cei
104
conectaţi la telefonia fixă prin CDMA în 2005 – 40000 abonaţi. Pornind de la faptul că costul
unei instalări constituie 1800 lei (inclusiv TVA), atunci numai de la instalare SA „Moldtelecom”
a încasat 72 mil. lei. În plus de la fiecare post telefonic se încasează plata de abonament şi plata
pentru convorbirile locale, interurbane şi internaţionale (GSM).
Formatul CDMA poate fi folosit şi pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă. Şi
standardul dat are un şir de avantaje faţă de GSM. Plus la toate, telefoanele fixe în standardul
CDMA oferă posibilitatea expedierii mesajelor SMS la alt telefon. Astfel, pot fi create reţele
corporative .
La 1 martie 2007, operatorul naţional de telefonie fixă, „Moldtelecom”, a lansat reţeaua
de telefonie mobilă în standardul CDMA 2000 în bandă de frecvenţe de 450 MHz. Serviciul este
prestat de noul operator de comunicaţii mobile, care face parte din componenţa „Moldtelecom”-
„UNITÉ”( „Unite” provine de la cuvântul unire).
Politica tarifară a noului operator este accesibilă pentru majoritatea potenţialilor sau
existenţilor clienţi ai telefoniei mobile. La ora actuală, „Unite” este cea mai convenabilă ofertă
existentă pe piaţa comunicaţiilor mobile.
Până la finele anului 2007, compania a planificat să atingă un număr de abonaţi de
ordinul zecilor de mii.
„Unite” are, în prezent (octombrie 2007), circa 33 mii de abonaţi, care generează un venit
mediu lunar per abonat de 265 lei ($23). Serviciul roaming în standardul CDMA a fost lansat cu
trei operatori mobili din Moscova, Sankt-Petersburg şi Krasnodar (Federaţia Rusă). Până la
finele anului 2007, SA „Moldtelecom” intenţionează să le propună clienţilor servicii roaming cu
România şi Belarus, iar în viitorul apropiat – şi cu alţi operatorii din Europa, care utilizează
standardul CDMA atât pentru apelurile de voce, cât şi pentru transportul de date. Avantajele
serviciului roaming, oferit de „Unite”, reprezintă tarifele foarte mici. Pe lângă aceasta, SA
„Moldtelecom” intenţionează să profite pe deplin de avantajele pe care le oferă tehnologia CDMA
privind transportul de date, pentru a oferi clienţilor cele mai atractive preţuri pentru Internet mobil cu
viteze sporite. În 2008 s-a planificat lansarea unei game largi de servicii adiţionale celor de telefonie
mobilă. De asemenea, SA „Moldtelecom” a propus clienţilor o gamă largă de telefoane, accentul
fiind pus pe telefoanele cu posibilităţi de navigare pe Internet la viteze înalte.
Volumul investiţiilor efectuate pentru lansarea noii reţele sunt estimate la peste 400 mil.
de lei, mijloace care au fost utilizate pentru procurarea echipamentelor şi dezvoltarea
infrastructurii. În special, noul operator este dotat cu utilaje produse de către companiile Huawei
Tecnologies Co LTD din China, Iskratel din Slovenia şi Intracom din Grecia.
Investiţii în ADSL.Tot în anul 2005 a fost lansat serviciul de bandă largă prin tehnologia
ADSL (serviciul MaxDSL). Viteza mare de acces la Internet prin intermediul tehnologiei ADSL
face ca navigarea pe Net sa devină o plăcere. (tabelul 14)
105
Tabelul 14 Caracteristica avantajelor investiţiilor în ADSL
Avantaje Caracteristici Linia telefonică liberă
Acum abonatul poate concomitent naviga pe net şi vorbi la telefon, fiind sigur că calitatea legăturii telefonice nu va suferi.
Accesul nelimitat Nu este nevoie de a se conecta de fiecare dată la modemul providerului. Clientul este conectat la Internet 24 din 24 ore. MaxDSL este canalul dedicat, cu viteza de până la 1024 Kbps.
Serviciile adiţionale Clienţii MaxDSL beneficiază adăugător de căsuţă poştală, precum şi de acces la alte servicii Internet.
Calitatea conexiunii Calitatea conexiunii canalului Internet MaxDSL este asigurată de noua tehnologie de acces Internet ADSL.
Modalitatea comodă de achitare a serviciilor
Achitarea serviciilor se efectuează în orice centru comercial „Moldtelecom”.
Garanţii „Moldtelecom” - lider pe piaţa din Moldova în domeniul telecomunicaţiilor – garantează calitatea înaltă şi preţuri accesibile la serviciului MaxDSL.
Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom”
MaxDSL permite transferuri foarte rapide de date, acces imediat al paginilor web,
precum şi ascultarea în timp real a radio-online sau vizionarea aplicaţiilor video pe Internet. De
asemenea, există posibilitatea de organizare a videoconferinţelor etc. Serviciul dat presupune
acces „Internet” la viteze mari prin linia telefonică obişnuită şi oferă clienţilor un şir de avantaje:
Comparaţiile dintre tehnologia ADSL şi alte posibilităţi de conectare la „Internet” sunt
Sursa: sistematizat de autor conform datelor SA „Moldtelecom” Implementarea activităţilor de inovare în cadrul SA „Moldtelecom”
În perspectivă SA „Moldtelecom”, fiind un monopolist în domeniul telefoniei fixe şi a
telefoniei mobile în standard CDMA, are un potenţial deosebit privind desfăşurarea activităţilor
inovaţionale.
Propunem să fie concentrate direcţiile principale de dezvoltare a activităţilor inovaţionale
în următoarele:
• Crearea departamentului de competitivitate şi inovare.
• Intensificarea activităţii de publicitate.
• Implementarea televiziunii digitale.
Activităţile investiţionale desfăşurate în cadrul SA „Moldtelecom” sunt destul de
voluminoase, însă nu întotdeauna sunt în corespundere cu cerinţele competitive ale pieţei din R.
Moldova. Pentru a spori nivelul de competitivitate a investiţiilor, propunem ca în cadrul
companiei să fie creată o subdiviziune sau un departament responsabil de activităţile de inovare
şi competitivitate.
Departamentul de inovare şi competitivitate va avea drept scop elaborarea proiectelor de
inovare, selecţia acestora şi implementarea în practică a inovaţiilor elaborate. În cadrul
departamentului vor activa 17-22 de persoane, care vor fi structurate în 3 echipe (anexa 10):
1. Echipa de inovare (5-7 specialişti), care se va ocupa exclusiv de elaborarea
proiectelor de inovaţie, perfecţionarea produselor existente sau de modernizarea acestora.
2. Echipa analitică (2-4 analişti), care va selecta acele inovaţii care sunt cele mai
avantajoase pentru condiţiile concrete de exploatare. Selecţia inovaţiilor va avea loc după mai
multe criterii: cerinţe tehnice, aspectul exterior, condiţiile economice etc.
116
3. Echipa tehnico-economică (4-6 persoane), care se va ocupa de implementarea în
practică, promovarea şi controlul de comportare a produselor inovatoare pe piaţă. Totodată,
această echipă va efectua calculele privind performanţele competitive ale produselor în particular
şi a întreprinderii în general.
La momentul actual, în Republica Moldova nu este utilizată o potenţială reţea de
distribuţie a mesajelor de publicitate. Potenţialul canal de distribuţie a reclamei constituie reţelele
de telefonie fixă şi mobilă. Utilizarea acestor reţele în scopul promovării şi distribuirii
publicităţii posedă un potenţial enorm.
Organizarea activităţii de publicitate poate fi efectuată prin diferite modalităţi:
• Publicitate pe parcursul aşteptării contactului (melodii, anunţuri). Din momentul
culegerii numărului de către abonat până în momentul realizării contactului persoana ce sună
ascultă timp de 5-30 secunde diferite tonuri de apel. Acestea tonuri pot fi substituie de un efect
sporit cu diferite spoturi publicitare, anunţuri, melodii etc.
• Publicitate prin mesaje scurte (SMS, MMS).
Implementarea activităţii de publicitate ar asigura un şir de avantaje competitive SA
„Moldtelecom”-ului: asigurarea cu venituri suplimentare care ar condiţiona reducerea tarifelor,
creşterea numărului de abonaţi determinată de scăderea tarifelor şi sporirii percepţiei
consumatorilor, condiţionată de diversificarea timpului de aşteptare etc.
Pentru organizarea activităţii de publicitate sunt necesare investiţii suplimentare în volum
de 70,5 mii lei, care includ: procurarea serverului, conectarea acestuia la reţeaua întreprinderii şi
la cea de deservire a consumatorilor etc.(anexa 11).
De deservirea activităţilor de publicitate se va ocupa un operator, cheltuielile anuale
privind salarizarea şi întreţinerea utilajului vor constitui 69 mii lei. Acumularea comenzilor
privind emiterea mesajelor publicitare va fi efectuată de către persoanele angajate în
departamentele de vânzări, de deservire a clienţilor sau din cadrul departamentului de marketing.
Implementarea televiziunii digitale este deosebit de importantă pentru condiţiile
Republicii Moldova. Aceasta este condiţionată de diversificarea veniturilor populaţiei, apariţia
păturilor medii care ar dori recepţionarea televiziunii de calitate.
Televiziunea digitală poate fi organizată cu utilizarea diferitelor instrumente de
transmisiune:
1. Televiziune prin cablu. SA „Moldtelecom” are cea mai extinsă reţea de telefoane fixe
din R. Moldova. Prin această reţea de telefonie, un mare număr de abonaţi sunt conectaţi la
reţeaua Internet. Cu suportul Internetului poate fi implementată televiziunea digitală.
2. Televiziunea prin eter. La etapa actuală există diferite modalităţi de organizare a
televiziunii digitale prin eter: televiziunea clasică (cu utilizarea staţiilor de retransmisie, prin
telefonia mobilă, conexiunea directă la satelit).
117
Evaluarea interdependenţei dintre venitul şi investiţiile efectuate în cadrul
companiei SA „Moldtelecom”
Pentru stabilirea veniturilor obţinute de compania SA „Moldtelecom”, este necesar a
elabora ecuaţia de corelaţie dintre investiţiile efectuate şi veniturile obţinute de întreprindere în
urma realizării acestora.
Asupra competitivităţii influenţează o serie de factori, iar în urma analizei competitivităţii
telecomunicaţiilor au fost depistaţi un şir de factori de influenţă precum dinamica dezvoltării
ramurii, numărul populaţiei antrenate în sector, cota sectorului în PIB, tendinţele în preţuri,
ritmul de creştere a investiţiilor, nivelul de concurenţă, însă ar fi binevenită constatarea aceastei
influenţe din punct de vedere matematic.
Constatarea matematică se elaborează în baza metodelor matematice şi statistico-
ştiinţifice, care pot fi utilizate la depistarea şi stabilirea legăturilor atât dintre diferite fenomene,
cât şi pentru determinarea modificării indicatorilor în viitor.
Între diferite fenomene social-economice există legături complexe, care pot fi explicate
prin influenţa unui şir de factori asupra caracteristicii rezultative. Actualmente, în condiţiile de
incertitudine, este foarte important a determina, cerceta şi aprecia cum acţionează diferiţi factori
asupra indicatorilor rezultativi ai activităţii întreprinderii, ramurii etc.
Pentru o apreciere calitativă a elementelor interdependente, poate fi folosită metoda
corelaţiei sau analiza de corelaţie.
Teoria economică presupune existenţa unei legături puternice dintre venituri şi investiţii.
Mai mult ca atât, se constată efectul de întârziere a investiţiilor asupra venitului (efect LAG).
Pentru evaluarea ecuaţiilor de regresie vom folosi următoarele date statistice: (tabelul 21)
Tabelul 21 Dinamica veniturilor şi investiţiilor în cadrul companiei SA „Moldtelecom”
Anul Venituri(V), mil. lei Investiţii(I) ), mil. lei 1993 10,6 3,7 1994 89,7 25,7 1995 115,0 63,8 1996 174,8 73,8 1997 213,8 89,1 1998 273,4 112,3 1999 416,8 124,7 2000 625,6 424,7 2001 755,1 220,0 2002 934,5 490,0 2003 1187,8 436,5 2004 1549,4 510,3 2005 1962,5 713,8 2006 2191,7 983,3
Sursa: sistematizat de autor conform datelor SA „Moldtelecom” În plus, se afirmă şi efectul de întârziere a investiţiilor asupra venitului (efectul LAG).
Adică, investiţia în perioada (t-1) sau în general (t-n), unde n reprezintă numărul perioadelor,
118
influenţează venitul în perioada t. În baza datelor statistice ale SA „Moldtelecom”, vom încerca
să evaluăm interdependenţa investiţiilor din perioada t şi perioada t-1 şi a venitului în perioada t.
Evaluarea modelelor se va efectua în baza programului Eviews. Se vor evalua două ecuaţii de tip
liniar, iar parametrii vor fi estimaţi în baza metodei celor mai mici pătrate. Dinamica vânzărilor
şi a investiţiilor este redată în figura 37.
Din grafic se observă că pentru anumite porţiuni investiţiile cunosc descreşteri, cu
toate că în ansamblu atât veniturile, cât şi investiţiile cresc. Acest fapt din start ne demonstrează
că pentru anumite modele aceasta nu va fi o corelaţie extrem de puternică (R2 ≈ 1).
Figura 37. Dinamica vânzărilor şi a investiţiilor, mil. lei Sursa: elaborată de autor
Menţionăm că această concluzie este valabilă doar pentru SA „Moldtelecom”, pentru alte
întreprinderi situaţia fiind diferită. În continuare vom descrie câteva modele alternative care
descriu interdependenţa dintre venit şi investiţii.
1.Estimarea dependenţei dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada t:
Vt = 33,49 + 2,34*It (79) (0,18)
R2 = 0,92
F-statistica – 154,14
Interpretarea ecuaţiei de regresie: majorarea investiţiilor în perioada t cu 1 mil. lei va
conduce la majorarea veniturilor în perioada t cu 2,34 mil. lei. Unica „problemă” o reprezintă
termenul liber, coeficientul fiind de 33,49, iar eroarea-standard este de 79. În astfel de cazuri,
teoria econometrică recomandă excluderea termenului liber din model.
Chiar dacă am exclude termenul liber, modelul va deveni:
Vt = 2,40*It (0,12)
R2 = 0, 92
119
Se observă că coeficientul de regresie se majorează nesemnificativ: de la 2,34 la 2,4,
coeficientul de determinaţie fiind neschimbat.
Noi, însă, vom lăsa termenul liber în model, punând accent pe coeficientul de
determinaţie (R2) şi statistica Fisher, presupunând că se îndeplinesc condiţiile lui Gauss-Markov.
Pentru modelul dat R2 = 0,92, ce denotă faptul că 92 % din dispersia vânzărilor în perioada t este
explicată de varianţa investiţiilor în perioada t. Şi numai 8 % ale variaţiei vânzărilor este
explicată de influenţa unor factori aleatorii sau neidentificaţi. Cu alte cuvinte, ecuaţia dată
„lămureşte” 92% ale dispersiei vânzărilor. Menţionăm faptul că valoarea maximă a lui R2 este 1
şi cu cât R2 tinde spre 1, cu atât corelaţia este mai puternică.
Prezentăm grafic a modelului dat: (figura 38)
Sursa: elaborată de autor
Figura 38. Dependenţa dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada t 2. Estimarea dependenţei dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada (t-1):
Vt = 69,67 + 2,91*I(t-1) (106,9) (0,31)
R2 = 0,88 F-statistica – 84,3
Interpretarea ecuaţiei de regresie: majorarea investiţiilor în perioada (t-1) cu 1 mil. lei
va conduce la majorarea veniturilor în perioada t cu 2,91 mil. lei.
Şi iarăşi problema este termenul liber, coeficientul fiind de 69,67, iar eroarea-standard –
de 106,9. Chiar dacă am exclude termenul liber, modelul va deveni:
Vt = 3,06*It (0, 2)
R2 = 0, 88 Şi în acest caz se observă că coeficientul de regresie se majorează nesemnificativ – de la
2,91 la 3,06, R2 fiind acelaşi.
120
Noi, totuşi, ne vom concentra asupra coeficientului de determinaţie (R2) şi statisticii
Fisher, presupunând că se îndeplinesc condiţiile lui Gauss-Markov.
Pentru modelul dat R2 = 0,88, ce denotă faptul că 88 % din dispersia vânzărilor în
perioada t este explicată de varianţa investiţiilor în perioada (t-1). 12% ale varianţei vânzărilor
sunt explicate de influenţa unor factori aleatorii sau neidentificaţi.
Prezentarea grafică a modelului dat a fi: (figura 39)
Figura 39. Dependenţa dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada (t-1),
mil. lei Sursa: elaborată de autor
3. Estimarea dependenţei dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada t şi
(t-1). Să presupunem, totuşi, că veniturile în perioada t depind atât de investiţiile din perioada t
cât şi din perioada t-1. Modelul (fără termenul liber) va fi următorul:
Vt = 1,42*It + 1,34*I(t-1) (0,27) (0,34)
R2 = 0, 96
Se observă că acest model este superior celor construite anterior. Coeficientul de
determinaţie este 0,96.
Interpretarea ecuaţiei de regresie: majorarea investiţiilor în perioada (t-1) cu 1 mil. lei
va conduce la majorarea veniturilor în perioada t cu 1,34 mil. Lei, iar investiţiilor în perioada t cu
1 mil. lei va conduce la majorarea veniturilor în perioada t cu 1,42 mil. lei. Presupunem că se
îndeplinesc condiţiile lui Gauss-Markov.
Concluzii: în general se observă o corelaţie strânsă dintre vânzări şi investiţii.
Modelele sunt:
R2 = 0, 92 Vt = 33,49 + 2,34*It
R2 = 0, 88 Vt = 69,67 + 2,91*I(t-1)
R2 = 0, 96 Vt = 1,42*It + 1,34*I(t-1)
121
Totuşi, cea mai semnificativă corelaţie se observă în cazul 3 (dintre venitul în perioada t
şi investiţia în perioada t şi (t-1)), în care coeficientul de determinaţie este de 0,96.
Pornind de la cele expuse şi din specificul activităţii din domeniul telecomunicaţiilor,
considerăm că cel mai bine interdependenţa dintre venitul şi investiţiile SA „Moldtelecom” este
descrisă de a treia ecuaţie. Astfel, cunoscând valorile planificate ale investiţiilor pentru 2008-
2010, se poate calcula şi venitul scontat.
Menţionăm şi faptul că modelele nu au fost testate asupra heteroscedascidităţii şi
autocorelaţiei erorilor (din cauza numărului redus de observaţii). În plus, s-a presupus că forma
dependenţei este de natură liniară.
Estimarea veniturilor realizate, stabilite în urma activităţilor investiţionale, de SA
„Moldtelecom”
În activitatea investiţională, desfăşurată de SA „Moldtelecom”, este necesar a evidenţia
două direcţii esenţiale privind investiţiile efectuate: renovarea capitalului fix existent în cadrul
întreprinderii; desfăşurarea activităţilor de inovare.
În procesul determinării impactului procesului investiţional asupra veniturilor companiei
este necesar a lua în consideraţie procesul inflaţionist. Presupunem că inflaţia în perioadele
prognozate va constitui aproximativ 10 % anual.
Ţinând cont de structura investiţiilor efective, realizate în cadrul SA „Moldtelecom” în
anul 2007, cînd investiţiile au constituit 688,1 mil. lei, din care 540,1 mil. lei privind recuperarea
capitalului tehnic şi 148 mil. lei privind activităţile inovaţionale, putem face o prognoză pe viitor.
Volumul investiţiilor referitoare la recuperarea capitalului tehnic existent şi a investiţiilor
efectuate în activităţile de inovare efectuate vor spori de la 688,1 mil. lei, în anul 2007, la 2239
mil. lei, în anul 2020. Veniturile în această perioadă vor spori de circa 2,5 ori – de la 2460 mil.
lei, în 2007, la 6144 mil. lei, în 2020. (tabelul 22)
În etapa actuală, nivelul de penetrare cu servicii de telefonie fixă a ajuns la un grad
satisfăcător şi constituie 29 de numere la 100 de locuitori. Majorarea acestui indicator este
posibilă, dar într-o proporţie nesemnificativă, datorită faptului că pe piaţă sunt prezenţi operatorii
de telefonie mobilă. Volumul total al nivelului de penetrare (telefonia fixă şi cea mobilă)
constituie circa 77 numere la 100 de locuitori.
Piaţa, practic, este saturată, lupta de concurenţă în viitorul apropiat va lua aspecte noi şi se
va axa pe atragerea noilor clienţi de la alte companii de telefonie. În scopul menţinerii clientelei
existente şi atragerii celei potenţiale, este necesar a efectua investiţii suplimentare privind
îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate şi diversificării acestora.
122
Tabelul 22 Prognozarea veniturilor SA „Moldtelecom”, determinate de activitatea
Abreveaturi ADSL - Asymmetric Digital Subscriber Line
ARPU - Average revenue per user
CDMA - Code Division Multiple Access
CRM - Customer relationship management
CTN – corporaţii transnaţionale
DWDM - Dense Wavelength Division Multiplexing
EV-DO - Evolution-Data Optimized
EWSD - Elektronisches Wählsystem Digital
GPRS - General Packet Radio Service
GSM - Global System for Mobile communications
ICT - Information and communication technologies, (TIC) Tehnologii Informaţionale şi
Comunicare
IGC - Indexul global al competitivităţii, (GCI) Global Competitiveness Index
IP – Internet protocol
IPTV - Internet Protocol Television
ISDN - Integrated Services Digital Network
IT - Information technology
KPI - Key performance indicators
LLU - Local loop unbundling
MPLS - Multiprotocol Label Switching
MVNOs – Mobile Virtual Network Operators, operator reţele mobile virtuale
NGN - Next Generation Network
PI - Proiecte investiţionale
PIB – Produsul intern brut
PMI - Procesul de management investiţional
PTSN - Public Telephone Switched Network
SDH - Synchronous Digital Hierarchy
TIA - Telecommunication Industry Association
VoIP - Voice over Internet Protocol, Telefonie IP
VPN - Virtual Private Network
WEF – World Economic Forum, Forumul Economic Mondial
WLL - Wireless local loop
142
Anexe
Anexa 1
Modelul interactiv al inovării
143
Anexa 2 Indicatorii de bază pentru Europa
Populaţia PIB Totalul de abonaţi telefonici Total Densitatea Total per capita Total per 100 (M) (per km2) (miliarde US$) (US$) (000s) Locuitori 2006 2006 2005 2005 2006 2006