UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZARE: MANAGEMENT LUCRARE DE LICENŢĂ MANAGEMENTUL PROIECTELOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ÎN CADRUL FIRMEI S.C. ROMPRIMA S.R.L. Coordonator științific, Conf. Dr. Ec. Cristache Nicoleta Student, Bolocan Ileana 1
120
Embed
licentaMANAGEMENTUL PROIECTELOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ÎN CADRUL FIRMEI S.C. ROMPRIMA S.R.L.
MANAGEMENTUL PROIECTELOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ÎN CADRUL FIRMEI S.C. ROMPRIMA S.R.L.
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS”
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZARE: MANAGEMENT
LUCRARE DE LICENŢĂ
MANAGEMENTUL PROIECTELOR
DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ÎN CADRUL FIRMEI
S.C. ROMPRIMA S.R.L.
Coordonator științific,
Conf. Dr. Ec. Cristache Nicoleta
Student,
Bolocan Ileana
GALAȚI
2011
1
CUPRINS
CAPITOLUL 1
ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA .........................................................3
1.1. Conceptul de asistenţă socială .........................................................6
1.2. Obiective și principii .........................................................7
1.3. Drepturi și prestaţii de asistenţă socială .......................................................13
1.4. Retrospectiva proiectelor sociale din domeniul educaţiei în România .................19
1.5. Responsabilitatea socială a corporaţiilor în România .........................................21
,,Asistenţa socială este definită ca ansamblul eforturilor menite a alina suferinţele
provenite din mizerie; a replasa indivizii şi familiile în condiţii normale de existenţă, a
preveni flagelurile sociale, a ameliora condiţiile sociale şi a ridica nivelul de trai”.1
Asistența socială a apărut ca răspuns la nevoile şi suferințele umane, nevoia
socială şi implicit, nevoia de asistență socială au existat şi vor exista întotdeauna.
Şi în România, la fel ca mai în toate ţările, aflate sub influenţa bizantină, formele
primare de asistenţă socială s-au dezvoltat sub forma unor opere caritabile, filantropice,
cu un caracter profund religios, dezvoltându-se secole de a lungul în jurul mânăstirilor.2
Acestea deţineau bolniţe 3 ce asigurau protecţia săracilor bolnavi sau infirmi, ceea
ce reprezenta o practică a Occidentului European. Un astfel de așezământ destinat
persoanelor sărace şi bolnave era de fapt o adevărată comunitate religioasă, ce oferea
servicii complexe, o instituţie de asistenţă socială asemănătoare vremurilor noastre,
întrucât era formată din spital şi cimitir.
Toate activitățile de asistență socială ar trebui privite în contextul istoric în care
s-au dezvoltat, integrîndu-le judecății globale a vremurilor în care au existat.
De exemplu practica din sec al XVII -lea de a oferi săracilor oraşului câte o para
pe zi din bugetul visteriei ar putea fi numită o formă de acordare a venitului minim
garantat asigurat la ora actuală în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană.
În sec al XVIII -lea, domnitorul Constantin Mavrocordat (1741) a emis un act
domnesc prin care orbii, şchiopii şi ciungii fără familie şi care nu puteau să-şi asigure
trebuinţele de bază erau scutiţi de taxe şi impozite, un obicei specific domnilor luminaţi
din Creştinătate. Şi astăzi persoanele de acest gen beneficiază de asemenea scutiri de
taxe.
„Tradiţia în domeniul asistenţei sociale este necesară întrucât regândirea
permanentă a sistemelor de asistenţă socială trebuie să ţină cont de ceea ce a mai existat.
Nu putem discuta de o organizarea perfectă a acestor sisteme întrucât ele depind de tipul
de organizare socio-administrativă a statelor naţiune, de caracteristicile istorice ale
acestora, precum şi de nevoile şi posibilităţile fiecărui stat.” 4
Putem urmări dezvoltarea asistenței sociale în România pe parcursul a trei
perioade:
1 G. Neamțu, Tratat de asistență socială, Editura Polirom, 2004.2 E.Zamfir, Tradițiile asistenței sociale în România în politici sociale în România,
București 1999.3 Bolnicia (slav.) = locul unde se află bolnavul.4 Buzducea D., Asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2005.
4
a. Perioada voievozilor / domnitorilor
- un document datând din Evul Mediu (1365) atestă crearea de către Radu Negru, lângă
Câmpulung (Mațăul de jos), a unui sat special destinat adăpostirii persoanelor aflate în
situații de risc social (orbi, gârbovi, şchiopi, ologi). În Moldova, voievodul Ștefan cel
Mare începe în anul 1480 marea operă de asistenţă a sărăciei, mizeriei prin colonizarea
calicilor, oferindu-le şi anumite privilegii. De dezvoltarea protecției sociale în Țara
Româneasca se leagă şi numele lui Matei Basarab prin ctitorirea altor aşezăminte pentru
protecția văduvelor şi orfanilor minori (în societatea actuală, asemenea stabilimente
poartă denumirea de centre maternale). Ele pot fi considerate adevărate instituții de
asistență socială întrucât erau construite şi susținute tehnic şi financiar de către
autoritățile conducătoare. Pe timpul lui Vlad Voievod săracii erau ocrotiți la Curtea de
Argeş şi primeau, pe lângă locuință, îmbrăcăminte, hrană şi bani ceea ce reprezenta un
program complet de asistență socială.
b. Perioada modernă
- pentru România, actul de naștere a asistenței sociale moderne poate fi plasat încă din
1775, odată cu apariția primei legi de protecție pentru copil şi înfiinţarea unor instituții
specializate de ocrotire pentru persoanele în dificultate (fete-mame, săraci, bolnavi,
persoane vârstnice fără sprijin, persoanele handicapate fizic şi psihic).
Cu toate acestea, despre un sistem de asistență socială cât de cât structurat,
sprijinit pe măsuri legislative, susținut şi de instituții corespunzătoare, se poate vorbi în
1831 odată cu apariţia regulamentului organic.5
În perioada 1782-1785, Alexandru Mavrocrodat înfiinţează în Moldova Casa
Milei, iar Mihail Șuţu, în principatul vecin, Cutia Milelor, ce depindea de obşteasca
epitropie şi era alimentat prin diferite taxe. Apar şi instituțiile de asistenţă socială cum ar
fi în 1862 azilul Elena Doamnă, orfelinatul Sf. Pantelimion cu o secție pentru surdo-muţi,
azilul Manea Brutaru ce adăpostea 80 de copii şi organizații formale de ajutorare,
societatea de binefacere Regina Elisabeta, societatea Principele Mircea, societatea
Cercurile de Gospodine. În anul 1912 apare legea pensiilor (domeniul asigurărilor
sociale).
c. Perioada contemporană
5 Zamfir, Politici sociale în România 1990 - 1998, Editura Expert Bucuresti,1999.
5
- în 1920 este înființat Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, ce coordona
activitatea de asistenţă socială prin direcția asistenței, iar prin responsabilitatea
comitetului județean s-au constituit birourile județene şi comunale ce coordonau asistența
socială la nivel local. În 1929 se creează școala superioară de asistență socială Principesa
Ileana din Bucureşti, iar prin legea sanitară şi de ocrotire socială din 1930 se înfiinţează
oficii de ocrotire la nivel județean precum şi case de ocrotire la nivel rural. În anul 1936
se înfiinţează Asociația pentru Progresul Asistenței Sociale, iar în 1952 are loc reducerea
învăţământului de grad universitar (1929-1952) la nivel postliceal. Urmează o perioadă
critică pentru asistența socială din România şi anume perioada comunistă, când asistența
socială practic nu a existat; din fericire după revoluția din 1989 se reiau preocupările în
domeniul asistenței sociale. Se înființează facultăți de asistență socială în marile centre
universitare, autoritățile locale iniţiază şi dezvoltă servicii sociale, se reiau colaborările
guvernamentale pe această linie cu instituțiile şi agențiile internaționale (UNICEF,
UNDP, BANCA MONDIALĂ, USAID).
În prezent, organizarea, funcționarea şi finanțarea sistemului național de asistență
socială sunt reglementate de legea nr. 705/2001 care statuează câteva principii care stau
la baza sistemului, respectarea demnității umane, universalitatea, solidaritatea socială,
parteneriatul şi subsidiaritatea.
1.1. Conceptul de asistență socială
,,Este aproape imposibil să găseşti o definiţie simplă a asistenţei sociale care să fie
acceptată de toată lumea.” 6
Asistența socială constituie procesul propriu-zis prin care cetăţenii beneficiază de
măsurile de protecţie socială şi de ajutor profesionist în vederea satisfacerii trebuinţelor
lor şi a unei bune integrări în societate.
Asistenţa socială poate fi definită prin mai multe perspective : ca ştiinţă, ca profesie
sau ca sistem, ceea ce implică o anumită structură arhitecturală (reţea instituţională,
servicii, prestaţii, profesionişti, beneficiari şi cadrul normativ ce reglementează
organizarea şi funcţionarea sa).
Ca ştiinţă, asistenţa socială deţine un set de teorii psihosociale fundamentale,
principii, metodologie şi un obiect de studiu, ceea ce o legitimează în cadrul ştiinţelor
sociale.7
Ca profesie, asistenţa socială este unică, întrucât se distinge prin necesitatea
6 Cree V., Becoming a social worker, Taylor & Francis group routdlege, 2003.7 Shaw I. F., Recognizing social work, 2006.
6
caracterului său multidisciplinar, ca răspuns la complexitatea problemelor sociale.
Ca sistem, ”asistenţa socială se referă la totalitatea programelor sociale, a
formelor şi activităţilor structurate de support-sprijin desfăşurate de factori specializaţi,
din instituţii publice sau private, ONG-uri, pentru asigurarea condiţiilor elementare
minime, de viaţă a indivizilor, grupurilor aflate în situaţii de risc crescut, pentru o
integrare normală/demnă a lor în comunitate.8
Din punct de vedere sistemic, asistenţa socială funcţionează în interdependență cu
alte sisteme sociale: sănătate, educaţie, administraţie, dar în nici un caz nu este
subsumată acestora, ci este un partener cu identitate distinctă.
Conform legislației româneşti, asistența socială ”reprezintă ansamblul de instituţii
şi măsuri prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă
asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor
situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.” 9
În practica asistenței sociale întâlnim atât domenii tradiționale de intervenție, cât
și domenii moderne, problematica socială apărută de a lungul timpului a impus apariția
unor noi metodologii.
Printre domeniile tradiționale de intervenție menționăm asistența socială centrată
pe bunăstarea copilului (integrare/reintegrare familială, adopție şi plasament familial,
îngrijire rezidențială), asistența socială a familiei (consiliere, planificare, educație),
asistența socială a persoanelor vârstnice, asistența socială a persoanelor cu dizabilități,
asistența socială a persoanelor sărace, etc.
Ca domenii moderne de intervenţie există asistenţa socială a persoanelor
dependente de droguri şi alcool, asistenţa socială a persoanelor afectate de hiv/sida,
asistenţa socială a copiilor străzii, asistenţa socială a copiilor abuzaţi, asistenţa socială a
familiilor cu probleme (dezorganizare, fără adăpost, violenţa domestică), instituţii totale
(închisori, spitale, centre de plasament).
1.2. Obiective şi principii
Asistenţa socială are ca aspiraţie realizarea unei societăţi nu numai prospere, dar
şi înalt incluzive pentru toţi cetăţenii ei, aceasta referindu-se şi la cei care, din motive
subiective sau obiective se află în poziţii marginale.
Într-o societate modernă, democratică, asistenţa socială este o necesitate a întregii
8 Zamfir, “Asistența socială ca practică și formare profesională: standarde profesionale, evaluare, monitorizare și supervizare.” 2006.
9 Legea nr.705/2001, art.10, privind sistemul național de asistență socială, publicată în M. Of. nr. 814 din 18.12.2001.
7
societăţi, dar şi un drept cetăţenesc.
Caracteristicile asistenţei sociale sunt:
- asistenţa socială, ca o componentă a sistemului de protecţie socială este o instituţie
relativ independentă şi se adresează persoanelor care nu pot munci sau sunt dezavantajate
social;
- sistemul juridic care îi reglementează acţiunile şi intervenţiile, aplică programele
umanitare pentru asigurarea în practică a politicilor sociale stabilite de administraţia
publică centrală şi locală;
- finanţarea serviciilor sociale şi a ajutoarelor, indemnizaţiilor şi alocaţiilor familiale se
asigură de la bugetul de stat şi bugetele locale.
Asistenţa socială îmbracă forme variate de sprijin pentru persoanele în dificultate
şi se bazează pe următoarele principii:
- respectarea demnităţii umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată
dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii;
- universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, în
condiţiile prevăzute de lege;
- solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor
care nu îşi pot asigura nevoile sociale pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale;
- parteneriatul, potrivit căruia instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile
cooperează în vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale;
- subsidiaritatea, potrivit căruia statul intervine atunci când iniţiativa locală nu a
satisfăcut sau a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor.
Asistenţa socială este asigurată pe plan central de mai multe ministere cu atribuţii
în domeniu, cum sunt: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi
Familiei, cu Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Ministerul Justiţiei, Comitetul Român pentru Adopţii, Autoritatea Naţională
pentru Protecţiei Copilului şi Adopţie, Ministerul Administraţiei Publice, iar pe plan local
de consiliile judeţene şi consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv
direcţiile judeţene de muncă şi protecţie socială.
Asistenţa socială pe plan local se întemeiază pe principiul descentralizării şi al
autonomiei locale. În acest cadru, unităţile administrativ-teritoriale au obligaţia de a
satisface interesele şi nevoile persoanelor din cadrul propriilor comunităţi fără amestecul
autorităţilor centrale, autonomia fiind astfel un drept garantat, iar descentralizarea -
atributul care implică autonomia.
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în domeniul organizării asistenţei
8
sociale acţionează prin direcţiile sale de specialitate pentru:
- coordonarea sistemului naţional de asistenţă socială, iniţierea de proiecte de acte
normative şi urmărirea aplicării legislaţiei în domeniul asistenţei sociale;
- evaluarea la nivel naţional a programelor de asistenţă socială şi propunerea strategiei
privind politicile familiare pe baza analizei indicatorilor sociali;
- iniţierea, coordonarea şi urmărirea realizării unor programe de servicii de asistenţă
socială în colaborare cu administraţia publică locală, organizaţiile neguvernamentale şi
alţi reprezentanţi ai societăţii civile;
- coordonarea metodologică a activităţii instituţiilor care asigură servicii comunitare de
asistenţă socială, finanţate de la bugetul de stat şi bugetele locale;
- asigurarea plăţii alocaţiilor familiale, ajutoarelor şi a indemnizaţiilor cu caracter
reparator de la bugetul de stat, pentru care, potrivit legii, este ordonator principal de
credite bugetare;
- elaborarea politicilor familiare şi supunerea lor spre aprobare organelor competente;
acordarea de subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care
înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială.
De asemenea, servicii de asistenţă socială mai pot fi oferite de instituţii autonome,
publice şi private, organizaţii neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile
care derulează programe în sprijinul persoanelor defavorizate.
Pentru realizarea acestor obiective managementul Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale este necesar să asigure colaborarea permanentă cu autorităţile locale
atât pentru identificarea celor aflaţi în dificultate, cât şi pentru recomandarea celor mai
adecvate forme de sprijin acestora.
Obiectivul principal îl constituie protejarea persoanelor care, datorită unor motive
de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile
sociale, să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru participarea activă la
viaţa socială.
Sistemul naţional de asistenţă socială în România este necesar să se consolideze
pe obiective care să-i asigure funcţionarea coerentă şi eficientă, cum sunt:
- respectarea demnităţii umane prin promovarea de acţiuni reparatorii în concordanţă cu
resursele existente;
- susţinerea şi promovarea solidarităţii şi justiţiei sociale;
- prevenirea şi combaterea tendinţelor de discriminare şi marginalizare socială a unor
categorii de populaţie şi persoane;
- intensificarea şi dezvoltarea parteneriatului social ca mijloc de control şi eficientizare
9
a măsurilor de spijin a persoanelor şi familiilor aflate în dificultate;
- asigurarea flexibilităţii în acordarea de prestaţii în bani şi natură, precum şi a
serviciilor sociale, pentru a se putea răspunde nevoilor reale individuale;
- orientarea politicii de asistenţă socială pentru antrenarea, mobilizarea şi participarea
tuturor forţelor sociale la relansarea creşterii economice;
- descentralizarea realizării măsurilor şi programelor de asistenţă socială prin delegarea
de competenţe administraţiei publice locale; acest obiectiv este necesar să fie asociat
măsurilor de descentralizare financiară.
Materializarea acestor obiective se asigură prin cele două tipuri ale asistenţei
sociale, respectiv asistenţa socială previzională şi asistenţa socială curentă.
Asistenţa socială previzională, care revine direcţiilor de specialitate din
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, are în vedere următoarele acţiuni principale:
asigurarea cadrului juridic, instituţional şi administrativ pentru realizarea politicii în
domeniu, potrivit prevederilor Programului Guvernului; elaborarea legislaţiei în
domeniu, armonizarea celei existente pe plan intern şi alinierea acesteia la legislaţia
ţărilor din Comunitatea Europeană; stabilirea mecanismelor de intervenţie pentru
acordarea de sprijin categoriilor sociale defavorizate – familii aflate în dificultate, minori,
vârstnici, persoane cu handicap şi bolnavi cronici;definirea, organizarea şi implementarea
sistemului informaţional naţional pentru cunoaşterea operativă a persoanelor aflate în
situaţie de risc, monitorizarea acţiunilor realizate şi controlul eficienţei acestora;
coordonarea şi corelarea programelor de interes naţional în domeniul asistenţei sociale cu
cele de interes local şi comunitar; asigurarea resurselor financiare, materiale şi umane
pentru realizarea politicii în domeniu; legalizarea şi consolidarea procedurilor şi
tehnicilor în vederea susţinerii şi permanentizării parteneriatului dintre administraţia
publică locală şi reprezentanţii societăţii civile.
Asistenţa socială curentă, care se realizează de compartimentele de specialitate
din cadrul direcţiilor de muncă şi solidaritate socială în colaborare cu primăriile are în
vedere: identificarea familiilor, a unor membrii ai acestora şi a persoanelor singure aflate
în situaţie de risc social; realizarea de anchete sociale şi evaluarea socio-medicală a
persoanelor aflate în dificultate pe baza grilei naţionale de evaluare; acordarea de ajutoare
materiale în bani sau în natură, potrivit reglementărilor în vigoare, pe bază de cerere,
persoanelor care sunt îndreptăţite; organizarea şi acordarea de servicii sociale persoanelor
cu nevoi speciale, stabilite pe baza grilei naţionale; ocrotirea în instituţii specializate, în
familii substitutive sau de către asistenţi maternali a copiilor aflaţi în situaţii critice,
asistarea în cămine a bolnavilor cronici, a persoanelor cu handicap şi a persoanelor
10
vârstnice fără sprijin material.
Evaluarea periodică şi monitorizarea la nivelul comunităţilor (unităţilor
administrativ-teritoriale) a realizărilor în domeniul asistenţei sociale, finanţarea din
bugetele locale a programelor de servicii sociale şi a unor prestaţii reglementate prin lege,
organizarea şi subvenţionarea unor programe de interes local de către administraţia
publică locală, direct sau pe baza convenţiilor încheiate cu reprezentanţi ai societăţii
civile; organizarea, la nivel local, a plăţii drepturilor de asistenţă socială reglementate
prin lege - indemnizaţii, ajutoare şi alocaţii familiale.
Din prezentarea principalelor acţiuni ce trebuie desfăşurate în cadrul celor două
componente, rezultă că asistenţa socială previzională îşi găseşte locul în administraţia
publică centrală, iar asistenţa socială curentă se desfăşoară la nivelul judeţelor,
municipiilor, oraşelor şi comunelor.
Pentru ambele tipuri de asistenţă socială, sistemul naţional de asistenţă socială
este necesar să fie astfel organizat şi structurat încât să poată asigura, în regim permanent,
asistenţa socială categoriilor de persoane defavorizate aflate în situaţie de criză, având în
vedere că dreptul la asistenţă socială este un drept universal.
Procesul de intervenție în asistența socială
I. Istoria beneficiarului
II. Identificarea problemelor
III. Stabilirea obiectivelor
IV. Planul de intervenție
V. Evaluarea finală
Tabel 1.1.
Sursa : Florin Pasă şi Luminiţa Pasă, Asistența socială în România,
Editura Polirom, 2004, Iaşi.
Funcțiile asistenței sociale
Comunitate socială
Grupur
11
Funcția Funcția de management
de consultanță a resurselor
\
Figura 1.1.
Sursa: Florin Pasă şi Luminiţa Pasă, Asistența socială în România, Editura Polirom,
2004, Iaşi.
Niveluri ale sistemului de protecție socială
Individ (roluri și nevoi sociale)
Familie/comunitate (întrajutorare, solidaritate-rețele de sprijin social)
Beneficii sociale universaliste (educație gratuită, serviciile medicale de urgentă, alocația
pentru copii)
Sistemul de asigurări (în caz de șomaj, bătrânețe, accidente de muncă - pentru cei
care au plătit o contribuție prealabilă)
Sistemul de asistentă socială (servicii, instituții și prestații sociale-consiliere, centre de
plasament, ajutor de urgență)
Tabel 1.2.
Sursa: Florin şi Luminiţa Pasă, Asistența socială în România, Editura Polirom, 2004, Iaşi.
Reunind mai multe criterii de definire, putem conchide că acțiunea socială este
orice manieră de a gândi, de a simți și de a acționa, a cărei orientare este structurată
potrivit unor modele colective împărtășite, deci de către membrii unei colectivități
umane.10
1.3. Drepturi şi prestaţii de asistenţă socială
Termenul de asistență socială este definit de Elena Zamfir11 în două accepțiuni:
10 Rocher Rosane, Sanskrit philology; History; Study and teaching, 1968.
Grupuri formale, organizații
Familii
familii
Indivizi
12
- ca parte integrantă a serviciilor sociale are ca obiectiv refacerea şi dezvoltarea
capacităților persoanelor, familiilor, colectivităţii, de a înţelege natura problemelor cu
care se confruntă, de a identifica soluțiile constructive și de a și dezvolta capacitățile
personale şi colective.
Serviciile de asistență socială iau două forme :
- în mediul natural de viaţă;
- în instituţii de asistenţă socială.
- asistența socială desemnează sistemul beneficiilor sociale non-contribuitorii (acordate
persoanelor în nevoie, în funcție de mărimea acestei nevoi).
Asistenţa socială cuprinde prestaţiile şi serviciile sociale acordate în vederea
dezvoltării capacităţilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale,
creşterea calităţii vieţii şi promovarea unei societăţii incluzive şi coezive.
În România ,,au dreptul la asistenţă socială, în condiţiile legii, toţi cetăţenii
români cu domiciliul în România, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, de
limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine
socială.” 12
Prestaţiile sociale în bani sau în natură sunt susţinute de măsuri de redistribuţie
financiară şi cuprind: alocațiile familiale, ajutoarele sociale şi speciale către familii sau
persoane, în funcţie de nevoile şi veniturile acestora.
Alocaţiile familiale se acordă familiilor cu copii și au în vedere, în principal,
naşterea, educarea şi întreţinerea copiilor.
Ajutoarele sociale sunt prestații acordate în bani şi în natură persoanelor sau
familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime.
Serviciiile sociale au drept obiective menţinerea, refacerea şi dezvoltarea
capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgență
în cazul în care persoană sau familia este incapabilă să o soluţioneze singură.
Serviciile de îngijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, fără acestea,
temporar sau permanent, din cauza unor afecțiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale,
se află în imposibilitatea desfăşurării unei vieţi demne, precum şi persoanelor care suferă
de boli incurabile în ultima fază.
11 C.Zamfir, Starea societaţii româneşti după 10 de tranziţie, Editura Expert, 2000, Bucureşti.
12 Legea nr.705/2001, art.10, Privind sistemul național de asistență socială, publicată în M. Of. nr. 814 din 18.12.2001.
13
Serviciile de asistenţă socială au drept obiectiv refacerea şi dezvoltarea
capacităţilor individuale şi ale celor familiale necesare pentru a depăşi cu forţe proprii
situaţiile de dificultate.
Serviciile sociale sunt realizate de personal de specialitate format în instituţii de
învăţământ superior de stat şi particulare care funcţionează conform legii, precum şi de
personal care a dobândit competenţe în procesul de formare şi de perfecţionare continuă,
în condiţiile legii.
Alocaţiile familiale
a. Alocaţia de stat pentru copii este un drept constituţional (art.45) şi universal pentru
toţi copiii din România. Se acordă, potrivit legislaţiei în vigoare: 13
- copiilor în vârstă de până la 16 ani;
- copiilor în vârstă de până la 18 ani, care urmează o formă de învăţământ şi respectiv
copiilor cu handicap;
- tinerilor în vârstă de peste 18 ani, care beneficiază de alocaţia de stat pentru copii până
la terminarea cursurilor de învăţământ liceal sau profesional (şcoală de arte şi meserii), cu
excepţia celor care repetă anul şcolar din alte motive decât cele de sănătate, dovedite cu
certificat medical.
Beneficiază de alocaţia de stat pentru copii şi copiii cetăţenilor străini sau apatrizi
care sunt rezidenţi în România, în condiţiile legii, dacă locuiesc împreună cu părinţii.
Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte până la vârsta de 14 ani unuia dintre
părinţi sau tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial ori
încredinţat copilul spre creştere şi educare în condiţiile legii.
După 14 ani plata alocaţiei se poate face direct titularului, cu acordul părintelui
său a reprezentantului legal.
Copiii în vârstă de peste 7 care nu urmează învăţământul general obligatoriu nu
beneficază de plata alocaţiei de stat pentru copii, cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi
din motive se sănătate, dovedite prin certificat medical.
Alocaţia de stat pentru copii nu se plăteşte în lunile în care copiii titulari ai acestui
drept se află mai mult de 15 zile în instituţii de ocrotire (protecţie) sau asistenţă socială
care le asigură întreţinerea completă din partea statului.
13 Legea nr.61 din 1993, privind alocația de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008. Legea nr. 61/1993 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2007.
14
Alocaţia de stat pentru copiii cu handicap se plăteşte în cuantum majorat cu
100%. Alocația de stat era in ianuarie 2003 de 210.000 lei şi se indexează periodic prin
hotărâre de Guvern (de la 1.01.2009 este de 42 RON).
b. Alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii 14 a fost instituită prin Legea nr.119
din 1997 care stipulează că familia care are în încredinţare doi sau mai mulţi copii are
dreptul la alocaţia suplimentară, al cărei cuantum este stabilit în funcţie de numărul
copiilor.
Sunt consideraţi ca făcând parte din familie şi copiii aflaţi în plasament familial
sau încredinţaţi unei familii. Copiii încredinţaţi unor instituţii de ocrotire (protecţie) nu
sunt consideraţi ca fiind în întreţinerea familiei.
Condiţiile de vârstă ale copiilor sunt identice cu cele de acordare a alocaţiei de
stat pentru copil. Îndeplinirea condiţiilor pentru alocaţia suplimentară se dovedeşte prin
livretul de familie. Acest document (completat de primărie – serviciul de stare civilă)
reflectă componenţa familiei, filiaţia copiilor şi situaţia lor juridică faţă de reprezentanţii
legali. Cuantumul alocaţiei de acest tip (indexabilă prin hotărâre de Guvern) era la data
legiferării (1997):
- 50.000 lei pentru familii cu 2 copii;
- 100.000 lei pentru familii cu 3 copii;
- 125.000 pentru 4 sau mai multi copii.
c. În anul 2004 s-a renunţat la alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii,
instituindu-se alocaţia familială complementară. Principiul care a stat la baza acestei
schimbări legislative a fost trecerea de la programe universaliste la programe adresate
unor grupuri ţintă de populaţie.15
De acest tip de alocaţie beneficiază toate familiile cu copii care au venituri de
până la 1,5 milioane (150 RON) pe membru de familie. Nivelul alocaţiei familiale
complementare se acordă diferenţiat, în funcţie de nivelul de venituri şi de numărul
copiilor din familie.
14 Legea 119 din 9 iulie 1997 privind alocația suplimentară pentru familiile cu copii.
15 Paşa F. şi Paşa L.M. , Asistența socială în România, Editura Polirom, 2004, Iaşi.
15
d. Alocaţia de întreţinere pentru copiii aflaţi în plasament familial sau încredinţaţi
Acest tip de alocaţie a început a fi practicat începând cu anul 1998,16 prin Legea
nr. 108, de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 1997, privind
protecţia copilului aflat în dificultate.
La data respectivă, pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament se acorda
o alocaţie lunară de întreţinere de 670.000 lei (sumă indexabilă prin hotărâre de Guvern).
Trebuie menţionat în acest context că persoana sau după caz unul dintre soţii
cărora le-au fost încredinţaţi sau daţi în plasament copiii au dreptul pe perioada respectivă
la un salariu situat la nivelul salariului lunar brut al asistentului social cu pregătire medie,
încadrat în funcţie de vechime. Perioada respectivă se constituie vechime în muncă.
Aceste prevederi se aplică numai persoanelor care au obţinut atestatul de asistent
maternal profesionist şi nu rudelor, până la gradul al patrulea inclusiv, care pot primi
copii în plasament sau încredinţare.
e. Alocaţia pentru copiii nou născuţi
Mamele au dreptul la o alocaţie în cuantum de 140 RON (1.400.000 lei vechi)
pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi vii. Acordarea acestui drept se realizează pe
bază de cerere şi acte doveditoare prin dispoziţia primarului local
Ajutoarele materiale
a. Ajutorul social 17
Prin Legea nr.416 din 2001 se stabileşte că familiile şi persoanele singure au
dreptul la un venit minim garantat, ca formă de asistenţă socială.
Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, a cărui
instituire se bazează pe principiul solidarităţii sociale.
Nivelul lunar al venitului minim garantat la data instituirii (de la 1.01.2002) era:
a) 1.328.000 lei pentru familiile formate din 2 persoane;
b) 1.845.000 lei pentru familii formate din 3 persoane;
c) 2.285.000 lei pentru familiile formate din 4 persoane;
d) 2.728.000 lei pentru familiile formate din 5 persoane;
e) Câte 184.000 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane.
Pentru persoanele singure (cineva care a împlinit vârsta de 18 ani şi locuieşte
şi se gospodăreşte singur) nivelul lunar al venitului minim garantat este de 740.000 lei.
Toate aceste sume se indexează prin hotărâre de Guvern.
16 Legea nr. 108, de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 1997, privind protecţia copilului aflat în dificultate.
17 Legea nr. 416/2001, privind venitul minim garantat, consolidată în 2009, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 401 din 20 iulie 2001.
b. Ajutorul social acordat soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu
Acest tip de ajutor s-a acordat începând cu anul 2001, pe baza legii nr. 416, la
cerere, către soţia celui care satisface serviciul militar obligatoriu, dacă se află într-una
din situaţiile:
- sunt gravide, începând cu luna a patra de sarcină;
- au copii în întreţinere în vârstă de până la 7 ani;
- sunt încadrate în gradul I sau II de invaliditate.
Cuantumul ajutorului social lunar (indexabil) era la origine de 1.400.000 lei.
c. Ajutorul de urgenţă a fost instituit prin legea din 2001 mai sus citată, ca formă de
sprijin pentru familiile şi persoanele aflate în situaţii de extremă dificultate.
Guvernul, la propunerea MMSSF, precum şi primarii, pot acorda ajutoare de
urgenţă, în limita fondurilor existente unor familii sau persoane care se află în situaţii de
necesitate provocate de calamităţi naturale, incendii, accidente sau alte situaţii deosebite
stabilite prin lege.
Cuantumul unui asemenea ajutor se stabileşte în baza evaluării situaţiei
sociomateriale a familiei sau persoanei singure.
d. Ajutor pentru acoperirea unor cheltuieli de înmormântare
Tot în baza Legii 416 din 2001 se poate aproba de către primar ca o parte din
cheltuielile de înmormântare ale unei persoane din familiile beneficiare de ajutor social
să se asigure de la bugetul local, din fondurile destinate pentru plata ajutorului social.
e. Ajutorul financiar18 se poate acorda în conformitate cu Legea 366/2001 de aprobare
a Ordonanţei de Urgenţă nr.118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului Național
de Solidaritate. În acest cadru legal MMSSF poate propune Guvernului acordarea de
ajutoare financiare pentru:
- familiile şi persoanele aflate în extremă dificultate din cauza stării de sănătate sau din
alte cauze justificate;
- persoanele cu afecțiuni deosebit de grave, pentru tratament medical și intervenții
chirurgicale în străinătate.
f. Ajutorul rambursabil pentru refugiaţi 19a fost instituit prin Ordonanţa de Guvern
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.
Persoana străină care a dobândit statutul de refugiat poate obţine la cerere un
ajutor rambursabil stabilit la nivelul unui salariu minim brut pe ţară, pentru o perioadă de
18 Legea 366/2001 de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă nr.118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului Național de Solidaritate.
19 Ordonanţa de Guvern nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.
17
maximum 6 luni. Acest ajutor se acordă numai dacă din motive obiective persoana
refugiată este lipsită de mijloacele de existenţă necesare.
g. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei în perioada sezonului rece
Această formă de ajutor este reglementată prin prevederi legale din anul 2003
(două Ordonanţe de Urgenţă ale Guvernului).
Prin aceste acte normative familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care
utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat,
beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locunţei, diferenţiat în funcţie de venitul
mediu lunar pe membru de familie.
În mod similar se acordă ajutoare lunare pentru încălzirea locuinţei cu gaze
naturale.
Familiile şi persoanele singure care au stabilit dreptul la ajutor social în condiţiile
Legii 416/2001 și care utilizează pentru încalzirea locuinţei lemne, cărbuni și
combustibili petrolieri20 beneficiază de un ajutor în sumă fixă pentru încălzirea locuinţei
(350.000 lei la data respectivă – 2003).
h. Ajutorul anual pentru veteranii de război 21 are ca bază legală Legea nr. 44 din
1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de
război, cu modificările şi completările ulterioare. Este prevăzut un ajutor bănesc anual
pentru acoperirea de către aceştia a unei părţi din costul chiriei, energiei termice şi
electrice, precum şi pentru nevoi casnice. Pentru anul 2003 cuantumul acestui ajutor,
stabilit de Guvern era de 400.000 lei.
i. Subvenții pentru asociaţii şi fundaţii
Temeiul juridic este Legea nr.34 din 1998 care prevede că asociaţiile şi fundaţiile
româneşti cu personalitate juridică şi care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă
socială pot primi subvenţii alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele
locale, care vor fi ultilizate, în exclusivitate, pentru serviciile de asistenţă socială acordate
persoanelor care, potrivit dispoziţiilor legale, au dreptul să beneficieze de aceste
servicii.22
20 Legea 416/2001 referitoare la cei care utilizează pentru încalzirea locuinţei lemne, cărbuni și combustibili petrolieri.
21 Legea nr. 44 din 1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.
22 Legea nr.34 din 20 ianuarie 1998 privind acordarea unor subvenții Asociaţiilor şi Fundaţiilor Române cu personalitate juridică, care înființează unităţi de asistență socială.
18
Figura 1.2.
Nivelul subvenţiilor acordate în condiţiile de mai sus nu poate depăşi costul
mediu lunar de întreţinere pe o persoană asistată.
j. Microcredite
O parte din sumele atrase în Fondul Național de Solidaritate23 (Legea nr.
366/2001, de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 118/1999) pot fi
utilizate pentru acordarea de microcredite persoanelor fizice care desfăşoară activități pe
cont propriu, aducătoare de venituri, în vederea întreținerii materiale.
Microcreditul reprezintă un împrumut rambursabil, cu dobândă, acordat la cererea
solicitanților, cu valoare nominală de pănă la 10.000 de euro, acordat în lei cu o perioadă
de rambursare de pănă la 36 de luni.
1.4. Retrospectiva proiectelor sociale din domeniul educaţiei în România
Laptele și cornul
Un proiect legislativ care prevede ca şi
elevii din clasele V-VIII să primească produse
lactate şi de panificaţie, a fost supus dezbaterii
publice pe site-ul Ministerului.
Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă a fost
elaborat pentru modificarea şi completarea OUG
96 din 2002 - adoptată în Guvernul Năstase -
referitoare la acordarea de produse lactate şi de
panificaţie pentru elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat, precum şi pentru copiii
preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de patru ore.
De acest program extins ar beneficia în medie 2.150.000 de copii. În nota de
fundamentare este menţionat faptul că acest program social trebuie extins pentru că a fost
unanim apreciat şi solicitat în continuare.
Hotărârea vizează actualizarea limitei valorii zilnice pentru produsele lactate şi de
panificaţie, acordate pentru elevii din clasele I-VIII, din învăţământul de stat şi pentru
preşcolari. De asemenea, proiectul este elaborat şi pentru aprobarea specificaţiilor tehnice
ale caietului de sarcini pentru procedurile de atribuire a contractelor de furnizare a
produselor lactate şi de panificaţie pentru elevi şi preşcolari.
23 Legea nr.366/2001, de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 118/1999.
19
Bani de liceu - Burse sociale de 180 de lei pentru liceenii din familii nevoiaşe.
Un număr de 155.000 de elevi din liceele din România vor beneficia, prin
programul social ,,Bani de liceu”, de burse sociale în valoare de 180 lei pe lună în anul
școlar 2008-2009, a precizat ministrul Educaţiei Ecaterina Andronescu.
Guvernul a adoptat hotărârea care stabilește criteriile și cuantumul sprijinului
financiar acordat în cadrul acestui program.
Bursa se acordă la începutul anului şcolar, pentru elevii care au promovat anul
școlar anterior și care provin din familii al căror venit per membru este mai mic de 200 de
lei pe lună. ,,Această bursă este extrem de importantă pentru finalizarea anului școlar şi
sper să înregistrăm și rezultate profesionale foarte bune pentru cei care sunt bursieri”, a
afirmat Ecaterina Andronescu.
Valoarea totală a acestor burse se cifrează la 200 milioane de lei pentru anul
școlar 2008-2009, fonduri acordate din bugetul Educației.24
Rechizite gratuite
Conform Ordinului nr. 4114 din 4 mai 2011 privind aprobarea sumelor
repartizate inspectoratelor şcolare judeţene pentru achiziţionarea de rechizite şcolare ce
vor fi acordate elevilor în anul şcolar 2011-2012 şi în temeiul prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 33 din 2001, aprobată prin Legea 126/2002, se acordă rechizite şcolare
elevilor din învăţământul de stat, primar şi gimnazial, cursuri de zi, care sunt în
întreţinerea familiilor al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, realizat în
luna iulie a fiecărui an, este de maximum 50% din salariul de bază minim brut pe ţară.
„Vă rugăm să transmiteţi către inspectoratul şcolar numărul real de elevi beneficiari, pe
structura clasa I, clasele II-IV, clasele V-VII, clasa a VIII-a care îndeplinesc condiţiile
legale pentru a beneficia de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 33/2001 din unitatea
dumneavoastră şcolară până la data de 22 septembrie 2011”, a precizat prof. Dumitru
Matei, inspector şcolar general.25
Proiectul „Alege şcoala!” se încadrează în linia de finanţare a proiectelor
strategice nr. 61, „A doua şansă în educaţie”, axa prioritară 2, domeniul major de
intervenţie 2.2., „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”.
Proiectul se va desfăşura pe o perioadă de 34 de luni (începând cu luna septembrie
2009), în trei regiuni de dezvoltare: Bucureşti şi Ilfov, Nord – Est (judeţele Bacău,
Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui) şi Sud (judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa,
II.5) Criteriu de atribuire: Oferta cea mai avantajoasă d.p.d.v. economic
II.6) Invitaţie de participare 227747/21.09.2009 14:52
Secţiunea III: Atribuire
III.1) Număr de oferte primite: 1
Valoare estimată totală: 350.000 RON
III.2) Lista contracte
Contract Valoare: 2029/5 / 12.10.2009 333.750 RON
Câştigător CUI Adresa: S.C. ROMPRIMA S.R.L. Galaţi
RO5406043 Strada Basarabiei nr.142, bloc N3A, Galaţi,
800294, Galaţi.
28 Ziarul Ziua, Constanța, duminică 14 decembrie 2008.
38
3.2. Cadrul legislativ aferent proiectului rechizite şcolare
Metodologie de aplicare a prevederilor ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
33/2001 aprobată prin legea nr .126/2002, privind acordarea de rechizite şcolare.
Capitolul 1. Dispoziţii Generale
Art.1 În temeiul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.33/2001, aprobată prin
legea 126/2002, se acordă rechizite şcolare elevilor din învăţământul de stat, primar şi
gimnazial, cursuri de zi, care sunt în întreţinerea famillilor al căror venit mediu lunar pe
membru de familie, realizat în luna iulie a fiecărui an, este de maxim 50% din salariul de
bază minim brut pe ţară.29
Art.2 În sensul prevederilor art.1, prin familie se înţelege soţul, soţia şi copii aflaţi
în întreţinere, care locuiesc şi se gospodăresc împreună.
Art.3 La stabilirea venitului net lunar pe membru de familie, prevăzut la art.1, se
iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele
care provin din indemnizaţiile din şomaj, creanţe legale, convenţii civile de întreţinere
aflate în executare, indemnizaţii cu caracter permanent, alocaţii de stat pentru copii,
alocaţii de întreţinere pentru copii încredinţaţi sau daţi în plasament, burse pentru elevi şi
studenţi acordate în condiţiile legii.
Art.4 Dacă familia are în proprietate terenuri, clădiri, spaţii locative sau alte
bunuri mobile sau imobile, la stabilirea venitului lunar pe membru de familie se iau în
considerare şi arenda, chiriile, alte fructe civile, natural sau industrial, produse de acestea.
Art.5 Pentru a beneficia de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr33/2001, aprobată prin Legea nr 126/2002, părintele său tutorele legal al elevului va
depune, la unitatea şcolară la care elevul este înscris în termen de 5 zile de la data
începerii anului şcolar cererea însoţită de toate actele doveditoare privind venitul net
lunar pe membru de familie realizat în luna iulie a anului respectiv.30
Capitolul 2. Aspecte financiare
Art.6
(1) Fondurile alocate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
inspectoratelor judeţene în vederea achiziţionării rechizitelor şcolare sunt stabilite anual
prin ordin al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
29 Ordonanţa Guvernului nr.33/2001,aprobată prin legea 126/2002.30 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr33/2001,aprobată prin Legea nr 126/2002.
39
(2) Numărul estimat de beneficiari şi sumele alocate inspectoratelor şcolare pentru
acordarea de rechizite şcolare pentru anul următor se stabilesc pe baza numărului efectiv
de beneficiari din anul şcolar în curs transmis Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului, Direcţiei Generale Management Învăţământ Preuniversitar de către
inspectoratele şcolare, în fiecare an până la data de 15 octombrie.
(3) La stabilirea sumelor alocate inspectoratelor şcolare pentru un an şcolar,
M.Ed.C.T. va lua în considerare şi eventualele stocuri de pachete cu rechizite şcolare
pentru fiecare nivel de studiu rămase după finalizarea acţiunii din anul şcolar anterior.
(4) Sumele alocate pentru achiziţionarea rechizitelor şcolare sunt cuprine în
bugetul inspectoratelor şcolare,la titlul “Asistenţa socială”
ART.7
(1) Achiziţia pachetelor de rechizite şcolare31 va fi făcută de către inspectoratele
şcolare, cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică , a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiuni de servicii, aprobată prin Legea nr
337/2006, modificată şi completată prin legea nr 128/2007 şi Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr 94/2007 precum şi a Hotărârii Guvernului nr 925/2006 pentru aprobarea
normelor de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr 34/2006.
(2) Achiziţia pachetelor de rechizite şcolare se va face pe structura:clasa I, clasele
II-IV, clasele V-VII, clasele a VIII-a, pe pachet, cu respectarea componenţei pachetelor şi
a nivelului maximal de preţ al acestora, stabilite prin ordin al ministrului.
Capitolul 3. Aspecte procedurale
Art.8
(1) Conducerile unităţilor de învăţământ preuniversitar au următoarele atribuţii:
a) numesc anual, prin decizii interne, comisiile care vor răspunde de problematica32
rechizitelor şcolare la nivelul fiecărei şcoli şi stabilesc atribuţiile acestor comisii;
b) informează elevii şi părinţii sau tutorii legali ai acestora asupra prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr 33/2001, aprobată prin Legea nr 126/2002;
31 Legea nr. 337/2006, modificată și completată prin legea nr. 128/2007 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2007 precum și a Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006.
32 Legea nr. 337/2006, modificată și completată prin legea nr. 128/2007 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2007 precum și a Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006.
40
c) sprijină potenţialii beneficiari la întocmirea dosarelor;
d) validează lista finală a beneficiarilor de rechizite şcolare, după evaluarea dosarelor de
către comisia constituită la nivelul şcolii;
e) transmit inspectoratelor şcolare, la termen, sub semnătura, nr real de beneficiari, pe
structura clasa I, clasele II-IV, clasele V-VII, clasa a VIII-a;
f) răspund de transportul pachetelor de la centrul de execuţie bugetară/inspectoratul
şcolar la şcoală;
g) distribuie pachetele de rechizite tuturor beneficiarilor;
h) verifică concordanţa dintre numărul real de beneficiari şi numărul de pachete primite
şi raportează inspectoratului şcolar eventualele neconcordanţe;
i) se asigură, până la data de 15 octombrie, că toţi beneficiarii au intrat în posesia
rechizitelor şcolare.
(2) La nivelul unităţilor şcolare, directorul răspunde de corectitudinea datelor
transmise la I.S.J. şi de acordarea acestor pachete de rechizite tuturor elevilor care
îndeplinesc condiţiile legale.
Art. 9 Conducerile inspectoratelor şcolare au următoarele atribuţii:
a) achiziţionează pachetele cu rechizite şcolare pe structura:clasa I, clasele II-IV, clasele
V-VII, clasa a VIII-a pe pachet, respectând componenţa pacheţelelor stabilită prin ordin
al ministrului33 şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiuni de servicii, aprobată prin legea nr 337/2006,
modificată şi completată prin Legea nr 128/2007 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr 94/2007 precum şi a hotărârii Guvernului nr 925/2006 pentru aprobarea normelor de
aplicare a prevederilor ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr 34/2;
b) se asigură că furnizorii de rechizite şcolare să finalizeze distribuirea până cel târziu la
1 octombrie;
c) stabilesc, prin decizii interne, componenţa şi atribuţiile comisiilor judeţene care vor
răspunde de probematica rechizitelor şcolare;
d) colectează informaţiile de la şcolile din judeţ privind numărul real de beneficiari şi
le centralizează;
e) verifică concordanţa dintre numărul real şi numărul estimat de beneficiari, la nivelul
judeţului şi transmit M.Ed.C.T., eventualele diferenţe, ţinând cont şi de stocurile rămase
din anul şcolar anterior;
f) distribuie centrelor de execuţie bugetară/şcolilor pachetele cu rechizite şcolare;
33 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006.
41
g) realizează redistribuiri intre centrele bugetare/şcolile din judeţ, în vederea stingerii
diferenţelor;
h) asigură transportul rechizitelor rămase în stoc, la nivelul judeţului, către alte
inspectoare şcolare, conform propunerilor aprobate de M.Ed.C.T;
g) asigură depozitare în condiţii optime a eventualelor stocuri de rechizite rămase după
finalizarea acţiunii. Pachetele cu rechizite şcolare din aceste stocuri vor fi distribuite în
anul şcolar următor;
i) transmit către M.Ed.C.T raportul final privind derularea acţiunilor pentru acordarea
de rechizite şcolare elevilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
Art. 10 La nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
a) centralizează datele din teritoriu privind numărul real de beneficiari, după finalizarea
acţiunii în anul şcolar în curs;
b) propune direcţiei generale buget-finanţe, patrimoniu şi investiţii numărul estimat de
beneficiari pentru anul şcolar următor34 conform art 6(2) precum şi a fondurilor bugetare
ce vor fi alocate, pe baza situaţiilor transmise de inspectoratele şcolare;
c) propune componenţa pachetelor de rechizite şcolare pentru clasa I, clasele II-IV,
clasele V-VII, clasa a VIII-a;
d) elaborează proiectul de ordin pentru aprobarea componenţei pachetelor de rechizite
şcolare, a calendarului şi a sumelor repartizate inspectoratelor şcolare pentru achiziţia de
rechizite şcolare;
e) propune redistribuiri ale stocurilor de rechizite între inspectoratele şcolare în vederea
stingerii diferenţelor dintre numărul real şi cel estimat de beneficiari;
f) monitorizează35, prin inspecţiile şcolare, respectarea prevederilor ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr 33/2001, aprobată prin legea nr 126/2002 privind acordarea de
rechizite.
34 Conform Art.6 (1) Fondurile alocate de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului inspectoratelor judeţene în vederea achiziţionării rechizitelor școlare sunt stabilite anual prin ordin al Ministrului Educaţiei,Cercetării și Tineretului.
35 Ordonanța Guvernului nr 33/2001,aprobată prin legea nr. 126/2002.
42
Componenţa pachetelor de rechizite
pentru anul şcolar 2011 – 2012
Nr.crt.
Pachet clasa ICant.
(Buc./set)Nr.crt.
Pachet clasa a II aCant.
(Buc./set)1 Caiet tip I 24 file 2 1 Caiet dictando 48 file 11
2 Caiet tip II 24 file 2 2Caiet matematică 48 file