UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ FACULTATEA DE ECONOMIA TURISMULUI INTERN ȘI INTERNAȚIONAL LUCRARE DE LICENȚĂ Promovarea online a destinaţiei turistice Grecia Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. Cezar Mihălcescu Absolvent: Corbeanu B. Ana-Cătălina Bucureşti 2013
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂFACULTATEA DE ECONOMIA TURISMULUI INTERN ȘI INTERNAȚIONAL
LUCRARE DE LICENŢĂPromovarea online a destinaţiei turistice
Grecia
Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. Cezar Mihălcescu
Absolvent:
Corbeanu B. Ana-Cătălina
Bucureşti
2013
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………………4
CAPITOLUL 1: Aspecte generale privind resursele turistice ale Greciei……………….5
Promovare online devine din ce în ce mai importantă o dată cu evoluţia societăţii şi
implementarea inovaţiilor tehnologice. Datorită faptului că atât mediul virtual cât şi turismul
sunt caracterizate de o mare dinamicitate, asocierea celor două domenii este una cât se poate
de fericită. Deşi o practică nouă, destinaţiile care se adaptează la acest trend deţin un avantaj
competitiv, de aici derivă şi motivul realizării acestei lucrări. Grecia este una dintre
destinaţiile cu un potenţial imens în ceea ce priveşte industria turismului şi a călătoriilor, iar o
mai mare vizibilitate în mediul online nu poate să îi aducă decât beneficii.
Primul capitol a vizat descrierea aspectelor generale ale Greciei ca stat. Aceasta a
inclus o trecere în revistă a reperelor geografice reprezentative, cadrului socio-cultural,
analiza sectoarelor economiei şi a principalilor indicatori de performanţă şi principalele tipuri
de turism practicate pe teritoriul ţării.
Cel de-al doilea capitol a reprezentat analiza importanţei industriei turismului şi
impactul acesteia asupra economiei în ansamblul ei. Informaţiile cuprinse în acesta sunt de
natură statistică, redând concret evoluţia înregistrată de turismul Greciei într-un interval de
cinci ani.
Scopul celui de-ai treilea capitol a fost evidenţierea impactului promovării pe Internet
a destinaţiei turistice. Cuprinde aspecte teoretice cu privire la influenţa promovării online şi
marketingului turistic virtual, o analiza a punctelor forte şi slabe, oportunităţilor şi
ameninţărilor Greciei şi prezentarea principalelor pagini web de promovare a ţării.
Capitolul final reprezintă propunerea personală de îmbunătăţirea a reprezentării online
a Greciei. În primă etapă s-a realizat un studiu cu privire la profilul consumatorului român de
pachete turistice cu destinaţia Grecia pentru a putea defini care sunt cele mai relevante
aspecte din punct de vedere al clientelei, urmată de prezentarea website-ului propus şi a
componentelor şi instrumentelor utilizate pentru promovarea acestuia.
4
Capitolul 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND
RESURSELE TURISTICE ALE GRECIEI
Grecia reprezintă una dintre cele mai de seama destinaţii turistice ale Europei ce a
rămas în topul celor mai vizitate destinaţii de-a lungul anilor datorită versatilităţii sale şi a
importanţei pe care autorităţile şi antreprenorii locali au acordat-o acestui sector turistic. Este
necesară o trecere în revistă a celor mai importante aspecte ale naţiunii elene în ansamblul
său, plecând de la aspecte geografice şi istorice, până la evoluţia indicatorilor
macroeconomici şi prezentarea principalelor tipuri de turism ce pot fi practicate pe întreg
cuprinsul ţării.
1.1. Repere geografice
Grecia sau Republica Elenă se situează în sud-estul Europei. O naţiune cu o tradiţie de
mii de ani care a reuşit să se menţină ca un important punct de atracţie pentru europeni şi nu
numai. Cu o suprafaţă de 131.957 km2 şi o populaţie de nici 11 milioane de locuitori, Grecia
reuşeşte să ofere adăpost unui număr foarte mare de vizitatori, făcându-i să se simtă
bineveniţi de fiecare dată şi să dorească să revină de câte ori au ocazia pentru a se bucura de
tot ce are această ţară de oferit.
Teritoriul grecesc adăposteşte o civilizaţie veche ce a adus un aport important la
dezvoltarea societăţii de-a lungul a milenii. Unul dintre motive a fost aşezarea geografică ce
i-a oferit prilejul să adopte, dar să şi influenţeze la rândul ei, părţi ale celor trei continente din
vecinătate. A fost încă din antichitate un centru al inovaţiilor ştiinţifice, al înţelepciunii şi al
dezvoltării sociale.
Situată în sudul Peninsulei Balcanice, Grecia a avut întotdeauna căi accesibile spre
Europa, în nord, spre Asia, în est, şi spre Africa, în sud, dincolo de Marea Mediterană. Fiind
vârful peninsulei, ţara este înconjurată de apă, deţinând locul 11 în lume pentru cea mai lungă
linie de coastă (13.676 km). Grecia continentală se învecinează la nord cu Albania,
Macedonia şi Bulgaria, iar la nord-est cu Turcia. Limita estică o reprezintă Marea Egee, cea
vestică Marea Ionică, iar sudul este mărginit de Marea Mediterană. Întreaga ţară cuprinde
teritoriile aflate între paralelele de 34° şi 42° latitudine nordică şi meridianele de 19° şi 30°
longitudine estică. Dar pe lângă partea de continent, Grecia deţine un număr foarte mare de
insule. Sursele menţionează de la 2.000 până la 6.000 de insule, în funcţie de accepţiunile
diferiţilor autori. Dar dintre acestea doar 227 sunt locuite, multe dintre ele fiind doar vârfuri
5
stâncoase ce se înalţă deasupra nivelului mării. Cea mai mare insulă a Greciei este Creta,
fiind totodată şi cea mai populată. Îi urmează, ca şi dimensiune, insulele Eubeea, Rhodos şi
Lesbos. Celelalte formează o serie de arhipelaguri de diferite dimensiuni, climate şi stiluri de
viaţă. Mijlocul Mării Egee adăposteşte arhipelagul Cicladelor, alcătuit din 39 de insule
(Mykonos, Santorini, Naxos, Paros) al căror farmec îl reprezintă arhitectura locală cu căsuţe
albe şi biserici cu turle albastre de-a lungul coastelor. Cu o încărcătură istorică mai
accentuată, sud-estul Mării Egee găzduieşte arhipelagul Dodecanez ale cărui insule precum
Rhodos şi Kos sunt destul de apropiate de coasta Turciei. Estul Mării Egee, deşi mai puţin
faimos decât Cicladele, oferă locaţii cu vegetaţie bogată şi plaje îmbietoare pe insulele
Thassos, Samos sau Chios. Tot în est, dar mai aproape de continent, se află insulele din
arhipelagul Sporadelor, punând la dispoziţia turiştilor cele mai albastre ape ale Greciei şi o
vegetaţie luxuriantă în destinaţii precum Skiathos şi Skyros. Spre sud, în apropierea capitalei,
se află grupul de insule din Golful Saronic, dintre care se remarcă Hydra şi Aegina datorită
accesibilităţii ridicate, calităţii sporite a mediului şi serviciilor şi peisajelor încântatoare.
Partea de vest a Greciei cuprinde un singur arhipelag, cel al insulelor Ionice, ale căror sate
tradiţionale şi atracţii naturale din Corfu, Zakynthos sau Kefalonia atrag turişti din toată
lumea.
Reţeaua de transport a Greciei este una diversificată şi a fost supusă la numeroase
modificări şi îmbunătăţiri în ultimele decenii. Astfel, transportul pe uscat este susţinut de o
reţea extinsă de autostrăzi şi căi ferate. Deşi transportul feroviar deţine o importanţă mai
scăzută decât în restul Europei, aceasta se întinde pe 2571 km. Transportul pe şine este
susţinut şi de liniile moderne de transport subteran din cele mai mari oraşe ale ţării, Atena şi
Salonic. Reţeaua rutieră cuprinde 117.000 km de drumuri, o importanţă deosebită fiind
deţinută de o serie de autostrăzi ce leagă între ele cele mai importante oraşe, dar care asigură
şi relaţiile cu statele învecinate. O altă realizare importantă a Greciei din acest punct de
vedere se referă la construcţia podului rutier Charilaos Trikoupis, cunoscut mai degrabă sub
numele de podul Rio-Antirrio datorită celor două oraşe pe care le uneşte. Străbate Golful
Corint pentru a uşura accesul din Peninsula Peloponez spre parte continentală. Cu privire la
transportul pe apă, nu se poate nega că este indispensabil pentru o astfel de ţară. Sistemul
deţine 80 km de canale amenajate care facilitează accesul spre porturi cum ar fi Pireu,
Salonic, Patras, Rhodos, Kerkyra. Flota Greciei deţine 3.300 de nave cu diferite funcţiuni,
cum ar fi transportul de persoane, de autovehicule, de combustibil sau nave de agrement.
Transportul aerian este susţinut de cele 82 de aeroporturi de pe teritoriul grecesc. Multe dintre
acestea se află pe insulele principale din arhipelagurile greceşti, legătura cu acestea fiind
6
asigurată de principalele companii aeriene din Grecia, Olympic Air şi Aegean Airlines. În
plus, oferta este completată şi de existenţa a 8 helioporturi.
Clima Greciei este mediteraneană. Diferenţele dintre regiuni se datorează
modificărilor în altitudine şi proximităţii faţă de zona de litoral. Zonele joase sunt
caracterizate de veri uscate şi fierbinţi şi ierni reci şi umede. Temperatura medie pe timpul
iernii în Atena este de 10°C, iar înspre nord scade până la o medie de 6°C în Salonic, fapt
datorat vânturilor reci cu originea în Balcani. Munţii Pindului influenţează cel mai puternic
climatul ţării, astfel regiunile din vestul lanţului muntos sunt caracterizate de cantităţi mai
mari de precipitaţii decât cele ce se întind spre est. Zonele montane centrale şi cele din
Peninsula Peloponez sunt supuse unui climat alpin cu căderi masive de zăpadă datorită
înălţimii piscurilor montane. În centrul părţii continentale sunt zone cu climă temperată,
având ierni reci şi umede şi veri calde şi uscate cu frecvente furtuni cu descărcări electrice.
Căderile de zăpadă, deşi mai însemnate la altitudini ridicate, nu sunt necunoscute zonelor
sudice, ninsori slabe fiind întâlnite chiar şi în Atena.
Relieful Greciei este format în proporţie de 80% din dealuri şi munţi, doar 20%
reprezentând zonele de câmpie, făcând-o astfel una dintre cele mai muntoase ţări ale Europei.
Cel mai înalt vârf în reprezintă Mytikas, culmea Olimpului, înălţându-se până la 2.917 m
deasupra nivelului mării, fiind considerat în vechime sălaşul zeilor. Un lanţ muntos ce
influenţează puternic Grecia îl reprezintă Munţii Pindului. Continuare a Alpilor Dinarici,
aceştia ating altitudinea maximă în vârful Smolikas (2.637 m) şi se continuă spre sud prin
Peloponez, până în insula Creta. Se consideră că insulele din Marea Egee sunt doar vârfuri
ale munţilor care în vechime completau regiunea continentală. Munţii Pindului sunt cunoscuţi
pentru piscurile lor înalte şi abrupte, separate de o serie de canioane şi peisaje carstice. Un
astfel de exemplu în reprezintă Cheiul Vikos, parte a parcului naţional Vikos-Aoos, înscris în
Cartea Recordurilor ca cel mai adânc chei din lume. Lanţul mai adăposteşte şi Complexul
Meteora ce cuprinde formaţiuni stâncoase asemănătoare unor coloane în vârful cărora îşi au
sălaşul mănăstiri greco-catolice încă din perioada medievală. Partea de nord-est a Greciei
găzduieşte un alt lanţ muntos: Munţii Rodopi. Aceştia acoperă regiunile Macedoniei de Est şi
Traciei, zonă faimoasă pentru Parcul Naţional Dadia, zonă protejată datorită florei şi faunei
sale unice în Europa. Zonele joase se găsesc in Tesalia, Macedonia Centrala şi Tracia.
Acestea reprezintă singurele arii arabile ale Greciei, devenind importanţi pioni economici.
Hidrografia ţării este puţin valorificată datorită imposibilităţii de a naviga pe râurile
interioare, principala cauză fiind relieful muntos. O parte din aceste râuri, cele de mici
dimensiuni, ajung să fie secate pe durata verilor fierbinţi. Cele mai importante râuri greceşti
7
sunt Achelous, Peneus, Axios şi Struma, iar cele mai reprezentative lacuri se întâlnesc în
partea de nord, printre ele numărându-se Ioannina, Kastoria şi Prespa.
Grecia devine astfel imaginea unei destinaţii a contrastelor, cu munţi trufaşi ce se
înalţă direct din valurile înspumate ale mării, cu terenuri greu de îmblânzit, dar a căror
bogăţie oferă totul localnicilor şi vizitatorilor. Rămâne până în zilele noastre un important
nod de legătură a trei continente ce nu şi-a pierdut farmecul de-a lungul mileniilor.
1.2. Cadrul socio-cultural
Grecia este fără doar şi poate un simbol al Europei datorită istoriei şi realizărilor sale.
Evoluţia societăţii greceşti şi totalitatea influenţelor pe care le-a primit de-a lungul secolelor
au adus un aport important la complexitatea şi modernizarea poporului. Acesta este un aspect
care i-a fascinat dintotdeauna pe călători şi a făcut ca ţara să se bucure de numeroşi vizitatori
entuziaşti. Mulţimea vestigiilor păstrate încă din Antichitate, completate de operele epocilor
ce au urmat fac ca lunga istorie a ţării să se desfăşoare în faţa ochilor celor curioşi.
Antichitatea a fost o perioadă faimoasă pentru societatea elenă. Ea a reuşit să devină
centru de interes pentru învăţaţii vremii, fiind marcată de prezenţa elitelor din domeniul
ştiinţelor exacte, filozofiei, literaturii şi politicii. Dar cele mai vechi civilizaţii au existat pe
acest teritoriu încă din Epoca Bronzului când civilizaţia cicladică ocupa arhipelagul care i-a
păstrat numele, sfârşitul său fiind însă datorat de erupţiei vulcanice din insula Santorini din
anul 1500 î.Hr. Mult mai cunoscută, civilizaţia minoică a ocupat insula Creta între anii 3000
şi 1500 î.Hr. Mai sofisticaţi, aceştia au fost o mare putere maritimă, având relaţii comerciale
cu Siria, Spania sau Egiptul şi punându-şi amprenta asupra arhitecturii şi inovaţiilor din zonă.
Aceştia au pierit de asemenea o dată cu erupţia din Santorini, dar cultura lor a dăinuit mai
departe, fiind preluată de locuitorii părţii continentale. Civilizaţia miceniană a fost cea care a
marcat mai profund istoria Greciei. Numită şi perioada eroică, aceasta a fost cuprinsă în
rândurile epopeii Iliada, iar artefactele datând din perioada 1650-1150 î.Hr. sunt o dovadă a
măiestriei micenienilor în materie de arhitectură şi artizanat. Decăderea lor se datorează
dorienilor, trib nordic, a căror autoritate a durat până în anul 800 î.Hr. şi a fost marcată de un
regres cultural şi comercial, ceea ce a determinat ca această perioadă se fie numită Epoca
Întunecată.
Perioada arhaică a însemnat dezvoltarea oraşelor-stat şi finalul epocii întunecate.
Aceste oraşe reprezentau unirea mai multor triburi sub o conducere comună, împărtăşind
guvernul, industria, comerţul şi agricultura. Cele mai relevante exemple sunt Atena, Sparta,
Delphi, Corint şi Olympia. Perioada Clasică a urmat celei arhaice şi a fost marcată de o
8
dezvoltare continuă a civilizaţiei şi de apariţia primelor forme de democraţie. Cea mai mare
ameninţare a acestei epoci o reprezenta invazia persanilor, ceea ce i-a determinat pe greci să
se unească sub conducerea Atenei pentru a înlătura în totalitate forţele imperiului vrăjmaş.
Această victorie a condus la Epoca de Aur a Atenei, oraşul devenind un centru politic şi
cultural şi stabilind un standard înalt de evoluţie, model pentru alte societăţi europene.
Literatura a înflorit cu epopeile lui Homer şi poemele lui Hesiod, teatrul a fost marcat de
tragediile lui Sofocle şi Euripide şi de comediile lui Aristofan, gânditori precum Platon,
Socrate şi Aristotel au schimbat mentalităţi, iar arhitectura a fost îmbogăţită cu structuri
precum Partenonul. Dar supremaţia Atenei a fost provocată de Sparta în 431 î.Hr. şi a dat
naştere unei serii de războaie ce a slăbit puterea oraşelor-stat.
O personalitate marcantă a istoriei greceşti este Alexandru Macedon. Tatăl acestuia a
profitat de starea precară a oraşelor elene în perioada ulterioară războaielor şi a reuşit să le
cucerească, visul său fiind crearea unei armate unice a Greciei şi răspândirea culturii pe alte
meleaguri. Fiind asasinat înainte de a-şi putea pune în aplicare planul, fiul său, Alexandru, l-a
preluat şi a reuşit să pună baza unui dintre cele mai mari imperii ale tuturor timpurilor,
cucerind Persia, Egiptul şi teritorii din nordul Indiei. La moartea sa, în 323 î.Hr., imperiul s-a
prăbuşit, o partea a oraşelor-stat şi-au reluat autonomia, iar unele zone au devenit regate
independente (Siria, Egipt, Macedonia). Cu toate acestea, cultura grecească a cuprins întreg
teritoriul stăpânit de Alexandru cel Mare, iar Grecia a fost sub stăpânirea Macedoniei vreme
de 200 de ani.
Următoarea etapă a lungii istorii a Greciei a fost marcată de marile imperii europene,
Imperiul Roman şi Imperiul Bizantin. Din anul 146 î.Hr. romanii au preluat controlul şi au
fost protectori ai Greciei datorită respectului pe care îl purtau vieţii intelectuale şi culturale
din regiune. Grecii au prosperat din nou, iar cultura romană a adoptat influenţe elene. Şi
religia a primit aceste influenţe, zeii romanilor având origini în mitologia greacă. În anul 285
d.Hr. Diocleţian a hotărât divizarea conducerii imperiului său, rămânând în fruntea părţii
estice, cea vorbitoare de limbă greacă. Succesorul său, Constantin, a mutat capitala imperiului
la Bizanţ, iar restul imperiului a continuat să se dezvolte în urma căderii vestului sub
conducerea triburilor germanice în 476 d.Hr. Astfel, a luat naştere Imperiul Bizantin, a cărui
capitală a fost redenumită Constantinopol, în onoarea împăratului şi care era elenă în cultură
şi limbaj, dar condusă după practicile legislative şi administrative romane. Pe durata acestui
imperiu, creştinismul a fost impus ca unică religie, venerarea zeilor greci sau romani fiind
considerată o practică păgână, iar cea mai înaltă formă de erudiţie, până atunci filozofia
grecească, a devenit teologia creştină.
9
Începând cu anul 1204 Grecia a intrat sub stăpânirea francilor şi veneţienilor în timpul
celei de-a patra Cruciade. Statul a fost împărţit în mai multe subdiviziuni controlate de străini.
Jumătatea secolului al XV-lea a însemnat expansiunea otomanilor care au avansat pe
teritoriul grecesc cucerind oraşele şi impunându-şi dominaţia în 1453. Aceasta a durat
aproximativ 400 de ani. Din punct de vedere religios, turcii erau mai permisivi decât
predecesorii lor, astfel creştinismul a dăinuit pe durata conducerii lor. Cu toate acestea,
opresiunea otomanilor era datorată taxelor impuse, asasinatelor faţă de grupurile suspectate
de revoltă şi numeroaselor războaie cu Veneţia purtate pe teritoriul Greciei. Situaţia precară a
grecilor sub conducerea otomană a condus la întărirea mândriei naţionale, iar în 1821 a
izbucnit o revoltă ce a condus la Războiul de Independenţă al Greciei. Cu ajutorul francezilor,
ruşilor şi britanicilor, poporul elen şi-a dobândit autonomia în 1829.
Perioada monarhică a istoriei greceşti începe în 1830 când puterile europene ce i-au
ajutat în timpul războiului semnează Tratatul de la Londra ce presupunea ca Regatul Grec să
cuprindă teritoriul de la sud de Tesalia, Peninsula Peloponez, insulele Mării Egee şi insula
Eubeea, iar conducerea să revină unui suveran străin pentru a evita luptele pentru putere la
nivelul ţării. În 1833 Prinţul Otto al Bavariei a primit coroana Greciei, popularitatea sa
diminuându-se treptat până în 1862 când a fost înlocuit cu Prinţul William al Danemarcei, ce
a preluat titlul de Regele George I. Acesta a instituit o nouă constituţie democratică, a
recâştigat insulele Ionice, Tesalia şi sudul Epirului, iar victoriile din timpul războaielor
balcanice i-au redat Epirul, Macedonia, Creta şi alte insule. A fost asasinat în 1913, iar la tron
i-a urmat Regele Constantin. Problema conducerii acestuia au fost disputele cu Primul
Ministru, Eleutherios Venizelos, cu privire la rolul Greciei în Primul Război Mondial, ce au
divizat populaţia ţării. Regele a fost demis, iar primul ministru a decis alierea Greciei cu
Antanta în 1917.
Perioada 1920-1950 a fost foarte tulburată din punct de vedere politic. S-a trecut de la
monarhie la republică în repetate rânduri, s-au purtat rupte cu turcii pentru teritorii, a urmat o
perioada de dictatură militară, au reuşit să înfrângă invazia Italia din timpul celui De-al
Doilea Război Mondial, au fost victimele invaziei naziste din 1941 până în 1944, comuniştii
au încercat să îşi impună conducerea, iar din 1967 Grecia a fost condusă de generalul George
Papadopoulos, care a instituit o nouă constituţie ce elimina libertatea politică. Din 1974
Grecia a devenit republică prin referendum. Perioada 1981-1996 a fost marcată de
conducerea Partidului Socialist, cu Andreas Papandreou ca prim-ministru. I-a urmat
Constantin Simitis ce a rămas în fruntea ţării până în 2004. Ultimii ani au fost marcaţi de o
10
alternanţă a partidelor aflate la conducere, între socialişti si Partidul Noua Democraţie. Din
iunie 2012, cabinetul primului ministru i-a revenit lui Antonis Samaras al Noii Democraţii.
Un alt aspect important ce îi defineşte pe greci ca popor îl reprezintă religia. Se poate
spune că din acest punct de vedere se întâlnesc doua perioade majore: în vechime se închinau
zeilor de pe muntele Olimp, iar o dată cu răspândirea creştinismului au fost printre primele
popoare ce au adoptat aceste practici. Conform constituţiei, religia oficială este cea creştin
ortodoxă, garantând în acelaşi timp libertatea credinţei pentru cei de alt rit. Nu există statistici
naţionale cu privire la acest aspect, dar alte instituţii susţin că 97% din cetăţeni se declară
ortodocşi, iar 15,8% se consideră foarte religioşi, în timp ce doar 3,5% nu participă la slujbe.
Aceste procente îi aduc pe greci printre cele mai active popoare din punct de vedere al
credinţei la nivel european. Cea mai numeroasă minoritate religioasă o reprezintă
musulmanii, însumând 1,3 procente din totalul populaţiei. Cauzele acestei situaţii le
reprezintă ocupaţia turcească de la începutul secolului XX, dar şi numărul însemnat de
imigranţi albanezi apartenenţi acestei religii. Iudaismul este şi el prezent în istoria Greciei,
concentrându-se în jurul oraşului Salonic. Mult mai numeroşi în secolul trecut, comunitatea
iudaică a ţării a fost grav afectată de invazia nazistă din timpul celui De-ai Doilea Război
Mondial, ajungând în anul 2007 să cuprindă aproximativ 5.500 persoane. Printre alte
minorităţi religioase se mai numără romano-catolicii, evangheliştii, penticostalii şi Martorii
lui Iehova.
Din punct de vedere lingvistic, prima dovadă a existenţei limbii greceşti datează din
secolul al XV-lea î.Hr., fiind asociată civilizaţiei miceniene. Devenind mai târziu limba
oficială a Imperiului Bizantin, i-a oferit putere şi o extindere teritorială considerabilă.
Secolele XIX şi XX au fost marcate de dispute la adresa limbii oficiale; concret, între a
adopta dialectul arhaic academic Katharevousa sau pe cel popular, evoluat natural din greaca
bizantină, Dimotiki. Situaţia a fost rezolvată în 1976 prin acceptarea variantei populare ca
fiind oficială. Minorităţile musulmane din Grecia adus şi o serie de grupuri lingvistice
distincte, precum turci, bulgari şi romani. Zonele muntoase adăpostesc şi ele grupuri cu
caracteristici ale limbii diferite de majoritatea populaţiei. Deşi bilingvi, cu greaca ca cea de-a
doua limbă, aceste grupuri vorbesc albaneză, aromâna sau vlaha. Nordul adăposteşte grupuri
vorbitoare de limbă slavă, în vreme ce afinităţile religioase fac ca evreii să îşi păstreze
dialectul tradiţional Ladino.
Cultura Greciei a primit de-a lungul istoriei numeroase influenţe şi s-a adaptat tuturor
condiţiilor sociale ale vremii. Printre acestea pot fi menţionate modificările aduse de Imperiul
Roman, cel Bizantin, latini, franci, veneţieni şi britanici. Dar se consideră că o dată cu
11
Războiul de Independenţă, aceste aspecte distincte s-au unificat creând o entitate a complexei
culturi greceşti moderne. Filozofia a fost una dintre cele mai importante arii de studii ale
Greciei Antice, influenţând curentele gândirii din toată Europa. Cei mai importanţi filozofi
greci au fost Socrate, Platon şi Aristotel, iar şcolile de pe teritoriul ţării au dat naştere la
numeroase tendinţe precum sofismul, stoicismul, epicureanismul, scepticismul şi neo-
platonismul. Literatura Greciei a cunoscut trei mari perioade: cea antică, cea bizantină şi cea
modernă. Cele mai vechi scrieri valoroase sunt reprezentate de epopeile lui Homer, Iliada şi
Odiseea. Perioada clasică a Antichităţii a fost cea mai înfloritoare, poemele lirice, elegiile,
odele, piesele de teatru tragice sau comice aducând glorie şi recunoaştere autorilor greci.
Literatura bizantină cuprinde operele din perioada Evului Mediu, în vreme ce cea modernă
face referire la scrierile de după secolul al XI-lea. Cea mai importantă operă a acestei
perioade o reprezintă poemul Erotokritos al lui Vitsentzos Kornaros, figură memorabilă a
Renaşterii. Secolul XX a adus Greciei două premii Nobel pentru Literatură datorită lui
George Seferi în 1963 şi Odysseas Elytis în 1979. Muzica pe teritoriul Greciei îşi are de
asemenea originea în perioada antică, jucând un rol important în educaţia copiilor. Folosită
pentru a delecta oaspeţii în cadrul diferitelor evenimente, dezvoltarea sa s-a asociat de-a
lungul secolelor bisericii, influenţele bizantine fiind extrem de pregnante. Secolul XX le-a
adus compozitorilor greci recunoaştere pentru importantul aport asupra muzicii clasice
moderne. Un alt aspect important al culturii greceşti îl reprezintă sportul. Leagăn al Jocurilor
Olimpice, grecii au reuşit să integreze orice sport în viaţa de zi cu zi, iar reprezentanţii lor la
competiţiile internaţionale le-au adus faimă şi performanţe notabile.
Fiind un popor cu credinţe atât de puternic împământenite, grecii preţuiesc mai presus
de orice valorile creştine. Tocmai de aceea se consideră că cea mai importantă avere este
familia. Se cultivă o dragoste necondiţionată pentru cei înrudiţi, apropierea dintre aceştia
fiind dovedită de grija reciprocă pe care şi-o poartă. În momentele grele, nepoţii şi fiii sunt
alături de cei mai în vârstă pentru a-i ajuta să depăşească orice impas. De asemenea, familiile
oferă sprijin rudelor sărace şi se spune că este neobişnuit să vezi oameni fără adăpost în
Grecia, tocmai datorită acestui sentiment de unitate ce se păstrează în sânul familiilor. Fiecare
copil are un naş, denumit local „nonos”, ce îl ajută să înţeleagă religia şi asigură bunăstarea,
siguranţa şi fericirea acestuia. Legile religioase interzic căsătoria între copiii naşilor şi finii
acestora deoarece din parspectiva bisericească aceştia sunt fraţi şi surori, deşi nu au nicio
legătură de sânge. Dacă valorile familiale au rămas relativ neschimbate datorită valorilor
religioase, rolul femeii în societatea grecească a suferit anumite modificări de-a lungul
istoriei. În vremurile antice singura preocupare a femeilor era sa aibă grijă de familie şi să fie
12
cât mai supusă, iar o dată cu primirea influenţelor vestice a început şi schimbarea mentalităţii
acestora. Deşi în zonele rurale reprezentantele sexului slab au păstrat valorile tradiţionale,
cele din zonele urbane ce aveau un grad mai ridicat de acces la tendinţele societăţii vestice au
început să aibă aspiraţii mai înalte, dorind să înlocuiască rolul de ocrotitoare ale familiei cu
atribuţii mai semnificative. Au existat numeroase mişcări feministe de-a lungul secolului XX,
dar majoritatea au fost reprimate şi au fost instituite legi ce impuneau reguli de conduită
pentru femei şi interziceau participarea acestora la diferite evenimente. Cu toate că au primit
drept de vot în anii 1950, adevărata libertate a fost câştigată abia în 1983 când a fost introdusă
Legea Familiei ce promova şi garanta egalitatea între sexe.
Concluzionând, grecii sunt un popor complex, cu o istorie foarte îndelungată ce au
marcat încă din cele mai vechi timpuri evoluţia societăţilor cu care au avut tangenţe.
Multitudinea de influenţe pe care au primit-o de-a lungul vremii au sporit plurivalenţa
moştenirii istorice, dar valorile de bază ale poporului au rămas constante.
1.3. Economia
Din punct de vedere economic, Grecia a putut fi considerată multă vreme ca fiind o
ţară dezvoltată, capabilă să se adapteze cu uşurinţă schimbărilor provenit fie la nivel regional
sau mondial. Din acest considerent cele mai importante venituri vin din sectorul servicii
(81%), industria contribuind cu doar 16 procente, iar agricultura cu 3%. Fiind cea mai
dezvoltată naţiune din zona Balcanilor, Grecia a jucat un rol important ca investitor regional
şi fondatoare a unei serii de alianţe de cooperare comercială.
Ţara a fost marcată de o perioadă foarte dificilă în timpul celui De-al Doilea Război
Mondial. Cu toate acestea, perioada ce a urmat a fost caracterizată de o puternică
restructurare economică ce a făcut ca dezvoltarea naţională să atingă valori semnificative,
peste media Uniunii Europene. Problemele ce au însoţit această creştere au fost şomajul tot
mai crescut, birocraţia din sectorul public, evaziunea fiscală, corupţia şi nivelul scăzut al
competitivităţii globale. După 14 ani de evoluţie economică pozitivă, Grecia a intrat în
recesiune în 2008. O dată cu aceasta au ajuns în atenţia instituţiilor financiare şi
guvernamentale valorile exorbitante ale datoriilor externe, aducând asupra ţării cea mai
severă criză a ultimelor decenii. O serie de bănci puternice au creat pachete accesibile, dar
asta a făcut ca guvernul grec să sporească gradul de îndatorare al naţiunii în dorinţa de a urma
regulile impuse de Uniunea Europeană. Situaţia precară a bugetului Greciei a condus la o
criză internaţională cu privire la încrederea instituţiilor financiare faţă de abilitatea statului de
a-şi achita obligaţiile. Astfel, pentru a evita o problemă şi mai gravă, în mai 2010, Fondul
13
Monetar Internaţional şi alte state Zona Euro au acordat Greciei un ajutor de 45 miliarde de
euro pentru a-şi acoperi deficitul. Pentru a obţine această finanţare, guvernul era obligat să
impună un regim de austeritate pentru a controla evoluţia veniturilor şi cheltuielilor statului.
Aceste măsuri au fost întâmpinate de public cu revolte şi manifestaţii de stradă ce au
ameninţat siguranţa şi securitatea populaţiei şi a conducerii ţării. Cu toate acestea, deficitul
bugetar nu s-a redus conform previziunilor, iar gradul de îndatorare este într-o continuă
creştere.
Sectorul primar al economiei greceşti este reprezentat de agricultură şi pescuit. Deşi
nu deţine suprafeţe extrem de întinse de teren agricol, în 2010 a reuşit să se menţină printre
primii producători europeni pentru o serie de bunuri specifice climatului mediteranean.
Astfel, a ocupat primul loc la producţia de bumbac (184.000 tone) şi fistic (8.000 tone),
poziţia secundă pentru orez (229.000 tone) şi măsline (147.000 tone), a treia pentru smochine
(11.000 tone), migdale (44.000 tone), roşii (1,4 milioane tone) şi pepeni (578.000 tone) şi a
fost a patra producătoare de tutun a Uniunii Europene (22.000 tone). Deşi aduce cel mai slab
aport la PIB, agricultura oferă locuri de muncă pentru 12% din populaţie. Beneficiind de
Politica Agricolă Comună a UE, o mare parte a infrastructurii pentru producţia agricolă a fost
îmbunătăţită, înregistrând astfel creşteri ale cantităţilor rezultate. Un alt aspect important al
agriculturii greceşti îl reprezintă culturile organice care au cunoscut o dezvoltare accentuată şi
cărora li se acordă un interes tot mai sporit din partea populaţiei. În ceea ce priveşte pescuitul,
Grecia acoperea în anul 2007 19% din capacitatea Mării Mediterane cu un total de peste
85.000 tone. În plus, este deţinătoarea celui mai mare număr de vase de pescuit din
Meditarana comparativ cu celelalte state ale Uniunii Europene.
Industria sau sectorul secundar al economiei a cunoscut majorări continue din 2005
până în 2011, faţă de ceilalţi membri ai UE. Cu toate acestea, criza a lovit şi această arie în
anii 2009 şi 2010. Astfel, în prezent, industria contribuie cu 16% la valoarea produsul intern
brut şi suportă peste 22% din totalul forţei de muncă. Cei mai mulţi dintre angajaţi se
regăsesc în sfera manufacturieră, urmată de construcţii şi minerit. La nivelul anului 2009 au
fost identificate cele mai profitabile arii ale industriei greceşti: producţia de ciment,
farmaceutice, amestecuri pentru beton, armături, ţigări, bere, băuturi non-alcoolice, lactate,
table de aluminiu şi produse Coca-Cola. Acestea au însumat peste 20 miliarde de euro.
Sectorul serviciilor este cel mai bine dezvoltat şi aduce cel mai însemnat aport
economic, constituind 81% din totalul veniturilor ţării. Angajând peste 65 de procente din
forţa de muncă, principalele ramuri ale acestui sector le reprezintă comerţul maritim,
telecomunicaţiile şi turismul. Comerţul pe mare a fost încă din Antichitate un sector cheie al
14
economiei Greciei, dar baza flotei maritime comerciale moderne a fost pusă la finele celui
De-al Doilea Război Mondial când întreprinzătorii greci au putut cumpăra vase de la
Guvernul Statelor Unite. Un raport din cadrul Conferinţei de Comerţ şi Dezvoltare a
Naţiunilor Unite susţine că Grecia deţine cea mai extinsă flotă comercială din lume din punct
de vedere al capacităţii de transport, fiind urmată de Japonia. În plus, la nivel european,
celelalte state se află cu mult în urma flotei greceşti. Cu privire la număr de nave, ocupă locul
patru mondial cu 3.213 vase, în urma Japoniei, Chinei şi Germaniei. Fiind una dintre cele mai
semnificative industrii naţionale, aduce un aport de 6% la PIB şi angajează peste 160.000
persoane. Exista aproximativ 750 de companii de comerţ maritim greceşti. Referitor la
telecomunicaţii, cea mai importantă companie grecească este OTE (Organizaţia Elenă de
Telecomunicaţii), deţinută de stat până în 1980, majoritatea acţiunilor fiind preluate de
Deutsche Telekom în 2011. S-a dezvoltat ca cea mai mare companie de acest tip din sud-estul
Europei, deţinând 13 subsidiari în 4 ţări balcanice, printre care şi cel mai mare furnizor de
servicii de telefonie mobilă din Grecia, Cosmote. Competitorii acestuia sunt Wind Hellas şi
Vodafone Grecia. Conform statisticilor, în 2009, în ţară existau peste 20 milioane de conturi
de telefonie mobilă active şi puţin sub 6 milioane de linii de telefonie fixă. În ceea ce priveşte
accesul la internet, grecii s-au aflat în urma celor din Uniunea Europeană, dar au înregistrat o
revenire majoră în perioada 2006-2011 când numărul gospodăriilor cu conexiune la internet
s-a dublat. Numărul acestora a crescut la 56,3% la nivel naţional, dintre care 95% folosesc o
conexiune de tip broadband. Într-un comunicat de presă al Eurostat, Grecia se situează pe
locul 3 în Europa ca procentaj al persoanelor cu vârste cuprinse între 16 şi 74 ani ce nu au
folosit niciodată internetul, fiind precedată doar de Bulgaria şi România. Cu toate acestea,
Grecia însumează un total de 4,79 milioane de utilizatori de internet. O altă ramură de o
importanţă deosebită pentru statul grec o reprezintă turismul. Deşi atestat documentar încă
din perioada antică datorită evenimentelor religioase şi sportive, în sens modern industria
turismului a început să înflorească după 1950. Găzduind peste 15 milioane de turişti anual,
aportul la PIB al activităţilor turistice atinge 18 procente, aflându-se în topul destinaţiilor care
atrag cele mai mari sume cheltuite de vizitatori. Pentru promovare şi calitatea serviciilor
turistice sunt responsabile Ministerul Culturii şi Turismului şi Organizaţia Naţională pentru
Turism. Numeroase destinaţii de pe teritoriul Greciei şi-ai găsit în ultimii ani locul în topurile
realizate de diferite instituţii şi publicaţii de turism. Astfel, Salonicul ocupă locul 5 în
clasamentul ghidului Lonely Planet pentru cele mai bune petreceri, alături de Montreal sau
Dubai, revista Travel+Leisure a numit Santorini ca cea mai bună insulă din lume în 2011, iar
Mykonos a fost recunoscută ca cea de-a cincea insulă de top a Europei.
15
Structurată ca o economie dezvoltată, Grecia şi-a dovedit complexitatea şi capacitatea
de adaptare de-a lungul timpului. Cu toate acestea, a primit o lovitură majoră în ultimii ani în
urma căreia toate sectoarele sale au fost puse la grea încercare. Cele mai puternice sectoare
ale sale şi-au menţinut supremaţia deşi nu au fost mai puţin marcate de evoluţia negativă a
situaţiei generale. Analiza unor indicatori precum evoluţia produsului intern brut, rata
şomajului şi nivelul angajărilor are menirea de a ilustra mai clar situaţia statului în ultimii ani.
Produsul intern brut reprezintă un indicator macroeconomic ce ilustrează totalitatea
valorii monetare a bunurilor şi serviciilor realizate în toate ramurile economice existente la
nivel naţional destinate consumului final. Valoarea acestuia este înregistrată anual.
Tabel nr. 1.1. Evoluţia produsului intern brut în Grecia
ANII P.I.B.- Miliarde dolari -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2006 261,713 - - - -2007 305,432 116,7 116,7 16,7% 16,7%2008 341,694 130,56 111,87 30,56% 11,87%2009 321,016 122,66 93,95 22,66% -6,05%2010 292,305 111,69 91,06 11,69% -8,94%
Sursa: The World Bank Databank
Evoluţia produsului intern brut al Greciei în perioada 2006-2010 ilustrată în tabelul
anterior arată o serie de fluctuaţii. Nivelul maxim înregistrat de acesta revine anului 2008, cu
o valoare de peste 340 de miliarde de dolari, în vreme ce minimul se poate observa în 2006
cu 261 de miliarde de dolari. Întrucât anul de bază deţine cea mai scăzută valoare a cumulului
produsului intern brut, evoluţia fiecărui an comparativ cu acesta este una pozitivă, ratele de
creştere încadrându-se între 11,7 şi 30,6 procente. Comparaţia anuală a valorii P.I.B. arată o
creştere la începutul perioadei (2007-2008), urmată de descreştere în următorii doi ani ai
analizei. Prin această fluctuaţie a valorii, produsul intern brut al ultimului an se apropie de cel
al anului de bază, diferenţa fiind de doar 30,6 miliarde de dolari.
16
2006 2007 2008 2009 20100
50
100
150
200
250
300
350
400
Evoluţia produsului intern brut în Grecia
Grafic nr. 1.1. Evoluţia produsului intern brut în Grecia
Graficul aferent evoluţiei valorii produsului intern brut al Greciei în perioada 2006-
2010 exemplifică fluctuaţiile înregistrate de acest indicator. Cu o creştere semnificativă la
începutul perioadei, datorată popularizării ţării ca şi destinaţie turistică, dar şi ca mediu
propice pentru investiţii, valoare P.I.B. atinge apogeul în anul 2008 ca urmare a dezvoltării
economiei naţionale. Involuţia anilor ulteriori este urmarea directă a influenţei puternice pe
care criza economică a avut-o asupra Greciei. Aflându-se într-un puternic impas ca economie
naţională, efectele negative asupra statului elen au avut un impact mult mai puternic decât în
cazul unor ţări cu o economie mai echilibrată. Imposibilitatea de a menţine turismul la nivelul
de dinaintea declanşării crizei, dar şi volumul foarte ridicat al datoriilor externe, au făcut ca
Grecia să fie nevoită sa impună o serie de măsuri drastice asupra populaţiei, ceea ce a generat
conflicte la nivel naţional. Aceasta a dus la o creştere a insecurităţii şi au afectat într-o măsură
mai accentuată imaginea ţării la nivel internaţional.
Rata şomajului reprezintă un indicator economic exprimat procentual definit ca raport
între numărul şomerilor şi populaţia activă totală. Conform Biroului Internaţional al Muncii
defineşte şomerii ca persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 74 ani care nu au un loc de muncă
şi nu desfăşoară o activitate remunerată, utilizează metode active de a găsi un loc de muncă şi
sunt dispuşi să înceapă activitatea în decurs de două săptămâni. „Populaţia activă din punct
de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forţa de muncă disponibilă
17
pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă, incluzând populaţia
ocupată şi şomerii.”1
Tabel nr. 1.2. Evoluţia ratei şomajului în Grecia
ANII RATA ŞOMAJULUI- % -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2006 8,9 - - - -2007 8,3 93,26 93,26 -6,74% -6,74%2008 7,7 86,65 92,77 -13,35% -7,23%2009 9,5 107,95 123,38 7,95% 23,38%2010 12,5 142,05 131,58 42,05% 31,58%
Sursa: The World Bank Databank
Tabelul 1.2. ilustrează evoluţia ratei şomajului în Grecia în perioada 2006-2010.
Valorile acestui indicator variază între 7,7% şi 12,5%. Ca şi în cazul produsului intern brut,
cea mai favorabilă situaţie este înregistrată la nivelul anului 2008, când cele 7,7 procente
semnifică o diminuare a şomajului cu peste 13% faţă de anul de bază şi 7% comparativ cu
anul anterior. Perioada 2006-2007 se menţine relativ stabilă cu o diferenţă de doar 0,3
procente. În schimb, anii ulteriori 2008 aduc o sporire considerabilă a valorii ratei şomajului.
Astfel, anul 2009 arată o creştere de aproape 8% faţă de valoarea anului de bază şi de peste
23% faţă de anul 2008. Cea mai negativă valoare a ratei şomajului se observă la nivelul
anului 2010, a cărui valoare de 12,5% reprezintă o majorare de 42 procente faţă de 2006 şi de
31,6 procente faţă de 2009.
2006 2007 2008 2009 20100
2
4
6
8
10
12
14
Evoluţia ratei şomajului în Grecia
Grafic nr. 1.2. Evoluţia ratei şomajului în Grecia
1 www.insse.ro
18
Evoluţia ratei şomajului în Grecia în perioada 2006-2010 exemplificată în graficul
1.2. înregistrează o scădere la începutul perioadei, urmată de o evoluţie pozitivă drastică în
ultimii doi ani. Diminuarea valorilor indicatorului în perioada 2006-2008 semnifică a
ameliorare a situaţiei economice a statului în perioada precedentă declanşării crizei
economice internaţionale. Astfel, populaţia elenă a putut prospera, iar un număr din ce în ce
mai ridicat de persoane au putut accede pe piaţa forţei de muncă. Fiind o perioadă prolifică
pentru economia Greciei, dezvoltarea mai multor sectoare de activitate au dus la crearea de
noi locuri de muncă şi la sporirea nivelului de trai al populaţiei. Sporirea insecurităţii
economice la nivel mondial a făcut ca statul să fie puternic afectat de instalarea crizei
financiare în anul 2008, rezultatele fiind vizibile începând chiar din anul următor. Cu o
creştere a ratei şomajului ce depăşea nivelurile înregistrate în anul de bază, instabilitatea
forţei de muncă de pe piaţa elenă a atins nivelul maxim în anul 2010, depăşind cu mult media
Uniunii Europene. Aceasta a fost o urmare a creşterii specializării posturilor, dar şi o dovadă
a sporirii disponibilizărilor la nivel naţional ca măsură de precauţie a companiilor. Pentru a se
menţine active pe piaţă, multe dintre acestea au preferat reducerea numărului de angajaţi,
renunţând la persoanele cu mai puţine calificări.
Nivelul angajărilor se referă la raportul dintre totalul persoanelor ce desfăşoară
activităţi lucrative remunerate şi totalul rezidenţilor statului respectiv.
Tabel nr. 1.3. Evoluţia nivelului angajărilor în Grecia
ANII NIVEL ANGAJĂRI- % -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2006 49 - - - -2007 49,3 100,61 100,61 0,61% 0,61%2008 49,7 101,43 100,81 1,43% 0,81%2009 49,2 100,41 98,99 0,41% -1,01%2010 47,7 97,35 96,95 -2,65% -3,05%
Sursa: The World Bank Databank
Nivelul angajărilor la nivelul Greciei ilustrat în tabelul 1.3. înregistrează o serie de
modificări mai temperate comparativ cu ceilalţi indicatori ai economiei naţionale. Cu valori
cuprinse între 47,7% şi 49,7%, cea mai semnificativă diferenţă se observă la nivelul anului
2010. Evoluţia faţă de anul de bază, 2006, este preponderent pozitivă cu rate de creştere între
0,41 şi 1,43 procente între 2007 şi 2009, ultimul an al perioadei analizate aducând însă o
descreştere de 2,65 procente. Diferenţele anuale ale ratei angajărilor segmentează perioada în
19
două intervale distincte. Astfel 2006-2008 este marcată de o creştere constantă a valorii
indicatorului, iar 2009-2010 aduc o involuţie accentuată a numărului de persoane angajate,
valorile aflându-se în intervalul 1-3%.
2006 2007 2008 2009 201046.5
47
47.5
48
48.5
49
49.5
50
Evoluţia nivelului angajărilor în Grecia
Grafic nr. 1.3. Evoluţia nivelului angajărilor în Grecia
Nivelul angajărilor în Grecia în perioada 2006-2010 ilustrează aceeaşi evoluţie ca şi în
cazul celorlalţi indicatori macroeconomici. Graficul 1.3. exemplifică situaţia statului elen cu
privire la acest aspect, reliefând evoluţia primilor ani, în contrast cu scăderile anilor ulteriori.
Întrucât Grecia a cunoscut o dezvoltare accentuată în perioada 2006-2008 se observă cum şi
necesarul de forţă de muncă a cunoscut o evoluţie pozitivă în această perioadă. Însă o mare
parte a acestora au venit din rândul persoanelor cu calificări reduse sau a lucrătorilor
sezonieri. Tocmai de aceea, anii următori, 2009 şi 2010, sunt marcaţi de o involuţie a
nivelului angajărilor. Situaţia precară a economiei elene a făcut ca numărul angajaţilor să
cunoască o descreştere fără precedent. Aceasta poate fi o urmare a sporirii specializării
posturilor şi a creşterii complexităţii sarcinilor pe care acestea le implică. Astfel, o mare
varietate de angajatori au ales să îşi menţină persoanele cu vechime în companii, crescându-le
aria de responsabilitate, refuzând noile angajări care necesită perioade de acomodare şi
training.
20
1.4. Turismul
Pentru o ţară precum Grecia, turismul reprezintă o ramură economică cu un potenţial
extrem de ridicat şi cu o tradiţie îndelungată. În plus, istoria şi-a spus cuvântul, dând
complexitate varietăţii de forme de turism ce pot fi practicate pe întreg teritoriul statului.
Răspunzând unor motivaţii de călătorie diferite, a reuşit să atragă categorii diverse de
călători, ceea ce a adus doar beneficii ţării. Fie că a fost vorba de relaxare sau viaţa de noapte,
turiştii au fost atraşi către Grecia.
În primul rând, se remarcă preferinţa accentuată pentru clasicele vacanţe „sea, sand
and sun.” Fiind în topul ţărilor cu cea mai lungă linie de coastă, era inevitabil ca aceste zone
să nu fie puternic valorificate. Grecia oferă vizitatorilor săi lungi plaje cu nisip alb
întâmpinate de ape turcoaz, dar şi mici zone de plajă retrase, înconjurate de stânci şi păduri de
pin. Oricare ar fi preferinţele, zona de coastă se diferenţiază şi printr-o curăţenie deosebită,
independent de caracteristicile sale naturale. Din acest motiv plajele Greciei s-au regăsit în
topul organizaţiei Foundation for Environment Education, mai exact programul Blue Flag, ce
atestă anual zonele propice pentru înot. Mai exact, criteriile luate în considerare la evaluarea
zonelor de coastă fac referire la curăţenie, calitatea apei, administrarea, siguranţa practicării
nataţiei, protecţia mediului şi serviciile oferite. Regăsindu-se pe locul secund timp de mai
mulţi ani, depăşite doar de cele ale Spaniei, plajele greceşti oferă o calitate sporită
vizitatorilor lor în condiţiile durabilităţii mediului. Locaţiile ce au primit această distincţie se
regăsesc în Halkidiki, arhipelagul Dodecanez, Creta (Lassithi) şi Insulele Ioniene (Kefalonia
şi Lefkada). În plus, fiind atât de extinsă, zona de coastă a Greciei permite acomodarea
diferitelor categorii de turişti. Astfel, există resorturi de 5 stele ce oferă confort sporit pentru
turiştii de lux, putând fi încadrate în tipologia clasică a hotelurilor high-end sau având
particularităţi ale zonei şi diferite teme, aparţinând hotelurilor design sau boutique. Printre
acestea pot fi menţionate La Mer Deluxe Hotel, Porto Zante, C Sky Hotel, Hotel Majestic şi
Hotel Katikies. Cu toate acestea, Grecia a fost pentru foarte mult timp destinaţia preferată
pentru turismul de masă. Cu un total de aproximativ 8.000 de unităţi hoteliere cu clasificări
între 1 şi 3 stele, permite extinderea acestui tip de turism şi devine accesibilă pentru vizitatorii
condiţionaţi de buget.
În strânsă legături se află şi nişa turismului pentru sporturi acvatice. Cu o
infrastructură foarte bine pusă la punct pentru acestea, coasta Greciei este destinaţia potrivită
pentru cei pasionaţi de o gamă variată de activităţi. Un exemplu în acest sens îl reprezintă
navigarea pe mare, hobby aflat în strânsă legătură cu evoluţia ţării de-a lungul istoriei. A
rămas şi astăzi în topul preferinţelor populaţiei rezidente, fiind practicat atât pentru relaxare,
21
cât şi pentru performanţă cu diferite tipuri de ambarcaţiuni. Un alt argument tentant pentru
practicarea acestui sport îl reprezintă posibilitatea de a vedea golfuri şi peşteri inaccesibile în
alt mod şi opţiunea de a petrece timp pe mici insule, departe de aglomeraţia plajelor deja
consacrate. Zonele recomandate de Federaţia Elenă de Navigaţie sunt Poros, Lefkada, Hydra,
Paros, Skiathos, Corfu sau Creta. Un alt sport ce atrage din ce în ce mai multe persoane este
parasailingul. Apărut în anii 1960, acesta a evoluat destul de rapid, astăzi numeroase resorturi
şi centre de agrement amplasate pe plajă oferă turiştilor tot echipamentul necesar pentru
efectuarea de zboruri planate de până la 100 metri deasupra mării. La nivelul Greciei, cea mai
faimoasă destinaţie pentru acest tip de activitate o reprezintă insula Skiathos. În topul
preferinţelor mai întâlnim şi schi-ul nautic, sport cu o evoluţie surprinzătoare, fiind mai
spectaculos o dată cu echiparea ambarcaţiunilor pentru viteze din ce în ce mai ridicate.
Deoarece nu necesită un antrenament special, a devenit foarte popular pe teritoriul grecesc,
fiind practicat atât de localnici, cât şi de un număr însemnat de turişti. Astfel, încă din 1957
Clubul Nautic din Vonliagmeni a fost primul care a înfiinţat o divizie distinctă pentru schi
nautic, ulterior înfiinţându-se şcoli pe fiecare insulă principală a ţării. O ramură dezvoltată
mai recent, cu caracteristici asemănătoare schi-ului nautic, o reprezintă wakeboardingul.
Acesta îmbină practici din schi, snowboarding şi surfing, în scopul de a parcurge suprafaţa
apei pe o placă tractată de o ambarcaţiune. În ultima perioadă au fost înfiinţate o serie de şcoli
pentru practicarea acestui sport, iar cluburile de renume şi-au dezvoltat infrastructura pentru a
acoperi cerinţele pentru acesta. În apele Greciei se organizează o serie de competiţii de
wakeboarding pe durata verii şi la începutul toamnei, locaţiile preferate fiind Mykonos şi
Creta, iar cluburile cele mai recunoscute fiind Karavi Beach Sports şi Passage Sports. O
variaţie a acestuia o reprezintă kneeboardingul, singura diferenţă constând în poziţia
practicantului. Mai clasic, Grecia oferă o serie de locaţii favorabile pentru practicarea
surfingului. Dintre acestea se remarcă Mykonos, Naxos, Creta, zonele din împrejurimile
Atenei şi Peninsula Peloponez şi o serie de staţiuni din Marea Egee (Poseidi, Golden Beach,
Agios Ioannis, Chorefto). Aceasta din urmă este recunoscută şi ca fiind cea mai bună zonă
pentru wind-surfing datorită vântului specific ce bate dinspre nord în perioada mai-
septembrie. Cu timpul a devenit un sport foarte practicat în Grecia, dezvoltându-se
numeroase centre de închiriere a echipamentului, iar cadrul natural, cu multiple golfuri, fiind
propice pentru acest sport atât la nivel de începător, cât şi pentru cei cu experienţă. Un
argument ce atestă poziţia fruntaşă a ţării în dezvoltarea acestei activităţi o reprezintă decizia
Asociaţiei Mondiale a Windsurferilor Profesionişti de a organiza în fiecare an Campionatul
Mondial pe Insula Paros a Arhipelagului Cicladelor. Întâlniri ale împătimiţilor acestui sport
22
se organizează periodic pe întreg teritoriul grecesc. Pentru a diversifica paleta sporturilor
acvatice, anii 1990 au adus o nouă inovaţie numită kiteboarding sau kitesurfing. Fiind o
combinaţie de tehnici de surfing, windsurfing şi wakeboarding, acesta foloseşte vântul pentru
a controla un zmeu şi a parcurge astfel suprafaţa apei. Marea Egee este şi de această dată
locaţia preferată pentru doritori, faimoase pentru calitatea condiţiilor şi serviciilor oferite
fiind insulele Naxos, Paros şi Rhodos. Prima adăposteşte un centru profesionist de
kiteboarding, Kite Square, pe plaja Mikri Vigla, una dintre locaţiile cu vânturile cele mai
favorabile. Un mod mai puţin extrem de a te bucura de apele mării, dar care reclamă o mare
rezistenţă fizică, îl reprezintă plimbările cu caiacul. Oferind posibilitatea de a explora părţi
mai retrase ale destinaţiei de vacanţă, popularitatea acestui sport este în continuă creştere.
Topografia deosebită face din insulele Ioniene o destinaţie ideală pentru tururi cu caiacul. În
plus, zona de litoral mai pune la dispoziţia turiştilor o serie de alte atracţii dintre care pot fi
menţionate jet-skiurile, fly-fish, hidrobiciclete, atracţii gonflabile trase de ambarcaţiuni.
Părăsind zona de coastă, dar menţinându-ne în sfera sporturilor acvatice, trebuie menţionat
river raftingul. Fiind un sport ce constă în parcurgerea unui râu cu ape repezi într-o barcă,
Grecia nu abundă de destinaţii de acest tip, dar zona Epirului şi Peloponezul îi oferă totuşi un
număr de locaţii propice. Traseele au diferite grade de dificultate şi sunt amenajate pe râurile
Arachtos, Tavropos, Megdovas, Pinios, Nestorio, Lonssios şi Alfios. Cluburile specializate
precum Scoutway, Riverland Outdoor Activities, Alpine Club sau No Limits pun la dispoziţia
turiştilor cursuri, ghizi şi tot echipamentul necesar unei astfel de experienţe. Se poate spune
că Grecia a reuşit să îşi valorifice resursele şi să ofere turiştilor săi o gamă variată de activităţi
creând un cadrul armonios pentru iubitorii de sporturi acvatice.
Revenind la zona de litoral, un alt aspect important al turismului grecesc îl reprezintă
croazierele. Acestea au înflorit de-a lungul timpului cu mult peste scopul lor iniţial de a lega
două locaţii, devenind destinaţii de sine stătătoare, oferind un grad ridicat de confort şi o
gamă variată de activităţi pentru petrecerea timpului liber la bordul navelor. Caracterizate de
consumatori cu vârste medii, cu venituri substanţiale şi un nivel ridicat al educaţiei, vasele şi
circuitele au trebuit adaptate pentru a întâmpina nevoile de călătorie ale acestora, devenind un
simbol al vacanţelor de lux. Deţinând un număr atât de mare de insule, dar şi o istorie
fascinantă, Grecia este inclusă în ofertele companiilor de croaziere atât pentru tururi
specifice, cât şi ca parte a circuitelor mediteraneene mai cuprinzătoare. Perioada de vârf a
acestora este cuprinsă între lunile mai şi octombrie, principalele destinaţii incluse în pachete
fiind oraşe precum Atena, Delphi şi Itea şi insulele Santorini, Rhodos sau Mykonos. Printre
cele mai importante de promotori ai croazierelor ce cuprind şi Grecia se numără Princess
23
Cruises, MSC Cruises, Royal Carribbean şi Costa Cruise. Cele mai frecvente oferte vizează
estul Mării Mediterane, cuplând astfel principalele atracţii greceşti cu mari oraşe din Turcia,
precum Istanbul sau Ankara. Un alt concept ce se pretează perfect la specificul Greciei este
„island hopping.” Acesta descrie traversarea unei întinderi de apă, dar înlocuind o singură
călătorie mai lungă cu o serie de segmente de legătură între diferite insule. Acest tip de
pachet oferă vizitatorilor posibilitatea de a se bucura de atracţiile unui număr mai mare de
destinaţii insulare pe parcursul unei vacanţe, îmbogăţind experienţa turistică. Cele mai
populare locaţii sunt Atena, Creta, Kos, Mykonos, Naxos, Paros, Rhodos şi Santorini. Astfel,
turiştilor li se pun la dispoziţie zile de relaxare la bordul navelor, bucurându-se de liniştea
mării, şi li se oferă perioade de explorare a oraşelor înainte de a înainta spre alte locaţii.
O dată cu evoluţia societăţii şi cu apariţia unei serii de modificări la nivelul
mentalităţii unui număr din ce în ce mai crescut de persoane, a început să capete o importanţă
sporită îngrijirea sănătăţii şi medicina preventivă, de aici şi succesul înregistrat în ultima
perioadă de turismul de spa. Fie că este vorba de oraşe, aşezări izolate sau simple cabane,
apropierea de resurse naturale cu proprietăţi curative a dus la dezvoltarea şi la creşterea
recunoaşterii pe plan local şi internaţional. Tehnicile folosite în cadrul locaţiilor de acest tip
pot fi îndreptate spre rezolvarea unor probleme de sănătate şi scăderea în greutate, sau pentru
simpla plăcere şi relaxare a persoanelor dornice. Pe teritoriul Greciei se regăsesc o serie de
astfel de centre ce adus bunăstare celor ce le vizitează. Un astfel de exemplu îl reprezintă
Centrul Spa Edipsos din Insula Euboea. Lăsând la o parte caracteristicile naturale precum
apele limpezi, ţărmurile, muntele Telethrio şi flora şi fauna ce împânzesc insula, cei mai
mulţi vizitatori o aleg datorită centrului spa. Îmbinând vechile tradiţii ale vindecătorilor antici
cu cele mai moderne tratamente din domeniu, specialiştii din Edipsos folosesc proprietăţile
benefice ale celor peste 80 de izvoare termale pentru a oferi o vacanţă plăcută, ajutând la
crearea renumelui celui mai celebru spa din Grecia. La 32 de kilometri de Atena se regăseşte
Mare Nostrum Spa, centru modern ce păstrează armonia coastei mediteraneene îmbinând
arhitectura tradiţională cu elemente de lux şi modernitate. Dotările centrului pun la dispoziţia
amatorilor piscine interioare şi exterioare, apartamente pentru hidroterapie sau masaj, saloane
de înfrumuseţare, saună, săli de fitness şi aerobic, terapii aeroionizante, talasoterapie,
reflexologie şi tratamente cu nămol. Având la bază tradiţionalele băi greceşti, centrul
foloseşte calităţile terapeutice ale apei marine în cadrul şedinţelor de talasoterapie, oferind
turiştilor programe personalizate de tratament pentru o satisfacţie şi o eficienţă ridicată. Şi
insula Creta se poate lăuda cu un astfel de centru, Aldemar Royal Mare Thalasso. Ocupând o
zonă extinsă a coastei nordice, complexul s-a regăsit de-a lungul anilor în topul celor mai
24
bune centre spa ale lumii oferind tratamente cu apă marină, nămol, alge, fizioterapie şi multe
altele. Punând un mare accent pe îmbunătăţirea stării de sănătate a oaspeţilor, programele
individualizate oferite de centru îmbină efectele curative ale tratamentelor cu programe de
nutriţie echilibrată şi antrenamente atletice şi de rezistenţă fizică. Se poate spune astfel că
Grecia oferă servicii de top şi cu privire la turismul terapeutic, valorificând beneficiile apelor
mării şi oferind turiştilor alternative mai relaxante pentru clasicul turism de litoral.
Tot ca urmare a evoluţiei societăţii actuale vine şi dezvoltarea sectorului turismului
rural. Bazat pe ideea de reîntoarcere la origini, detehnologizare şi aprecierea valorilor de
bază, acest tip de vacanţă presupune petrecerea timpului liber în mijlocul naturii, luând parte
la activităţi gospodăreşti. Acest schimb de perspectivă aduce o îmbogăţire a vieţii prin
experienţa turistică, iar pentru localnici reprezintă un motiv pentru a-şi păstra vii obiceiurile
în ciuda mecanizării, dar şi o importantă sursă de noi venituri. Din acest punct de vedere,
Grecia centrală este pregătită să îşi primească oaspeţii. Un argument care vine în ajutorul
acestei destinaţii îl reprezintă lipsa aglomeraţiei. Neprimind încă beneficiile dezavantajele
turismului de masă, Sterea Elada păstrează încă intact pitorescul vechilor greci, întinderi
deluroase şi grote şi peşteri pline de mister. Hotelurile şi casele de vacanţă sunt conduse chiar
de către proprietari a căror ospitalitate nu poate fi pusă la îndoială, fiind de multe ori ghizi
pentru împrejurimi. Exemple în acest sens sunt: Tithorea (mic orăşel frecventat de iubitorii de
drumeţii), Koryschades (sat tradiţional de munte, remarcabil datorită conacelor impunătoare),
Trizonia (singura insulă locuită din Golful Corint), Rovies (sat de litoral, străjuit de munţii
Telethrio şi Kavalaris), Aghia Triada (sat cu case tradiţionale construite din piatră), Mantondi
(sat pitoresc aflat pe malul mării ce deţine monumente naturale impresionante). Locuitorii
acestora sunt dornici să împartă cu cei ce îi vizitează atât roadele muncii lor, cât şi poveşti
adunate de-a lungul timpului, ce se dovedesc a fi de fiecare dată o încântare.
O altă ramură extrem de relevantă pentru turismul grecesc o reprezintă cel religios.
Având o istorie îndelungată, fiind atestat încă din Antichitate, acest tip de călătorie răspunde
necesităţilor celor pioşi, dar şi curioşilor ce vor să observe locuri faimoase şi clădiri
impresionante închinate zeilor diferitelor religii. Se poate călătorii în grup sau individual sub
formă de misiuni sau pelerinaje, dar şi pentru agrement sau relaxare. Deşi Grecia nu se poate
lăuda cu renumele Ierusalimului sau al oraşului Mecca din acest punct de vedere, pune totuşi
la dispoziţia turiştilor săi un număr impresionant de construcţii religioase, unele dintre ele cu
caracteristici unice. Fiind una dintre cele mai vechi societăţi ce au acceptat creştinismul, oferă
vizitatorilor săi o varietate de lăcaşuri de cult ce aparţin diferitelor perioade. Una dintre cele
mai deosebite locaţii de pe teritoriul grecesc, cu o puternică încărcătură spirituală o reprezintă
25
Complexul Monahal Meteora. Cuprinde şase mănăstiri construite în vârful unor piloni
naturali din stâncă, părţi ale Munţilor Pindului în apropiere de oraşul Kalambaka. Datorită
unicităţii lor au fost incluse pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Există dovezi că
această zonă a fost locuită de mai multe milenii, de grupuri monahale ce căutau adăpost în
faţa problemelor sociale şi regăsindu-l în peşterile ce împânzesc stâncile din împrejurimi.
Acest obicei a fost păstrat până în prezent, putând fi observate numeroase grote locuite de
călugări sihaştri. Dar construcţia mănăstirilor propriu-zise a început în secolul al XIV-lea o
dată cu venirea unui grup de călugări de pe Muntele Athos ce au considerat caracteristicile
naturale ale locaţiei perfecte pentru a-i apăra de revoltele politice şi a le oferi control total
asupra accesului în mănăstire, acesta realizându-se doar cu ajutorul unei scări ce putea fi
retrasă în momente ameninţătoare. Deşi au mai rămas doar câteva, pe durata stăpânirii
bizantine, călugării au construit peste 20 de astfel de stabilimente pentru a se proteja de turci.
Dintre cele şase mănăstiri locuite astăzi, patru dintre ele adăpostesc bărbaţi, iar două sunt
lăcaşe de cult pentru femei, dar niciuna nu deţine mai mult de zece rezidenţi. Începutul
secolului XX le-a făcut mai accesibile, scări fiind cioplite în stâncă pentru a uşura traficul,
dând astfel turiştilor posibilitatea de a se bucura pentru câteva ore de priveliştile şi serenitatea
mănăstirilor. Trebuie ştiut că pentru această vizită, doritorii trebuie să respecte o serie de
reguli cum ar fi să aibă umerii acoperiţi şi veşminte peste genunchi, iar femeile sunt obligate
să poarte fustă, mănăstirile punând la dispoziţia lor bucăţi de pânză ca surogat pentru fuste.
Cea mai reprezentativă dintre mănăstiri este cunoscută sub denumirea de Marele Meteor,
construită pe platoul celei mai înalte stânci la 613 metri altitudine; aceasta a primit hramul
Schimbării la Faţă şi a fost fondată la jumătatea secolului al XIX-lea de Sfântul Atanasie
Meteoritul, iar în prezent adăposteşte un muzeu. Următoarea ca şi mărime este Mănăstirea
Varlaam. Aceasta poartă numele Cuviosului Varlaam, ctitorul său, a fost construită în secolul
al XVI-lea în stil athonit şi a primit hramul Sfinţilor Trei Ierarhi. Mănăstirea Rusanul este una
dintre cele mai greu accesibile din complex. Construită în secolul al XVI-lea, aceasta este
înconjurată de abis, fiind legată de împrejurimi printr-un pod suspendat şu un culoar de beton.
Cea mai mică mănăstire a Meteorelor este denumită Sfântul Nicolae Anapafsas (Sfântul
Nicolae Odihnitorul), clădită în secolul al XVI-lea de Sfântul Dionisie cel Milostiv. Ceea ce o
deosebeşte de celelalte este fresca sa de o calitate iconografică deosebită, operă a călugărului
Teofan Cretanul, reprezentant de seamă al şcolii de pictură din Creta secolului XVI. Cea mai
veche aşezare monahală din zonă s-a aflat pe stânca ce adăposteşte astăzi Mănăstirea Sfântul
Ştefan. Construcţia iniţială s-a realizat în secolul al XIV-lea, dar a fost extinsă 500 de ani mai
târziu primind hramul Sfântului Haralambie. Aceasta a fost prădată de nazişti în timpul celui
26
de-ai Doilea Război Mondial, care căutau insurgenţi, iar mai apoi au abandonat-o.
Călugăriţele au preluat rămăşitele şi au refăcut-o, rămânând până în prezent locuitoare ale
acesteia. Cea de-a şasea mănăstire din complex este Sfânta Treime. Găzduită în vârful unei
stânci singuratice, a depins multă vreme de scările de funie şi sistemele cu scripeţi ce o
deserveau, dar nu au renunţat niciodată la ele, în ciuda realizării scărilor în piatră ce au făcut-
o mai accesibilă. Dacă Meteorele sunt deosebite prin locaţie, Muntele Athos deţine o
fascinaţie deosebită datorită istoriei sale. Dar o dată cu aceasta vin şi o serie de reguli mult
mai stricte cu privire la accesul turiştilor. Situat la peste 2.000 metri deasupra nivelului mării,
acesta a devenit un stat monastic autonom din punct de vedere administrativ, având capitala
la Karyes. Consacrat încă de pe vremea vechilor zei ca templu al lui Jupiter, se spune că
vizita Fecioarei Maria i-a făcut pe localnici să accepte credinţa ortodoxă, Athosul fiind
supranumit şi Grădina Maicii Domnului. Adăpostind peste 1.500 de călugări ortodocşi, acesta
deţine chilii călugăreşti, 12 schituri şi 20 de mănăstiri. Cel mai important aspect ce trebuie
cunoscut de către turişti se referă la faptul că accesul pe Muntele Athos este permis exclusiv
bărbaţilor. În plus, trebuie obţinut un permis special numit diamonitirion ce se prezintă atunci
când se solicită cazare la mănăstiri sau schituri. Se eliberează un total de 110 astfel de
permise zilnic, iar drumul este străbătut doar cu ajutorul reţelei publice de transport,
autovehiculele personale fiind interzise. Pe lângă aceste două exemple specifice ale
turismului religios pe teritoriul grecesc, ţara este înţesată de lăcaşe de cult ce atestă
importanţa sporită a spiritualităţii în viaţa populaţiei autohtone.
De departe principalul motiv pentru a vizita Grecia, în special partea continentală, se
referă la moştenirea sa culturală şi la numeroasele vestigii ale vremurilor apuse pe care le
găzduieşte. În toate topurile atracţiilor turistice de pe teritoriul grecesc, locul fruntaş este
ocupat de Acropole. Veche citadelă, rămăşiţele sale se înalţă deasupra Atenei reclamând
puterea grecilor din vremurile de mult apuse. Cele mai importante clădiri ale locaţiei au fost
construite în secolul al V-lea î.Hr., deşi au existat dovezi că dealul pe care se află a fost locuit
cu mult înainte. Complexul deţine aproximativ 20 de ruine ce s-au menţinut de-a lungul
istoriei. Cea mai importantă construcţie este Partenonul, templu închinat zeiţei Atena,
patroana capitalei elene. Construit în perioada 447-432 î.Hr., a rămas ca simbol al perioadei
greceşti clasice şi al puterii imperiului atenian. În prezent, Ministerul de Cultură derulează
lucrări de îmbunătăţire şi consolidare a structurii. Teatrul lui Dionis este unul dintre cele mai
vechi vestigii ale oraşului, teatru antic folosit în cadrul festivităţilor organizate în cinstea
zeului omonim de către societatea elenă. Odeonul lui Herodes Atticus este un alt teatru de
piatră construit ca un amfiteatru în secolul al II-lea î.Hr., mult mai bine păstrat decât Teatrul
27
lui Dionis, ce putea găzdui peste 5.000 de persoane participante la diferite concerte,
festivaluri şi piese de teatru. Erechteionul este un alt templu situat pe Acropole. Cele mai
notabile caracteristici ale sale sunt Cariatidele, figuri feminine ce împodobesc poarta sudică
sub forma coloanelor de susţinere. Pentru a întregi complexul cultural se remarcă Muzeul
Acropole al cărui scop este acela de a adăposti cele mai de preţ artefacte ale istoriei ateniene
şi nu numai. Trecând de-a lungul timpului prin numeroase modificări, astăzi se întinde pe
25.000 m2 oferind un spaţiu pentru expoziţii de peste 14.000 m2 cu dotări de ultimă generaţie
şi fiind în acord cu directivele Uniunii Europene. Având atât galerii permanente, cât şi
vernisaje periodice ale artiştilor naţionali şi internaţionali, Muzeul Acropole a devenit un
centru al evenimentelor culturale în capitala Greciei, aici organizându-se frecvent festivităţi
muzicale, teatrale sau ocazionate de diferite sărbători.
Dovezi ale sofisticării civilizaţiei antice se regăsesc pe întreg teritoriul ţării, deşi nu au
căpătat faima Acropolelui. Un astfel de exemplu îl reprezintă ruinele Akrotiri din Santorini.
Extrem de bine prezervat, acesta are o istorie asemănătoare oraşului italian Pompei,
distrugerea sa datorându-se de asemenea unei erupţii vulcanice. Se susţine că acesta ar fi
faimosul oraş Atlantis, bogat în dovezi ale belşugului vieţii locuitorilor de acum peste patru
milenii. Turiştii pot vizita astăzi rămăşiţele a numeroase clădiri înfrumuseţate cu fresce şi
mozaicuri ornamentale ce păstrează spiritul societăţii antice. În apropierea Golfului Saronic,
vizitatorilor li se oferă posibilitatea de a se bucura de privelişte vechiului teatru din Epidaur.
Cu o vechime de peste două milenii, are o structură pe trei nivele cu o arhitectură foarte bine
păstrată, fiind capabil să acomodeze 15.000 de persoane ca spectatori ai diferitelor festivităţi.
O altă destinaţie ce nu trebuie ratată o reprezintă orăşelul Mystras. Abandonat în secolul al
XVIII-lea, acesta cuprinde o serie de biserici cu fresce deosebite, palate, case şi străzi
vegheate de un castel impozant ce se întinde pe un întreg deal şi păstrează atmosfera istorică
a oraşului. Insula Rhodos pune şi ea la dispoziţia celor pasionaţi de istoria ţării o clădire
impresionantă, Palatul Marilor Maeştri. Veche fortăreaţă medievală şi cetate a Cavalerilor
Ospitalieri (războinici din timpul Cruciadelor), astăzi adăposteşte un muzeu ce înfăţişează
exponate de la începutul creştinătăţii în Grecia până în perioada cuceririi otomane.
Datorându-şi faima binecunoscutului Oracol din Delphi, situl arheologic prezent astăzi în
zonă primeşte fluxuri impresionante de turişti. Considerat în vechime centrul Pământului,
astăzi este căutat pentru ruinele Templului lui Apollo sau ale Trezoreriei Ateniene. Deşi greu
de vizitat în întregime, autorităţile organizează o serie de tururi ghidate diferite ce au menirea
de a ilustra obiectivele cu cea mai mare importanţă. Astfel, este evident că orice parte a
28
Greciei ar putea fi aleasă pentru vacanţă, misterele şi farmecul vieţii antice sunt prezente
pentru a-i captiva pe vizitatori.
Concluzionând, se poate spune că teritoriul elen adăposteşte posibilităţi extrem de
variate de petrecere a timpului, fiind astfel pe placul unei game foarte largi de persoane.
Îmbinând gloria societăţii antice cu modernitatea erei actuale, atracţiile turismului de litoral şi
un grad sporit de spiritualitate, Grecia este o destinaţie a cărei versatilitate nu poate fi
tăgăduită.
29
Capitolul 2: IMPORTANŢA INDUSTRIEI TURISMULUI ŞI
IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI
Industria turismului reprezintă un important motor economic în ceea ce priveşte
dezvoltarea Greciei, întrucât nu puţine sunt regiunile acestei ţări a căror dependenţă de acest
tip de activităţi este foarte ridicată. Multitudinea de vizitatori care au făcut ca această situaţie
să fie de actualitate, au fost cei de care a depins atât prosperitatea, cât şi declinul acestor zone,
populaţia locală îndreptându-şi atenţia spre sporirea satisfacţiei oaspeţilor. Fie că este vorba
de activităţi fără de care turismul nu ar exista sau acţiuni ce au o legătură tangenţială cu
acesta, succesul lor a însemnat succesul destinaţiei, aducând astfel în centrul atenţiei
importanţa analizei importanţei şi impactului pe care le au asupra economiei naţionale în
totalitatea ei.
2.1. Indicatorii circulaţiei turistice
Analiza indicatorilor circulaţiei turistice are menirea de a exemplifica natura
mişcărilor turistice de pe un anumit teritoriu pe o perioadă determinată. Având o natură
preponderent cantitativă, aceştia pot arăta tendinţele înregistrate de potenţialul turistic al unei
destinaţii şi potenţialul acesteia pentru o dezvoltare mai accentuată. În plus, pot dezvălui şi
informaţii de ordin calitativ, întrucât valorile ridicate ale acestor variabile pot indica un grad
superior de atracţie pentru turişti, dar pot sta şi ca dovadă a calităţii sporite a serviciilor
turistice prestate.
Evoluţia sosirilor de turişti prevede interpretarea modificărilor numărului de persoane
ce au ales Grecia ca destinaţie de vacanţă. Turistul fiind definit ca „orice persoană care se
deplasează spre alt loc situat în afara reşedinţei sale obişnuite, pentru o perioadă mai mică de
12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi
remunerate în locul vizitat.”2
Tabel nr. 2.1. Evoluţia sosirilor de turişti în Grecia
2 Firoiu Daniela, Dridea Catrinel, Dodu Patricia, Gheorghe Camelia, Industria turismului şi a călătoriilor, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010, p. 13
30
ANII NUMĂR TURIŞTI- Mii Persoane -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2006 16.039 - - - -2007 16.165 100,79 100,79 0,79% 0,79%2008 15.939 99,38 98,6 -0,62% -1,4%2009 14.915 92,99 93,58 -7,01% -6,42%2010 15.007 93,57 100,62 -6,43% 0,62%
Numărul turiştilor sosiţi pe teritoriul Greciei în perioada 2006-2010 are valori
considerabile, valorile menţinându-se în jurul a 15, respectiv 16, milioane de turişti anual.
Acestea sunt care asigură popularitatea destinaţiei şi pentru care oricare ţară cu potenţial
turistic doreşte să le atragă. Cu toate acestea, se poate observa că valorile cele mai ridicate
sunt înregistrate în perioada ce a precedat criza economică mondială, turismul grecesc fiind
marcat de scăderi ale numărului de turişti sosiţi cu aproximativ 7% în ultimii doi ani ai
intervalului analizat. Cea mai accentuată descreştere a acestui indicator se remarcă la nivelul
anului 2009, fiind urmată de o uşoară ameliorare, de doar 0,62 de procente, în anul 2010.
2006 2007 2008 2009 201014000
14500
15000
15500
16000
16500
Evoluţia sosirilor de turişti în Grecia
Grafic nr. 2.1. Evoluţia sosirilor de turişti în Grecia
Graficul evoluţiei sosirilor de turişti în Grecia arată clar influenţa situaţiei economice
precare ce a caracterizat întreaga piaţă mondială. Pe când primii 3 ani ai perioadei prezintă o
situaţie îmbucurătoare, cu valori destul de ridicate, dovadă a preferinţei turiştilor pentru
31
această destinaţie, anii 2009 şi 2010 prezintă o scădere accentuată datorită puterii de
cumpărare din ce în ce mai slabe a populaţiei. În ceea ce priveşte începutul perioade
analizate, aceasta marchează anii în care Grecia era preferată datorită unui raport calitate-preţ
foarte atrăgător şi unei multitudini de oferte din partea agenţiilor de turism care înfăţişau ţara
ca o alternativă viabilă şi accesibilă unor categorii variabile de turişti. O dată cu adâncirea în
recesiunea economică, situaţia este marcată de schimbări negative datorită incapacităţii
turiştilor, preponderent străini, de a-şi permite o astfel de vacanţă şi tendinţa populaţiei de a-şi
orienta veniturile spre alte necesităţi.
Numărul înnoptărilor este un indicator de ordin cantitativ care „se determină ca sumă
a produselor dintre numărul turiştilor şi durata activităţii turistice exprimată în zile.”3
Tabel nr. 2.2. Evoluţia numărului de înnoptări în Grecia
ANII ÎNNOPTĂRI- Zile Turist -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2006 42.458.767 - - - -2007 47.410.260 111,66 111,66 11,66% 11,66%2008 47.233.616 111,25 99,63 11,25% -0,37%2009 45.925.585 108,17 97,23 8,17% -2,77%2010 48.243.634 113,62 105,05 13,62% 5,05%
Sursa: UNWTO Tourism Factbook
Numărul înnoptărilor pe teritoriul grecesc înregistrează valori de peste 40 de milioane
pe întreg intervalul analizate, înregistrând maximul în anul 2010, cu peste 48 de milioane de
zile-turist. Comparativ cu anul de bază, 2006, situaţia este una pozitivă, valorile fiind din ce
în ce mai ridicate, modificările înregistrându-se între 8 şi 14 procente. Contrar tendinţei
ascendente, analiza anuală a situaţiei înnoptărilor arată totuşi uşoare descreşteri pentru anii
2008 şi 2009, cea mai pregnantă diferenţă fiind vizibilă la nivelul anului 2009, de aproape
3%. Situaţia a fost, însă, îmbunătăţită de anul următor, când numărul de zile-turist a avut o
majorare de peste 5 procente.
3 Firoiu Daniela, Dridea Catrinel, Dodu Patricia, Gheorghe Camelia, Industria turismului şi a călătoriilor, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010, p. 76
32
2006 2007 2008 2009 201039000000
40000000
41000000
42000000
43000000
44000000
45000000
46000000
47000000
48000000
49000000
Evoluţia numărului de înnoptări în Grecia
Grafic nr. 2.2. Evoluţia numărului înnoptări în Grecia
Conform graficului anterior numărul înnoptărilor evoluează într-un mod pozitiv pe tot
parcursul perioadei analizate, comparativ cu anul de bază. Acesta arată că deşi numărul
turiştilor scade spre sfârşitul intervalului, zilele-turist înregistrează valori maxime, reliefând
accesibilitatea ridicată a serviciilor turistice din teritoriu, însă doar pentru anumite categorii
de turişti. Anul 2007 aduce cele mai însemnate modificări anuale, ceea ce întăreşte
popularizarea Greciei ca şi destinaţie turistică în perioada respectivă şi includerea acesteia
într-un număr mai mare de oferte promovate de agenţii. Revenirea din anul 2010, comparativ
cu anul 2009, se poate datora menţinerii destinaţiei în topul preferinţelor turiştilor, dar şi
faptului că aceştia au învăţat să îşi adapteze veniturile pentru a putea beneficia şi de o
vacanţă, în ciuda situaţiei economice mondiale.
„Durata medie a sejurului reprezintă numărul mediu de zile de sejur a turiştilor într-o
anumită zonă.”4 Îşi poate însuşi valenţe atât cantitative, cât şi calitative, întrucât se poate
considera că o valoare crescută a acestuia indică un nivel ridicat al serviciilor turistice
prestate.
4 Firoiu Daniela, Dridea Catrinel, Dodu Patricia, Gheorghe Camelia, Industria turismului şi a călătoriilor, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010, p. 76
33
Tabel nr. 2.3. Evoluţia duratei medii a sejurului în Grecia
ANII DURATA MEDIE A SEJURULUI
- Zile -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2006 2,65 - - - -2007 2,93 110,57 110,57 10,57% 10,57%2008 2,96 111,7 101,02 11,7% 1,02%2009 3,08 116,23 104,05 16,23% 4,05%2010 3,21 121,13 104,22 21,13% 4,22%
Sursa: Elaborat de autor
Evoluţia duratei medii a sejurului este şi ea pozitivă, arătând creşteri semnificative
între începutul şi sfârşitul perioadei analizate. Astfel, anul 2010 înregistrează o valoare cu
peste 21% mai ridicată decât cea a anului de bază. Această creştere este constantă, anual
valorile crescând cu aproximativ 4 procente. În acest fel, la sfârşitul intervalului, durata
medie a sejurului depăşeşte 3 zile, faţă de 2,65 zile ce marchează anul 2006.
2006 2007 2008 2009 20100
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
Evoluţia duratei medii a sejurului în Grecia
Grafic nr. 2.3. Evoluţia duratei medii a sejurului în Grecia
Sporirea duratei medii a sejurului pe teritoriul Greciei este ilustrată în graficul
anterior. Această creştere treptată arată totuşi viabilitatea destinaţiei în ciuda situaţiei
economice precare. Deşi accesibilă unui număr mai scăzut de turişti în ultimii ani, analiza
arată că cei care aleg o vacanţă în Grecia petrec din ce în ce mai mult timp în locaţie. Aceasta
34
poate fi o dovadă şi a calităţii serviciilor prestate atât în unităţile de cazare, cât şi în cele de
alimentaţie şi de agrement, satisfacţia consumatorilor având un grad ridicat. Valoare de
aproximativ 3 zile a acestui indicator indică şi preferinţa actuală a populaţiei de a-şi segmenta
vacanţele, îndreptându-se spre city-breakuri în oraşe importante, decât cele SSS. Principalele
destinaţii din acest considerent sunt Atena şi Salonicul care pun la dispoziţia celor interesaţi o
vastă moştenire culturală şi religioasă, dar şi numeroase posibilităţi de distracţie şi
cumpărături.
Densitatea circulaţiei turistice este un raport între numărul de turişti şi suprafaţa
destinaţiei analizate. „Acest indicator poate aduce informaţii cu privire la frecventarea
zonelor şi ce măsuri trebuie luate pentru satisfacerea turiştilor fără a fi întâlnită
suprasolicitarea zonei.”5
Tabel nr. 2.4. Evoluţia densităţii circulaţiei turistice în Grecia
Fiind în strânsă legătură cu evoluţia numărului de turişti sosiţi pe teritoriul grecesc,
densitatea circulaţiei turistice prezintă aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte modificările
înregistrate. Astfel, se poate observa o scădere constantă faţă de anul de bază, cu cea mai
accentuată valoare la nivelul lui 2009 când ritmul de creştere a atins 7 procente, concret
valoare a scăzut cu 8,52 turişti/km2. Evoluţia de la an la an arată şi ea cele mai accentuate
modificări în anul 2009, de 6,43 procente faţă de anul precedent, dar situaţia aduce o uşoară
sporire a valorii indicatorului în anul următor.
5 Firoiu Daniela, Dridea Catrinel, Dodu Patricia, Gheorghe Camelia, Industria turismului şi a călătoriilor, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2010, p. 77
35
2006 2007 2008 2009 2010108
110
112
114
116
118
120
122
124
Evoluţia densităţii circulaţiei turistice în Grecia
Grafic nr. 2.4. Evoluţia densităţii circulaţiei turistice în Grecia
Graficul 2.4. arată că valorile densităţii circulaţiei turistice se încadrează între 122 şi 113
turişti/km2. Principala cauză a modificărilor acestui indicator se referă la evoluţia numărului
de turişti ce au ales Grecia ca destinaţie de vacanţă. Astfel, odată ce aceştia sunt mai puţin
numeroşi, va scădea şi gradul de aglomerare al destinaţiilor. Acest aspect nu este însă resimţit
deoarece, sezonalitatea îşi spune cuvântul, iar staţiunile turistice sunt supra-aglomerate în
perioadele de sezon, în restul timpului fiind aproape pustii. Excepţie de la această situaţie fac
centrele urbane importante care atrag un număr important de vizitatori pe tot parcursul anului
datorită unor varietăţi de evenimente, cum ar fi conferinţe, târguri, convenţii sau spectacole.
2.2. Contribuţia turismului la produsul intern brut
Aportul turismului la produsul intern brut poate fi luat în considerare atât în sens
restrâns, făcându-se referire la veniturile directe generate de turişti, cât şi în sens mai larg,
luând în considerare atât activităţile turistice clasice, cât şi toate ariile conexe care generează
venituri sub tutela generală de industrie a turismului.
Contribuția directă a turismului la P.I.B. este reprezentată de acea cotă a produsului
intern brut generată de industrii ce au legătură directă cu turiștii, incluzând hoteluri, agenții de
turism, companii aeriene și alte servicii de transport persoane, completate de industriile
restaurantelor și de agrement care interacționează direct cu turiștii. Este echivalent cu totalul
36
cheltuielilor din interiorul unei țări provenite din turism și călătorii din care se scad achizițiile
înregistrate la nivelul industriilor componente (inclusiv importurile).6
Tabel nr. 2.5. Contribuţia directă a turismului la P.I.B.
ANII CONTRIBUŢIA DIRECTĂ LA P.I.B.
- Miliarde dolari -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2008 18,774 - - - -2009 16,041 85,44 85,44 -14,56% -14,56%2010 15,573 82,95 97,08 -17,05% -2,92%2011 17,325 92,28 111,25 -7,72% 11,25%2012 15,484 82,48 89,37 -17,52% -10,63%
Sursa: www.wttc.org
Contribuţia directă a activităţilor turistice la P.I.B.-ul Greciei a cunoscut o evoluţie
descendentă de-a lungul perioadei analizate faţă de anul de referinţă, 2008. Aflată la
începutul perioadei la aproape 18,8 miliarde de dolari, aceasta s-a diminuat considerabil în
următorii ani, având o valoare de aproape 15,5 miliarde la finele perioadei analizate. Astfel,
scăderea cea mai însemnată, de peste 17,5 procente, a făcut ca anul 2012 să fie cel mai puţin
profitabil pentru turismul grecesc. Urmărind modificările anuale, se poate observa totuşi că
cea mai mare diferenţă a fost înregistrată între anii 2008 şi 2009, cu o depreciere de peste
14,5%. În plus, eforturile depuse au făcut ca anul 2011 să aducă o speranţă de revenire, cu o
creştere a contribuţiei de peste 11 procente, dar doar pentru scurt timp, deoarece a fost urmată
de o altă scădere aproape la fel de importantă în anul 2012.
2008 2009 2010 2011 20120.000
2.000
4.000
6.000
8.000
10.000
12.000
14.000
16.000
18.000
20.000
Contribuţia directă a turismului la P.I.B.
Grafic nr. 2.5. Contribuţia directă a turismului la P.I.B.
6 www.wttc.org
37
Fluctuaţiile înregistrate de valoarea contribuţiei directe a industriei turismului la
P.I.B.-ul Greciei arată o situaţie destul de negativă pentru această ţară. Descreşterile
înregistrate sunt destul de serioase în contextul economic actual şi în situaţia deprecierii
veniturilor statului grec din perioada 2010-2012. Începutul anului 2010 a fost unul foarte greu
pentru Grecia, anunţându-se oficial intrarea tării în recesiune şi adoptarea măsurilor de
austeritate, decizie urmată de o perioadă foarte violentă marcată de nemulţumirile
manifestanţilor. Tocmai de aceea orice industrie din ţară nu a putut fi la fel de performantă ca
în trecut. Revenirea din anul 2011 poate fi pusă pe seama relativei calmări a situaţiei din zonă
şi recâştigarea încrederii turiştilor prin promovarea ideii că situaţiile tensionate nu sunt
întâlnite în staţiunile de pe coastă şi nu sunt îndreptate împotriva turiştilor. Cu toate acestea,
creşterea nu a putut fi menţinută, iar 2012 a marcat o altă descreştere a valorii contribuţiei
directe industriei turismului la P.I.B.
Contribuția totală a turismului la P.I.B. include valoarea produsului intern brut
generată direct de industria turismului și călătoriilor cât și veniturile din industrii adiacente cu
contribuții indirecte la această valoare. În plus, se adaugă și valoarea investițiilor de capital
din domeniile cuprinse în sfera turismului.7
Tabel nr. 2.6. Contribuţia totală a turismului la P.I.B.
ANII CONTRIBUŢIA TOTALĂ LA P.I.B.- Miliarde dolari -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2008 52,924 - - - -2009 46,683 88,21 88,21 -11,79% -11,79%2010 42,932 81,12 91,96 -18,88% -8,04%2011 44,794 84,64 104,34 -15,36% 4,34%2012 39,044 73,77 87,16 -26,23% -12,84%
Sursa: www.wttc.org
Contribuţia totală a turismului la produsul intern brut a avut o evoluţie şi mai drastică,
ajungând să se deprecieze cu peste 13 miliarde de dolari în decursul celor 5 ani ai analizei.
Asta a însemnat o valoare cu peste o pătrime, mai exact 26,2%, mai scăzută în anul 2012 faţă
de anul 2008. Nici modificările anuale nu arată o situaţie mai îmbucurătoare, majoritatea
fluctuaţiilor arătând descreşteri între 8 şi aproape 13 procente. Singura excepţie este, ca şi în
cazul contribuţiei directe, anul 2011 cu o majorare a valorii de aproximativ 4,3%. Cu toate
7 www.wttc.org
38
acestea, nu s-a putut menţine această tendinţă ascendentă, anul 2012 fiind cel cu cea mai
însemnată diminuare a valorii contribuţiei totale a industriei turismului.
2008 2009 2010 2011 20120.000
10.000
20.000
30.000
40.000
50.000
60.000
Contribuţia totală a turismului la P.I.B.
Grafic nr. 2.6. Contribuţia totală a turismului la P.I.B.
Graficul 2.6. arată cel mai explicit situaţia contribuţiei totale a turismului grecesc la
P.I.B. Astfel se poate observa ca anul 2008, precedent resimţirii efectelor crizei economice
mondiale, este cel în care valoarea a atins cote maxime. O dată cu accentuarea situaţiei
economice precare, au început să se observe şi efectele acesteia asupra veniturilor încasate.
Diminuarea puterii de cumpărare a turiştilor a făcut ca şi cheltuielile acestora în timpul
vacanţelor să fie mai reduse, excluzând o partea a serviciilor pe care se solicitau în trecut, iar
o partea a acestora au înlocuit vacanţele în afara graniţelor ţării cu cele mai aproape de
reşedinţă. Această situaţie a afectat considerabil economia grecească şi zonele preponderent
dependente de fluxurile importante de turişti.
2.3. Nivelul cheltuielilor turistice şi al consumului turistic
Nivelul cheltuielilor se referă la totalitatea sumelor cheltuite de rezidenții acelei țări
pentru călătorii de loisir sau afaceri pe teritoriul aceleiași țări. Bunurile de folosință
îndelungată cu utilizări complexe nu sunt incluse în această categorie întrucât ele nu fac
39
referire strict la scopuri turistice. Acest indicator nu cuprinde cheltuielile rezidenților în afara
Deşi mai puţin însemnate cantitativ decât cele pentru turismul de loisir, cheltuielile
pentru turismul de business au cunoscut şi ele o descreştere continuă în perioada analizată.
Cu un maxim de 2,6 miliarde de dolari în anul de bază, valoare acestora s-a depreciat cu 43
de procente pe parcursul celor cinci ani ai perioadei, ajungând în 2012 la o valoare cu puţin
peste 1,5 miliarde de dolari. Creşteri destul de accentuate arată şi analiza de la an la an,
ilustrând scăderi de la 4 la aproape 19 procente. Spre deosebire de ceilalţi indicatori, acesta
nu arată nicio tendinţă de revenire pe întregul perioadei observate.
2008 2009 2010 2011 20120.000
0.500
1.000
1.500
2.000
2.500
3.000
Nivelul cheltuielilor pentru turismul de afaceri
Grafic nr. 2.12. Nivelul cheltuielilor pentru turismul de afaceri
Graficul anterior reprezintă evoluţia nivelului pentru turismul de afaceri de pe
teritoriul Greciei din perioada 2008-2012. Se observă cu uşurinţă scăderea accentuată pe care
a înregistrat-o acest indicator, marcând astfel efectele de factură negativă ale neplăcerilor
economice la nivel mondial. Aceste cheltuieli sunt îndreptate spre marile centre de afaceri ale
48
ţării şi spre unităţile turistice de un confort superior din aceste destinaţii datorită
caracteristicilor acestei tipologii de turist. Se poate spune că acestea au avut pierderi
însemnate în perioada aflată sub analiză datorită şi descreşterii numărului de turişti. Situaţia
precară a Greciei în ultimii ani a fost şi motivul pentru care organizarea de evenimente de
mare amploare sau găzduirea de conferinţe şi congrese specializate pentru diferite domenii au
cunoscut o depopularizare, întrucât revoltele sociale au adus o notă de nesiguranţă destinaţiei.
2.7. Cheltuieli guvernamentale
Contribuția guvernamentală se referă la cheltuielile guvernelor cu privire la serviciile
individuale non-piață pentru care se pot identifica beneficiari separați. Transferurile sociale
de acest gen sunt comparabile cu cheltuielile de consum și pot reprezenta, în anumite cazuri,
prestarea de servicii publice de consum. În această categorie pot fi încadrate furnizarea de
parcuri naturale și muzee.14
Tabel nr. 2.13. Nivelul cheltuielilor guvernamentale
ANII CHELTUILELIGUVERNAMENTALE
- Miliarde dolari -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2008 0,060 - - - -2009 0,060 100 100 0% 0%2010 0,050 83,33 83,33 -16,67% -16,67%2011 0,040 66,67 80 -33,33% -20%2012 0,030 50 75 -50% -25%
Sursa: www.wttc.org
Cheltuielile guvernamentale au cunoscut şi ele o evoluţie negativă în perioada 2008-
2012. Deşi valorile pot fi considerate nesemnificative, diferenţa dintre începutul şi sfârşitul
perioadei arată o diminuare de 50% a fondurilor alocate de guvern pentru serviciile publice
furnizate atât turiştilor, cât şi populaţiei rezidente. Diferenţele anuale, deşi identice ca
valoare, fiecare an având o scădere de 10 milioane de dolari, reprezintă procentaje diferite,
culminând cu o diminuare de 25% în 2012 faţă de anul precedent.
14 www.wttc.org
49
2008 2009 2010 2011 20120.000
0.010
0.020
0.030
0.040
0.050
0.060
0.070
Nivelul cheltuielilor guvernamentale
Grafic nr. 2.13. Nivelul cheltuielilor guvernamentale
Cheltuielile guvernamentale au o curbă descendentă de-a lungul celor cinci ani
analizaţi, ceea ce ar putea face referire la orientarea fondurilor spre alte domenii datorită
nevoii presante de a acoperi deficitul bugetar extrem de ridicat al statului. Deşi pot părea de o
importanţă redusă, aceste cheltuieli guvernamentale asigură nivelul calităţii serviciilor
prestate populaţiei şi bunăstarea obiectivelor ce atrag turiştii spre diferite destinaţii ale
Greciei. O valoare din ce în ce mai mică a acestui indicator ar putea reprezenta o incapacitate
de a păstra la standarde ridicare şi a menţine gradul sporit de atractivitate pentru numeroase
atracţii.
2.7. Capital investit
Capitalul investit se referă la sumele cheltuielile cu investițiile de capital de către
toate sectoarele din industria turismului și a călătoriilor. Aceasta include și investițiile din alte
economii sub forma bunurilor turistice specifice, cum ar fi noi locuri de cazare pentru
vizitatori, echipament pentru transportul pasagerilor, precum și restaurante și facilități de
agrement pentru uz turistic în mod special.15
Tabel nr. 2.14. Capitalul investit
15 www.wttc.org
50
ANII CAPITAL INVESTIT- Miliarde dolari -
DINAMICA RITMUL DE CREŞTERE
I i/1 Ii /¿i−1¿ Ri /1 Ri /¿i−1¿2008 10,060 - - - -2009 8,397 83,47 83,47 -16,53% -16,53%2010 6,670 66,3 79,43 -33,7% -20,57%2011 5,537 55,04 83,01 -44,96% -16,99%2012 4,419 43,97 79,81 -56,03% -20,19%
Sursa: www.wttc.org
Deşi deţine o infrastructură turistică destul de bine pusă la punct, investiţiile de capital
sunt întotdeauna necesare. Cu toate acestea, tabelul 2.14. arată o scădere extrem de
accentuată a valorii acestora, de la peste 10 miliarde de dolari în 2008, la doar 4,4 miliarde de
dolari în 2012, ceea ce semnifică un procent an descreşterii de peste 56%. Scăzând cu o
valoare medie de 2 miliarde de dolari pe an, valoarea capitalului investit cunoaşte ritmuri
accentuate ale deprecierii, cuprinse între 16 şi 20 de procente anual.
2008 2009 2010 2011 20120.000
2.000
4.000
6.000
8.000
10.000
12.000
Capitalul investit
Grafic nr. 2.14. Capitalul investit
Graficul evoluţiei capitalului investit în cadrul industriei turismului din Grecia
prezintă o evoluţie negativă, diminuarea valorii acestora fiind extrem de accentuată. Sumele
observate în 2008 sunt încă o reflecţie a situaţie precedente crizei economice, când
oportunităţile şi disponibilitatea de a investi în afaceri noi sau în extinderea afacerilor
existente era înfloritoare. O dată cu accentuarea efectelor negative şi creşterea
indisponibilităţilor băneşti sau dispariţia unei serii de oportunităţi de a investi, valoare
51
acestora a scăzut, iar sumele au fost reorientate spre domenii considerate mai sigure. În ceea
ce priveşte Grecia, cel mai mult a avut de suferit partea urbană care a fost afectată şi de
revoltele sociale asociate măsurilor de austeritate introduse în 2010, devenind astfel mai puţin
atractivă pentru orice tip de investitori.
52
Capitolul 3: IMPACTUL PROMOVĂRII PE INTERNET
A TURISMULUI DIN GRECIA
Este evident faptul că turismul este unul dintre cele mai importante sectoare
economice la nivel naţional pentru statul elen, tocmai de aceea necesitatea promovării intense
a acestuia trebuie să devină o prioritate pentru a spori competitivitatea destinaţiei la nivel
internaţional. Adaptarea la cele mai noi tehnici şi medii de promovare şi publicitate şi
accentuarea satisfacţiei clientelei şi a individualizării produsul turistic sunt printre
principalele preocupări ale specialiştilor în domeniu.
3.1. Impactul Internetului asupra destinaţiilor turistice
Atât sectorul turismului, cât şi sectorul telecomunicaţiilor se află în topul celor mai
dinamice arii ale economiei la nivel mondial. Schimbările tehnologice conduc la o adaptare
rapidă a comportamentului membrilor societăţii actuale, ceea ce evidenţiază necesitatea
producătorilor de bunuri şi servicii de a se menţine la un nivel al prestării cu mult superior
perioadelor anterioare. Accesul la informaţie a fost cu mult facilitat ceea ce a determinat o
accentuare a competiţiei pe piaţă. În acest context, formarea unui brand care să ofere
siguranţă şi recunoaştere şi dezvoltarea campaniilor de promovare diversificate au devenit
cerinţe primordiale ale succesului la nivel internaţional.
De departe cel mai semnificativ factor de evoluţie al ultimilor ani se referă la
expansiunea Internetului şi extrem de vastele sale aplicaţii în toate domeniile. O dată cu
adoptarea acestuia de un număr din ce în ce mai mare de persoane în viaţa cotidiană, întreg
procesul comercial sau cel de informare a căpătat o nouă amploare, ieşind la iveală noi
oportunităţi pentru furnizori. Avantajele utilizării Internetului sunt numeroase, iar din prisma
consumatorilor primează confortul, volumul mare de informaţii şi varietatea opţiunilor. Iar cu
timpul, toate acestea au fost adaptate pentru a deveni indispensabile, ajungându-se astăzi la
supremaţia social media şi a gadgeturilor portabile care au înlăturat necesitatea utilizării
computerelor clasice sau a altor surse de documentare.
În acest context, prezenţa în mediul virtual a devenit una indispensabilă pentru toţi
actorii de pe piaţă. Referitor la combinaţia turism-mediu online, aceasta prezintă
particularităţi specifice. Turismul nu poate fi redus la un singur produs sau serviciu şi nici
Internetul nu este doar o replică a oricărui alt mediu promoţional. Concurenţa cu privire la
atragerea turiştilor s-a modificat de la a-i stimula pe oameni să călătorească, la încercarea de a
53
capta o cotă de piaţă cât mai însemnată; motiv pentru care mulţi profesionişti în domeniul
turismului s-au reorientat spre spaţiul virtual pentru a căpăta un avantaj competitiv. Internetul
a devenit un instrument universal în domeniul marketingului pentru turism, având
aplicabilitate în arii precum publicitate, relaţii publice, informare, distribuţie, vânzări şi
cercetare. Disponibilitatea sa non-stop îl defineşte ca preferat pentru transmiterea de mesaje
şi campanii publicitare. Importanţa sa va spori o dată cu numărul din ce în ce mai mare de
persoane care îl folosesc pentru informare, planificare şi rezervări de călătorie. Prin evoluţia
marketingului turistic online, consumatorul se dezvoltă spre un turist experimentat care poate
evalua singur avantajele unei oferte sau destinaţii şi poate aprecia valoarea raportului calitate-
preţ anterior experienţei turistice.
Principalul argument al utilizării mediului online în sfera turistică se referă la
utilizarea informaţiilor complexe, intensive, provenite din surse variate. În procesul de
decizie, ce precedă vacanţele, informarea corectă, promptă şi relevantă este esenţială, iar
disponibilitatea ridicată a Internetului nu poate fi considerată decât un beneficiu major. Un alt
aspect favorabil al prezenţei virtuale a destinaţiilor îl reprezintă uşurinţa de a se adresa unui
public larg, oferind date complete, actualizate şi având posibilitatea de a le reda în mai multe
limbi de circulaţie internaţională într-un context unitar. În plus, Internetul oferă şanse de
promovare şi competitivitate agenţilor economici şi destinaţiilor mici în egală măsură în care
oferă suport giganţilor din domeniu.
Utilizarea Internetului în scopul promovării turistice prezintă o serie de avantaje. În
primul rând, datorită adresabilităţii sporite ce îl caracterizează, poate individualiza mesajele
către diferiţi consumatori la costuri mult reduse şi viteze mai ridicate faţă de celelalte
mijloace de comunicare, flexibilizând astfel relaţiile cu publicul. Feedback-ul este un alt
factor ce diferenţiază mediul online; bidirecţional, acesta face ca procesul de comunicare să
se realizeze facil între agenţii de pe piaţă, putând conduce la modificări de comportament şi la
fidelizarea cererii. Implicarea clientelei devine o ipostază necesară, iniţierea relaţiei cu
furnizorii sau cu alţi consumatori intrând în sfera deciziilor acesteia. În plus, printre cele mai
evidente beneficii ale prezenţei în reţeaua worldwide web este accesibilitatea continuă, 24 de
ore din 24, la nivel global, eliminându-se astfel inconvenientele de natură geografică sau
temporală. Internetul a condus şi la o reorganizare a schemei de distribuţie în turism, creând o
punte directă de legătură între cerere şi ofertă, ceea ce a rezultat în reduceri ale costurilor şi
timpului alocat pregătirii unei vacanţe.
Există totuşi şi o serie de argumente mai puţin favorabile Internetului. Primul se referă
la numărul de persoane care îl accesează frecvent. Deşi în zonele puternic dezvoltate, cu
54
precădere în centrele urbane, nu se poate concepe lipsa acestuia, o foarte mare pondere a
populaţiei globale nu a avut acces la reţeaua worldwide niciodată sau doar în rare ocazii, ceea
ce ar putea scădea impactul unui mesaj publicitar diseminat în acest mod. În plus, o mare
parte a utilizatorilor curenţi încă resimt o reticenţă accentuată cu privire la tranzacţiile
financiare online. pe lângă aceasta, problema securităţii datelor personale este frecvent
menţionată ca dezavantaj al utilizării mediului virtual. Nu în ultimul rând, un neajuns
important îl reprezintă lipsa totală a reglementărilor legislative care să protejeze consumatorii
şi care să stabilească un cadru propice desfăşurării activităţilor online, fie ele comerciale sau
non-comerciale.
În ciuda dezavantajelor menţionate, se poate afirma totuşi că orientarea spre
marketingul şi comerţul online este direcţia de evoluţie actuală, iar niciunul din actorii
implicaţi pe piaţa turistică nu se pot sustrage de la această inovaţie. Pe lângă volumul imens
de informaţii stocate online, Internetul se poate dovedi extrem de util datorită bazelor de date
extrem de cuprinzătoare care se dezvoltă şi care reliefează schimbările şi tendinţele de urmat
în ceea ce priveşte comportamentul consumatorilor. În plus, gradul ridicat de transparenţă a
datelor practicat de majoritatea furnizorilor de servicii aduce concurenţa la un alt nivel de
loialitate, aceştia făcând publice o serie de date referitoare la rezultatele financiare, planuri de
investiţie, reglementări interne sau fondarea de alianţe strategice. Prin analiza deprinderilor
activităţilor online, specialiştii în marketing pot eficientiza planurile şi acţiunile unui agent
economic printr-o segmentare mai precisă a pieţei şi o specializare a ofertei în funcţie de
profilul consumatorului. Gradul de implicare al clientelei a fost şi el modificat, mediul online
oferind posibilitatea acesteia de a fi prezentă în toate fazele creării pachetului turistic prin
intermediul formularelor virtuale, e-mail-ului şi feedback-ului oferit furnizorilor. În plus,
Internetul oferă un control ridicat asupra costurilor şi a specificităţii produselor şi serviciilor
dorite facilitând legătura dintre producător şi consumator, reducând sau eliminând astfel
intermediarii. Aria serviciilor turistice cel mai puternic afectată de această expansiune a
activităţilor online este cea a agenţiilor de turism. Necesitatea acestora a intrat în declin
datorită tranzacţiilor directe dintre ofertanţi şi cumpărători, singurii care posedă o şansă mai
mare de succes în acest context fiind touroperatorii.
Promovarea prin intermediul Internetului poate fi considerată printre cele mai
importante avantaje ale acestuia pentru industria turismului. Întrucât acest sector economic se
bazează pe transferul unui volum foarte mare de informaţii, mediul online este perceput ca o
alternativă mult mai eficientă faţă de celelalte din punct de vedere al costurilor, muncii şi
accesibilităţii. În plus, acesta oferă posibilitatea unei informări complete, concomitent cu
55
personalizarea acesteia în funcţie de preferinţele şi nevoile clientului. Implicaţii directe ale
Internetului se pot observa în domenii precum vizibilitatea, publicitatea, recunoaşterea şi
afilierea la brand, relaţiile publice, asistenţa şi vânzările. În literatura de specialitate s-au
definit trei aspecte cheie în realizarea unei promovări online eficiente. În primul rând,
accentul este pus pe structura şi actualitatea paginii web. Întrucât nu există niciun fel de
limitare cu privire la volumul de informaţii pe care aceasta să o cuprindă, accesibilitatea este
dată de realizarea unei interfeţe user-friendly care să permită utilizatorului o navigare facilă şi
eficace pe întreg parcursul vizitei online. În plus, o atenţie sporită trebuie oferită cuvintelor
cheie utilizate în momentul alegerii domeniului web şi al derulării campaniilor de promovare.
Întrucât scopul unei pagini web este aceea de a atrage un număr cât mai mare de vizite de la
utilizatori, aceasta trebuie să se definească printr-o serie restrânsă de termeni des întâlniţi în
căutările virtuale, dar cu o înaltă specificitate privitor la activităţile proprietarului paginii. O
altă metodă de popularizare face referire la implementarea de legături cu alte pagini conexe
prin intermediul bannerelor. Obţinerea unui loc fruntaş în lista motoarelor de căutare
garantează o vizibilitate accentuată. Nu în ultimul rând, un website poate genera profit prin
acordarea de spaţiu publicitar altor companii. Întrucât aceasta reprezintă o alternativă mai
atractivă decât mediile promoţionale tradiţionale, spaţiul oferit altor beneficiari trebuie atent
planificat pentru a nu aduce prejudicii imaginii companiei sau destinaţiei principale.
Printre cele mai recent dezvoltate arii ale mediului online se află media generată de
consumatori, denumită mai frecvent social media. Specificul acesteia se referă la faptul că se
bazează pe un conţinut online provenit de la neprofesionişti care este împărtăşit altor
utilizatori printr-o tehnologie interactivă. Printre tipurile cele mai populare de social media se
numără forumuri de discuţii, bloguri, reţele de socializare, website-uri de recenzii, pagini de
photo-sharing şi orice altă oportunitate oferită indivizilor de a-şi împărtăşi cunoştinţele şi
experienţele. Un studiu realizat de University of Massachusetts Dartmouth Center of
Marketing Research a scos la iveală faptul că social media are un impact mult mai rapid şi
mai extins asupra companiilor decât fusese previzionat. Astfel, dintre cele 500 de companii
participante la studiu, familiaritatea cu diferitele tipuri de media socială se concretizează în:
42% reţele sociale, 38% forumuri, 36% bloguri, 31% video online, 30% podcasturi şi 16%
wiki.16 Procentaje similare au fost înregistrate şi cu privire la utilizarea acestor instrumente
pentru promovare. În domeniul turismului, cele mai populare sunt blogurile, videoclipurile
virtuale şi podcasturile. Un blog reprezintă o pagină web asemănătoare unui jurnal. Este
16 Charles R. Goeldner, J. R. Brent Ritchie, Tourism: Principles, Practices, Philosophies 11th Edition, Editura John Wiley & Sons, 2009
56
actualizat frecvent, iar din perspectiva ofertanţilor este un instrument de discuţie directă cu
consumatorii, dând acces nemijlocit la opiniile şi experienţele acestora. Multe persoane
pasionate de călătorii deţin astfel de pagini, prin monitorizarea cărora firmele din turism
răspund cu mai multă uşurinţă problemelor ivite. În această direcţie s-au implementat
iniţiative corporative din partea Sheraton Hotels and Resorts, Starwood Hotels and Resorts şi
Marriott International care încurajează contactul direct cu clienţii şi organizează conferinţe şi
întâlniri între cei mai reprezentativi bloggeri şi propriul personal. O pagină de tip wiki este
creată şi editată de utilizatori şi are de cele mai multe ori scopuri ştiinţifice sau de
documentare. Cea mai mare şi mai populară colecţie de astfel de pagini este Wikipedia.
Podcasturile reprezintă fişiere audio distribuite online ce dau posibilitatea diseminării de
informaţii într-o manieră inovativă. Există numeroase categorii în care sunt împărţite, de la
cărţi la emisiuni de televiziune sau de radio, multe companii folosindu-se de ele pentru a-şi
stimula afacerile.
Evoluţia tehnologică a ultimilor ani a adus în prim plan un alt trend al dezvoltării
comportamentului, obiceiurilor, planurilor şi strategiilor de promovare. Liderii pe piaţă în
aceşti moment sunt gadget-urile mobile, printre care cele mai populare sunt smartphone-urile
şi tabletele. Astfel, marketingul mobil devine o prioritate creându-se planuri de dezvoltare şi
fiind promovat la scară largă. Întrucât cea mai utilizată metodă de comunicare devine cea prin
intermediul device-urilor mobile, promovarea în aceste medii va creşte simţitor, iar
specialiştii în domeniu vor fi la mare căutare. Un studiu realizat de emarketer.com analizează
tendinţele majore ale marketingului şi publicităţii pentru anul 2013, iar printre acestea se
numără afinitatea pentru promovare video pentru tablete şi transferul de la social media la
mobile media. Cu privire la primul aspect, avantajul major al tabletelor se referă la cel mai
eficient ecran pentru acest tip de publicitate. Ele sunt mai fiabile decât laptopurile,
notebookurile şi netbookurile şi oferă o vizibilitate net superioară smartphone-urilor.
Momentan majoritatea utilizatorilor de tablete se axează pe vizualizarea de conţinut video,
oferind noi oportunităţi de promovare. Deşi pentru moment cea mai mare parte a acestui tip
de mesaj publicitar se concentrează pe web, o dată cu creşterea gradului de saturare a pieţei
de tablete, specialiştii se vor axa pe integrarea promovării video în aplicaţiile disponibile
pentru acestea. În plus, acest tip de device este cu mult mai performant decât altele,
răspunzând mai bine solicitării din partea proceselor ce rulează simultan. Transferul la media
mobilă este o urmare a evoluţiei comportamentului societăţii. În acest context se face
resimţită necesitatea adaptării conţinutului paginilor web şi optimizarea acestora pentru
utilizarea pe smartphone-uri. Un avantaj al acestui trend îl reprezintă faptul că acţiunile
57
implementate în acest domeniu sunt încă la început, iar aderarea rapidă la acesta ar creşte
contactul cu consumatorii şi posibilitatea de actualizare continuă a conţinutului. În plus, se
doreşte interconectarea televiziunii cu aspectele sociale şi mobile ale publicităţii în încercarea
de a se transfera o parte a intensităţii reacţiilor la sporturile televizate către cele prezente în
celelalte două medii menţionate. Aplicabilitatea acestor trenduri pentru industria turismului
vizează numeroase aspecte. La nivel internaţional au fost deja depuse eforturi în vederea
creşterii mobilităţii ofertei de servicii turistice. Un prim exemplu îl reprezintă aplicaţiile
pentru rezervări online, fie ele pentru hoteluri, bilete de avion, rent-a-car sau servicii de taxi.
Popularitatea acestora este în continuă creştere, fiind în directă legătură cu dinamizarea vieţii
cotidiene. În plus, marile lanţuri hoteliere şi numeroase destinaţii şi-au adaptat website-urile
pentru o promptitudine cât mai ridicată a răspunsurilor oferite utilizatorilor de device-uri
mobile.
În concluzie, Internetul are un impact major asupra societăţii în ansamblul său, iar
conceptele de promovare şi marketing turistic nu fac excepţie. Adaptarea la cerinţele acestuia
şi noile oportunităţi pe care le oferă sporeşte complexitatea şi implicaţiile procesului
publicitar, aducând de asemenea un avantaj competitiv actorilor care răspund cu
promptitudine acestor modificări.
3.2. Analiza SWOT a destinaţiei turistice Grecia
„Analiza SWOT reprezintă o tehnică des utilizată de management în sistematizarea
informațiilor colectate în urma realizării auditului17 de marketing. În esență, această analiză
este o sinteză a auditului de marketing, care prezintă punctele forte (strengths) și cele slabe
(weaknesses) ale organizației, oportunitățile (opportunities) și amenințările (threats) mediului
extern”18
Puncte forte
„Un punct forte poate fi considerat orice abilitate particulară sau competență
distinctivă care va ajuta destinaţia [...] în atingerea obiectivelor stabilite.”19
Unul dintre cele mai evidente avantaje ale Greciei îl reprezintă poziţia geografică.
Aflată în bazinul Mării Mediterane, oferă un grad ridicat de accesibilitate pentru turişti din
17 Audit= Funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite. (Marele Dicționar de Neologisme, 2000)18 Revista de Marketing Online – Volumul 1, nr 219 Revista de Marketing Online – Volumul 1, nr 2
58
Europa continentală, Turcia şi nordul Africii. Zona de coastă şi puternicul caracter insular
aduc un plus de farmec zonei şi reprezintă unul din principalele motive de călătorie. În plus,
distanţa scăzută dintre insule face ca destinaţia să fie perfectă pentru island hopping, nişă
turistică în plina ascensiune. Climatul ţării este, de asemenea, foarte atrăgător. Oferă veri
perfecte pentru vacanţele de litoral cu un sezon mai extins faţă de alte destinaţii, completate
de ierni blânde. Un alt plus al Greciei face referire la menţinerea mediului natural într-un
stadiu cât mai puţin afectat de activităţile antropice. Acesta este un aspect ce capătă din ce în
ce mai multă importanţă în dezvoltarea industriei turismului.
Popularitatea turismului în Grecia a fost un aspect specific ţării încă din Antichitate.
Cunoscută ca şi destinaţie pentru bogăţia mediului natural, cultural sau religios, numeroşi
călători europeni şi nu numai au ales să o viziteze. Această tendinţă s-a păstrat până în
prezent. Lunga istorie şi calitatea vestigiilor antice prezervate pe întreg cuprinsul ţării sunt un
factor principal de atracţie pentru turişti. Acestea oferă complexitate destinaţiei şi vor rămâne
un principal motor al evoluţiei turismului grecesc la nivel internaţional. Prin practicarea
turismului pe o durată atât de îndelungată, ospitalitatea a devenit partea a tradiţiei şi a
comportamentului populaţiei autohtone. Grecii au fost printre primele popoare care au fost
nevoite să conştientizeze importanţa atitudinii faţă de vizitatori şi au pus un mare accent pe
creşterea satisfacţiei acestora în toate etapele desfăşurării călătoriei. Din toate aceste motive,
Grecia a ajuns să deţină destinaţii turistice de renume mondial, a căror faimă a rămas intactă,
aflându-se constant în topul preferinţelor consumatorilor. Tocmai de aceea, numărul
persoanelor care o aleg ca destinaţie de vacanţă se păstrează la un nivel ridicat, atestând
reputaţia ţării pe piaţa turistică.
Din punct de vedere administrativ şi monetar, Grecia prezintă două avantaje majore
care o deosebesc de alte destinaţii similare. În primul rând, este membră a Uniunii Europene.
Din acest considerent, mobilitatea fluxurilor internaţionale a fost cu mult îmbunătăţită
datorită liberalizării circulaţiei turistice între statele membre. Aceasta a permis unui număr
mult mai mare de turişti accesul în interiorul graniţelor ţării datorită reglementărilor
simplificate. În plus, aderarea ţării la moneda unică, euro, a înlesnit schimburile economice
cu celelalte state care au adoptat-o. În acest fel au fost diminuat volumul tranzacţiilor valutare
şi a fost eliminată confuzia în rândul turiştilor neobişnuiţi cu moneda naţională anterioară.
Puncte slabe
59
„Un punct slab este reprezentat de orice aspect al mediului intern, care în cazul în care
nu poate fi convertit poate afecta realizarea indicatorilor de performanță.”20
Principalul factor negativ al unei destinaţii cu turism de litoral extrem de popular este
sezonalitatea. Din acest punct de vedere, Grecia primeşte fluxuri turistice foarte mari în
perioada aprilie-octombrie, aflându-se la capacitate maximă, dar restul anului este
caracterizat de o activitate turistică mult diminuată. Această situaţie are implicaţii serioase în
arii precum suprasolicitarea mediului ambiant, repartiţia neuniformă a fluxurilor financiare şi
exploatarea insuficientă a celorlalte tipuri de turism ce pot fi practicate în interiorul
Anexa nr. 3 Date preluate de pe The World Bank Databank
Anexa nr. 4 Complexul Monahal Meteora
88
89
Anexa nr. 5 Muntele Athos
Anexa nr. 6 Atena
90
Anexa nr. 7 Acropole
Anexa nr. 8 Ruinele Akrotiri din Santorini
91
Anexa nr. 9 Teatrul din Epidaur
Anexa nr. 10 Palatul Marilor Maeştri din Rhodos
92
Anexa nr. 11 Ruinele din Delphi
Anexa nr. 12 Date preluate din UNWTO Tourism Highlights 2009
93
Anexa nr. 13 Date preluate din UNWTO Tourism Highlights 2010
Anexa nr. 14 Date preluate din UNWTO Tourism Highlights 2011
94
Anexa nr. 15 Date preluate din UNWTO Tourism Factbook
95
Anexa nr. 16 Date preluare de pe www.wttc.org
96
Anexa nr. 17 Prezentarea website-ului www.visitgreece.gr
97
Anexa nr. 18 Prezentarea website-ului www.onlinegreece.gr
98
Anexa nr. 19 Prezentarea website-ului www.discover-greece.gr
99
Anexa nr. 20 Prezentarea website-ului www.greece-online.info
100
Anexa nr. 21 Prezentarea website-ului www.visitgreece.com
Anexa nr. 22 Prezentarea website-ului www.discovergreece.com
101
Anexa nr. 23 Model de chestionar
Chestionar
Rolul chestionarului de față este de a identifica profilul consumatorului român de pachete de vacanță cu destinația Grecia. Pentru ca rezultatele studiului să fie cât mai elocvente, este necesar să răspundeți la toate întrebările.
1. În ce categorie de vârstă vă încadraţi?
Sub 18 ani 19-30 ani 31-45 ani 46-60 ani Peste 60 ani
2. Sexul:
Masculin Feminin
3. Venitul dumneavoastră lunar se încadrează în intervalul:
Sub 1.000 lei 1.001-2.500 lei 2.501-4.000 lei Peste 4.000 lei
4. Care este ultima unitate de învăţământ absolvită?
Studii medii fără bacalaureat Liceu cu bacalaureat Studii postliceale Universitate Master Studii post-universitare
5. Ce v-a determinat să alegeţi Grecia ca destinaţie turistică? Puteţi selecta mai multe variante.
Nivelul preţurilor Calitatea apei şi a plajelor Distanţa până la destinaţie Obiective turistice Ospitalitatea localnicilor
102
Calitatea infrastructurii turistice Calitatea serviciilor Alte motive (precizaţi)……………………………………………………
6. Care a fost modalitatea de transport pe care aţi ales-o până la destinaţie?
Autoturism propriu Autocar Tren Avion
7. Care a fost categoria structurilor de cazare pentru care aţi optat?
Economic 3 stele 4 stele 5 stele
8. Care a fost durata sejurului dumneavoastră în Grecia?
3-5 zile 6-10 zile 11-14 zile Peste 14 zile
9. Care a fost bugetul alocat de dumneavoastră sejurului în Grecia?
Sub 500 €/persoană 501-1.000 €/persoană Peste 1.000 €/persoană
10. Care este destinaţia de vacanţă preferată de dumneavoastră din următoarele (puteţi selecta mai multe variante):
12. În ce măsură a influenţat Internetul alegerea Greciei ca destinaţie de vacanţă?
Deloc Puţin Moderat Mult Foarte mult
13. La achiziţionarea vacanţei aţi apelat la:
Rezervarea online pe cont propriu O agenţie de turism specializată
14. Decizia dumneavoastră cu privire la alegerea destinaţiei de vacanţă este influenţată de:
Familie şi prieteni Reţelele de socializare (Facebook, Twitter, Google +, etc.) Website-uri de recenzii (TripAdvisor, TuristInfo, etc.) Personalităţi mondene Nu sunteţi influenţat de astfel de factori
15. Cum apreciaţi reprezentarea actuală a destinaţiei turistice Grecia în spaţiul virtual?
Foarte slabă Slabă Acceptabilă Bună Foarte bună
Vă mulţumesc!
104
Anexa nr. 24 Centralizator rezultate chestionar
CHESTIONAR - rezultate
1. În ce categorie de vârstă vă încadraţi? Categoria de vârstă Nr. răspunsuri %
Sub 18 ani 1 219-30 ani 34 6831-45 ani 7 1446-60 ani 7 14
Peste 61 ani 1 2TOTAL 50 100
2. Sexul: Sexul Nr. răspunsuri %
Masculin 12 24Feminin 38 76TOTAL 50 100
3. Venitul dumneavoastră lunar se încadrează în intervalul:Venitul lunar Nr. răspunsuri %Sub 1000 lei 15 30
1001 – 2500 lei 26 522501 – 4000 lei 7 14Peste 4001 lei 2 4
TOTAL 50 100
4. Care este ultima instituţie de învaţământ absolvită? Educație Nr. răspunsuri %
Studii medii fără bacalaureat 2 4Liceu cu Bacalaureat 15 30
Studii postliceale 6 12Universitate 21 42
Master 2 4Studii post-universitare 4 8
TOTAL 50 100
5. Ce v-a determinat sa alegeţi Grecia ca destinaţie turistică?Motivaţia turistică Nr. răspunsuri %Nivelul preţurilor 23 15,7
Calitatea apei şi a plajelor 34 23,1Distanţa până la destinaţie 15 10,2