Nota minima de promovare: 5. Pot intra in examen si cei care nu au predat referatele. Totusi ei nu primesc nota finala fara referat si prezenta minima de 50%. Lecture 1 Dualism, Kant, “turnura lingvistica” si behaviourism Dualism Dualismul lui Descartes- fundamental rationalismului. Contemporani critica aceasta perspective: Regius, Gassendi, Arnauld, Princess Elisabeth. Principala problema: uniunea minte-corp. Ecuatia lui Descartes: (1) subiectul ca obiect ganditor (2) 2 tipuri de perceptie (3) 2 tipuri de substanta (4) o singura lume (5) relatiile perceptii- substante, minte-corp, eul-lume. 1. Eul Cartesian Metoda lui Descartes: Etapa I Ipoteze demonului- cunoasterea noastra despre lucrurile externe si corp (apartinand naturii corporale si extensiei ei) -produsa de simturi este indoielnica. 1
48
Embed
Lecture 1 - Facultatea de Filosofiefilosofie.unibuc.ro/gvacariu/curs pentru examen.doc · Web view(Originea: Frege) Cu alte cuvinte, “The meaning of a sentence-what it represents-depends
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Nota minima de promovare: 5.Pot intra in examen si cei care nu au predat referatele. Totusi ei nu primesc nota finala fara referat si prezenta minima de 50%.
Lecture 1 Dualism, Kant, “turnura lingvistica” si behaviourism
Dualism
Dualismul lui Descartes- fundamental rationalismului.
Contemporani critica aceasta perspective: Regius, Gassendi, Arnauld, Princess
Elisabeth. Principala problema: uniunea minte-corp.
Ecuatia lui Descartes: (1) subiectul ca obiect ganditor (2) 2 tipuri de perceptie (3)
2 tipuri de substanta (4) o singura lume (5) relatiile perceptii-substante, minte-
corp, eul-lume.
1. Eul Cartesian
Metoda lui Descartes:
Etapa I
Ipoteze demonului- cunoasterea noastra despre lucrurile externe si corp
(apartinand naturii corporale si extensiei ei) -produsa de simturi este indoielnica.
(M1) Aceasta cunoastere- obiecte composite- este indoielnica.
Stiinte: fizica, astronomia, medicina, etc.
Stiinta despre obiecte simple si generale- aritmetica, geometria- construite pe
cunoastere indubitabila si sigura.
Etapa II
Daca eul este inselat inseamana ca exista. “Gandesc deci exist.” Eul = puctul lui
Arhimede.
1
Ca obiect ganditor, eul are diferite functii: intelegrea, vointa, indoiala, constiinta
simturile, imaginatia.
Din “eu” se reconstruieste existenta corpului si a tuturor lucrurilor lumii exterioare.
Etapa a III
“Prin corp inteleg orice este capabil ca avand forma si ocupand un spatiu astfel incat toate
celelalte corpuri sunt excluse si in acelasi timp fiind perceput de simturile tactile, vaz,
auz, gust si miros.
Dualismul: mintea (proprietatea de gandire - res cogitans) si corpul (extindere -
res extensa) sunt substante complet diferite.
Etapa IV
Avand sensatii, eul percepe obiectele corporale ce apartin lumii exterioare.
2. Perceptii clare, distincte si complete
Clar = obiectul este in fata sau inautru subiectului; prezenta lui are effect tangibil
asupra noastra.
Distinct = putem distinge acel obiect de alte obiecte.
Percepand clar si distinct 2 substante (minte si corp) inferam existenta acestor
substante.
Rolul perceperii clare si distincte: conexiunea dintre “gandire si existenta”. (Wahl
1998) → Interdependenta epistemologie si ontology.
caracterizate in termeni functionali. (Impotriva: Searle 1992, G. Strawson 1994-
starile intentionale au caracter calitative.)
“Externalismul”: starile mentale – reprezentate prin trasaturi de mediu
inconjurator al indivizilor. (Levine 2004)
Functionalismul si qualia
12
Functionalismul nu explica qualia sau “ce e sa le ai” “what it's like” (Nagel,
1975). (Levine 2004)
Obiectii catre functionalism: Qualia inversa si absenta
Qualia inversa: Ned Block (1980b; see also Block and Fodor, 1972): “Un individ
care indeplineste definitia functionala a experientei noastre de rosu dar are
experienta de verde.” (Levine 2004)
Qualia absenta: “Creaturi care functioneaza echivalent cu oameni normali dar
starile lor mentale nu au trasaturi calitative deloc”. (Levine 2004)
Fizicalismul nonreductiv
Problema minte-creier si lumea inorogului in filosofia mintii si cea a stiintei.
O problema serioasa si veche produce alte probleme. → Strans legate.
Problema = pseudo-problema → alte pseudo-probleme care produc epicicluri
Ptolemaice. → paradoxuri, puzzles, “ciudatenii”: cadrul gresit.
Davidson, Fodor, Jackson, McGinn, Nagel, Putnam, Searle, Chalmers, and Van
Gulick; argumente pentru ireductibilitatea epistemological a fenomenelor mentale
calitative sau a constiintei la fizic.
13
Nonreductionismul: desi starile mentale individuale (token) sunt identice cu cele
neuronale, totusi starile de gen mental si fizic (type states) nu sunt identice.
Motive: realizarea multipla a proprietatilor functionale mentale. (O’Connor and
Wong 2005, p. 661)
Horgan- diferenta NF si emergentism: ultimul neaga ca proprietatile emergente si
puterile cauzale produse pot fi explicate in termini de proprietati fizici. (Crane
2001, p. 4)
NF diferit de emergentism. Ultimul accepta proprietatile emergente primul nu.
NF: problema pentru celelalte teorii- qualia si fenomenul subiectiv. Chiar daca
mintea si constiinta sunt rezultatul unor fenomene neuronale, explicatia
fenomenolor mentale –sau cel putin a qualiei (continut calitativ) sau a constiintei-
nu poate fi data data in termini neuronali.
Astfel avem ireductibilitatea acestor fenomene= idea principala a NF.
Nagel: metodele de intelegere fizica obiective “pot fi folosite pentru corp,
inclusive pentru sistemul nervos” dar pentru explicatia fenomenelor calitative ne
trebuie “o alta forma de intelegere”. (Nagel 1993, p. 66)
14
Fenomenela mentale apartin proceselor de nivel inalt (high-level processes) cele
neuronale apartin proceselor nivel jos (low-level processes).
Procesele neuronale nu ne furnizeaza ceva despre cele mentale.
Searle: starile mentale cauzate de elemente low-level din creier → sunt trasaturi
de nivel inalt a creierului intreg. (Searle 1991, p. 141).
Searle: analogia lichiditate-H2O si minte-creier. (Searle 1992, 1995 p. 219)
The Churchlands: complet neclar ce inseamna “cauzare”.
Searle: chiar daca starile mentale sunt fizice, primele nu pot fi explicate de cele
din urma.
Paul Churchland: distinctia ontologica-epistemologica vaga. Pozitia lui Searle
“hibrida”. Creaza un cadru in care senzatiile, gandurile si fenomenele mentale
sunt trasaturi ale creierului care “nu sunt identice si nu pot fi reduse la trasaturile
creierului, dar mai degraba sunt metafizic distincte de starile fizice ale creierului
cu care trateaza neurostiinta.” (Churchland 1995, p. 203)
Churchland: “He has one foot on the dock and the other in the dory” (Churchland
1995, p. 204)
15
Searle: creierul exista din pdv a persoanei a treia, mintea- doar prima persoana.
Week 4
Computationalism
Computationalismul (Teoria Computationala a Mintii, TCM). TCM a fost initiate de
Putnam (Putnam 1961), apoi Fodor (Fodor 1975) + Pylyshyn. (Fodor and Pylyshyn 1988)
Esential CTM presupune ca mintea implica computari cu reprezentari mentale. (Toeria
Reprezentationala a Mintii- RTM).
Diferenta intre aceasta teorie clasica si alte teorii care asuma existenta
reprezentarilor este semantica combinatoriala si sintaxa pentru starile mentale: structural,
reprezentarile au constituienti sintactici, iar continutul semantic a unei reprezentari este o
functie semantica a continutului semantic al partilor sintactice a structurii constituente a
reprezentarii. Reprezentarile sunt structuri complexe simbolice cu semantica si sintaxa
combinatorial, iar computarile sunt reguli care permit manipularea de simboluri proprii.
(Fodor and Pylyshyn 1988) Aceste simboluri constitue Limbajul Gandirii (LOT).
Esentail, TCM ofera explicatii doar pentru atitudinilor propozitionale care implica
judegati. Aceasta ipoteza a aparut om ani ’70. Nu se refera deloc la qualia, experienta
fenomenala, memoria senzoriala, etc. (Aydede 2004) Totusi, din totdeauna au fost
dezbateri referitor la continutul starile mentale (implicit-explicit, procedural-declarativ,
constient-inconstient, etc.)
Doua lucruri l-au inspirit pe Fodor:
(1) Formalizarea si computarea, sintaxa si semantica
Respingerea intuitilor Kantiene de catre Bolzano, Gauss, Peano, Frege si Hilbert a creat
posibilitatea formalizarii geometriei. Urmand anumite reguli, anumite sisteme pot pastra
adevarul enunturilor. Logica formala poate pastra “cel putin un anumit tip de proprietate
semantica … fara a se baza pe cineva care sa aprecieze intelesul sirului de simboluri
inmplicate.” (Clark, p. 9)
Pe linia lui Newell si Simon (sistemele simbol-fizic) Haugeland crede ca “Daca ai
grija de sintaxa, semantica are grija de ea insasi.” (Haugeland 1981a, p. 23, original
16
emphasis in Clark 2001, p. 9) Esential nu este partea fizica ci computarea (care urmeaza
anumite reguli) realizata de sistem prin manipulare de simboluri. Turing a construit
fundamentul teoretic al computerului.
O masina Turing are 3 elemente:
- o banda infinita care stocheaza informatie folosind simboluri
- un instrument care citeste si scrie simbolurile miscandu-se un patratel inainte/inapoi
- un procesor central: avand memorie, se poate intoarce la simbolul/starea citit(a)
precendent(a) → actiunea urmatoare a unei masini finite. (Clark 2001)
Masina Turing (o masina fizica care computeaza simbolurile= sintaxa urmand anumite
proprietati) poate rezolva probleme bine-determinate. (Clark, p. 11)
Urmatorul pas: computerul digital (John von Neumann, 1940). Folosing programe
facute de om, asemenea masini sunt sisteme automate formale (Haugeland) sau “motoare
sintactice” (Dennett). (Clark, p. 11) Astfel mintea este doar un sistem computational
formal implementat in creier. “Cognitia este doar un nivel-de-program.” (Clark, p. 13)
Important este rolul causal al reprezentarii care asigura corespondenta sistematica
a sistemului catre situatia reprezentata de sistem. Acest rol este dat de efectul causal al
constituientilor, reprezentarile fiind adecvate causal si systematic cu continutul lor.
Reprezentarile complexe sunt construite din instante ale constituientilor lor adica
reprezentarile simbolice sunt structurate syntactic.
Principala problema a TCM este relatia dintre sintaxa, semantica si cauzalitate.
Nu e nici o problema sa explicit relatia intre cauzalitate si sintaxa (sintaxa reprezinta
trasaturile formale a unei formule bine-formate.) Totusi cand adaugam semantica apar
problemele. Judecatile implica nu numai relatiile sintactice intre constituienti (cuvinte)
dar si intelesul constituientilor (semantica) si formala in care apar. Horst: sintaxa este
intermediara intre semantica si cauzalitate. (2005) Pentru astfel de lucruri formalizarea si
computarea sunt necesare. “Formalizarea ne arata legatura dintre semantica si sintaxa,
computarea legatura inre sintaxa si cauzalitatea mecanismului.” (Horst 2005)
Pentru om, dintr-un pdv, sintaxa, semantica si cauzalitatea apar in creier. Computerul
manipuleaza simboluri fara inteles pentru propozitiile/formulele constituite din
17
cuvinte/simboluri. Astfel de instrumente: “motor semantic”. (Haugeland in Heil 2004, p.
108) Analogia a fost: creier-minte si hardware-software. Pe de o parte, computerul nu are
inteles pentru simboluri chiar daca pe ecran apar cuvinte si propozitii. Procesele cognitive
mentale sunt considerate inconstiente si computationale. (Searle 1992, p. 198- Searle
neaga aceasta idee- vezi mai jos.) Chiar daca intelesul este doar pentru observatorii
externi, sintaxa este considerata oglinda semanticii. (Heil 2004, p.111) Pe de alta parte,
mintea umana manipuleaza simboluri dar in acelasi timp are acces la intelesul lor.
Cea mai importanta obiectie la computationalism este Camera Chinezeasca (Searle). Pe
scurt, acest experiment de gandire implica o persoana situata intr-o camera inchisa. Fara a
cunoaste limba chineza, ea primeste mesaje in limba chineza de la o persoana aflata in
afara camerei inchise. Urmand instructiuni in engleza persoana din camera poate
manipula caracterele chinezesti si poate elabora replici catre persoana din afara camerei.
Asta creaza impresia ca persoana din interior intelege limba chineza desi ea nu intelege
cuvintele chinezesti. Acest argument reflecta relatia sintaxa-semantica. Searle a vrut sa
arate ca si computerul-manipuland o banda de simboluri nu intelege ceva din simbolurile
manipulate. De fapt Searle argumenteaza si impotriva CTM. Argumentul lui in 1984
catre IA tare1, are pasii:
1. Un computer are program formal (sintactic).
2. Sintaxa nu e suficienta pentru semantica.
3. Mintea umana are continnut mental (semantic).
De aceea,
4. Programele nu sunt suficiente pentru minte.
Acest argument arata ca sistemele formale nu sunt indeajuns pentru continutul
mental. Pentru computere simbolurile nu au inteles in timp ce pentru mintea umana ele au
inteles. (Searle 1999) (Searle- Notiunea de “intelegere”)
(2) Compozitionalitatea, sistematicitatea si productivitatea in LOT
1 Strong AI means a machine that can understand something―as humans do―, i.e. they have mental states. When a computer is just a tool, we have Weak AI. (Searle 1980)
18
Facand o analogie intre limbaj (Chomsky) si gandire, Fodor atribuie gandirii 3 trasaturi
LOT-lui: compozitionalitatea, sistematicitatea si productivitatea. Fodor si Pylyshyn au
argumente puternice pentru aceste trasaturi mai ales cand critica coeenxionismul. (Fodor
and Pylyshyn 1988) Compozitionalitatea; continutul unei reprezentari complexe este dat
de continutul constituientilor sai si relatiile dintre ei. (Originea: Frege) Cu alte cuvinte,
“The meaning of a sentence-what it represents-depends on the meaning of those words
together with its structure.” (Sterlny in MIT-CD) Elementele fundamentale ale intelesului
(conceptele) = Mentalese; ele formeaza elementele complexe = gandurile.
Sistematicitatea- prin exemplu: daca o persoana intelege “John loves Mary” atunci
intelege-fara invatare adaugata- si “Mary loves John”. Productivitatea: abilitatea mintii
umane de a folosi reguli sintactictice recursive si un lexical de reprezentari finit pentru a
produce un numar indefinite de ganduri.
Week 5
Conexionism
Conexionism (C) considera (ca si computationalismul) ca creierul e o retea larga de
neuroni unde au loc computari cu reprezentari. Computarile = proiectare a unui vector
input pe un vector output.
Diferenta intre paradigma clasica (computationalism) si C se refera la natura
reprezentarilor: in C cele mai folosite retele au reprezentari distribuite.
Conform Clark- 3 generatii.
I. Generatia unu: “Unitatile input trimit semnal la unitatile ascunse. Fiecare unitate
ascunsa computeaza iesirea propie si trimite semnalul la unitatile output.
19
(Garson 2007)
Alte retele: (Elman et al, p. 51).
Paternul de activare a unei retele este determinat de legaturile intre noduri. “Cunoasterea
retelei este construita progresiv prin schimbarea legaturilor.” (Elman et al. p. 51) Fiecare
unitate input primeste input extern. Fiecare unitate ascunsa calculeaza valoarea proprie in
functie de valorile de activare primate de la unitatile input. (Garson 2007)
Acelasi fenomen are loc intre unitatile ascunse si cele de output. Activarea retelei este
determinata de legaturi care pot fi pozitive (excitatorii) sau negative (inhibitorii).
Valoarea de activare pentru fiecare unitate care primeste semnale: “Functia aduna
contributiile de la toate unitatile care trimit, unde contributia unei unitati este definita de
legatura intre unitatile de trimitere si cele de primire inmultit cu valoarea de activare a
unitatii care trimite.”
aj = activarea nodului j care trimite output la nodul i. Legatura = w ij. Inputul de la j la i
este is wij aj.
Ex: nodul j- are ca output = 0.5; conexiunea cu i are legatura = -2.0 → (0.5 x -2.0) = -1
Un node primeste inputuri de la multe alte noduri: Net input al nodului
neti = ∑ wij aj - input total primit de nod. (Elman et. al, 1996, p. 51-2)
20
Outputul –ca si neuronii- nu e ca si inputul: ce “face” un nod (functia raspuns) = valoarea
de activare a nodului = functii liniare dar mai ales nonliniare (functia sigmoid si altele).
(Elman et al, p. 53)
Nonliniar = “valoare numerica a outputului nu este direct proportionala cu suma
inputurilor.” (Clak 2001, p. 63)
Memorie de suprapunere (Superpositional storage): “2 reprezentari sunt pe deplin
suprapuse daca resursele folosite sa reprezinte itemul 1 e coextensiv cu cele folosite sa
reprezinte itemul 2.” (Clark 1997, p. 169) Definitia memoriei de suprapunerii a doi
termeni daca
Superpositie- combinarea a 2 trasaturi:
(1) Folosirea representarilor distribuite (2) Folosirea regulii de invatare care impune o
metrica de semantica asupra representarilor. (Clark 1997, p. 170)
Sensitivitate de context intrinseca sau “paradigma subsimbolica” (Smolensky)
Perspectivele de sisteme de symbol fizice (“Physical symbol system approaches”)
ontologice sau epistemologice. (Vertical se refera la relatii ontologice, organizationale,
metodologice, de analiza sau epistemologice.)
Niveluri se refera la: ontologie, organizational, epistemologic sau de descriere sau
analiza.
2. Reductie vs. emergenta
Emergenta implica relatii verticale intre proprietati de nivel jos si inalt. Putem reduce
(sau emerge) o proprietate sau entitate sau nivel la alta proprietate, entitate, nivel.
Putem lega reductia si niveluri epistemologice si emergenta epistemological de teoria
identatii. U. T. Place si Herbert Feigl (teoria identitatii) considera ca procesele mentale se
reduce la cele neuronale. Este un fel de emergenta epistemologica.
Conform lui van Gilick, emergenta este “X-ii este mai mult decat Y-ii” sau “X-ii
sunt ceva peste si dincolo de Y-ii”. (van Gulick 2001)
Exista diferenta intre emergenta ontologica si epistemologica
2.1 Emergenta ontologica
Van Gulilck aceasta emergenta are 3 forme:
(1) Valoare specifica (“Intregul si partile sale au trasaturi de acelasi tip dar au
subtipuri specifice diferite sau valori de acelasi tip. El ofera exemplul statuii de
bronz si partilor moleculare care au o proprietate comuna, masa.”)
26
(2) Emergenta de tip modest: “Intregul area trasaturi care sunt diferite in tip fata de
cele ale partilor sale…” (Exemplu: culoarea si viata.)
Emergenta de tip radical (“Intregul are trasaturi care sunt deopotriva (a) diferite in tip fata
de cele pe care le au partile sale (b) de tip a caror natura si existenta nu este necesitata de
trasaturile partilor sale, de modul lor de combinare si de regularitatile de tip lege care
guverneaza trasaturiel partilor sale.” (van Gulick 2001, p. 17)
2.2 Emergenta epistemologica
Mai complexa este statutul emergentei epistemice (slaba si tare). Pentru Silberstein si
McGeever, Stephan, van Gulick, O’Connor and Wong, Chalmers, and Kim, emergenta
epistemica este legata de incapacitatea noastra de a explica si prezice o proprietate a
intregului system in termenii partilor sale. Totusi, proprietatea intregului este determinata
de proprietatile partilor sale. Pentru van Gulick, aceasta emergenta este subiectiva si sunt
emergenta de tip slab si tare care caracterizeaza emergenta predictive si explicative sic ea
reprezentationala.
Week 11
Cauzarea mentala
Kim descrie astfel problema cauzarii mentale. Exista o proprietate mentala M care
cauzeaza aparitia unei alte stari mentale M*. In cadrul supervenientei, M si M* supervin
pe P si respectiv P*. Dar supradeterminarea rezulta: M* este cauzat de P* si de M. In
accord cu principiu de excludere, M* trebuie sa aiba o singura cauza. Pentru a reconcilia
aceasta contradictie, Kim introduce alt principiu: “In ordine sa cauzezi o proprietate
supervenienta sa fie instantiate, trebuie sa cauzezi ca o proprietate de baza sa fie
instantiate.” (Kim 2005, p. 20) El argumenteaza ca e foarte normal sa acceptam idea ca
27
daca un eveniment mental se intampla atunci in acelasi timp ceva se intampla in creier.
Aceasta inseamna ca starile mentale supervin pe cele neuronale.
Perspectiva lui Kim este urmatoarea: nu putem admite cauzarea mentala si
in acelasi timp sa acceptam (1) inchiderea cauzarii fizice (2) excluderea cauzala (3)
spervenienta minte-corp (4) dualismul proprietate mental/fizic (proprietatile mentale sunt
ireductibile la cele fizice).
Kim analizeaza in detaliu alternativele pentru evitarea acestei contradictii.
Principala idée este ca nu e posibil sa acceptam supradeterminareadin cauza principiu de
excludere. De aceea, Kim crede ca singura solutie e sa renuntam la (4), dualismul
proprietate.
Dupa multi ani de munca, Kim este constient ca nu poate sa gaseasca un raspuns
definitive la problema cauzarii mentale. Aproape straniu, Kim “imprumuta” o idée de la
“marele” (expresia sa) teolog-filosof American din sec. XVIII, Jonathan Edwards.
Notiunile sunt cele de determinare verticala si orizontala. Determinare verticala
inseamna ca proprietatile macroscopice sunt vertical determinate in acelasi timp de
microstructurile lor. (Kim 2005, p. 36) Aceasta determinare verticala reflecta relatia
dintre nivelurile micro si macro. Totusi, pentru Edwards, derterminarea verticala asuma
interventia lui Dumnezeu. Cauzarea orizontala este o relatie cauzala intre doua
obiecte/evenimente successive in timp. Kim subliniaza ca “este o tensiune intre
ddeterminarea ‘verticala’ si cauzarea ‘orizontala. De fapt, determinarea verticala exclude
cauzarea orizontala.” (Kim, p. 36)
Daca acceptam supervenienta, ireductibilitatea, principiile de inchidere si cel de
exclcudere (care elimineaza supradeterminarea), atunci trebuie sa accceptam doar
28
inchiderea de cauzare fizica si sa eliminam cauzarea mentala. Totusi, aceasta cauzare
descendenta poate avea loc de la nivelul mental nu doar la cel neuronal ci la cel fizic
fundamental (daca exista asa ceva).
Kim considera ca trebuie sa acceptam o ontologie fizicalista monista. (Kim 2005, p. 151)
Materialismul noreductiv nu poate explica mai bine decat dualismul lui Descartes
cauzarea mentala care este “fundamentala pentru conceptia noastra de mentalitate” (Kim,
p.153) De aceea, el considera ca materialismul nonreductiv (precum monismul anomalic
al lui Davidson sau functionalismul lui Putnam si Fodor) ca nu e o alternative viabila
pentru cauzarea mentala. Singura alternative viabila este o versiune a fizicalismului (dar
nu fizicalismul-tip) care perminte un anumit tip de reducere a starilor mentale la cele
fizice (dar nu a tuturor). Starile mentale care sunt functionale se pot reduce la cele fizice.
Qualia nu e functionala si astfel nu poate fi redusa la fizic. De aceea, starile de constiinta
calitative nu sunt functionale si deci nu pot fi reduse la starile fizice. In cuvintele lui Kim,
acesta este un residuu cu care trebuie sa traim. (Kim, p. 170) Acesta e motivul pentru
care nu putem sa acceptam fizicalismul tezei de identitate-tip: pentru orice stare de
senzatie-tip S este o stare fizica-tip P astfel incat S=P (Kim, p. 127).
Week 12
Relatia intre neurostiinta si psihologie
Gualtiero Piccinini, “Computational explanation in neuroscience”, Synthese 2006
“[I]n the language of neurology …, presumably, notions like computational state and representation aren’t accessible” (Fodor, 1998, p. 96). For ease of reference, I will call this view ‘computational chauvinism’: when it comes to explaining cognitive capacities, computational explanation is proprietary to psychology—it does not belong in neuroscience. (p. 343, Piccinini 2006 in Synthese)
29
Sovinismul computational este ca cei din neurostiinta trebuie sa descopere mecanismele
neuronalecare implementeaza procesele computationale de la nivel psihologic. Astfel,
este o autonomie a psihologiei in relatie cu neurostiinta. Totusi, Piccinini considera ca
“Natura nu a cooperat cu acesta perspective.” (p. 344). A fost imposibl sa descoperim
astfel de implementare. (Nici retelel neuronale nu ne-au oferit ajutor sa gasim aceasta
implementare. Piccinini, p. 345)
Valerie Gray Hardcastle and C. Matthew Stewart “What Do Brain Data Really Show?”, Philosophy of Science, 69 (September 2002) pp. S72–S82.Autorii analizeaza trei metode folosite de cercetatorii din neurostiinta prin care acestia cerceteaza gasirea modularitatii creierului.
(1)Localizarea si inregistrarea unei singure celulue(2)Studiile de lesiune ale creierului si presupunea constantei creierului.
(3)Scanarea creierului.
Autorii analizeaza in detaliu aceste metode oferind pentru fiecare metoda exemple
variate. Concluzia lor este ca nici una dintre aceste metode nu da rezultate in sustine rea
modularitatii. Unul dintre cele la interesante expleme pare sa fie aria Brodman numarul 6.
“Area 6 appears significantly active after subtraction in studies of phonetic speech processing, voluntary hand and arm movements, sight-reading music, spatial working memory, recognizing facial emotions, binocular disparity, sequence learning, idiopathic dystonia, pain, itch, delayed response alternation, and category-specific knowledge…” (p. S79) Mai mult, acesta functie depinde de “contextual neuronal” (McIntosh 1999, 2000) adica depinde de conexiunile sale cu alte arii. (idem)
Stiintele speciale ale lui Fodor (1974)
Evidnet, legat de problema minte-corp este relatia dintre stiintele speciale psihologia si
neurostiinta. In articolul sau, “Special sciences” (1974), Fodor explica relatia dintre minte
30
si creier prin analizarea relatiei dintre stiintele speciale (neurostiinta, psihologia,
economiaa, etc.) si stiinta de baza, fizica. In esenta, entitatile si procesele din stiintele
speciale nu pot fi definite/descrise folosind entitati si procese din stiinta de baza. In
particular, el argumenteaza ca psihologia nu se poate reduce la neurostiinta si ca de fapt
nici o stiinta particulara nu poate fi redusa la stiinta fizicii. Fiecare stiinta speciala are o
“taxonomie” distincta sau “cai distincte de clasificare si organizare a descriilor si
explicarii fenomenelor.” (Heil 2004, p. 116) O taxonomie propie unei stiinte speciale nu
poate fi redusa la o alta taxonomie. Conceptele de la stiinta de nivel-inalt care explica
functiile mintii (psihologia ca stiinta speciala) descrie proprietati originale ale obiectelor
si aceste proprietati nu pot fi reduse la nivelul de jos (neurostiinta ca o “oprire locala”
pentru psihologia catre fizica). Sunt stiinte particulare diferite care trateaza cu direrite
“niveluri ale realitatii”: fizica cu nivelul cel ami de jos (chiar daca nu a fost inca
descoperit); chimia este pentru nivelul urmator urmata de biologie si apoi psihologia si
alte stiinte sociale.
Fodor respinge reductionismul si implicit Unitatea Stiintei. Fiecare tip nu poate
corespunde unui tip fizic pentru ca fiecare stiinta ofera generalizari esentiale care nu au
nimic in comun cu descriirile fizice. Corespondentele dintre taxonomii diferite a stiintelor
speciale si taxonomia fizicii necesita corespondente intre diferite stiinte si fizica. In acest
fel noi pierdem generalizarile stiintelor speciale. (Fodor, p. 439) In acord cu acesta
viziune, trebuie sa respingem unificarea stiintei si sa ne reintoarcem la o “imagine de
niveluri a realitatii” si la un fel de supervenienta in care fiecare nivel are entitiati si legi
specifice. In acest cadru, unificarea stiintei nu are sens.