Lectie Sustinuta La Psihologie.gandirea CA Proces Psihic Cognitiv

Proiect didacticProiect didactic• Data: 30.XI.2010• Student: Croitoru Dana Mariana• Profesor coordonator: Daqui Herrera Marioara• Şcoala: Colegiul Naţional „Carol I", Craiova • Aria curriculară: Om şi societate• Disciplina: Psihologie• Clasa: A X-a A• Conţinutul învăţării: Gandirea-formele gandirii• Tipul activităţii: Verificare-predare-evaluare

PROCESE PSIHICE PROCESE PSIHICE COGNITIVE COGNITIVE

SUPERIOARE SUPERIOARE

• GÂNDIREA GÂNDIREA • MEMORIA MEMORIA • IMAGINAŢIAIMAGINAŢIA

GÂNDIREA GÂNDIREA 1. DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA

GÂNDIRII2. STRUCTURA PSIHOLOGICĂ INTERNĂ

A GÂNDIRII3. GÂNDIREA CA PROCES DE

REZOLVARE A PROBLEMELOR4. TIPOLOGIA GÂNDIRII

I. Definirea şi caracterizarea gândiriiI. Definirea şi caracterizarea gândirii

• Gândirea este procesul psihic de reflectare mijlocită şi generalizat-abstractă – sub forma noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor – a însuşirilor comune, esenţiale şi necesare ale obiectelor şi a relaţiilor logice, cauzale dintre ele.

• Gândirea – nivelul cel mai înalt de prelucrare şi integrare a informaţiei.

Caracterizarea gândiriiCaracterizarea gândirii1. Caracterul mijlocit al gândirii

Gândirea

mijlocită prin

experienţa perceptivă

imaginile din reprezentări

•stocate în memorie, •vehiculate cu ajutorul limbajului

2. Caracterul general-abstract al gândirii

Gândirea

evidenţiază se subordonează

însuşiri

generale şi abstracte

ale obiectelor şi fenomenelor

unor modele generale

•noţiuni•principii•legi

3. Gândirea este capacitatea de a rezolva probleme se apropie de inteligenţă

– gândirea – caracterJ. Piaget

– inteligenţa se dezvoltă treptat,

stadial

H. Gardner – teoria inteligenţelor multiple: nu avem o singură inteligenţă, ci mai multe; – gândirea – sistem multifazic;

• înnăscut• dobândit

4. Gândirea ocupă un rol central în sistemul psihic uman

Atributul centralităţii

se bazează pe pe celelalte funcţii şi disponibilităţi ale subiectului - fenomen esenţă - particular general - intuitiv-concret formal-abstract acţionează ca un mecanism de comandă

II. Structura psihologică internă a gândiriiII. Structura psihologică internă a gândirii

• Din punct de vedere structural:- gândirea –sistem de noţiuni, judecăţi, raţionamente (latura de conţinut) –sistem de operaţii (latura relaţională)

–sistem de produse (latura operatorie)

Operaţii (5)

evaluare, gândire convergentă,gândire divergentă, memorie, cunoaştere;

Conţinuturi(4)

comportamental, semantic, simbolic, figural;

Produse (6)

unităţi, clase, relaţii, sisteme, transformări, implicaţii

Structură multifactorială: 5x4x6 = 120 patterne (ministructuri)

Trăsăturile gândiriiTrăsăturile gândirii

modificarea unghiului de abordare a unei probleme, a unui obiect;

densitatea ideilor, a opiniilor, soluţiilor, în unitatea de timp;

gradul de noutate şi ineditul produselor şi al strategiilor;

1. flexibilitatea

2. fluiditatea

3. originalitatea

4. elaborareagradul de completitudine şi deelaborare a produselor gândirii

Gândirea ca sistem de noţiuni, de judecăţi şi de raţionamente(latura de conţinut)

- este unitatea informaţională a gândirii;- este un construct mintal,- nu se aseamănă cu obiectul;- este totdeauna generală;- se situează la un anumit nivel de abstractizare;- este trăită subiectiv, ca o semnificaţie ce se referă la o clasă de fapte.

Noţiunea

Clasificarea noţiunilor

1. După modul în care satisfac criteriile esenţialităţii şi ale necesităţii:

2. După natura însuşirilor pe care le reflectă:

a. empirice (limbaj cotidian, conţin erori);b. ştiinţifice (limbaj specializat, permit intrarea în posesia definiţiilor);

a. concrete;b. abstracte;

Judecata

Raţionamentul

• structură informaţională mai complexă;• reflectă obiectul în relaţie cu alte obiecte.

• structură discursivă şi ierarhizată;• sistem de cel puţin trei judecăţi între care există o relaţie (o nouă judecată apare pe baza celor precedente);

Raţionamente 1. inductive;2. deductive;3. prin analogie.

Gândirea ca sistem de operaţii (latura relaţională)

Operaţii a. fundamentale – scheletul de bază al gândiriib. instrumentale – gândirea în situaţii concrete;

Operaţii fundamentale

1. analiza – descompunere în elemente componente;2. sinteza – reconstituirea întregului din elemente;3. comparaţia – evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor;4. abstractizarea – extragerea proprietăţilor generale;5. generalizarea – extindrea rezultatului asupra cazurilor particulare (ex. fructele conţin vitamine – merele, perele, cireşele conţin vitamine)

6. concretizarea (individualizarea)

Operaţii instrumentale

1. algoritmica – succesiune strictă a secvenţelor;2. euristica – desfăşurarea “arborescentă”, în evantai;

euristica – reprezentativităţii (“scurtături – disponibilităţii mentale”)

Gândirea ca sistem de produse (latura operatorie a procesului)

Înţelegerea - funcţia esenţială a gândirii- se poate realiza spontan şi treptat;

Înţelegerea presupune:1. sesizarea unei legături între noile cunoştinţe şi vechile cunoştinţe;1. stabilirea semnificaţiei acestei legături;2. încadrarea noilor cunoştinţe în setul vechi de cunoştinţe.

- empatică;- contextuală.;

Înţelegerea

IIIIII. . Gândirea ca proces de rezolvare de problemeGândirea ca proces de rezolvare de probleme

• Problema – obstacol de ordin informaţional-cognitiv

• Problema se defineşte prin trei elemente:1. starea iniţială sau punctul de plecare;2. scopul problemei sau starea finală;3. acţiunile sau operaţiile care ne conduc de la starea

iniţială spre cea finală.

• După cunoaşterea elementelor ce le alcătuiesc:a. probleme bine definite;b. probleme slab definite.

• După operaţiile prin care se pot rezolva:a. probleme de rearanjare a elementelor;b. probleme de structurare a elementelor;c. probleme de transformare.

• Modele rezolutive – etape:1. reformularea sau simplificarea problemei;2. avansarea ipotezelor, utilizarea strategiilor (algoritmice sau euristice);3. testarea ipotezelor;4. verificarea;5. reluarea demersului rezolutiv.

IVIV.. Tipologia gândiriiTipologia gândirii

1. Pe baza raportului analitic-sintetic tip de gândire: a. analitic; b. sintetic;

2. Pe baza raportului dintre concret (intuitiv) şi abstract (formal) tip de gândire: a. intuitiv-concret; b. abstract-formal;

3. În funcţie de tipul de gândire dominant gândire: a. divergentă; b. convergentă;

4. După demersurile logice implicate gândire: a. inductivă, b. deductivă; c. analogică.

Apartenenţa la un tip sau altul de gândire este condiţionată atât genetic, cât şi educaţional.