-
Descrierea eIP a Bibliotecii Nafionale a RomilnieiHarnackn
AdolfvonIstoriadogmei / Adolf von Harnack;trad.: Walter Fotescu. -
Ed. a 3-a- _ Bucureqti : Herald,2AlTISBN 978-973 -ttt,6t3-6L
Fotescu, Walter (trad.)23(0et)
Adolfvon Harnack,Grundriss der Dogmengeschichtef. C. B.
Mohr1890, Leipzig
ADOLF VON HARNACK
ISTORIA DOGMEI
INTROD,UCE,RE TT.T POCTRINELE
CRESTINE FUNDAMENTALE,
Traducere qi ingrijire edi{ie:
WALTER FOTESCU .
EDITURA *s,,UEnerpBucuregti
-
442 Adolfvon Harnack
tot acest ristimp acontinuat sd scrie qi s[ predea. ln 1914
primegte un titlunobiliar. Moare la l0 iunie 1930,
laHeidelberg.
Bibliografi e selectivl:
- Marcion. Der moderne Gliiubige des 2. lahrhunderts, der erste
Reior-
mator. Die Dorpater Preisschrift (1870). Kritische Edition des
handschrift-lichen Exemplars mit einem Anhang. Hg. von Friedemann
Steck' Berlin /New York 2003.
- Das Wesen des Christentutns. Neuauflage zum fiinfzigsten
|ahrestagdes Erscheinens mit einem Geleitwort von Rudolf Bultmann.
Stuttgart,1950.
- Die Trennung von Kirche und Staat, die Ausbildung der
zukilnftigenPfarrer und die Theologischen Fakultiiten (Gutachten
von 1919) in: Delius(Le6st66).
-Kleine Schriften zur Alten Kirche, 2. Bde., hg. von fiirgen
Dummer'Leipzig, 1980.
- lWahlvorschliige filr Emil Schiirer Albert Hauck, Iulius
Wellhausen,Karl HolL Erich Kostermann und Hans Lietzmannl in
Christa Kirsten(Hg.): Die Altertumswissenschaften an der Berliner
Akademie' Wahlvor-schlige zur Aufnahme von Mitgliedern von F. A.
Wolf bis zu G. Rodenwaldt
17 99 - 1932. Berlin I 985.- Marcion. Das Evangelium vomfremden
Gott. Neue Studien zu Mar-
cion.Darmstadt 1996- Protokollbuch der Rrchenviiter-Kommission
der Preufiischen Akade-
mie der Wissenschaften L897-1928. Diplomatische Umschrift von
St. Rebe-
nich. Einleitung und kommentierende Anm. von Chr. Markschies'
Berlin/
New York, 2000.
-,,Auswdhlen, Verwalten, Dienen..l' Dienstprotokolle aus der
Amtszeit
Adolf von Harnacks an der Kdniglichen Bibliothek/PreuJ3ischen
Staatsbibli-othek 1905 bis 1921. Bearbeitet und kommentiert von
Friedhilde Krause.
Wiesbaden,200l.- Reden und Aufsiitze nach der z.weiten Auflage
herausgegeben und mit
einer Einleitungversehen von Urich Volp. Mandelbachtal/
Cambridge 2001- Wissenschaftspolitische Reden und Aufsiitze Hg. von
Fabian Bernhard.
Hildesheim/ZiiLrichlNew York, 200 1.- Konzept filr die Rede am
Sarge Ernst Troeltschsin: Friedrich-Wilhelm
Graf (Hg.): Ernst Troeltsch in Nachrufen. Giitersloh,2002.-
Sprilche und Reden lesu: die zweite Quelle des Matthhus und
Lukas
(Beitriige zur Einleitung in das Neue Testament); Leipzig,
Hinrichs, 1907.
CUPRINS
Introducere
ISTORIA DOGMEI. INTRODUCERX iN DOCTRINETE
CRE$TINE FT]NDAMENTALE
Prolegomene
L Ideea gi scopul istoriei dogmei
II. Istoria istoriei dogmei.Supozilii ale istoriei dogmei
IlL lntroducereIV. lnvilitura lui Isus CristosV. Aspecte
generale ale proclamirii lui Isus Cristos in rindurile
primei generalii de adep{i
VI. Modul uzual de a.expune Vechiul Testament gi iperanlele
de viitor ale evreilor cu referire la cea mai veche
formulare
a mesajului cregtin
VII. Concepliile religioase gi filozofia religioasd a eweilor
elenigti
prMnd transformarea mesajului evanghelicVIII. Mentalitatea
religioasi a grecilor gi romanilorin primele doud secole qi
filozofia greco-romani contemPorani
a religiei
PARTEA I: APARITIA DOGMEI ECTEZIASTICE
Cartea I: Pregitirea
CAPITOLUL I: PrMre istoricd
CAPITOLUL II: Fundamentul comun al cregtinilor gi atitudinea
falide iudaism
CAPITOLUL III: Credinfa comuni gi inceputurile conqtiinlei de
sinea cregtinismului neeweiesc din care se va forma
catolicismul
CAPITOLUL IV: incercarea gnosticilor de a construi o
doctriniapostolici a credinlei gi de a produce o teologie
cregtini;
sau secularizarea acuti a creqtinismului.
25
27
27
33
JJ
37
49
53
55
55
56
57
-
CAPITOLUL V incercarea lui Marcion de a elimina Vechiul
Testamentca temelie a Evangheliei, de a purifica tradilia gi a
reforma cregtinismulp e baza Evangheliei Pauline
CAPITOLUL VI: Supliment: cregtinismul eweilor cregtini
Cartea II: Punerea Fundafiei
CAPITOLUL I: Privire istoriciL lnstituirea cregtinismului ca
Bisericd. Si secularizarea sa treptatA
CAPITOLUL II: Enunlarea regulilor (normelor) apostolice
pentrucreqtinismul ecleziastic. Biserica Catolici.
A. Transformarea confesiunii baptismale in Regula apostolici
de credinli 90B. Recunoagterea unei seleclii de Scripturi
binecunoscute ca aPa4inand
virtual Vechiului Testament; altfel spus, ca o compilalie de
scripturi
CAPITOLUL III: Sursele cunoagterii 9i ale autoritifii, sau
scripturS't82traditie $i Biserici
A. Supoziliile d.octrinei despre mdntuire, sau teologia naturald
191CAPITOLUL IV: Supozi{iile gi concepliile despre Dumnezeu,
creatorul, ca distribuitor al mAntuirii 191CAPITOLUL V:
Presupunerile gi concep{iile omului ca destinatar
al mAntuirii I94B. Doctrina rdscumpdrdrii prin persoana
Omului-Dumnezeu
in dezvoltarea sa istoricd 199CAPITOLUL VI: Doctrina necesitilii
9i a realitefli riscumpiririiprin intruparea fiului lui Dumnezeu
I99CAPITOLUL VII: Doctrina despre homousion a Fiului lui
Dumnezeu
77
80
87
89
89
apostolice.
C. Transformarea oficiului episcopal din Biserici
in Oficiu Apostolic. Istoria transformirii ideii de
Biserici.
CAPITOLUL III: Continuare: vechiul cregtinism gi noua BisericdIL
lnstituirea creStinismului ca doctrind gi secularizarea sa
trePtatd
CAPITOLUL IV Cregtinismul gi filozofia ecleziastici.
Apologetii
CAPITOLUL V: lnceputurile unei expuneri gi
revizuiriecleziastico-teologiie a regulii de credinfi in opozifie
cu gnosticismul,pebazaNoului Testament gi a filozofiei creqtine a
apologelilor:Irineu, Tertullian, Hippolit, Ciprian, Novalian.
CAPITOLUL VI: Transformarea traditiei ecleziastice intr-o
filozofie
a religiei, sau briginea teologiei gi a dogmaticii ecleziastice
gtiinlifice:
Clement qi Origen
CAPITOLUL VII: Rezultatul decisiv al speculaliilor teologicedin
domeniul regulei de credin16, sau definirea normei
doctrinareecleziastice prin acceptarea cristologiei logosului.
PARTEA II: DEZVOLTAREA DOGMEI ECLEZIASTICE
Cartea I: Istoria dezvoltlrii dogmei ca doctrini a lui
Dumnezeu-ompe baza teologiei naturale
CAPITOLUL I: Privire istoriciPerioadele istoriei dogmei in
Rlsirit
CAPITOLUL II: Conceptele fundamentale ale mAntuirii gi o
schi1lgenerali a doctrinei despre credinfi
93
98
98
tozll3113
122
167
169
r69175
178
136
r49
cu Dumnezeu insugi
l. De Ia inceputurile controversei pini la Sinodul de la
Niceea2. PAni la moartea lui Constantin
3. Pini la Sinoadele de la Constantinopol (381' 383)
Supliment Doctrina Sfdntului Duh 9i a Treimii
CAPITOLUL VIII: Doctrina egaliti{ii perfecte de naturi intre
Fiul intrupat al lui Dumnezeu qi omenire
CAPITOLUL IX: Continuare: doctrina unitilii de persoanl
intrenatura dMnd gi cea umand in Fiul intrupat al lui Dumnezeu
C. Bucuria temporald a mdntuirii
CAPITOLUL X: Misterele gi alte subiecte inrudite
CAPITOLUL XI: Concluzie - schi{d a inceputurilor istoriceale
sistemului ortodox
Cartea II: Expansiunea qi remodelarea dogmei intr-o doctrini
despre picat, har gi mijloacele harului pe temeiul Bisericii
CAPITOLUL I: Privire istoricd
CAPITOLUL II: Cregtinismul occidental 9i teologii
occidentali
inainte de Augustin
CAPITOLUL III: Pozilia universal-istorici a lui Augustin
careformator al pietilii cregtine
CAPITOLUL IV: Pozilia universal-istorici a lui Augustin ca
invi{itoral Bisericii
l. Doctrina lui Augustin despre lucrurile prime gi cele
ultime
2. Controversa donatistb. Lucrarea De Civitate Dei.
Doctrina despre Biserici gi despre miiloacele harului'
204204
2t22t6222
227
232
249
249
2s9
265
265
267
272
277
279
286
-
3. Controversa pelagiani. Doctrina despre Har gi Picat'
4. Expunerea lui Augustin despre simbol. Noua doctrind a
religiei
CAPITOLUL V Istoria dogmei in Occident pdni la
lnceputurileEvului Mediu (430-604)
l. Disputa dintre semi-pelagianism gi augustinism2. Grigore cel
Mare (590-604)
CAPITOLUL VI: Istoria dogrnei in perioada renagterii
carolingieneI A. Controversa adoplianistiI B, Controversa
predestinirii2. Controversa cu privire la Filioque gi la icoane
3. Dezvoltarea, ln practici gi in teorie, a llturghiei (dogma
euharistiei)
gi a penitenfei
CAPITOLUL VII: Istoria dogmei in perioada Cluny, a lui Anselrngi
Bernard, pdnn h sfirgiflrl secolului al XIIlea
l. Renaqterea pietilii2. Despre istoria legii ecleziastice
3. Renagterea qtiinlei
4. Renagterea gtiinlei
A. Controversa cu Berengar
B. Doctrina{ui Anselm a compensafiei Ei doctrinele despre
ispiqire
ale teologilor din secolul al Xtilea.
CAPITOLUL VIII: Istoria dogmei pe wemea ordinelor de
ci.'lugdricergetori, pdni la inceputul secolului al XVIlea
1. Despre istoria piett{ii2. Despre istoria legii ecleziastice.
Doctrina Bisericii.
3. Despre istoria gtiinfei ecleziastice
4. Remodelarea dogmaticii in scolastici
A. Asaltul asupra Articuli Fidei traditionaleB. Doctrina
scolastici a sacramentelor
Sacramentele separate.
C. Revizuirea augustinismului in direclia doctrinei
meritelor
Cartea III: Tripla apari{ie a istoriei dogmet
CAPITOLUL I: Privire istoricd
CAPITOLUL II: Apari{ia dogmei ln catolicismul romanl.
Codificarea doctrinelor medievale in opozi{ie cu
protestantismul(Canoanele gi Decretele de la Trento)
2. Evoluliile post-tridentine ca o pregitire pentru
Decretele
Vaticanului
3. Decretele Vaticanului
293
302
306
307
310
313
315
3t6317
318
323
324
327
329
335
336
338
343
343
349
356
363
364
368
3V3
382
39t
391
397
397
403
4p9
CAPITOLUL III: Aparilia dogmei in anti-trinitarianismqi
socinianism 410
l. Introducere istorici 4102. Doctrina sociniani 415
CAPITOLUL IV: Aparifia dogmei in Protestantism 4I9l. Introducere
4192. Creqtinismul lui Luther 4223. Restricfiile lui Luther privind
tradilia ecleziasticd 427dominanti qi dogma 4274. Elementele
catolice relinute odati cu qi in creqtinismul lui Luther 431
ADOLF VON HARNACK: Figi bibliografici 44t
-
CARTEA I
PREGiTIREA
CAPITOLUL IPrivire istoricd
Primul secol de existen{i al comuniti{ilor crgqtine
ne=eweiegiecte caracterizat de: 1) deciderea rapidi a
cregtinismului evre-lcsc; 2) entuziasm religios qi speranfi
eshatologici; 3) o moralitate
teveri dedusi din invd[iturile maegtrilor; 4) normele multiple
gillbertatea de expresie a credinfei, pebaza unor formule simple
giI unei traditii tot mai vaste; 5) lipsa unei autoriti{i clar
definiteln tranzifia citre o autoritate exterioari recunoscuti de
biserici;5) lipsa unor relafii politice intre diferitele comunitifi
gi o orga-nizare fermi,, dar permi{and libertatea individuali ; 7)
dezvoltareaunei activiti{i literare specifice ce pretindea
recunoagterea noilorrale produse; 8) reproducerea :unor fraze
scoase din context gi aunor deduc$i individuale din invifiturile
apostolice, dar ftri otnfelegere clari a acestora; 9) iegirea la
suprafap a acelor tendinfecare serveau prin orice mijloace la
gribirea procesului deia inceputde fuzionare a Evangheliei cu
interesele spirituale qi religioase ale
cpocii - cu elenismul - qi prin numeroasele incerciri de a
scoateEvanghelia din cadrul ei natural 9i a introduce elemente
striinede ea. in fine, gi mai presus de orice, este o
caracteristicl a repre-nentdrii (elenice) si considere cunoagterea
nu ca pe un supliment(carismatic) al credinfei, ci avind aceeaqi
esenfi cu ea.
-
Adolf von Harnack
CAPITOLUT IIFundamentul comun al cre;tinilor
Si atitudineafa{d de iudaism
Faphrl cd cei mai mulgi cregtini imprrtigeau aceleagi
credinfeeste indicat, printre altele, de faptul cd gnosticismul a
fost treptatexpulzat din biserici. Garan{ia cunoasterii
adevdratului Dumnezeu,conqtiin[a responsabilitdfii fafd de el,
credin{a in cristos, speranla inviala vegnici, un entuziasm care
transcende lumea actuald - aces-tea erau ideile fundamentale. Daci
este si intrim in detalii, sunt derelinut urmitoarele aspecte:
r. Evanghelia, fiind bazat| pe o revelatie, este mesajul demnde
incredere al Dumnezeului cel adevirat, iar acceptarea sa
fideliconstituie garanfia mdntuirii;
z. Adevirahrl conlinut al acestui mesaj este monoteismul
spi-ritual, vestea invierii gi a vielii vegnice, precum gi
proclamareapuriti{ii morale gi a abstinenfei pe temeiul peniten{ei
in fafa luiDumnezeu gi a purificirii dovedite prin botez ca un
memento alrdsplitirii binelui gi rdului;
3. Acest mesaj a ajuns la noi prin mijlocirea lui Isus
cristos,care in aceste z:de de pe urmi este Mdntuitorul
imputernicit gi seafli intr-o relafie speciali cu Dumnezeu. El este
Salvatorul (oaflp)fiindci el a adus cunoagterea deplini a lui
Dumnezeu gi darul viefiivegnice (yrtti:oq qi (a4, qi indeosebi
yvtisoq r7c fur1c, expresia pen_tru summa Evangheliei). De
asemenea, el este prototipul suprem altuturor virtu{ilor etice,
Legiuitorul qi Legea vielii desivirgite, gi inconsecinfi Biruitorul
demonilor qi Judecitorul lumii;
4. virtutea este abstinenfi (renunfareala lucrurile bune
aleacestei lumi, in care creqtinul este un striin, gi a cirei
distrugereeste atteptati) gi iubire frifeasci;
5. Mesajul lui Cristos este incredin{at unor oameni alegi,
apos_tolii, gi mai ales unuia dintre apostoli; predica lor este
propoviduirealui cristos. Mai mult, Duhul lui Dumnezeu igi
inmulfeqte darurile gi
56 Istoria dogmei
harul in ,,sfin!i" qi inzestreazi astfel ,,profe1i gi
invifitori" deosebili,care primesc comuniciri pentru edificarea
celorlal$:
6. Adoralia cregtini consti in oferirea de jertfe
spiritualelilrd a se tine seama de drepturile statutare gi de
ceremonii; vir-tutea slujbelor gi a mirurilor sfinte legate de
cultul cregtin constiin faptul ci prin ele se transmit
binecuvdntirile spirituale;
7. Pentru cregtini, in calitate de creqtini, barierele de sex,
poziliesociald sau nalionalitate dispar cu desivdrgire; fritietatea
cregtinirrre la bazi alegerea divini qi este organizatlprin
darurile Duhului;ln ce privegte ciiteriile alegerii, au existat
diferite pireri;
8. Deoarece cregtinismul e singura religie adevirati gi nucste o
religie na[ionali, ci aparline intregii umanitifi gi este
or:omponenti a vielii noastre liuntrice, renitd ci el nu poate
aveao rela{ie speciali cu poporul evreu, sau cu forma lui specifici
decult. Cel pulin poporul evreu de azinu are nicio relalie
privilegiaticu Dumnezeul revelat de Isus, gi este indoielnic cL ar
fi avut vreo-rlatd; este cert, insd, ci Dumnezeu i-a pirdsit gi ci
intreaga revelafiedivini, in misura in care a existat o revelafie
anterioari lui Cristos(cei mai mulli credeau ci da, gi considerau
Vechiul Testament cao Sfinti Scripturi), are ca scop chemarea unui
,popor nou" qiriispAndirea revelafiei lui Dumnezeu prin Fiul
siu.
CAPITOLUL MCredinfa comund ti inceputurile
con$tiin{ei de sine a cre;tinismului neevreiescdin care se va
forma catolicismul
Surse: Scrierile aqa-numililor Plrinli Apostolici, deduclii
bazate pelucririle apologe{ilor din secolul al Il-lea; Ritschl,
Entstehung deralt-kath. Krche, 2. Ed. 1857; Engelhardt, Das
Christenthum lustins,1878; Pfleiderer, Das Urchistenthum, 1887.
t Comunitd{ile cre;tine gi Biserica. - Atat elementele cAt
qicaracterul b azelor creqtinismului au fost stabilite de acei
adepfi aicredinlei care au fost membri ai unor comunitifi cregtine
orga-
-
Adolf von Harnack
nizate $i care au acceptat Vechiul Testament ca o revelatie
divindoriginari, prefuind totodatd tradigia evanghelicd drept un
mesajpentru to{i, mesaj a cirui puritate trebuie pistrati cu
fidelitate.Prin puterea credinfei sale, prin certitudinea
speranfelor qi rin-duiala unei viefi sfinte, prin iubire gi pace,
orice mici frllietatetrebuie si fie o imagine a sfintei Biserici a
lui Dumn ezeu aflatdin ceruri 9i ai cirei membri sunt rispdndi{i pe
p6mdnt; iar prinpuritatea vielii sale de zi cu zi gi prin bunitatea
frdleasci auten-tici, ea trebuie si fie un exemplu pentru cei ,,de
afatt', altfel spus,pentru striini.
in recent descoperita ,,lnvifituri a Apostolilor" int6l-nim
sfera de interese a acelor comunitifi care nu fuseseri
inciinfluenfate de speculafiile filozofice. Acestea a$teptau
intoarcerealui Cristos gi indemnau la o viafi sfdnti (,,Doui C6i'l
dependenfaregulilor etice de gnomica iudeo-alexandrini gi de
predica de peMunte); in lipsa unei unitili exterioare qi a unei
politic comune,ele se recuno$teau ca aparlindnd Bisericii - crea{ia
noui qi origi-nali a lui Dumnezeu - adevirata Evi, Mireasa
Cristosului cerescl.
z. Temeiurile credin{ei, adicd ale confesiunilor care
recunoq-teau pe Unul Damnezeu, pe Isus Cristos gi Duhul Sfdnt, au
fostpuse de Scripturile veterotestamentare ,,cregtinate", impreuni
cuapocalipsele 9i cu tradiliile tot mai vaste privitoare la Cristos
(dis-cursurile sale etice Ei eshatologice, pe de o parte, gi
proclamareaistoriei lui Isus pe de alti parte). Profelia a fost
demonstrati deteologie. inci de timpuriu fuseseri formulate scurte
articole decredin{d. Biserica Romei igi formulase inainte de 150
d.C. crezul,care a constituit baza tuturor crezurilor viitoare. Tot
ce fusese pro-fetizat cu privire la Cristos in Vechiul Testament qi
atestat cu pri-vire la el in Evanghelii, a fost,confruntat cu
invifitura gi mirturiaconcurentd a celor doisprezece apostoli2.
Aparifia acestei curli de
tTertull. Apolog. 39l. corpus sumus de conscientia religionis et
discipli,nae unitate et spei foedere; II Clem. 14.
'zDfiayi1 xuplou Dd, rCw $' dnotr6\av.
Istoria dogmei
tpel, care a fost inceputul tradifiei catolice, este obscuri din
puncttle vedere istoric gi se bazeazi pe un a priori. Avind o
autoritateegald, dar frri si se identifice cu ea, sunt Epistolele
lui Pavel, careiru fost citite cu multi atenfie.
3" Elementelefundamentale ale ueStinismului au fost credinla
inl)umnezeu, 6eon6r1c, qi in Fiul siu, pe temeiul indeplinirii
profegiei
i;i al invi[iturii atestate apostolic a Domnului; disciplina in
acord custandardele preconizate de invi{itor; botezul culminind cu
o rugi-ciune sacrificiall comun6; impirtiqania; certitudinea
venirii apro-piate a impirifiei glorioase a lui Cristos.
Confesiunile de credinfdruu fost numeroase; nu exista inci o
invilituri de credin{[ binetlefiniti; imaginafia, speculafia qi
interpretarea exclusiv spiritualla Vechiului Testament aveau cea
mai largd rispindire; cdci omulnu trebuie si inibuge Duhul. in
exerciliul rugiciunii, congregaliilenu exprimat ceea ce posedau in
Dumnezeu gi in Cristos; iar datoriatle a sacrifica lumea aceasta
pentru o ndddjduiti lume viitoareirpdrea ca latura practici a
credinfei. Diferitele concep[ii desprenrdntuire s-au grupat in
jurul a doui centre, intre care exista doaro relatie vagi; unul era
fixat in principal de dispozilie gi imaginafie,
t:clilalt de intelect.Pe de o parte, agadar, se considera ci
mintuirea consti in veni-
rca impiriliei glorioase a lui Cristos, meniti si aduci bucurie
pepirmAnt celor drepfi (concepfia realisti evreiasci era dedusi
direct
tlin apocalipse: hiliasml qi, in consecinfi, preocuparea pentru
invi-crca corpului fizic). Pe de alti parte, se credea ci mAntuirea
constiin cunoagterea clari gi deplinn a lui Dumnezeu (gi a lumii),
in con-tr.rst cu erorile pigAnismului; cunoaqtere care dezviluia
credinlei(trionE) gi speranlei darul viefii qi toate
binecuvintdrile imaginabile(tlrept urmare, se acorda o importanfi
mai redusi invierii corpu-
'Hiliasm, de la gr. chiliai = 1000, credinla intr-un imperiu de
1000 de.rrri legat de intoarcerea lui Isus Cristos; in sens larg,
credinla in sfhrgitulnrrinent al lumii. (N. trad.)
59
-
Adolf von Harnack
lui fizic). Dintre aceste binecuvdntiri, frd{ia poseda deja
iertareapicatelor gi virtutea, ceea ce flcea din ea o frilie de
sfinli.
insi valoarea acestor doui binecuvdntiri pirea periclitati
deaccentuarea punctului de vedere moral, conform ciruia viafa
veg-nici este, in cea mai mare parte, risplata gi recompensa unei
viefide o moralitate fhri cusur, triiti astfel prin propriile
forfe. persistain continuare, ce-i drept, ideea dup6 care curifenia
sufleteasci arelabazd o renagtere morali realizat|prin botez; dar
ea se afla intr-unpericol permanent de a fi copleqiti de o alt6
idee, anume ci nuexisti alte binefaceri in mdntuire decdt
cunoagterea revelati qi via{avegnici, ea fiind mai degrabi un
catalog de obligalii, in care Evan-ghelia este proclamatd ca Legea
Noud (htbire gi sfinlenie ascetici).,,cregtinared' vechiului
restament a servit la promovarea acesteiconcep{ii grecegti. Era
deja prezenti, e adevirat, ideea dupd careEvanghelia, in misura in
care este lege, include darul mintuirii(vdpog dvyou audyrcqg -
v6pog n1E iAeu7epfaE - cristos insugi esteLegea); dar reprezentarea
aceasta a fost intotdeauna indoielnici,fiind treptat abandonati.
proclamarea Evangheliei pe bazaconcepfiilor: yveotg (Dumnezeu gi
lumea), tncyyel,ic (viafaveqnicd), v6poE (datoria morall) apirea pe
atit de simpli pe cdtera de exhaustivi, iar nlotrg trebuia si fie
confirmatd in oriceprivinfi, intrucdt ea se etaleazr in cunoagtere
la fel ca in speranfigi supunere; dar in realitate nu este
deciiwiottErqEd"rloeac o pre-glfifte, deoarece binefacerile
mnntuirii (Baoil.etarcil Ieou precurn siatp9apoia) sunt conferite
doar in viitor.
in speranla aceasta de viitor, se declari ci mdntuirea se
reali-zeazdintr-o comunitate, pe cdnd conform concepliei
moral-gnos-tice, ea este o posesiune individuald, iar pedeapsa si
recompensasunt reprezentate in legituri cu ea; urmarea este golirea
de conlinuta conceptului de Dumnezeu. viziunea morali asupra
pdcatului,iertirii gi virtufii la clement, Barnaba gi policarp este
mascati defraze gi formule pauline; dar nesiguranla cu care sunt
citate, aratici ele nu erau inlelese cu adevirat. in Herma qi II.
clement, baza
60 Istoria dogmei
icrtirii pdcatelor este peravolc spontan energizantd. Ideea
largrirspAndit6 dupi care picatele grave nu pot fi iertate celor
care aulbst botezafi, in schimb cele ugoare pot fi trecute cu
vederea, indicd
tranzilia cornpleti la un moralism teoretic, dar care mai era
incd
lcoperit de un entuziasm apocaliptic.
4. Vechiul Tbstament ca sursd de cunoa;tere a credinlel a
con-
lribuit: a) la dezvoltarea cosmologiei monoteiste; b) la
prezentarea
tlovezilor in favoarea profeliei gi la proclamarea vechimii
cregti-rrismului (,,mai vechi decit lumed'); c) la stabilirea
tuturor ideilor,
rlrepturilor gi ceremoniilor ecleziastice considerate necesare;
d) la
lprofundarea credinlei (Psalmii gi fragmentele profetice); e) la
res-
pingerea iudaismului ca nafiune, adici la dovedirea faptului
cipoporul acesta a fost abandonat de Dumnezeu gi ci fie nu a
avutniciodati un leglmdnt cu el (Barnaba), fie cd a avut un
legdmint
rle minie, ori ci qi-a incilcat legimintul; ci ei nu au inleles
nici-oclati Vechiul Testament, iar acum erau privali de el, asta in
ipo-
lcza c|l-ar fi posedat vreodati (atitudinea Bisericii in
ansamblulhln de poporul evreu gi istoria sa pare si fi fost inifial
la feltle nedefiniti ca gi atitudinea gnosticilor fa!6 de Vechiul
Testa-nrent). incercirile de a corecta Vechiul Testament qi a-i
atribui o
scmnifica[ie cregtine nu au lipsit; la alcituirea Noului
Testaments'au depus eforturi rudimentare in acest sens.
5. Cunoagterea credinlef a fost inainte de orice o cunoa$tere
a
Iui Dumnezeu ca singura Fiinfi supranaturali, spirituali gi
atot-puternici: Dumnezeu este Creatorul qi CArmuitorul lumii, gi
prinrlrmare este Domnul. Dar in mdsura in care el a creat lumea
catrn intreg frumos qi bine rAnduit (teoria monoteisti a naturii)
de
tlragul omului, el este in acelagi timp Dumnezeul binelui Ei al
min-rrririi (dedg ootqp), gi numai prin cunoagterea identitifii
Dumne-z.cului Creator 9i Mdntuitor credinla in Dumnezeu Tatil
ajunge lapcrfectiune. Mdntuirea era necesari, deoarece inci de la
inceputornenirea gi lumea au cizut sub stipinirea demonilor. Nu a
existatvreo teorie generali gi unanim acceptati despre originile
acestei
61
-
Adolf von Harnack
dominafii; exista, in schimb, convingerea inridicinati qi
univer-sali cd starea actuali a lumii 9i mersul ei nu sunt de la
Dumne-zeu, ci de la diavol. Totuqi, credinfa in creatorul
atotputernic gisperanfa in restaurarea Pimantului nu au permis ca
dualismul feo-retic sdfaci progrese, dominant fiind
dualismvlpractic.Lumea estebuni gi apar[ine lui Dumnezeu, dar
mersul ei de acurn se datoreazitdiavolului. Astfel incdt gdndurile
oamenilor oscilau intre concepfiadespre lume ca un intreg frumos gi
bine rdnduit gi impresia desprecursul actual malefic al lucruriloc
josnicia simfurilor gi stdpanireademonilor asupra lumii.
6. Credinla tn Isus Cristos ca Milntuitor era strins legati
decredinfa in Dumnezeu ca Mdntuitor. ca gi Dumnezeu, Isus
estercipt'og si ootrlp, aceste cuvinte fiind adesea folosite firir
a se pre-ciza dacd se referi la el sau la Dumnezeu; cici in
Revelatorul giMediatorul mdntuirii (Isus) este reprezentatAutorul
acesteia: sco-pul mintuirii gi revelarea ei coincid; rugiciunea ii
era adresati luiDumnezeu prin intermediul lui cristos. Titlul de
,,cristos" acor-dat lui Isus a devenit un simplu nume, dat fiind ci
semnificaliacuvantului ,,Mesia" nu era cunoscuti cu adevirat. prin
urmare,creqtinii neevrei au fost obliga{i si giseasci alte expresii
pentruprestigiul lui Isus; dar in traditiile eshatologice complete
ei pose-dau reminiscenle valoroase despre percepfia originard a
persoaneilui Isus. in mirturisirea de credin{i dupi care Durnnezeu
l-a alesgi l-a pregitit in mod special pe Isus - ,,ingerul,' gi
,,slujitorul', luiDumnezeu, cel care va judeca omenirea, gi
expresii similare _ s_aufbcut gi alte declaralii privitoare la
Isus, provenite din ideea funda-mentali ci el era,cristosul" chemat
de Dumnezeu qi insircinat cuo misiune. in plus, mai exista
apelatiwl tradilional, deqi nu comun,de ,,inv61itorul'1
Titlul ,,Fiul lui Dumnezeu" (nu gi cel de ,,Fiul Omului,')
eratradilional, fiind menfinut fbr6 nicio goviire. De aici a decurs
directconceplia ci Isus aparfine sferei lui Dumnezeu qi ci trebuie
si-l pri-vim ca ritg nepi 9eou (rr. clem. 1). in aceast d frazare,
theologia christiindirectd, fald de care nu exista nicio ezitare,
gi-a gdsit formele sale
Istoria dogmei
clasice de expresie. E necesar si ne gindim la Isus ca la
Dumne-zeu, deoarece (a) el este Domnul gi |udecitorul sllvit de
Dumnezeugi (b) el a adus adevirata cunoa$tere gi viafn si a
eliberat omenirea
de stipAnirea demonilor, de greqeali gi picat, sau o va elibera.
Prin
urmare el este oorr1p, nipng, 1edg f prbv, dei filius ac deus,
dominusac deus dar nu 6 lebg.El este ,,Speranfa noastr6']
,,Credinfa noastri'l
Marele Preot al rugiciunilor noastre gi ,Sia(a noastri'lPornind
de la aceste elemente debazd, au existat diverse teorii
in ce privegte persoana lui Isus, toate vidind o anumiti
analogiecu ,,teologiile" greces,ti naive gi filozofice, dar nu au
existat doctrine
universal acceptate. Se disting dou6 tipuri principale de
teorii:dupi prima, Isus era omul ales de Dumnezeu gi in care
sdliqluiaDuhul lui Dumnezeu (Dumnezeirea insigi); potrivit propriei
salernirturii, el a fost adoptat de Dumnezeu gi inzestrat cu
autoritate(Cristologia Adopliunii); conform celei de-a doua teorii,
Isus era o
liiinfi spirituali cereasci (cea mai inaltd dupi Dumnezeu) care
s-aintrupat, iar dupi indeplinirea misiunii sale pe Pimint s-a
intorsin ceruri (Cristologia Pneumaticd; de aici tranzi\ia cdtre
Cristologia
Logosului a fost foarte simpl6).
Aceste doui cristologii diferite (omul indumnezeit gi
Fiinfal)ivini apirind sub chip de om) au fost puse in strinsi
legituriirnediat ce Duhul lui Dumnezeu implantat in omul Isus a
fost consi-
tlerat ca Fiul lui Dumnezeu pre-existent (Herma), qi imediat ce
titlulrle ,,Fiu al lui Dumn ezeu" aplicat acelei Fiinfe Spirituale
a fost dedus
din intruparea sa (miraculoasi) - ambele, insi, au fost
menlinute.ln ciuda acestor forme de tranzi{ie, intre cele doui
cristologii existio distinclie clari: prima este caracterizatd de
elecfiune (accent petparifia miraculoasi la botez) gi indllarea la
Dumnezeu, iar cea de-a
tloua de un docetism naiv; inc| nu exista o teorie a dublei
naturi(clivinitatea lui Isus era priviti ca un dar, sau altfel,
forma sa umani(:a un tabernacol temporar). Fdri indoiald,
declarafia ci Isus nu albst decdt un om (tphdS ttv1pano$ a fost de
la bun inceput gi ariimas intotdeauna foarte criticabili; la fel qi
negarea iv oaprci; insd
-
Adolf von Harnack
teoriile care identificau Persoana lui Isus cu Divinitat ea
(modalismulnaiv) nu au fost abandonate cu aceeagi siguranfi. o
teorie formalda identitifii lui Isus cu Dumnezeu nu pare si fi fost
larg rispinditiin Biserici. Acceptarea existenlei a cel pufin
uneiFiinle spirituale,cereasci gi eterni, apropiatd de Dumnezeu,
era ceruti imperios descrierile vechiului restament, a$a cum le-au
infeles oamenii, astfelincAt toli au fost constrdngi si recunoascd
aceasta, indiferent daciau avut sau nu vreobaz| pentru
reconcilierea cristologiei lor cuacea Fiinfi cereasci.
Cristologia pneumatici este intotdeauna prezenti acolounde
oamenii s-au consacrat studiului vechiului Testament qiacolo unde
predomina credinla in cristos ca revelalie completi alui Dumnezeu,
adici la tofi autorii cregtini importanfi qi educafi(nu la Herma,
dar in schimb la Clement, Barnaba, Ignatius etc.).Fiindci aceasti
cristologie pirea si fie ceruti direct de vechiulTestament ata cum
era el expus pe atunci, fiindci doar ea uneagi reconcilia crealia
gi mintuirea, fiindci ea furniza dovada c6lumea 9i religia au
aceeaqi Sursi Divini, fiindci cele mai vechi gimai respectate
Scripturi o suslineau gi, in sfbrgit, fiindci lisa locintroducerii
speculafiilor legate de Logos, aceasta era cristologiaviitorului.
cristologia adopfiunii, in schimb, s-a dovedit insufici-enti in a
explica relafia religiei cu cosmosul, umanitatea gi istoria,precum
gi in ce privegte vechiul Testament. Iar susfinitorii cris-tologiei
pneumatice nu o prezentau ca pe un teologumen indoiel-nic;
dimpotrivi, din expunerea lor (Clement, Ignatius, Barnaba,Iustin)
reiese ci ei nu puteau concepe un cregtinism frri credinlain Fiinfa
spirituali divini, Cristos. pe de alti parte, in fragmen-tele
liturgice gi rugiciunile care au ajuns pdn6la noi gisim
pufinereferiri la pre-existenfi; ajungea ci Isus era rct)prcq,
ciruia i seputeau adresa rugdciunile.
Reprezentirile lucririi lui cristos (cristos ca invifitor:
diru-ind cunoagtere, proclamind legea noui; Cristos ca
Mdntuitor:ddruind via!6, biruind demonii, iertind picatele din
trecut) erau
Istoria dogmei
puse in legituri de unii (potrivit traditiei curente, folosind
Epis-tolele pauline) cu moartea gi invierea lui, pe cAnd algii le
afirmau
lilri nicio referire directi la aceste fapte. Nu se gisesc
niciierircfleclii independente privind legitura strinsi dintre
lucrarearrrlntuitoare a lui Cristos gi faptele expuse in predicile
sale; totuqi,h'prezentarea suferinfei asumate de bunivoie, a crucii
gi a singelui
Irri Cristos, era acceptati in multe comunitifi ca o taind
sfAnti, inr'lre sunt ascunse inlelepciunea cea mai profundd gi
puterea Evan-
glreliei (Ignatius), degi moartea pe cruce qi iertarea picatelor
nucrau peste tot (ca la Clement, Policarp gi Barnaba) indisolubil
aso-
t'iate (Herma, de exemplu, nu qtie nimic despre o
asemenearrrriune). Specificul gi individualitatea lucririi lui
Cristos istoricclru ameninlate in plus de ideea ci Cristos fusese
revelatorul luil)umnezeu in Vechiul Testament. ,
Toate iaptele lindnd de istoria lui Isus, cele reale ca gi cele
ima-
1linare, au cdpitat o semnificafie exagerati cdnd au fost
reiterate in
irr:tivitatea de instruire qi cind au fost atacate de eretici.
La nagterea
rrriraculoasi, moarte, inviere, inil{are gi intoarcere, au fost
adiu-
lgrrte acum fbri indoiali inillarea la cer in cea de-a 40-a zi
gi, mai
Iufin sigur, coborirea in Iad, in timp ce povestea botezului era
totrrrai mult ignorati. Realitatea acestor intdmpliri era
subliniati culiirie, fbri ca ele si fi devenit inci ,,dogme"; cici
ele nu erau niciirrseparabil legate de ideea de mintuire, nici
definitiv precizate, iart'xrrberanfei artistice a fantasticului nu
i s-au impus restricfii.
7. Cd Adorarea lui Dumnezeu trebuia sd fie un exercifiu
purspiritual, fbri ceremonii, era considerat de la sine inleles.
Oricest'rviciu divin era privit ca o ofrandd spirituali (de
mullumire)insoliti de post qi gesturi de iubire qi compasiune. Cina
Domnului(t'uharistia) era considerati o ofrandi in sensul cel mai
strict alr rrv6.ntului, gi tot ce era asociat cu ea (de exemplu
ajutorarea sira-, ilor) s-a impregnat de ideea de jertfb. Ulterior
ideea institufionali,r ('unoscut o rdspAndire largi, in ciuda
caracterului esen{ialmente,,lriritual al cultului. Pornind de la
conceptul de simbolisrn, ,,mis-