Grupa II Ştiinţa şi tehnica în epoca Renaşterii Renaşterea. Caracterizare
Grupa II
Ştiinţa şi tehnica în epoca Renaşterii
Renaşterea.
Caracterizare
Grupa II
Renaşterea. Caracterizare
Renaşterea timpurie
Sec. XV- un secol al asimilării cunoştiinţelor clasicilor şi al adoptării matematicii arabe; Schimbările au avut loc mai mult în artă decât în ştiinţă; Renaşterea a debutat în Italia şi a ajuns în nordul Europei în
secolul al XVI-lea; Renaşterea a adus şi o serie de transformări în plan economic: pieţele economice s-au internaţionalizat, activităţile economice
orăşeneşti au înflorit; 1603- Francis Bacon spunea că noua eră se distinge prin
“deschiderea lumii datorită navigaţiei, comerţului şi viitoarelor
descoperiri ştiinţifice”. El s-a numărat printre cei care au văzut în ştiinţă o unealtă puternică de cucerire a naturii.
Grupa II
Renaşterea. Caracterizare
Revoluţia ştiinţifică
1543 - publicată teoria heliocentrică a lui Copernic şi anatomia lui Vasalius- debutul revoluţiei ştiinţifice; Apar societăţile ştiinţifice – Academia Secretelor naturii (1560, desfiinţată de Inchiziţie) şi Academia dei Lincei (1603); Biserica catolică şi cea protestantă s-au opus punctelor de vedere
susţinute de Copernic; Lucrarea sa De revolutionibus se afla în 1616
indexul Bisericii catolice a cărţilor interzise
1600- Inchiziţia l-a ars pe rug pe Giordano Bruno pentru ereziile sale; Galileo Galilei – Dialog referitor la cele două sisteme de bază ale lumii – a fost privită ca o încercare de mascare a unora dintre ereziile lui Copernic şi de evitare a anatamei aruncate asupra celor care ce
promovau punctele de vedere coperniciene;
Grupa II
Renaşterea. Caracterizare
Revoluţia ştiinţifică
Matematicienii au introdus o serie de simboluri şi convenţii - crucea ca semn multiplicativ, literele pentru
desemnarea constantelor sau variabilelor şi exponenţii. Toate acestea au simplificat comunicarea
ideilor matematice şi, pe măsură ce au fost acceptate, au transformat matematica într-un limbaj universal; Ramuri ale matematicii care s-au dezvoltat în această
perioadă – algebra simbolică, geometria analitică, probabilităţile şi logaritmii
Grupa II
Renaşterea. Realizări ştiinţifice
Astronomie
Odată cu traducerea operei lui Ptolemeu în limba latină, astronomia vest-europeană a devenit din nou ştiinţă, dar o
ştiinţă fundamentată pe principii incorecte; Puţini savanţi ai Renaşterii au pus la îndoială concepţiile lui Ptolemeu, deşi Nicholas din Cusa, a cărui gândire era în
general cu mult înainte de vremurile sale, l-a devansat pe
Copernic, susţinând în 1440 că Pământul se învârte în jurul Soarelui 1609 - Galileo Galilei a introdus telescopul care a revoluţionat astronomia. Kepler a mers pe urmele lui Copernic, întocmind
planul detaliat al mişcărilor planetelor.
Grupa II
Renaşterea. Realizări ştiinţifice
Ştiinţele naturale
Medicina - a înregistrat un mare progres favorizat de inventarea
tiparului (cărţi de medicină, chirurgie); Anatomia - se baza pe lucrările lui Galenus, la începutul perioadei renascentiste. Practica italienească a disecării trupurilor în faţa studenţilor a dus, spre sfârşitul perioadei, la
respingerea metodelor lui Galenus; Sculptorii şi pictorii au studiat musculatura umană ce a
favorizat o mai bună înţelegere a anatomiei (Leonardo da
Vinci); Desoperirea circulaţiei sangvine, datorate lui Harvey a dus la
perfecţionarea tabloului general al trupului uman ca ansamblu
de canale, vase şi valvule;
Grupa II
Renaşterea. Realizări ştiinţifice
Ştiinţele naturale.
Botanica- a beneficiat de cuceriri notabile
Otto Brunfels şi Leohard Fuchs – au publicat cărţi care ilustrau diferite tipuri de plante; Konrad Gesner a redactat un compendiu în care
erau prezentate toate plantele şi animalele
cunoscute; Gerard - Ierbar (finele sec. XVI) care cuprinde numai plantele reale dar cărora le atribuia proprietăţi aproape magice.
Grupa II
Renaşterea. Realizări ştiinţifice
Matematica
Apar diferite manuale al căror scop era să-i înveţe pe oameni cum
trebuie folosite noile simboluri; Se introduc logaritmii standard şi metodele contabile; S-au tipărit tabele de funcţii trigonometrice, care şi-au găsit aplicabilitatea în tehnicile topografice; Militarii au început să utilizeze matematica în domeniul balisticii şi al îmbunătăţirii fortificaţiilor; S-a perfecţionat simbolistica matematică; Napier a descoperit logaritmii, în timp ce numerele iraţionale au
câştigat dreptul de a fi considerate numere, nu numai mărimi. După
înţelegerea iraţionalelor, a venit rândul numerelor negative;
Grupa II
Matematica
Realizarea majoră în domeniul matematicii a fost soluţionarea
pe cale algebrică a cubicei generale şi a ecuaţiilor cuartice –
adică a ecuaţiilor polinome în care variabila necunoscută este
ridicată cel mult la puterea trei sau patru; Fermat şi cei din jurul său au început să exprime teoria
numerelor pare. Multe din scrierile lor n-au fost publicate. Aceaşi soartă a avut-o şi teoria probabilităţilor , care a fost inventată pe parcursul unui schimb de scrisori între Fermat şi Pascal. Geometria analitică a fost dezvoltată tot de Fermat, care nu şi-a
publicat descoperirile, şi de Descartes, care şi-a tipărit constatările în apendicele unei lucrări de filosofie, Discurs
asupra metodei.
Grupa II
Renaşterea. Realizări ştiinţifice
Ştiinţele fizico-chimice
Multe din progresele făcute de ştiinţele fizice în
perioada Renaşterii au avut un fundament practic
(minerit, analiză metalografică, distilare, balistică);
Descoperirile în afara domeniilor de aplicabilitate
practică au fost izolate;
Galileo Galilei- a făcut o serie de experimente în
legătură cu mişcare corpurilor, el a transformat fizica
într-o ştiinţă experimentală şi a pus bazele dinamicii.
Grupa II
Renaşterea. Realizări ştiinţifice
Tehnologie
Cea mai importantă invenţie a perioadei - matriţa
mobilă (chinezi- sec. XI) - 1440; Au fost completate hărţile, au fost introduse globurile
pământeşti, au fost montate şi perfecţionate
ceasurile cu greutăţi suspendate şi regulatoare
dinţate, Leonardo da Vinci - elicopter, paraşută, submarin şa; Dezvoltarea instrumentelor de măsurare şi observare
(pompele de vacuum).
Grupa II
Ştiinţa şi tehnica în secolul XX
Ştiinţa secolului XX
până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial
Grupa II Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul celui
de-al doilea război mondial
Chiar înainte de începutul secolului XX, o serie de
progrese conexe fizicii - descoperirea razelor X, a
radioactivităţii, a particulelor subatomice, a
relativităţii şi a teoriei cuantice - au condus la o nouă
percepţie asupra materiei şi energiei de către
oamenii de ştiinţă. Aceste progrese au influenţat, mai mult sau mai puţin, chimia, astronomia, geologia, biologia,
medicina, tehnologia şi, în final, destinul planetei,
prin realizarea şi folosirea armei nucleare (1945).
Grupa II
Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul secolului celui de-al doilea
război mondial
Dacă în secolul al XIX-lea ştiinţa a constituit apanajul unui număr restrâns de persoane, în secolul XX
numărul oamenilor de ştiinţă a crescut simţitor. În acelaşi timp ştiinţa avea să devină rezultatul unor
eforturi colective. Progresul nu a fost determinat doar
de descoperirile unor genii, ci şi de numeroşi paşi mici, făcuţă de lucrători specilizaţi. De asemenea,
multe din progresele ştiinţifice s-au datorat unor
echipe de cercetători ale căror membri au contribuit,
fiecare pe bucăţica lui, la succesul final.
Grupa II Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul
secolului celui de-al doilea război mondial
În secolul XX a sporit nu numai amploarea activităţilor ştiinţifice, ci şi influenţa acestora asupra societăţii. Pe parcursul acestui secol, cercetarea ştiinţică a devenit o componentă solid
ancorată atât în universităţi, cât şi în societăţi industriale. Multe din metodologiile puse la punct de oamenii de ştiinţă în
secolul XIX au început să dea roade în secolul următor
(tehnicile de colorare a probelor de microscop, dezvoltat la
sfârşitul secolului trecut, au dus la descoperirea multor
microorganisme noi, generatoare de diferite boli; sintetizarea
unor compuşi chimici a devenit practic o obişnuinţă).
Grupa II
Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul secolului celui de-al doilea război mondial
Dacă în sec. XIX, tehnologia a transformat societatea, în secolul XX ştiinţa a avut un impact
direct asupra societăţii. De exemplu, perioada dintre
descoperirea unui fenomen şi aplicarea sa în tehnică
s-a scurtat. Descoperirea electronului a făcut ca, în
mai puţin de 20 de ani, să apară tuburile electronice,
care, la rândul lor, au dus la revoluţionarea
sistemelor de comunicaţii, inclusiv a legăturilor radio
şi telefonice la mare distanţă.
Grupa II Ştiinţa secolului XX, până la sfârşitul
secolului celui de-al doilea război mondial
Primul război mondial a evidenţiat faptul că
ştiinţa poate juca un rol important în
rezultatul acestei dispute. În Germania, mai mult de 100 de laboratoare au prestat
activităţi de cercetare în beneficiul armatei.
De aceea, în perioada interbelică, guvernele
au început să finanţeze activ ştiinţa, ceea ce
a contribuit mult la dezvoltarea acesteia.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Antropologie
şi arheologie
1895- Eugène Dubois a adus în Europa fosilele
javaneze ale speciei – Homo Erectus, omul maimuţă
din Java, primul hominid care face parte dintr-o specie
diferită de Homo Sapiens. La începutul sec. XX au mai fost găsite fosile ale lui Homo erectus în China şi Africa, prezenţa lor confirmând existenţa unei noi specii. Din păcate, una din cele mai mari colecţii de fosile din
această categorie, specimenele “omului din Pekin”, s-
a pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Raymond Dart – a primit spre cercetare capul fosilizat al unui aşa numit “copil Tang”, o nouă specie, în strânsă legătură cu
Homo, pe care a numit-o Australopitec. 1879 - o tânără a observat pentru prima dată picturile murale
din peştera Altamira. Multă vreme descoperirea a fost considerată o simplă escrocherie. 1895- descoperite picturile din peştera La Mouthe; 1896 -1901, alte descoperiri similare care au transformat arta
paleolitică într-o realitate indubitabilă. 1940 - picturile murale din peştera Lascaux.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Arheologia
1900- Arthur Evans -descoperirea civilizaţiei minoice. În descoperirea sa Evans s-a bazat
pe legende şi literatură.
1911- Hiram Bingham – Machu Pichu (Anzii Cordelieri- Peru);
1922- Howard Carter - mormântul lui Tutankhamon
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Astronomie
La începutul sec. XX, astronomii au susţinut că Soarele nu este decât una din multele stele componente ale imensului sistem care este
Caleea Lactee, care umple întreg Universul. Multe din formele neclare observate în ultimii 200 de ani, au fost considerate “obiecte” ale galaxiei Caleea Lactee. Edwin Powel Hubble a descoperit că nebuloasa Andromeda se află la o
distanţă enormă faţă de galaxia noastră şi că, de fapt, ea este un
sistem galactic comparabil cu sistemul nostru atât din punct de vedere
dimensional, cât şi al formei. 1920- Hubble a constat că viteza cu care o galaxie se îndepărtează de
noi este proporţională cu distanţa la care se află faţă de Pământ. Această descoperire a constituit baza de observaţie a modelului prin
care s-a încercat explicarea structurii universului şi a teoriei Big- Bang- ului.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Biologie
Bazele biologiei experimentale au fost puse în sec. XIX. 1900 - a început cercetarea fundamentală în domeniul eredităţii. Conceptul de “genă”- o unitate a caracteristicilor moştenite - cum ar fi culoarea unei flori, culoarea ochilor – a făcut posibilă înţelegera
modului în care se transmit aceste caracteristici de la o generaţie la
alta. -Începutul anilor 40 ai secolului trecut au adus descoperirea ADN- ului, substanţa care conţine informaţia genetică. -A devenit clar rolul mutaţiilor- modificări bruşte survenite în procesul de transfer al caracteristicilor moştenite – în mecanismul evoluţiei.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Chimia
Înţelegerea structurii atomului le-a permis chimiştilor să explice
proprietăţile chimice ale elementelor şi compuşilor. 1930- Linus Pauling a formulat teoria legăturilor chimice, lămurind rolul electronilor în formarea moleculelor
Cercetarea reacţiilor de polimerizare a dus la dezvoltarea
multor compuşi chimici realizaţi din macromolecule, cun ar fi fibrele artificiale şi primele materiale plastice. Chimia siliconului, care poate forma compuşi complecşi. Similari cu carbonul, a
dus la dezvoltatea procesului de sinteză al acestuia.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Matematica
Încă de la finele sec. XIX matematicienii s-au angajat într-un efort de
dezvoltare a bazelor pur logice ale matematicii; David Hilbert – a încercat să găsească o bază axiomatică pentru
matematică susţinând ideea că un sistem de principii matematice
fundamentale trebuie să satisfacă trei condiţii: să fie coerent, complet şi detrminat; Logica simbolică
Un grup de matematicieni germani a dezvoltat algebra abstractă, prin
care se poate reprezenta orice tip de sistem; 1902- Henri Lebsgue a formulat teoria măsurii. Rezultatele obţinute de
Lebesgue, combinate cu teoria mulţimilor şi noţiunile de topologie au dus
la apariţia analizei funcţionale, o nouă disciplină care, în secolul XX a
reprezentat principalul subdomeniu al analizei studiat de matematicieni.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Medicina
Activitatea de identificare a microorganismelor cauzatoare de boli a
debutat în secolul al XIX-lea şi a continuat pe parcursul secolului XX. Au fost identificate mai multe toxine secretate de microorganisme, deseori acestea fiind de fapt cele care duc la declanşarea bolii; Alexander Fleming – a obţinut penicilina, obţinută dintr-o ciupercă de
mucegai cu proprităţi antibiotice; 1940 – microscopul electronic care a permis fotografierea viruşilor. Primul virus care a putut fi izolat a fost virusul care provoacă boala
tutunului, numit mozaic; S-a descoperit, în prima decadă a sec. XX, că absenţa vitaminei B1, este cauza bolii beri-beri, iar insuficienţa secreţiei de insulină duce la
declanşarea unui anumit tip de diabet. Astfel, s-a putut trata diabetul, prin administrarea insulinei extrase din organismele plantelor.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Fizică
Până la finele sec. XIX, fizicienii au presupus că toate fenomenele fizice pot fi explicate prin mişcarea particulelor potrivit legilor lui Newton; 1900- Max Planck a enunţat un postulat care a revoluţionat ştiinţa- energia poate fi eliberată de materie numai sub forma unor pachete mici, numite cuante. Ce erau exact aceste cuante s-a putut afla după 1905, când Eistein a introdus noţiunea de foton; Einstein – a explicat efectul fotoelectric pornind de la ipotezele că un electron este expulzat numai atunci când este lovit direct de un foton şi că energia unui foton nu depinde de intensitate luminii, ci de lungimea ei de undă. 1905 – Einstein a publicat teoria relativităţii restrânse, potrivit căreia fenomenele mecanice sunt compatibile cu cele electrodinamice. 1915- Einstein a publicat teoria relativităţii generalizate, care a soluţionat problemele în legătură cu gravitaţia pe care nu le explica teoria restrânsă. Otto Hahn şi Fritz Strassman – au realizat primele reacţii nucleare artificiale, cu puţin înainte de cel de-al doilea război mondial.
Grupa II
Progrese importante în ştiinţă şi
tehnologie
Tehnologie
În sec XX, dependenţa tehnologiei de ştiinţele fundamentale a devenit evidentă. Descoperirea electronului a dus la apariţia unei tehnologii complet noi: electronica. Invenţa ce a determinat cea mai profundă transformare a societăţii în această perioadă a fost tubul electronic vidat, care a devenit inima electronicii în prima jumătatea a sec. XX Prima aplicabilitatea a acestui sistem de tuburi a fost utilizarea lor în sistemele de amplificare a semnalelor telefonice, lucru care a dus la realizarea primelor conexiuni telefonice la mare distanţă. Tubul vidat a fost folosit la dezvolatarea sistemului de radio din anii 1920-1940 şi a reţelei de televiziunee din anii 1940-1950; Automobilele- mijloace de transport populare şi sigure Războaiele mondiale au contribuit la dezvoltarea tehnologică (avionul cu reacţie, comunicaţiile prin intermediul aparatelor radio, radarul, computerele electronice); John Atanasoff şi Clifford Berry – primul computer electronic digitat (sfârşitul anilor 30 şi începutul anilor 40 ) – ABC 1945- a devenit operaţional primul computer electronic digital cu destinaţie generală.
Grupa II
Ştiinţa medievală
Declinul ştiinţei europene
Grupa II
Declinul ştiinţei europene
Ultimele centre de învăţământ ale antichităţii –
Academia şi Liceul din Atena (529, Iustinian);
Muzeul din Alexandria (641, arabi);
Sec. XII - firavă revigorare a ştiinţei înăbuşită de
deruta generală care a urmat după Moartea Neagră;
Sec. XV (după 1453) - renaşterea ştiinţei determinată de circulaţia manuscriselor greceşti în
spaţiul apusean dar şi de apariţia tiparului care a
adus o schimbare în posibilităţile de comunicare a
ideilor ştiinţifice;
Grupa II
Ştiinţa medievală
Ştiinţa arabă
Cultura islamică (700-1300) a avut un rol-cheie în construirea unui pod
peste neantul existent între
Renaştere; Rolul culturii islamice în dezvoltare sau ştiinţă
era elenistică şi
este demonstrat de numărul mare de termeni ştiinţifici de provenieţă
arabă - azimut, algebră ş.a. Cultura arabă a fost rezultatul contactului lumii arabe cu alte culturi (indiană, chineză, evreiască, a creştinilor ortodocşi şi nestorişti şi cea
cea gnostică);
Lucrările anticilor au fost conservate
în limba arabă;
Grupa II
Ştiinţa medievală. Ştiinţa arabă
Centre culturale în limba arabă : Bagdad
[ Al Ma mun (786-833)– a fondat “Casa
Înţelepciunii” care avea şi un observator
astronomic. În această “Casă a Înţelepciunii”
au fost traduse multe din tratatele majore ale
grecilor].
Grupa II
Ştiinţa medievală. Ştiinţa arabă
Cordoba islamică (Spania) – bibliotecă
cu 400000 volume;
Arabii au reînviat astronomia studiind lucrările
anticilor şi repetându-le observaţiile;
Matematica arabă a înflori datorită cunoştiinţelor
moştenite de la greci şi indieni. Introducerea
numerelor indiene, numite adeseori şi numere
arabe, cu sistemul lor zecimal, a simplificat
calculele.
Grupa II
Ştiinţa medievală. Ştiinţa arabă
Chimia s-a dezvoltat ca ştiinţă experimentală tot în
sânul lumii arabe (boraxul, sarea de amoniu);
Medicina- dezvoltată, infrastructura necesară
îngrijirii sănătăţii era foarte bine pusă la punct
(Bagdad- practicau medicina 1000 de medici cu
licenţe guvernamentale);
Ştiinţa arabă s-a extins în Europa creştină prin
intermediul traducerilor făcute în secolul al XII-lea,
din arabă în latină.
Grupa II Ştiinţa medievală. Renaşterea ştiinţei
europene
Sec. XII – biserica revitalizează ştiinţa europeană,
datorită faptului că conservase multe din cunoştiinţele
acumulate de antici. Membrii clerului şi a ordinelor
monahale erau singurii ştiutori de carte,
787- Carol cel Mare a decretat ca fiecare mănăstire să
bună bazele unei şcoli. Aceste şcoli au devenit
precursoarele primelor universităţi. Cel mai important factor care a favorizat renaşterea
ştiinţei europene a fost stabilirea contactului cu
lumea islamică;
Grupa II Ştiinţa medievală. Renaşterea ştiinţei
europene
1150-1270 - erudiţii europene au intrat în contact cu un
număr mare de lucrări greceşti. Unii dintre ei au învăţat araba pentru a putea traduce scrierile anticilor din arabă
în latină; Scolasticii au fost filozofii creştini ai secolului al XIII.lea,
care au hotărât să absoarbă învăţătura anticilor şi s-o
reconcilieze cu învăţămintele Bisericii; Sfântul Toma d Aquino, unul din fondatoriii şcolii scolastice, a susţinut că atât credinţa religioasă, cât şi judecata raţională, pot duce la acumularea de cunoştiinţe. El credea că atât Platon cât şi Aristotel sunt compatibili cu
religia creştină. Alţi scolastici (Boethius din Dacia, Siger
din Brabant) l-au contrazis;
Grupa II
Ştiinţa medievală. Astronomie
În Evul Mediu târziu- Almagest-ul lui Ptolemeu a
fost modelul astronomiei. Pe atunci, astronomia
se baza pe principiul lui Platon, conform căruia
mişcările observabile ale corpurilor cereşti trebuie
explicate în termenii unei mişcări circulare
uniforme.
Arabii au acceptat sistemul ptolemeic de cicluri şi epicicluri, au îmbunătăţit mult tehnicile de
observare şi au dezvoltat trigonometria ca parte
componentă a astronomiei.
Grupa II
Ştiinţa medievală. Ştiinţele naturale
Biologia a fost puternic influenţată de metoda de
investigare a lui Aristotel; Botanica şi zoologia au devenit discipline separate. Interesul botanicii era de natură medicală, în timp
ce zoologia juca mai mult un rol moralizator şi didactic, punând mai mult accentul pe fabule decât pe obţinerea
informaţiilor de interes ştiinţific; Mănăstirile au conservat moştenirea medicală a Greciei şi Romei, aşa încât, în Evul Mediu, medicina a devenit ştiinţa
practică cea mai de succes. Centre medicale- Salerno
(sec. XI), Montpellier (sec. XII), Bologna, Padova, Paris
(sec. XIII):
Grupa II
Ştiinţa medievală
Matematica
Nivel foarte scăzut în perioada evului mediu
timpuriu. Majoritatea calculelor se realizau cu
abace din cauză că, înainte de apariţia cifrelor
indo-arabe, operaţiile erau greu de făcut.
Leonardo Finobacci – a introdus în Europa cifrele
indo-arabe;
Nicolas Oresme a introdus noţiuni care corespund
ideii de exponenţi raţionali (fracţionali), ca şi un
concept similar celui de funcţie. A introdus sistemul grafic pentru studierea curbelor matematice
Grupa II Ştiinţa medievală. Ştiinţele fizico-chimice
Ştiinţele fizice au fost dominate de ideile lui Aristotel despre mişcare (mişcare era posibilă numai dacă
obiectul în mişcare este împins continuu de ceva
anume);
William Ockham- a introdus conceptul de impuls şi a
respins ideea de “forţă motrice primară”;
Petrus Peregrinus – “Epistola de magnete” a prezentat
o metodă experimentală de studiere a magnetismului.
Roger Bacon – vedea în experiment un mijloc
importantant de sporire a cunoştiinţelor;
.
Grupa II Ştiinţa medievală. Ştiinţele fizico-
chimice
Chimia a fost dominată de alchimia preluată de la arabi.
Alchimiştii au căutat o metodă de fabricare a aurului.
Biserica creştină s-a opus alchimiei, dar şi în rândurile
sale au existat destui care practicau alchimia;
Alchimia a condus la experienţe, în urma cărora au
apărut substanţe chimice noi( acizii minerali)
Perfecţionat metode noi de distilare (metoda de răcire a
apei într-un tub de condensare);
Prima distilare a alcoolului – sec. XII, iar aqua vitae –
96% alcool- a fost obţinută prin redistilare în sec. XIII. Spre sfârşitul sec. XIII au fost obţinute vopsele pe bază
de ulei
Grupa II
Tehnologie
În această epocă tehnologia a făcut
progrese remarcabile;
au început să fie folosite pe scară largă
dispozitive precum: roţile hidraulice,
angrenajele cu roţi dinţate şi morile de vânt;
1086- Anglia existau circa 5000 de mori acţionate de apă;
Grupa II
Tehnologie
Tehnologia de fabricare a hârtiei – preluată de arabi din
China, a intrat în Europa în cursul sec. al XII-lea (au apărut fabrici de hârtie în tot mai multe oraşe europene); 1440 - matriţa mobilă şi cea dintâi roată de tors; Agricultura - avea să cunoască un avânt deosebit după
introducerea brăzdarului de fier şi a gurii de ham; Multe din aceste progrese ale tehnologiei europene din
perioada evului mediu erau cunoscute chinezilor cu mult înainte de a ajunge în spaţiul european; Construcţiile au progresat în condiţiile găsirii unor noi modalităţi de înălţare a unor edificii de piatră de mari dimensiuni ( catedrale, primării, poduri).
Grupa II
Tehnologie
Agricultura - avea să cunoască un avânt
deosebit după introducerea brăzdarului de fier şi a gurii de ham;
Multe din aceste progrese ale tehnologiei europene din perioada evului mediu erau
cunoscute chinezilor cu mult înainte de a ajunge
în spaţiul european;
Construcţiile au progresat în condiţiile găsirii unor
noi modalităţi de înălţare a unor edificii de piatră
de mari dimensiuni ( catedrale, primării, poduri).
Grupa II
Tehnologie
Roţile hidraulice - folosite pentru punerea
în mişcare a ciocanelor mecanice folosite la
tăbăcirea pieilor sau la argăsirea acestora.
Ulterior vor fi folosite pentru acţionarea
ciocanelor de forjat şi a foalelor de forjă;
Mărimile cuptoarelor de reducere a
minereurilor de fier au crescut cu timpul şi au început mai multe tipuri de oţel şi fontă;
Grupa II
Învăţământul în evul mediu
tradiţia pedagogică a antichităţii – revigorată – Franţa şi Italia, în ultimii ani ai sec. al XI-lea. şcolile monastice
şcolile – catedrale (écolâtres) – se predau artele liberale şi Sfânta Scriptură. şcolile înfiinţate de noile ordine ale canonicilor, mănăstiri; Şcolile private – artele liberale (Paris)
- apariţia şcolilor private a neliniştit Biserica care avea să
obţină monopolul asupra sistemului de învăţământ – sistem
licentia docendi. - de mai multă libertate au beneficiat şcolile de drept şi medicină ( nordul Italiei- Bologna- drept, Salerno- medicină).
Grupa II Învăţământul în evul mediu. Reforma
învăţământului
Cauze
1. dezvoltarea economică;
2. dezvoltarea oraşelor;
3. accelerarea schimburilor;
4. biserica, clasele conducătoare au simţit
nevoia nevoia de a face apel la persoane
competente pentru a le conduce afacerile.
Grupa II
Universităţile în evul mediu
Primele universităţi – începutul sec. al XIII-
lea (Bologna, Paris, Oxford);
Discipline
– artele liberale (gramatică, retorică, logică,
aritmetică, muzică, astronomie, geometrie);
- ştiinţa sacră- teologie
- disciplinele practice – dreptul şi medicina.
Grupa II
Universităţile în evul mediu
Primele universităţi nu se supun unui model unic.
Au existate două sisteme pedagogice şi instituţionale distincte:
1.Ţările din jumătatea de nord a Europei –
Paris, Oxford.
Universităţile - asociaţii de profesori sau federaţii şcolare;
Disciplinele de bază – artele liberale şi teologia.
Amprenta religioasă era puternică, studenţii erau
tineri.
Grupa II
Universităţile în evul mediu
2. În ţările mediteraniene, universităţile
reprezentau, în primul rând, asociaţii de
studenţi din care profesorii erau mai mult
sau mai puţin excluşi.
Disciplina de bază- dreptul şi, secundar
medicina;
Studenţii – mai în vârstă şi proveneau din
păturile sociale mai înalte ale societăţii.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Natura ştiinţei
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
A suferit unele modificări în urma cărora a dobândit forma sub
care o cunoaştem astăzi. Ştiinţa s-a diversificat, au apărut ramuri noi: antropologia
arheologia, biologia celulară, psihologia sau chimia organică; În sec XIX ocupaţia de om de ştiinţă a devenit profesie plătită
(Germania, universităţile centre ştiinţifice înfloritoare, legătura
dintre învăţământ şi cercetare); Universităţile şi societăţile ştiinţifice au început să publice
reviste de informare ştiinţifică; 1822 - la iniţiativa lui Lorenz Oken, oamenii de ştiinţă au
început să organizeze congrese ştiinţifice naţionale.
Grupa II
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
În primele decade ale sec. al XIX-lea Franţa a jucat un rol de lider în cercetarea ştiinţifică;
1809- Wilhelm von Humboldt, directorul Departamentului prusac al Educaţiei a început
procesul de reorganizare a învăţământului superior
în Germania şi a pus bazele Universităţii din Berlin
care avea să devină modelul universităţilor prusace.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Ştiinţa
şi tehnologia
La finele sec al XVIII-lea, descoperirile lui Antoine
Lavosier şi NIcolas Leblanc în Franţa au determinat dezvoltarea unei industrii chimice de proporţii restrânse. În Germania, care a devenit lider în
domeniul chimiei teoretice, cercetarea a avut un
impact major asupra industriei. Pe la sfârşitul sec. XIX, ea a devenit cel mai mare producător de
vopseluri, îngrăşăminte şi acizi folosiţi în procesele
industriale.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Relaţia dintre ştiinţă şi tehnică a fost bine înteleasă
în decursul sec. al XIX-lea. Urmând exemplul Şcolii Politehnice din Paris (1794), Germania şi apoi SUA
au înfiinţat şcoli tehnice bazate pe ideea aplicării cuceririlor ştiinţifice în tehnologie.
Universităţile tehnice germane au jucat un rol esenţial în expansiunea rapidă industriei germane.
Ele au format ingineri cu diferite profiluri, care au
utilizat ştiinţa pentru a soluţiona problemele
tehnologice mai degrabă decât pentru a realiza noi cuceriri în domeniul cunoaşterii
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Metoda
ştiinţifică
1883 - Cambridge, William Whewell a sugerat Asociaţiei Britanice pentru Progresul Ştiinţei ca
membrii ei să fie denumiţi “oameni de ştiinţă”, aşa
cum cei care practicau arta se numeau “oameni de
artă”. Treptat, termenul propus de Whewell s-a
impus, înlocuindu-l pe cel de “filozofi ai naturii”, deşi mulţi din oameni de ştiinţă nu erau de acord cu noua
terminologie.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Omul De ştiinţă - observă, formulează
ipoteze, conduce experimente pentru a-şi verifica ipotezele şi, în final, formulează o
teorie.
Conceptul de metodă ştiinţifică s-a
dezvoltat ducand la schimbarea modalităţii de instruire a studenţilor în studiul ştiinţelor.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
S-au înfiinţat laboratoare, iniţial la
Universitatea din Edinburgh, apoi şi la alte
instituţii de învăţământ superior.
William Thomson a fost primul profesor care
şi-a lăsat studenţii să facă experimente, la
Universitatea din Glasgow.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Antropologie şi arheologie
Interesul faţă de arheologie a crescut după
expediţia lui Napoleon în Egipt, în 1798.
Lespedea Rosetta - obiect care avea să
influenţeze viitorul arheologiei;
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
1822- Jean Champollion reuşeşte să traducă
hieroglifele egiptene;
Georg Friedrich Grotefend şi Henry
Rawlinson au interpretat primele texte cu
cuneiforme utillizat în Mesopotamia.
1839 – John Lloyd Stephens şi Frederick
Catherwood au descoperit civilizaţia maiaşă;
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Antropologie şi arheologie
Antropologia este ştiinţa sec. al XIX-lea.
Până atunci numai câtorva oameni le trecuse
prin cap că umanitatea ar fi putut exista cu
mult înainte de primele civilizaţii cunoscute.
Charles Darwin- teoria evoluţiei speciilor
1879 - picturile murale de la Altamira
(Spania)
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Astronomie
Progresul astronomiei este marcat de două
descoperiri tehnice care au dus la realizări neaşteptate.
Prima – descoperirea că lumina poate fi reţinută pe hârtie prin intermediul unor
substanţe chimice (fotografierea);
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
A doua - razele luminoase provenite de la diferite
elemente încălzite diferă de la un element la altul;
Prima descoperire a avut drept consecinţă faptul că
astronomii nu mai depindeau de telescop, în timp ce
a doua descoperire a facilitat determinarea
elementelor componente ale unei stele.
Treptat, fotografierea şi spectografia s-au
combinat, devenind un proces de rutină;
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Astronomie
Localizată a 8 planetă a sistemului solar – Neptun; Asaph Hall a descoperit lunile lui Marte; Edward Barnard a localizat al cincilea satelit
cunoscut al lui Jupiter; 1887- Observatorul Lick pe muntele Hamilton, din
California. De atunci toate observatoarele aveau să
fie amplasate pe vârfurile munţilor.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Biologia
1858 - Darwin şi Wallace au expus teoria
evoluţiei care a reprezentat punctul de
cotitură în dezvoltarea biologiei;
1838-1839 Sxhreidn şi Scwann au
formulat teoria celulară a plantelor şi animalelor.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Louis Pasteur a făcut importante descoperiri în domeniile chimiei, biologiei şi medicinei. El arătat că fermentaţia nu este un proces pur
chimic, ci provocat de enzime.
Au fost descoperiţi viruşii, agenţi microbieni care treceau prin cele mai fine filtre.
Pasteur, Koch şi alţi oameni de ştiinţă au
introdus vaccinuri – holeră, tuberculoză,
tetanos, difterie, turbare.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Tehnologia
Impactul electromagnetismului asupra
tehnologiei comunicaţiilor şi asupra vieţii de
zi cu zi a fost deosebit de mare (telegraf,
telefon);
Curentul electric a avut un impact major
asupra asupra vieţii;
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
Revoluţia a cuprins şi transporturile. La
începutul secolului canalul era considerat cea
mai bună cale de transport a mărfurilor, iar
vasele cu mărfuri le-au înlocuit pe cele cu
pânze;
1825 – prima locomotivă
Cimentul de Portland, oţelul cu nivel scăzut de
carbon, podurile suspendate şi zgârie norii.
Grupa II
Ştiinţa secolului al XIX-lea
1808 – Humphry Davy – arcul electric
1879- inventarea lămpii cu filament- Thomas
Alva Edison în SUA şi Joseph Swan în
Anglia.
Grupa II
Ştiinţa şi tehnica după cel
de-al II-lea război mondial
Caracteristici generale
Grupa II Caracteristici generale
În timpul celui de al II-lea război mondial dezvoltarea ştiinţifică a fost accelerată de
eforturile de razboi. Dintre descoperirile şi invenţiile care şi-au găsit aplicaţii practice
datorită războiului s-au aflat: cauciucul sintetic,
radarul, DDT-ul, penicilina, fisiunea nucleară,
avioanele cu reacţie, elicopterele, rachetele
balistice şi computerul electronic digital. În tările
dezvoltate, aceste tehnologii au fost
popularizate. De la Revoluţia Industrială nu a
mai existat o perioadă de modificări tehnologice
atât de rapide.
Grupa II Caracteristici generale
Invenţiile sau descoperirile care n-au avut
legătură directă cu efortul de război au
fost frânate (televiziunea).
Nimeni nu a anticipat impactul acestor
invenţii şi descoperiri în perioada
postbelică.
Grupa II Reorganizarea ştiinţei
În perioada şi după cel de al II-lea război mondial s-a modificat şi modul de organizare a ştiinţei. Dacă până atunci toate progresele
erau rodul muncii unei singure persoane sau a unei persoane
ajutată de un partener sau de un mentor, în epoca postbelică
situaţia se schimbă. Realizările din toate domeniile ştiinţei vor fi rezultatul muncii în
echipă. Matematică a rămas singurul domeniu rezervat individualităţilor. După cel de al II-lea război modial a sporit şi implicarea statului în
acest domeniu, concomitent cu creşterea numărului de oameni de
ştiinţă. Creşterea volumului de cunoştiinţe a condus la introducerea
specializării pe subdomenii sau chiar pe nişe mai înguste de
cercetare.
Grupa II Categoriile de specializare
Începând din perioada Renaşterii, oamenii de ştiinţă s-au specializat din ce în ce mai
mult.
Specializarea a condus şi la
întrepătrunderea ştiinţelor, la apariţia
interdisciplinarităţii (chimia, biologia, fizica)
Grupa II Progrese majore
Antropologie
Antropologii au descoperit două noi specii anterior necunoscute de hominizi, una aflată cu
certitudine pe linia care a dus la dezvoltarea
oamenilor moderni (homo habilis), celălalt un
posibil strămoş al acestei linii (australopithecus
afarensis)
La mijlocul anilor ’ 80 ai secolului trecut au fost
reconstituite aproape complet scheletele celor
două specii De asemenea, au fost găsite resturi scheletice
ale oamenilor moderni de acum 100000 de ani
Grupa II Progrese majore
Arheologia
Arheologii au făcut câteva descoperiri interesante, printre care un sanctuar religios din
epoca glaciară, bărci destinate să ducă în ceruri sufletul unui faraon egiptean şi armatele de statui care păzesc mormântul primului împărat al Chinei.
Echipamentele mai bune de scufundare au dat
posibilitatea arheologilor să-şi lărgească zonele
maritime de acţiune, unde s-au conservat zone
vestigii antice importante şi chiar oraşe întregi.
Grupa II Progrese majore
Astronomie
1940- Mount Palomar, în California, a fost pus în
funcţiune telescopul Hale.
1950 – radioastronomii au început să scruteze
universul, constatând că este de două ori mai mare decât crezuseră oamenii de ştiinţă
În anii 60 ai secolului trecut s-a trecut la
explorarea cu ajutorul sateliţilor şi a sondelor a
spaţiului din imediata noastră apropiere. Totodată
au fost descoperiţi quasarii şi pulsarii.
În anii 70 fizica teoretică şi astronomia şi-au
focalizat atenţia supra găurilor negre.
Grupa II Progrese majore
În anii 80- telescoapele cu radiaţii infraroşii,
instabile în spaţiu.
Nava Voyager a extins cunoaşterea sistemului solar . Noţiunea de univers expansibil ne-a ajutat
să înţelegem ce este Big-Bang-ul.
1987 – urmărirea unei supernove.
Diferite studii au condus la descoperirea unor
planete sau a altor obiecte care se rotesc pe
orbite în jurul unor stele.
Grupa II Progrese majore
Călătoria spaţială
1957 – a fost lansat pe orbita Pământului primul satelit artificial .
1969- americanii au ajuns pe Lună
Sovieticii au realizat o staţie permanentă pe o
orbită în jurul Pământului.
Tehnologia spaţială aduce numeroase beneficii,
facilitând comunicaţiile, informaţiile
meteorologice, localizările geologice, forestiere,
maritime.
Grupa II Progrese majore
Biologie
A făcut progrese semnificative, în special biologia la nivelul comportamentului moleculelor
individuale.
Au fost parcurse etape noi în procesul de
înţelegere a comportamentului animalelor, în
special a primatelor.
Apariţia ingineriei genetice favorizată de
înţelegerea modului în care lucrează legile
eredităţii.
Grupa II Progrese majore
Chimie
Cea mai importantă realizare – obţinerea de
compuşi ai gazelor nobile, considerate a nu putea
intra în structura nici unui tip de moleculă.
Au fost create noi pesticide şi ierbicide
Au fost concepuţi aditivii alimentari care
prelungesc durata de valabilitate a alimentelor, le
reduc preţul şi le modifică culoarea.
Tehnologiile chimice utilizate în producerea unor
tipuri îmbunătăţite de teflon duc la emanarea unor
gaze de spray şi de refrigerare care distrug stratul de ozon.
Grupa II Progrese majore
Ştiinţa pământului S-a reuşit înţelegerea structurii scoarţei terestre,
compusă dintr-un număr de plăci care se mişcă una
faţă de alta
Meteorologia –subdomeniu al ştiinţei pământului, avea să conducă la îmbunătăţirea prognozelor,
datorită computerelor perfecţionate şi modelelor
computerizate.
Edward Lorentz a ajuns la concluzia că mici modificări ale condiţiilor iniţiale duc la modificări substanţiale ale vremii. În consecinţă, prognoze pe
termen mediu, de la peste o săptămână la sub un an, nu vor fi niciodată sigure
Grupa II Progrese majore
Matematica
A devenit atât de abstractă încât neprofesioniştii întâmpină mari greutăţi în urmărirea rezultatelor.
A furnizat demonstraţii ale unor probleme vechi,
nesoluţionate.
Demostrarea conjecturii, potrivit căreia, pentru a
colora orice hartă, nu sunt necesare decât patru
culori.
Teoria catastrofei probabile – Rene Thom,
tratatează evenimente de genul “ultimei picături”,
care modifică fundamental starea sistemului.
Grupa II Progrese majore
Medicină
Influenţe reciproce medicină - biologie, fac dificil de determinat unde se termină o disciplină şi unde începe cealaltă
Inovaţii medicale – transplanturi de organe,
endoscopia, sisteme de mânuire a ovulelor
umane fertilizate,amniocenteza şi alte metode de
diagnosticare şi tratatre a fătului, substituenţi artificiali pentru piele, dializa rinichilor, scanări cu
ultrasunete, varietate de vaccinuri.
Grupa II Progrese majore
Fizică
Subvenţionarea unor proiecte de fizică
nucleară şi fizica particulelor elementare
Tranzistorul şi descendenţii săi Teoria electrodinamicii cuantice
Particla omega-minus
Gell-Mann – ultilizând o teorie matematică
a ajuns la modelul quarcului.
Grupa II
Progrese majore
Tehnologie
- laser
Computer digital Microprocesoare
Inginerie genetică (agricultură)
Grupa II
Iluminismul şi
revoluţia industrială
Iluminismul
Grupa II
Iluminismul şi revoluţia
industrială
Termenul de iluminism a fost folosit pentru a
reflecta schimbarea survenită în abordarea
filosofică faţă de trecut, când credinţa în Dumnezeu
şi în clasici a fost predominantă.
În perioada iluminismului, convingerile anterioare au
fost examinate critic, prin prisma raţionalismului.
Paternitatea termenului de iluminism - Immanuel Kant
Începuturile iluminismului - sfârşitul secolului al XVIII-lea, debutul fiind marcat de lucrările lui Gotthold Ephraim Lessing (1729-1781) şi ale
francezului Denis Diderot (1713-1784).
Grupa II Filosofie şi ştiinţă
În secolul al XVIII concepţia filosofică a fost influenţată
de credinţa că natura presupune raţiune şi că, de aceea, legile naturii ar fi nişte legi raţionale. În sec. XVII – două metode de abordare a filosofiei:
1) empirismul – ideea că la cunoaştere se poate ajunge
numai pe cale experimentală;
2) raţionalismul – ideea că judecata stă la baza
cunoaşterii.
Immanuel Kant – a reconciliat empirismul cu
raţionalismul spunând că se pot dobândi cunoştiinţe nu
numai prin experienţe, ci şi folosind capacitatea de a
acţiona, amândouă metodele merg mână în mână.
Grupa II Filosofie şi ştiinţă
Kant a lansat conceptul de cauzalitate - conform
căruia un eveniment îl determină pe altul - şi care a devenit pentru Kant un concept a priori,
un principiu general care nu poate fi dovedit, dar
care trebuie acceptat ca existând în afara
posibilităţilor noastre de percepţie. Pentru el,
spaţiul şi timpul sunt tot concepte a priori,
insesizabile prin intermediul simţurilor, dar care
condiţionează felul în care percepem lumea
fizică
Grupa II Enciclopedia
Publicaţia de căpătîi a Iluminismului a
Enciclopedia, lucrare edidată de Denis Diderot
şi Jean Rond d’ Alembert, în 17 volume de text şi 11 de ilustraţii, publicate între 1751 şi 1772.
Enciclopedia a devenit importantă pentru
democratizarea cunoaşterii ştiinţifice. Tehnologiei i se dă o importanţă la fel de mare ca ştiinţelor pure
sau filosofiei. Encicopedia a permis filosofilor
iluminişti să-şi comunice ideile unui public cât mai larg.
Enciclopedia a adoptat un puternic punct de vedere
editorial, opunându-se atât Bisericii, cât şi statului.
Grupa II Revoluţia industrială
În sec. XVIII, în unele ţări europene, în special în Anglia, a
avut loc un proces de concentrare a atenţiei asupra
dezvoltării mecanismelor care să sporească viteza şi eficienţa muncii. Unele schimbări au fost determinate de împuţinarea
resurselor naturale . De asemenea, comerţul a fost un alt factor de influenţă (introducerea bumbacului din India şi Statele Unite). Treptat, a apărut o nouă clasă socială, capitaliştii care au fost primii care au început să
construiască fabrici. Dezvoltările tehnologice au condus la apariţia Revoluţiei Industriale care şi-a pus amprenta asupra ştiinţei. Termenul de revoluţie industrială îl datorăm francezilor, care l-au
introdus în vorbirea curentă, în secolul al XIX-lea, ca o
analogie la revoluţia lor politică.
Grupa II Revoluţia industrială
Interesul faţă de termodinamică s-a născut ca
urmare a apariţiei motorului cu aburi. Au început
să fie formulate concepte noi, ca cel de lucru
mecanic sau putere.
Pe de altă parte a luat naştere, treptat, o industrie
chimică bazată pe reacţii chimice şi nu atât pe
procese organice de genul fermentaţiei.
Efectele asupra ştiinţei n-au fost mari, dar
industrializarea a ridicat totuşi nişte probleme
importante, de ordin medical, de exemplu, legat
în principal de condiţiile de muncă şi aglomeraţie.
Grupa II Tehnologie
Începutul sec. XVIII- Abraham Darby a descoperit cum se obţine oţelul
utilizând cărbune în loc de lemn- consecinţa, oţel mai ieftin; John Kay – suveica zburătoare, producţia a crescut; James Hargraves- maşina de filat; Richard Arkwrigt- războiul de ţesut hidraulic; Thomas Newcomen- a îmbunătăţit motorul cu aburi şi l-a folosit la
drenarea apelor din mine; 1765- James Watt – condensatorul de aburi care a sporit eficienţa
motorului lui Newcomen; 1781-James Watt a realizat un motor cu aburi care putea acţiona un
alt mecanism; 1794- École Polytechnique din Paris.
Grupa II Astronomia
Telescoape mai bune au condus la dezvoltarea
astronomiei poziţionale, la studierea stelelor îngemănate
şi la descoperirea lui Uranus şi a câtorva sateliţi planetari. William Herschel a fost primul care a emis
ideea că Soarele n-ar fi decât o stea care aparţine unui vast sistem stelar cunoscut sub numele de Calea Lactee.
Calculând numărul de stele existente pe diferite direcţii,
el a încercat să determine forma galaxiei şi a ajuns la
concluzia că seamănă cu o piatră de moară cu Soarele în
centru.
De asemenea, Kant a emis ipoteza că nenumăratele pete
pestriţe care se văd prin telescop ar putea fi sisteme
similare cu cel solar, ipoteză confirmată în sec.XX.
Grupa II Astronomia 1
Astronomia a profitat de pe urma teoriei gravitaţionale a lui Newton, începând de la progresele în domeniul matematici şi până la precisele telescoape reflectoare.
Pierre Simon Laplace – a soluţionat o serie de probleme
mecanice şi a demonstrat stabilitatea sistemului solar. Astronomii au abandonat ideea aristoteliană potrivit căreia
totul este static în univers, adică, de la crearea universului,
până în prezent, acesta n-a suferit nici o schimbare. Kant şi Laplace au introdus conceptul de evoluţie a
universului şi au formulat independent unul de altul, o teorie
referitoare la originea sistemului solar, cunoscută sub numele
de ipoteza nebulară.
Grupa II Biologia
În sec. al XVIII-lea, clasificarea plantelor şi animalelor era
încă văzută ca parte a istoriei naturale, o ştiinţă care
includea şi studiul mineralelor. Pe de altă parte, fiziologia
animalelor şi plantelor aparţinea fizicii. În Enciclopedie,
zoologia, botanica şi medicina erau menţionate la
categoria “domenii ale fizicii” şi trecute la capitolul raţiune.
Carl von Linné a început să modernizeze sistemul de
clasificare a organismelor şi a introdus sistemul binar
pentru desemnarea speciilor – sistem în uz şi astăzi. Georges Cuvier a început clasificarea speciilor dispărute,
în timp ce Jean Baptiste Lamarck a studiat anatomia
nevertebratelor.
Grupa II Chimie
În sec. XVIII realizările din domeniul chimiei au
fost relativ modeste. Revoluţia ştiinţifică în acest
domeniu a debutat abia la finele sec. XVIII odată
cu apariţia lucrărilor lui Antoine-Laurent Lavoisier,
Henry Cavendish şi John Dalton.
Lavoisier a propus o nouă teorie a combustiei,
deschinzând drumul către o rapidă dezvoltare a
chimiei în primii ani ai sec. XIX.
În acelaşi timp, John Dalton şi-a expus teoria
atomică, devenită apoi baza noii chimii.
Grupa II Ştiinţa pământului
Unul din rezultatele Revoluţiei Industriale a fost
sporirea efortului de prospectare a resurselor de
cărbune şi minereuri. Aceasta a stimulat interesul oamenilor pentru studiul fosilelor şi rocilor, dând
naştere unei noi ştiinţe, geologia.
Până către mij. sec. XVIII, s-a crezut că fosilele şi rocile s-au depus ca urmare a potopului lui Noe
care, aşa cum se credea, acoperise întreaga
planetă. Totuşi au fost şi oameni de ştiinţă care au
atras atenţia asupra imposibilităţii depunerii unor
straturi atât de groase de fosile în cele 150 de
zile, cât se presupune că a durat Potopul
Grupa II Ştiinţa pământului
Naturalistul francez Buffon credea că Pământul avea 80000 de ani în loc de 6000, cifră rezultată totuşi din Vechiul Testament şi general acceptată. De asemenea, Buffon a respins ideea că potopul lui Noe ar fi responsabil de existenţa fosilelor, dar a
trebuit să-şi retragă scrierile pe această temă din cauza reacţiei negative a Bisericii. Abraham Gottlob Werner, profesor de mineralogie la Freiberg, a fost primul care a
introdus cercetarea sistematică în mineralogie. El a arătat că rocile se formează strat cu strat, cele mai vârstnice aflându-se la bază, iar cele mai tinere, deasupra. El a
susţinut că, în trecut, suprafaţa Pământului a fost acoperită de o mare nămoloasă şi a
afirmat că crusta Pământului a luat naştere prin depozitarea materiilor aflate în
suspensie în apă (teoria neptunistă). Teoria vulcanistă- susţinea ideea că straturile de roci de la suprafaţa Pământului erau rezultatul exclusiv al activităţii vulcanice. Teoria Plutonistă- formulată de James Hutton, care a acceptat natura vulcanică a
unor roci, dar a susţinut şi ideea sedimentării ca proces de formare a altora. Hutton a lansat ideea că Pământul s-a format de către aceleaşi forţe active şi a stăzi, în principal, cele vulcanice şi cele de eroziune.
Grupa II Matematică
Matematica sec. XVIII a stat sub semnul metodelor de
calcul introduse de Isac Newton şi Gottfried Wilhelm
Leibniz. Fraţii Bernoulli – sistemele de calcul în domeniul fizicii; Euler şi Lagrange – au conceput calculul diferenţial; Lagrange – a introdus ecuaţiile diferenţiale care puteau fi utilizate pentru a reprezenta legile newtoniene de mişcare
într-o formă generalizată; Laplace – a aplicat în astronomie teoria gravitaţională a lui Newton şi metodologiile de calcul nou dezvoltate, propulsând astfel domeniul mecanicii cereşti; Jacques Bernoulli – a pus bazele statisticii, o ramură a
matematicii, perfecţionată de Abraham De Moivre şi Laplace.
Grupa II Fizică
Fizica newtoniană a fost acceptată şi în Franţa
deoarece prevăzuse corect atât forma Pământului,
mai teşit la poli, cât şi întoarcerea cometei Halley;
Leonhard Euler a fost primul care a introdus
noţiunea de coordonate ale unui corp, un sistem
matematic care permite analiza mişcării complexe a
acestuia, cum ar fi căderea unei foarfeci în spaţiu;
Lagrange a îmbunătăţit sistemul de coordonate al lui Euler, făcându-l să poată fi aplicat unor grupuri de
mai multe corpuri aflate simultan în mişcare.
Grupa II Medicină
În domeniul ştiinţelor medicale s-au făcut paşi importanţi. Pentru fiziologie, un progres semnificativ
s-a făcut prin publicarea, în 1775, a enciclopediei medicale Elementa psysiologicae de Albrecht von
Haller. Acesta a fost începutul dezvoltării fiziologiei moderne ca ştiinţă independentă. Prin 1800,
Francois-Xavier Bichat a pus bazele histologiei -
studiul ţesuturilor organismelor vii.
La finele sec. XVIII, Edward Jenner a introdus
vaccinul preventiv contra variolei, prima metodă
medicală reuşită de luptă pe scară largă împotriva
molimelor.
Grupa II
Istoria creaţiei ştiinţifice şi tehnice
româneşti
1.Epoca antică
Grupa II
1.Epoca antică
Pe teritoriul României – descoperiri arheologice – cuptoare pentru reducerea minereurilor de fier (Bezid-MS; Doboşeni-CV, Grădiştea MUncelului-HD, Cireşu- MH, Baia de Fier –GJ, Teiu, Burdea-AG, Bragadiru- BUcureşti, Histria-CT); Specializarea a meşteşugurilor (lemnari, giuvaergii, olari) Agricultura – ocupaţie de bază, împreună cu creşterea vitelor. Se introduc în cultură ovăzul (400 î. Hr.) şi secara (c. 200 î. Hr.). Se introduce roata olarului rapidă (de picior). Arderea produselor ceramice se făcea în cuptoare cu reverberaţie Din sec. V-III î.Hr. sunt atestate monedele pe teritoriul României (Hristria, Callatis, Tomis). Din sec. III î. Hr. Apar primele monede daco-getice, imitate după cele macedoniene emise de Filip al II-lea. Începând din sec. II î. Hr. Se introduce pe teritoriul actual al Dobrogei sistemul roman de greutăţi, sistemul duodecimal a cărui unitate de măsură este livra (c. 327 g.), împărţită în 12 uncii. Din perioada statului dac condus de Burebista – instalaţii de captare şi păstrare a apei de băut – cisterna de la Blidaru, sistemul de conducere şi de decantare a apei de băut de la Sarmisegetusa); Murus Dacicus- zid fără mortar, de mare rezistenţă, gros de circa 3 m, cu paramente din blocuri de piatră legate prin bârne de lemn. Între cele două paramente se adăuga umplutură de pământ şi piatră nefasonată
Grupa II
1.Epoca antică
C. 100- Grădiştea Muncelului- trusă chirurgicală cu instrumentar apărţinând unui vindecător dac; Sec. I-II – Tomis – ateliere de sticlărie şi trei cuptoare pentru topit sticla. Obiecte de sticlărie s-au găsit pe teritoriul Daciei şi mai înainte, dar nu erau produse locale După ocuparea Daciei, romanii au folosit în scopuri medicinale apele termale de la Băile Herculane; Sec. II-III- la Tomis şi la Sucidava s-au descoperit în morminte ulcele cu urne de smoală, dovadă a cunoaşterii ţiţeiului oxidat; Mori de apă – fie realizate de localnici, fie introduse de colonişti; 102-105- Apolodor din Damasc construieşte podul de la Drobeta, lung de 1135 şi lat de 18 m, din care 14 m lăţime carosabilă. Podul a fost executat din zidărie de piatră 109 - inaugurat, la Adamclisi, Tropaum Traiani, unul din cele mai vechi monumente de pe teritoril ţării; C. 200 – sunt atestaţi, în Dacia, medici militari şi oculişti romani; 246- împăratul Marcus Iulius Philippus (Filip Arabul) acordă Daciei dreptul de a emite monedă proprie de bronz; emisiunile au durat pănă în 256.
Grupa II
1.Epoca antică
284-305 – în timpul lui Diocleţian a fost redactată, după o hartă
din vremea lui Caracalla (211-217), lucrarea Itinerarium
Antonini, în care sunt amintite drumurile din Dacia, precum şi cetăţile de pe malul drept al Dunării şi de pe ţărmul M. Negre, distanţa dintre aceste fiind indicataă în mii de paşi romani. 525 – Dionisie cel Mic, originar din Dobrogea, călugăr la Roma
între 500 şi 545, propune patriarhului din Constantinopol calcularea erei noastre începând simbolic cu naşterea lui Isus
Hristos, separând anii de dinaintea erei creştine de cei din era
creştină.
Grupa II
2. Perioada medievală
860- Chiril şi Metodiu au creat, pe baza alfabetului grecesc, alfabetul chirilic. Sec. XI-XII- este construită biserica din comuna Gurasada (HD), care iniţial avea o singură încăpere, formată din 4 abside, dar căreia i s-au adăugat, în jurul anului 1250, s-au adăugat alte încăperi şi un turn-clopotniţă de factură romano-gotică. Este considerată una din cele mai reprezentative opere ale arhitecturii româneşti de zid. Sec. XIV- primele indicii despre exploatarea sării la Ocna Mureş (AB). Tot în acest secol sunt introduse roata de tors şi cea de depănat, bazate pe principiul bielă-manivelă. Este cunoscută construcţia morilor de apă româneşti, numite “Mori cu roţi cu făcaie (căuşe)”, considerate ca un strămoş al turbinei hidraulice, inventată în 1884 de ing. american Lester Allen Pelton. 1349 – începe construirea bisericii romano-catolice Sf. Mihail din Cluj, terminată către anul 1500, îmbănând stilul gotic matur cu cel târiu, edificiul reprezintă unul din cele mai valoroase edificii de acest stil din ţara noastră. 1373- sculptorii clujeni Martin şi Gheorghe execută statuia “Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul”, aşezată în piaţa domului Sf. Vitus din Praga
Grupa II
2. Perioada medievală
Finele sec. XIV- în centrele minere din Transilvania era folosit un
vagonet de lemn, pe şine de lemn. Este unul din primele vehicule pe
şine din istoria transporturilor, cuprinzând primul macaz. Tot din această perioadă se pomeneşte de utilizarea explozivilor în
lucrările miniere. Tot din această perioadă sunt şi o serie de realizări hidrotehnice. Astfel, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, la Nucet (DB), s- realizat un lac artificial, în lungime de 15 km, cu adâncimi între 3-8m. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, construcţia unei estacade pe
braţul Chilia, menită să bareze pătrunderea pe fluviu a unor vase
duşmane. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare s-a realizat o abatere de
amploare a apelor Siretului, în scopuri strategice.
Grupa II
Perioada medievală
O remarcabilă realizare tehnică a perioadei o
reprezintă coloranţii folosiţi la pictarea frescelor
exterioare ale bisericilor medievale din Bucovina şi nordul Moldovei. Bisericile înalte de lemn din MM şi BH, construite
fără nici un cui de fier, cu bolţi semicilindrice din
panouri curbe şi chiar cupole cu nervuri-performanţe
de excepţie ale mecanicii şi ştiinţei constructive
populare .
Grupa II
Perioada medievală
Sec. XV aduce primii creatori identificaţi, pe diferite construcţii şi obiecte apar primele “semne de meşter”, care marchează ieşirea din anonimat Orban “dacul” – a construit primele tunuri de mari dimensiuni, care au contribuit decisiv, prin sfărâmarea zidurilor, la căderea Constantinopolului, în 1453. Ioan Vitez (1408-1462), episcop de Oradea – creatorul primului observator astronomic de pe teritoriul României.. Israel Hubner – a elaborat la Sibiu un sistem al Lumii, care conţinea o serie de idei valoroase ale timpului său: universul este conceput a nu avea nici un centru şi a se afla în extindere continuă; soarele şi sitemul solar erau considerate a parcurge orbite “ovale” (eliptice) şi nu circulare, cum considerase Copernic. Conrad Haas –pirotehnician din Sibiu (1509-1579), precursor al astronauticii, care a conceput cel dinâi racheta cu două sau cu trei trepte de aprindere, dotate cu mecanisme de ghidare şi aripioare de stabilizare în forma delta în coada vehiculelor, specifice radiotehnicii contemporane. Drept combustibil indica diferite tipuri de pulberi, dar şi alcool.A fost şi autorul unor studii de balistică.
Grupa II
Perioada medievală
Sec. XVI - episcopul Siluan (mănăstirea Putna)- pentru
a a calculat căderea sărbătorilor pascale pe mai multe
secole, a întreprins complicate calcule astronomice. La puţin timp după ce William Harvey a descoperit circulaţia sângelui (1628), mai mulţi învăţaţi difuzează
descoperirea în Ţările Române – Alexandru
Mavrocordat Exaporitul (1641-1709) – mănăstirea
Neamţ. Călugărul Teodosie execută schiţe anatomice foarte
precise, pentru lucrări medicale.
Grupa II
Perioada medievală
O serie de cărturari îşi desfăşoară activitatea în cadrul academiilor domneşti de la Iaşi şi Bucureşti, printre ei numărându-se şi Nicolae Chiriac-Cercel, matematician, fizician şi filozof, cel care a introdus în Ţările române principiile mecanicii newtoniene. Importante observaţii geografice despre spaţiul carpato-
danubiană-pontic le găsim în operele iluminisţilor transilvăneni Nicolaus Olahus (1493-1568) şi Johannes Honterus (1498-
1549), ultimul fiind autorul unui manual de astronomie în versuri, foarte răspândit în Europa. Sec. XVI- este înfiinţată la Braşov cea dântâi fabrică de hârtie din
sud-estul Europei, din a cărei producţie ne-au rămas primele foi cu filigran.
Grupa II
Perioada medievală
Nicolae Milescu (1636-1708) – geograf,
matematician şi naturalist, explorator al Siberiei şi călător în China, care a elaborat
opere de mare valoare cartografică,
etnografică şi descriptivă în cercetarea Asiei,
cu descoperiri geografice în Siberia, autor al primei cărţi de aritmetică scrisă de un român
(1672).
Grupa II
Perioada medievală
Constantin Cantacuzino (1650-1716) –
istoric, diplomat şi geograf. A tipărit, în 1700,
la Padova harta Munteniei şi care cuprindea
preţioase elemente de geografie fizică,
economică, politică şi arheologică. Este
prima realizare românească de geografie
istorică.
Grupa II
Perioada medievală
Dimitrie Cantemir (1673-1723) – autorul primei monografii geografice româneşti, privitoare la
Moldova, însoţită de o hartă detaliată, precum şi al unor hărţi amănunţite ale Constantinopolului şi ale
câtorva regiuni caucaziene.
Are lucrări şi observaţii de chimie, mineralogie şi fizică, ştiinţe în care s-a situat pe poziţiile înaintate
ale vremii. A susţinut alcătuirea materiei din atomi şi a elaborat cea mai veche lucrare românească de
chimie, 1701. Cunoştea 11 limbi străine şi a inventat
un original sistem de notare a muzicii turceşti.
Grupa II
Epoca modernă
Primele forme ale industrializării
Topitoarele de aramă de la Baia de Aramă (MH), descrise de arhidiaconul Paul de Alep, care le-a vizitat la mij.sec. al XVII-lea. Primele mori de hârtie apar în Ţările Române în sec. al XVI-lea, în acelaşi veac
când începe producţia de hârtie în Olanda, Danemarca, Suedia şi Austria. Primele sticlării ajung să producă, în Muntenia, în sec. XVII. Se folosea, ca forţă
motrice, energia apei, captată prin instalaţii ingenioase, de producţie locală. În prima jumătate a sec. al XVIII-lea, este iniţiată producţia industrială a fierului prin construirea primelor furnale (cu mangal) la Oraviţa (1718) şi Bocşa (1719), în Banat. În a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, în Moldova şi Muntenia, apar o serie de
întreprinderi producătoare de postav, la Chipereşti (1764) şi Pociovalişte
(1766). Dezvoltarea activităţii miniere, în zona Banatului, a dus la organizarea unei şcoli de mine şi metalurgie, în 1729 la Oraviţa, transferată în 1789 la Reşiţa.
Grupa II
Epoca modernă
Creaţia tehnico-ştiinţifică în sec. XIX
Progresul tehnic în acest secol este mai mult decât evident, prin
introducerea unor înnoiri fundamentale. Este introdusă maşina cu
aburi (c.1838, în Muntenia şi Transilvania, şi din 1846, în Moldova). Tot în această perioadă începe exploatarea pe scară largă (c.1848) a
marelui bazin carbonifer al Văii Jiului. 1844 – Bucureşti-începe să funcţioneze prima turnătorie de fontă
1845- se introduce pentru prima dată la noi, procedeul laminării iar, în
perioada 1857-1861, se construiesc primele furnale înalte de mare
capacitate
1868 – introduse convertizoarele Bessemer, la numai 12 ani de la
apariţia acestui agregat pe plan mondial. 1831 – statistică – menţiona existeaţa, în Bucureşti, a 100 de fabrici. 1832 – Moldova – consemnate 887 de înreprinderi
Grupa II
Epoca modernă
Creaţia tehnico-ştiinţifică în sec. XIX
Dezvoltarea căilor ferate (C.F.)
Construirea reţelei de C.F a fost impusă de nevoi economice. 1847-1856 – linia Oraviţa- Baziaş. 1869 – liniile Bucureşti – Giurgiu, Suceava-Roman. La finele sec. XIX, reţeaua de căi ferate număra nu mai puţin
de 2300 de KM. Paralel cu acţiunea de construire a reţelei de CF au fost realizate şi alte lucrări de înaltă calificare – viaducte, poduri, tunele. 1890 – se introduce prima instalaţie de centralizare mecanizată
a semnalizărilor
Grupa II
Epoca modernă
Creaţia tehnico-ştiinţifică în sec. XIX
Realizări în domeniul aviaţiei 1875- profesorul de gimnastică Spinzi realizează un planor
construit după proiectul principelui Grigore Sturdza
1884 – ţăranul Ion Stoica din Ormindea-Zarand realizează o
serie de aeromodele. 1880 – Mihail Brăneanu, realizează un proiect de dirijabil propulsat de două roţi cu palete laterale
1883- căpitanul Gh. Ferechide concepe un dirijabil de formă
lenticulară propulsat de zbaturi. 1886 –Alexandru Ciurcu împreună cu francezul Just Buisson
concep şi construiesc primul motor termic cu reacţie destinat aviaţiei civile
Grupa II
Epoca modernă
Creaţia tehnico-ştiinţifică în sec. XIX
Alte progrese tehnice
1853- telegraful electric 1882 – generatorul electric pentru iluminat 1827 –Petrache Poenaru obţinea de la guvernul francez cel dintâi brevet românesc de invenţie, pentru un instrument precursor tocului cu rezervor, dotat cu un rezervor de cerneală şi piston 1836 -Ion Irimie-Irinyi, din Bihor, realizează primele chibrituri cu fosfor şi ulterior întemeiază o fabrică de chibrituri. 1842- Ruşchiţa – concepută şi pusă în funcţiune o instalaţie pentru zdrobirea minereului denumită “motorul cu coloană de apă”. Forţa apei punea în mişcare 24 de săgeţi, îngenios cuplate, care loveau minereul. 1857 – Ploieşti – a intrat în funcţiune cea dintâi rafinărie de petrol din lume. Procedeul de producţie a fost pus la punct de trei români, printre care chimistul Alexe MArin. 1857 – Bucureşti – primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant . 1884 – Timişoara – primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric. 1895 - Anghel Saligny – Cernavodă, cel dintâi pod din oţel acid, al treilea ca lungime din lume şi cel mai lung din Europa continentală la acea vreme. 1895 – Dragomir Hurmuzescu – realzează un dinam de tensiune ridicată (3000 de volţi, în condiţiile în care dinamurile nu treceau de 1500 de volţi).
Grupa II
Epoca contemporană
1919- Reşiţa – începe fabricarea maşinilor electrice
1919 – ing. Ion Constantinescu inventează şi brevetează, la
Paris aparatul teletipografic, care stă la baza
teleimprimatoarelor moderne. 1919-1922- Traian Vuia construieşte, în Franţa, elicopterele
Vuia-1 şi Vuia – 2 care experimentează rotoarele portante şi stabilitatea acestor aparate. În primul caz foloseşte pentru
antrenarea motorului forţa musculară imprimată prin pedalare, iar în al doile caz, în 1922, un motor cu abur de 16 CP. 1921-1923 – ing. George de Bothezat, inventator american de
origine română, construieşte la Dayton, un elicopter cu patru
rotoare portante, fiecare cu 6 pale, antrenate de un motor de
170 CP.
Grupa II
Epoca contemporană
Perioada interbelică
1922- Bucureşti începe construirea uzinelor N. Malaxa, pentru repararea materialului rulant, potrivit planurilor arhitectului Horia Creangă, care, prin această lucrare a pus bazele unei arhitecturi industriale româneşti. 1922-1923 – Floreşti (PH)- construită şi dată în exploatare o termocentrală electrică, cu turbine de abur în condensaţie, alimentate cu gaze şi păcură, proiectată pentru o putere de 6300 de kW. 1923 – Ing. Aurel Persu realizează primul automobil cu forme aerodinamice corecte (avea caroseria de forma unei picături de apă în cădere), pe care îl brevetează, în 1924 în Germania şi apoi în alte ţări. 1923- fizicianul Hermann Oberth îşi publică teza de doctorat, avâd ca subiect racheta pentru pasageri care funcţiona cu combustibil lichid. 1925 – Ing. Radu Stoika realizează primul hidroavion românesc, construit pentru mări cu valuri toroidale (scurte, de formă concavă), cum este M. Neagră. 1926- se inaugurează prima linie aeriană internă, Bucureşti- Galaţi. 1927 – prima fotografie aeriană a Bucureştiului. 1929 – ing. Emil Prager iniţiază introducerea mecanizării construcţiilor prin folosirea de macarale mobile, de pompe de beton, de aparate de torcreatat (1933), de previbratoare electrice (1936).
Grupa II
Epoca contemporană
Perioada interbelică
1929 - Anastase Dragomir, inventează şi experimentează, la Paris-Orly, apoi la Bucureşti, celula paraşutată, prima cabină catapultată. 1932 – Henri Coandă definitivează cercetările asupra efectului care-i poartă numele, intuit încă din 1910 şi care constă în devierea unui plan de fluide ce pătrunde în alt fluid în vecinătatea unui perete convex. Bazat pe acest efect, în 1933, realizează şi experimentează primul model de disc zburător. 1932- în baza încercărilor efectuate de un grup de tehnicieni români, s- a realizat în SUA un perforator de sondă cu gloanţe, aprinderea explozibilului făcându-se de la suprafaţă prin cablul electric prin care era suspendat perforatorul. Prima perforare prin acest dispozitiv a avut loc la Montebello (California), în decembrie 1932. 1933 – inginerul Dorin Pavel elaborează planul general al amenajării forţelor hidraulice din România, în cadrul căruia se prevedea costruirea a 570 de hidrocentrale. 1934 – ing. Ion Basgan brevetează un nou sistem de foraj, care folosea transmiterea energiei sonice la distanţă prin utilizarea prăjinilor grele proporţionale şi forajul rotativ simultan percutant, asigurând amortizarea presiunilor. În 1937, invenţia a fost brevetată şi în SUA.
Grupa II
Epoca contemporană
Perioada interbelică
1935 – Alexandru Papană, folosind un aparat IAR-16 a zburat la 11631 m, realizând primul record aviatic mondial românesc. 1936 – sub conducerea ing. Cornel Micloşi, se realizează în atelierele societăţii de tramvaie din Timişoara, pentru prima dată în ţara noastră, o maşină de
încercat materiale la tracţiune şi mai multe variante de maşini de încercat la
încovoiere cu momentul variabil. 1936 – se introduce consumul de gaze lichefiate transportate în butelii. 1937 – se introduce, pentru prima dată, havezele pentru tăierea sării, folosite
atunci numai în minele de cărbuni. Utilizarea acestor maşini a ridicat producţivitatea muncii de la 1-1,5 tone pe ciocănaş la minim 25 de tone pe
lucrător. 1937 – IAR Braşov fabrică primul motor românesc pentru avioane (K-9). 1938 – intra în funcţiune Fabrica de cauciuc din Băicoi, prima întreprindere de
anvelope din ţara noastră.
Grupa II
Epoca contemporană
Perioada interbelică
1938 – se înfiinţează, la Bucureşti, Biblioteca centrală universitară, cu filiale în
centrele universitare din ţară. 1938 – în cadrul publicaţiilor asociaţiei inginerilor Şcolii politehnice din
Bucureşti, apare prima ediţie prescurtată, în limba română a clasificării zecimale universale (CZU), imaginată în 1874 de bibliotecarul american Melvill Deweg şi adptată necesităţilor internaţionale în 1895 de belgienii Henri Lafontaine şi Paul Otlet. 1941-ing. Alexandru Rău obţine, pentru prima dată în ţara noastră, permangan
electrothermic din minereul de mangan extras la Iacobeni(SV). 1941- Uzina chimico-metalurgică din Copşa Mică a produs, pentru prima dată
în lume, formaldehidă prin oxidarea directă a metanului. 1943- se dă în folosinţă linia de CF Bucureşti-Urziceni-Făurei (139 de KM), pe
traseul căreia se găseşte un aliniament de 55 de KM, al doile ca lungime după
cel de pe linia Bucureşti- Feteşti (77 km). 1943-1944 –este cconstruită şi dată în funcţiune uzina metalurgică de la
Colbaşi.
Grupa II
Epoca contemporană
Epoca postbelică
Septembrie 1944 – a intrat în funcţiune uzina mecanică constructoare de maşini, din Câmpulung (AG), care din 1957 începe să autovehicule proiectate şi construite integraş la uzina argeşeană (IMS, ARO); 1947 – se produc primele tractoare româmeşti, la uzina “Tractorul” din Braşov (fostă IAR); 1947-1950 – ing. Gh. Cartianu realizează prima instalaţie românească de emisie radio cu modulaţie de frecvenţă; 1948 – reforma învăţământului; 1949 – Bucureşti- uzina de maşini agricole “Semănătoarea” 1949 – Craiova – Uzina “Electroputere, care producea motoare electrice sincrone şi asincrone, aparate electrice de înaltă tensiune, transformatoare electrice de mare putere, locomotive diesel electrice (din 1961) şi locomotive electrice (din 1967); 1949 – Bucureşti – prima fabrică de radioreceptoare din ţara noastră (“Radio popular, ulterior “Electronica”); 1949 – ing. Dorin Pavel realizează, pe râul Bârzava, barajul Gozna. Primul mare baraj cu ancoramente din ţaa noastră, de 48 m înălţime, care a format un lac cu un volum total de 11,5 milioane metri cubi, cea mai importantă acumulare de apă la timpul respectiv.
Grupa II
Epoca contemporană
Epoca postbelică
Începând din 1949 încep să se construiască o nouă serie de avioane: 1949 – avioane de sport şi turism
1950 – avioane de şcoală, antrenament şi acrobaţie
1953 – sanitare
1955 – de transporturi uşoare
1956-1957 – avioane cu reacţie, de şcoală şi antrenament 1967- avioane utilitare; 1970 – avioane pentru misiuni agricole; 1974 - elicoptere, hidroavioane; După 1980 – AVIOANE MARI DE PASAGERI, ROMBAC 1-11
Grupa II
Epoca contemporană
Epoca postbelică
1950-1952 – începe la Ocna-Mureş exploatarea sării în soluţii prin sonde săpate de la suprafaţă sau din
goluri subterane ale salinei (metoda, invenţie
românească a unei echipe conduse de ing. Vasile
Dima, avea să fie extinsă şi la salinele Ocnele MAri (VL) şi Tg. Ocna (BC). 1951 – i-a fiinţă Institutul Politehnic din Galaţi, în
vederea pregătirii de ingineri pentru construcţiile
navale, CM, frigotehnie, tehnologia produselor
alimentare, piscicultură şi stuficultură. În 1974, împreună cu Institutul pedagogic au format Universitatea din Galaţi.
Grupa II
Epoca contemporană
Epoca postbelică
1952- Şcoala superioară de arhitectură, înfiinţată în 1904, se
transformă în Institutul de Arhitectură “Ion Mincu”. 1953 – ia fiinţă fabrica de rulmenţi din Bârlad. Rulmenţi se
produceau în românia din 1949, în cantităţi reduse, la uzina “
Steagul Roşu”, din Braşov, care funcţiona din 1928 sub numele
de “Astra”. În 1973 este înfiinţată o fabrică similară la
Alexandria. 1953 – a intrat în funcţiune uzina “Autobuzul” care în primii ani a fabricat batoze iar din 1956 autobuze şi troleibuze. 1954 – Uzina “Metalotehnica” din Tg. Mureş se produc, pentru
prima dată în ţara noastră, maşini de cusut de tip industrial.
Grupa II
Epoca contemporană
Epoca postbelică
1954- uzina “Steagul roşu” din Braşov, se fabrică primele autocamioane româneşti de 4 t (SR-101), realizate după autocamionul sovietic ZIS-150 (SR- 131- Carpaţi, SR-113 – Bucegi, autobasculanta DAC). 1954-1960- se realizează sistemul energetic naţional unic, prin interconectarea sistemelor regionale, care funcţionaseră izolat. 1955 – intră în funcţiune Fabrica de antibiotice de la Iaşi; 1957 – este pus la punct şi intră în funcţiune primul calculator electronic românesc, CIFA 1, construit la Institutul de fizică atomică, sub conducerea ing. Victor Toma. Era prevăzut cu 1500 de tuburi electronice şi 250 de diode de germaniu. Era un calculator universal de tip paralel, care lucra în sistem de calcul binar şi executa aproximativ 50 de operaţii pe secundă. În 1969 – calculatorul “Sembau”, construit în colaborare cu Bulgaria, a fost prezentat la expoziţia economică de la Sofia. 1958 – intră în funcţiune primul accelerator de particule din ţara noastră, la Institutul de fizică atomică. 1958 – Justin Capră concepe şi experimentează, pentru prima dată în lume, la Băicoi (PH), un aparat de zbor individual (rucsacul zburător).
Grupa II
Istoria ştiinţei şi tehnicii
Ştiinţa greacă şi elenistică
Grupa II Ştiinţa greacă şi elenistică
Primele observaţii cu caracter ştiinţific
datează dinainte de apariţia scrisului şi au constat în picturile rupestre şi scrijeliturile regulate făcute pe oase şi coarne de animal.
Scopul lor viza ciclicitatea
anotimpurilor şi principalele momente
ale anului
Grupa II Ştiinţa greacă şi elenistică
Activităţile cu caracter pseudo-
ştiinţific al omului preistoric au fost
numeroase şi s-au păstrat sub forma
vestigiilor megalitice (Stonehenge-
Marea Britanie).
Poziţionarea blocurilor de piatră ,
circulară la Stonehenge, sugerează
că cei care le-au aşezat aveau
cunoştiinţe matematice .
Grupa II Ştiinţa greacă şi elenistică
Zorii ştiinţei au legătură cu filosofia
presocratică a naturii, teorie care
reprezintă una din primele încercări ale omului de a aborda raţional
natura.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Ştiinţa care prezintă o imagine organizată a
universului s-a dezvoltat odată cu naşterea
civilizaţiei greceşti. Grecii au perfecţionarea unor
instituţii cum ar fi Academia, Liceul şi Muzeul;
aceste instituţii au prestat activităţi de cercetare
ştiinţifică. Cum Academia şi Liceul au fost închise
în 529 d.Hr., iar Muzeul a fost distrus cam în
aceeaşi perioadă, din acel moment era grecească
în istoria ştiinţei a luat sfârşit. Totuşi, timp de o mie
de ani sau chiar mai mult, scrierile greceşti au
continuat să aibă o mare influenţă asupra omenirii.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Originea ştiinţei
Ştiinţa greacă ar putea să fie o continuare a
ideilor şi practicilor dezvoltate de egipteni şi babilonieni, însă grecii au fost primii care au
încercat să găsească, dincolo de simplele
observaţii, principiile generale care stau la
baza universului. Până la ei, ştiinţa, aşa cum
era practicată în Babilon şi în Egipt, consta
în special dintr-o colecţie de observaţii şi recomandări necesare aplicaţiilor practice.
În sec. VI î.Hr., primii filosofi ionieni - Tales,
Anaximandros şi Anaximenes - au început
să facă speculaţii referitor la natură.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Originea ştiinţei
Filosofia speculativă a fost elementul nou adus
de gândirea greacească. Grecii s-au detaşat de
observaţii, încercând să formuleze teorii generale
care explicau universul. Căutările filosofilor de a
înţelege nu au izvorât din religie sau din
necesitatea unor aplicaţii practice; ele s-au bazat în
totalitate pe dorinţa de a şti şi de a pricepe. Grecii au fost primii care au introdus metodologia
ştiinţifică, deşi atunci ea se baza pe constatări şi raţionamente, fără a face apel la experimentarea
sistematică. (Pitagora -a făcut testul corzilor de arc, investigând influenţa lungimii corzii asupra distanţei de aruncare a săgeţii; Empedocle a demonstrat că
aerul este materie prin afundarea unui tub închis la
un capăt).
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Originea ştiinţei
De ce a luat naştere ştiinţa în Grecia? În primul rând, pentru că grecii au colonizat alte teritorii unde au întâlnit mituri care explicau fenomenele naturale altfel decât ale
lor. În al doilea rând, deşi erau credincioşi, grecii nu au
avut un cler bine organizat şi o ierarhie monahală
monolitică. Ştiinţa, care în Egipt şi Babilon era, în
special în mâinile preoţilor, în Grecia era o mişcare
laică. Religia grecească nu formulase o teorie a creaţiei, de aceea, într-un fel, ştiinţa a jucat rolul religiei, lansând
teorii asupra originii fenomenelor. Cu toate acestea, în
decursul secolului V î. Hr., Când atitudinea ateistă a
filosofilor a devenit un punct de litigiu, între religie şi filosofie au apărut conflicte. Acestea s-au materializat în
condamnarea lui Anaxagora, care a fost exilat din
Atena, în condamnarea la moarte a lui Socrate şi chiar
în atacuri la persoana lui Aristotel.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Dezvoltarea şi declinul ştiinţei greceşti
Cultura grecească şi gândirea ştiinţifică s-au
dezvoltat mai întâi pe coasta ioniană a Asiei mici,
pentru ca apoi să să se răspândească în insulele
din Marea Egee şi în coloniile greceşti din sudul Italiei. Ştiinţa ioniană timpurie a fost materialistă. Atomiştii ( Leucip şi Democrit) au fost convinşi de
faptul că realitatea este formată numai şi numai din materie. Pentru pitagoricieni însă, universul se
regăsea în formă şi număr. Ideile pitagoreice au
influenţat puternic şcoala lui Platon, iar gândirea
ştiinţifică a devenit metafizică.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Dezvoltarea şi declinul ştiinţei greceşti
Începând din sec. IV î.Hr. Atena a devenit centru activităţii intelectuale greceşti. Aristotel, care a condus Liceul din
Atena, a fost cel mai important om de ştiinţă al Greciei antice. El a fost primul filosof al ştiinţei, introducând metoda
inductiv-deductivă, o metodă ştiinţifică care joacă încă un rol în gândirea ştiinţifică actuală. Aristotel susţine că un
cercetător al naturii ar trebui să deducă principiile generale
din observaţii – faza inductivă; apoi să explice observaţiile
deducându-le din principiile generale - faza deductivă. Cucerirea romană a lumii greceşti a dus la declinul ştiinţei. Un al factor care a contribuit la declinul ştiinţei a fost apariţia
şi dezvoltarea Bisericii creştine.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Dezvoltarea şi declinul ştiinţei greceşti
Învăţămintele Bisericii nu favorizau cunoaşterea empirică din
mai multe motive. În timpul primului mileniu al creştinătăţii, mulţi credeau că sfârşitul lumii este foarte aproape, astfel că
cercetarea sistemului de funcţionare a universului avea să
fie descurajat. Biserica creştină timpurie a preluat şi perfecţionat ideile lui Platon şi Aristotel, astfel că perspectiva
platoniciană asupra lumii, metafizică şi idealistă, care se
găse ala hotarele misticismului, lăsând puţin loc observaţiilor
şi experimentărilor concrete, a devenit un mod de gândire
impus de teologia creştină. Punctul de vedere creştin asupra
vieţii descuraja seculara dorinţă de cunoaştere a grecilor din
cauză că se considera că această cunoaştere nu ajută în
viaţa de apoi. Cunoaştearea şi ştiinţa au ajuns să fie
asociate cu păgânismul.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Astronomia
Grecii, spre deosebire de babilonieni, care
credeau că corpurile cereşti sunt zei, au încercat
să dea explicaţii fizice fenomenelor cereşti observate. În cultura greacă, astronomia nu a
ocupat o poziţie centrală, ca în cultura
babiloniană.Grecii au fost mai puţin practici şi observaţiilelor astronomice iniţiale au fost mai puţin precise decât ale astronomilor
mesopotamieni. Abia mai târziu astronomii greci au adus îmbunătăţiri rezultatelor obţinute de
mesopotamieni. Lipsa de interes în observarea
atentă a fenomenelor s-a reflectat în confuziile
calendaristice: fiecare oraş grecesc socotea timpul în alt mod.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Astronomia
Interesul grecilor s-a concentrat asupra cosmologiei, astronomii lor creând o multitudine de modele cosmologice. Tales a presupus că Pământul plutea pe apă; Anaximandros a crezut că Pământul este un disc suspendat în spaţiu; Pitagoricienii au lansat ideea că Pământul se roteşte în jurul unui foc central, pe care nu-l identificau cu Soarele. Parmennide din Eleea şi Pitagora din Samos au presupus că Pământul este sferic. Aristotel a fost convins că Pământul este centrul Universului. Aristarh din Samos a contestat ideea lui Aristotel şi a altor susţinători a acesteia şi apropus un model în care Soarele era în centrul Universului, celelalte planete rotindu-se în jurul lui.Ideea lui Aristarh nu a fost îmbrăţişată de toţi, universul geocentric al lui Aristotel, adoptat de astronomul alexandrin Ptolemeu, a rămas valabil până în epoca renascentistă. Astronomii elenişti au calcualat corect mărimea Pământului şi distanţa până la Lună. au reuşit să stabilească poziţiile pe care urmau să le ocupe planetele la un Sistemul de mişcare planetară, dezvoltat de Hiparh şi perfecţionat de Ptolemeu, a constituit realizarea astronomică dominantă pentru o perioadă de peste 1000 de ani, când a fost înlocuit de sistemul lui Copernic, Kepler şi Newton.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Ştiinţele naturale
Aristotel – părintele ştiinţei vieţii. A inaugurat direcţii noi în domeniul ştiinţelor (geografie, biologie, logică, fizică). Are meritul de a fi susţinut ideea că orice fenomen natural are o cauză care poate fi explicată raţional. Pentru el observaţia sistemică a reprezentat metoda de
bază în ceea ce priveşte investigarea naturii. A realizat o primă clasificare a plantelor şi animalelor. Animalele le-a clasificat în animale cu şi fără sistem
circulator. Astfel, Aristotel a clasificat organismele, ierarhizându-le
începând de la cele imperfecte (plantele) la cele perfecte
(oamenii). A studiat peste 540 de specii şi a comparat, prin
disecţie, anatomia a 48 de specii.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Ştiinţele naturale
Aristotel - fondatorul embriologiei comparate. Principala sa contribuţie
constă în faptul că a fost primul care a
susţinut că, în procesul procreaţiei,
contribuţia mamei este la fel de
importantă ca cea a tatălui. Înainte de el,
părerea generală acceptată a grecilor era
că bărbatul furniza sămânţa care se
transforma într-o nouă fiinţă, iar rolul femeii în raport cu sămânţa era similar celui jucat
de sol în raport cu sămânţa unei plante.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Ştiinţele naturale
Teofrast, succesorul lui Aristotel la
conducerea Liceului, a continuat
metoda de observare şi clasificare a
predecesorului său, însă numai pentru plante.
El a descris şi catalogat un număr
mare de plante, inventând numeroşi termeni în domeniul botanicii.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Medicină
Mulţi filosofi greci erau fie medici, fie interesaţi de
medicină. Alcmeon este considerat de mulţi adevăratul fondator al medicinii; el este cel care a
descoperit că întreaga activitate a corpului uman
este coordonată de către creier. Hiprocrat din Kos este cel mai cunoscut medic,. Hipocrat şi discipolii săi au explicat stările de
sănătate şi boală printr-o balanţă a “dispoziţiei”, teorie care a rămas neschimbată timp de mai multe secole şi care, în cele din urmă, a împiedicat
dezvoltarea.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Ştiinţele naturale
Observarea atentă a cursului unei boli, ca
şi puterea vindecătoare a naturii au căpătat
importanţă. Se prescriau ierburi, masaje,
diete şi băi cu tratamente ale diferitelor
boli, fără a se renunţa la tratamentele
psihomatice.
Herofilos din Chalcedon a studiat funcţiile
creierului şi ale nervilor şi a fost primul care
a făcut distinţia între artere şi vene.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Matematica
Matematica a fost cea mai importantă ramură a
ştiinţei pentru greci. Motivaţia se află în faptul că
ea se bazează în totalitate pe raţionamente -
activitate ştiinţifică preferată de greci - fără a
necesita observaţii şi experimentări, ca medicina.
Tales, familiarizat cu matematica egipteană, a fost primul care a formulat legile matematice
generale care stau la baza măsurătorii şi care a
demonstrat teoremele geometriei, motiv pentru
care este considerat fondatorul acesteia. A încercat să explice toate fenomenele observate
prin schimbările unei singure substanţe, apa.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Matematica
Şcoala lui Pitagora (sec. V î.Hr.) – a
fost dedicată ştiinţei, matematica ocupând un loc
central (teoria numerelor și a armoniei . Pitagora a
fost convins că “ordinea naturală” poate fi exprimată prin numere
Platon, deşi nu era matematician, considera că
geometria stă la baza studierii oricărei ştiinţe. Elevii lui Platon, Theaetetus şi Eudoxus, au
dezvoltat teoria măsurilor incomensurabile,
respectiv teoria proporţiilor. De asemenea, Menechmus a făcut primul studiu al secţiunilor
conice – elipse, parabole şi hiperbole- o clasă de
curbe care mai târziu s-a dovedit de maximă
importanţă pentru astronomi şi fizicieni.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Matematica
Geometria a atins culmea dezvoltării odată
cu alexandrinul Euclid. El a fost autorul Elementelor, un set de 13 cărţi care
însumau şi organizau gândirea greacă
asupra geometriei. Elementele sunt o
construcţie matematică coerentă, bazată
pe un număr mic de axiome din care, prin
aplicarea unei legi pur logice, derivă o
mulţime de propoziţii. Aceste volume au
stat la baza predării geometriei în şcoli până în cursul sec. XX.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Matematica
Arhimede – a fost atât un mare fizician cât şi
unul dintre cei mai mari matematicieni ai antichităţii (mecanica fluidelor şi geometria).
Dintre realizările sale amintim:demonstrarea
faptului că orice număr, oricât de mare, poate fi scris; găsirea proprietăţilor spiralelor; utilizarea
metodei eliminării succesive a ipotezelor; găsirea
raportului dintre volumele diferitelor corpuri geometrice ( a demonstrat că volumul unei sfere
este egal cu 2/3 din volumul unui cilindru a
cărei înălţime este egală cu diametrul sferei şi a
cărui rază este egală cu raza sferei).
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Ştiinţele fizico-chimice
Natura substanţei sau substanţelor care stau la baza
materiei a fost una din primele probleme ale filosofilor greci din perioada timpurie. Tales credea că apa este constituentul principal al materiei în general, în timp ce alţii considerau că acest constituent este focul sau aerul. Democrit este cel care a susţinut că materia este făcută
din atomi. Empedocle a introdus noţiunea de elemente. Ideile pe care le-au introdus grecii cu privire la materie s-au
bazat mai degrabă pe speculaţii filosofice decât pe
observare şi experiment. Cu toate acestea, descoperirile din domeniul fizicii şi chimiei, făcute pe parcursul secolului XIX şi începutul secolului XX au demonstrat că acestea nu erau departe de
adevăr.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Ştiinţele fizico-chimice
Arhimede este primul care a stabilit
legile matematice de mişcare a
pârghiilor. Totodată, el a dezvoltat
primele aplicaţii ale hidrostaticii,
arătând că un corp scufundat într-un
lichid dislocă o cantitate de lichid
egală cu propria sa masă.
Grupa II
Ştiinţa greacă şi elenistică
Tehnica
Societatea antică, bazată pe sclavie, nu a stimulat dezvoltarea tehnicii pentru uşurarea muncii. Ctebios – fondatorul şcolii alexandrine de inginerie a
realizat o serie de invenţii despre care avem
cunoştiinţă prin intermediul lui Filon din Bizanţ (pompă de presiune, un ceas mecanic şi o orgă, ambele acţionate hidraulic). Heron din Alexandria a descris o serie de automate
şi a făcut experienţe cu motoare – machetă cu aburi. Arhimede a aplicat principiile ştiinţei în domeniul tehnicii (şurubul arhimedic- un dispozitiv necesar
ridicării apei în sistemele de irigaţii). Epalinos din Megara – a realizat primul tunel de
transportare a apei printr-un munte.
Grupa II
Arhimede din Siracuza
Grupa II