ARGUMENT Fotbalul, spectacolul care aduce pe stadion şi în faţa micilor ecrane milioane de oameni, îşi extinde rapid aria de existenţă, trăgând în mrejele lui tot mai mulţi practicanţi interesaţi de joc pentru plăcere, dar şi pentru practicarea acestuia ca sport de performanţă. Îndrăgit de milioane de oameni, practicat cu ardoare de alte milioane, fotbalul îşi are originea în negura veacurilor practicat la început sub forma unor jocuri rudimentare (în China se juca acum 2500 de ani cu un obiect umplut cu păr, în Grecia antică se folosea în joc o băşică umflată cu aer, denumită Aporaxis sau Episkiros) evoluând pe parcursul timpului odată cu ascensiunea societăţii. Evoluţia jocului este datorată în principal perfecţionării procesului de antrenament, a sistemelor de joc, elementelor tehnice, care fac ca spectacolul sportiv, cât şi “actorii” care îl produc să atragă în fenomenul fotbalistic mijloace financiare imense, implicând participarea unor
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ARGUMENT
Fotbalul, spectacolul care aduce pe stadion şi în faţa micilor ecrane
milioane de oameni, îşi extinde rapid aria de existenţă, trăgând în mrejele lui
tot mai mulţi practicanţi interesaţi de joc pentru plăcere, dar şi pentru
practicarea acestuia ca sport de performanţă.
Îndrăgit de milioane de oameni, practicat cu ardoare de alte milioane,
fotbalul îşi are originea în negura veacurilor practicat la început sub forma
unor jocuri rudimentare (în China se juca acum 2500 de ani cu un obiect
umplut cu păr, în Grecia antică se folosea în joc o băşică umflată cu aer,
denumită Aporaxis sau Episkiros) evoluând pe parcursul timpului odată cu
ascensiunea societăţii.
Evoluţia jocului este datorată în principal perfecţionării procesului de
antrenament, a sistemelor de joc, elementelor tehnice, care fac ca spectacolul
sportiv, cât şi “actorii” care îl produc să atragă în fenomenul fotbalistic
mijloace financiare imense, implicând participarea unor ştiinţe conexe care
devin pe parcurs principalele componente ale motivaţiei de declanşare a
potenţialului fizico-tehnic şi tactic al jucătorilor.
Am ales această temă pentru a evidenţia evoluţia şi importanţa
jocului de fotbal care de-a lungul timpului ne-a încântat privirile prin
spectacolele oferite şi prin jucătorii talentaţi care ne-au reprezentat ţara în
nenumărate competiţii naţionale şi internaţionale.
CAPITOLUL I.
EVOLUŢIA JOCULUI DE FOTBAL
I.1. Istoricul jocului de fotbal pe plan mondial
Jocul de fotbal este unul din sporturile cu cea mai mare răspândire
dintre jocurile cu mingea, fiind prezent încă din epoca preistorică la
majoritatea popoarelor care aveau o cultură dezvoltată, cum ar fi: incaşii,
chinezii, grecii, romanii, egiptenii, japonezii etc.
Jocurile cu mingea din acea perioadă se practicau la voia întâmplării,
nu existau reguli de joc, dar aparţineau de un ritual transformat în obicei,
care orânduia desfăşurarea lor.
Legendele chinezeşti povestesc că, cu milenii înainte de Hristos s-a
răspândit un joc asemănător fotbalului, aşa numită: “tsu-chu” şi pentru
jucarea lui se folosea o minge îndesată cu blănuri. Această legendă descrie
jocul astfel: echipele combatante au trebuit să arunce sau să şuteze mingea
printre doi stâlpi între care era o pânză de mătase, cu o gaură cu diametrul de
30-40 cm. Era câştigătoare echipa care obţinea mai multe puncte
introducând mingea de mai multe ori prin acea gaură.
Istoria sportivă a Greciei antice mentionează existenţa jocului cu
mingea în ziua a V-a a Jocurilor Olimpice, zi în care programul era rezervat
jocurilor pentru copii, la loc de cinste situându-se jocul cu mingea, denumit
de greci: “EPISKROS”.
După cucerirea Greciei, romanii au început să practice acest joc cu
mingea, în special ca mijloc de pregătire al soldaţilor pentru luptă,
numindu-l: “HARPASTUM”.
Jocul practicat de romani, sub denumirea de HARPASTUM,
reprezintă jocul cu cele mai multe asemănări fotbalului de mai târziu.
Descrierile rămase, sunt edificatoare în acest sens. Jocul practicat de
către soldaţii romani prin înverşunarea şi violenţa exagerată cu care se
angajau cele două tabere, servea foarte bine spiritului de luptă şi pregătirii
legiunilor militare. Încălţămintea jucătorilor se numea: “calceus” de unde şi
denumirea actuala a jocului de fotbal din Italia: “CALCO”.
Locul de baştină şi cel mai reprezentativ al jocului a fost “CÂMPUL
LUI MARTE” de pe malurile Tibrului, unde jocul Harpastum se desfăşura
după unele reguli ca: cele două echipe, egale, erau formate din jucători de
atac şi apărare, care folosind orice mijloace urmăreau să conducă mingea la
ţintă, dincolo de linia trasată la cele două capete ale terenului de joc.
În Franţa, jocul era practicat în funcţie de regiune, având alte
denumiri: “SOULE” sau “MOLLAT” în Bretania; “BELLE”, “ETOFFE”
sau “BOISE” în Normandia; “CHOULE” în Picardia, etc.
În Anglia- practicarea joculul de fotbal este atestată în ultimele secole
î.Hr., fiind cunoscut de celţi cu 300 de ani înainte ca armata lui lulius Cezar,
care cucerise Britania (55- 54 î.Hr.) să părăsească insula. Cronicarii au
consemnat că în timpul stăpânirii romane, soldaţii britanici i-au învins la
fotbal pe cei romani, sugerând că nu aceştia din urmă au introdus jocul
HARPASTUM pe meleagurile britanice.
Fotbalul practicat în Anglia a fost atât de brutal încât după ce
angrenau populaţia a două localităţi învecinate să lupte pentru a trimite
mingea pe teritoriul adversarilor, indiferent cu ce mijloace, jocul se termina
cu victime, pagube materiale serioase, în dauna unor oameni paşnici.
Jocul de fotbal a fost interzis în repetate rânduri prin edictele
monarhilor englezi: Eduard al II- lea în 1314, Eduard al III- lea în 1349 şi
1365, Richard al II- lea în 1389, Henric al IV- lea în 1401, James al III- lea
în 1457, regina Elisabeta în 1572 şi 1581, precum şi de exponenţii bisericii
care au atacat jocul considerându-l păcătos şi diabolic.
Tot în această perioadă ne-a rămas denumirea de FOTBAL. Prin
edictul dat în 1349 de către Eduard al III-lea, regele Angliei, pentru
interzicerea practicării jocului cu mingea, în detrimentul călăriei şi a trasului
cu arcul, denumeşte pentru prima data jocul: “FOOT-BALL”, ceea ce
înseamnă: “foot”=picior; iar “ball”= minge.
Cu toate interdicţiile luate, popularitatea jocului nu a scăzut, fapt
demonstrat de evoluţiile următoare. Însuşi Oliver Cromwell, conducătorul
revoluţiei burgheze din secolul al XVII-lea a apreciat şi practicat cu pasiune
jocul de fotbal.
Practicat de-a lungul timpului, jocul de fotbal a dăinuit peste tot,
reducându-şi practicile prea dure şi datorită fixării unor reguli pentru
protejarea integrităţii corporale a jucătorilor.
Extins în toate şcolile, colegille şi universităţile engleze, jocul de
fotbal şi-a găsit un mediu deosebit de dezvoltare şi prosperitate.
Extinderea şi evoluţia rapidă a jocului de fotbal în Marea Britanie, a
necesitat apariţia unor organisme. Aşa au apărut primele federaţii naţionale
de fotbal, dintre care cea engleză a deschis era modernă a jocului, iîn anul
1863.
După modelul englez, au luat fiinţă noi federaţii naţionale, astfel:
Danemarca şi Olanda în 1889, Argentina în 1893, Elveţia şi Belgia în 1895,
Italia în 1898, Germania în 1899, Franţa, Uruguay, Norvegia, India, Africa
de Sud, Noua Zeelandă în 1900, etc.
În aceste condiţii, la data de 21 mai 1904 la Paris, din iniţiativa
francezului Robert Guerin, a avut loc semnarea acordulul de înfiinţare a
F.I.F.A (Federaţia lnternaţională de Fotbal Asociaţie), la care au aderat şapte
federaţii naţionale: Belgia, Danemarca, Elveţia, Franţa, Olanda, Spania şi
Suedia. Anglia deşi avea prima federaţie constituită din lume, din anul 1863,
nu a participat la înfiinţarea F.I.F.A (1904), devenind afiliată doar în 1906.
De-a lungul istoriei sale, F.I.F.A a avut până în prezent 8 preşedinţi:
- Robert Guerin (Franţa, 1904-1906),
- Daniel Burley Woolfall (Anglia, 1906-1918),
- Jules Rimet (Franţa, 1921-1954),
- Rodolphe William Seeldrayers (Belgia, 1954-1 955),
- Arthur Drewry (Anglia,1955-1961),
- Stanley Rous (Anglia,1961-1974),
- Joao Havelange (Brazilia 1974-1998),
- Sep Blater (Elveţia) din 1998.
I.2. Apariţia şi evoluţia jocului de fotbal în România
Practicarea exerciţiilor fizice, inclusiv jocurile cu mingea în general,
şi-au găsit un câmp fertil în cetăţile greceşti de pe malul Mării Negre,
Histria, Tomis şi Calatis, unde în ultimele secole î.Hr. şi în sec. I-XI tinerii
din gimnaziu erau supuşi unui “antrenament” fizic şi intelectual întocmai ca
în Atena.
În cetăţile dobrogene, cu prilejul unor sărbători tradiţionale, jocurile
cu mingea s-au practicat şi în timpul romanilor nu numai în gimnazii ci şi în
afara acestora. Se cunoştea că “pila” (mingea) era nelipsită în jocul ostaşilor,
confirmându-se astfel existenţa “harpastumului” roman care a evoluat de-a
lungul secolelor până în fotbalul actual.
În ceea ce priveşte apariţia jocului de fotbal în România putem aminti
cele mai importante repere:
- 1884 - la Arad s-a amenajat primul teren de fotbal din iniţiativa dr.
Emil Bădescu- unde se practica fotbabul după reguli aproximativ identice cu
cele de azi.
- 1899 - este adusă în ţară prima minge de fotbal de către Mario
Ghebauer - student în Elveţia (Econou în lucrarea “Footbal” publicată în
1935) - în Bucureşti.
- 1896 - în Bucureşti câţiva străini jucau fotbal pe un câmp de lângă
şoseaua Kiseleff (în lucrarea - ,,Sportul românesc de-a lungul anilor” de
Emil Ghibu şi Ion Todan).
- 1899-1902 s-a organizat primul club de fotbal la Timişoara, iar
jocurile se disputau pe ,,Câmpul Târgului” de pe calea Aradulul (biograful
losif Duda al fotbalului timişorean), unde de două ori pe săptàămână tinerii
practicau jocul.
I.3. Apariţia echipelor organizate
- 1899 — 15 august 1899 a avut loc primul joc oficial pe
teritoriul ţării noastre pe un teren regulamentar, cu arbitrii şi
22 de jucători, având o durată de 2 reprize a 45 de minute
fiecare, între două echipe aparţinând ,Societăţii fotbaliştilor
din Arad”.
- 1904 — se formează prima echipă românească de fotbal în
Bucureşti ,,SPORT CLUB OLIMPIA” din initiaţiva lui Mario
Ghebauer şi Lazăr Breyer.
- - 1909 — ia fiinţă ,,Asociaţia Cluburilor de Fotbal din
România” având ca scop îndrumarea şi coordonarea activităţii
fotbalistice din România, asociaţie care de fapt a creat nucleul
viitoarei F.R.F.
- - 1910 — se înfiinţează ,,Clubul Atletic Oradea” (C.A.O.)
şi ,,Chinezul Timişoara”, A.M.E.F.A. (Asociaţia Muncitorilor
pentru Educaţie Fizică Arad) şi RG.M.T. (Reuniunea de
Gimnastică a Muncitorilor din Timişoara); se inaugurează la
Cluj ,,Stadionul Oraşului” cu o capacitate de 12.000 de locuri,
situat pe locul actualului stadion municipal.
- 1912 — se înfiinţează F.S.S.R. ( Federaţia Societăţilor de
Sport din România ) cu implicaţii asupra fotbalului,
reprezentat prin Comisia de Fotbal — Asociaţie.
- 1912 — ia fiinţă ,,Asociaţiunile sportive şcolare” ale liceelor
din capitală (Gh. Lazăr, Sf. Sava, Matei Basarab, M. Viteazul,
D. Cantemir) care-şi dispută supremaţia în fotbal.
- - 1919 — se înfiinţează ,,Uniunea Cluburilor de Fotbal
Asociaţie” (U.C.F.A.) din iniţiativa lui Mario Ghebauer,
cuprinzând 16 cluburi şi 24 de echipe din Bucureşti,
facânduse demersuri pentru afilierea echipelor din Ardeal.
- 1924 — prima participare a echipei României la Olimpiada de
la Paris, unde este eliminată de Olanda (0-6).
- 1928 — participare în ,,Cupa Europei Centrale” — victorie cu
Turcia (4-2) la Arad şi infrângere cu Iugoslavia (1-3) la
Belgrad.
- 1929 — apariţia ,,Legii Educaţiei Fizice”.
- 1930, la 16 februarie ia fiinţă ,,FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE
FOTBAL - ASOCIAŢIE” (F.R.F.A.) având ca preşedinte pe
Aurel Leucuţia, vicepreşedinte Paul Nedelcovici, secretar
general Octav Luchide.
- 1931 — se organizează prima ediţie a ,,CUPEI ROMÂNIEI”.
- 1953 — s-a inaugurat la 2 august stadionul ,,23 august”,
actualul ,,Lia Manoliu” cu o capacitate de 70.000 de locuri.
- 1954 — România câştigă Jocurile Mondiale Universitare de
- la Budapesta.
- 1955 — prima participare la ,,Turneul U.E.F.A.” pentru
echipe nationale de juniori
- 1956 — prima participare a unei echipe româneşti la „Cupa
Campionilor Europeni” prin Dinamo Bucureşti.
- 1962 — câştigăm ,,Turneul U.E.F.A.” desfăşurat la Bucureşti.