ISTORIA EDUCA IEI FIZICE Ț Ex. Fiz. Epoca moderna Secolul al XIX-lea a fost numit „secolul revolutiilor'” revolutiilor agrara, industriala, din transporturi si comun social-politice, Europa si lumea intreaga si-au innoitstruc stiintei si ale tehincii au facut ca, inindustie, ''era'' c urmata de cea a petroluluisi a otelului.echea ordine socia fost treptatinlocuita prinalte categorii, ordonate dupa un nou criteriu! averea."ransformarile innoitoare produse de capitalism Europei si, prin e#pansiunea coloniala a marilor state, aucuprins se celelalte continente. In cadrul pietei mondiale, contactelesi relatii relatiile dintre popoare si civili$atii s-au largit si dive absolutiste au fost inlocuite treptat de regimuriliberale c participare a cetatenilor la viatapublica locala si centra sentimentulresponsabilitatii fata de comunitate . Epoca moderna desemnea$a acea perioada din istoria omen schimbari profunde pe plan politic, cultural-ideologic, soc perioada se deosebeste fundamental de cea anterioara potrivnica valorilor care i-au dat nastere si au mentionat secole. Societatea moderna promovea$a alte valori, si in pr singurele care pot favori$a progresul. &stfel, statul moder ba$at pe principiul separarii puterii in stat. (onstitutia ale carei principii se desfasoara intreaga activitate a soc loc schimbarea raportului dintre Stat si individ. Supusul m medievala devine cetatean cu drepturi fundamentale, p obligat a i le apara. Pe plan social, locul individului in societate este dat le crea$a si le acumulea$a, valori care devin benef economic, libera concurenta are darul de a stimula initiati este cea care da nastere la obligatii. ) noua cultura si o ba$ate pe ratiune, cunoastere, instruire si tolerant
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ISTORIA EDUCAIEI FIZICE
ISTORIA EDUCAIEI FIZICEEx. Fiz. Epoca moderna
Secolul al XIX-lea a fost numit secolul revolutiilor' pentru ca, prina ctiunea revolutiilor agrara, industriala, din transporturi si comunicatii, precum si a celor social-politice, Europa si lumea intreaga si-au innoitstructura si aspectul. Progresele stiintei si ale tehincii au facut ca, inindustie, ''era'' carbunelui si a fierului sa fie urmata de cea a petroluluisi a otelului.Vechea ordine sociala intemeiata pe privilegii a fost treptatinlocuita prin alte categorii, ordonate dupa un nou criteriu: averea.Transformarile innoitoare produse de capitalism s-au extins intoate tarile Europei si, prin expansiunea coloniala a marilor state, aucuprins se celelalte continente. In cadrul pietei mondiale, contactelesi relatiile mondiale, contactele si relatiile dintre popoare si civilizatii s-au largit si diversificat.Regimurile politice absolutiste au fost inlocuite treptat de regimuriliberale care au permis o mai mare participare a cetatenilor la viatapublica locala si centrala, au dezvoltat spiritul civic si sentimentulresponsabilitatii fata de comunitate .Epoca moderna desemneaza acea perioada din istoria omenirii in care au loc schimbari profunde pe plan politic, cultural-ideologic, social si economic. Aceasta perioada se deosebeste fundamental de cea anterioara; mai mult, este opusul ei, potrivnica valorilor care i-au dat nastere si au mentionat-o de-a lungul a mai multor secole. Societatea moderna promoveaza alte valori, si in primul rand cele umane, singurele care pot favoriza progresul. Astfel, statul modern este statul constitutional, bazat pe principiul separarii puterii in stat. Constitutia devine legea fundamentala, pe ale carei principii se desfasoara intreaga activitate a societatii. In aceasta perioada are loc schimbarea raportului dintre Stat si individ. Supusul monarhului din perioada medievala devine cetatean cu drepturi fundamentale, pe care statul modern este obligat a i le apara.Pe plan social, locul individului in societate este dat de valorile pe care acesta le creaza si le acumuleaza, valori care devin benefice intregii societati. Pe plan economic, libera concurenta are darul de a stimula initiativa oamenilor. Proprietatea este cea care da nastere la obligatii. O noua cultura si o noua ideologie (Iluminismul) bazate pe ratiune, cunoastere, instruire si toleranta, contribuie la formarea unei mentalitati total diferita de atitudinea contemplativa si fatalista a omului medieval.In istoria romanilor, epoca moderna cuprinde aproape un secol si s-a desfasurat intre doua evenimente majore: Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu de la 1821 si constituirea statului national unitar roman din 1918. Perioada respectiva se caracterizeaza prin acelasi proces de modernizare a tuturor componentelor societatii romanesti.Revolutia de la 1821 aduce in fata legimitatea regimului fanariot si retinea responsabilitatea acestuia in degradarea politica, sociala si culturala prin Principatele dunarene. Procesul de renastere nationala in istoria romanilor trebuia sa inceapa cu inlaturarea regimului fanariot. De aceea, Revolutia lu Tudor Vladimirescu are semnificatia unei reveniri la coordonatele istoricenationale, marcand inceputul epocii moderne romanesti.Societatea romaneasca a avut in perioada moderna o evolutie cu caracter progresiv si cumulativ.Exercitiul fizicnelegerea fenomenului de practicare a exerciiilor fzice (sub diferite forme de activitate motric) este condiionat de cunoaterea evoluiei concepiilor i organizrii educaiei fzice i sportului, ntlnite sub diferite tipuri n toate etapele de dezvoltare a societii umane. Raporturile dintre ideologie, organizare i dezvoltarea social, pe de o parte, i obiectivele i metodologia de organizare, pe de alt parte, sunt evideniate n relaii de coordonare reciproc.Deosebit de complex, i cu profunde implicaii n dezvoltarea fiinei umane, fenomenul practicrii exerciiilor fizice i regsete prezena la nceputul istoriei omenirii. Diferite forme de activitate motric efectuate n scopul producerii unor bunuri sau a aprrii, prin care se asigura supravieuirea (vntoare, pescuit, lupte de diferite tipuri etc.) i-au pierdut treptat acest caracter, desprinzndu-se ca mijloace de pregtire a tineretului pentru via.Astfel, adulii au folosit anumite secvene de munc, n scop educativ (alergare, aruncare, not etc), sub form de ntrecere, secvene care, n decursul anilor, s-au constituit ca modaliti de educare fizic, ajungnd pn la formele sofisticate de astzi.Cronicile istorice consemneaz particulariti ale exercitiilor fizice n fiincie de condiiile geografice n care triau populaiile respective. Astfel, populaiile insulare practicau mai ales exerciii de not, scufundare i de vslit. Populaiile care triau n condiii de es sau de munte erau renumite pentru calitile lor de alergtori, dar i de arunctori la int. Interesante sunt i descrierile diferitelor tipuri de jocuri care au ca subiect aciuni motrice de tipul celor enunate anterior.Odat cu dezvpltarea societii omeneti i a diferitelor tipuri de exerciii fizice, precum i asocierii lor cu anumite scopuri pe care le urmreau: utilitare, educative, ludice, omul a simit nevoia asigurrii transmiterii, din generaie n generaie, a acestei experiene.Antichitatea este cea care marcheaz un iinportant moment n dezvoltarea fenomenului de practicare a exerciiilor fizice, precum i a consemnrii primelor cugetri pe aceast tem.Exercitiul fizic reprezinta actul motric repetet in mod constient si sitematic in scopul cresterii potentialului biologic al omului, exprimat prin perfectionarea dezvoltarii fizice, cresterea capacitatii fizice, corectarea deficientelor fizice si recupearea motorie.Exercitiul fizic este mijlocul de baza al educatiei fizice,antrenamentului sportiv si kinetoterapie si are o serie de caracteristici: se realizeaza todeauna cu consumul energetic (efort) , necesar efectuarii contactiilor musculare sub control sisteatic nervos si acre are ca efect stimularea functiilor organismului; este special conceput pentru realizarea scopului propus (perfectionarea fizica,, dezvoltarea calitatii motrice , coretarea unei atitudini sau deficiente fizice, recuperarea dupa accident sau boala ), elementul international deosebeste exercitul fizic de alte actiuni motrice neorganizate (jocul copiilor ) sau organizate (activitati productive sau cotidiene); se efectueaza sistematic, dupa reguli metodice precise, intrucat numai efecte cumulative ale practicari sale pot realiza obiectiuvul propus; desi influenteaza prioritar sfera biologica a fiintei uane, are certei efecte si in plan pshic (prin stimularea proceselor fundamentale si inhibitia, a gandirii , memoriei , imaginatiei etc) , in plan intelectual (largirea fondului de cunostinte) , ca si in plan moral si estetic.Exercitiul fizic este caracterizat de continut si de forma.Continutul este caracterizat de totalitatea elementelor are compun un exercitiu fizic si anume: miscarile efectuate de segmentele corpului sau de catre aceasta in intregime (flexii, extensii, rotari, etc); efortul fizic incorporat , exprimat prin parametrii acestuia: volum, intensitatea, complexitate; efortul psihic, concretizat in gradul de solicitare a diferitelor procese psihice: memorie, atentie, imaginatie, vointa etc.Valoarea continutului unui exercitiu este dat de cantitatea si calitatea elementelor care-l compun si sta la baza selectarii exercitiilor, pe baza eficientei lor, in vederea realizarii obiectivelor propuse.Fora exercitiului este dat de modul in care sunt dispuse si executate elementele acestuia si se concretizeaza in: pozitia corpului in diverse momente ale executarii exercitiului si pozitia segentelor unele fata de celelalte sau fata de corp; directia si sensul iscarilor corpului sau ale sehmentelor sale; amplitudinea miscarii determina tonusul muscular de elasticitatea muschilor si tendoanelor si de mobilitatea articulara; tempoul sau frecventa miscarilor (numarul de executii pe unuitatea de timp); ritmul modul de alternare a fazelor unei miscari sau miscarilor in intregime. Se apreciaza ca sub aspectul formei exercitiului fizic are 4 tipuri de caracteristici: spatiale pozitii, directii, sensuri, amplitudine etc; temporale durata, ritm, tempo, viteza de reactie; spatio-temporale viteza de accelerare si deplasare; dinamice determinata de fortele care actioneaza in cadul miscarii (interne forta muschilor, elasticitatea muschilor, rezistenat ligamentelor etc. externe rezistenata la frecarea cu aerul, apa sau zapada, rezistenta obietelor, a sprijinului sau adversarului etc).
Exemple de exercitii fizice din epoca modernaGimnastica n epoca modern Secolul al XVII-lea este considerat secolul realismului, iar secolul al XVIII-lea cel al raionalismului, iar printre personalitile de frunte ale acestui val de pedagogi enumerm:Jan Amos Komenski (1592-1670) cel mai mare gnditor al secolului al XVII-lea (de origine ceh), a adoptat ideea Un spirit sntos nu poate exista dect ntr-un corp sntos , considernd valoarea fizic a omului nu ca un scop final, ci ca o condiie a valorii lui sociale, ce permite ca omul s fie util societii.Plecnd de la principiul c coala trebuie s aib grij i de sntatea copilului, el a preconizat amenajarea de terenuri pe lng coli, pe care s se practice exerciii i jocuri. n programul colar al elevului, 8 ore pe zi erau consacrate nvturii, 8 ore somnului, iar 8 ore exerciiilor fizice, ngrijirilor igienice i mesei.John Locke (1632-1704), filosof i medic englez, susine c, aptitudinile existente se fortific cu ajutorul exerciiului, practica perfecionnd talentul. n opera sa pedagogic, Cteva cugetri asupra educaiei copiilor, analizeaz educaia fizic, moral i intelectual a copiilor din clasele dominante, caracterul de clas al concepiei lui Locke despre educaie fiind evident, iar formarea gentlemanului concretiznd acest lucru a constituit idealul su educaional.Ideile lui J.Locke l-au inspirat pe J.J.Rousseau (1712-1778), omul cel mai reprezentativ al secolului al XVIII-lea n materie de educaie. Principiul educaiei sale era ntoarcerea la natur, Locke susinnd c natura l-a creat pe om bun, dar societatea l-a stricat.Opera de baz a lui Rousseau este Emil ou de l'education (Emil sau despre educaie) i a aprut n anul 1762.ntemeietorii de coliJohann Bernhard Basedow (1723-1790) ntemeiaz coala filantropist de la Dessau, n anul 1774, n care pune accent pe educaia fizic, lund ca mijloc de baz gimnastica greac.Concepia sa privind formarea viitorilor ceteni este militar. El aplic o metod liber de educaie, i anume Copiii trebuie s nvee, jucndu-se.Salzmann Christian Gotthilf (1744-1811) a acordat o atenie deosebit educaiei corporale, programul su de educaie fizic bazndu-se pe ideea c natura ntrete omul, iar exerciiile utilizate cuprindeau: alergri, srituri, balansri, voltije, jocuri, clrie, not. Johann Cristoph Guts-Muths (1759-1839), profesor de gimnastic, a experimentat 8 ani efectele exerciiilor fizice n coala n care profesa. n anul 1793 public Gimnastik fur die jugend (Gimnastica pentru tineret), oper de mare valoare pedagogic, ce constituie cea dinti carte modern de educaie fizic din lume prin profunzimea gndirii, bogia documentrii, justeea observaiei i claritatea expunerii.Gerhard Ulrich Anton Vieth (1763-1836) a pus la baza educaiei fizice i a practicrii gimnasticii anatomia i fiziologia uman, susinnd c profesorul de gimnastic trebuie s cunoasc maina care-i este ncredinat . Tratnd mecanica micrilor, el le clasific dup diviziunile anatomice, n micri ale corpului, trunchiului, membrelor superioare, inferioare.Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1826), pedagog elveian, a cutat, prin concepiile sale, s ajute masele populare srace, crend, pentru ele, un nvmnt popular, la baza cruia s stea o educaie moral caracterizat prin iubire activ fa de om.Pestalozzi a acordat o atenie deosebit educaiei fizice i modului ei de predare n coal, avnd la baz principiul su fundamental, intuiia. Exerciiile fizice (gimnastice) se executau n colectiv, metodic, ncepnd cu exerciii simple i cunoscute, dezvoltndu-le apoi treptat i sistematic.Pestalozzi este ntemeietorul exerciiilor libere, care se executau n cerc, n jurul profesorului, dup comand i ntr-o inut comod i constau din micri cu capul, trunchiul, braele i picioarele i din combinaia lor.Creatorii de sistemeCreatorii de sisteme pedagogice n educaia fizic au aprut n acelai timp n mai multe ri: n Frana Amoros; n Germania Jahn; n Suedia Ling; n Anglia Arnold.Sistemul francezDon Francesco Amoros Y.Ondeano (1770-1848) s-a nscut la Valencia i a devenit cetean francez, prin naturalizare, n anul 1816.Amoros a fost un pedagog teoretic i practic n egal msur, crend o serie de instituii n care se preda gimnastica dup principiile sale, tiprind numeroase cri n care i-a fixat sistemul i metoda pedagogic. Dintre acestea, se remarc Manualul practic al exerciiilor corporale i al jocurilor celor mai potrivite pentru ntrirea corpului i a membrelor; Manualul de educaie de gimnastic i moral; Noul manual complet de educaie fizic, gimnastic i moral, care este un atlas.Tendina autorului a fost s sporeasc potenialul fizic, intelectual i moral al cetenilor francezi, Amoros fiind considerat creatorul i eful colii franceze de educaie fizic. El i-a constituit ntreg sistemul bazndu-se pe legile biologice, dar i innd cont de condiiile n care triesc cei pentru care le-a elaborat.n concepia lui Amoros, gimnastica are un el multilateral: fizic, psihic, social etc. El a fost cel care a sistematizat exerciiile fizice i a fundamentat tiinific sistemul de educaie fizic.Amoros mparte exerciiile n trei mari categorii:I. Gimnastica civil;II. Gimnastica militar.III. Gimnastica medical.Gimnastica civil este adevrata gimnastic educativ. Ea cuprinde dou feluri de exerciii:a) elementare;b) de aplicaie se execut cu ajutorul aparatelor.Exerciiile de aplicaie constituie gimnastica cu aparate, capitolul cel mai criticat de contemporanii si. Amoros este inventatorul porticului i al piramidelor vii folosite n spectacole.Gimnastica cu aparate a constituit marea vin ce i se imput lui Amoros, deoarece punea accent pe gimnastica brahial, dnd braelor un rol nenatural i exagerat.Dintre elevii lui Amoros, cel mai activ a fost Napoleom Laisne, care a nlocuit cntecul cu numrtoarea, pentru a puncta micrile.Emul i adverser al lui Amoros, Clias are marele merit de a fi pus bazele gimnasticii copilriei, ct i ale gimnasticii feminine.Sistemul germanProgresele economice realizate ctre sfritul secolului al XVIII-lea au marcat evoluia Germaniei n toate domeniile.ntemeietorul colii germane de educaie fizic a fost Friedrich Ludwig Jahn (1778-1852), printele gimnasticii. Sistemul creat de el a fost o gimnastic ce servea ca mijloc de pregtire militar.Activitatea sa n domeniul educaiei prin gimnastic a nceput n 1810, cnd, rupnd tradiia gimnasticii colare, Jahn a adoptat o metod proprie i original: ieea cu elevii si afar din ora, la cmp, la pdure, ca s fac exerciii n aer liber; astfel a fost organizat primul teren de exerciii gimnastice lng Berlin, numit Turnaplatz. Dei gimnastica lui se adresa elementelor din afara colii, totui ea a ptruns i n nvmnt. Cartea de baz a sistemului su este Arta gimnasticii germane.Numeroi sunt cei care au adus critici sistemului creat de Jahn. Astfel, contemporanii si nu au fost de acord cu metodica exerciiilor folosite, deoarece Jahn a subordonat interesul pedagogic, unui scop practic, crend, prin exerciiile sale violente, o gimnastic de for proprie adulilor, neglijndu-i pe cei slabi. Dar Jahn a avut i merite: a mutat exerciiile fizice n plin natur; a dezvoltat gustul pentru cunoaterea frumuseilor morale, fiind un precursor al stilismului; a meninut i propagat ideea folosirii jocului, a exerciiilor, a cntecului, a veseliei, a sociabilitii.Contemporan cu Jahn a fost Adolf Spiess (1810-1858), creatorul i organizatorul gimnasticii colare germane. Gndirea pedagogic a lui Spiess a fost cristalizat n cele dou opere ale sale: Teoria gimnasticii i Gimnastica pentru colari.Sistemul suedezCreatorul gimnasticii suedeze, Per Henrik Ling (1776-1839), a avut ca izvor de inspiraie coala danez a profesorului Nachtegall, cel care a stabilit gradarea exerciiilor, de la cele uoare, la cele grele i de la cele simple, la cele complexe, cel care a introdus gimnastica n toate colile, unitile militare i asociaiile populare.n anul 1814, Ling nfiineaz Institutul Central de Gimnastic din Stockholm. Sistemul lui Ling este reluat de discipolii si, iar opera sa Fundamentele generale ale gimnasticii a aprut dup moartea autorului ei, fiind redactat de fiul su, Hjalmar Ling, care a introdus diverse note, documente i aforisme gsite printre hrtiile tatlui su, sistematiznd exerciiile, principiile i metodele astfel:1) legile organismului omenesc;2) principii fundamentale de pedagogie;3) principiile gimnasticii militare;4) principiile gimnasticii medicale;5) principiile gimnasticii estetice;6) elemente i mijloace ale gimnasticii.n realizarea conceptelor sale, Ling pleac de la om, de la omul anatomic i fiziologic, ajungnd apoi la exerciiu. Acest lucru l deosebete pe Ling de predecesorii si, care plecau de la exerciiul n sine, considerndu-l o necesitate fiziologic i cutnd s-l aplice omului normal.Gimnastica lui Ling conine micri care se bazeaz pe criteriul utilitii, micarea fiind eminamente analitic, iar coloana vertebral este considerat organul cel mai de seam al micrilor omului, axa de sprijin a tuturor prghiilor corpului. Principala funcie asupra creia i-a ndreptat atenia a fost respiraia, Ling acordnd importan muchilor dorsali i ai centurii abdominale.Sistemul lui Ling a inaugurat era fiziologic n educaia fizic, fiind considerat o metod de educaie tiinific, deoarece exerciiile au fost adaptate structurilor anatomice i funciilor corpului uman, satisfcnd trebuinele strict determinate ale organismului.Sistemul suedez a fcut epoc, generalizndu-se n proporii fr precedent n mediul colar, supravieuind n Europa pn dincolo de jumtatea secolului al XX-lea ; n Romnia, a fost nlocuit n anul 1948 cu gimnastica sportiv a lui Jahn.Sistemul englezRealizatorul spiritului sportiv n educaia englez a fost Thomas Arnold (1795-1842). Originalitatea sistemului const n faptul c a folosit mijloace fizice pentru a realiza scopuri morale.Educaia fizic a lui Arnold nu este nici gimnastica de for a lui Jahn, nici gimnastica analitic a lui Ling, nici gimnastica lui Amoros, ci o educaie prin sport, pe care a realizat-o prin practicarea jocurilor sportive, ceea ce a dus la dezvoltarea acelei trsturi de caracter moral numit de englezi fair-play. Arnold consider c jocurile de ntrecere influeneaz puternic i deopotriv att fizicul tnrului, ct i trsturile de caracter (voin, perseveren, iniiativ, stpnire de sine).n epoca ce a urmat reformei lui Arnold, educaia fizic n Anglia a continuat s se dezvolte pe diferite ci. Au fost nfiinate, nc din 1850, cluburile sportive, care devin din ce n ce mai numeroase i mai active, dezvoltnd sportivismul, bazat pe tradiiile engleze. n 1861, Hertbert Spencer (1820-1903) publica lucrarea Despre educaia intelectual, moral i fizic, considernd educaia fizic temelia oricrei educaii.n Rusia un rol important n dezvoltarea educaiei fizice l-a avut fiziologul P.F.Leshaft (1837-1909), care a militat pentru crearea unui sistem de educaie fizic fundamentat din punct de vedere tiinific.Gimnastica n secolul al XX-leaReprezentanii de seam ai gimnasticii secolului XX au delimitat importana i valoarea sistemelor vechi, formulnd o concepie nou asupra gimnasticii.Dintre toate sistemele, cele ale lui Ling i Jahn au avut o larg rspndire n lume, genernd coli, instituii, activitii competitive, dar peste ele, cu o reuit total, care va cuprinde ntreg mapamodul, va fi sistemul jocurilor, al ntrecerilor creat de Arnold n Anglia; acesta este germenele sportului, ce va deveni ctre sfritul secolului al XX-lea una dintre cele mai rspndite, ndrgite i practicate activiti din lume.De asemenea, specialitii au explicat i aezat termenii de gimnastic i educaie fizic la locul cuvenit. Termenul de gimnastic, folosit atta vreme n nelesul de educaie fizic, a fost nlocuit, oficial, n anul 1910, prin Regulamentul francez de educaie fizic. Astfel, pentru prima dat, termenul de educaie fizic lnlocuiete pe cel de gimnastic, stabilindu-se totodat i coninutul fiecrui termen.Sfritul secolului al XIXlea a fost marcat de crearea primelor federaii naionale de gimnastic: 1832 Federaia elveian 1860 Federaia german 1865 Federaia polonez 1868 Federaia olandez 1869 Federaia italian 1873 Federaia francez 1885 Federaia ungar 1906 Federaia romnFederaia Internaional de Gimnastic ( FIG) a fost creat n anul 1881.Atletismul in epoca modernaAtletismul s-a renscut i s-a reconstituit ca ramur a sportului n Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea. Englezi au organizat ntreceri pe lng colegiile i universitile n care studiau tinerii nobili. Primele nscrisuri despre ntrecerile atletice sunt legate de Academia Militar Regal Woolwich (din anul 194) i Colegiul Exeter - Oxford (din anul 1850). n anii'50 competiiile de atletism au constituit activiti de mare interes pentru universitile din Oxford i Cambridge, acestea avnd prima confruntare abia n anul 1864.Ca promotori ai atletismului, englezii au standardizat (n sistemul englezesc de msurare), unele dimensiuni ale terenurilor i materialelor sportive, precizri care de fapt, au rmas valabile i azi.Astfel s-au fixat: 4 picioare (1,22m) pentru limea culoarului de alergare, lungimea pragului de la srituri i a celui de la cercul de aruncare a greutii, lungimea ciocanului (bila cu cablul i mnerul); 7 picioare (2,135m) pentru diametrul cercului din care se arunc greutatea i ciocanul; 15 yarzi (13,72m) pentru proba de 110m garduri ca distan de la linia de start pn la primul gard; 10 yarzi (9,14m) pentru distana dintre garduri; 15 yarzi i un picior (14,02m) pentru proba de 400 m garduri (B) ca distan de la ultimul gard pn la linia de sosire; 1 yard (91,4cm) pentru nlimea gardului n anul 1916 cea mai important competiie de nivel mondial, Jocurile Olimpice, programate s se desfoare la Berlin, au fost anulate, din cauza rzboiului. ntre cele dou rzboaie mondiale, supremaia mondial n atletism s-a disputant ntre atleii americani i europeni, dintre ultimii remarcndu-se nordicii (n mod deosebit finlandezii i suedezii) i britanicii.
Evolutia organizarii educatiei fizice si sportului in RomaniaIn a doua jumatate a secolului al - XX - lea pe fondul unor profunde transformari politice, economice si sociale, invatamantul, cultura si arta au inregistrat progrese deosebite.Putem considera ca ultimele decenii ale secolului trecut reprezinta inceputurile sportului in Romania. Sportul ca fenomen social a fost influentat si de existenta sistemelor de educatie fizica europene aparute la sfarsitul secolului al - XVIII -LEA si inceputul secolului al - XIX -lea sisteme ce au influentat conceptiile autohtone.In evolutia organizarii educatiei fizice si sportului in Romania se disting mai multe etape.Aparitia primei societati sportive in 1867 la Bucuresti denumita: "Societatea centrala romana de arme, gimnastica si dare la semn" infiintata la initiativa lui Gh. Moceanu si G. Constantiniu.Alte societati infiintate: in 1893 " Societatea profesorilor de gimnastica din Romania; in 1895 " Societatea de gimnastica Viitorul din Craiova; in 1897 " Aurora - societate de gimnastica de scrima si de lectura " din Bucuresti, in 1900 " Societatea de gimnastica a corpului didactic" din Bucuresti; in 1901 " Societatea de gimnastica si sport Aquila" din Pitesti.In 1906 toate societatile s-au intrunit in Federatia Societatilor de Gimnastica din Romania (FSGR) cu o revista de specialitate"Gimnasticul Roman".In 1912 s-a infiintat Federatia Societatilor Sportive din Romania (FSSR) primul for care a coordonat activitatea tuturor ramurilor de sport, conducand12 comisii centrale avand urmatoarele realizari: a introdus afilierile, regulamentele, legitimarile, calendarele competitionale, omologarea rezultatelor.In 1914 ia fiinta Comitetul Olimpic Roman (COR) si se afiliaza la CIO. In perioada razboiului activitatea sportiva a fost neglijata iar FSSR -ul total inactiv.Educatia fizica in Romania in epoca moderna
Inspirat de vechea cultura elena si de cea a secolului al XVIII-lea, domnul Munteniei a indicat practicarea exercitiilor corporale ntr-o perioada n care nici n scolile secundare europene educatia fizica nu-si gasise nca un satut precis n programele de nvatamant. Intentia sa, deosebit de valoroasa nu s-a aplicat, dar trebuie consemnata ca o contributie teoretica la fundamentarea educatiei scolare.Spre sfritul sec. XIX i nceputul sec XX iau nastere numeroase cercuri si asociatii sportive, sunt organizate concursuri hipice, de tir, patinaj, scrim, gimnastic, ciclism, canotaj, atletism.La iniiativa lui Spiru Haret, n anul 1897 se desfsoara primele campionate colare de oin, care vor avea apoi desfsurare anual.n primii ani ai secolului al XX-lea s-au extins sporturi precum boxul, ciclismul i mai trziu jocurile de echip.n prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza Regulamentului Organic din anul 1832, din bugetul scolar al principatului Muntenia, au fost angajati doi profesori de gimnastica, unul la colegiul Sf.Sava din Bucuresti si altul la scoala centrala din Craiova. n regulamentul scolii apar urmatoarele instructiuni: "n timpul pauzei se vor da scolarilor mijloace de a face exercitii gimnastice, care le pot ntari corpul si i fac ndrazneti; se vor pazi nsa a nu se sui n copaci si de a nu alerga.
n aceasta perioada, dezvoltarea activitatii de educatie fizica a fost impulsionata de actiunile unor personalitati, cel mai adesea cetateni ai unor tari din Europa unde nivelul de dezvoltare al acestui domeniu era mai ridicat. Italienii Luzzato si Spinzi care au predat gimnastica la " Academia Mihaileana " din Iasi ntre anii 1840 - 1848, respectiv la corpul de pompieri din Bucuresti. Ultimul, a fost angajat dupa Unirea Principatelor n 1859, de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca profesor de gimnastica si scrima la scoala militara din Iasi. Elvetianul Louis Seres, care n anul 1848 a deschis la Bucuresti o scoala privata de scrima.n Transilvania n schimb, datorita mai ales populatiei sasesti, n prima jumatate a secolului al XIX-lea s-a desfasurat o activitate de educatie fizica bine organizata, dupa modelul Turnverein-urilor din sistemul german a lui Jahn-Eiselen. Tinerii sasi care studiau n Germania, au adus n orasele Brasov, Sibiu, Sighisoara, Sebes, Bistrita, Medias etc., modelul exercitiilor fizice practicate n scolile din Berlin si Leipzig: gimnastica la aparate, scrima, tirul, notul etc. Printre promotorii de seama ai acestor actiuni, s-a aflat profesorul Stefan Ludwig Roth, care nca din 1882 a pus bazele unui Turnverein n orasul Medias. nfiintarea de Turnverei-uri la Brasov, Iasi, Galati, Azuga, a determinat organizarea "Uniunii germane de gimnastica din Romania.n partea a doua a secolului al XIX-lea, preocuparile concrete pentru dezvoltarea nvatamantului si implicit a educatiei fizice scolare, s-au materializat prin aparitia unor reglementari oficiale, legi, instructiuni si programe: Legea instructiei din anul 1864, prin care s-a introdus gimnastica ca "nvatatura obligatorie" n liceu, masura ramasa formala, din cauza lipsei de personal la aceasta disciplina); Reforma nvatamantului din anul 1893, ocazie cu care gimnastica s-a introdus si n scolile primare. Au aparut si primele programe oficiale, care au stabilit continutul si volumul de ore pentru fiecare an, precum si instructiunile necesare aplicarii (Programa scolara de gimnastica din anul 1893).Dezvoltarea educatiei fizice n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a fost n mod decisiv determinata de activitatea unor personalitati, a caror contributie la organizarea si conducerea acesteia, mai ales n mediul scolar, a fost remarcabila.Primele asociaii sportive din Romnia a fost nfiinate la mijlocul secolului al XIX-lea. Una din primele s-a numit Societatea de dare la semn (nfiinat n timpul domniei lui Al. I. Cuza). n primii ani ai secolului al XX-lea s-au extins sporturi precum boxul, ciclismul i mai trziu jocurile de echip. Primul meci de fotbal s-a jucat la Arad n august 1899 (prima partid de fotbal oficial din ar, ntre dou echipe locale lng Uzinele de Vagoane din Arad. Meciul, care s-a desfurat n perioada tulbure n istoria rii, cnd Transilvania se afla nc sub dominaia Imperiului Austro-Ungar, s-a ncheiat 0-0) iar n 1910 a fost nfiinat primul club de rugby n Bucureti. Doi ani mai trziu a fost nfiinat n capital Federaia Societilor Sportive din Romnia, fiind urmat de nfiinarea Comitetului Olimpic Romn n 1914.http://ro.wikipedia.org/wiki/Sportul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia - cite_note-COSP-2 Prima instituie de nvmnt superior n acest domeniu, Institutul Naional de Educaie Fizic, i-a deschis porile n 1923. n perioada dintre cele dou rzboaie mondiale sportivii romni au obinut primele victorii n concursurile internaionale.
GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) considerat parintele educatiei fizice scolare din tara noastra, a fost un militant activ pentru introducerea educatiei fizice n scoli. Timp de mai bine de treizeci de ani si-a dedicat energia organizarii si conducerii activitatii de educatie fizica din sistemul scolar si militar, dar si n nfiintarea unor societati sportive si n formarea instructorilor si profesorilor de specialitate. Prin calitatile sale si prin modul n care s-a implicat n aceste activitati a reusit sa atraga atenta si sa obtina sprijin din partea multor personalitati ale timpului: generalul E. Florescu, dr. C.Davila, B.P.Hasdeu, V.A.Urechia, s.a.Nascut n satul Orman din apropierea orasului Gherla, Moceanu a studiat la Gherla si apoi la seminarul teologic la Blaj, remarcandu-se de la nceput ca un mare iubitor al exercitiilor fizice si un foarte bun gimnast. Dupa perioada n care a fost acrobat ntr-o trupa ambulanta, a predat gimnastica la cateva scoli din Cluj.n anul 1862 se stabileste Bucuresti, fiind angajat a profesor de gimnastica la pensionul seicaru, din Calea Rahovei si apoi la Colegiul Sf.Sava. Moceanu nu s-a multumit doar cu latura practica a profesiunii sale, el a fost preocupat si de elaborarea unor lucrari de specialitate. Adept al sistemului german de gimnastica, n anul 1869 a publicat o prelucrare a faimoasei "Deutsche Turnkunst" a lui Jahn si Eiselen, cu denumirea "Carte de gimnastica". Pe langa aceasta n decursul anilor a mai publicat: "Gimnastica populara si rationala pentru uzul scolilor primare, secundare si superioare" (Bucuresti, 1875); "Carte de gimnastica pentru uzul scolilor primare si secundare de fete" (Bucuresti, 1887); "Scoala de patinaj si not" (Bucuresti, 1892); "Memoriile mele asupra istoriei gimnasticii din Romania si asupra calatoriilor mele n ntreaga lume" ( Bucuresti, 1895).Moceanu a fost si un foarte apreciat coregraf, ior ansamblul de dansuri folclorice condus de el a realizat numeroase turnee la Paris, 1878, Roma, 1882, Madrid, 1884, Calcutta,1886.
SPIRU HARET (1851-1912)poate fi considerat principalul organizator al educatiei fizice scolare. n cei aproape zece ani (1879-1899, 1901-1904, 1907-1910) cat a functionat ca ministru al Instructiunii Publice, a reorganizat tot sistemul de nvatamant, acordand o mare atentie mbunatatirii continutului predarii gimnasticii. A oficializat obligativitatea acesteia n scoala, cu o ora pe saptamana pentru fiecare clasa si a separat educatia fizica de instructia militara. Odata cu instalarea sa la conducerea ministerului, a stabilit comisii speciale pentru realizarea programelor de gimnastica n scolile primare, secundare si normale.A hotarat introducerea n scoala a jocului national "oina", ncepand cu anul 1897, numind o comisie de specialisti pentru elaborarea unui regulament unic al jocului. Pentru stimularea dezvoltarii jocului, a instituit organizarea anuala a unui concurs inter-scolar, cu echipe reprezentative din scolile romanesti, din Bucuresti si din tara. La prima editie din luna mai 1899 au participat 18 echipe (cu aceasta ocazie avand loc si serbari de gimnastica).Oina - sau hoina cum i se mai spunea - este socotit un joc sportiv naional pentru romni, avnd, pe pmntul romnesc, o vechime de cel puin 6 secole, aa cum menioneaz cronici i hrisoave care i subliniaz popularitatea de care se bucura printre copii i tineri, printre oteni i voievozi. Aa, de pild, aflm c pe timpul lui Vlaicu Vod, adic prin anul 1364, oina se juca pe plaiurile rii Romneti, ea ptrunznd peste tot: n sate, n comune, n viaa oamenilor. Jocul de oin amintete de o veche ndeletnicire a daco-romanilor, pstoritul. A oina oile nseamn a le cobor toamna de la munte la esul verde, ntr-o zon sau localitate din apropierea unui ru, fenomen numit transhumanDin initiativa sa, la data de 21-24 septembrie 1904 a avut loc la Bucuresti, la Liceul "Gheorghe Lazar", prima conferinta pe tara a profesorilor de gimnastica, prezidata de catre profesorul universitar Paul Bujor din Iasi si onorata de prezenta ministrului Spiru Haret. La aceasta conferinta au participat 43 de profesori de educatie fizica care pe langa dezbaterile asupra programelor, au asistat la lectii practice ilustrative asupra exercitiilor gimnastice si au purtat discutii asupra jocurilor scolare, a practicarii jocului popular oina si a dansurilor nationale.Dupa trei ani, n 25-28 noiembrie 1907, tot n localul Liceului "Gheorghe Lazar" a avut loc a doua conferinta pe tara a profesorilor de educatie fizica, la care s-au purtat discutii asupra aplicarii programei de gimnastica n nvatamantul secundar si asupra terminologiei. Pentru prima data au avut loc discutii, privind tendintele de introducerea gimnasticii suedeze n programele scolare.Castigand tot mai multi adepti, sistemul suedez de educatie fizica este viu discutat cu prilejul cursurilor de perfectionare a profesorilor de educatie fizica, organizate n vara anilor 1909 si 1910. Pentru anul scolar 1909 -1910 noile programe de educatie fizica pentru scolile secundare de fete, au adoptat sistemul suedez de gimnastica, iar peste un an gimnastica suedeza se va introduce treptat si la baieti.Conceptia progresista a lui S.Haret despre educatie fizica s-a manifestat si prin luarea altor masuri destinate propagarii acesteia pe plan national, desi a ntampinat multe greutati, chiar ostilitate din partea oficialitatilor. A intervenit la nivelul prefecturilor judetene si oraselo pentru a se sprijini nfiintarea de societati de gimnastica, de jocuri, de tragere la semn, de natatie si de canotaj si organizarea de serbari locale si competitii inter-judetene. A luat masuri pentru introducerea jocurilor n aer liber la gradinitele de copii, ncepand cu anul 1910 si organizarea unui sanatoriu la Predeal pentru coloniile de vara a elevilor, a initiat turismul scolar, ca o recompensa pentru cei mai buni elevi ai scolii.Pentru rezolvarea uneia dintre cele mai acute neajunsuri ale domeniului, lipsa unui sistem de pregatire a cadrelor didactice de specialitate, a oficializat scolile nfiintate de catre societatile de gimnastica din Bucuresti si Iasi, pentru pregatirea cadrelor de specialitate. Astfel Societatea de gimnastica din Iasi (pe baza aprobarii ministrului, n anii 1904 si 1907) a pregatit 56 de profesori titulari si 18 suplinitori, iar Societatea "nainte " din Bucuresti (n anul 1912) a pregatit 39 de profesori titulari si patru suplinitori.n 1931 ia fiin Federaia Romn de Baschet i Volei, i totodat este iniiat i primul campionat regional de baschet masculin. Acest sport s-a dezvoltat mai mult dup anul 1944, cnd au nceput s se organizeze i campionate scolare anuale, iar n 1946 Romnia particip la primele Jocuri Balcanice. Ca si performane notabile pe plan internaional, Romnia s-a clasat de 3 ori pe locul IV la Campionatele Europene la baschet feminine (1964, 1966 i 1968), iar la baschet masculin Romnia s-a clasat de 2 ori pe locul V la Campionatele Europene (1957 i 1967).Educaia fizic i sportul - componente ale educaiei generalen cadrul caracterului global al educaiei, educaia fizic i sportul prezint coninuturi i sarcini specifice, cu influene de sistem asupra individului, n plan fizic, motric, intelectual, estetic i moral. n acelai timp, educaia fizic i sportul pot fi considerate drept forme speciale de educaie prin fizic, care conduc nu doar la finaliti biologice, ci i la importante aspecte psihologice i sociale. Educaia formal i informal beneficiaz de valorile transmise prin educaie fizic i sport, cum sunt acumularea de cunotine, motivaie, aptitudini, dispoziia de a depune eforturi personale, precum i de calitile sociale, cum sunt munca n echip, solidaritatea, voluntariatul, tolerana i fair-play-ul, totul ntr-un context multicultural.Educaia fizic i sportul - componente ale educaiei permanenteDatorit marii lor accesibiliti, educaia fizic i sportul se practic sub cele mai diferite forme, nsoind omul de la natere pn la btrnee, crend astfel un stil de via echilibrat i sntos. Educaia fizic i sportul dispun de strategii de aplicare i metode adaptate pentru realizarea obiectivelor difereniate, pentru fiecare vrst. Incluse n educaia permanent acestea acioneaz n sistem global, fizic, psihic i cultural favoriznd integrarea social a oamenilor indiferent de ras, cultur sau orientare politic.Educaia fizic i sportul sunt totodat factori de consolidare a rezistenei la incovenientele vieii moderne, o bogie comun cu profund caracter educativ pe parcursul ntregii viei, reprezentnd un tonic pentru activitile de timp liber individuale sau n grup.Exercitiul fizic in comuna primitiva, anii 2800-1500 inaintea Erei noastre.Antichitatea geto-dacica, daco-romanicaDomeniul educatiei fizice si sportului a trecut prin mai multe cicluri in lunga sa istorie. Aceste cicluri variaza de la un autoritarism strict la democratia liberala de astazi. Aceasta transformare a democratiei a deschis domeniul educatiei fizice pana la numeroase stiinte noi, si anume, crearea de noi oportunitati profesionale. Suntem convinsi ca evolutia ciclurilor de educatie fizica nu s-a oprit, ea va fi in continuare si aceasta va deschide calea pentru descoperirile viitoare dar si noi studii in domeniu.
Evolutia educatiei fizice si a sportului de la inceputurile omenirii pana in zilele noastre demonstreaza tendintele permanente ale omului de autoperfectionare. Practicand exercitii fizice, omul devine mai rezistent, invata sa invinga, sa lupte cu oboseala si sa fie hotarat in actiuni. Pe langa deprinderile motrice aplicative, pe care le imprima prin practicarea sa sustinuta se dezvolta si pretioase calitati motrice si moral-volitive.
Perioada preistorica este fascinanta prin insasi marcarea debutului tendintelor omului de a concura, de a inventa diverse forme de miscare. Activitatiile sportive de astazi isi datoreaza in mare parte spectaculozitatea acestei perioade de inceput pentru tot ceea ce inseamna materiale sportive, tehnici, probe sportive.Consider ca domeniul sportului devine si mai interesant prin studiul si descoperirea originilor acesteia, a punctelor sale de debut.
Miscarile fundamentale ale omului primitiv erau: alergarea, saritura si catararea care alcatuiau mijloacele luptei pentru existenta. Armele omului primitiv erau organele naturale: mainile, picioarele, dintii, dar pe viitor omul a inceput sa intrebuinteze segmente materiale cum ar fi: piatra, lancea, cutitul si maciuca. Aceste segmente amplifica, prelungesc si sporesc puterea organelor naturale si reclama si alte feluri de miscari, necesitate de manuirea lor.
Lupta a castigat spatiu in cea mai importanta perfectiune pe care a atins-o omul atunci cand el nu s-a mai multumit sa tina in mana acesta arme si a inceput sa le arunce la distanta impotriva adversarului. Elasticitatea corpurilor a dus la inventia prastiei si arcului, iar mai tarziu elasticitatea gazelor a dus la inventia armelor de foc. Omul a putut sa-si sporeasca fortele fizice care in chip natural erau inferioare acelora ale unor animale, in cele trei miscari fundamentale. El n-a putut intrece calul in fuga, dar inteligenta sa a inventat roata, miscata prin puterea musculara proprie, prin forta de tractiune a animalelor sau prin forte motrice a aburului sau electicitatii. N-a putut sari mai tare ca pantera, nici n-a putut zbura ca pasarile, nici inota ca pestii, dar a inventat armele, uneltele si masiniile cu care a intrecut prestatiile animalelor si le-a intrecut pe acestea prin puterea minti, a tendintelor sale de perfectionare.Exercitiul fizic in comuna primitiva, anii 2800-1500 inaintea Erei noastre.Exercitiile fizice nu au aparutn mod spontan, ele au o preistorie. Oamenii primitivi depuneau eforturi intense, brutale uneori, in lupta pentru satisfacerea nevoilor de hrana. Exercitiile fizice erau implicate in procesul de existenta, de procurare a bunurilor materiale si apararea de animalele salbatice. Din cauza numarului mic dedocumente materiale despre viata oamenilor din perioadele stravechi, datele furnizate de arheologie siantropologie sunt completate cu cele obtinute n urma observatiilor asupra unor grupuri de populatie care s-au mentinut pana aproape de zilele noastre ntr-un stadiu de civilizatie apropiat de primitivism: regiuni din Africa, Asia, Australia, Polinezia, America. Aceste populatii au facut obiectul a numeroase studii realizate de antropologi, sociologi sau etnografi.Omul primitiv ducea o viataaproape identica cu cea a animalelor, dominata de necesitatea luptei pentru cautarea hraneisi asigurarea supravietuirii. Aceleasi miscari fundamentale erau mijloacele luptei zilnice pentru existenta: alergarea, saritura, catararea. Rivalitatea omului cu animalele si cu semenii sai pentru procurarea mijloacelor de trai a introdus n viata omului si exercitiul luptei. Armele omuluiprimitiv erau mainile, picioarele, dintii. Apoi omul primitiv a nceput sa foloseasca obiecte: piatra, maciuca, cutitul, lancea. Acestea i-au prelungit, amplificat si sporit forta si n acelasi timp l-au obligat la perfectionarea unor alte feluri de miscari, reclamate de manuirea acestor obiecte.Oricat de viguros, rezistent, cutezator ar fi fost, el s-a temut de fortele naturii dezlantuite ca: apa si focul, tunetul si trasnetul, boala si moartea impotriva carora nu stia sa lupte.Popoarele Egiptului antic, cu o istorie de peste 50-60 de secole i.Hr., aveau preocupari pentru ingrijirea corpului prin exercitii fizice. Marturie stau dovezile gasite, dintre cele mai regasite, sculpturi si monumente, desene si picturi, insciptii si papirusuri. Barbatii practicau exercitiile sportive, probe atletice, lupte, tragerea cu arcul, vanatoarea si pescuitul. Fetele se jucau cu mingea sareau coarda, dansau. Intr-un cuvant egiptenii acordau o importanta deosebita pregatirii fizice a tinerilor. Ramses al doilea a fost crescut de tatal sau impreuna cu alti copii nascuti in aceeasi zi cu el si nu primeau hrana daca nu alergau inainte o distanta de aproximativ 35 de kilometri.Cea mai importanta perfectionare a atins-o omul primitiv atunci cand el nu s-a mai multumit sa tina n mana aceste arme, ci a nceput sa le arunce la distanta asupra adversarului. Aruncarea deosebeste esential omul de animale. Celelalte exercitii naturale: alergarea, saritura, catararea sunt caracteristice si animalelor. Aruncarea nsa, este apanajul omului. Acest exercitiu a aparut n momentul n care omul a trecut de la statiunea patrupeda la cea bipeda, obtinand astfel libertatea de miscare a membrelor superioare.Paleoliticul inferior reprezinta prima etapa a evolutiei umane. Omul primitiv(Homo primigenus)era bine dezvoltat fizic, dar nu si intelectual. Traia n grupuri mici, nomade, pe malurile apelor, si confectiona uneltele si armele rudimentaredin piatra, se adapostea n copaci sau n pesteri, se hranea mai ales cu plante si cu animale mici.Homo de Neanderthalreprezinta o etapa superioara caracteristica paleoliticului mijlociu. Capacitatea lui craniana era mai mare (1500 cm3 ), avea capacitatea de comunicare prin limbaj, cunostea foculsi se ocupa mai ales cu vanatoarea. Uneltele sale devin din ce n ce mai diferentiate si mai precise ca forma, ele fiind confectionate prin slefuirea silexului. Conformatia fizica cu corpul scurt si ndesat, trunchiul aplecat nainte si oasele femurale arcuite, l faceau impropriu pentru alergare, n schimb partea superioara a corpului foarte bine dezvoltata l ajuta sa se catere cu deosebita dexteritate.Pentru paleoliticul superior, epoca care urmeaza dupa ultima glaciatiune, tipul caracteristic a fostHomo sapiens fossilis,la carecapacitatea craniana si dezvoltarea lobilor cerebrali indica cresterea activitatii nervoase superioare, iar scheletul fetei si structura dintilor demonstreazao alimentatie mai evoluate, cu regim predominant carnivor. Corpulzvelt, oasele femurale lungi si mai subtiri, indica caHomo sapiensera un bun alergator, spre deosebire de tipul descris anterior. n epoca mezolitica, omul ajungela tipul actualHomo sapiens recenssi se diversifica n rase.Conditiile de viata ale omului primitiv erau foarte grele. El trebuia sa duca o lupta permanenta cu factorii exteriori, cu natura, cu animalele, cu semenii sai. Numai cei bine nzestrati fizic puteau rezista. Armele lor erau rudimentare,lupta cu animalele se ducea adesea, corp la corp. Numai cei dotati cu calitati deosebite de forta si ndemanare puteau nvinge. Omul primitiv trebuia sa fie rezistent, sa fie capabil sa alerge mult si repede. Trebuia sa stie sa se catere, sa sara peste obstacole, sa treaca not prin apa. Exersarea acestor deprinderi n viata de zi cu zi, a dezvoltat calitatile omului primitiv atat din punct de vedere mental cat si fizic.Vanatoarea devine nca din perioada omului de Neanderthal, ocupatia principala a omului primitiv. Ea se facea cu arme din ce n ce mai perfectionate. Alaturi de piatra cioplitagrosolan, apar unelte si arme lucrate cu multa grija:varful de lance, razuitorul, prastia, capcana, plasa de prins peste, harponul, etc. Dezvoltarea acestor ndeletniciri, perfectionarea tehnicii, organizarea oamenilor n cete si triburi au dus la formarea unei adevarate culturi, caracteristice Comunei primitive. Pe langa armele si uneltele gasite, un izvor deosebit de important pentru reconstituirea vietii omenesti din acea perioada l reprezinta desenele si picturile rupestre descoperite pe peretii cavernelor sau a stancilor.Constiinta sociala a nceput sa se dezvolte la omul primitiv odata cu mbunatatirea conditiilor de viata. Epocamezoliticaeste cea n care se nregistreaza cel mai semnificativ progres. Este epoca n care apar arcul si sageata, se perfectioneaza uneltele de munca.n epoca "Neolitica"cultura materiala si economia se afla ntr-un permanent progres: tehnica de prelucrare se mbunatateste, oamenii trec de la vanatoare la cultivarea plantelor si cresterea animalelor. Primele regiuniunde apare aceasta diversificare, ncepand cu mileniul al VI-lea . Hr.sunt cele din zona vaiiNilului si Mesopotamiei. Pe plan socialdezvoltarea fortelor de productie a determinat aparitia si apoi consolidarea comunitatilor gentilice. Se formeaza uniunile de triburi, ca forme superioare de organizare premergatoare aparitiei statului. Primele state se formeaza nmileniile al IV-lea si al III-lea .Hr..Toate miscarile si deprinderile caracteristice omului primitiv aveau ca scop asigurarea hranei si a existentei sale biologice. Mersul, alergarea, saritura, catararea, notul, tararea, transportul unor obiecte etc, reprezinta astfel de miscari, pe care le putem grupa n miscari de munca. Lovirea, aruncarea cu diferite obiecte, trasul cu arcul, mpingerea, etc fac parte din acele miscari pe care omul primitiv le folosea pentru a se apara n lupta cu animalele sau cu semenii sai.A doua forma de miscare a omului primitiv a fost dansul.Originea dansului trebuie cautata tot n conditiile de viata ale omului primitiv. Dominat de necesitateade a-si conserva existenta, el a simtit nevoia ori de cate ori era n primejdie sa apeleze la ajutorul divinitatii. Omagiul sau invocarea divinitatii se faceau prin ntreceri fizice, mai ales lupte si prin dans. Dupa ritm, caracter si forma dansurile puteau fi: sacre, vesele, executate n grup, pe perechi sau individual. Toate popoarele primitive au dansat n ocazii dintre cele mai diferite, vesel sau triste. Dansul este o manifestare cu caracter general a speciei umane, o arta "primordiala"(Th.Ribot).Jocurileau aparut n viata oamenilor prin imitarea miscarilor de lupta si chiar de munca, capatand pe masura ce societatea primitiva s-a dezvoltat un caracter independent de ntrecere, dar si cu substrat religios.Datele oferite de arheologie si analiza lor istorica elemente interesante pentru cunoasterea originilor educatiei fizice.Acestea sunt completate de cele oferite de studiul etnografic al populatiilor primitive: indigenii din inima continentului african, locuitorii insulelor din Pacific, supravietuitorii populatiilor precolumbiene de pe continentul american sau populatiile din regiunile arctice ale Europei si Americii.America- dintre toate formele de practicare a exercitiilor fizice, pentru indigenii americani, alergarea a fost exercitiul cel mai apreciat si cel mai raspandit. n Imperiul Incas, alergatorii constituiauo clasa sociala aparte cu responsabilitati specifice. Imperiul era strabatut de doua sosele, una pe platoul dintre cele doua siruri ale Muntilor Cordilieri, a doua la poalele muntilor, de-a lungul tarmului. soselele erau construit exclusiv pentru a fi strabatute de "curierii" imperali, care reuseau sa parcurga cei1600 de km dintre Quito, asezat pe tarmul marii si capitala Cuzco situata n munti la peste 3500 de metri altitudine, n numai opt zile. Pe aceste trasee erau organizate sisteme de relee si stafete care permiteau transmiterea stirilor si uneori chiar si transportul alimentelor ca mare repeziciune. Nu numai peruvienii erau foarte buni alergatori, ci si indienii tribului Seri din golful californian, despre care se stie ca prindeau din fuga iepuri, cerbi sau cai. Din acest trib a provenit Louis Bennet, care n anul 1863 a stabilit un prim record mondial al curselor de durata, alergand ntr-o ora 18,589 km.Studiati de etnograful norvegian Lumholtz, indigenii din tribul Taragumara au fost socotiti ca cei mai buni alergatori de durata. Pentru acestia erau caracteristice ntrecerile de alergare de distante de 200-300 de km, n care participantii conduceau cu picioarele niste mingi mari care reprezentau soarele.Dintre jocuri cele mai raspandite erau jocurile de aruncare si jocurile cu mingea. Aruncarea sulitelor la tinta pe un sant sapat n zapada se numea "sarpele de zapada", si se juca iarna. "Ciung-hik" era un joc de precizie care consta n aruncarea unor bete lungi spre inelele care se rostogolesec perpendicular pe directi de aruncare. Jocurile cu mingea aveau un caracter sacru, mingea reprezentand "soarele". Variantele de jocuri sunt numeroase, specifice pentru fiecare regiune. Astfel, la tribul Monnitari, din bazinul superior al fluviului Mississippi, mingea era lovita cu doua rachete. La tribul Ciotka, participantii la un joc ajungeau pana la 1000 de persoane, iar spectatorii puteau fi n numar de cinci pana la sase mii. n regiunile din vestul Braziliei, mingea se lovea cu capul, n zona Columbiei, cu genunchiul, iar n alta parti ea trebuia introdusa ntr-un cos suspendat ntr-un copac.In China antica, in mileniul al treilea i.Hr., medicul Kong-fu a creat un sistem de educatie fizica medicala pornind de la presupunerea ca bolile isi au originea in anumite congestionari si paralizii ale organelor ce pot fi combatute prin miscari si exercitii respiratorii adecvate. Bazat pe combinarea, practic in numar nelimitat, a pozitiilor si miscarilor corpului si segmentelor sale cu diferite tipuri de respiratie, sistemul ers menit sa combata toate bolile, mai ales in faza incipienta.Redescoperirea sistemului de catre Joseph Amiot, misionar francez in China secolului optsprezece si publicarea lui la Paris, a produs uimirea specialistilor europeni, constatandu-se insa, destul de repede, ca desi foarte ingenios, acesta nu avea valoare terapeutica.Africa- Cercetatorii au avut ocazia sa constate o adevarata bogatie a formelor de practicare a exercitiilor fizicesi de catre populatiile de pe continentul african. Hotentotii, studiati de exploratorul Peter Kolb n secolul al XVIII-lea, erau alergatori extraordinari, urmareau vanatul n fuga pana cand acesta cadea epuizat. n bazinul inferior al fluviului Congo, bastinasii erau notatori si vaslasi foarte buni, ntrecerile dintre ambarcatiuni fiind una din distractiile lor favorite. Despre populatiile de "bantusi", Adolf Mecklenburg a relatat de asemenea ca erau foarte buni tragatori cu arculsichiar saritori n naltime.Dintre jocurile cu mingea ntalnite pe continentul african este mentionat jocul Tephu, asemanator hocheiului. Alte exercitii descrise de cercetatori completeaza gama larga a formelor de practicare: lupta cu pumnii ntalnita n regiunea Nigerului, scrima cu bastoanele care se practica pe ntreg continentul n forme variate.n conditiile speciale oferite de mediul ambiant locuitorii complexului insular ntins ntre Oceanul Indian si Ocenul Pacific au oferit cercetatorilor imaginea unor variate forme de practicare a exercitiilor fizice. Exercitiul cel mai reprezentativ pentru aceasta regiune este "calarirea valurilor", cu ajutorul unei scanduri, stramosul surfingului din zilele noastre. La acesta se adauga catararea, exercitiu de asemenea obligatoriu ntr-o astfel de regiune. Tehnica de catarare a populatiilor insulare este specifica, diferita de cea folosita de europeni. Aruncarea este si ea raspandita n forme diferite. Se practica mai ales liber sau cu ajutorul unor instrumente specifice. Liber se arunca cu bumerangul sau cu lancea. Pentru aruncarile cu ajutorul unor instrumente cea mai veche unealta este prastia, la care se adauga arcul si sarbacana. notul si scufundarile sunt de asemenea exercitii practicate n mod natural, dar nici jocurile cu mingea nu lipsesc. Mingea putea fi o nuca de cocos sau o besica de cangur umpluta cu iarba. Indigenii mai practicau cu pasiune si alte jocuri, precum jocul "de-a trasul" si "de-a mpinsul", sau jocul "naltarii zmeului", iar dansurile au avut ntotdeauna un loc foarte important n viata acestor popoare.n Asia, la populatiile paleosiberiene, cursele de reni sau de caini erauntrecerile cele mai obisnuite. La acestea se adaugau alergarile, sariturile si luptele. Jocul cu mingea confectionata din piele de ren si umpluta cu muschi nu lipseste nici la aceste popoare. Se mai practicau vanatoarea si aruncarea harponului, iar n Siberia orientala s-a pastrat pna n zilele noastre o traditionala ntrecere de tir cu arcul n care tintele sunt ursi crescuti special pentru acest scop.Eschimosii, populatia arctica din regiunea Groenlandei, practicau o serie de exercitii fizice care reflecta conditiile deosebite n care traiau. La acestia lipseau exercitiile de alergare, fiind prezente n schimb cele legate de vanatoarea de reni si de pescuit: trasul cu arcul, aruncarea harponului si vaslitul n ambarcatiunile de o singura persoana, caiacul.n totalitatea lor, exercitiile fizice amintite n acest capitol dedicat perioadei de nceput a societatii demonstreaza prin multitudinea de variante caracterul universal al exercitiului fizic si prezenta lui n viata tuturor popoarelor nca de la nceputurile istoriei lor, dar si specificitatea acestora, determinata mai ales de mediul caracteristicile mediului geografic.Antichitatea geto-dacicaIn comunitatile primitive de pe teritoriul tarii noastre, exersarea miscarilor si formarea deprinderilor psihomotrice sunt legate ca pretutindeni in lume, de necesitatea procurarii hranei, de organizarea spatiului de locuit,pentru viata religioasa si artistica. Indeletnicirile de vanatoare,pastorit si agricultura,in special,au exersat corpul pentru a rezista in lupta pentru supravietuire si au construit experienta vietii economice transmise urmasilor.Respingerea agresorilor,viaa artistica si procesiunile religioase au stimulat,de asemenea,fortele fizice ale oamenilor.Geto-dacii, receptivi la influentele exercitate de sciti,greci(intemeietori ai cetatilor de pe malul Marii Negre:Histria,Tomis si Callatis) si de alte popoare care s-au perindat in spaiul carpato-danubiano-pontic si cu care stramosii nosti au convietuit, s-au exersat in pregatirea si organizarea militara,in crearea scolilor pentru instruirea copiilor si tinerilor. Basoreliefurile de pe Columna lui Traiana marturii legate de viata civila si militara a dacilor. Imaginile dacilor inarmati cu lancii,sabii,arcuri si a celor calare constituie dovezi ale pregatirii lor fizice in luptele de aparare fata de agresori.Dupa cucerirea Daciei de catre romani, populatia din teritoriul carpato-danubiano-pontic si-a schimbat radical modul de viata sub influenta noilor veniti, aflati la un nivel ridicat de cultura si civilizatie. S-au infintat pe teritoriul Daciei romanizate, gimnazii si palestre, s-au construit amfiteatre pentru jocuri si teme pentru relaxare. In amfiteatrele din Sarmisegetuza si Porolissum (astazi Moigrad,langa Zalau), cu capacitati de aproximativ 12.000 de locuitori,se organizau intreceri in stil roman,se desfasurau lupte cu gladiatori. Dupa parasirea Daciei de catre romani sub influenta convietuirii cu sclavii si gotii,exercitiile si jocurile sau imbogatit,au fost preluate lupte de genul trantei,aruncarii cu mingea s.a.In perioada feudala,pregatirea militara necesara vietii de ostean era parcursa de taranii liberi instariti si de boierii ce raspundeau chemarii voievozilor si domnitorilor.Baza armatei o constituia pedestrimea ce trebuia sa aiba o buna conditie fizica.In conditiile stapanirii otomane,spiritul militar decade.Ostile domnitorilor erau constituite din boieri,taranii liberisi mercenari.Victoriile ostilor conduse de Mircea cel Batran,Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul se datorau mai mult tacticii inteligente,fortei morale,curajului si vitejiei decat instructiei militare. Literatura populara-baladele,legendele ca si literatura de inspiraie istorica oglindesc eroismul celor ce au luptat,animati de idealurile de dreptate sociala si de independenta.Firea echilibrata si temperamentul vioi al poporului se reflecta in traditionalele jocurii de copii si tineri, practicate din trebuinta de miscare,distractie si transmise de la o generatie la alta. Folclorul jocurilor si cantecelor copiilor si tinerilor ocupa un loc distinct in bogata creatie folclorica al poporului nostru. Jocurile de alergare(de-a prinselea, de-a v-atia ascunselea, de-a hotii si vardistii, de-a lupul si oile, de-a baba oarba,de-a razboiul..) jocuri de sarituri (capra,magarul) jocuri de intrecere prin tranta, alergare jocuri de aruncari(cu piatra,cu mingea,turca.), jocurile de indemanare(fripta sau baza, inaltarea zmeului), jocuri cu obiecte confectionate(papusii,prastii,sfarzele,moristi), jocuri de iarna(saniusul,construirea omului de zapada,a cazematelor.)sunt cateva dintre traditionalele modalitati de distractie ce exersau fortele fizice si calitatile psihomorale; aceste jocuri sunt practicate si azi alaturi de cele moderne. Un alt mod de exprimare a dorintei de miscare si traire afectiva,estetica este dansul. Horele, sarbele, invartitele, calabrezele, jocurile dansante ale calusarilor s.a., admirate pe toate continentele, constituie prin ritm, melodie, armonie, frumusete a portului, o zestre a culturii romane populareAntichitatea daco-romanicaStadiul actual al cercetrilor i al cunotinelor este destul de mult rmas n urm. Se poate spune, pe baza bibliografiei existente, c nu exist o cercetare sistematic i condus n acest domeniu al istoriei Daciei romane. Drept urmare i cunotinele privitoare la exerciiile fizice, ntrecerile sportive i jocurile n legtur cu provinciile dacice din Romnia sunt mult rmase n urm n raport cu cele din statele dezvoltate din vestul Europei. Se cunosc sau mai bine zis cunoatem acum doar dou lucrri care, n mod teoretic, se refer la acest subiect. Este vorba de lucrrile lui E. Ghibu-I. Todan (Ghibu-Todan 1970) i respectiv a lui N. Postolache (Postolache 1979). Dar ambele au doar referiri vagi, ca s nu spunem supoziii, fr dovezi. Prima lucrare se refer la epoca modern i contemporan, aa c titlul nu se potrivete cu coninutul. Cea de a doua lucrare prezint date vagi n legtur cu amfiteatrele de la Ulpia Traiana i Porolissum unde sunt atestate lupte de gladiatori i cu animale . Singura observaie bun i probabil adevrat este c ptrund n Dacia, sub influena culturii romane, manifestri distractive, lupte i jocuri sngeroase organizate n amfiteatre. Tot el amintete cltoriile pe drumurile romane, dintre care una (care va fi detailat prezentat n repertoriu la turism) are caracter de cltorie turistic. Sunt cteva lucrri reduse ca ntindere i incomplete din punct de vederea subiectelor care se ocup cu diferite ramuri ale activitilor sportive: amfiteatrele i gladiatura (Alicu-Opreanu 2000), cu jocurile inteligente i de noroc (Paki-Coci 1993) i foarte numeroase articole mici i studii reduse ca paginaie care public statuete de sportivi (atlei,dansatori, gladiatori, lupttori), reprezentri grafice pe diverse obiecte sau monumente(dansatori, gladiatori) precum i numeroase piese de la jocurile de noroc i de inteligengsite mai ales n castrele romane (publicate monografic). Deci, datele pe care le avem acum (dar cercetarea documentar nc nu este ncheiat)sunt foarte puine i vag limitat mai ales la amfiteatre i povetile legate de ele. Nu s-a fcutnc legtura cu inscripiile i cu arheologia provincial daco-roman. Ambele cri despecialitate (Ghibu-Todan 1970; Postolache 1979) sunt lipsite de ilustraia adiacent. M. Macrea (Macrea 1969, p. 349) d un plan al amfiteatrului de la Ulpia Traiana.
JOCURILE OLIMPICE I.1 GENERALITAI Jocurile Olimpice reprezint o legtur unic ntre lumea clasic i timpurile moderne. Pe perioada celor 1.000 de ani de existen n Antichitate i a celui aproximativ un secol de existen n modernitate, participanii i spectatorii au mprtit aceleai pasiuni i aspiraii: au fost unii prin pasiunea pentru sport, prin exaltarea provocat de etalarea de for, putere i performane ale fiinei umane i prin emoia competiiei.Idealul olimpic, atunci ca i n zilele noastre a fost s lase deoparte divergenele politice i s previn practicile incorecte. Toate acestea pentru organizarea celui mai important eveniment sportiv.Deosebirea fundamental dintre Jocurile antice si cele modern este c femeile, care au fost excluse in trecut de la Jocuri, i-au parte n zilele noastre la toate probele.
La fiecare patru ani, timp de o mie de ani, din anul 776 .H. pn n 395 d.H, spectacolul grandios al festivitii olimpice a atras locuitorii din ntreaga lumea greac. Ei se indreptau, in numr impresionant, spre Olympia, lucul permanent al Jocurilor, la primele ediii venind cu sutele din oraele i satele nvecinate, iar n ultimele ediii venind cu miile, pe pmat si pe ap, din coloniile indeprtate cum ar fi Spania sau Africa. Ceea ce i atrgea erau jocurile bineneles, dar i vestitele banchete care le urmau, dar pe lng aceste motive mai era unul n plus.Jocurile erau inute n cinstea lui Zeus, zeul suprem al mitologiei greceti, iar o vizit n Olympia era i o ocazie de pelerinaj la cel mai sfnt loc dedicat zeului, pduricea numit Altis.Oraul Olympia era situat ntr-o vale fertil si acoperit de verdea, pe malul de nord al largului ru Alpheios, chiar la est de confluena cu Kladeos, care se rostogolete din nlimile munilor Elis.ncepnd cu secolul al VI- lea .H, pduricea Altis a fost treptat mpodobit cu temple, tezaure, amfiteatre, altare complexe si sute de statui de marmur i bronz. Statuile reprezentau in majoritatea lor victorii dedicate lui Zeus.n privina originilor Jocurilor Olimpice, cel interesat poate, aa cum se ntampla adesea n istoria greac, fie s cread n legende, care sunt numeroase, fie s se ndrepte spre o cercetare mai pragmatic a acestor nceputuri.Data la care se considera n mod tradiional c au fost puse bazele Jocurilor Olimpice este anul 776 .H, dar se pare c se desfaurau competiii neoficiale cu mult nainte de aceast dat.Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice panelerice, sau naionale care fceau parte din periodos, sau din jocurile circuit. Cele trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile Istmice din Corint, Jocurile din Nemeea.Atunci, ca i acum, un atlet ncearc s fie nvingtor n toate cele patru competiii; dac reuea, el era numit periodonikes. La Delphi era onorat zeul Apollo, n Corint Poseidon i Nemeea, iar n Olympia patronul era Zeus.Jocurile Olimpice aveau loc la fiecare patru ani, n concordan cu calendarul grecesc, care era bazat pe fazele lunii. ntotdeauna ziua cea mai important a festivitilor coincide cu a doua sau a treia lun plin dup solstiiul de var.
COMPLEXUL SPORTIV DIN ANTICHITATESTADIONULStadionul nu a existat n perioada de nceput a Jocurilor Olimpice. Atleii se foloseau de o ntindere de pmnt n aer liber, care avea marcat o linie de nisip pentru linia de pornire. Cursele erau inute n onoarea lui Zeus, deci s-a considerat nimerit ca linia de fini s fie aproape de altarul acestuia. Treptat au fost fcute diferite mbuntiri i astefl a fost construit un stadion rudimentar n cadrul Altisului. Avea terasamente puin adnaci i o pist rectangular, pentru c toate ntrecerile antice se ineau n linie dreapt. n cele din urm, n jurul anului 350 .H, un stadion magnific a fost construit i a fost plasat, n mod semnificativ, n afara granielor Altisului.Pista stadionului era fcut din lut, nivelat i acoperit cu un strat subire de nisip. Avea praguri de piatr la fiecare capt care marcau nceputul i sfritul ntrecerii. Cursele constau ntr-un numr par de tururi care ncepeau de la captul de vest.Lungimea pistei din Olympia era de 600 de picioare, 192.28 m. Conform legendei Hercule a stabilit lungimea cursei originale punndu-i un picior n fa celuilalt de 600 de ori.TRIBUNA JURIULUIO platform situat n partea de sud a cursei, la doar o treime de captul vestic, susinea tribuna juriului. n mod aproape sigur, cei care trebuiau s acorde note pentru un eveniment anume stteau la linia de fini, de aceea aceste locuri trebuiau s fi fost cu precdere onorifice.TUNELUL PRIN CARE SE INTRA IN STADIONDigul din captul de vest al stadionului din Olympia a avut nevoie de construcia unui tunel de intrare care ducea spre stadionul din Altis. Acel tunel, care avea 32m lungime i un acoperi boltit a fost cel mai timpuriu exemplu de astfel de construcie n perioada elen clasic.Intrarea pe stadion a mreei procesiuni era punctual de atracie al Jocurilor. Tunelul de intrare pe stadionul din Nemeea este mai bine pstrat i fragmente de inscripii scrijelite de atlei cunoscui au rezistat pn azi, scond n eviden latura profund uman a jocurilor.GIMNAZIULAceast cldire magnific a fost construit n secolul al II- lea .H. Este alturat de palestr i ambele structuri erau destinate, foarte probabil, doar competitorilor. Lungiea mare a gimnaziului a fost determinat de faptul c ntre coloanele estice era gzduit o pist dubl de alergare cu lungimea de 192.28m, exact lungimea pistei din cadrul stadionului. n curtea gimnaziului, care era destul de larg, erau gzduite pistele de alergat tradiionale, precum i un spaiu pentru aruncarea discului i a suliei.PALESTRAAntrenamentul pentru competiiile de lupte i srituri avea loc n palestr. Acestea erau, de obicei, proprieti particulare, iar cei care le utilizau trebuiau s fie membrii. Nu era doar un loc pentru exerciii, ci i un fel de club social i, aa cum este astzi un obicei ca prietenii s se ntlneasc la un golf, n acele vremuri ei se distrau practicnd wrestling sau box, urmate de brfe i, poate, de o discuie intelectual.Palestra din Olympia, construit n seolul al III-le .H, a urmat proiectul standard pentru acest tip de cldiri. Era o curte nconjurat de patru coloane, n spatele crora se gseau cteva camere. O camer unde membrii se ddeau cu ulei, numit eliothesium, i o camera pentru pudr numit koniesterium, se deschideau din ephebeium, o camera comun pentru atleii, care se aflau n centrul aripii de nord. Aceast camera era singura cu podea de marmur; restul aveau podea de pmnt sau lut bttorit.De asemenea, din ephebeium exist acces spre gimnaziu. La captul de est al coloanelor nordice exist o baie cu ap rece, spaioas, iar la captul vestic o camer pentru splat.Una dintre principalele funcii ale palestrei era s ofere dotri interioare pentru atlei n perioadele cu vreme proast. Toate camerele, cu excepia a dou dintre ele, una n aripa vestic i alta n aripa estic, avea bnci de jur-mprejur pentru spectatori. Excepie a fcut poate coriceum, o camra de exerciii care avea i un sac de box precum i un bloc de antrenamente destinat lupttorilor. Camera lung din coloanele sudice trebuie s fi fost ideal pentru exerciiile de srituri. Scopul spaiului acoperit din partea Nordic a curii rmne un mister. S-a sugerat c aceast arie a fost folosit ca un fel de alee petru bowling.SECIUNEA PENTRU BIBile au existat n Olympia ncepnd cu secolul al V-lea .H. Existena lor n aceast perioad arat importana pe care o acordau grecii mbierii dup exerciii. Cldirea care mai trziu a devenit Heroonul, sau altarul eroului necunoscut, a fst la origine o cldire-baie avnd n interior prima baie de abur greceasc cunoscut. Camera de la vest era cunoscut sub numele de apodyterion, sau vestiar.PISCINAAceast piscin modern, n aer liber, a fost unic n perioada Greciei clasice. Constituit n secolul al V-lea .H, avea 24m, 16m lime i 1.6m n adncime.HIPODROMULHipodromul (pista de cai) din Olympia va rmne cea mai enigmatic parte a acestui aezmnt.n absenta oricror vestigii legate de modul n care arat hipodromul de la Olympia, trebuie s ne bazm pe nregistrri literare care au supravieuit timpului. Hipodromul acesta era n mod clar la o scar mai mare i mai complex dect n mod obinuit. Este posibil s estimm c lungimea pistei era n jur de 200m, loc suficient pentru startul aproximativ 40 de care i care astzi poate s ne par un cmp imens. O tur normal acoper aproximativ 1200m. POARTA DE START PENTRU CURSELE DE CAICele mai interesante trsturi ale hipodromului din Olympia erau dispozitivele de start, numite aphesis, acest mechanism a fost proiectat de kleoetas, fiul lui Aristocles.Locul de start are form unei prore, cu vrful ctre pist. n vrf se afl un delfin de bronz, pe un sceptru. Fiecare parte a locului de start are o lungime de 400 de picioare i, n fiecare dintre pri, sunt construite boxe. n faa carelor de lupt sau a cailor de curse se ntinde o sfoar pe post de barier. Un altar de crmid, tencuit la exterior, este construit n fiecare olimpiad ct mai aproape de mijlocul prorei. Pe acest altar se afl un vulture de bronz, cu aripile ntinse la maximum. Cel care da startulda drumul mainriei din interiorul altarului, dup care ridic vulturul pentru a fi vzut de spectator, i acesta duce imediat la cderea delfinului la pmnt. Primele sfori care cad sunt cele de la capetele cele mai ndeprtate ale prorei, i caii care staioneaz acolo sunt primii care pornesc. Acetia ncep s fug, pn ajung la acelai nivel cu carele situate pe poziia secund de start. n acel moment, sforile din faa acestora cad. Acest process se repeat pn cnd toate carele sunt n acelai rnd, la vrful prorei. De aici n colo, depinde doar de conductorii de care s-i demonstreze talentele, i de cai s-i demonstreze viteza.REGULILEAntrenorii, atleii, taii i fraii acestora din urm erau pui s depun un jurmnt, peste buci de carne de porc mistre, c nu vor svri nici o fapt mpotriva spiritului Jocurilor Olimpice. Acest jurmnt era depus n fa lui Zeus din Boulenterium, care era supranumit Horkis (Zeul jurmntului). Acest jurmnt era fcut de atlei la nceputul fiecrei ediii al Jocurilor Olimpice. n plus, i hellanodikai (judectorii) trebuiau s jure c vor judec imparial i vor pstra cu titlu de confidenialitate tot ceea ce vor afla despre participanti. Ei erau responsabili n totalitate de respectarea regulilor i regulamentelor i acionau att ca judectori, ct i ca arbitrii, de asemenea, mpreau i pedepsele pentru nclcarea acestora. Pedepsele erau astfel: att participanii, ct i antrenorii lor, n cazul n care nu reueau s respecte instruciunile, puteau fi biciuii public de mastigophorai ( cei care ineau biciurile) , o form de pedeaps care, de regul, se folosea n cazul scavilor. Amenzi aspre au fost date uneori, mai ales n cazul de mit, delict care era considerat deosebit de dezgusttor. Ca o avertizare pentru potenialii contravenieni, banii obinui din astfel de amenzi erau folosii pentr a plti statuile ridicate n cinstea lui Zeus ( denumite Zanes, o form de dialect a numelui Zeus) care erau ridicate de-a lungul peretelui terasei care ducea la intrarea spre stadion.
FEMEILE LA OLIMPIADELa drumul spre Olympia exist un munte abrupt cu stnci semee, muntele este numit Typaeum. Exist o lege la Elis c orice femeie care este descoperit la Jocurile Olimpice s fie aruncat de pe acest munte. Aceast interdicie era doar n cazul femeilor cstorite.Exista o singur femeie cstorit creia i se cerea, de fapt, s asiste la Jocuri; ea era preoteasa zeiei Demetra Chamyne.Se tie doar despre o singur alt femeie cstorit c a ctigat dreptul de a participa la Jocurile Olimpice. Ea se numea Kallipteira sau Pherenike i era fiica lui Diagoras, faimosul boxer din Rhodos. Cum soul ei murise, ea s-a deghizat n antrenor i i-a adus fiul, pe Pisirodos, s participle la olimpiad. Femeilor le era interzis cu desvrire s participe la competiiile olimpice, dar aceasta nu le mpiedica s participe indirect.JOCURILE HEREIFemeile erau excluse din competiia de la Jocurile Olimpice, dar aveau un eveniment propriu la Olympia. Aceasta se numea Heraria, sau jocurile inute n cinstea Herei.i acestea se ineau odat la patru ani, dar se organiza o singur prob, cursa de alergare.Aceasta era pentru fete, mprite pe trei categorii de vrste.Pista de pe stadion era scurt cu o esime cu prilejul consursului, ajungnd la doar cu puin peste 160m.E o modificare ciudat, deoarece ne putem gndi c orice femeie care poate alerga 160m poate, la fel de bine, s alerge i 180m. Poate c diferena reflect nu o diferena de capacitate fizic, ci, mai degrab, opinia grecilor conform creia femeia era n mod natural inferioar brbatului. nvingtoarele primeau coroane de ramuri de mslin, la fel ca n cazul nvingtorilor de la olimpiade, i de asemenea primeau o poriune dintr-o juninc sacrificat Herei.PREGTIRE SI ANTRENAMENTNGRIJIREA MEDICALMedicii buni au fost solicitai n lumea sportului. n Antichitate, cunotinele lor erau cruciale din cauza rigorilor i a brutalitii unora dintre probe, i, atunci ca i acum, era important pentru atlei s se afle n form maxim. Aceia care aveau cunotine veritabile despre vindecarea i modul n care funcioneaz corpul omenesc au contribuit mult la dezvoltarea sportului; s-a sugerat chiar c evoluia priceperii medicale n lumea greac i roman este legat de evoluia sportului, i ea s-a oprit atunci cnd Jocurile cele mai importante nu s-au mai organizat, ctre sfritul secolului al IV-lea d.H. O tradiie mitic ce asociaz sportul cu medicina spune c Asclepios, zeul grec al medicine, a nvat tainele profesiei sale de la centrul Chiron, cruia i se atribuie introducerea gimnasticii c prob i a muzicii din fluierul dublu ca acompaniament pentru exerciii.DIET SI EXERCIIIImportan deosebit alimentaiei i a exerciiilor era recunoscut n Antichitate. Practicarea intensiv a dansului a fost remarcat pentru beneficile sale generale, incluznd distribuia egal a greutii, spre deosebire de alergarea pe distane lungi, care ducea la ngroarea picioarelor i slbirea oldurilor, sau de box, care ducea la efectul opus.Mai multe tipuri de diete au fost ncercate: n primii ani, smochinele uscate, brnza i grul erau favoritele, dar apoi un antrenor numit Pythagoras (nu filozoful), a recomandat o diet pe baza de carne. Carnea era foarte scump i consumul ei a devenit un privilegiu al atleilor: acesta este motivul pentru care banchetul din punctul culminant al festivitilor olimpice, la care se servea taur fript, era un moment foarte deosebit. Fructele i legumele erau importante, la fel i petele i alte tipuri de fructe de mare.Mierea era utilizat ca ndulcitor, iar diverse ierburi i condimente erau, bineneles, importante pentru a da gust mncrii.PREGTIREA PENTRU FESTIVITAIJocurile Olimpice durau 5 zile, dar pregtirile pentru acestea durau aproape tot anul. n mod ciudat, nu exist dovezi ferme c dotrile sportive din Olympia ar fi fost folosite n perioada dintre jocuri.Orice tufe care apruser trebuiau curate imediat, traseele de curse trebuiau spate i nivelate, iar gropile cu nisip trebuiau pregtite. Reparaiile i ntreinerea general a monumentelor din sanctuare i dimprejurul lor erau de asemenea activiti necesare.Cu zece luni nainteCele mai immportante oficialiti de la Jocuri, cunoscute de hellanodikai, ncepeau pregtirile cu zece luni nainte de Jocuri. Atleii, de asemenea, trebuiau s treac printr-un antremanet strict n oraele lor natale, n perioada acestor zece luni nainte de Jocuri, i trebuiau s depun un jurmnt n acest sens.Cu o lun nainteCu cel puin o lun nainte de Jocuri, potenialilor competitori li se cerea s vin n Elis i s se antreneze sub stricta supraveghere a hellanodikailor. Existau trei gimnazii n Elis, i, n plus, piaa local era golit i folosit ca pist de practic pentru ntrecerile de cai. Antrenamentul era cunoscut pentru duritatea sa. Atleii trebuiau s in o diet strict, s se supun unui regim de exerciii fizice istovitoare i s accepte orice decizie a hellanodikailor. Cu dou zile nainteCu dou zile nainte de a ncepe Jocurile, toi participanii porneau din Elis, care era situat la aproximativ 58 km de Olympia. Primii veneau hellanodikaii i alte oficialiti, urmai de atlei i antrenorii lor, cai i care, alturi de proprietari, jochei i conductori de care.SCENA ESTE PREGTIT !ntre timp, oamenii din toate colurile lumii i fceau drum spre Olympia. Oamenii bogai veneau clare i n caleti, cei sraci pe mgari, n crue i chiar pe jos. Vnztorii de mncare veneau ncrcai de mrfuri, pentru c nu exist nici un ora apropiat de Olympia. Comercianii se ngrmdeau, prezentndu-i mrfurile.Artizanii erau la datorie pentru a face figurile, pe care pelerinii le nchinau ca ofrand zeilor.
PROBELEPROBELE DE ATLETISMAlergareaCursa de vitez sau pe distan scurt determina lungimea stadionului din Olympia. Acesta este cel mai vechi i, ntr-adevr, singurul eveniment din primele 13 olimpiade. nvingtorul acestei curse ddea numele respectivei olimpiade, iar respectul pe care l ctig este indicat pri obiceiul de a data olimpiadele dup lista nvingtorilor. Proba numit diaulos, numele creia provine de la fluierul dublu, se desfura pe dou lungimi de stadion. n timp ce proba numit dolichos era o proba pe distan mare desfurndu-se de 20 sau 24 de lungimi de stadion. Aceast era programat ca un eveniment de deschidere, fr ndoial fiindc era cea mai lung i, desigur, cea mai puin spectaculoas, i le ddea spectatorilor posibilitatea s se instaleze.La Olympia se inea i hoplitodromia, sau concursul n armur ( un hoplit era un soldat cu o armur puternic). Participanii purtau un coif i aprtoare pentru picioare i aveau un scut rotund. Aveau voie s participe 25 de alergtori, i un set de scuturi era inut n Templul lui Zeus n acest scop.Pentru cursa de sprint, poziia de plecare era foarte diferit fa de cea folosit n prezent. Sportivul din Antichitate nu se ghemuia, cum face alergtorul modern; n loc de aceast, el a vea o poziie n picioare, cu minile ntinse n fa, un picior puin mai n fa dect cellalt, iar degetele de la picioare bine fixate n jgheaburile de marmur din pragurile puse la linia de pornire.Semnalul pentru pornnire era dat fie de trompet crainicului, fie de strigtul apite pornii ! . Cei care porneau mai devreme erau pedepsii prin biciuire de poliitii cunoscui sub numele de alytes.PENTATLONUL Pentatlonul era un test pentru sportivul complet. Cele cinci probe erau: aruncarea discului, sritur n lungime, aruncarea suliei, alergare i luptele, care se ineau n aceast ordine, pe durata unei dup-amiezi.Priceperea sportivului de pentatlon se baza pe versatilitatea, iar concursul avea, rolul de a descoperi atletul care avea aceast calitate. Sportivul de pentatlon avea un corp deosebit de suplu pentru c varietatea exerciiilor i forma un corp de aa natur.Dei pare o curs moderat ca dificultate, pentatlonul nu este n nici un caz o prob care s nu cear efort. Se cerea o foarte mare putere i rezisten.ARUNCAREA DISCULUIAruncarea discului este un sport curios. Grecii, cu toate c nu erau contieni de detaliile tehnicii, au ajuns s realizeze c pietrele de pe malurile apelor, subiri, rotunde i lefuite de ap, puteau fi aruncate mai departe i mai repede dect pietrele simple. La Olympia, trei discuri oficiale erau inute n vistieria celor din Sikyonia; acestea trebuiau s fie utilizate pentru a asigura un concurs corect. Exist foarte multe discuii n privina metodei de aruncare a discului care se practic n Antichitate. Pentru greci, ritmul i graia erau de o importan vital la sportivi; este cunoscut faptul c exerciiile erau executate cu acompaniament musical i este foarte probabil ca arunctorul cu discul ncerca s realizeze, mai degrab, o micare de dans.ARUNCAREA SULIEIAruncarea suliei, dintre toate evenimentele, avea cea mai puternic legtur cu art rzboiului din perioada micenian pn la imperiul romn.Soldaii s-au bazat foare mult pe suli c arm ofensiv.Sportivii foloseau sulie mai uoare dect cele militare, pentru c scopul lor era distan i nu penetrarea. Sulitele sportive erau fcute din lemn de soc, n timp ce soldaii foloseau sulie fcute dintr-un lemn mai tare, cum ar fi se pare c, n timpul antrenamentelor, erau neascuite. n cadrul concursului, vrful era, probabil, ascuit, pentru a se nfige n pmnt, altfel fiind dificil s se msoare distana aruncrii. Sportivii greci foloseau o curea de piele (ankyle) care era nfurat de mijlocul cozii suliei. Cnd sulia era aruncat, cureaua se desfcea, avnd acelai efect c al ghinturilordin interiorul unei evi de puc: confer suliei o micare de rotaie, asigurnd cu zbor mai constant.LUPTACompetiiile dure, cum numeau grecii aceste concursuri - lupte, pankration i boxul au fost mereu o atracie a Jocurilor. Familiile bogate i permiteau s angajeze un antrenor, care apare frecvent pe ceramic i sigilii antrenndu-i pe elevii lui cu ajutorul unui b despicat.Luptele fr arme, sub ndrumarea unui profesionist, devin astfel aproape o art. Cei care nu-i permiteau s se antreneze n palestr cu un antrenor personal practicau luptele n gimnaziile publice.PANKRATIONPentru noi, pankrationul pare cel mai violent dintre sporturile greceti; grecii, pe de alt parte, n considerau mai puin violent dect boxul. Pentru c era un sport care atrgea masele, a fost printer primele discipline care au avut sportive profesioniti.Att luptele n picioare, ct i luptele la sol, erau ngduite n pankration. Loviturile cu pumnul i palm erau, de asemenea, ngduite, iar prize cu pulpele sau cu piciorul erau i ele comune.La nceputul unei lupte, adversarii se loveau unul pe altul cu minile i pumnii, rsucindu-i degetele i braele; aceast etap era cunoascut ca akrocheirismos. O cale rapid spre victorie era strangularea, care era favorite elenilor. BOXULBoxul este un sport foarte vechi, reprezentat de artiiti nc din perioadele minoic i micenian. Grecilor le-a plcut ntotdeauna s nfrumuseeze tradiiile din strbuni atribuindu-le origini divine. Civa boxeri i lupttori aveau o att de mare putere nct erau aclamai ca eroi ( semizei) sau chiar zei. Nu este nici o coinciden faptul c Hercule a fost ridicat post-mortem la rang de zeu, n urma ndeplinirii celor 12 munci: el a fost cel mai mare dintre toi oamenii puternici, iar Pindar, n Odele sale, adesea i compar pe sportivi cu el.CONCURSURILE ECVESTRE NTRECERILE DE CARECursele de care, mai mult dect alt competiie, au fost asociate cu trecerea persoanei decedate spre Hades, lumea de dincolo. Doar aristocraii bogai i permiteau s-i echipeze un car i s se ocupe de creterea cailor pentru rzboi sau vntoare, i, pentru a le permite s-i continue aceste obiceiuri i dup moarte.MOARTE I RENATERESFRITUL JOCURILOR OLIMPICE DIN ANTICHITATEJocurile au fost create ca o ceremonie religioas n onoarea lui Zeus, dar, odat cu trecerea timpului, credina n traditioa religioas a plit, iar Jocurile i-au pierdut aceast semnificaie. Dei sanctitatea Jocurilor Olimpice a fost pstrat nc o bucat de vreme, oamenii ncepuser s ignore suveranitatea zeilor; sportivii au nceput s-i asume meritele n cazul unei victorii, i s nu le atribuie lui Zeus.O vreme, Jocurile au luat un nou avnt; interesul romanilor pentru sport, precum i banii investii n monumentele impuntoare au ajutat Olympia s-i rectige vechiul prestigiu, dar acesta nu l-a mpiedicat pe Caligula s ncerce s mute la Roma statuia de aur i filde a lui Zeus.De atunci nainte, a fost ca i cum zeii ar fi abandonat Olympia, iar norocul i-ar fi prsit pe eleni.Au trecut 1000 de ani pn cnd arheologii au fcut spturi n pmntul fertile al Olympiei i au readus n contiina umanitii idealul olimpic. RENATEREA JOCURILORn ciuda interziceii Jocurilor Olimpice n anii 390 d.H, ele au continuat s existe. n perioada bizantin, Jocurile au fost recreate la Constantinopol, capitalan jumtii estice a Imperiului Roman.Pist stadionului era fcut din lut, nivelat i acoperit cu un strar subire de nisip. O platform situat n partea de sud a cursei, la doar o treime de captul vestic, susinea tribun juriului. Gimnaziul a fost construit n sec al II-lea .H. Este alturat de palestr i ambele structuri erau destinate, foarte probabil, doar competitoriilor. Cursa de cai obinuit se desfura de ase stadia, puin sub 1200m. Existau, de asemenea, alte dou competiii ecvestre la Olympia. Acestea erau o surs pentru mnji i alt pentru iepe. Banchetul public era dedicat nvingtorilor i se ineau diverse srbtori particulare sear. La intorarcerea de la Jocuri se ddea o petrecere public n onoarea sa, urmat de un banchet i alte srbtori.Antrenamentul pentru competiiile de lupte si srituri avea loc n palestr.Medicii buni au fost solicitai n lumea sportului.Att luptele n picioare, ct i luptele la sol, erau ngduite n pankration. Loviturile cu pumnul i palma erau, de asemenea, ngduite, iar prisele cu pulpele sau cu piciorul erau i ele comune.Piscine modern, n aer liber, a fost unic n perioada Greciei clasice. Construit n sec al V-lea .H, avea 24 m, 16 m lime i 1.6 m adncime.Cursele de care erau de dou tipuri: tethrippon pentru echipajele de patru cai; synoris pentru echipajele de doi cai.Cei mai vestit sportive aveau parte de nmormntri mree, aa cum tiu din exemplul unui sportive din Taranto care a fost nmormntat purtnd o cununa de aur, ntr-un sarcofag nconjurat de patru anfore panateneice.
1
Related Documents
