Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT 1 UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ARTE BUCUREŞTI 2007 IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI ÎN VIZIUNE POSTMODERNISTĂ TEZĂ DE DOCTORAT- REZUMAT Doctorand lect.univ. Dup Reka Krisztina Conducător ştiinţific Prof.univ.Dr.Mihail Mănescu
30
Embed
IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI ÎN VIZIUNE · PDF fileAventura gnoseologică pe care o traversează omul modern, aceea de a ieşi din tiparele şi categoriile logice şi de a accede
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
1
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ARTE BUCUREŞTI 2007
IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI
ÎN VIZIUNE POSTMODERNISTĂ
TEZĂ DE DOCTORAT- REZUMAT
Doctorand
lect.univ. Dup Reka Krisztina
Conducător ştiinţific
Prof.univ.Dr.Mihail Mănescu
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
2
CUPRINS
MOTIVAŢIA DEMERSULUI PLASTIC PAGINA 6-18
CAPITOLUL I
PRINCIPALELE ELEMENTE STILISTICE ALE GNOZEI
PAGINA 19-37
• MISTERELE
• MITUL
• ELEMENTUL DUALIST
• ELEMENTUL FEMININ
CAPITOLUL II
SINAPSELE DUALISTE ALE CREŞTINISMULUI
PAGINA 38-127
• SURSELE CREŞTINISMULUI
• APOCRIFELE
• PATRISTICA
• SCOLASTICA
• EREZIILE MEDIEVALE
• CATARII
• INCHIZIŢIA
• RENAŞTEREA ŞI ERMETISMUL
• TEME „INDIVI-DUALISTE”
• TEMA FEMEII
• MADONELE NEGRE
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
3
• TEMA PĂCATULUI
• SEXUALITATEA SACRĂ
• EROS ŞI MAGIE
CAPITOLUL III
MĂRTURII PLASTICE ALE SUBLIMĂRII ZEIŢEI ÎN MAMĂ
CELESTĂ
PAGINA 128-169
• ORIGINILE
• MAMA GLIE
• TEMA MARIANĂ
• PARALELA EVA-MARIA
CAPITOLUL IV
VIZIUNE PERSONALĂ. PROIECTUL „DISCIPLINA ARCANI”
OBLIGAŢIA PĂSTRĂRII SECRETELOR.
PAGINA 170-203
• PÂINEA-PANEM NOSTRUM...
• PĂCATUL-SED LIBERA NOS A MALO...,
CAPITOLUL V
„ARCANA VIRGO”. COMENTARIU PLASTIC DESPRE
ROLUL ŞI SENSUL DESACRALIZĂRII ÎN SCULPTURA
POSTMODERNISTĂ.
PAGINA 204-233
• CE ESTE DE FAPT POSTMODERNISMUL?
• SACRUL
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
4
• OUL
• PÂINEA
• CORPUL
• SOPHIA/MARIA
• FĂURARI ŞI ALCHIMIŞTI
CONCLUZII PAGINA 234-247
CURRICULUM VITAE PAGINA 248-249
GLOSSAR PAGINA 250-251
BIBLIOGRAFIE PAGINA 252-255
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
5
GLOSAR
acroamatic, transmis pe cale orală
androgin, hermafrodit, fiinţă fabuloasă din motilogia greacă,
jumătate femeie, jumătate bărbat
apocrife, scriere religioasă nerecunoscută azi într celelalte
apofatic, care evidenţiază existenţa unui raport printr-o
afirmaţie sau o negaţie cu privire la ceva
arcan,-e taină, secret
canon, regulă, dogmă bisericească; tipici.
cateheză, instruire religioasă prin întrebări şi răspunsuri
dualism, concepţie filozofică conform căreia la baza
existenţei stau două principii opuse şi ireductibile: materi şi
spiritul, corpul şi sufletul, binele şi răul, etc.
ermetism, caracterul de neînţeles al unei opere, lucrări
teoretice, caracterul secret al unei doctrine.
eshatologie, totalitatea concepţiilor religioase care se referă
la destinele finale ale omenirii
exegeză, interpretare, comentare, explicare istorică şi
filologică a unui text literar, religios, juridic
gnoză , grecescul gnozis-cunoaştere bazată pe raţiune
imuabilitate, calitatea a ceea ce este imuabil; permanenţă,
fixitate, imutabilitate
monism, concepţie filosofică potrivit căreia la baza tuturor
fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material,
fie spiritual;
ontologie, ramură a filozofiei care studiază trăsăturile
generale ale existenţei
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
6
sinapse, punct de contact între doi neuroni, la nivelul căruia
se face transmiterea influxului nervos de la o celulă nervoasă
la alta
sinoptic, care este întocmit astfel încât permite o privire
generală asupra tuturor părţilor componente
sincretism, îmbinare de elemente eterogene aparţinând
unor arte diferite (literatură, muzică, dans etc.),
caracteristică folclorului şi mai ales fazelor primitive de
dezvoltare a culturii, când diferitele arte nu erau încă
diferenţiate.
semantică, ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea
sensurilor cuvintelor şi a evoluţiei acestor sensuri;
semasiologie, semantism
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
7
REZUMAT „ În adevăr, văd dublu ochii mei,
Şi dubla viziune este mereu în ei
În ochiu-mi dinlăuntru e un bătrân cărunt;
În ochiu-mi de afară, un spin în calea mea
William Blake
Fără să mă consider în măsură să abordez la nivel ştiinţific
tema acestei teze, am ales gnozele dualiste pentru un demers
plastic, deoarece mă fascinează viziunea lor inedită asupra
dogmelor creştine. Ţin să precizez că apropierea mea de conceptele
religioase şi filosofice folosite în continuare sunt doar punctul de
vedere al unui laic.
Care este legătura dintre filosofie şi sculptură, respectiv gnoză
şi postmodernism? Gnoza este revelarea unei „istorii secrete”
pentru cei neiniţiaţi, despre originea lumii, originea răului, şi
despre dualism. A avea gnoză poate desemna starea prin care ni se
arată răspunsurile la întrebări ontologice pe care ni le punem cu
toţii de-a lungul vieţii.
Mişcarea numită gnosticism s-a constituit încă din secolul
întâi şi are ca particularitate invocarea tradiţiei. Pe noi ne va
interesa gnosticismul prin relaţia sa specială cu creştinismul şi
faptul că este de fapt chiar o „complementară” al acestuia. Pe
parcursul tezei vom afla împreună cum se infiltrează elementele
gnostice în tezele teologice, cultură, simbolismul creştin sau cel
ermetic, etc. Practic, în toate straturile filosofice, religioase şi
culturale ale umanităţii.
În ceea ce priveşte curentul religios, respectiv sistemul de
valori morale şi culturale care este generat de creştinism în lumea
occidentală, ea va fi negreşit întreţesut de elementele acestui
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
8
sincretism religios straniu. Interesant din punctul nostru de vedere
este faptul că în Evanghelii (de exemplu) se vorbeşte în pilde,
pentru a nu fi înţeles decât de cei „ cărora le e dat să ştie tainele
împărăţiei lui Dumnezeu”. Celor salvaţi prin minuni după vindecare
li se spune să tacă. Celor înviaţi prin minune li se spune de
asemenea să tacă. Se impune tăcere chiar ucenicilor. Acest fapt
denotă clar o figură de stil a unei religii de mistere, iar păstrarea
secretului este element tipic gnosticist. Cele trei Evanghelii, ale lui Matei, Marcu şi Luca relatează în
fond aceleaşi fapte. Pildele, minunile, relatările au fost atât de
asemănătoare încât ele au fost numite Evaghelii sinoptice pentru a
arăta că trebuie considerate împreună. Cu toate acestea ele sunt în
fond trei texte complet diferite. Pentru a justifica acest fapt,
Biserica a introdus explicaţia datorită căreia aceste evanghelii ar fi
replici ai unei protoevanghelii care s-a pierdut.
În sfârşit dar nu din urmă cea mai interesantă Evanghelie după
mine este cea al Sfântului Ioan, numită şi Evanghelia Cuvântului.
Aceasta este într-adevăr diferită şi prin faptul, că ea este mai mult
una doctrinară, deoarece nu va relata nici pilde, nici vindecări, nici
alte minuni. Încă din primele momente Mesia este declarat
cuvântul lui Dumnezeu. („La început era Cuvântul şi Cuvântul era
la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”). Sublinierea importanţei
Cuvântului este un element care se regăseşte şi în cultura
postmodernă prin primordialitatea Textului, iar în arta
conceptuală nu există practic nici o rezolvare totală fără adaos
textual.
Dacă în tradiţia primelor scrieri răzbat deja semnele
gnosticismului, nu ne va mira, cum şi la ceilalţi părinţi ai bisericii
timpurii vor apărea asemenea idei, chiar dacă unii se vor apropia
de ele doar pentru a le combate.
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
9
De ce Postmodernism ?
Pentru că şi postmodernismul este o negare, negarea
realismului, a mimetismului. Opoziţia expresiei cu ilustrarea, a
tărâmului culturii moderne cu cel al tradiţiei.
Foarte interesant şi relevant din acest punct de vedere mi se
pare lucrarea „Erezie şi logos”1, o colecţie de eseuri scrise de
teologi tineri care încearcă să definească relaţia dintre logosul
creştin şi cel postmodern. Această culegere de eseuri este de fapt o
reactualizare a gândirii protocreştine în viziunea secolului XXI.
„Nostalgia după limbajul adamic ca mediu de comuniune cu
realitatea creată au împins minţile gânditorilor de-a lungul secolelor
în cele mai diverse direcţii. ... Din punct de vedere etimologic,
„apofantic” vine din limba greacă şi înseamnă „negare”. Teologia
apofantică mai mult decât anti-antropomorfism, este folosirea
sistematică a „căii negării” (Via Negativa) în discursul despre
Dumnezeu.
Clement din Alexandria în lucarea sa Stromata prezintă o
concepţie foarte interesantă despre limbaj. Teoria lui Clement vede
conceptele (noemata) ca fiind identice în minţile tuturor oamenilor,
întrucât ele sunt asemănarea lucrurilor care există. De aceea el
afirmă că gândirea este aceeaşi în toate culturile. Limba în schimb
diferă de la o cultură la alta, fiind doar un set de simboluri (symbola)
pentru conceptele gândirii.
Dacă procesele gândirii păstrează o oarecare corespondenţă
cu obiectele gândirii, legătura dintre limbaj şi concepte şi, în cele din
urmă dintre limbaj şi realitate, nu este decât „simbolică”. Clement
1 N.S. LANE, D. BULZAN, S. ROGOBETE, R.W. STOTT. „ Erezie şi Logos”, Edit. Anasatasia, Bucureşti, 1996
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
10
subliniază importanţa tăcerii în procesul cunoaşterii. Închinarea
înaintea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc în tăcere, într-o
contemplare mentală, fără vorbe.( Stromata VII, 1, 23.)
Vom vedea cum unele dintre temele areopagite, cum ar fi
întunericul, absenţa în sens ontologic, folosirea limbajului împotriva
structurii normale, înclinaţia spre contradicţie, reapar în discursul
postmodernismului.”2
Postmodernismul rămâne un fenomen al culturii
contemporane încă neevaluat în întregime. Rămâne de văzut dacă
ceea ce numim astăzi „postmodernism” este într-adevăr o ruptură
majoră cu proiectul luminilor sau doar răbufnirea nemulţumirii
faţă de tendinţa totalizantă a modernismului, ori o expresie a
pornirii moderne împotriva vechiului şi în favoarea a tot ce este
nou şi revoluţionar.
Termenul de „postmodern” a ajuns să se refere la o serie de
tendinţe manifestate în domenii ca arta , arhitectura, literatura,
filosofia. Dacă în artă şi arhitectură una din manifestările
postmoderne este mozaicul stilurilor şi sinteza dintre recuperare şi
originalitate, în filosofie marca este o accentuată întoarcere spre
limbaj. De remarcat una dintre trăsăturile postmodernismului,
semnalată de David Tracy, trăsătură care explică interesul
postmodern pentru tradiţia mistică şi apofantică. Aceasta este
inclinaţia spre marginal, spre exclus. Opoziţia ia forma actului de
rezistenţă. Postmodernii luptă să scrie „O istorie a prezentului ... în
aşa fel încât ceea ce fusese uitat, acel ”celălalt”; reprimat al tradiţiei
moderne - istericii, nebunii, nonconformiştii, misticii, artiştii de
avangardă- este lăsat să vorbească şi prin aceasta să descompună
un prezent modern lipsit de conţinut.”
2 N.S. LANE, D. BULZAN, S. ROGOBETE, R.W. STOTT. „ Erezie şi Logos”, Edit. Anasatasia, Bucureşti, 1996
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
11
Este surprinzător câte lucrări se publică astăzi despre
mistică, fie ea mistica dragostei sau cea apofantică, semn că
spiritul postmodern vrea s-o recupereze sau că se regăseşte în ea.
Simt nevoia să subliniez faptul că aceste teme mă preocupă
de multă vreme. În lucrare voi atinge numeroase idei care sunt
momentan foarte vehiculate, chiar mediatizate având o vădită
tentă eretică. Însă spre deosebire de acestea, ceea ce caut eu este
un demers plastic inedit (şi nu doar prin particularitatea temei
alese). Am fost crescută după rigorile catehismului romano–catolic,
iar motivele alese îmi sunt cât se poate de familiare. Ele fac parte
din cultura din care provin.
Folosesc elementele din religia pe care o practic cu libertatea
creatorului şi îmi asum acest lucru, precum şi rezultatele, chiar
dacă în unele aspecte ele sfidează anumite limite.
Aventura gnoseologică pe care o traversează omul modern,
aceea de a ieşi din tiparele şi categoriile logice şi de a accede la o
formă superioară de cunoaştere, paralogică, este asimilarea
schemelor arhaice de instalare în „ adevărata cunoaştere”.
Cuvântul grecesc „gnozis” semnifică cunoaşterea unui mister
de către iniţiaţi. Gnosticismul are două aspecte majore: 1. e vorba
despre o doctrină dualistă după care divinitatea (bună) stă
deoparte de materia independentă (rea), pe care a creat-o. 2. E o
doctrină care salvează sufletele şi le ajută să se desprindă de
închisoarea trupului.
Ce susţine de fapt această „cunoaştere” ?
Lumea a fost făcută de un Demiurg, nu de Dumnezeu, prin acesta
se motivează imperfecţiunile lumii create, printre care şi existenţa
Răului. Spiritul este prizonierul materiei iar crearea lumii
materiale este rezultatul unei decăderi. În genere demiurgul
creator este Dumnezeul din Vechiul Testament, iar spiritul uman
Formatted: Font: Bookman OldStyle, 9 pt
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
12
face parte din Fiinţa Supremă (pars divinae substantia). Scopul
oamenilor trebuie să fie revenirea lor în această ipostază (pleromă)
prin gnoză.
Teza cuprinde următoarele capitole:
I. PRINCIPALELE ELEMENTE STILISTICE ALE GNOZEI
II. SINAPSELE DUALISTE ALE CREŞTINISMULUI
III. MĂRTURII PLASTICE ALE SUBLIMĂRII ZEIŢEI PĂMÂNTULUI
ÎN MAMĂ CELESTĂ
IV. VIZIUNE PERSONALĂ. „DISCIPLINA ARCANI” OBLIGAŢIA
PĂSTRĂRII SECRETELOR
V. „ARCANA VIRGO”. TENTATIVE PLASTICE PROPRII PRIVIND
DEMITIZAREA REPREZENTĂRII FECIOAREI. COMENTARIU
PLASTIC DESPRE ROLUL ŞI SENSUL DESACRALIZĂRII ÎN
SCULPTURA POSTMODERNISTĂ. CONCLUZII PERSONALE.
I.PRINCIPALELE ELEMENTE STILISTICE ALE GNOZEI
MISTERELE / MITUL / ELEMENTUL DUALIST / ELEMENTUL
FEMININ
În primul capitol am căutat să parcurg oarecum un istoric al
acestui curent şi să stabilesc anumite elemente stilistice prin care
pot să-mi susţin temele plastice personale. Ţinând cont de faptul
că stilul însemna în tradiţia retoricii antice „genera dicendi”, adică
modul de a se exprima potrivit cu natura şi scopul conţinutului,
am considerat că pentru o reprezentare artistică există anumite
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
13
cerinţe, cum ar fi de exemplu cerinţa unităţii. Pe lângă acesta, stilul
este şi nota personală, individuală, pretutindeni recogniscibilă al
aceluiaşi artist.
În această ordine de idei am descoperit următoarele
elementele stilistice din temă:
1 Elementul mistere teme: - zeu care înviază
- cina
- păcatul
2 Elementul mit
3 Elementul dualist teme: - Dumnezeu/Demiurg
- lumină / întuneric
- bun/ rău
4 Elementul feminin teme: - Marea Mamă
- Maria-Magdalena
- Fecioara
- Sophia
În ceea ce priveşte misterele, riturile şi acţiunile erau adesea
imitarea încercărilor şi a victoriei zeilor salvatori. Aceste rituri erau
secrete şi dezvăluirea lor nu era admisă decât celor demni, după
pregătiri sub conducerea unui hierofant (dezvăluitor de lucruri
sfinte). Revelaţia nu era numai orală, ea consta într-un
spectacol sau o acţiune. Rostul secretelor misterelor rămâne
obscur. Explicarea semnului sau al obiectului sacru nu era
exprimat întotdeauna verbal, astfel gândirea s-a obişnuit cu
traducerea simbolică şi cu „descoperirea de adevăruri” fizice,
religioase sau morale. Ar fi scandalos să presupunem că unele
dintre cele mai importante mistere ale creştinismului nu existau în
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
14
perioada proto-creştină, dar dacă luăm în considerare cercetările
lui G. Ory3, ajungem la această concluzie.
Aşadar partea secretă se transmitea prin tradiţie orală,
printre care şi rugăciunea „Tatăl Nostru”. Partea scrisă a
misterelor era ţinută şi ea în taină, până reapare deodată undeva
între 70 şi 132 prin parabole, scrisori şi revelaţii pentru a susţine
riturile şi doctrinele. Prin cateheză se avea în vedere conduita şi
doctrina, se transmitea credincioşilor învăţătura despre calea
(odos) de urmat şi le revela cunoaşterea (gnozis). Misterul din
evanghelii este redat în traducerea românească prin taină.
Mitul este cel mai important element din discursul
gnoseologic. Funcţia mitului, după Eliade4, este esenţialmente una
regresivă prin care se înfăptuieşte „o întoarcere la origini”,
însemnând că se aboleşte timpul profan şi se instituie timpul
„sacru”.
Cuvântul dualism a fost inventat de Thomas Hide în 1700
pentru a traduce într-o formulă succintă una din caracteristicile
cele mai evidente ale religiei persane: opoziţia a două spirite.
Noţiunea de ambivalenţă şi calitatea diferită a acesteia se pare că
provine din funcţiile creierului bicameral şi este soluţia
antropologică a dualismului oferit de R. NEEDHAM. Specializarea
emisferei stângi în funcţia limbajului, deoarece ea coordonează
mâna dreaptă va duce la superioritatea mâinii drepte. Astfel ea se
asociază cu binele, iar stânga cu răul.
Plecând de la experienţa fizică a superiorităţii mâinii drepte,
clasificările binare dispun de un instrument foarte eficace pentru
ierarhizarea fenomenelor, care se prezintă ca duale deoarece un
4 3 ORY, G. Originile creştinismului, Bucureşti, 1981
Formatted: Line spacing: 1.5 linesELIADE.„Aspecte ale mitului”, 1963
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
15
nomos asociat cu mâna dreaptă va fi asociat implicit şi cu
termenul bun, iar contrastul va fi trimis imediat la polul stâng, cel
“rău”.
Elementul feminin este o temă frecventă în gnosticism, în
teză căpătând o amploare pe măsură. Premergătorii creştinismului
adorau Sfântul Spirit Feminin care era şi Mama lui Dumnezeu şi
Mama celor vii. Ea provenea în linie dreaptă din Marea Mamă
asiatică şi mediteraneană, fiind interpretarea mistică a bisericii
creştine. Fecioara Maria este în această citire doar o altă variantă a
zeiţei Iştar–Isis. Treptat, Marea Mamă cunoscută din secolul al VI-
lea î.e.n. va ceda locul său Fecioarei Maria. În general Marea Mamă
Gnostică este Înţelepciunea Celestă (Sophia), iar ipostaza sa cea mai
frecventă este una de cădere. În final ea se va transforma într-o
entitate masculină: Logosul.
Cât priveşte elementele stilistice alese subiectiv şi aleatoriu,
putem cu uşurinţă să le regăsim şi în epoca noastră catalogată în
continuare postmodernistă (în lipsă de o altă categorie mai
elocventă). Fenomenologic vorbind, în fond, raţionalismul
cibernetic care sufocă spiritualitatea începutului de mileniu a scos
la iveală nişte arhetipuri de gândire magico-mistice.
Angoasele existenţiale ale începutului de mileniu se combină
cu aşteptarea unor fenomene apocaliptice, iar toate acestea la un
loc formează un suport perfect pentru un „nou milenarism
medieval”.
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT