Iolanda Lemke Tenerife 2015 - jurnal de calatorie 1. Atlantic
Blue
Ne-am hotarit sa plecam in Tenerife, absolut intamplator, tot pe
urmele fenicienilor cum am facut in Barcelona si in Tunis, dar de
data asta ceva mai departe de Mediterana si anume dincolo de
Coloanele lui Hercules, in Atlantic in arhipelagul Insulelor
Norocoase cum le numeste Herodot, al Insulelor Purpurii ori al
Insulelor Primaverii Vesnice. Da, asa multe nume a purtat acest
grup de sapte insule vulcanice aflate pe dorsala Atlanticului -
surori bune cu Madeira, Azorele si insulele Capului Verde. Despre
sejurul carthaginezilor in insulele Canare nu se stie decat ca
guanchii, adica populatia aborigena a insulelor Norocoase, nu
cunosteau pana la venirea ambitiosilor corabieri, nici un fel de
ambarcatiune marina desi locuiau pe o insula, ei aflandu-se acum
3000 de ani inca in neolitic. O explicatie pentru lipsa lor de
cunostinte in domeniul navigatiei ar fi ca in afara de populatia
guanche ce locuia in case de piatra si practica agricultura, mai
locuiau in arhipelag si prizonieri de razboi africani carora nu li
se permitea sa paraseasca insulele. Informatia o am din Wikipedia
care il citeaza pe umanistul filosoful istoricul Alvarez Delgado,
nascut in Guimar, Tenerife; acesta a gasit documente romane antice
in care se spune ca regele Juba al II lea din Numidia (in
antichitate nord-vestul Africii) obisnuia sa deporteze prizonierii
in Canare. Insulele au continuat sa fie vizitate, dovada
constituind-o harta savantului alexandrin Ptolemeu din anul 150
dupa Christos care localizeaza si infatiseaza grupul de insule
aflat in nord-vestul continentului african.( Ptolemeu este si
autorul Teoremei cu acelasi nume din trigonometrie). Guanchii,
despre care se spune ca erau foarte inalti, aveau parul blond si
ochii albastri, au continuat sa traiasca in epoca de piatra pana la
venirea spaniolilor, portughezilor si a francezilor prin anii 1300.
Dupa anul 1492 guanchii au fost vanduti ca sclavi ori exploatati
fara mila si aproape exterminati din cauza bolilor aduse de
conquistadori.O suta opt kilometri despart coasta Marocului de
insula Fuerteventura, prima insula a arhipelagului, o nimica toata
pentru navigatorii fenicieni care cautau piete de desfacere pentru
lemnul lor de cedru, sticla si purpura - de unde si numele de mai
tarziu de insulele Purpurii. Stiam ca arhipelagul Canare apartine
de Spania dar m-am intrebat mereu de ce trebuie sa apartina si de
Europa ca doar insulele sunt mai aproape de Africa. Fiindca sunt la
inceputul povestii si mai tarziu nu-si mai are rostul, Canarele nu
au luat numele dupa pasarea cantatoare omonima (ci invers),
denumirea venind conform lui Pliniu cel Batran de la un calator
antic spaniol, Statius Sebosus, care fusese uimit de numarul mare
al cainilor - Canis - pe insulele atlantice.. Fenicienii care au
vizitat insulele prin 1100 inaintea erei noastre, n-au lasat multe
urme pe Canare, de obicei ei cautau golfuri si promotorii bune de
ancorat corabiile, Strabon sustine ca negustorii fenicieni stateau
pana isi vindeau marfa ori pana isi procurau lucruri interesante si
plecau. Pornisera in marea lor aventura dintr-una din coloniile lor
de pe coasta nord-vestica africana, Mogador (actualmente orasul
Essaouira pe care cu onor l-am vizitat in 2007 cand am fost in
Maroc) de unde in zilele senine fara urma de nor se vede clar Pico
del Teide de pe Tenerife. Se pare ca tot asa au descoperit ei
odinioara Albionul ori insulele Marii Britanii, aflandu-se in alta
colonie, de data asta in vestul Spaniei, la Cadiz. Arhipelagul
Canare este format din sapte insule care sunt in ordinea marimii
Tenerife, gran Canaria, Fuerteventura, Lanzarote, La Palma, La
Gomera si Hiero. Pe langa ele mai sunt si o sumedenie de insulite
mici mai greu accesibile, La Graciosa, Alegranza, Montana Clara,
Roque del Este si Roque del Oueste. Si daca tot suntem la
identificarea geografica si istorica a arhipelagului, conform
jurnalului sau Christofor Columb se afla prin 1492 cu corabiile
sale in insula La Gomera pentru a se aproviziona cu apa in momentul
cand vulcanul Teide a erupt pe insula vecina Tenerife. Mai tarziu
in timpul imperiului spaniol, arhipelagul era principala oprire a
galioanelor spaniole pe drumul lor catre America.Numele vulcanului
Teide vine de la denumirea guanche de Eceide, un fel de iad care
tinea cerul sa nu cada asupra locuitorilor insulei. Varful
vulcanului masoara 3718 metri inaltime de la sol si cca 7000 metri
de la fundul oceanului. Insula Tenerife pe care se afla cratele mai
multor vulcani a mai avut parte de eruptii vulcanice intre
1700-1798 ultima fiind a vulcanului Chinyero in 1909.Cum n-am avut
pana acum onoarea sa escaladam un vulcan, ne-am hotarit sa facem
cunostinta cu El Teide, cel mai inalt vulcan spaniol. Astfel ca am
studiat toate ofertele posibile last minute ale agentiilor de
voiaj, hotarandu-ne pentru un modest sejur in Tenerife in
localitatea Puerto de La Cruz la hotelul Be Live Experience aflat
foarte aproape de plaja, de Teide, de shopping center si de Loro
Parque, un parc zoologic in care papagalii primeaza.Doua din
fiicele mele au vizitat deja de mai multe ori Fuerteventura pe care
mi-au recomandat-o pentru liniste, odihna, nisip galben, sector
pentru nudisti!!, sosele perfecte pentru masini inchiriate in
mijlocul unui relief cu stanci si prapastii. Una a fost chiar pe
Lanzarote unde a gasit un peisaj aproape galactic din roci
vulcanice ascutite, caracteristic Canarelor, cu gheizere care
izbucneau cu exactitate de ceas desteptator in mijlocul dezastrului
vulcanic, mici grote intunecate ori pesteri inalte unde lumina care
patrunde prin deschideri aflate la mare inaltime, se oglindeste in
ochiuri de apa. Existenta grotelor negre a inspirat imaginatia
calatorilor antichitatii, ei au plasat pestera in care locuia
gorgona Medusa din mitologia greaca, pe insula Tenerife. Gorgona
fusese exilata acolo de catre puternica zeit Atena care, geloasa pe
legatura ei cu Poseidon, ii schimbase parul in serpi si chipul cel
frumos intr-unul inspaimantator ce avea darul sa impietreasca pe
oricine l-ar fi privit. Eroul grec Perseu reuseste sa ucida Medusa
fara sa o priveasca. Cu capul Medusei in traista, el paraseste
Tenerife, traversand Marocul unde nu ezit sa-i puna titanului Atlas
in fat capul gorgonei. Acesta impietreste si se transforma in
masivul muntos Atlas (care se intinde in vestul Marocului).
Palas-Atena ataseaza capul Medusei la scutul ei. In anul 2013 la
Tarragona in Spania la muzeul de istorie am avut ocazia sa admir un
mozaic foarte frumos si foarte vechi cu capul Medusei, mozaic care
initial se gasea in pavajul anticului port la marea Mediterana.
Oriunde te invarti in bazinul mediteraneean dai de fenicieni si de
greci si desigur de romani.Peisajul insulelor s-a mai schimbat din
antichitate, pe coaste si chiar in interior au inflorit orase iar
turismul prospera. Datorita climei blande si a temperaturilor
primavaratice, vecina mea Geli obisnuieste sa-si petreaca impreuna
cu sotul concedii low cost de lunga durata pe timp de iarna, adica
1-2 luni pe Gran Canaria ( Golful Englezului) unde majoritatea o
constituie britanicii exasperati de ceata si ploile Regatului
Unit... Blocuri intregi de apartamente ori zeci de resorturi de
bungalow-uri de pe toate insulele sunt din noiembrie pana tarziu in
aprilie ocupate de cupluri ori chiar individual primavara vesnica
face bine la sanatate. Eu am ales Tenerife, intr-adevar am avut ce
vedea, aglomeratia hispanica pe langa miile de turisti,
observatoarele astronomice internationale si vulcanul; plaja a fost
desigur neagra, dupa cum stiam, fara macar o scoica mica iar odihna
ioc, toata ziua am vagabondat iar acum ma doare la calcai locul
unde am avut odata un pinten, o anomalie ortopedica.Dupa ce ne-am
procurat toate hartiile necesare ( nu stiu cum as mai putea trai
fara computer, totul vine pe e-mail, mai intai am rezervat online
si apoi am tras pe imprimanta de acas formularele trimise,
deasemenea am imprimat si biletele de avion dupa ce ne-am
inregistrat online la compania de zbor check-in, voucherele pentru
hotel si pentru transfer aeroport-hotel, absolut totul) am facut
rapid bagajele. Cand plec la drum nu-mi place sa car multe dupa
mine, de aia imi ajunge o valijoara mica, o singura pereche de
pantofi, papuci de baie ori de plaja, un pantalon lung si unul trei
sferturi, o singura rochie, 3-4 tricouri si cam tot 3-4 randuri de
lenjerie de corp, 3-4 ciorapi si articole de cosmetica nici nu ma
incarc, nici nu fac parada modei. Dar dumnealui a avut numai putin
de 5 perechi de pantofi, sandale plus 5 camasi si 9 tricouri, trei
pantaloni etc pentru ca Diva trebuie sa care garderoba imperiala
dupa el ( nici macar nu s-a imbracat cu toate hainele pe care le-a
indesat in valiza). Spre ghinionul lui, compania aviatica Tuifly nu
mai admite decat 15 kg de persoana plus inca 5kg bagajul de mana,
asa ca n-a putut exagera In fine, duminica 3 mai la aeroport a fost
totul in regula, sigur ca ne-au pipait la piele ca pe borfasii de
la politie doar pentru ca am uitat ca in rucsac era o oja si un
parfum lichide banuite de a fi explozibile!! Ne-au vizionat ca la
doctor, nu la obisnuitele porti-detectoare de metale ci in cabine
de control din alea speciale americane cu scanner unde stai cu
mainile sus ca arestatii si cu picioarele desfacute. In avion am
scos gustari de acasa - pentru ca mai nou a iesit o lege, nu se mai
da mancare in avion decat daca platesti inainte online la check-in
ori pe loc. N-am vrut sa comand nimic dar Diva a avut probleme la
zbor. Adevarul e ca lui Gottfried ii e frica sa zboare cu avionul
si pe deasupra are si claustrofobie si agorafobie, ca atare nu s-a
simtit bine langa hublou, avionul era plin pana la refuz, alt loc
pe culoar nu era si a facut talente!!! Sa inebunesti nu alta, am
chemat stewardesa dar aia ce sa faca, l-a linistit cum a putut, eu
l-am luat de mnuta si i-am aratat norii si i-am spus hai sa bei un
vin la 11.227 metri inaltime si sa bati recordul ca niciodata n-ai
baut la o asemenea inaltime deasupra norilor bla bla.. ma rog, pana
la urma s-a calmat, i-am mai comandat si o cafeluta si dupa un timp
a atipit! Mi-a mai facut el asa dar niciodata n-am zburat 4 ore si
45 de minute, nici nu mai idnraznesc sa ma gandesc la Niagara Ii
spun Diva si pentru ca se da cu creme pe maini si pe fata, isi
penseaza perii din nas!, isi face manichiura cu grija, fiind mirata
cand l-am cunoscut - ca eu eram obisnuita ca barbatii romani sa
miroasa a grajd!! Il numesc asa si pentru ca trebuie sa stau dupa
el cand plecam undeva ca probeaza toti pantalonii si le gaseste o
hiba ori camasile care au ramas stramte la gat, de ce nu le-am
mutat nasturii dar totul in ultimele 5 minute ca o adevarata Diva.
Dar eu am multa intelegere fata de el si am grija sa se simta bine,
ca asa trebuie sa faca o nevasta!Boeingul trei septari al companiei
Tuifly a urmat la inaltimea aia monstruoasa un culoar de zbor
interesant, Elvetia apoi Spania, Maroc ( muntii Atlas inzapeziti in
unele locuri) apoi a coborit la 8000 de metri indreptandu-se spre
prima insula a arhipelagului, Fuerteventura. De acolo a zburat in
linie dreapta spre Tenerife ale carei plaje si inaltimi se vedeau
deja foarte bine din avion. Denumirea de Tenerife e relativ noua si
vine de la Thine Nerrif din limba berbera ceea ce inseamna pamantul
de langa, cu alte cuvinte pamantul ori tara de langa Africa. Unii
istorici sunt de parere ca numele insulei e de origine guanche,
Tener insemnand munte iar If denumind culoarea alba cu alte cuvinte
insula Muntelui Alb, referire la faptul ca iarna varful masivului
este acoperit de zapada. Am aterizat dupa patru ore si 45 de minute
pe aeroportul Reina Sofia aflat in sudul Insulei langa Granadilla
de Abona, de unde ne-a preluat un autocar care ne-a transferat pana
la hotelul Be Live Experience. Soferul ne-a servit o pan direct pe
autostrada, ca atare am asteptat venirea altui autocar. Peisajul
extravilan destul de sarac, aproape martian roci vulcanice, zgura
neagra ori caramizie si lava cu sclipiri de obsidian, ne-a cam
speriat. Auzisem eu ca in sudul insulei in anumite luni bate
Calima, un vant uscat si fierbinte venit tocmai din Sahara in timp
ce in nord bate Passat-ul, un alizeu umed pe care l-am intalnit si
in Madeira. Acest lucru s-a vazut imediat, dupa intersectia cu
drumul care ducea spre Santa Cruz, imaginea insulei s-a schimbat,
Teide a ramas tot negru-cafeniu si bizar cu guleras alb din ceata
ca un fante spaniol dar campiile au devenit verzi si vegetatia
tropicala s-a aglomerat in mod interesant. Puerto de La Cruz,
orasul cel mai mare dupa Santa Cruz, capitala Tenerifei, e ca o
metropola cu blocuri inalte si hoteluri care nu respecta o
arhitectura anume ci sunt construite dupa necesitati, pline pana la
refuz de turistii atrasi de primavara vesnica si de blandetea
presiunii atmosferice din insula. 2. Be Live ExperienceHotelul arta
splendid, dormitorul combinat cu salon, televizor cu plasma, baie
faiantata si foarte mare, aer conditionat, frigider silentios si
terasa cu vedere spre mare. Am facut pentru inceput o mica plimbare
pana la ocean pe plaja neagra cu nisip negru si cu multe pietre
n-am gasit absolut nici o scoica si nici n-aveam sa gasim din cauza
inclinatiei vulcanului care se ridica abrupt din mare. Am retinut
in micul nostru tur, avenida cea mare si foarte circulata, micile
pravalii si numeroasele mercados, palmierii regali cu scoarta
albicioasa care-si leganau crengile aproape de etajul patru unde se
afla terasa noastra si bineinteles imaginea impunatoare a lui
Teide, inconjurat din stanga de statia internationala de
observatoare astronomice si din dreapta de stalpi uriasi purtatori
de antene si receptori pentru telefoanele celulare si posturile de
radio si televiziune. Inca din prima seara bufetul restaurantului (
cu peste 40 de feluri de mancare) ne-a luat piuitul in conditiile
in care amandoi ne aflam intr-o cura drastica de slabire: peste
zilnic, fript pe gratar de bucatari oachesi, orezul preparat in
zeci de feluri inclusiv Paiella spaniola traditionala, sosurile cu
carne de toate felurile si garniturile apetisante, salatele
extraordinar de variate plus bogatia de fructe, nemaivorbind de
prajiturile din foetaj ori cele marocane cu creme dulci si multa
frisca! Toate astea i-au readus lui Gottfried zambetul pe care si-l
pierduse in scaunul stramt din avion..Hotelul avea 13 etaje si in
jur de 350 de camere, la parter se aflau numeroase sali pentru
conferinte, holuri comfortabile amenajate cu canapele si masute ori
cu televizoare cat peretele pentru doritori. Barul hotelului
strangea in fiecare seara o sumedenie de turisti, din marele hol se
putea iesi direct pe o terasa cu fotolii si mese din rachita si cu
lampi intime. Mai era o terasa destul de mare cu pardoseala imitand
o tabla de sah pe care se aflau figuri de sah din plastic cam de 50
de cm inaltime si umplute cu nisip tot pentru amuzamentul
clientilor hotelului. La un nivel mai jos se afla piscina
inconjurata de palmieri si cascade artificiale, mai erau si cateva
restaurante care se deschideau numai seara, un mic magazin de
suveniruri si multe standuri cu margele din cristale marocane, doua
trei agentii de voiaj pentru excursii locale si inchirieri de
masini ( 45 euro/ saptamana!!) un sector de spa wellness, masaje,
sauna utilat si cu coafor si Nail-design la al doilea subsol etc.
Hotelul parea un urias vas de croaziera din care nu lipsea nimic.
Sigur ca in prima zi am tras o fuga pana la ocean 5 minute!! pana
la Playa Jardin cu faleza inalta, palcuri de palmieri si localuri
de unde venea miros de peste prajit. Ne-am plimbat pe faleza pana
in centrul orasului, observand ca desi era duminica, toate
shopurile erau deschise. Centrul istoric al orasului Puerto de la
Cruz arat ca un sat spaniol de pescari putin mai civilizat. Adica
peste tot vezi casute stramte dar inalte, cu doua trei etaje, cu
sau fara balcoane, majoritatea avand terase in loc de acoperisuri
si obloane la geamuri impotriva soarelui. Pravaliile care se afla
la parterurile acestor casute, sunt intesate de marfa ieftina si in
general suveniruri fara valoare. In piete si in parcuri ori pe
avenide cresteau spontan ori plantati de mana omului minunati
eucalipti de Jacaranda, din aceia care fac ciorchini de flori
violete ce raspandesc arome incantatoare. De la intrarea hotelului
puteam admira maretia lui Teide iar de la balcon aveam panorama de
care am vorbit mai sus - intr-adevar ceva ce nu se vede in fiecare
zi. Am dormit excelent mai ales pentru ca paturile erau foarte
inalte si aveau doua saltele una peste alta!! Din salon se
deschidea balconul foarte incapator unde aveam si un uscator
extensibil de rufe. Fiecare balcon avea putina verdeata ladite cu
agave - iar privelistea valurilor oceanului care se spargeau de
promotoriul inalt al golfului Jardin era teribila. Puteam observa
de la etajul patru si palmierii de pe strazi ori din gradina-parc a
hotelului, aici am vazut pentru prima oara palmieri cu scoarta alba
palmera real ori roystonea reggia, si un curmal ce creste numai
aici: Phoenix canariensis. Palmierul de curmale este endemic in
Canare ca si canarul atlantic, pasarea mica de culoarea
galbenusului de ou care ciripeste atat de frumos.Apa potabila este
rationata in arhipelag, ni s-a atras atentia sa economisim cat
putem apa - eu am mai fost in regiuni subtropicale si pe alte
insule si am intuit cu ce lipsa de apa se confrunta Tenerife. Apa
nesarata se acumuleaza numai din torente dar ploile sunt extrem de
rare, doar cateva zile pe an astfel ca albiile riurilor sunt secate
(aici ele se numesc barranco) si pe teava vine apa nepotabila. Mi
se pare interesant de mentionat ca pe mai toate insulele din
arhipelag sunt instalate captatoare de ceata din cauza
temperaturilor foarte ridicate pe timp de ziua apa oceanului se
transforma in vapori invizibili care se ridica in atmosfera pana in
jur de 1000-1200 de metri formand o patura de nori ce dispare pana
seara. Ceata se imbiba in niste lamele textile dupa care se scurge
sub forma de apa in rezervoare speciale. Cu aceasta apa se asigura
insa doar irigarea vegetatiei din rezervatii, pentru apa potabila
lumea merge la supermarket. Mi-a placut mult baia de la hotel, aici
vazandu-se comfortul occidental in comparatie cu cel tunisian (care
ne-a pus anul trecut nervii la grea incercare robinetele curgeau
inundand baia, dusul era defect, apa venind ori fierbinte ori rece
ca gheata si frumoasa fereastra araba nu se putea deschide). In
afara de o oglinda uriasa, mai era una rotunda fixata pe un brat
extensibil care mrea imaginea, fiind perfecta pentru barbierit ori
pensat. Majoritatea lampilor aveau led-uri pentru economisirea
curentului iar pe marile coridoare ale hotelului led-urille
functionau pe baza de senzori de miscare. Dulapurile de haine erau
construite in stil japonez ceea ce dadea mai mult spatiu holului,
am avut si safe pe care il actionam cu un card asemanator cu cel
care deschidea usa - cheile sunt ceva de domeniul trecutului!! 3.
Loro ParqueArhitectura insulara si vegetatia subtropicala ne-a
fascinat. Totul era inflorit si parfumat. Dar ne-am hotarit sa nu
pierdem timpul si sa vedem parcul cu papagali mai ales ca muream de
nerabdare sa vad orcile killer whales - pe care nu le mai vazusem
live din 1992 cand ma aflam la Zoo Nrnberg. Am lasat pentru alta
data plimbarea pe stradutele pitoresti ca si studiul botanic si
ne-am indreptat a doua zi dupa sosire direct spre parcul zoologic.
Dupa ce am trecut de socul biletului de intrare 68 de euro am
primit si-o veste proasta: orcile, mamiferele marine pe care doream
sa le vad, erau in vacanta intrucat bazinele si pavilioanele lor se
aflau in renovareCladirea de la intrarea in parc semana cu un
templu asiatic cu multe trepte fiind in concordanta cu un pod lcuit
ce traversa un lac plin de crapi grasi japonezi. Cascadele,
bambusii, lebedele negre si alte pasari mici de balta care paseau
grabite pe frunzele de nuferi, dadeau nota exotica dupa care umbla
toti turistii europeni. Gradinile zoologice sunt cam la fel in
toata lumea, aici insa dadeai pe la toate colturile de papagali din
aceia sud americani, cu cozi lungi, colorati in galben albastru ori
rosu, cam peste tot desigur insotiti de personalul parcului te
puteai fotografia alaturi de ei dar nu-i puteai atinge. Aleile erau
umbrite de palcuri de palmieri si alte plante tropicale in care se
ascundeau mierle antrenate pentru opera. Marele acvariu ca si
tunelul cu rechini nu erau atat de bogate in specii de pesti si
nici atat de mari ca cele din Barcelona, totusi ne-a facut mare
placere sa ne plimbam pe banda rulanta in jurul salilor oceanice
unde, pe langa o muzica in surdina cu clipocit terapeutic de apa,
se auzea in intuneric tcnitul camerelor de fotografiat. Turnul
urias de sticla cu sardine ingramadite care se invarteau in cerc
ne-a trezit un sentiment de revolta pe care l-am resimtit
intotdeauna in parcurile zoologice unde animalele se afla doar
pentru placerea noastra, in captivitate.Pinguinii aveau doua
pavilioane speciale, primul simula viata pe coastele Africii ori
Australiei, pinguinii nu pareau foarte stingheriti iar unul dintre
ei incerca sa stabileasca contacte prietenesti cu turistii din
spatele peretilor de sticla. In al doilea pavilion traiau in buna
pace si resemnati mai multe specii din pinguinii de la Polul Sud,
asemanatori cu cei din filmul Happy Feet. Temperatura era foarte
scazuta, din tavan cadea in fulgi zapada artificiala, sloiurile de
gheata erau imitate dintr-un fel de plastic translucid care se
prelungea ca niste iceberg-uri pe sub apa nu mai adanca de 3 metri.
Custile cu papagali perechi de absolut toate speciile care tipau
pur si simplu fara intrerupere, ruinandu-ne timpanele, au continuat
sa ne insoteasca pe alei pana am ajuns la bazinul cu foci. Am
asistat aici la un spectcol de circ interesant, toate trei focile
fiind dresate, cea mai mare si poate si mai in varsta, era foarte
talentata. Sala in aer liber era plina ochi, abia am gasit locuri.
Circul e tot un fel de captivitate, nici un animal n-a mai putut
trai in libertate dupa ce fost la circ si s-a invatat sa fie hranit
si sa execute ordine. Sigur ca am fost si la delfinariu unde se
aflau 6 delfini, care mai de care mai inteligent si mai ambitios.
Salturile lor la peste 8-10 metri inaltime ca si cei patru dresori
destul de tineri unul avea un fluier din acela special cu
ultrasunete care se scufundau impreuna cu delfinii pentru ca mai
apoi sa-i vezi rostogolindu-se in aer deasupra apei, au produs
aplauze meritate. Toate spectacolele erau incluse in pretul
biletului de intrare si nu se poate spune ca dresorii nu-si dadeau
silinta. Am vazut si un show cu papagali intr-o sala de teatru
speciala, era mai mult pentru copii. O doamna papagal din specia
Ara care raspundea la numele de Lola era numita pompos doamna
profesoara de matematica pentru ca recunostea numerele si putea
face simple adunari!!! Gottfried a ris cu lacrimi cand un domn
papagal a condus cu abilitate o masinuta de pompieri incercand sa
stinga un mic incendiu provocat de dresoare. Stoluri de papagali de
toate marimile si culorile au zburat ordonat in formatii peste
capetele spectatorilor pe sub tavanul pictat ca un luminis din
selva braziliana... Curatorul parcului zoologic, Matthias
Reinschmidt, om de stiinta german, foarte tanar si foarte pregatit,
conduce cu abilitate aceasta afacere avand grija ca animalele sa
fie bine ingrijite si ocupandu-se si de reclama in mass-media care
aduce nu numai turisti ci si sponsori. Ar trebui sa mint daca n-as
recunoaste ca urmarind mai multi ani la rand la televizor
emisiunile lui cu salvarea anumitor specii de animale ori pasari,
care in libertate sunt amenintate cu disparitia, am ajuns sa-mi
doresc sa vizitez Loro Parque.Totusi nu se poate ignora adevarul si
anume ca majoritatea papagalilor sunt inchisi pe viata in custi in
care nici nu pot zbura, doar pentru ca sunt exotici si frumos
colorati!Fiind ora pranzului ne-am oprit la Patio de Loro unul din
multele restaurante ale parcului. Nu am stat prea mult pentru ca
voiam neaparat sa vad toate animalele aveam o harta dupa care ne
orientam. Din loc in loc din alei se deschideau oaze cu palmieri,
stanci acoperite de vegetatie si cascade care se revarsau in lacuri
mici, o adevarata desfatare pentru ochi si urechi. Cascadele
raspandeau o racoare binevenita, la umbra arborilor tropicali nici
nu se simtea temperatura ridicata a amiezii care a continuat sa
ramana in jur de 30-33 de grade pe toata durata concediului nostru.
Am gasit si un izvor pe care l-am filmat - am fost uimita de munca
si talentul domnilor arhitecti peisagisti care au transformat
parcul zoologic intr-un colt de rai. Pe langa jacaranda si palmieri
infloreau si alti eucalipti cu flori trompeta in buchete mici de
culoarea portocalei care rasareau artistic din verdele
frunzulitelor. Ficusi uriasi care aici ating marimea stejarilor
nostri, isi impleteau radacinile aeriene cu liane ori palmieri
pitici intr-o perfecta simbioza.Traversand inca un pod am ajuns la
o voliera uriasa acoperita cu plasa de metal sustinuta din exterior
de stalpi si mai inalti. Voliera care ar fi putut acoperi si un
stadion si pe care in zilele urmatoare am identificat-o chiar de la
balconul camerei de hotel, era separata la intrare si la iesire, de
patru randuri de perdele din snururi grele de sarma de cupru
impletita, aflate la 2 metri departare una de alta pentru ca nici
una din pasarile care zburau liber in interior sa nu poata scapa.
Sub volier se afla un intreg popor de papagali, desigur, dar si
alte pasari mai mici tot atat de galagioase care traiau in buna
pace cu titulariiPalcuri de arbori tropicali, tufisuri inflorite
bogat, izvoare cristaline si mici cascade care se pravaleau
artistic in mici lacuri te duceau cu gandul la selva braziliana,
locul de bastina al papagalilor. Aici deschid o paranteza: am mai
avut o data ocazia sa admir munca decoratorilor parcurilor
zoo-botanice pe cand ma aflam in sudul Germanei pe insula Mainau de
pe lacul Constanta unde sub o cupola uriasa cu pereti de sticla si
usi protejate cu perdele din snururi groase si grele imbracate in
catifea, traia fericit printre palmieri pitici, liane, grote cu
lacuri mici si flori viu colorate, un popor de imensi fluturi
albastri de Amazon care ti se asezau pe cap ori pe ceasul de la
mana precum si o sumedenie de pasari colibri de toate culorile,
inghesuindu-se pe flori artificiale unde se afla un lichid dulce
asemanator la gust cu polenulParcul papagalilor din Puerto de la
Cruz nu avea foarte multe animale, am reusit sa le vedem pe toate
in pas alergator si am facut sumedenie de poze cu Smartphone-ul,
uimiti cum ti-ai dat seama de vegetatia subtropicala decorativa.
Insula nu e departe de tropicul Racului si dupa cum am constatat,
sudul era arid, cresteau cel mult cactusi si eucalipti ( care se
aclimatizeaza oriunde intrucat inmagazineaza apa pentru lungi
perioade de seceta precum camilele) in rest, stanca goala. Fisia de
uscat nordica era ceva mai verde cu livezi de bananieri, hibiscus
pe post de gard viu, leandri infloriti, ficusi uriasi si
arbori-dragon insa daca urcai putin pe Teide, nu vedeai decat
paduri de pinus canariensis si jnepeni. La intoarcere, trenuletul
galben ne-a lasat in apropiere de Plaza del Charco, centrul istoric
al oraselului estival. Restaurantele se insirau in lant mirosind
apetisant, pravaliile de suveniruri si articole de plaja alternau
cu mari magazine mari de parfumuri si cosmetice ori de imbracaminte
fiind seara deja, aglomeratia era mare si pestrita. In micul golf
unde odinioara acostau barcutele pescarilor se afla neamenajata o
plaja neagra si pietroasa iar apa era destul de adanca din cauza
reliefului vulcanic inclinat. In dreapta se inaltau negre zidurile
de peste 2 metri grosime ale unui bastion vechi, Santa Barbara
Battery, un fort cu metereze, foisoare si tunuri pe afet, ridicat
prin 1650 pentru a apara insula de pirati ori dusmani. Tot acolo
era si vechea cladire a vamii si muzeul de arheologie care nu era
deschis decat 2 ore pe zi. Pe drumul spre hotel am identificat
statia principala de autobuze, pentru vreo cltorie viitoare apoi,
cu rucsacele pline de sticle de apa de la un mercado de langa hotel
am urcat in camera sa ne spalam de praful excursiei Aerul
conditionat e o binecuvantare in timpul zilei dar seara briza
oceanului e cu mult mai placuta, fie ca te plimbi pe falezele
scurte, fie ca stai pe balcon. 4. Lago MartianezIntr-o zi ne-am dus
sa facem plaja la resortul Lago Martianez, acesta se intinde intre
San Telmo si Playa Martianez, fiind protejat de furia oceanului de
un zid dublu natural de uriase bucati de roca desprinse din stanca
masivului Teide. In interior printre palmieri si stanci de zgura
slefuita te asteapta cam opt piscine cu gheizere, cascade si
fantani arteziene printre ochiuri de verdeata si poteci cu trepte,
insule si plaje artificiale, munti in miniatura, ziduri albe, alei
si multi palmieri. Chaise-longurile si umbrelele de soare intrau in
pretul de intrare, am ochit imediat in centrul unei mari piscine
insula piratilor pe care se afla un bar. Nu se poate sa nu te
relaxezi in sunetul caderilor de apa, ne-am asezat strategic intre
insula piratilor si un torent de apa ce cadea cu spuma de pe o
stanca, o Niagara in miniatura. Acum cand scriu mai am inca pielea
arsa din ziua aceea minunata, atat de minunata incat mi-as fi dorit
sa o fi trait cu multi ani in urma si nu acum la 62 de ani - emotii
risipite dar mai bine mai tarziu decat niciodata.Gottfried a adus
racoritoare de la pirati si pentru el o cafea - insula se afla in
mijlocul unei piscine si puteai ajunge pe ea traversand pe poduri
de lemn ce imitau puntea unei corabii. In afara de barul circular
in mijlocul caruia se ridica un catarg de care spanzurau panze, mai
erau mese cu scaune inalte dar si fotolii cu masute joase unde
clientii jucau cu pasiune sah spaniolii sunt mari iubitori de sah,
mi-au adus aminte de tata cand eram la Vasile Roaita pe litoral cum
juca sah si se dadea rotund... Baietii care supravegheau resortul (
aici salvamarii se numesc Socorista) erau toti tineri studenti
sezonieri, exact ca la Costinesti. Playa Martianez se afla intre un
dig urias, pe pietrele caruia se ingramadesc pescari amatori, si un
tunel taiat in stanca abrupta a vulcanului care leaga Puerto de la
Cruz cu restul insulei. Plaja publica de la ocean nu e foarte
atragatoare din cauza culorii negru inchis a cenusii vulcanice,
totusi turistii isi astern curajosi prosoapele si isi deschid
umbrelele de soare. In unele locuri un pietris taios te impiedica
sa mergi in picioarele goale de aceea pentru deplasare sunt
necesari niste galosi cu talpa groasa de care nu te poti desparti
nici cand intri in apa, iata motivul pentru care am ales resortul
elegant cu ziduri albe de hacienda si cascade-ayurweda in marime
naturala.Oceanul trimitea valuri uriase spre Lago Martianez dar ele
se spargeau ca niste pungi de lapte de digul din stanci, ajungand
sa se gudure bland langa zidul resortului. Am facut o mica plimbare
in papuci de plaja toata suprafata resortului era pardosita cu
placi de gresie sa vad toate piscinele, terasele si stancile negre
din care tasnesc jeturile de apa (regizate din mici robinete si
pompe ascunse in casute de piatra). Lacurile imbratiseaza ca un
semicerc promotoriul Martianez, peste tot lume si popor, se vorbea
in toate limbile europene, gheizerul stralucea in soare. Lago
Martianez a fost conceput de un arhitect canarian nascut in
Lanzarote, Cesar Manrique care a amenajat acest colt de insula
pentru exploatare turistica. Rezultatul a fost un colt de paradis
pe care m-am bucurat ca ma aflu. Am ramas in resort pana spre seara
cand ne-am dus sa vedem si Centro Comercial Martianez, o galerie
imensa cu magazine (am cautat degeaba artizanat de Canare) aflata
langa Barranco Martianez, o alta uriasa albie de riu secata cum
sunt multe in Tenerife. Toate barranco-urile sunt canalizate pentru
ca atunci cand torentele se prevalesc pe neasteptate de pe
inaltimi, apa sa aibe cale libera, altfel poate provoca mari
catastrofe, prabusiri de teren ori inundatii. Insulele atlantice au
toate o forma aproximativ conica, imprumutand forma vulcanilor care
le-au dat nastere. Cand cad ploi pe varful muntelui torentele
pornesc prin canioane in jos spre mare. Totusi ploile cu averse
sunt extrem de rare, in Tenerifa sunt 355 de zile de soare si doar
in asa zisa iarna ploua putin.Dupa cina am avut parte de un
spectacol de dans intr-o sala a hotelului tangouri si in general
muzica spaniola interpretata de o solista focoasa, turistii fiind
invitati sa danseze de animatori profesionisti. In paralel se
urmarea in alta sala pe un televizor urias meciul dintre spanioli
si Juventus Turin ( i-am recunoscut pe argentinianul Messi de la
echipa din Barcelona si pe italianul Pirlo), spectatorii erau
turisti dar si multi tinerfenos ( asa se numesc locuitorii insulei,
tinerfeno la masculin singular si tinerfena la feminin singular).
Nu ai timp sa te plictisesti, intr-un hotel atat de mare se
intampla tot timpul cate ceva, peste tot erau afise din care
reiesea ca incepand de vineri in sala de conferinte cea mai mare a
hotelului se va tine un campionat national de sah la nivel de copii
de scoala cu participanti din toate insulele arhipelagului. Dupa o
plimbare pe faleza si un scotocit prin rafturile minimarket-ului de
langa hotel ne-am organizat excursia de a doua zi spre Santa Cruz,
capitala insulei aflata in nord-est. 5. Santa Cruz de
TenerifeAsadar a doua zi la Estacion Principal Puerto de la Cruz
ne-am urcat in autobuzul de linie spre capitala si, strabatand o
sosea destul de scurta care ducea pe langa Aeropuerto del Norte, al
doilea aeroport al insulei, ne-am indreptat spre orasul capitala.
Santa Cruz ne-a aparut pe sosea in fata ochilor de dupa masivul
muntos Anaga ce coboara in canioane inalte si culmi inverzite, pana
in ocean. Autobuzul rapid guagua - a oprit in marea si impunatoarea
autogara din capitala insulei, aflata chiar la ocean la cativa pasi
de de bastionul ori bateria San Juan de Bautista, de port si de
Auditorium, o cladire comparabila cu opera din Sydney care ne-a
lasat cu gura deschisa!. Portul industrial cu macarale puternice
fixate pe platforme masive si vapoare comerciale uriase ne-a facut
o impresia covarsitoare. Din lipsa de timp nu am vizitat portul de
unde plecau ori acostau ferryboat-urile ori crucisatoarele
atlantice care fac pe Tenerifa o pauza. Santa Cruz pe care mi-o
aminteam inca foarte bine din Corabia Nebunilor (Ship of Fools) -
vaporul de cursa lunga din film a acostat pentru cateva minute pe
cheiul de langa Castillo de San Juan pentru a debarca o deportata (
Simone Signoret) invinuita de consum de droguri si prostitutie -
ne-a uimit cu zgarie norii ei destul de modesti ( 35-40 de etaje)
insa stralucind in sticla si otel. N-ar zice nimeni ca intre anii
1657 si 1697 aici s-au dat trei batalii sangeroase intre flota
spaniola si cea britanica, in ultima dintre luptele pentru
cucerirea Tenerifei ditamai amiralul englez Horatio Nelson
pierzandu-si mana dreapta.Am lasat avenidele moderne pe marginea
carora cresteau tufisuri inalte si bogate de estrelicia alba si
ne-am indreptat spre biroul de informatii. Cu harta in mana am
pornit spre ocean catre Castillo San Juan de Bautista - sau
Castillo Negro din cauza culorii pietrelor de constructie. Astfel
de forturi cu foisoare si garnizoane, cu depozite de munitie si
cazemate se afl pe toata insula mai ales in golfuletele in care
vapoarele pot acosta cu usurinta; prin secolul al 17-lea spaniolii
le-au ridicat si utilat cu tunuri, fortificand si porturile.
Dusmanii nu erau numai portughezi ori englezi - piratii n-au patrie
Insulele Norocoase trecand deseori prin foc si sabie. Fortareata
San Juan de forma circulara si cu ziduri de cca 3-4 metri grosime,
se afla direct in apa pe cheiul inalt, dar ne aflam la ora
refluxului si apa era foarte mica. Un pod solid de piatra ducea
spre intrarea fortului. Arsenalul bateriei care se afla la cativa
de metri deprtare, era inconjurat de tufisuri de leandri albi ori
roz iar de pe acoperisul lui curbat cadeau ciorchini de
bougainvillea. Un tunel subteran inaccesibil leaga depozitul de
munitii cu fortul. Am privit zidul lung al fortaretei cautand sa
identific locul in care Simone Signoret a coborit pe chei in timp
ce capitanul vasului (interpretat de Oskar Werner) nesuportand
despartirea, a suferit un atac de cord fatal.Inca din antichitate
s-a spus despre Insulele Canare ca ar avea o clima benefica care ar
actiona cu rezultate exceptionale asupra sanatatii fizice si
mentale ale oamenilor. Poate din acest motiv arhipelagul a fost
identificat ca facand parte din disparuta Atlantida. Platon insusi
vorbind despre populatia Atlantidei, sustinea (in Dialogurile lui
Critias si Timaios) ca virtutile morale ca si longevitatea
locuitorilor ar fi fost influentate de clima, flora si bazinele ce
daruiau tineretea vesnica. Pana acum am mentionat deja despre
deportarea de acum mai bine de 2000 de ani a prizonierilor regelui
Numidiei pe insulele Fericirii. Prin secolul 18, Anglia, care de
obicei isi trimitea deportatii in Australia ori America de Nord, a
hotarit ca delicventii sa fie debarcati si pe insulele Canare
intr-o inchisoare speciala din Santa Cruz de Tenerife. Castillo San
Juan Bautista pierdea din importanta pe langa impunatoarea cladire
a Auditorium-ului, opera a arhitectului spaniol de origine nobila,
Santiago Calatrava care nu-mi era complet necunoscut, auzisem la
Barcelona de creatiile lui arhitectonice calificate ca fiind
organice. Constructia alba impunatoare a Auditoriumului are forma
unei creaturi extraterestre un fel de gandac-crustaceu gigant cu o
creasta ridicata ce prea ca flutur in vant, sfidand orice lege a
geometriei in spatiu. Dedesuptul crestei se aflau niste ocnite
regulate ca bronhiile animalelor marine, umplute cu lampi astfel ca
noaptea cladirea aducea si mai bine cu un animal marin luminiscent
ce traieste la mare adancime. Magnifica cladire ridicata deasupra
oceanului pe o esplanada imensa de forma ovala, e destinata
concertelor ori conferintelor. Dincolo de zidul de piatra al
esplanadei se afla un val de bolovani de bazalt ce apra temelia
Auditorium-ului de valurile oceanului - artistii locali au pictat
pe acesti bolovani chipurile cu nume ale unor personalitati ale
muzicii clasice, rock, folk etc. Auditorium-ul e o frumusete ori o
bijuterie inconjurata din trei parti de apa, cladirea futurista e
cu un pas inaintea blocurilor de locuinte si hotelurilor
ultramoderne ce impanzesc promenada.Ocolind intentionat Palmetum o
gradina botanica cu palmieri si alti arbori tropicali ne-am
indreptat spre o piata foarte mare de mirodenii si alte produse
naturale Mercado Municipal de Nuestra Senora de Africa construita
dupa razboi in stil spaniol adica cu patio interior, coridoare
lungi pe sub arcade semanand cu cele maure, un turn inalt ca de
minaret pe care se afla un ceas si multa umbra. Am gasit mult
artizanat asiatic care nu-si avea locul aici si magazinele
obisnuite din cadrul unei hale. In piata se vindea odinioara peste,
intrarea fiind strajuita de o sculptura impresionanta reprezentand
o barca de pescari. Exista si o a doua sculptura, La Lechera,
laptareasa - una mujer cu un cos mare plin cu donite de lapte pe
cap, purtand si in mana o donita plina. Monumentul a fost ridicat
in onoarea lptreselor care in urma cu doar cateva zeci de ani se
opreau cu donitele de lapte la fiecare casa din oras. Mergand de-a
lungul lui Barranco Grande cu albia betonata - am ajuns la cea mai
frumoasa biserica din oras, Iglesia de la Nuestra Senora Immaculate
Conception pe care n-am putut s-o vizionam decat pe dinafara fiind
in renovare. Pe sub arcadele unui pod peste care treceau tramvaiele
si autobuzele, am admirat picturile grafitti care nu lipsesc din
insula! Am trecut pe langa cladirea sobra din plci de bazalt a
presedentiei guvernamentale aflata vis a vis de Avenida Buenos
Aires unde m-am tras in poza pentru prietena mea argentinianca.
Apoi ne-am grabit sa vedem si Plaza DEspana; ne cam dureau
picioarele, am intrat in cateva galerii de magazine si ne-am asezat
pe canapele sa ne odihnim, am mers cu taxiul de cateva ori si in
sfarsit ne-am lasat btuti in cap de soarele amiezii oprindu-ne din
cand in cand la umbra cu olecuta de mov a Jacarandelor. In Piata
Spaniei se afla un lac artificial cu gheizer - jocurile de apa sunt
piesa de rezistenta a tinerfenos - o cruce uriasa de piatra
ridicata pentru soldatii cazuti in razboiul civil si Obelisco de la
Candelaria. Putina lume stie ca dupa ce a fost trimis in 1931 in
exil in Insulele Canare de catre primul ministru spaniol, generalul
Francisco Franco si-a adunat pe Tenerife sustinatorii. De aici din
insula el a difuzat radiofonic chemarea la puciul impotriva
fragilei Republici spaniole pe care o sprijineau bolsevicii, din
pacate rezultatul razboiului civil a fost o dictatura
militaro-religioasa.Nu am ajuns sa vedem plaja minune a orasului
Santa Cruz, Playa de Teresita, cu nisip galben adus cu slepuri din
Maroc (Sahara) si nici nu ne ardea de plaj pentru ca voiam sa vedem
cat mai multe din frumoasa capitala. Ne-au luat ochii statuile de
bronz din diferite piete si in general monumentele, tinerfenos
fiind mandri de artistii lor dar si de istoria zbuciumata a
arhipelagului. Pe drumul spre autogara imensa, imbracata in sticla
am strabatut o avenida plina ochi cu standuri de suveniruri
kitchioase serpuind printre case vechi si noi, cladiri moderne si
carciumi. Amestecul stilurilor arhitectonice mi-a provocat uimire
intrucat nu ma asteptam ca intr-o monarhie sa fie mai putina ordine
decat intr-o republica dar poate era vorba de dezordinea latina
care nu se compara cu ordinea germana. La noi in Germania nu te
lasa oficiul de cadastru sa construiesti o casa daca nu seamana 99
la suta cu casele dimprejur. Pe cuvant ca soarele s-a topit si a
curs pe pamant, abia ne-am tras sufletul mergand pe la umbra
arborilor, de aia ne-am hotarit sa plecam cat mai repede inapoi, nu
puteam sa vedem chiar totul in cateva ore. Ajunsi in autogara cu
aspect cosmic ( un urias de sticla si beton organizat pe doua
etaje, cam cat un aeroport) am mancat ce am gasit, ne-am curatat
fetele si mainile de praful strazilor si am cautat peronul.
Gottfried si-a baut cafeaua intr-un local antiseptic - vanzatorul
nu a atins banii intrucat servea baghete umplute, monedele ori
bancnotele se introduceau intr-un automat digital care le numara si
dadea restul. Inventia e salutara mai ales pentru turisti desi in
arhipelag nu e nevoie de vaccinuri, aici fiind acelasi sistem
medical ca si in Europa, paza buna pazeste primejdia rea. Am
asteptat autobuzul la umbra - la soare nu se mai putea sta. Imi sta
mintea numai la ce vegetatie teribila am intalnit aici pe insula,
nu mai vazusem niciodata estrelicia alba, arborii de Tabebuia abia
inverzisera iar crengile lor pareau sculptate, baobabii se
impodobisera cu florile lor superbe roz pal, bougainvilliea
multicolora atarna pe garduri ne spusese cineva ca cel mai bine e
sa vizitezi Tenerifa primavara dar aici e primavara vesnica, poti
oricand veni. Ne-am aruncat in autobuzul catre Puerto de la Cruz
obositi dar satisfacuti de rezultatele expeditiei. Totusi cand am
ajuns in camera Gottfried a constatat revoltat ca nici in Puerto de
la Cruz si nici in Santa Cruz de Tenerife n-a vazut nici o pisica,
nici macar coada unei pisici!! 6. Tajinaste Tajinaste e floarea
Teneriffei si a Canarelor, un fel de ciorchine urias de forma unui
con cu motzul in sus pe care cresc puzderie de floricele mici cu
corola rosu-sange si sepale minuscule de un verde viu. Baza conului
se afla in mijlocul unui snop de frunze lunguiete acoperite pe
toata suprafata de perisori fini. Tajinaste ori Echium, d culoare
vailor desertice din marea cldare - La Caldera de Canadas - a unui
vulcan antediluvian. Planta e mandria tinerfenos, influorescentele
ei se itesc din spatele stancilor aruncate dezordonat in pustiul
Calderei. Joi a fost ziua Z, ne-am dus sa vedem printre altele,
tajinastele. Autocarul ne-a luat de la hotel si a pornit pe
serpentine, straband oraselul La Orotava, paduri dese de eucalipti
care-si lepadau scoarta parfumand aerul, ori de pinus canariensis
si desigur vai adanci, uscate si intinse ca niste mri de cenusa
vulcanica de toate culorile, corespunzator minereurilor pe care le
contineau - cuprul le dadea o nuanta verde deschisa, fierul le
colora in rosu-caramiziu. Ici colo se vedeau pete de cenusa galbena
ce-si datora culoarea minereului de sulf. C tot masivul Teide e
pamantiu-deschis la culoare ori multicolor in timp ce sudul insulei
e acoperit de lava neagra, a ramas pentru mine neclar, desi ghidul
a zis ca avem de-a face cu mai multe eruptii de lava.Aici s-a adus
din nou vorba despre Alexander von Humbold care era preocupat de
eruptiile vulcanice dar mai ales de reaparitia vietii dupa
catastrofele naturale. Marele naturalist se afla in drum spre
vulcanul Chimborazo din Mexic, cand, profitand de escala vaporului
su pe Tenerife, a cercetat ca Darwin diversitatea faunei si florei
la conditii diferite de viata din care au rezultat specii endemice
perfect adaptate. Despre fauna tinerfena nu se poate vorbi prea
mult, in afara unor camile pitice care probabil au sosit cu vreo
mie de ani in urma din Sahara si s-au adaptat la noul mediu,
reducandu-si dimensiunile, ori a catorva zeci de mufloni adusi acum
50 de ani din muntii Atlas ce nu prea au ce paste, fiind hraniti de
ingrijitorii rezervatiei, fauna e constituita mai mult din pasari -
porumbei ulii soimi pasari cantatoare, pescarusi - si cateva
rozatoare si reptile mici ca soparlele care nu au dusmani naturali
pe insula. In schimb flora este diversa, am vorbit deja despre
vegetatia insulei, padurile de pinus canariensis constituie un mare
tezaur, florile sunt cultivate si in sere (la fel ca in Madeira)
intrucat estrelicia si anturia se exporta cu succes. Tajinaste cu
flori rosii este endemica in Arhipelagul Canare in timp ce ce
varianta violeta (Iarba Sarpelui echium insemnand sarpe in lb
greaca) ) este raspandita in regiunile alpine europene si asiatice
. Printre rocile vulcanice am mai vazut ierburi marunte inflorite
timid in galben si rosu, tufisuri de ienuperi si alte plante pitice
alpine dar si cactusi uriasi, agave inflorite, toate plantele fiind
adaptate la conditiile desertice cu temperaturi oscilante. Una din
legile Tenerifei: adapt or die!! Ne-am adancit privirile in
peisajul martian in care uriasa Caldera imbratisa la orizont Las
Canadas del Teide, alt nume dat rezervatiei naturale, ne-am
fotografiat avand in fundal Pico del Teide ce parea ca vine spre
noi, din ce in ce mai aproape ca in parabola cu Mohamed si ne-am
ferit ochii de soarele orbitor. In ziua aia m-am bronzat intens
absolut neintentionat pe nas si pe dosul palmelor! Rocile aveau
forme interesante - Sophia Loren avea o silueta antropomorfa cu un
piept generos, mai era si Roques de Garcia, un urias alcatuit din
straturi diferite de lava apoi La Rosetta, o ingramadire de roci de
forma petalelor desfacute ale unui trandafir ( rose), Leguanul, un
lant de stanci colturoase cu cap ( profil vizibil) si labe de
piatra si Cmila ale carei cocoase se desluseau clar. Obsidianul ce
stralucea ca sticla iti lua ochii, turistii fotografiau de zor
bolovanii de cupru ori straturile rosii de fier din structura
stancilor.Unul din obiectivele pe care le-am ratat a fost calatoria
de 8 minute cu El Teleferico de la nivelul la care ne aflam deja de
2500 de metri pana la 3550 metri altitudine pana unde putea sa urce
cabina. Cozile la Teleferic sunt interminabile mai ales in zilele
cu soare, o coada de 5 8 km de masini particulare (inchiriate) si
autocare se intindea pe o sosea laterala. Intrucat nu se merita sa
astepti 8 ore pentru o placere de 8 minute, am renuntat in mod
intelept la funicular, preferand sa-l vedem de la departare. Cablul
telefericului era sustinut de doar 4 stalpi, in conditii de vant
sau ceata nu era pus in functiune. In cabina intrau in jur de 30 de
persoane care nu aveau voie sa paraseasca incinta capatului de
linie decat daca fusesera inregistrati pe liste speciale pentru a
mai parcurge cu un ghid cele cateva sute de metri pana aproape de
varful galbui al vulcanului. In rezervatia Teide se practica
drumetia, fie ca doritorii vor sa stabileasca recorduri, fie pentru
ca maretia naturii a indemnat intotdeauna omul sa-si incerce
puterile. Totusi, cum ziceam mai sus, nu umbl nimeni aiurea prin
parcul national, autoturismele ori autocarele circula doar pe
sosele, potecile sunt marcate frumos cu pietre, exista tablite
indicatoare pentru ca sa se evite alunecari de teren ori zone care
nu sunt sigure oricand pot sa se prabuseasca uriasii de piatra - si
mai exista si ghizi profesionisti care coordoneaza siruri indiene
de drumeti pe diferite rute interesante avand denumiri pitoresti.
Pentru masa de prinz am fost condusi la un restaurant de la
marginea soselei cu vedere spre El Teide unde ni s-a servit o
dubioasa ciorba taraneasca traditionala tinerfena, o zeama de
culoare galbuie cu legume taiate grosolan si cu paine. Eu nu
obisnuiesc sa mananc chestii necunoscute cand calatoresc, in timp
ce Gottfried considera ca e de datoria lui sa guste tot, cred ca ar
manca si lacuste prajite! Cum toata lumea a luat loc pe terasa de
pe acoperisul localului, chelnerii trebuiau sa urce de mai multe
ori cu cate 3-4 farfurii in maini, cele doua scari cu trepte
incomode, foarte inalte facute probabil pentru uriasii guanchi...
In partea opusa vulcanului se afla o Caldera umpluta cu nisip
galben din acela de care plajele Tenerifei duc lipsa! Ne-am
improspatat rezerva de apa si am plecat mai departe, minunandu-ne
de stancile stratificate ridicate de clocotul unor eruptii mai
vechi ca lumea. Oamenii au dinamitat stancile croind drumuri
stabile, au construit trepte spre poteci ce duc in pustiu ori prin
paduri si au pietruit cu grija locuri de popas de unde se poate
admira panorama pana jos, sub nori, la ocean. 7.Teide
Observatory
Ne-am pregatit sufleteste pentru vizitarea statiei
internationale ESA de observatoare astronomice aflata pe muntele
Izana din masivul Teide. Autocarul a urcat usor pana aproape de
2400 de metri mult deasupra norilor. Plasarea observatoarelor
astronomice se face intotdeauna la altitudine de aceea le
intalnesti pe vulcani ori varfuri de munte. Departarea de orase ori
localitati face ca observatoarele sa nu fie deranjate de iluminatia
nocturna. Observatoarele se afla intr-un loc unde atmosfera este
perfect curata si lipsita de particule de praf ori de umiditate iar
luminozitatea solara este foarte puternica pentru ca majoritatea
marilor telescoape ale bazei internationale de observatoare
astronomice Teide nu observa decat Soarele, campurile magnetice ale
petelor solare, protuberantele, coroana solara si tot ce se refera
la Soare. Totusi in cadrul Bazei sunt si cateva observatoare
prevazute pentru observarea nocturna a deseurilor din spatiu, ale
meteoritilor ori altor corpuri ceresti, a Lunii samd. Teide
Observatory este de fapt un complex de observatoare cu lunete ori
telescoape mici si mari, cu constructii cilindrice ori
dreptunghiulare ( chiar piramidale) ce-si desfac cupolele pentru in
jur de 19 tari ceea ce m-a dus cu gandul la statiile de cercetare
din Antarctica, apartinand fiecare altor state ale lumii. Aproape
fiecare observator de pe Teide este sponzorizat, modernizat, tinut
secret de catre proprietarii in drept iar majoritatea
observatoarelor sunt inchise pentru public. Turistii neavizati sunt
instruiti intr-un Planetarium (in care era cat pe-aci sa adorm),
pasionatii cu permise in regula sunt cazati intr-un hotel mic,
drumurile sunt inchise cu bariere, paza comparabila cu un obiectiv
NASA , angajatii sunt 99 la suta astrofizicieni tineri si motivati
iar translatorii care cunosc cel putin 6 limbi, au si pregatirea
tehnica necesara acestui loc de munca. Desi sunt platiti,
astrofizicienii presteaza si munca voluntara cu multa
pasiune.Marimea unui telescop este data de dimensiunile oglinzii,
astfel Themis ( Time History of Events and Macroscale Interactions
during Substorms) observatorul britanic avea diamentrul de 1 m iar
Gregor, cel german, 1,5 m mici copii pe langa observatoarele din
Hawaii cu oglinzi de 15 ori 22 metri diametru. Ni s-a aratat si
observatorul danez Song care era teleghidat din Danemarca si lucra
fara personal, apoi Carlos Sanchez, piramida cu ceas solar
construita de astrofizicienii germani, de unde se cerceteaza cu
infrarosii activitatea seismologica a Soarelui. Venea la rand
Quijote, un observator alcatuit din mai multe piese-cladiri legate
intre ele printr-un fel de pod mobil si care nu avea oglinzi fiind
conectat la un satelit din cosmos care ii trimitea imagini,
informatii si date ce se inregistrau automat pe un calculator.
Unele observatoare aveau doar simple cifre ori initiale cum ar fi
VTT Vakuum Turm Telescope, construit la Freiburg in Germania.
Grupul nostru a fost invitat in interiorul unui observator
construit pe Izana in 1972 de catre astrofizicienii spanioli din
deseurile unui tanc american de razboi de tip Sherman. Oscar,
astrofizicianul spaniol care ne-a oferit toate explicatiile (prin
intermediul translatorului Jose) ne-a spus ca suntem printre primii
vizitatori, intrucat baza fusese deschisa pentru marele public cu
doar sase luni in urma. Apoi ni s-a adus aminte ca Soarele se afl
la doar 8 minute distanta de Terra in timp ce stelele sunt absolut
aparente, distanta de la pamant la cea mai apropiata stea fiind de
400 de ani astfel ca se poate vorbi despre stele doar la trecut,
mesajul lor luminos fiind vechi de peste 400 de ani.era pe cand nu
s-a zarit, azi o vedem si nu e Calculand simplu, cand vedem cea mai
apropiata (stralucitoare) stea ar trebui sa scadem macar 400 de ani
din 2015 si vom avea imaginea ei din anul 1615. Observatorul
international Teide este al treilea din lume ca marime si calitatea
observatiilor/ imaginilor, dupa cel din Chile (2900 metri) din
desertul Atacama si cel din Hawai (2800metri) pe muntele Maona Kea.
La intrebarea mea ce anume descoperiri inedite s-au facut cu
ajutorul telescoapelor locale , Oscar a raspuns ca exista un obiect
interstelar, a brown dwarf ( in romaneste o pitica cenusie, o
stea-planeta care orbiteaza in jurul altei stele) care poarta
numele de Teide 1 si se afla in grupul Pleiadelor la 400 de ani
lumina de Terra. Traducerea de cenusie a cuvantului brown nu-mi
apartine mie ci limbajului astronomic. Mi s-a parut interesant de
retinut ca unul din membrii grupului rock Queen si-a facut practica
la Teide Observatory. Este vorba de ghitaristul, compozitorul,
scriitorul si astrofizicianul Brian May. El a observat in cadrul
bazei astronomice de pe Teide, reflectia luminii prin praful stelar
interplanetar si viteza de deplasare a prafului prin sistemul
nostru solar. Asteroidul cu numarul 52665 descoperit chair de
astrofizicienii de pe Teide in 2008, poarta numele muzicianului,
fiind numit Brianmay. In ceea ce priveste observarea nocturna a
stelelor, in arhipelagul Canare se mai afla o celebra baza de
observatoare in insula La Palma, tot la 2400 metri altitudine, este
vorba de Roque de los Muchachos Observatorio care se bucura de
aceeasi claritate atmosferica lipsita de praf ori umiditate. In
plus, insula fiind mica si nu atat de exploatata turistic,
astrofizicienii nu impiedica greutati la observarea astrilor in
timpul noptii, unul din obiectivele lor fiind Steaua Polara.
Observatorul de la Izana a fost cel mai interesant punct al
excursiei. Intrucat baietii sunt la inceput, pun patima in ceea ce
fac. Sigur ca toata lumea a dorit sa vada soarele in oglinda
protejata de filtre si lentile speciale a telescoapelor mobile din
parcul Observatorului. Si era intr-adevar un soare orbitor, cerul
era fara pata pentru c repet, norii ramasesera o mie de metri mai
jos, acoperind total Valea Orotavei. La coborire, pe fereastra
autobuzului dar si din locurile de popas aflate la inaltime, s-au
putut observa cateva insule vecine, depinde de ce parte a muntelui
eram, ca ne tot invarteam pe serpentine lungi : La Gomera, Gran
Canaria si La Palma. De pe inaltimi inverzite - vulcani secundari -
isi luau zborul pe aripile vantului zeci de parapante reglabile,
multicolore, ceea ce i-a dat ocazia ghidului nostru sa ne propuna
sa zburam contra cost in Tandem cu ginerele lui care conduce o
scoala de zbor De la popasul Mirador Humbold se intindea in fata
noastra o panorama cu valea Orotavei care-ti taia rasuflarea. Ne-am
intors pe un drum numit Calle Esperanza, ducea printr-o padure
deasa de pini iar mai jos, de eucalipti, arbori ce constituie
Corona Forestal de El Teide. Aratand cu degetul in directia
orasului Guimar, ghidul a spus ca regreta ca nu putem vizita mai
multe, apoi am trecut prin orasul San Cristobal de La Laguna, cu o
universitate si multe edificii clerice, catedrale, manastiri si
biserici catolice, scoli catolice - ridicate in diverse epoci dupa
genocidul asupra guanchilor comis de conquistadori pe care ar fi
fost frumos sa-l vizitam dar nu se poate totul intr-o singura zi.
Vorbind despre oraselul Guimar, ghidul ne-a povestit despre sederea
pe insula a lui Thor Heyerdhal, omul de stiinta pe care Canarele il
interesau, in masura in care cele doua Americi ar fi putut fi
descoperite cu o mie- doua de ani inainte de vikingi ori de
conquistadorii spanioli. In tot cazul am ratat vizita la muzeul
Heyerdhal din Guimar unde se aflau replicile ambarcatiunilor si
plutelor lui din stuf, nu era in program. Apoi am taiat in doua
oraselul Orotava cu case spaniole vechi si dragute, vilisoare cu
turisti care stau aici mai multe luni pe an. Aici ne-am intersectat
cu singurul autobuz de linie care urca pe Teide in apropierea
Telefericului dimineata la ora 9 si se intoarce la 1700 era
arhiplin. In Puerto de la Cruz batea o briza placuta, am coborit
din autocar cu mult inainte de hotel, sa urmarim apusul. Statia
internationala astronomica se vedea pe culmea muntelui Izana,
observatoarele albe asezate in linie dreapta si la distanta unul de
altul, straluceau in lumina apusului. Oceanul se izbea cu valuri
inspumate de Playa Jardin, nu mai era mult pana cand soarele avea
sa dispara in spatele orizontului. La hotel era agitatie mare, un
autocar venind dinspre Santa Cruz de Tenerife, adusese in jur de 80
de turisti sositi cu un vapor de croaziera, cei cinci functionari
de la Receptie erau suprasolicitati. Am luat masa la restaurant
langa peretele de sticla care ne despartea de gradina cu palmieri
in care mierlele faceau vocalize. Fusese o zi foarte reusita. 8.
Sah-mat Intrucat nu sunt un tren care circula fara oprire, m-am
hotarit pentru o zi de pauza in care sa-mi pun unele lucruri si
idei in ordine si sa iesim doar pe langa hotel si la plaja. Dupa
micul dejun si o runda prin parcul hotelului, am reusit sa luam
legatura pe Skype cu Hanni la o ora cand bebelusa dormea dusa. Am
trimis mici mesaje pe Facebook celorlalte doua fiice si catorva
prietene si cunostinte. Nu sunt de loc dependenta de Internet, am
vrut sa aflu vesti despre familie si ce mai e pe acasa. In lipsa
noastra grevele la compania aeriana Lufthansa continuau, angajatii
fiind nemultumiti cu toate modificarile facute deja in sistemul lor
de lucru, modificari de care ne lovisem inca de la rezervarea
concediului, privind check-in, greutatea bagajelor si serviciul la
bordul avionului. Am mai citit si despre greva cailor ferate care
incepuse inainte de 1 mai - se desfasura mai departe cu toate
protestele guvernului si ale pasagerilor, paralizand circulatia
navetistilor care absentau de la locurile de munca. In timp ce in
Tenerifa faceam bai de soare, in Germania grindina facuse unele
pagube si o uriasa tornada smulsese zeci de acoperisuri in landul
Mecklemburg Vorpommern. Tornadele si uraganele caracteristice,
credeam eu, Americii, fac cariera de cativa ani in Germania,
explicatia oficiala fiind incalzirea climei din cauza emisiei
necontrolate de bioxid de carbon. In ceea ce priveste ridicarea
temperaturilor, eu nu dau vina pe CO2, cred mai degraba ca
fenomenul de incalzire a planetei se datoreaza modificarii pozitiei
axei Pamantului. Desi nu se declara oficial ori nu se recunoaste,
cu fiecare cutremur ori eruptie vulcanica, axa pamantului isi
modifica treptat pozitia, nemaifiind atat de inclinata fata de
orbita. Nu cred ca sunt prima care a emis o astfel de teorie, e
logic insa ca Terra isi schimba pozitia axei sub influenta unor
factori puternici ( Arhimede: dati-mi un punct de sprijin si voi
muta Pamantul din loc) provocand schimbarea temperaturilor si alte
fenomene naturale. Cu cat unghiul dintre axa pamantului si orbita
lui este mai mare, cu atat iernile sunt mai aprige, imi pot imagina
de ce a trebuit Terra sa treaca prin glaciatiune acum cateva zeci
de mii de ani. Si invers. Nu trebuie sa asteptam patru milioane de
ani ca Soarele sa se stinga pentru ca Pamantul sa inghete, axa
pamantului nu e fixa, ea e in continua miscare, ca orice obiect din
univers daca tinem cont de teoria relativitatii a lui Einstein -
ice age poate reveni cu mult mai repede. Nu trebuie nici sa facem o
calatorie spre centrul pamantului ca sa vedem care sunt cauzele
eruptiilor si ale cutremurelor pentru ca stim ca magma fierbe
continuu si impreuna cu gazele isi cauta loc de iesire prin toate
conurile vulcanice cunoscute ori necunoscute, provocand miscari ale
scoartei si alte catastrofe pe care nu le putem evita. Gaselnita
asta a partidelor verzi cu incalzirea planetei din cauza poluarii
mediului inconjurator mi se pare ieftina si fara miez ca orice
propaganda politica. In fine, omul este prea mic sa poata interveni
in dezlantuirea fortelor naturii asa ca dupa ce m-am asigurat
online ca tiglele casei noastre sunt la locul lor, am jucat de una
singura sah pe terasa hotelului, spre amuzamentul lui Gottfried
care se uita cu coada ochiului si la cucoanele dezbracate de la
piscina. Partida s-a incheiat ca orice partida binecrescuta de sah,
cu un glorios sah mat la regele negru, dupa care ne-am hotarit sa
lenevim si abia seara sa facem o plimbare pe faleza.Spaniolii se
distreaza zgomotos, am avut ocazia sam a conving in Sitges langa
Barcelona, acum doi ani. In hotelul Be Live Experience se
declansase brusc dupa ora pranzului o zarva asurzitoare, soseau in
grupuri copiii care aveau sa participe la finala concursului
national de sah: Torneo Nacional de Ajedrez unde cuvantul ajedrez
inseamna sah. Harmalaia de la receptie era asurzitoare, copiii
venisera insotiti de parinti in unele cazuri de frati si surori
bunici etc. Cele 3 lifturi devenisera impracticabile, copiii
alergau pe scari in sus si in jos, ieseau din hotel ori fugeau spre
piscina, coordonatorul intregii actiuni avea un mic megafon care
devenise inutil in mijlocul a peste 200 de persoane, valizele erau
puse in munti pe fiecare echipa iar la receptie se facusera din nou
cinci cozi. Venisera copii din toate insulele arhipelagului, dupa
cum aveam sa ne convingem dupa tricourile diferit colorate pe care
le purtau cu mandrie. M-a emotionat aceasta actiune pentru ca mi-a
adus aminte de Romania, de olimpiadele de lb romana si matematica,
de intrecerile de patinaj ori cele muzicale (cor, flaut, pian) ale
fetelor mele. O sala imensa fusese amenajata pentru concursul de
ajedrez, personalul hotelier se intrecuse pe sine cu pregatirile si
cineva ne-a spus ca hotelul era deseori gazda a competitiilor
nationale de sah dar si de ping-pong care urma sa se aibe loc tot
aici in hotel la sfarsitul lunii mai.N-am renuntat la plimbarea de
seara, de data asta am luat loc pe o banca de pe faleza Jardin si
am privit apusul ca sa am la ce ma gandi acasa. Soarele se scufunda
incet in ocean, palmierii tremurau sub briza placuta dar racoroasa,
cupola cerului devernea din rosu-violet tot mai intunecata o
ilustrata vie. Inainte de masa de seara am avut impreuna cu alti
turisti o sedinta de fotografiat si un scurt interview cu o
reportera de la revista magazin a lantului de hoteluri Be Live
Experience. Sedinta s-a desfasurat cu mare greutate din cauza
miriapodului sahist care circula in viteza si vocifera de nu se mai
auzea om cu om. Rezultatul interview-ului a fost numarul pe luna
mai al magazinului cu poza noastra pe coperta si cu articole
interesante despre Tenerife si desigur despre hotel. Cu toata
galagia din foyer, in sala mare cu pereti transparenti s-au
desfasurat chiar in acea zi intr-o liniste polara meciurile de
departajare ori calificare pentru a doua zi pe grupe de varsta.
Tinerfenos aveau tricouri albastru inchis pe care scria desigur
Tenerife. Baietii si fetele din La Palma erau in tricouri azurii
asortate cu sepci de aceeasi culoare si se purtau de parca ar fi
fost fotbalisti celebriPe usa salii erau lipite liste ori tabele cu
participantii pe care rudele si curiosii se ingramadeau sa le
citeasca, doar in interior era tacere la usa incepea zumzetul.
Rezultatele departajarii se dadeau abia a doua zi de aceea
majoritatea copiilor erau foarte agitati, ce sa mai spun de rudele
lor care se deplasasera special sa-i sustina - vorbeau fara pauza
si uneori chiar fara intonatie, in cascade. Toata lumea stia mutari
celebre, partida spaniola de exemplu!!, cred ca invatau sa joace
sah din scuteceAm retinut ca Nebunul era numit alfil, din cuvantul
arab al-fil care inseamna elefant, pentru ca jocul fusese adus in
Spania de mauri. Totusi sahul e cu mult mai vechi, la origine fiind
un joc hindus, chaturanga (de unde figura elefantului), ajuns in
Imperiul Bizantin la Constantinopole, preluat de persani si de
arabi iar mai tarziu de regii spanioli. Dupa concurs restaurantul
s-a umplut pana la refuz, parintii si bunicii aveau si mai multe de
discutat decat copiii, marile piese de sah de pe terasa disparusera
discret din cauza disputelor dintre echipe, fumatorii afumau
piscina ca nu mai puteai nici in gradina sa te refugiezi. Ca atare
am facut rocada mare ascunzandu-ne in camer unde ne-am apucat iar,
eu de tricotat si Gottfried de citit. Odihna de dimineata, tihna in
care petrecusem amiaza si plimbarea, mai ales cea de pe faleza ne
facuse foarte bine. Televizorul nu ne-a prea interesat cat am stat
acolo, Tenerife fiind in alt fus orar decat Germania, pierdeam
regulat din cauza mesei de seara, orele cand incepeau filmele
artistice pe programele germane. 9. Playa Jardin Dimineata hotelul
era in fierbere, concursul de sah incepuse imediat dupa micul dejun
si avea sa continue dupa prinz. Cum eu imi doream la plaja iar
Gottfried voia sa se plimbe, ne-am despartit pentru cateva ore,
urmand sa ne intalnim la amiaza. Plaja Jardin neagra dar
primitoare, devenise multicolora din cauza umbrelutelor. M-am
asezat sa-mi bronzez picioarele langa o doamna din Anglia, aproape
de zidul fortaretei San Felipe. Citeam amandoua savurand briza
oceanului. Din cauza soarelui puternic imi facusem un turban alb
dintr-o esarfa cumparata acum multi ani in Egipt. Doamna avea o
palariuta adecvata, ea citea un roman englezesc de dragoste nou si
frumos legat iar eu niste reviste. Inainte sa plec in Tenerife
incercasem fara succes sa-mi incarc Readerul pe care imi trasesem
ultimul roman de Isabel Allende gasit in Internet, Despre Dragoste
si Umbra. Actiunea romanului era ingrozitor de actuala si adevarata
studenti chilieni disparuti dupa miscari de protest sunt gasiti
morti in vechi galerii de mina, impuscati de politie. Isabel
Allende a publicat in primavara lui 2015 ultimul ei roman in
spaniol: Amantul Japonez care s-ar putea sa fie un best seller cand
va fi tradus si in engleza. Eu sper ca scriitoarea chilian care a
depasit deja varsta de 70 sa apuce sa ia premiul Nobel pentru
literatura cat mai e lucida. Readerul nu s-a lasat de loc conectat
la cablul de incarcare al acumulatorului, asa ca le-am lasat acasa
pe amandoua. Ajunsa in Tenerifa, dupa doar o zi aveam sa constat de
ce nu se potrivea cablul pentru ca era de la camera foto. Am lasat
acasa deci cablul de la camera foto si Readerul iar in Tenerifa am
avut o camera foto inutilizabila, cablul de la Reader cu care n-am
avut ce face si nici o carte! Noroc cu revistele, cum zic, citeam
langa englezoaica si ma intrerupeam numai sa ascult cu atentie
zgomotul oceanului multumindu-ma sa respir cu nesat aerul atat de
placut. Le-as fi luat cu draga inima pe amandoua cu mine acasa unde
bate fara intrerupere un vant uscat si apasator si nu e nici un riu
, nici un izvor pe aproape ca sa ma delectez cu susurul apei. Ca o
paranteza, vantoasele de la noi de acasa sunt atat de aprige ca nu
e de mirare cat de repede s-au inmultit parcurile de turbine de
vant pe dealurile din jurul satului. Nu de mult un taran de la noi
din sat a inchiriat pe foarte multi euro un teren forestier pe care
se monteaza deja cel putin 3 mori de vant cu o inaltime de peste
200 metri si bratele elicei lungi de 70 de metri fiecare. Nu se
stie daca unda sonora ne va deranja in viitor, regulamentul zice ca
trebuie sa fie cel putin 600 de metri intre turbina de vant si
prima casa. Intorcandu-ma la Playa Jardin, nu-mi amintesc sa fi
vazut vreodata atat de putini pescarusi pe o plaja insa era logic
din moment ce valurile nu aduceau la mal nici scoici nici crabi,
din cauza inclinatiei reliefului crustaceele ramaneau undeva in
adancul oceanului. Porumbei erau insa cu duiumul, atrasi de
pungutele cu chipsuri ale turistilor. Si printre blocurile
stabilopode se strecurau grabite, mici soparle cu gusa albastra. In
dreapta plajei Jardin se afla bateria San Felipe, ea fusese
construita in golfuletul Jardin in secolul al 17-lea chiar la gura
lui Barranco Felipe impotriva piratilor. Trei tunuri si 35 de
soldati serveau odinioara fortareata construita in forma de
pentagon, avand la fiecare unghi un foisor cilindric. De la
sfarsitul secolului al 19-lea Castillo San Felipe a servit ca
arsenal, infirmerie, depozit, restaurant, muzeu si sala de
spectacole ori expozitii. In stanga golfului o culme a masivului
Teide se prelungea pana in ocean formand un promotoriu foarte inalt
pe care erau risipite casute de pescari ingramadite, viu colorate,
o imagine pitoreasca care m-a emotionat. Un far modest a carui
iluminatie cu pauze o puteam observa cand era intuneric direct de
la balconul nostru, avertiza ambarcatiunile din larg. In spatele
plajei Jardin se afla un parc cu arbori subtropicali de unde
coborai pe doua scari pana la falez in felul asta plaja era aparata
din trei prti, nemaifiind loc decat in fata, pentru valurile
potolite ale oceanului. Fixate de faleza, doua punti mobile din
scandurele de lemn asezate direct in nisip, usurau mersul pe plaj.
La fel ca peste tot in lume, copiii se balaceau, tatii trebuiau sa
cumpere inghetata, cafea si sa aibe grija de copii iar mamele
stateau aproape nemiscate la soare. In timp ce eu faceam plaja pe
jumatate imbracata ( ma arsesem prea tare pe spate si brate si de
aceea ma acoperisem bine in partea de sus) doamnele spaniole de
culoarea ciocolatei se bronzau pe jumatate dezbracate, avand peste
talie doar un siret de pantofi cu franjuri! Faleza avea ziduri albe
cu banci si porticuri pe care se catarau ramuri bogate de
bougainvillea. Nicaieri in insula nu am vazut un dig pe care sa se
poata merge normal, ingramadirea de roci fcea imposibila inaintarea
per pedes catre ocean. La un moment dat englezoaica a dat semne de
neliniste, venirea a doua doamne grase si vorbarete ne-a tulburat
linistea. Duduile s-au asezat direct pe zid si au continuat o
discutie animata in limba engleza pe care o cunosteau amandoua
destul de putin. Cu gandul ca este loc sub soare pentru toata
lumea, le-am lasat pe grase sa capteze caldura torida si am parasit
plaja desi vremea era splendida dar la temperatura era de peste 35
de grade turbanul nu-mi prea mai era de folos! Gottfried venea si
el agale, infulecase un burger undeva si facuse o gramada de
fotografii cu bateria Santa Barbara si portul cu hidrobiciclete,
salupe si alte barcute usoare. Ne-am fotografiat la Castillo San
Felipe langa tunuri si foisoare si ne-am indreptat spre
hotel.Grupul de turisti de pe vasul de croaziera s-a imbarcat
inainte de ora 1500 in autocarul spre Santa Cruz unde-i astepta
vaporul. I-am invidiat pentru circuitul interesant, maine la ora
asta ar fi trebuit sa se afle in Maraquech, Maroc. Copiii
terminasera concursul de sah, seara urma premierea in cadru festiv.
Printre castigatori, multe fete!!! Invinsii plecau insa acasa cu
parinti cu tot inghesuial si mutre posomorate! Intre Tenerife si
celelalte insule sunt rivalitati nerostite. Arhipelagul e autonom
fata de Spania iar insulele au propria lor guvernare si dezvoltare
economica, fiind independente una fata de alta Dupa plecarea
sahistilor hotelul a continuat sa primeasca zilnic autocare pline
cu turisti. S-a facut insa mai liniste! 10. Impresii de ultima
oraCu gandul la colectia mea de carpete tzesute aduse de prin toate
tarile prin care am fost, Gottfried a observat imediat ironic ca
poate avem nevoie de o carpeta?! Dar Tenerife nu e de loc un centru
artizanal, ea existand la ora actuala strict din, si pentru turism.
Spre deosebire de alte tri cu traditie in mestesuguri si arta
tesutului, meseriile artizanale nu-si gasisera ecou pe insulele
primaverii vesnice. Nici un covoras, nici un vas pictat cu motive
care sa apartina de cultura Canarelor, nimic. Am vizitat din acest
motiv o fabricuta de ceramica din San Antonio - Caldera, un cartier
al orasului Puerto de la Cruz, aflat la mare departare de ocean si
la o inaltime considerabila (turistii cazati in hotelurile de pe
dealul Calderei erau transportati de mai multe ori pe zi cu
minibuse speciale la plaja ori in oras, noi insa am ajuns acolo si
ne-am si intors, cu taximetrul). Fabricuta era constituit dintr-o
anticamer unde vasele ori obiectele din ceramica alba erau
introduse in cuve cu email si dintr-o sala cu rafturi pe care se
aflau exponate uscate pentru vanzare. Nu era nimic de calitate asa
ca am parasit atelierul fara sa fi cumparat ceva, din pacate era
mai mult o cooperativa decat un atelier de arta. Mi-ar fi placut un
urcior ori o farfurie pictata dar n-am gasit decat produse de serie
din ceramica foarte proasta. Chiar daca peste tot ne-am lovit de
statui, monumente si alte opere de arta, n-am gasit nici un magazin
de artizanat, fostii pescari spanioli si doamnele pescarese,
neavand timp pentru mestesuguri - viata lor fusese probabil foarte
dura. Tinerfenos respira abia acum usurati intrucat turismul le-a
adus bunastarea si fericirea. Totusi am gasit broderii demodate
care se vindeau pe post de suveniruri, fiind lucrate mai mult ca
sigur in Asia.Plimbarea prin cartierul San Antonio a fost insa
foarte interesanta, am trecut pe langa livezi de bananieri plini de
ciorchini grei in capatul carora atarna uriase si carnoase, florile
de culoarea vinului. Am trecut si pe langa English School - in
Tenerife ca de fapt in toate insulele arhipelagului, sunt mai multe
scoli britanice ( razbunarea amiralului Nelson) sistemul de
educatie englez incepind de la varsta prescolara, 2-3 ani si
terminandu-se cu universitatea. In Puerto de la Cruz exista desigur
si o biserica anglicana ( All Saints Church) ridicata cu banii
enoriasilor englezi stabiliti pe insula la sfarsitul secolului al
19-lea, biserica pe care insa nu am vizitat-o. Ne-am continuat
drumetia la inaltime, am vazut pensiuni pitoresti si vile moderne,
stradute inguste si soseaua care cobora pe o panta destul de
periculoasa in oras, umbrita de ficusi uriasi si eucalipti
cocosati. Nu stiam pana in Tenerife ca Ficus Elastica (in germana
Gummibaum) face niste smochine mici cat ciresele si nu are nici o
legatura cu arborele de cauciuc. De sus de pe deal se vedea Lago
Martianez unde pornisera toate gheizerele - un manunchi de fantani
arteziene isi aruncau jeturile de apa peste gardurile uriasei
haciende.Am ajuns cu taxiul in oras, la teatrul de vara din San
Telmo era un spectacol cu tobe - bubuitul se auzea pana la noi.
Ne-am dus sa cascam gura!! Dar am intrat si in cateva pravalii cu
articole de plaja ca mi se sparsesera ochelarii, ocazie cu care
Diva si-a cumparat inca o pereche de pantaloni! In spatele Capelei
San Telmo se afla arsenalul care deservea bateriile de aparare.
Renovata de mai multe ori, Capela serveste comunitatii catolice de
limba germana din insula. Cam toate bisericile din Puerto de la
Cruz dateaza ca si forturile din secolul 16-17. Originea vulcanica
se recunoaste cu usurinta in pietrele de constructie vulcanice ce
intra in fundamentul ori zidurilor caselor, capela insasi fiind
construita pe un fundament de lava neagra cu care culoarea alba a
zidurilor contrasteaza pitoresc. La Plaza de Charco floraresele
vindeau estrelicii multicolore, poinsetia, leandri cu flori albe si
alte plante exotice la ghiveci. Am intrat in biserica San Francisco
de langa fosta Ermita (manastire) San Juan de Bautista, era umbra
si placut dar prezenta unei tiganci cersetoare a stricat tot
efectul. Spaniolii sunt foarte credinciosi dar biserica era goala.
Construita prin 1590, ea a facut parte din manastirea
franciscanilor stabiliti pe insula dupa alipirea arhipelagului la
Spania. In seara aceea am urcat din nou dealul pe langa Barranco
Martianez, acolo unde era marele centru comercial multe blocuri de
locuinte ori viitoare hoteluri cu cate 10-15 etaje, erau in
renovare. Ne-am invartit prin magazine si pe stradute pitoresti
unde grupe de studenti cantau instrumental ori dansau dansuri
spaniole, adunand turistii in cerc. Pana la urma facusem ocolul
orasului, cu tot nervul bolnav de la piciorul stang si cu calcaiul
drept care aproape ca ma ardea de la marsurile mult prea lungi. In
cateva zile cunoscuseram toate cotloanele orasului, abia asteptam
sa ajungem acasa si sa privim sutele de fotografii!!!Mi-ar fi
placut sa pot face cunostinta cu tinerfenos ori cu alti turisti
insa n-a fost timp. Mi-am dorit sa fac si o scurta croaziera cu un
ferry boat ori chiar cu un catamaran cu care se urmaresc balenele
in larg, dar ne-ar fi trebuit o zi intreaga intrucat
ferryboat-urile pleaca dis de dimineata si se intorc seara din
cauza distantelor dintre insule si pentru ca turistii sa apuce sa
vada cat mai multe. Whale watching a ramas un obiectiv pentru alta
dataAdevarul e ca intotdeauna cand te afli intr-o calatorie ramane
ceva ce n-ai vazut ori trait si te gandesti, lasa ca vin alta data.
Dar nu mai vii, nu te mai intorci pentru ca dorinta de a vedea alte
locuri e mai mare decat cea care te trage acolo unde deja ai mai
fost. 11. Sweet home In ziua plecarii aveam deja valizele inchise
si pregatite pentru zbor, nimicurile ramase aveam de gand sa le
indes in rucksacuri. La check-out la Receptia hotelului n-am
pierdut mult timp, dupa prinz am fost preluati de un autocar cu
care am ajuns rapid la aeroportul Reina Sofia. Eu aveam emotii in
ceea ce-l privea pe Gottfried dar el se simtea destul de bine. La
ora 1600 ne-am urcat in avion, tot un Boeing de data asta 787. Ruta
de zbor pentru intoarcere a fost in linie dreapta pana la
Barcelona, de acolo peste Pirinei in Franta ( pe ruta avionului
prabusit recent) si apoi spre Elvetia de unde am zburat in linie
dreapta pana la Frankfurt ne-au ramas pe retina Pirineii plini de
zapada si Alpii elvetieni cu ghetarii si lacurile glaciare.
Gottfried s-a simtit foarte bine in avion, nemaiavand nevoie de
intaritoare, s-a uitat pe hublou si a citit. Eu incercam sa fac
rebus.Langa mine statea o doamna din Frankfurt care a citit tot
timpul pe o tableta Kindle un roman in timp ce sotul ei care se
afla pe scaunul de dincolo de culoar, citea o carte mare si groasa.
Cand am ajuns in Elvetia ea a lasat readerul si am intrat in vorba.
I-am povestit ce am patit cu Readerul meu chiar cand descarcasem
din Internet o carte interesanta de Isabel Allende si cum am ramas
automat si fara camera foto astfel ca in Tenerife Gottfried a
trebuit sa fotografieze cu Smartphone-ul peste tot. Doamna a spus
ce coincidenta, si ea citea romanul Paola tot de Isabel Allende o
poveste trista despre fiica autoarei, tanara moare de porfirie in
final. Cum cunosteam foarte bine subiectul am conversat mai departe
despre Chile, politica, boli necunoscute si incurabile si desigur
despre autoarea chiliana tradusa in foarte multe limbi si tari.
Pentru prima oara de cand sunt in Germania am auzit pe cineva
zicand ca translatoarea germana a facut o traducere extraordinara,
identica cu versiunea originala in spaniola si aici am adaugat si
eu ca Allende colaboreaza strans si atent cu toti traducatorii ei
de carte si ca versiunile romanesti ale romanelor ei sunt
deasemenea foarte bune. Traducatorii de carte germani ori traduc ad
literam ori adapteaza cartile, foarte rar dai peste traducatori
adevarati care practica traduceri literare dupa lucrarea originala
pe care sa-ti faca placere sa le citesti. Doamna mi-a spus atunci
ca se bucura sa auda ca sunt din Romania, cartea cea mare pe care
sotul ei nu se indura sa o inchida, uitand si de cafea si gustari,
era A history of Religious Ideas a lui Mircea Eliade!!!! I-am spus
ca am citit cateva scrieri ale lui Eliade si ca actiunea unei
nuvele se petrecea chiar in cartierul in care eu am copilarit (
(Mantuleasa in La tiganci) autorul fiind bucurestean. Ce mica e
lumea!!!Aeroportul Frankfurt e cam pustiu la ora 2300. Din cauza
restrictiei de zbor dupa aceasta ora nu mai decoleaza nici un
avion. Zgomotul a constituit motivul unui proces celebru deschis de
toti cetatenii oraselului Florsheim impotriva aeroportului care se
extinde pe zi ce trece. Nevoia de locuri de munca nu trebuie insa
sa afecteze sanatatea fizica a populatiei astfel ca Florsheimul a
castigat procesul si avioanele stau cuminti la sol pana la 5
dimineata. La coborirea din avion eram complet intepeniti de la
statul pe scaun cele aproape 5 ore de nemiscare mi-au provocat
dureri de spate, abia am asteptat sa tzopai prin aeroport si sa ma
invart in jurul valizei ca sa-mi pun sangele in miscare. Imediat am
sunat-o pe Hanni ca am ajuns, Sven a sosit in 20 de minute si ne-a
luat fara probleme pana la Frankfurt-Kriftel la 10 minute de
aeroport unde locuiesc ei si unde parcase Gottfried masina. Hanni
mi-a pregatit pentru acasa o plasuta cu gustari si cateva
cumparaturi pentru a doua zi sa nu murim de foame!!!, ca frigiderul
era gol. In Kriftel ne-am aruncat la noi in masina si am pornit
spre casa unde am ajuns putin dupa miezul noptii. Era frig in
Germania mai ales dupa caldurica atat de reconfortanta din
Tenerife. Dar theres no place like home place, ne-am bucurat ca am
ajuns cu bine acasa. Sfarsit