Introducere Farmacologia este ştiinţa care studiază medicamentele în relaţie cu sistemele şi organismele vii. Ea cuprinde 6 ramuri principale, unele cu caracter fundamental, iar altele cu caracter aplicativ. Farmacocinetica studiază “mişcarea” medicamentelor în organism, respectiv absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi eliminarea. Farmacodinamia studiază fenomenele care se produc în urma interacţiunii dintre medicament şi organism, respectiv efectele. Farmacodinamia generală constituie partea teoretică a farmacologiei care se ocupă cu regulile generale de acţiune ale medicamentelor, cu relaţiile structură-acţiune şi doză-efect. Farmacodinamia specială explică acţiunea medicamentelor asupra diferitelor aparate şi sisteme. Farmacotoxicologia studiază manifestările produse de administrarea greşită sau accidentală a medicamentelor şi de combaterea efectelor produse. Farmacografia stabileşte regulile de prescriere a medicamentelor. Farmacoterapia studiază modul de administrare a unui medicament, indicaţiile, contraindicaţiile. Farmacoepidemiologia cuprinde măsurile de precauţie menite să evite sau să diminueze posibilele efecte nedorite ale medicamentelor. Aceasta mai include şi farmacovigilenţa, care are ca obiect examinarea, înregistrarea, validarea şi evaluarea reacţiilor adverse medicamentoase de către personalul medical care efectuează farmacoterapia. Farmacologia clinică reprezintă etapa de evaluare clinică a unui medicament care a trecut examenul evaluărilor experimentale pe animale, se execută pe voluntari sănătoşi sau pe bolnavi, respectându-se anumite principii etice. Scopul lucrărilor practice de farmacologie este de a studia farmacografia, adică totalitatea regulilor de prescriere a medicamentelor tipizate, magistrale, oficinale şi de a studia efectul farmacodinamic al medicamentelor în experienţe pe animale. Farmacografia sau receptura are un predominant caracter aplicativ, importanţa acestei ramuri fiind evidentă întrucât prescrierea medicamentelor este o activitate medicală curentă, cu multiple implicaţii biologice şi sociale. Formularea corectă a prescripţiilor medicale are la bază cunoaşterea acţiunii medicamentelor, a indicaţiilor, contraindicaţiilor şi a posologiei acestora. Trebuie, de asemenea, cunoscute formele farmaceutice în care medicamentele pot fi prescrise şi interacţiunile medicamentoase, în special acelea care ar putea crea incompatibilităţi. Totodată, 1
154
Embed
Introducere - umfst.ro · Introducere Farmacologia este ştiinţa care studiază medicamentele în relaţie cu sistemele şi organismele vii. Ea cuprinde 6 ramuri principale, unele
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Introducere
Farmacologia este ştiinţa care studiază medicamentele în relaţie cu sistemele şi
organismele vii. Ea cuprinde 6 ramuri principale, unele cu caracter fundamental, iar altele cu
caracter aplicativ.
Farmacocinetica studiază “mişcarea” medicamentelor în organism, respectiv
absorbţia, distribuţia, metabolizarea şi eliminarea.
Farmacodinamia studiază fenomenele care se produc în urma interacţiunii dintre
medicament şi organism, respectiv efectele. Farmacodinamia generală constituie partea
teoretică a farmacologiei care se ocupă cu regulile generale de acţiune ale medicamentelor, cu
relaţiile structură-acţiune şi doză-efect. Farmacodinamia specială explică acţiunea
medicamentelor asupra diferitelor aparate şi sisteme.
Farmacotoxicologia studiază manifestările produse de administrarea greşită sau
accidentală a medicamentelor şi de combaterea efectelor produse.
Farmacografia stabileşte regulile de prescriere a medicamentelor.
Farmacoterapia studiază modul de administrare a unui medicament, indicaţiile,
contraindicaţiile.
Farmacoepidemiologia cuprinde măsurile de precauţie menite să evite sau să
diminueze posibilele efecte nedorite ale medicamentelor. Aceasta mai include şi
farmacovigilenţa, care are ca obiect examinarea, înregistrarea, validarea şi evaluarea
reacţiilor adverse medicamentoase de către personalul medical care efectuează
farmacoterapia.
Farmacologia clinică reprezintă etapa de evaluare clinică a unui medicament care a
trecut examenul evaluărilor experimentale pe animale, se execută pe voluntari sănătoşi sau pe
bolnavi, respectându-se anumite principii etice.
Scopul lucrărilor practice de farmacologie este de a studia farmacografia, adică
totalitatea regulilor de prescriere a medicamentelor tipizate, magistrale, oficinale şi de a studia
efectul farmacodinamic al medicamentelor în experienţe pe animale. Farmacografia sau
receptura are un predominant caracter aplicativ, importanţa acestei ramuri fiind evidentă
întrucât prescrierea medicamentelor este o activitate medicală curentă, cu multiple implicaţii
biologice şi sociale. Formularea corectă a prescripţiilor medicale are la bază cunoaşterea
acţiunii medicamentelor, a indicaţiilor, contraindicaţiilor şi a posologiei acestora. Trebuie, de
asemenea, cunoscute formele farmaceutice în care medicamentele pot fi prescrise şi
interacţiunile medicamentoase, în special acelea care ar putea crea incompatibilităţi. Totodată,
1
este necesară cunoaşterea normelor şi reglementărilor legale referitoare la prescrierea,
circulaţia şi utilizarea medicamentelor.
I. SUBSTANŢE ŞI FORME (PREPARATE MEDICAMENTOASE)
Definiţia medicamentului – orice compus chimic pur sau produs complex care
datorită acţiunii exercitate asupra organismului poate fi folosit pentru diagnosticul,
prevenirea, tratamentul şi ameliorarea bolilor.
Originea medicamentelor
a. vegetală – diferite părţi ale plantelor: folium, flores, radix, semen, cortex.
Exemple: morfina, atropina, digoxinul.
b. animală: hormoni (insulina porcină, bovină); enzime (tripsina, amilaza)
c. minerală: caolinul, bentonita
d. semisintetice: unele antibiotice (penicilina G)
e. sintetice: chimioterapicele, sulfamidele antibacteriene, etc.
Drogul – este materia primă brută folosită pentru prepararea medicamentelor. Conţine
una sau mai multe substanţe active care se pot extrage, izola sau reproduce şi materii balast.
Principiile active: substanţe medicamentoase chimic pure, cu efect farmacodinamic.
Se clasifică în funcţie de structura chimică, proprietăţile fizico-chimice şi efectele
biologice în:
1. Alcaloizi – compuşi organici cu azot, baze cuaternare de amoniu, au reacţie alcalină;
sărurile lor sunt hidrosolubile. Au efect farmacodinamic puternic. Ex. morfina, atropina.
2. Glicozide – au molecula formată din 2 componente – o parte neglucidică cu structură
steroidică, numită aglicon sau genină, responsabilă de efectul farmacodinamic şi o parte
glucidică, compusă din una sau mai multe oze. Ex. glicozidele tonicardiace, glicozidele
antrachinonice.
3. Saponine – au structură glicozidică, dar agliconul are structură steroidică sau triterpenică.
Au proprietăţi tensioactive, emulgatoare, producând spumă în contact cu apa. Local au
efect iritant, injectate intravascular produc hemoliză. Ex. infuzia din rădăcină de Primula,
cu efect expectorant.
4. Materii tanante – au structură chimică de derivaţi polifenolici condensaţi. Au acţiune
astringentă (de strângere) datorită precipitării proteinelor extracelulare. Se găsesc, de
exemplu în fructele de afin, care sunt folosite pentru tratamentul simptomatic al diareelor.
2
5. Uleiurile volatile (eterice) – sunt compuşi liposolubili, volatili cu miros aromat. Se obţin
din plante prin antrenare cu vapori de apă. Ex. uleiul de mentă, de cimbrişor, de eucalipt.
Au acţiune antiseptică şi spasmolitică.
6. Substanţele mucilaginoase – sunt compuşi cu structură polizaharidică, ce formează cu
apa soluţii coloidale vâscoase. Formează o peliculă protectoare la suprafaţa mucoaselor.
- ritmul administrării (de 3 ori pe zi, de 2 ori pe zi, etc);
- cantitatea luată odată; 15
- timpul raportat la mesele principale (înainte de mese cu 30’, între mese)
- durata administrării
- indicaţii speciale ( de ex. A se agita înaite de administrare)
Se exprimă prin D.S. prescurtare de la Dentur signetur (“dă şi notează”), după care
urmează elementele menţionate mai sus. Instrucţia se scrie citeţ, detaliat, fără prescurtări.
Farmacistul copiază instrucţia pe eticheta medicamentului şi-i explică bolnavului modul de
administrare. Aceste indicaţii trebuie scrise pe etichetă în limba pe care bolnavul o cunoaşte
cel mai bine. Este interzis a se folosi formule ca “după aviz”, “după sfat”, etc.
Se mai poate folosi la această rubrică expresia “Suo nomine” adică “în numele său”
sau “cu numele său” (al medicului), când medicamentul urmează să fie administrat bolnavului
personal de către medic.
6.DATA, SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI
Alte precizări care se pot face la sfârşitul reţetei :
STATIM – imediat (farmacistul întrerupe orice activitate în farmacie şi trece la onorarea
reţetei respective).
CITO – repede (prescripţia trebuie onorată în termen de 24 de ore).
REPETETUR – când prescripţia se poate repeta.
NEREPETETUR – când prescripţia nu se mai poate repeta.
7.ADNOTATIO – este formularul tipărit pe reversul formularului de prescripţie
medicală. Este completat de farmacist, cu informaţii legate de costuri, date de identificare a
pacientului (serie act de identiatte, cod numeric personal), informaţii privind farmacia care
eliberează reţeta, înlocuirea unui ingredient cu altul similar, etc.
Reţetele scrise confuz, indescifrabile cu ştersături şi corecturi pot atrage după sine
neexecutarea lor. Prescripţiile necorespunzătoare nu se execută decât după completarea de
către medic a tuturor datelor şi menţiunilor legale. Toate cazurile de reţete greşit formulate se
predau conducerii unităţii sanitare pentru luarea măsurilor corespunzătoare, răspunderea
revenind medicului care a formulat prescrierea. Medicul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa
bolnavului termenul de valabilitate a reţetei.
Exemple de prescripţii:
a) prescrierea preparatelor magistrale
16
Vom prescrie o pulbere divizată pentru uz intern care are următoarele ingrediente, care
au dozele unitare menţionate mai jos:
Codeini phosphas DU – 20 mg
Coffeinum DU – 50 mg
Phenacetinum şi Aminophenasonum, ambele în DU – 250 mg
Rp/ Codeini phosphatis 0,02 g Coffeini 0,05 g Phenacetini Aminophenasoni aa 0,25 g Amyli tritici ad 1,0 g M.f. pulvis D.tal.dos.Nr.XX in caps.amylac. S. int. 3X1 caps. pe zi, după mese.
b) prescrierea preparatelor tipizate
- după invocatio, pe primul rând la prescriptio se trece denumirea comercială (din
Nomenclatorul de Medicamente sau din Agenda Medicală), urmează forma farmaceutică,
concentraţia sau cantitatea per formă. Pe rândul al doilea numărul de forme sau numărul
ambalajelor (în cifre romane). Pe rândul al treilea urmează instrucţia.
De exemplu, pentru a prescrie Diazepam, comprimate de 0,002 g :
Rp/ Diazepam, compr.0,002 g Scat.orig.Nr.I D.S. int. ½-½- 1 compr. pe zi
În cazul antibioticelor nu se recomandă prescrierea în ambalajul original, ci se scrie
exact numărul de forme (fiole, capsule, flacoane, etc), în funcţie de durata tratamentului.
De exemplu, în cazul tetraciclinei:
Rp/ Tetraciclină, caps. 0,25 g Nr. XXIV D.S. int. 4X2 caps. pe zi, cu ½ oră înainte de mese
c) prescrierea preparatelor oficinale – pe primul rând se trece denumirea oficinală, în limba
latină din Farmacopeea Română, cantitatea, iar pe rândul al doilea instrucţia sau signatura.
De exemplu, pentru prescrierea tincturii de Valeriana:
Rp/ Tincturae Valerianae 25,0 g D.S. int. 3X20 pic. pe zi
În unităţile spitaliceşti medicamentele şi materialele sanitare se pot prescrie astfel :
- pe condici pentru prescrierea medicamentelor zilnic
17
- pe condici de aparat (materiale sanitare – vată, feşi, seringi)
- pe condici pentru dulapul de urgenţă
- pe condici pentru stupefiante
NUMERALELE ÎN LIMBA LATINĂ
1/2 semis1 unus, una2 duo3 tres4 quattuor5 quinque V6 sex7 septem8 octo9 novem IX10 decem X15 quindecim XV20 viginti 30 triginta40 quadraginta XL50 qiunquaginta L60 sexaginta LX70 septuaginta80 octoginta90 nonaginta XC100 centum C150 centum et quinquaginta 200 ducenta300 trecenta400 quadringenta500 quingenta D900 nonagenta CM1000 mille M
II.2.Reglementări legale privind produc ţia, prepararea, prescrierea şi eliberarea
medicamentelor
Regulamentul 257/1959 al Ministerului Sănătăţii se ocupă cu organizarea şi
funcţionarea farmaciilor. Precizează că reţeta se prescrie, se semnează şi se parafează numai
de către medic. Reţetele greşit formulate nu se onorează. În conformitate cu Legea 3/1978,
cap. VII – medicii pot prescrie numai medicamentele incluse în Nomenclatorul de
medicamente şi produse biologice de uz uman (elaborat de Ministerul Sănătăţii). Introducerea
medicamentelor în terapie se face numai pe baza autorizării (pentru fabricaţie) şi înregistrării
(pentru circulaţie) de către Ministerul Sănătăţii pe baza unui aviz. În farmaciile cu circuit
deschis medicamentele se pot elibera pe bază de prescripţie medicală ce se reţine de farmacist,
18
pe baza reţetei care se înapoiază bolnavului şi este valabilă 6 luni, sau fără reţetă la simpla
cerere (OTC – over the counter).
Nomenclatorul de medicamente şi produse biologice de uz uman este elaborat de
Ministerul Sănătăţii şi se revizuieşte anual, în raport cu necesităţile asigurării sănătăţii
populaţiei şi în concordanţă cu progresele realizate pe plan mondial în acest domeniu.
Medicamentele fabricate în străinătate nu se pot importa şi recomanda pentru utilizare decât
dacă au fost incluse în Nomenclatorul de medicamente şi produse biologice. Condiţiile de
calitate a medicamentelor, termenele de valabilitate, testele de toxicitate, dozele maxime
utilizabile se găsesc în Farmacopeea Română, elaborată de Ministerul Sănătăţii. Prevederile
farmacopeei sunt obligatorii pentru toate unităţile care produc, controlează, distribuie şi
depozitează medicamentele, precum şi pentru întreg personalul sanitar. Cercetarea ştiinţifică
medicală este integrată cu activitatea de asistenţă medicală şi de învăţământ medical.
Ministerul Sănătăţii stabileşte unităţile şi condiţiile în care se pot experimenta mijloace şi
metode noi de profilaxie, tratament şi recuperare medicală şi aprobă introducerea în practica
medicală a rezultatelor cercetării ştiinţifice.
Extrase din Legea 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, publicată în
Monitorul Oficial nr. 204/1 iunie 1998.
Art 1. (1) Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţi care se adresează comunităţii sau
individului în vederea protecţiei comunitare, cu scopul păstrării şi promovării stării de
sănătate a populaţiei.
(2) Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de bugetul de stat,
bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate sau din contribuţiile directe ale
beneficiarilor. Asistenţa de sănătate publică este asigurată de Ministerul Sănătăţii prin unităţi
specializate proprii sau private, conform legii.
Extrase din Legea 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei
Art.58. Medicii, farmaciştii, întregul personal sanitar răspund, potrivit legii, de calitatea
asistenţei medicale acordate şi cu obligaţia să acţioneze cu înaltă responsabilitate cetăţenească
şi profesională pentru prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor, să aibă o atitudine profund
umană în întreaga lor activitate, să-şi perfecţioneze continuu pregătirea profesională.
Art.71 f). Medicul are obligaţia să prescrie şi să folosească numai medicamentele şi produsele
biologice de uz uman necesare pentru efectuarea tratamentului cuprinse în Nomenclatorul de
medicamente şi produse biologice de uz uman, să prevină şi să combată abuzul de
medicamente, să semnaleze organelor competente reacţiile neprevăzute ale acestora.
19
Art 157. Medicamentul de uz uman este orice substanţă sau amestec de substanţe chimice
sau produse de origine vegetală sau animală, destinate combaterii bolilor şi întăririi sănătăţii,
refacerii funcţiilor dereglate ale organismului.
Extrase din Ordinul Nr. 269/79 din 12 ian. 2001 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale
în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2001.
Cap. 8. Modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor în tratamentul
ambulatoriu, suportate din Fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Art. 94. Prescripţia medicală se emite de către medicii din cabinetele medicale şi de
medicii din spitalele cu care casele de asigurări de sănătate au încheiat contract de furnizare
de servicii medicale, indiferent de casa de asigurări de sănătate la care se virează contribuţia
asiguratului. Prescripţia medicală eliberată de medicii din spitale la externarea bolnavului
cuprinde medicaţie pentru maximum 30 zile, cu excepţia diabetului zaharat pentru care
prescripţia poate fi de 60 zile.
Art 95. Prescripţia medicală cuprinde în mod obligatoriu următoarele date: denumirea
furnizorului de servicii medicale, date de identificare a asiguratului, numărul foii de
observaţie sau din registrul de consultaţii al bolnavului, diagnosticul, tratamentul prescris,
data eliberării, codul medicului şi specialitatea acestuia, numărul contractului de furnizare de
servicii medicale încheiat cu casa de asigurări de sănătate şi denumirea casei de asigurări de
sănătate. Aceste obligaţii revin medicului care emite prescripţia medicală.
Art. 96. Inscripţionarea codului medicului pe prescripţia medicală se face prin
aplicarea parafei medicului, care conţine în mod obligatoriu şi codul medicului.
Art. 97. Prescripţiile medicale care nu conţin datele precizate în art. 95 şi 96 nu vor fi
decontate de casele de asigurări de sănăatte.
Art. 102. Perioadele pentru care pot fi prescrise medicamentele sunt de 3-5 zile în
afecţiunile acute, de 8-10 zile în afecţiunile subacute şi de până la 30 de zile pentru bolnavii
cu afecţiuni cronice. Prescripţia medicală este valabilă maximum 30 zile de la data emiterii
acesteia.
Art. 103. Numărul medicamentelor care pot fi prescrise cu sau fără contribuţie
personală pentru un bolnav la o consultaţie poate fi de 1-3 produse. Pentru TBC şi diabet
numărul medicamentelor care pot fi prescrise la o consultaţie este de maximum 4 produse.
Cantitatea de medicament pentru fiecare produs se notează în cifre şi litere.
20
Extrase din Hotărârea pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile
acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate 12.12 2003.
Anexa. Normele metodologice de aplicare a contractului cadru 7.01.2004
Anexa nr. 30. Modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor cu şi fără
contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu.
Art. 1. (1) Medicamentele cu şi fără contribuţie personală se acordă în tratamentul
ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală eliberată de medicii care sunt în relaţii
contractuale cu casele de asigurări de sănătate.
(4) prescripţia medicală este un document cu regim special şi se întocmeşte în
3 exemplare, dintre care 2 exemplare (originalul şi o copie) se depun de asigurat la farmacie.
Toate datele vor fi înscrise lizibil, fără modificări, ştersături sau adăugări. În cazul în care o
modificare este absolut necesară, această menţiune va fi semnată şi parafată.
Art. 2 (1) Perioadele pentru care pot fi precrise medicamentele sunt de până la 3-5 zile
în afecţiunile acute, de până la 8-10 zile în afecţiuni subacute şi de până la 30 zile pentru
bolnavii cu afecţiuni cronice. Prescripţia medicală eliberată de medicii din spitale la
externarea bolnavului cuprinde medicaţia pentru maximum 30 zile.
(2) Prescripţia medicală pentru cazurile cronice este valabilă maximum 30 zile
de la data emiterii acesteia, iar în afecţiunile acute şi subacute prescripţia medicală este
valabilă în urban numai primele 24 ore de la prescriere, iar în rural 48 de ore.
Art.3. Numărul medicamentelor care pot fi prescrise cu sau fără contribuţie personală
în tratamentul ambulatoriu pentru un bolnav la o consultaţie este de 1-3 produse, cu excepţia
copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 luni. Cantitatea de medicamente pentru fiecare produs
se notează în cifre şi litere.
Extrase din Ordinul Nr.679 din 16.07.2003 – aprobarea reglementărilor privind
clasificarea pentru eliberarea produselor medicamentoase de uz uman publicate în MO
nr.556 din 08.08.2003
Art.1. Cu ocazia emiterii autorizaţiei de punere pe piaţă, ANM va preciza clasificarea
produsului medicamentos în următoarele categorii:
- grupa A: produse medicamnetoase care se eliberează pe bază de
prescripţie medicală.
- grupa B: produse medicamentoase care se pot elibera fără prescripţie
medicală în farmacii şi drogherii (denumite produse OTC).
Art. 2. Grupa A de produse medicamentoase cuprinde următoarele subgrupe:
21
a) produse medicamentoase care se eliberează în farmacie pe bază de prescripţii medicale
valabile 6 luni, care pot să rămână la pacienţi, notate P-6L (prescripţii ce pot fi refolosite).
b) produse medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale care se reţin la
farmacie, notate P-RF (prescripţii medicale care nu pot fi refolosite).
c) produse medicamentoase care se eliberează în farmacie pe bază de prescripţii medicale
speciale (cu timbru sec notate P-TS pentru stupefiante sau care se reţin la farmacie notate
P-RF) pentru celelelate categorii de produse medicamentoase prevăzute la art.4.
d) produse medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale în condiţii
restrictive, pentru a fi utilizate în spaţii cu destinaţii speciale, notate S.
Art.4. Produsele medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale
speciale (cu timbru sec P-TS sau care se reţin la farmacie notate P-RF) sunt cele care :
a) conţin substanţe clasificate ca stupefiante în concordanţă cu legislaţia aprobată şi
convenţiile internaţionale în vigoare (notate P-TS).
b) conţin substanţe clasificate ca psihotrope în concordanţă cu convenţiile internaţionale
(notate P-RF).
c) sunt susceptibile în caz de utilzare incorectă să prezinte un risc mare de abuz
medicamentos, să ducă la dependenţă sau să fie utilizate incorect în scopuri ilegale (notate
P-RF).
d) conţin substanţe care datorită proprietăţilor sau noutăţii lor pot fi considerate că aparţin
acestui grup ca măsură de precauţie (notate P-RF).
Extrase din Ordinul 849/297/2003 al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea formularelor de prescripţie medicală cu
regim special pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală, precum şi cele cu timbru
sec şi a normelor metodologice privind utilizarea şi modul de completare a formularelor de
prescripţie medicală cu regim special cu şi fără contribuţie personală, precum şi cele cu
timbru sec (Monitorul Oficial partea I Nr. 665/2003)
Art. 1. Se aprobă modelul unic ca imprimat cu regim special al formularului de
prescripţie medicală pentru medicamentele cu şi fără contribuţie personală. Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate organizează tipărirea, distribuirea, înserierea şi numerotarea
formularelor de prescripţie personală.
22
Regimul substanţelor şi produselor stupefiante
În România regimul substanţelor şi produselor toxice este reglementat prin Legea
73/1969, Instr.103/1970 a MS, HCM 899/1970 şi Legea 43/2000 privind combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri.
În România se interzice producerea, deţinerea sau orice operaţiuni privind circulaţia
produselor stupefiante sau cultivarea plantelor din care se obţin acestea. Se interzice deţinerea
sau administrarea fără prescripţie medicală a stupefiantelor. Stupefiantele se pot elibera numai
ca preparate medicamentoase. Reţeta se reţine la farmacie. Se foloseşte reţeta cu timbru sec,
aceasta fiind o ştampilă în relief, numerotată. Se eliberează o cantitate totală pentru 3 zile.
Cantitatea se scrie citeţ, în cifre şi litere. Nu se admite menţiunea “sic volo” – “aşa vreau”,
referitor la doza şi intervalele dintre administrări. Reţeta este valabilă 7 zile. Preparatele
neridicate de la farmacie în termen de 5 zile nu se mai eliberează. Când prescripţia se face în
mai multe exemplare numai primul exemplar este cu timbru sec. Formularele speciale cu
timbru sec se obţin de la Direcţia de Sănătate Publică, justificându-se utilizarea în caietul de
evidenţă. Se indică în cancere în fazele terminale, durerea din infarctul miocardic acut,
arteriopatia gangrenoasă, cardiopatie decompensată cu dispnee nocturnă. Uneori se poate
elibera o autorizaţie valabilă 3 luni, pentru a permite prescrierea unor doze mai mari şi
cantităţi pentru 10-15 zile. În spitale stupefiantele se prescriu în cantitate pentru 24 de ore pe
condicile de stupefiante. Cantităţile neconsumate se restituie unităţilor care le-au eliberat în
termen de 10 zile de la ivirea motivului.
Regimul produselor şi substanţelor toxice
Acest regim este precizat prin Decretul Consiliului de Stat Nr.466/1979. Substanţele
toxice se pot deţine numai ca preparate medicamentoase. Se păstrează în dulapuri speciale. Se
eliberează numai pe bază de reţetă, care se reţine la farmacie, cantităţile se scriu şi în litere.
Nu este nevoie de reţeta cu timbru sec, ci se foloseşte formular obişnuit. Nu se limitează
cantităţile. Se admite menţiunea “sic volo”. În spital se prescriu pe condicile obişnuite.
23
III.FORMELE MEDICAMENTOASE (FORMELE FARMACEUTICE)
Se vor studia principalele forme farmaceutice şi respectiv modul lor de prescriere în
funcţie de starea de agregare (solide, semisolide şi moi, lichide, gazoase).
III.1. FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE
Sunt: pulberile, pilulele, capsulele, comprimatele, drajeurile şi granulele.
1.Pulberile (pulvis, pulveres) – sunt substanţe solide dispersate în particule uniforme, cu
grad de diviziune determinat, aspect omogen. Se obţin din substanţe solide uscate, mărunţite
şi trecute prin site cu ochiuri de diferite dimensiuni. În Farmacopeea Română sunt prevăzute 9
tipuri de site.
Clasificare:
- după compoziţie sunt pulberi simpe (cu o singură substanţă activă) şi
compuse (conţin 2 sau mai multe substanţe active).
- după calea de administrare există pulberi pentru uz extern sau pudre
şi pulberi pentru uz intern (se înghit).
Compoziţie: substanţa activă (substanţe pure, oficinale, droguri, etc) şi excipientul.
Excipienţii sunt de 2 tipuri, în funcţie de calea de administrare a pulberii.
- pentru uz intern: zahărul (Saccharum), lactoza (Saccharum lactis) şi
amidonul din diferite specii de graminee sau din alte plante (Amylum). Ex.
din grâu – triticum, din porumb – maydis, din orez – orizae, din cartof -
solani.
- pentru uz extern: talcul (Talcum), amidonul şi mai rar Lycopodium (o
pulbere galbenă onctuoasă, foarte fină care reprezintă sporii unei specii de
ferigă, fiind folosită în special pentru obţinerea pudrelor cosmetice).
Rolul excipienţilor: completează cantităţile, funcţionează şi ca substanţe cu rol
Avantajele pulberilor: se prepară uşor; au aspect omogen, au absorbţie bună prin
diluare.
Dezavantajele pulberilor: alterare uşoară, administrare dificilă în cazul pulberilor
amare, uneori se poate produce lichefierea pulberilor, în cazul amestecurilor eutectice (de ex.
salicilaţi cu aminofenazonă).
După modul de prescriere se cunosc 2 tipuri de pulberi magistrale:
a) pulberi nedozate
b) pulberi dozate
24
a) Pulberile nedozate sunt pentru uz extern şi pentru uz intern.
- pentru uz extern – se aplică pe tegumente, se mai numesc şi pudre. Pentru
prescriere este necesară concentraţia substanţei active şi cantitatea totală de pulbere, care este
cuprinsă între 20,0 şi 200,0 de grame, în funcţie de suprafaţa pe care se aplică.
De exemplu, să prescriem o pulbere cu Acidum salicylicum 3% în catitate totală de
50,0 grame.
Rp/ Acidi salicylici 1,5 g Talci ad 50,0 g M.f. pulvis D. in sacculum S. ext. interdigital
- pentru uz intern – se înghit, substanţele active au acţiune de intensitate redusă,
dozarea este imprecisă, făcându-se cu unităţi de măsură casnice (vârful de cuţit sau linguriţa
rasă). Dozele unitare variază în limite largi: 0,5-2,0 g, numărul de doze este mare (XXX, L
sau C), cantitatea totală este cuprinsă între 50,0 şi 200,0 grame. Nu conţin excipienţi,
substanţele active având şi rol de excipienţi. O linguriţă rasă cuprinde 1-3 g pentru pulberile
uşoare sau vegetale şi 3-5 g pentru pulberile grele sau minerale. Vârful de cuţit corespunde la
0,5 –1 g pentru pulberile uşoare şi 1-3 g pentru pulberile grele.
De exemplu, să prescriem o pulbere nedozată pentru uz intern cu substanţe antiacide:
Magnesii oxydum, Natrii hydrogencarbonas, Calcii carbonas toate în doză unitară de 0,5 g.
În total vom prescrie un număr de 50 de doze, şi cantitatea din fiecare ingredient o obţinem
prin înmulţirea numărului de doze cu doza unitară, adică 50 x 0,5g = 25,0 g din fiecare
substanţă, cantitatea totală de pulbere fiind 75,0 g.
Rp/ Magnesii oxydi Natrii hydrogencarbonatis Calcii carbonatis aa 25,0 g M.f. pulvis D. in sacculum S. intern 3x1 linguriţe rase pe zi, între mese
b) Pulberile dozate – sunt numai pentru uz intern. Conţin substanţe puternic active,
numărul de doze este mic (X-XXX). Pentru prescriere este necesar să cunoaştem
doza unitară (D.U.), greutatea unui praf este de 0,2-1,0 g şi metoda de prescriere.
Există 2 modalităţi: prin metoda dispensatoare şi metoda de divizare.
25
În cazul metodei dispensatoare cantitatea prescrisă pentru fiecare substanţă este egală
cu doza unitară, iar la Subscriptio se foloseşte expresia “Dentur tales doses Nr ….” (dă
asemenea doze Nr…), prescurtat D.tal.dos. Nr….
În cazul metodei de divizare cantitatea prescrisă pentru fiecare substanţă se obţine
prin înmulţirea dozei unitare cu numărul de doze, iar la Subscriptio se foloseşte expresia
“Dividetur in doses aequales Nr….” (împarte în doze egale Nr…..), prescurtat Div.in dos.aeq.
Nr….
De exemplu, să prescriem prin ambele metode o pulbere dozată cu Aminophylllinum
D.U. 0,2 g, Ephedrini hydrochloridum D.U.= 0,02 g şi Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05
g.
- prin metoda dispensatoare:
Rp/ Aminophyllini 0,2 g Ephedrini hydrochloridi 0,02 g Phenobarbitali natrici 0,05 g Amyli tritici ad 1,0 g M.f. pulvis D.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac. S. intern, 3X1 capsule pe zi, după mese.
- prin metoda de divizare:
Rp/ Aminophyllini 4,0 g Ephedrini hydrochloridi 0,4 g Phenobarbitali natrici 1,0 g Amyli tritici ad 20,0 g M.f. pulvis Div. in dos. aeq. Nr .XX D. in caps. amylac. S. intern, 3X1 capsule pe zi, după mese.
Mai există şi pulberi oficinale : Pulvis Opii et Ipeca, Pulvis Nystatini.
2.Pilulele (pilula, pilulae) – se obţin în farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaţiuni
solide, sferice cu greutatea de 0,2-0,3 grame, ce conţin substanţe active înglobate în excipienţi
potriviţi ca: sirop, mucilagii, pulberi, glicerină, zahăr, etc. Cel mai folosit excipient este masa
pilulară (Massa pilulae) care conţine miere, glicerină, pulbere, zahăr.
Pentru prescriere este necesar să cunoaştem doza unitară, faptul că se foloseşte un
singur excipient Massa pilulae care se adaugă quantum satis (q.s.), numărul de doze care este
mare (XXX-L-C), folosindu-se fie metoda dispensatoare, fie cea de divizare.
26
Să prescriem pilule conţinând: Extractum Belladonnae siccum D.U. 20 mg,
Papaverini hydrochloridum D.U. 40 mg şi Phenobarbitalum D.U. 30 mg.
- prin metoda dispensatoare :
Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,02 g Papaverini hydrochloridi 0,04 g Phenobarbitali 0,03 g Massae pilulae q.s.
M.f. pilulae D.tal.dos.Nr. XXX S.intern 3X1 pilule pe zi
- prin metoda de divizare :
Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,6 g Papaverini hydrochloridi 1,2 g Phenobarbitali 0,9 g Massae pilulae q.s.
M.f. pilulae Div. in dos. aeq. Nr. XXX D.S.intern 3X1 pilule pe zi.
3.Capsulele (capsula, capsulas) – sunt învelişuri care conţin doze unitare de substanţe active
solide sau lichide. După compoziţia lor se clasifică în :
a) amilacee (capsulas amylaceeas) – sunt preparate din amidon. Sunt formate din 2 cilindri
plaţi, turtiţi cu diametrele puţin diferite care se închid prin suprapunere şi uşoară apăsare.
Au un perete poros, se folosesc ca ambalaje pentru pulberile dozate, având o greutate de
0,2 –1,5 grame.
b) gelatinoase – se prepară din gelatină, pe cale industrială. După forma lor sunt de 2 tipuri:
- operculate – sunt constituite din 2 cilindri alungiţi, cu marginile
rotunjite care se închid prin îmbucare. Conţin substanţe active sub formă
de pulberi. De exemplu, unele antibiotice se condiţionează sub formă de
capsule: ampicilina, oxacilina, etc. Se prescriu după regulile de la
preparatele tipizate.
- sferice - au formă sferică, având un înveliş continuu. Se mai numesc şi
perle, având un înveliş translucid. Conţin substanţe active în stare
lichidă. Astfel se condiţionează unele vitamine liposolubile, de exemplu
vitamina E.
c) enterosolubile – se obţin prin formolizarea sau cheratinizarea celor gelatinoase. Sunt
gastrorezistente sau alcalinosolubile, rezistând la acţiunea sucului gastric.
O varietate de capsule operculate este reprezentată de spansule, care conţin substanţe
medicamentoase sub formă de granule sau microdrajeuri, unele solubile în sucul gastric, altele 27
în lumenul intestinal. Eliberarea se face la intervale diferite, relizându-se o absorbţie
prelungită.
Rolul capsulelor: protejează mucoasa gastrică de acţiunea iritantă a substanţelor
active; protejează substanţele active de inactivarea prin HCl din sucul gastric, dirijează
absorbţia, maschează gustul.
Capsulele se prescriu după regulile de la tipizate.
Să prescriem ampicilina, capsule de 0,25 g, în doză de 2 g pe zi, în 4 prize, timp de 7
zile.
Rp/ Ampicilină, caps. 0,25 g Nr. LVI
D.S. intern 4X2 capsule pe zi, cu ½ oră înainte de mese.
4.Comprimatele (compresii, tabulettae) – se obţin pe cale industrială, prin comprimarea
substanţelor medicamentoase sub formă de pulberi împreună cu substanţe ajutătoare.
Există mai multe tipuri de comprimate :
- orale - care se înghit şi cedează substanţa activă în 30-60’.
- sublinguale – conţin substanţe cu acţiune generală, care se absorb rapid la
nivelul mucoasei bucale foarte bine vascularizată. Medicamentele trec
direct în circulaţia sangvină cu scurtcircuitarea ficatului şi fără a suferi
acţiunea sucurilor digestive. Sunt în general mici şi subţiri, de formă
lenticulară sau plată. Cedează substanţa activă în 3’(ex. Nitroglicerină,
Bronhodilatin).
- bucale – sunt plate cu margini rotunjite pentru a nu provoca iritaţii locale,
au gust plăcut, fiind de obicei dulci şi uneori aromatizate, care se sug (ex.
Faringosept).
- efervescente – cedează substanţa activă în 5’. Substanţa activă este
inclusă în amestecuri de acid citric sau tartric cu bicarbonat de sodiu. În
contact cu apa componentele reacţionează cu degajare de CO2 care ajută la
desfacerea sau dizolvarea substanţei active. Ex. Calciu efervescent 200,
preparate polivitaminice, Upsarin. Au un cost mai ridicat decât
comprimatele orale.
- retard sau cu acţiune prelungită– asigură o cedare lentă şi controlată a
substanţei active. După administrarea pe cale orală are loc în prima fază
eliberarea unei doze iniţiale şi stabilirea rapidă a unei concentraţii eficace,
urmată de menţinerea acestei concentraţii o anumită perioadă de timp. Cea
28
mai simplă formă este constituită din cele în care nucleul, acoperit cu o
peliculă enterosolubilă conţine doza de întreţinere. La administrare stratul
exterior se dezagregă imediat, iar sâmburele numai în 2-4 ore după ce
ajunge în intestin. Alte tipuri sunt cele cu straturi multiple sau de tip
sandwich şi cel cu matriţă inertă din plastic nedigerabil cum ar fi clorura
de polivinil.
- vaginale – de formă ovoidă, cedează substanţa activă în 2’; conţin de
obicei medicamente cu acţiune locală ca antiseptice, antimicotice,
antitricomonazice. Unele preparate sunt spumogene, ceea ce facilitează
împrăştierea substanţelor active pe mucoasa vaginală.
- pentru prepararea soluţiilor de uz extern – ex. Cloramina B.
- pentru implante subcutanate sau pelete – sunt sterile, se introduc cu
ajutorul unei incizii subcutanat şi cedează lent substanţa activă. De ex.
pelete cu hormoni sau cu disulfiram.
Greutatea unui comprimat este de 0,5 –1 g pentru adulţi şi de 0,05-0,1 g pentru copii
(microcomprimate).
Avantaje: preparare pe cale industrială cu randament ridicat şi la cost de preţ scăzut,
sunt uşor de mânuit, comod de administrat, se pot identifica relativ uşor (forma, mărimea,
culoarea, pot avea unele litere sau inscripţii imprimate pe suprafaţa lor); se pot diviza uşor
(pot avea unele şanţuri pe suprafaţă); gustul neplăcut se simte mai greu.
Se prescriu după regulile de la tipizate.
De exemplu, să prescriem Acidul acetilsalicilic, comprimate de 0,5 g.
Rp/ Acid acetilsalicilic compr. 0,5 g Nr.XX D.S. intern 3X1 comprimate pe zi, după mese
5.Drajeurile (compresii obducti) – se obţin numai pe cale industrială. Sunt comprimate
acoperite cu unul sau mai multe straturi, au formă biconvexă, suprafaţă lucioasă, sunt albe sau
Sunt supozitoarele, unguentele, pastele, linimentele, emplastrele şi săpunurile.
1) Supozitoarele (suppositorium, suppositoria) – sunt forme semisolide care la
temperatura camerei sunt solide şi se topesc la temperatutra corpului de 37 0C.
După calea de admninistrare se clasifică în :
α) Rectale - au formă semicilindrică sau de torpilă, cu lungimea de 2-4 cm, diametru
de 5-8 mm, greutatea de 2 g la copii şi 2-4 g la adulţi. Se administrează rectal
pentru efecte resorbtive sau locale.
β) Vaginale – sunt de 2 tipuri: ovule (ovulum) sau supozitoare vaginale propriu-zise
şi globule (globulus) care se obţin prin turnări în forme speciale. Conţin
antiseptice, antimicotice, etc.
χ) Uretrale (bujiuri, cereoli) – au formă de bastonaşe lungi, cilindro-conice, cu un
capăt mai efilat, lungimea 4-5-10 cm, diametru 2 mm, greutatea 0,3-2 g.
Compoziţia supozitoarelor:
1. substanţe active
2. excipienţi
Excipienţii se aleg în funcţie de natura substanţei acitve şi scopul urmărit (local sau
resorbtiv).
30
a) lipofili – sunt liposolubili. Se folosesc pentru prepararea supozitoarelor magistrale.
Cel mai utilizat este untul de cacao (Butyrum cacao), un ulei gras cu consistenţă
solidă, care se topeşte foarte repede la temperatura corpului, extras din seminţele
arborelui Theobroma cacao prin prăjire şi presare. Conţine trigliceride ale acizilor
palmitic, stearic, oleic şi acizi graşi liberi. Are dezavantajul că râncezeşte foarte
uşor.
b) hidrofili - sunt hidrosolubili. Se utilizează pentru obţinerea supozitoarelor pe cale
industrială. Sunt 2 reprezentanţi: masa gelatinoasă - un amestec de gelatină şi
glicerină, precum şi apă, care la cald este fluidă, la rece are consistenţă solidă
(gelatina se extrage din ţesuturile animale ce conţin colagen prin hidroliză). De
asemenea se mai folosesc macrogoli sau PEG-uri (din punct de vedere sunt
polimerizate de etilenglicol, care rezultă din condensarea oxidului de etilen cu
apa). În funcţie de greutatea moleculară au consistenţă solidă sau lichidă (cei cu
GM sub 600 sunt lichizi, iar cei cu GM peste 600 sunt solizi). Pentru prepararea
supozitoarelor tipizate se folosesc cei cu GM 1500-4000. Nu râncezesc, nu irită,
dar la administrarea supozitoarelor este necesară umectarea acestora pentru a
favoriza alunecarea.
Prescrierea supozitoarelor magistrale – este necesar să cunoaştem dozele unitare ale
substanţelor active, numărul de doze care este mic (V-X-XV), excipientul este întotdeauna
Butyrum cacao care se adaugă q.s. (quantum satis), metodele de prescriere fiind cele
cunoscute: metoda dispensatoare sau metoda de divizare.
Să prescriem prin ambele metode supozitoare cu Aminophenasonum D.U.=0,3 g,
Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05 g.
- prin metoda dispensatoare:
Rp/ Aminophenasoni 0,3 g Phenobarbitali natrici 0,05 g Butyri cacao q.s. M.f. supp D.tal.dos. Nr. VI in chartam cerata S.intrarectal un supozitor seara
- prin metoda de divizare:
Rp/ Aminophenasoni 1,8 g Phenobarbitali natrici 0,3 g Butyri cacao q.s. M.f. supp Div in dos.aeq. Nr. VI D. in chartam cerata S.intrarectal un supozitor seara
31
Prescrierea supozitoarelor tipizate:
Rp/ Scobutil compus, sup. pentru adulţi Scat.Orig.Nr. I D.S. intrarectal, un supozitor în colică
2.Unguentele (unguentum, unguenta) – sunt preparate farmaceutice de consistenţă moale,
care se aplică pe tegumente şi mucoase în scop de protecţie sau terapeutic.
Compoziţia: substanţa sau substanţele active şi excipienţi. Aceştia se mai numesc şi
baze de unguente.
Clasificare:
a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi (sterile).
b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive,
dezinfectante.
c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice
(acestea din urmă au capacitate resorbtivă, la distanţă).
d) după baza de unguent şi modul de includere a substanţei active: unguente-
soluţii când substanţa activă se dizolvă în baza de unguent, unguente-suspensii
când substanţa activă este insolubilă în baza de unguent, fiind suspendată şi
unguente-emulsii care conţin două faze nemiscibile, una apoasă şi una uleioasă
care se amestecă cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt de 2 tipuri: A/U
amestecă picăturile de apă în ulei şi U/A amestecă picăturile de ulei în apă.
Cerinţe generale pentru unguente:
- să aibă aspect omogen
- să-şi menţină consistenţa la 36 0C
- să adere de tegumente sau mucoase
- să nu râncezească
- să aibă pH 4,5 – 8,5
- să cedeze uşor substanţa activă
- să penetreze uşor
Bazele de unguente sunt de 2 tipuri :
a) hidrofobe
b) hidrofile
a) Bazele de unguente hidrofobe – sunt liposolubile, produc stază de căldură, au
efect de protecţie.
32
1.Geluri de hidrocarburi – sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la
rafinarea petrolului. Nu râncezesc, nu irită tegumentele, produc stază de căldură. Ex.
Prescrierea unguentelor magistrale – este necesară cunoaşterea concentraţiei
substanţei active şi cantitatea totală, în funcţie de suprafaţa pe care se aplică. Astfel, se
prescriu 10 g pentru unguentele oftalmice, 30 –50 g pentru faţă, 80-100 g pentru membrele
superioare sau inferioare şi 300 g pentru toată suprafaţa corpului.
Să prescriem unguentul Mikulitz, cu efect antiseptic şi epitelizant pentru escare.
Conţine 1% azotat de argint (Argenti nitras) şi 10% Balsamum Peruvianum (benzoatul de
benzil).
Rp/ Argenti nitratis 1,0 g Balsami Peruviani 10,0 g Unguenti simplicis ad 100,0 g M.f. ung. D.S. extern, pe escare
33
3.Pastele (pasta, pastae) – sunt unguente ce conţin între 50-60% din compoziţie substanţe
inerte, împreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente în scop sicativ sau de
protecţie. Excipientul este vaselina albă (Vaselinum album), care păstrează stază de căldură.
Efectul sicativ se datorează pulberilor interte: Talcum, Zincii oxydum, Amylum.
Să prescriem o pastă cu acid salicilic 2%.
Rp/ Acidi salicylici 2,0 g Talci Zincii oxydi aa 25,0 g Vaselini albi ad 100,0 g M.f. pasta D.S. extern, pe tegumente
4.Linimentele (linimentum, linimenta) – sunt forme lichide sau semisolide ce conţin
amestecuri de săpunuri, uleiuri, alcooli şi alte substanţe, având efect lăptos, care se aplică pe
tegumente, după o agitare prealabilă. Existau 2 linimente oficinale: cel amoniacal cu rol
neutralizant în arsuri cu substanţe acide şi cel oleocalcar pentru arsuri calorice.
5.Săpunurile (sapo, sapones) – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Săpunurile
de sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de curăţire sau degresare; pot fi
folosite pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente; există şi săpunuri
medicinale, care încorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.
6.Emplastrele (emplastrum, emplastra) – sunt amestecuri de săpunuri, rezine, ceruri,
substanţe grase, cauciuc şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică în
emplastre terapeutice şi adezive. Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase. Plasturii
adezivi pentru absorbţie transdermică (de tip TDDS - transdermal drug delivery system) se
aplică pe piele şi cedează lent substanţa activă în vederea absorbţiei transcutanate şi a
efectului sistemic. Exemple: cele cu nitroglicerină folosite pentru efectul antianginos sau cu
nicotină. Efectul este prelungit şi poate fi terminat cu uşurinţă prin înlăturarea plasturelui,
complianţa este superioară, dar pot exista inegalităţi în cadrul procesului de absorbţie. Cele
adezive se găsesc sub formă de rulouri de ex. leucoplast (folosit pentru fixarea
pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri (include şi o substanţă activă antiseptică) de ex.
Romplast cu rivanol, URGO; dar şi sub formă de lichide adezive, constituite din soluţii de
răşini în eter, cloroform şi benzen de exemplu mastisolul (galifix).
III.3.FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE
34
Definiţie: sunt forme farmaceutice constituite dintr-un mediu de dispersie fluid
(solvent) în care se găsesc dispersate substanţe active solide lichide sau gazoase.
Clasificare – după complexitate sunt simple cu o singură substanţă activă şi compuse
sau amestecuri, mixturi.
- după gradul de omogenitate sunt soluţii omogene şi dispersii eterogene.
- după modul de preparare: soluţii, emulsii, suspensii şi soluţii extractive.
- după natura solventului: apoase, alcoolice şi uleioase.
- după calea de administrare :
1. forme lichide pentru uz extern
2. forme lichide pentrui uz extern cu întrebuinţări speciale
3. forme lichide pentru uz intern
4. forme lichide pentru administrare parenterală
5. ceaiuri, soluţii extractive, extracte.
Avantajele formelor lichide: efect terapeutic prompt, administrare controlabilă, este o
formă accesibilă copiilor.
Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt mai uşor, volumul
mare, pot apare reacţii de incompatibilitate (precipitare, efervescenţă, de culoare).
1.Forme lichide pentru uz extern
1.1.Soluţii pentru uz extern (solutio) - sunt utilizate pentru aplicare pe tegumente şi
mucoase pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături. Conţin substanţe active dizolvate în
următorii solvenţi: apă distilată (Aqua destillata), alcool diluat (Alcoholum dilutum) şi ulei de
floarea soarelui (Oleum Helianthi).
Uneor se poate adăuga şi glicerol pentru a creşte aderenţa de tegumente.
Prescrierea formelor lichide magistrale – este necesar să cunoaştem concentraţia
substanţei active şi cantitatea totală (în funcţie de suprafaţa pe care se aplică): 30-50 g pentru
faţă, 100-150 g pentru frecţii, 200 g pentru comprese, 300-1000 g pentru spălături.
Să prescriem soluţie apoasă de Rivanol 1 ‰ în cantitate de 500,0 g pentru spălarea
plăgilor infectate şi o soluţie alcoolică cu Acidum salicylicum 3% pentru badijonarea
leziunilor micotice, în cantitate de 50,0 g.
Rp/ Rivanoli 0,5 g Aquae destillatae ad 500,0 g M.f. sol. D.S. extern pentru spălăturişi Rp/ Acidi salicylici 1,5 g Alcoholi diluti ad 50,0 g
35
M.f. sol D.S. extern, pentru badijonare
1.2.Suspensii pentru uz extern (suspensio) – conţin substanţe insolubile, care se
dispersează în apă sau ulei. Mai conţin şi agenţi de vâscoyitate (metilceluloza, gelatina,
glicerina, macrogoli). Necesită agitare înainte de aplicare, numindu-se mixturi agitande.
Substanţele insolubile care intră în compoziţie sunt oxidul de zinc, amidonul, talcul.
Se prescriu ca şi soluţiile pentru uz extern.
Să prescriem o suspensie pentru uz extern cu talc şi oxid de zinc aa 25%.
Rp/ Talci Zincii oxydi aa 25,0 g
Gliceroli Aquae destillatae aa ad 100,0 g M.f. susp. D.S. ext pe tegumente( A se agita înainte de întrebuinţare!)
1.3.Emulsii pentru uz extern (emulsio) – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute
prin dispersarea a 2 lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios, cu ajutorul emulgatorilor de
tip A/U sau U/A. Se agită înainte de aplicare.
2.Forme lichide pentru uz extern cu întrebuinţări speciale
2.1.Picăturile pentru ochi (colire, oculoguttae) – se pot prezenta sub formă de soluţii,
emulsii sau suspensii care se aplică în sacul conjunctival, câte 1-3 picături odată în
tratamentul conjunctivitelor, iridociclitelor sau pentru examenul fundului de ochi. Trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: să fie sterile şi să fie izotone şi izohidre cu lichidul
lacrimal.
Pentru prescrierea colirelor magistrale trebuie să cunoaştem concentraţia substanţei
active, cantitatea totală care este de 10 g şi solventul, care diferă în funcţie de concentraţia
substanţei active. Astfel, dacă concentraţia acesteia este mai mică sau egală cu 1% se
foloseşte Solvens pro oculoguttae, un lichid foarte asemănător cu lichidul lacrimal care
conţine fenilmercuriborat, un antiseptic. Dacă concentraţia substanţei active este mai mare
decât 1% se foloseşte apa distilată. La Subscriptio totdeauna vom scrie “M.f. oculoguttae”
pentru a fi preparat steril.
Să prescriem 2 colire: unul cu pilocarpină 1% şi unul cu azotat de argint 1,5%.
Rp/ Pilocarpini hydrochloridi 0,1 g Solventis pro oculoguttae ad 10,0 g M.f. oculoguttae
36
D.S. în sacul conjunctival 3X1 pic pe zi.
Rp/ Argenti nitratis 0,15 g Aquae destillatae ad 10,0 g M.f. oculoguttae D.S. în sacul conjunctival 3X1 pic pe zi.
Există şi colire tipizate de ex. colir cu sulfacetamidă 10%.
2.2. Picăturile pentru nas (rhinoguttae) se administrează în fiecare nară pentru
decongestionarea mucoasei nazale în rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc substanţe
vasoconstrictoare (cu excepţia nou-născuţilor la care în scop decongestionant se prescrie
întotdeauna ser fiziologic). Pentru prescriere este necesar să se cunoască concentraţia
substanţei active, cantitatea totală care este de 10 g şi solventul care este apa distilată.
Să prescriem soluţie de efedrină 1% pentru decongestionarea mucoasei nazale.
Rp/ Ephedrini hydrochloridi 0,1 g Aquae destillatae ad 10,0 g M.f. rhinoguttae D.S.în fiecare nară 3x1 pic/zi.
2.3.Picăturile pentru urechi (otoguttae) pot fi preparate cu apă, ulei sau amestecuri,
cu sau fără glicerină. Trebuie să aibă u pH de 5-7,5. Există o soluţie pentru urechi tipizată
Boramid.
2.4.Gargarismele sau apele de gură – forme lichide, care după întrebuinţare se
expulzează fără să fie înghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu acţiune antiseptică,
dezinfectantă, dezodorizantă dizolvate în apă, alcool sau amestecuri. Există preparate tipizate,
fie gata preparate, fie concentrate care se diluează în momentul utilizării. De obicei din
acestea se dizolvă 1-2 linguri în ½ pahar cu apă. Ex.Ticiverol.
Alte forme lichide asemănătoare sunt: duşurile buco-faringiene - soluţii apoase
administrate în jet sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv adecvat (pară de cauciuc, seringă,
canulă pusă în legătură cu un irigator). Colutoriile sunt soluţii de consistenţă siropoasă,
vâscoasă pentru badijonarea cavităţii bucale, gingiilor, faringelui. Excipientul este un amestec
hidroglicerinat. Aceste soluţii formează un înveliş protector, ce favorizează contactul
prelungit al substanţelor medicamentoase cu mucoasa pe care au fost aplicate (ex. glicerina
boraxată 10%).
2.5. Clismele - conţin substanţe medicamentoase care se introduc pe cale rectală în
scop diagnostic, terapeutic sau evacuator. Ca solvenţi se folosesc apa, glicerina, amestecuri,
ulei, etc. În scop terapeutic se folosesc în tratamentul colitelor ulceroase, iar în scop
diagnostic pentru irigografie, irigoscopie. 37
3.Forme lichide pentru uz intern
După natura solventului sunt apoase, uleioase sau alcoolice. După modul de preparare
sunt soluţii, emulsii şi suspensii.
3.1. Picături pentru uz intern (gutta, guttae) – sunt soluţii care conţin substanţe
active dizolvate într-un solvent adecvat. Se introduc într-o linguriţă cu zahăr, compot
dulceaţă, miere sau pe un cub de zahăr sau pe un miez de pâine, pentru a masca gustul
neplăcut al substanţelor active.
Pentru prescriere trebuie să cunoaştem numărul de picături dintr-un gram de soluţie.
Doza unitară a substanţei active se include în 1 g sau 0,5 g de soluţie. Cantitatea totală este
cuprinsă între 10,0 şi 30,0 g . Numărul de picături dintr-un gram de soluţie diferă în funcţie de
natura solventului. Pentru soluţiile apoase (cu apă distilată) 1 g soluţie are 20 picături, iar
pentru soluţiile alcoolice 55-60 de picături.
1 g sol ………….20 pic…………..D.U.
sau
0,5 g sol …………10 pic…………..D.U.
Să prescriem picături pentru uz intern cu Atropini sulphas D.U. = 0,0005 g.
1 g sol …………20 pic…………….0,0005 g
10 g sol ……………………………..X
X= 10x 0,0005 g = 0,005 g Atropini sulphas
Rp/ Atropini sulphatis 0,005 g (miligrammata quinque) Aquae destillatae ad 10,0 g M.f. sol D.S. intern, 3X20 pic/zi pe un cub de zahăr
S-a scris cantitatea şi în litere, deoarece atropina este o substanţă toxică !
Dacă includem doza unitară în 10 picături, vom avea următoarele calcule :
0,5 g sol………10 pic………….0,0005 g Atropini sulphas
10 g sol ……………………………..X’
X’ = 10 x 0,0005 / 0,5 = 0,01 g Atropini sulphas
Rp/ Atropini sulphatis 0,01 g (miligrammata decem) Aquae destillatae ad 10,0 g M.f. sol D.S. intern, 3X10 pic/zi pe un cub de zahăr
3.2.Poţiunile – sunt forme destinate administrării pe cale orală cu lingura la adulţi şi
cu linguriţa la copii. În afară de substanţa sau substanţele active conţin edulcoranţi în
proporţie de 10-30% din cantitatea totală, iar solventul este apa distilată. Pentru prescriere
trebuie să cunoaştem că doza unitară D.U. se include într-o linguriţă la copii şi într-o lingură 38
la adulţi. O linguriţă conţine 5 g soluţie, iar o lingură 15 g soluţie. Se prescriu 10-20 linguri la
adult şi 20 linguriţe la copii.
Edulcoranţii sunt substanţe cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului
necorespunzător al substanţelor active. Se folosesc:
a) ape aromatice – soluţii diluate de uleiuri volatile, reprezentând reziduurile care
rămân la distilarea plantelor ce conţin uleiuri volatile. Ex.apă de mentă, de
scorţişoară.
b) Siropurile - sunt soluţii dulci. Se folosesc Sirupus simplex, adică apă cu zahăr
67%, siropuri aromate: Sirupus citrici (de lămâie), Sirupus aurantiorum (de
portocale), Sirupus codeini (un sirop medicamentos).
c) Limonadele gazoase – soluţii acre conţin compuşi gazoşi, efervescenţi. Se folosesc
în cazul prescrierii bromurilor. Ex. Solutio effervescens, Solutio magnesii citras.
d) Mucilagiile – sunt soluţii coloidale vâscoase cu rol corectiv şi de protecţie. Din
punct de vedere chimic sunt glucide cu structură poliuronică. Formează o peliculă
fină pe suprafaţa mucoasei tubului digestiv, protejând-o de efectul iritant al
substanţei medicamentoase. Ex. Mucilago gummi arabici – un lichid gălbui
opalescen, produs natural de exsudaţie al arborilor din specia Accacia; Mucilago
gummi arabici diluti, Mucilago methylcelulosi. Sunt necesare când se prescrie
cloralhidrat.
e) Glicerolul sau glicerina – se foloseşte pentru prescrierea poţiunilor cu ioduri.
Să prescriem o poţiune pentru copii cu Aminophenasonum D.U.= 0,1 g şi
Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,01 g.
Rp/ Aminophenasoni 2,0 g Phenobarbitali natrici 0,2 g Sirupi simplicis 30,0 g Aquae destillatae ad 100,0 g M.f.solutio D.S. intern. o linguriţă la 6 ore.Calculele :
1 linguriţă …….5 g sol…….0,1 g Aminophenasonum……0,01 g Phenobarbitalum
20 linguriţe …..100 g sol……………..X…………………………….Y
X= 20 x 0,1 g= 2,0 g Aminophenasonum
Y = 20 x 0,01 g = 0,2 g Phenobarbitalum
Un exemplu de poţiune pentru adulţi cu Natrii bromidum, Kalii brobidum, Ammonii
bromidum aa D.U. = 0,3 g. Fiind vorba de bromuri vom folosi ca edulcorant întotdeauna o
limonadă gazoasă.
Rp/ Natrii bromidi
39
Kalii bromidi Ammonii bromidi aa 3,0 g Solutionis effervescetis 15,0 g Aquae destillatae ad 150,0 g M.f.solutio D.S. intern 3X1 linguri pe zi.Calculele :
1 lingură…..15 g sol…………0,3 g NaBr/ KBr / NH4Br
10 linguri…..150 g sol ………….X
X = 10 x 0,3 g = 3,0 g NaBr/ KBr / NH4Br
3.3.Suspensii pentru uz intern – se prescriu ca şi poţiunile. Conţin substanţe
insolubile în solvent, dar şi agenţi de vâscozitate ca metilceluloza, mucilagul de gumă arabică.
Necesită agitare înainte de întrebuinţare.
3.4.Emulsii pentru uz intern – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin
dispersarea a 2 lichide nemiscibile. Omogenizarea se obţine cu ajutorul emulgatorilor.
Emulgatorii sunt substanţe tensioactive care reduc tensiunea superficială la nivelul suprafeţei
de contact între cele 2 faze şi permit o bună omogenizare a preparatului. Aceste emulsii mai
conţin şi agenţi de vâscozitate, de ex. mucilag de gumă arabică. Emulsiile pentru uz intern
sunt totdeauna de tip U/A, ca emulgatori folosindu-se Sorbi macrogoli oleas, PEG-uri.
4.Forme lichide pentru administrare parenterală : injecţiile şi perfuziile.
4.1.Injecţiile - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale
industrială. Prin filtrare şi sterilizare se îndepărtează impurităţile din soluţie şi
microorganismele. Soluţia injectabilă este condiţionată în fiole, flacoane sau seringi
preumplute. Fiolele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu o prelungire în care se introduce o
singură doză dintr-un medicament. Substanţele active conţinute se prezintă ca soluţii
adevărate, emulsii sau suspensii. Ca solvenţi se folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri
vegetale, solvenţi sintetici, rareori solvenţi anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu
acţiune prelungită se folosesc solvenţi anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluţii de
macromolecule - gelatină, carboximetilceluloză sodică, polivinilpirolidona, dextran, alginat de
sodiu. Flacoanele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu un dop de cauciuc şi uneori armătură
metalică. Pot conţine soluţii, emulsii, suspensii sau substanţe active sub formă de pulbere
care se dizolvă extemporaneu.
Se prescriu după regulile de la preparatele tipizate.
De exemplu, vom prescrie Xilină fiole 1% pentru anestezia prin infiltraţie.
Rp/ Xilină f 1% a 10 ml
40
Nr. II D.S. suo nomine
Cînd prescriem flacoane care conţin pulberi ce se dizolvă extemporaneu (ex tempore),
trebuie să precizăm şi dizolvantul.
Rp/ Oxacilină, flac. 0,25 g Nr.XX D.S. i.m. 4X1 flac. pe zi
#Rp/ Apă distilată , f 10 ml Nr.XX D.S. pentru dizolvare
4.2.Perfuziile - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos în
cantitate mare (250, 500, 1000 ml), în ritm lent, picătură cu picătură, cu ajutorul aparatului de
perfuzie. Nu pot fi decât soluţii adevărate, deoarece emulsiile provoacă embolie. Se
condiţionează în flacoane sau pungi de plastic. Se întrebuinţează pentru restabilirea
echilibrului hidroelectrolitic, ca înlocuitori de plasmă, pentru introducerea unor medicamente
care se elimină prea repede, în scop nutritiv.
5.Ceaiuri, soluţii extractive, extracte
5.1.Ceaiurile se numesc oficinal Species. Sunt amestecuri de plante uscate şi mărunţite
din care bolnavul îşi prepară singur medicamentul. Se comercializează prin unităţile PLAFAR,
se eliberează la cerere. Într-un ambalaj există 50-100 g de produs, din care se utilizează o
lingură (conţine 5 g) la ¼ l apă (250 ml). Se consumă ad libitum. Plantele conţin principii
active cu efect slab. Exemple: Ceai hepatic. Ceai laxativ, Ceai gastric, etc.
5.2.Soluţiile extractive – sunt preparate lichide obţinute prin extracţie unopr droguri
vegetale cu ajutorul unui solvent. Din punct de vedere al solventului pot fi apoase şi alcoolice.
α) Soluţiile extractive apoase – după modul de preparare se clasifică în 3 grupe:
infuzii, decocturi şi macerate.
-Infuziile (Infusum) se prepară conform modului prevăzut de farmacopee astfel:
plantele uscate şi mărunţite se amestecă cu apă clocotită, se lasă în contact 30’ sub un capac,
apoi se filtrează. Soluţia călduţă obţinută este o infuzie. Infuzarea este o metodă de obţinere a
prerparatelor oficinale cu efect expectorant.
Ex. infuzie din Ipecacuanhae radix - se folosesc 0,5 g plantă la 150,0 g apă. Se
administrează 3-4 linguri pe zi.
Rp/ Infusii Ipecacuanhae radicis 0,5 g/150,0 g D.S. intern 3 X 1 linguri pe zi.
41
O altă infuzie este din Primulae radix, din care se folosesc 4,0 g la 150,0 g apă.
Rp/ Infusii Primulae radicis 4,0 g/150,0 g D.S. intern 3 X 1 linguri pe zi.
Întrucât aceste soluţii pot provoca greaţă, se poate adăuga un edulcorant. Se foloseşte
soluţia de clorură de amoniu cu ulei de anason (ultimul având efect antiseptic la nivelul căilor
respiratorii, dar şi gust plăcut, aromat) în cantitate de 5,0 g.
Rp/ Infusii Ipecacuanhae radicis 0,5 g/150,0 g Solutionis ammonii chloridi anisati 5,0 g M.D.S. intern 3X1 linguri pe zi.
-Decocturile (Decoctum) se prepară conform farmacopeei astfel: plantele uscate şi
mărunţite se fierb 30’, apoi se filtrează şi se reconstituie cu apă până la volumul iniţial de
soluţie. Se foloseşte această metodă pentru extragerea principiilor active din plante mai
cornoase.
-Maceratele (Maceratum) sunt soluţii extractive apoase care se obţin prin contactul
plantei cu apa la temperatura camerei timp de ore sau zile. Pentru extragerea mucilagiilor
extracţia durează câteva ore.
b)Soluţiile extractive alcoolice sunt tincturile şi vinurile medicinale. Tincturile sunt
soluţii hidroalcoolice obţinute din plante uscate şi mărunţite. Se obţin prin macerare sau
percolare (ultimul procedeu permite obţinerea picătură cu picătură într-un vas special numit
percolator, prin care de sus în jos circulă alcoolul). Se pot utiliza ca atare sau pentru obţinerea
altor medicamente. Prescrierea se face după regulile de la oficinale.
Rp/ Ticturae Valerianae 25,0 g D.S. intern 3 X 20 picături pe zi
Vinurile medicinale – se obţin prin fermentarea alcoolică a glucozei. Conţinutul în
alcool este redus (12-16%). Se folosesc la convalescenţi, pentru stimularea apetitului. Ex. Vin
tonic, cu efect roborant.
5.3.Extractele sunt forme oficinale care se obţin prin concentrarea soluţiilor extractive
până la o anumită consistenţă, prin evaporarea solventului. Pot avea diferite consistenţe în
funcţie de cantitatea de solvent rămasă.
Ex. - fluide (fluidum) sunt asemănătoare cu tincturile. Extractum Seccalis cornuti
fluidum se foloseşte ca hemostatic uterin în tratamentul meno– şi metroragiilor.
- moi ( spissum) conţin 20 % solvent. Ex. Extractum Valeriane spissum folosit
se foloseşte pentru efect antispastic, antisecretor, intrând în compoziţia pilulelor,
supozitoarelor, pulberilor dozate.
III.4.FORMELE MEDICAMENTOASE GAZOASE
Sunt gaze, lichide volatile şi aerosoli.
Gazele se administrează inhalator cu ajutorul aparatului de narcoză. De ex. protoxidul
de azot se livrează în cilindri de oţel sub presiune (54 atm). Are punct de fierbere – 89 0C.
Lichidele volatile sunt anestezicele generale (halotan, eter etilic) sau uleiuri volatile
(ulei de mentă, eucalipt)
Aerosolii (spray-urile) sunt sisteme heterogene constituite dintr-un mediu de dispersie
gazos în care se dispersează substanţe active lichide sau solide. Sunt de 2 tipuri: aeroemulsii
sau ceţuri (substanţa activă este lichidă) - ex. Codecam, Berotec şi aerosuspensii sau fumuri
(substanţa activă este solidă) - ex. Cromoglicat disodic.
43
IV.PRESCRIEREA MEDICAMENTELOR DIN DIFERITE GRUPE TERAPEUTICE
IV.1.MEDICAŢIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
1.Prescripţie pentru un bolnav cu glaucom. Se foloseşte un parasimpatomimetic – pilocarpina nitrică, sub formă de gel 4%.
Rp/ Pilogel, gel 4% P-6L Tub Orig. Nr. I
D.S. în sacul conjunctival de 3 ori pe zi
2.Prescripţie pentru un bolnav cu diagnosticul de miastenia gravis. Se utilizează un parasimpatomimetic din grupa inhibitorilor de acetilcolinesterază – neostigmina bromură, preparatul Miostin compr. 15 mg.
Rp/ Miostin, compr. 0,015 g P-RF
Scat. Orig. Nr. I D.S. int 2x1 compr./zi
3.Prescripţie pentru un bolnav cu colică renală. Se indică un antispastic neurotrop din grupa parasimpatoliticelor semisintetice- bromura de butilscopolamoniu, preparatul Scobutil fiole de 10 mg.
Rp/ Scobutil, f 0,01 g P-RF
Nr. V D.S. i.m. 1 f în colică
Se poate prescrie şi preparatul Scobutil compus, fiole care mai conţine şi noraminofenazonă 2,5 g , dar acesta se poate injecta fie i.m., fie i.v.foarte lent, dar niciodată s.c., datorită unor fenomene de intoleranţă locală.
Rp/ Scobutil compus, f P-6L Nr. V
D.S. i.v. lent 1-2 f /zi
4.Prescripţie pentru un bolnav cu litiază renală, pentru atenuarea durerilor. Se foloseşte un antispastic musculotrop - drotaverina sub forma preparatului No-spa compr. 40 mg
Rp/ No spa, compr. 0,04 g OTC Scat.Orig.Nr.I D.S. int.3x1 compr./zi
5.Prescripţie pentru prevenirea crizelor de astm bronşic. Se foloseşte un simpatomimetic alfa şi beta-stimulator, efedrina, preparatul Efedrină compr. 50 mg.
Rp/ Efedrina, compr.0,05 g P-RF Scat.Orig. Nr.I D.S. int 3x1 compr/zi
44
6.Prescripţie pentru tratamentul unei crize uşoare de astm bronşic. Se foloseşte un beta 2 stimulator selectiv sub formă inhalatorie – fenoterol, preparatul Berotec spray.
Rp/ Berotec, spray Flac. Orig. Nr.I D.S. inhalator, un puff în criză. Se poate repeta după 5 min, max. 12 puff-uri pe zi. Un flacon trebuie să ajungă 3 luni.
7.Prescripţie pentru un bolnav cu ateroscleroză cerebrală, cu tulburări de echilibru. Se foloseşte un simpatolitic alfa-blocant din grupa alcaloizilor de ergot DH-ergotoxina, preparatul Ergoceps sol uz int., administrată sub formă de picături. Rp/ Ergoceps, sol.uz int. P-6L Flac. Orig. nr. I
D.S. int 3x5 pic/zi. Se creşte progresiv până la 3x20-40 pic/zi, în funcţie de valorile TA. Apoi se scade în acelaşi mod.
8. Prescripţie pentru un bolnav cu HTA avansată, cu diabet zaharat asociat. Folosim un alfa1-blocant selectiv prazosinul, preparatul Minipres, compr 1 mg.
Rp/ Minipres, compr. 0,001 g P-6L Scat.Orig. Nr. I
D.S. int ½ compr/zi , apoi 2 x½ compr.zi… 2-10 compr/zi (în funcţie de valorile TA)
9.Prescripţie pentru un bolnav tânăr cu HTA şi sindrom hiperkinetic. Se recomandă un beta-blocant, de ex.propranolol -un blocant neselectiv, preparatul Propranolol, compr. 40 mg.
Rp/ Propranolol, compr.0,04 g P-6L Scat.Orig. Nr. I D.S. int 3x1 compr./zi
10.Prescripţie pentru un bolnav cu HTA şi IRC. Se recomandă un neurosimpatolitic, alfa-metildopa sub forma preparatului Dopegyt, compr 250 mg. Rp/Dopegyt, compr.0,25 g P-6L Scat.Orig.Nr.I
D.S. int 2x1 compr/zi la început. Se creşte treptat până la 2x3-4 compr/zi, în funcţie de valorile TA.
11.Prescripţie pentru un bolnav cu distonie neurovegetativă, cu manifestări digestive şi cardiovasculare. Se recomandă o asociere de simpatolitice, parasimpatolitice şi sedative, de ex. preparatul Calmogen, capsule. Rp/ Calmogen, caps. P-6L
Scat.Orig.Nr.I D.S. int 3x1 caps/zi cu 30’ înainte de mese sau la 2-3 ore după mese.
12.Prescripţie pentru un bolnav cu acces de migrenă. Se recomandă vasoconstrictoare în teritoriul cerebral, preparatul Cofedol, care conţine ergotamină şi cofeină.
45
Rp/ Cofedol, draj. Scat Orig.Nr. I
D.S. int. 1 draj la începutul crizei, apoi încă unul, max 6/săpt.Se mai poate indica sumatriptanul, un agonist serotoninergic pe receptorii 5-HT1 de la
nivelul vaselor cerebrale, preparatul Imigran compr.film.50 mg.
Rp/ Imigran, compr.film 0,05 g P-RF Scat.Orig.Nr.I
D.S. int. 2 compr. în criză de migrenă. Nu se repetă doza la acelaşi atac!
IV.2.ANESTEZICE LOCALE
1.Prescripţie pentru realizarea unei anestezii locale prin infiltraţie. Folosim clorhidrat de procaină 1% sau Xilină 0,5-1%
Rp/ Clorhidrat de procaină, f 1% a 20 ml P-RF Nr. II D.S. pentru anestezia prin infiltraţie
Rp/ Xilină, f 0,5% a 20 ml P-RF Nr. III D.S. pentru anestezia prin infiltraţie
2.Prescripţie pentru realizarea unei anestezii locale de conducere. Folosim xilină 2% cu adrenalină 0,0005% sau articaină 4% cu adrenalină 0,6%.
Rp/ Xilină cu adrenalină, f P-RF Nr. II D.S. suo nomine
Rp/ Ultracain DS, f P-RF Nr. II D.S. suo nomine
3.Prescripţie cu un preparat pe bază de procaină cu efect eutrofic, pentru prevenirea tulburărilor de senescenţă. Vom indica Gerovital H3 draj.
Rp/ Gerovital H3, draj. P-6L Scat.Orig.Nr.I D.S. int. 2 draj./zi dimineaţa, înainte de mâncare, timp de 24 de zile, apoi 10 zile pauză
IV.3.ANESTEZICE GENERALE
1.Pentru realizarea unei anestezii generale intravenoase pentru reducerea unei fracturi sau deschiderea unui abces se poate prescrie ketamina. Preparatul Calypsol, flac. cu 50 mg/ml a 10 ml. Doza este de cca 2 mg/kgc pentru calea i.v. La un bolnav de 75 kg avem nevoie de 150 mg substanţă, deci 3 ml din soluţia 5%.
46
Rp/ Calypsol, flac. Nr.I D.S. i.v. lent 3 ml
2.Tot pentru anestezia intravenoasă se poate utiliza un barbituric cu acţiune ultrascurtă, tiopentalul, preparatul Thiopental Sodium, flac.cu 0,5 g sau 1 g pulbere care se dizolvă extempore cu apă distilată. Se foloseşte o soluţie cu concentraţia de 2,5-5%. De exemplu, pentru a obţine o sol.cu conc.2,5% dizolvăm 0,5 g substanţă cu 20 ml apă distilată, obţinând o sol. ce conţine 25 mg/ml. Pentru o intervenţii chirurgicale de scurtă durată se dau 400-800 mg, doza maximă fiind de 1000 mg. Dacă administrăm doza de 400 mg, se injectează i.v. lent 16 ml din sol.2,5% preparată.
Rp/ Thiopental Sodium, flac.0,5 g Nr.I D.S. i.v. lent 16 ml din sol. preparată prin dizolvarea unui flacon cu 20 ml apă distilată.
Atenţie! A nu se injecta intraarterial (spasme şi risc de tromboză şi gangrenă). Nu se repetă administrarea într-un interval de 24 de ore, datorită fenomenului de redistribuţie, apărând pericol de supradozare.
IV.4.HIPNOTICE, SEDATIVE, ANXIOLITICE
1.Pentru un bolnav cu insomnie de trezire se poate indica in barbituric cu durată lungă de acţiune, de ex. fenobarbitalul, compr. de 0,1 g, care produce un somn de cca 8 ore.
Rp/ Fenobarbital, compr. 0,1 g P-RF Scat.Orig.Nr. I (una) D.S. int. 1 comprimat seara
2.La un bolnav agitat, cu hiperexcitabilitate nervoasă se poate prescrie tot fenobarbital, dar în doză sedativă de 15 mg odată.
Rp/ Fenobarbital, compr. 0,015 g P-RF Scat.Orig.Nr. I (una) D.S. int. 3X1 comprimate pe zi
3.În caz de insomnie există şi alte opţiuni terapeutice, care implică mai puţine riscuri şi efecte adverse. De ex. de pot indica benzodiazepine, care prezintă o toxicitate mai mică sau hipnotice moderne, cu profil asemănător benzodiazepinelor de tipul zopiclonei sau zolpidemului.
Rp/ Dormicum, compr. 0,0075 g P-RF Scat.Orig.Nr. I
D.S. int. 1 compr. seara. Durata somnului cca 4 ore. Nu influenţează fazele REM.
Rp/ Stilnox, compr.0,01 g P-RF Scat.orig.Nr.I D.S. int. 1 compr. seara. Nu dezvoltă obişnuinţă şi farmacodependenţă, nu afectează fazele REM
47
4.Pentru un bolnav cu hiperexcitabilitate nervoasă şi hipertiroidie se poate indica un preparat combinat, cu sedative vegetale şi o doză mică de 20 mg fenobarbital, Extraveral compr.
Rp/ Extraveral, compr. OTC Scat.Orig.Nr. I D.S. int. 3X1 compr./zi
5.La un bolnav cu nevroză se poate prescrie în scop anxiolitic o benzodiazepină, de ex. diazepam, preparatul Diazepam compr. de 2 mg, sau compuşi fără efect sedativ cum ar fi medazepamul- preparatul Eurozepam caps.10 mg şi alprazolamul- preparatul Xanax, compr. de 0,25 mg.
Rp/Diazepam, compr. 0,002 g P-RF Scat.Orig.Nr. I D.S. int 3x1 compr. pe zi
Rp/ Eurozepam, caps. 0,01 g P-RF Scat.Orig.Nr. I D.S. int 3X1 caps/zi
Rp/ Xanax, compr. 0,00025g P-RF Scat. Orig.Nr.I D.S. int. 3X1 compr./zi (Se poate da şi în atacul de panică- până la 10
mg/zi)
6.La un bolnav cu dureri lombare datorate unei contracturi reflexe a musculaturii paravertebrale cauzată de o hernie de disc se poate prescrie diazepam în doză miorelaxantă centrală de 10-30 mg odată.
Rp/Diazepam, compr. 0,01 g P-RF Scat.Orig. Nr. I D.S. int. 3X1 compr. pe zi
7.Benzodiazepinele au şi acţiune antiepileptică-anticonvulsivantă. Astfel, în caz de convulsii grave, cum ar fi status epilepticus, intoxicaţii sau eclampsie gravidică se poate administra diazepamul în doză de 0,15-0,25 mg/kgc i.v. foarte lent, datorită pericolului deprimării centrului respirator. Soluţia nu se amestecă cu nici un alt medicament în seringă.
Rp/ Diazepam, f 0,01 g P-RF Nr. IV D.S. i.v. f. lent, 1-2 f în criză
8.În caz de anxietate cronică în afara de benzodiazepine se mai poate folosi un alt compus care este un agonist al receptorilor 5-HT1A, buspirona care are un efect sedativ slab. Preparatul se numeşte Stressigal, compr. de 5 mg.
Rp/ Stressigal, compr. 0,005 g P-RF Scat.Orig. nr. I
D.S. int. 2X1 compr. pe zi
48
9.Un anxiolitic foarte bine suportat, care are şi efect antigreţos, antihistaminic H1 şi antispastic este hidroxizinul, în preparatul Atarax, compr. filmate de 25 mg.
Rp/ Atarax, compr.film.0,025 g P-RF
Scat.Orig. Nr. I D.S. int. 3X1 compr. pe zi
IV.5.NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)
1.Un neuroleptic fenotiazinic foarte cunoscut este clorpromazina, care se indică astăzi foarte rar în boli psihice, dar are frecvente utilizări simptomatice, de ex. în vărsături incoercibile, sughiţ, colici, pentru prevenirea şocului traumatic, hiperpirexie, pentru potenţarea acţiunii anestezicelor generale şi analgezicelor. Doza folosită în aceste indicaţii este de 25-50 mg.
Rp/ Clordelazin, draj. 0,025 g P-RF Scat.Orig. Nr. I D.S. int. 2x1 draj./zi
Rp/ Plegomazin, f 0,05 g P-RF Nr. IV D.S. i.m. profund, 1-2 f odată. Atenţie! Risc de colaps.
2.La copii cu tulburări de comportament se poate prescrie tioridazin, un neuroleptic fenotiazinic sedativ.
Rp/ Tioridazin, draj. 0,005 g P-RF Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 3x1 draj. pe zi
3.În stări de agitaţie psihomotorie, de ex. la alcoolici în cursul sevrajului, care prezintă în plus şi halucinaţii se poate folosi haloperidolul în doză mică, de 1-2 mg/zi. Folosim preparatul Haldol, sol. pentru uz intern, 1 ml are 2 mg, respectiv 20 pic. Administrăm o doză pe zi de 1 mg, deci făcând calculele 1 mg are 10 picături, pe care le repartizăm în 3 prize.
Rp/Haldol, sol.uz int. P-RF Flac.Orig. Nr. I D.S. int. 3X3 pic. pe zi
4.Şi în prezent, uneori, se mai folosesc în tratamentul schizofreniei neurolepticele tipice, mai ales haloperidolul. La aceşti pacienţi, este necesară, în cazul în care apar simptome extrapiramidale, adăugarea în tratament a unui preparat antiparkinsonian anticolinergic, cel mai des trihexifenidil (Romparkin).
Rp/ Haloperidol, sol. uz. int. P-RF Flac. orig. Nr. I D.S. int. 3x20 picături/zi # Rp/ Romparkin, compr. 2 mg. Scat. orig. Nr. I D.S int. 1-0-1 tbl./zi.
49
5.În prezent în tratamentul schizofreniei, cea mai frecventă afecţiune psihotică, se folosesc neurolepticele atipice (de ex. olanzapina- Zyprexa). Să prescriem o reţetă pentru un pacient diagnosticat cu schizofrenie, care prezintă halucinaţii auditive, idei delirante de persecuţie, limbaj şi comportament dezorganizat.
6.Pacienţii diagnosticaţi cu schizofrenie, nu au conştiinţa tulburării psihice de care suferă, motiv pentru care acceptă cu greu medicaţia. Pacienţii care sunt necomplianţi la medicaţia administrată per oral, au indicaţie de tratament cu un neuroleptic tipic (clasic) de depozit. Aceste preparate îşi păstrează utilitatea şi în prezent. Pentru un astfel de pacient prescriem o reţetă cu flupentixol sub formă de prerarat de depozit (Fluanxol). Rp/ Fluanxol, fiole P-RF Nr. I D.S i.m. 1 fiolă la 4 săptămâni
IV.6.ANTIDEPRESIVE
1.În trecut, mai puţin în prezent, în tratamentul depresiei se foloseau antidepresive triciclice şi tetraciclice. Vom da două exemple de reţete cu preparate antidepresive, unul triciclic (clomipramina – Anafranil, doza minimă eficace 100 mg./zi) şi unul tetraciclic (maprotilină – Ludiomil) pentru un pacient diagnosticat cu depresie, care prezintă dispoziţie depresivă, anhedonie, ideaţie suicidară, idei de devalorizare şi culpabilizare, anorexie şi insomnie. Atenţie ! Aceste preparate sunt foarte periculoase în caz de supradozaj, datorită cardiotoxicităţii lor, motiv pentru care este indicat să nu fie prescrise o dată cantităţi pentru mai mult de aprox. 10 zile, ţinând cont şi de faptul că aceşti pacienţi prezintă de obicei un risc autolitic.
Rp/ Anafranil, draj. 0,025 g P-RF Nr. XL D.S int. 1-1-2 draj./zi
Rp/ Ludiomil, compr. 0,025 g P-RF Nr. XXX D.S int. 3x1 compr./zi
2.În prezent, cel mai des sunt folosite în tratamentul depresiei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, care sunt mult mai bine toleraţi de către pacienţi şi mai siguri în caz de supradozaj, putându-se elibera o dată cantitatea pentru o lună de tratament. Vom prescrie o astfel de reţetă cu fluoxetină (Prozac).
Rp/ Prozac, caps. 0,02 g P-RF Nr. XXX D.S. int. 1 caps. dimineaţa
50
IV.7.MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL BOLII ALZHEIMER
1.În tratamentul bolii Alzheimer, sunt folosite în prezent, cu o eficacitate modestă, inhibitorii acetilcolinesterazei (anticoliesterazice). Vom prescrie o reţetă cu un astfel de preparat (donepezil – Aricept) pentru un pacient vârstnic care prezintă tulburări progresive de memorie, asociate cu alte deficite cognitive (afazie, apraxie, agnozie, dificultăţi ale gândirii abstracte).
Rp/ Aricept, compr. 0,01 g P-RF Scat. orig. Nr. I D.S int. 1 compr. seara
IV.8.ANTIEPILEPTICE
1.Pentru un pacient cu crize focale (parţiale) simple (sau crize parţiale complexe – epilepsie de lob temporal), tratamentul de primă intenţie este cu carbamazepină.
Rp/ Carbamazepină, compr. 0,2 g P-6L Scat. orig. Nr. II D.S. int. 3x1 compr./zi
2.Pentru un pacient cu crize grand mal (tonico-clonice generalizate), tratamentul de primă intenţie este cu acid valproic (sau săruri ale acidului valproic). Vom prescrie preparatul Orfiril (valproat de sodiu).
Rp/ Orfiril, compr. 0,3 g P-6L Nr. XC D.S. int. 3x1 compr./zi
3.Pentru un copil cu crize de tip petit mal (absenţe), este recomandată etosuximida, care este totuşi în prezent de a doua alegere, după valproat. Etosuximida (Petinimid) este activă numai în tratamentul absenţelor. Absenţele sunt crize epileptice specifice copilăriei.
Rp/ Petinimid, sirop P-6L Flac. orig. Nr. I D.S. int. 1-0-1 linguriţe/zi
IV.9.MEDICAMENTE EXCITANTE ALE SNC
1.Prescripţie la un bolnav cu tulburări de atenţie şi memorie după un traumatism cranio-cerebral. Se foloseşte un activator al metabolismului neuronal din categoria nootropelor (neurotrope).
Rp/ Meclofenoxat, compr. 0,1 g P-6L Scat. Orig. Nr.III D.S. int. 3X1-2 compr/zi, ultima administrare la ora 16, timp de 30 de zile.
sau Rp/ Piracetam, compr. 0,4 g P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 3X2 compr./zi, ultima administrare la ora 16.
51
2.Prescripţie la un bolnav cu obezitate. Se indică un preparat cu acţiune centrală care scade apetitul, sibutramina. Rp/ Reductil, caps.0,01 g P-RF
Scat.Orig. Nr. I. D.S. int. 1 caps/zi dimineaţa. Dacă scăderea în greutate e mai mică de
5% în 3 luni, se întrerupe.
3.Pentru un bolnav intoxicat cu central-deprimante (ex. alcool, benzodiazepine) se recomandă un analeptic bulbar, cafeina.
Rp/ Cofeina natriu benzoic, f 0,25 g P-RF Nr. VI D.S. s.c. 3X1 f pe zi
4.Prescripţie pentru un bolnav cu parapareză post-traumatică. Se indică un stimulator al reflectivităţii medulare, stricnina.
Rp/ Sulfat de stricnină, f 0,001 g P-RF Nr. XXX
D.S. s.c. 1 f pe zi 3 zile, 2X1 f pe zi 3 zile , 3x1 f pe zi în continuare
IV.10.ANALGEZICE
A) ANALGEZICE OPIOIDE1.Prescripţie pentru un bolnav cu dureri provocate de cancer în fază terminală. Se poate prescrie morfină, stupefiant. Este nevoie de formularul special cu timbru sec obţinut de la Direcţia de Sănătate Publică. Doza pentru odată este de 10 mg, maximum 20 mg. Doza maximă pe zi este de 60 mg, iar pe un formular, la începutul tratamentului se poate prescrie o cantitate pentru 3 zile (180 mg). Ulterior, datorită instalării toleranţei pentru efectul analgezic cantitatea va fi mai mare. Există mai multe tipuri de preparate care conţin morfină. De ex. fiole cu 20 mg sau o combinaţie de morfină cu atropină. Atropina are rolul de a atenua acţiunea deprimantă a morfinei asupra centrului respirator dar şi de a combate spasmele musculaturii netede determinate de opioid. De asemenea, se găsesc preparate orale, unele cu eliberare imediată (Sevredol), iar altele cu eliberare prelungită (MST Continus).
Rp/ Morfină f 0,02 g P-TS Nr. IX (nouă) D.S. s.c. 3X1 f pe zi
Rp/ Sevredol, compr.film.0,01 g P-TS Nr. XVIII (optsprezece) D.S. int. 6X1 compr. pe zi
Rp/ MST Continus, compr. 0,1 g P-TS Scat.Orig. Nr.I (una) D.S. int. 2X1 compr. pe zi. Pentru acest preparat nu există doză maximă recomandată. Dezvoltarea toleranţei şi a deprimării respiratorii sunt rare.
52
2. Tot din grupa opioidelor face parte şi petidina (Mialgin), un compus sintetic cu acţiune analgezică de cca 5 ori mai redusă decât a morfinei. Se poate administra şi în dureri colicative, de asemenea în edem pulmonar acut, combaterea frisoanelor. Nu se injectează subcutanat, deoarece injecţia este foarte dureroasă. Atenţie la injectarea intravenoasă, datorită pericolului deprimării centrului respirator.
Rp/ Mialgin , f 0,1 g P-TS Nr. X (zece) D.S. i.m. 4X ½ f pe zi
3. Un analgezic opioid sintetic mai puternic decât morfina este metadona (Sintalgon). Are un t1/2 lung, de cca 35 de ore şi o tendinţă la cumulare. Produce un sindrom de abstinenţă mai blând decât morfina, fiind indicat în cura de dezintoxicare a morfinomanilor.
Rp/ Sintalgon, compr. 0,0025 g P-TSScat.Orig. Nr. I (una)
D.S. int. 4X1 compr. pe zi
4.Pentru dureri moderat-severe, acute şi cronice, inclusiv dureri neuropatice se poate prescrie tramadol (Mabron, Tramal), un opioid sintetic cu mecanism de acţiune dual: opioid şi de creştere a concentraţiei extraneuronale a noradrenalinei şi serotoninei prin inhibarea recaptării acestor monoamine. Nu necesită reţetă cu timbru sec, putându-se prescrie pe formular obişnuit, care se reţine la farmacie. Are un potenţial redus de deprimare a centrului respirator şi de instalare a dependenţei majore.
Rp/ Mabron, caps. 0,05 g P-RF Scat. Orig. Nr. I(una) D.S. int. 4x1 caps. pe zi
5.În fazele incipiente ale durerilor canceroase sau pentru analgezia la naştere se poate folosi pentazocina (Fortral), un opioid sintetic antagonist pe rec.miu şi agonist pe rec.kappa, care nu produce euforie sau deprimarea respiraţiei. Atenţie! Poate induce sindrom de sevraj la morfinomani. Se preferă calea i.m. deoarece s.c. apar edem, induraţie locală, atrofie cutanată.
Rp/ Fortral, f 0,03 g P-RF Nr. XX(douăzeci) D.S. i.m. 4X1 f pe zi
6. În caz de deprimare respiratorie cauzată de supradozare de opioide cu acţiune agonistă pe rec.miu prin care este mediată deprimarea respiraţiei se pot administra antagonişti de opioide, cum ar fi nalorfina – care are şi efect analgezic, fiind agonist pe rec.kappa sau naloxona şi naltrexona, antagonişti puri pe toate tipurile de receptori opioizi (în special pe miu şi kappa). De exemplu, la o parturientă care a primit Mialgin pentru analgezia obstetricală, în vederea prevenirii deprimării centrului respirator al fătului se administrează naloxonă (Narcanti).
Rp/ Narcanti, f 0,0004 g Nr. II D.S. i.v. 1-2 f în stadiul II al travaliului
53
B) ANALGEZICE ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATOAREAceste analgezice prezintă, în general, pe lângă acţiunea antialgică, mai redusă
comparativ cu a opioidelor, şi efect antipiretic (readuc la valori obişnuite o temperatură crescută, dar nu o influenţează pe cea normală) şi antiinflamator (numai în inflamaţiile acute). Mecanismul de acţiune este fundamental diferit de al analgezicelor opioide, ele producând inhibarea enzimei ciclooxigenază, care acţionează asupra acidului arahidonic determinând sinteză de prostaglandine, prostacicline şi tromboxani. Dar, enzima ciclooxigenază prezintă cel puţin 2 izoforme. COX-1 este enzima constitutivă, cu rol benefic în sinteza de prostaglandine protectoare la nivelul mucoasei gastrice, a celor care intervin în reglarea circulaţiei renale, în declanşarea travalilui (PGF-2alfa), a prostaciclinei care are efect antiagregant plachetar şi bronhodilatator, a tromboxanilor (TXA2) cu rol în agregarea plachetelor. COX-2 este enzima inductibilă, care nu se găseşte în ţesuturile normale, indusă în cursul fenomenelor patologice de către citokine. Ea este responsabilă de sinteza de prostaglandine cu rol în apariţia inflamaţiilor acute, a febrei, pentru hipersensibilizarea nociceptorilor şi apariţia durerii. Majoritatea analgezicelor antipiretice şi antiinflamatoare inhibă ambele forme ale enzimei COX. Astfel prin inhibarea COX-2 se explică apariţia efectelor analgezic, antipiretic şi antiinflamator, iar prin inhibarea COX-1 apariţia unor efecte adverse ale acestor compuşi, cum ar fi acţiune iritantă la nivelul mucoasei gastrice, chiar ulcer gastric prin inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare, perturbarea circulaţiei renale, reacţii de tip anafilactoid prin inhibarea sintezei de prostaglandine E2 şi prostacicline (PGI2) cu efect bronhodilatator şi totodată prin creşterea sintezei de leucotriene, cu acţiune bronhoconstrictoare; cea mai frecventă formă de manifestare a reacţiilor de tip anafilactoid sunt crizele de dispnee expiratorie- de ex. astmul indus de aspirină. Astăzi există şi compuşi inhibitori selectivi ai enzimei COX-2 – în special coxibele, dar şi nimesulidul sau meloxicamul - înalt selectivi, însă pentru aceste substanţe care practic prezintă un potenţial scăzut de a induce reacţii adverse gastrointestinale, au apărut tot mai multe date privind riscul de creştere a incidenţei trombozelor arteriale, ceea ce a dus în 2004 la retragerea de pe piaţă a unui preparat – Vioxx (rofecoxib).
1.Pentru un bolnav cu febră sau dureri nevralgice, cefalee se poate prescrie acid acetilsaliciclic, în doză de 0,5-1 g odată de 2-3 ori pe zi. Datorită efectului iritant gastric se recomandă dezagregarea comprimatului în cavitatea bucală şi administrarea după mese, cu multă apă. Riscul de apariţie a ulceraţiilor este cu atât mai mic cu cât dimensiunea particulelor care vin în contact cu mucoasa este mai mică. Atenţie! Nu se poate folosi aspirina în caz de infecţii virale cu virusul gripal sau al varicelei, deoarece mai ales la copii, poate apare sindromul Reye (encefalopatie şi necroză hepatică), care poate fi mortal.
Rp/Acid acetilsalicilic, compr. 0,5 g OTC Nr. XX D.S. int. 3x1 compr. pe zi, după mese.
2. Pentru prevenirea trombozelor arteriale, ex. a infarctului miocardic acut se poate folosi acid acetilsalicilic în doză mică, de 0,05-0,1 g pe zi, care are un efect antiagregant plachetar. Se foloseşte un preparat special Thrombo AAS sau Aspenter.
Rp/ Aspenter, compr.film.0,075 g OTC Nr. XXX D.S. int. 1 compr. pe zi, după mese
54
3. La un bolnav cu poliartrită reumatoidă, aflat într-un puseu de acutizare a acesteia, se poate administra acid acetilsalicilic, însă în doză mai mare, de 4-6 g pe zi, care are efect antiinflamator.
Rp/ Acid acetilsalicilic, compr. 0,5 g OTC Nr. LX D.S. int. 4X2 compr. pe zi, după mese
4.Ca antipiretic şi analgezic se foloseşte foarte frecvent la noi paracetamolul (Acetaminophen, Eferalgan). Atenţie! A nu se depăşi 2 g pe zi, deoarece prezintă toxicitate hepatică (peste 10 g apare necroză şi hepatită toxică). Nu are efect antiinflamator.
Rp/Paracetamol, compr. 0,5 g OTC Nr. XX D.S. int. 3X1 compr. pe zi
5.Un analgezic şi antipiretic foarte eficient este noraminofenazona (Metamizol, Algocalmin), care are şi efect antispastic musculotrop, putând fi administrat şi în dureri colicative. Atenţie! Injectarea intravenoasă foarte rapidă poate duce la colaps. Poate determina şoc anafilactic şi foarte rar, agranulocitoză. Nu se injectează s.c. datorită unor fenomene de intoleranţă locală.
Rp/Algocalmin, f 1,0 g OTC Nr. X D.S. i.m. 1 f în colică renală
6.Pentru un bolnav cu spondilită anchilopoetică se poate folosi un antiinflamator şi antireumatic puternic, fenilbutazona. Datorită legării masive de proteinele plasmatice, se administrează la început în doză de atac de 10 mg/kgc/zi, apoi se dă o doză de întreţinere de 3 mg/kgc/zi. Durata tratamentului max 10-12 zile, datorită efectelor adverse numeroase (risc ulcerigen, edeme, alergie).
Rp/ Fenilbutazona, draj. 0,2 g P-RF Scat.Orig. Nr. I D.S. int 3X1 draj. pe zi 3 zile, apoi 1 draj pe zi 6 zile
7.La un bolnav cu lumbago, pe lângă un miorelaxant central, de ex. diazepam D.U. 10 mg, sau tolperison (Mydocalm) D.U. 50-150 mg, se mai poate prescrie un antiinflamator nesteroidian, care produce creşterea eficacităţii. De ex. se poate folosi indometacin sau diclofenac. De asemenea, AINS se mai pot prescrie în inflamaţii provocate de infecţii, afecţiuni dentare.
Rp/Indometacin, sup.0,05 g P-RF Nr.XIV
D.S. intrarectal 2X1 sup pe zi
sau Rp/ Diclofenac Duo, caps. 0,075 g P-RF
Nr. VII D.S. int. 1 caps. pe zi. Bine tolerat gastric, preparat retard.
8. La copii cu febră şi dureri se poate recomanda ibuprofenul - preparatul Nurofen, sirop 100 mg/5 ml. Este bine tolerat gastric, comparativ cu alte antiinflamatoare nesteroidiene.
9.
55
Rp/ Nurofen, sirop OTC Flac. Orig. Nr. I D.S. int. 3X1 linguriţe pe zi
9.La un bolnav cu boală artrozică se poate indica un inhibitor selectiv al COX-2, celecoxibul, care nu este aşa de nociv pentru mucoasa gastrică. Totuşi, la bolnavi cu antecedente de ulcer sau hemoragii digestive superioare, este strict interzis şi acest preparat.
Rp/ Celebrex, caps. 0,2 g P-6LNr. VII
D.S. int 1 caps. pe zi
IV.11.ANTIALERGICE (ANTIHISTAMINICE H1 BLOCANTE ŞI ANTISEROTONINICE)
1. La un bolnav cu alergie sezonieră la polen (conjunctivită, rinită) sau la cei cu dermatoze alergice, după înţepături de insecte, se poate prescrie un antihistaminic H1 blocant, de ex. clorfeniramin din generaţia I, care au efect sedativ sau compuşi din generaţia a II-a, lipsiţi de efect central deprimant, loratadina sau terfenadina. Atenţie! A nu se administra medicamente din gen. I la şoferi şi dispeceri.
Rp/Claritine, compr. 0,01 g P-6L Nr. X D.S. int 1 compr. pe zi dimineaţa
2. Pentru un bolnav care urmează să fie supus unei intervenţii chirugicale, în seara dinaintea operaţiei va primi premedicaţie cu prometazină (Romergan), antihistaminic H1 blocant din gen. I, de noapte, care are efect sedativ puternic dar şi antivomitiv.
Rp/ Romergan, draj. 0,03 g Nr. I D.S. int. 1 draj. seara
3.La un copil de 7 ani cu dermatoză alergică şi anorexie se poate administra ciproheptadina, un antiserotoninic pe rec.5-HT2 şi antihistaminic H1 blocant, care are efect sedativ, anticolinergic şi de stimulare a apetitului.
Rp/ Peritol, sirop P-6L Flac. orig. Nr. ID.s. int. 3X1 linguriţe pe zi.
56
IV.12.CORTICOSTEROIZII ŞI ACTH-UL
Glucocorticoizii au efect antiinflamator în inflamaţiile acute şi cronice, antialergic în toate cele 4 tipuri de alergie şi imunodeprimant.1.La un bolnav cu periartrită scapulohumerală se recomandă injecţii periarticulare cu hidrocortizon acetat, suspensie. Efectele metabolice sunt reduse, iar efectul antiinflamator intens.
Rp/ Hidrocortizon acetat, f 0,025 g P-RF Nr. V
D.S. periarticular, 1 f pe zi . Atenţie! Este substanţă dopantă.
2.La un bolnav în stare de rău astmatic se indică administrarea de hidrocortizon hemisuccinat intravenos în doză de 250-500 mg odată, putându-se ajunge până la 1 g pe zi, maximum 3-5 zile. Fiola transparentă conţine 25 mg-1 ml de substanţă activă, iar fiola brună 4 ml solvent - bicarbonat de sodiu. Soluţia se prepară extemporaneu şi este incompatibilă cu alte medicamente.
Rp/Hidrocortizon hemisuccinat, f 0,025 g P-RFNr. XLII
D.S. i.v. 10 f odată, apoi 4 f la 6 ore, 2 zile
3. Prescripţie recomandată unui bolnav cu astm bronşic, care prezintă crize foarte frecvente, care nu mai răspund la spray-uri cu bronhodilatatoare sau glucocorticoizi. Se indică prednisonul, antiinflamator şi antialergic mai eficient de cca 4-5 ori decât hidrocortizonul, dar cu efecte de tip mineralocorticoid mai reduse. Se administrează într-o doză de atac de 1 mg/kgc/zi, realizându-se o scădere progresivă a dozelor cu 5 mg la 3-5 zile pentru a preveni atrofia corticosuprarenalei. Doza de întreţinere este de 10-15 mg/zi. Având în vedere efectele adverse ale acestui preparat, se recomandă unele măsuri igieno-dietetice, precum şi administrarea unor simptomatice. Astfel, bolnavul va urma un regim hiposodat, hipoglucidic, hipolipidic, bogat în proteine. Va primi zilnic cca 3-5 g de KCl (sau Aspacardin) pentru a înlocui pierderile de K. I se vor administra pansamente gastrice sau antisecretoare, antidiabetice orale dacă este cazul, steroizi anabolizanţi, sedative sau hipnotice.
Rp/ Prednison, compr. 0,005 g P-RFScat.Orig. Nr. I
D.S. int 12 compr. pe zi dimineaţa 5 zile, apoi 11 compr. pe zi dimineaţa 5 zile…până ce se ajunge la o doză de 3 compr. pe zi, care se poate administra timp îndelungat sau se întrerupe.
4.Medicamentul antiinflamator de elecţie pentru edemul cerebral este dexametazona, deoarece nu are deloc efect de tip mineralocorticoid. Doza de atac este de 2-10 mg/zi, doza de întreţinere 0,5 mg –2 mg/zi. Deprimă puternic corticosuprarenala, nu se recomandă pentru tratamente de lungă durată.
Rp/ Dexametazon sodium, flac.0,008 g P-RF Nr. III D.S. i.v. 1 flac pe zi #Rp/ Superprednol, compr. 0,0005 g Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 15 compr. pe zi dimineaţa 3 zile, 14 compr. pe zi dimineaţa 3
zile…până se ajunge la 3 compr. pe zi, apoi se întrerupe57
5.Pentru un bolnav cu artroză a genunchiului se poate injecta intraarticular preparatul retard Diprophos, care conţine betametazonă sodiu fosfat şi betametazonă dipropionat.
Rp/Diprophos, flac. 0,007 g P-RFNr. IV
D.S. intraarticular ¼ flac. le 3-4 săptămâni
6.Prescripţie pentru un bolnav cu dermită sau eczemă. Se indică un glucocorticoid topic puternic asociat cu antibiotic- Fluocinolon N unguent.
Rp/Fluocinolon N, ung. P-RF Tub Orig. nr. I
D.S. local, 2-3 aplicaţii pe zi
IV.13.ANTIINFECŢIOASE
1.Prescripţie pentru un bolnav cu angină streptococică. Se va prescrie Penicilina G, antibiotic de elecţie în infecţii cu Streptococ beta-hemolitic, grup A în doză de 4 mil. U.I. pe zi, timp de 7 zile. Datorită pericolului alergiei se va face înaintea injecţiei testare intradermică cu soluţie de penicilină G 100 U.I./ml.
Rp/Penicilina G potasică, flac. 1.000.000 U.I. P-RF Nr. XXVIII
D.S. i.m. 4X1 flac. pe zi #
Rp/Ser fiziologic, f 10 ml Nr. XXVIII
D.S. pentru dizolvare
2.Pentru profilaxia primară, secundară şi terţiară a reumatismului articular acut se administrează o penicilină retard-benzatinpenicilina (Moldamin) odată pe lună. Atenţie! Se dizolvă numai cu apă distilată şi se injectează imediat cu un ac gros, intramuscular profund.
Rp/Moldamin, flac. 1.200.000 U.I. P-RFNr. IV
D.S. i.m. profund 1 flac. pe lună#
Rp/Apă distilată, f 10 mlNr. IV
D.S. pentru dizolvare
3.Pentru un bolnav cu infecţie cu Stafilococ auriu (furunculoză, abcese, etc) se indică o penicilină rezistentă la beta-lactamază, oxacilina.
Rp/Oxacilina, flac. 0,5 g P-RF Nr. XX D.S. i.m. 4x1 flac. pe zi #Rp/ Apă distilată, f 10 ml Nr. XX D.S. pentru dizolvare
58
4.În infecţii respiratorii, urinare se pot folosi peniciline cu spectru larg-ampicilina, amoxicilina. Dacă infecţia se produce cu germeni secretori de beta-lactamază, se pot alege combinaţiile acestor antibiotice cu inhibitori de beta-lactamază: Unasyn (ampicilină + sulbactam) sau Augmentin (amoxicilină+acid clavulanic). Aceste asocieri se pot folosi într-o gamă largă de infecţii: respiratorii, urinare, puerperale, dentare, cutanate, osteoarticulare, etc.
Rp/Ampicilină, caps. 0,25 g P-RFNr. LVI
D.S. int. 4x2 caps. pe zi, cu 30’ înainte de mese, sau în caz de iritaţie gastrică, la o oră după mese.sau
Rp/Amoxicilină, caps. 0,5 g P-RFNr. XXI
D.S. int 3X1 caps. pe zi, cu 30’ înainte de mese, sau în caz de iritaţie gastrică, la o oră după mese.sau
Rp/Augmentin, compr. 625 mg P-RFNr. XV
D.S. int. 3x1 caps pe zi, cu 30’ înainte de mese, sau în caz de iritaţie gastrică la o oră după mese5.În caz de alergie sau rezistenţă la peniciline se pot folosi ca antibiotice de rezervă cefalosporinele. Cele din generaţia I au spectru şi proprietăţi asemănătoare ampicilinei, fiind indicate în infecţii respiratorii, urinare, de părţi moi, profilaxia infecţiilor chirurgicale.Se foloseşte de ex. cefalexina (Ospexin), care se dă oral, în doză de 2-4 g/ zi la adult în 4 prize. Cele din generaţia a II-a acţionează pe coci Gram pozitiv, bacili Gram negativ, se folosesc în penumonii, sinuzite, infecţii biliare, urinare – ex. cefamandol, cefuroxima. Cele din generaţia a III-a se indică în infecţii nosocomiale cu bacil Gram negativ multirezistenţi, septicemii cu germeni neidentificaţi la bolnavi imunocompetenţi sau imunodeprimaţi neutropenici, meningite cu H. influenzae, pneumococi, meningococi – ex. ceftriaxona, cefoperazona, ceftazidima. Cele din generaţia a IV-a sunt utilizate exclusiv pentru tratamentul infecţiilor nosocomiale şi a infecţiilor grave, septicemiilor, eventual în asociere cu aminoglicozide pentru lărgirea spectrului –în infecţiile cu P.aeruginosa.-ex. cefepima.
Gen.I Rp/ Ospexin, caps. 0,25 g P-RFNr. XL
D.S. int 4X2 caps. pe zi cu 30’ înainte de mese
Gen. II Rp/ Zinnat, compr. 0,5 g P-RFNr. XIV
D.S. int. 2x1 compr. pe zi cu 30’ înainte de mese
Gen.III Rp/Rocephin, flac. 1 g P-RFNr. VII
D.S. i.m 1 flac. pe zi #
Rp/Ser fiziologic, f 10 mlNr. VII
D.S. pentru dizolvare
6.În caz de pneumonie cu Mycoplasma, trahom, psitacoză sau pentru sterilizarea purtătorilor de bacili difterici se foloseşte eritromicina, o macrolidă. De asemenea, este medicament de elecţie în boala legionarilor.
59
Rp/Eritromicina propionat, compr. 0,2 g P-RF Nr. LVI
D.S. int. 4X2 compr. pe zi, cu 30’ înainte de mese
7.Un macrolid cu eficacitate superioară eritromicinei este claritromicina, care este activă pe M. avium, hemofili, H. pylori. Se dă în 2 prize pe zi.
Rp/ Klacid, compr. film, 0,5 g P-RF Nr. XIV
D.S. int. 2x1 compr.pe zi
8.O subgrupă a macrolidelor o constituie azalidele, reprezentantul fiind azitromicina (Sumamed), care se poate da într-o singură priză pe zi, 3-4 zile, iar infecţii cu Chlamydia şi alte infecţii cu transmitere sexuală în doză unică de 1 g.
Rp/Sumamed, caps. 0,25 g P-RFNr.IV
D.S. int. 2 caps.odată în prima zi, apoi o caps. pe zi
9.În caz de osteomielită se poate prescrie o lincosamidă, de ex. lincomicina, un antibiotic activ pe Stafilococul auriu, care difuzează foarte bine în ţesutul osos.
Rp/ Lincocin, f.0,6 g P-RFNr.XIV
D.S. i.m. 2X1 f. pe zi
10.Aminoglicozidele sunt antibiotice bactericide, care difuzează în special extracelular şi se concentrează în corticala renală, indicate în infecţii respiratorii, pielonefrite, în asociere cu beta-lactamine pentru lărgirea spectrului. Prezintă ototoxicitate, nefrotoxiciate şi efect pseudocurarizant. Rezistenţa la aceşti compuşi se instalează unidirecţional. De ex. într-o infecţie urinară cu germeni rezistenţi la kanamicină, se poate prescrie gentamicina în doză de 160 mg/zi, timp de 7 zile.
Rp/Gentamicin f. 0,08 g P-RFNr. XIV
D.S. i.m. 2X1 f. pe zi
11.Pentru sterilizarea colonului înaintea unor intervenţii chirurgicale se poate indica polimixina E (Colistin). Nu se absoarbe din tubul digestiv, deci nu există risc de ototoxicitate şi nefrotoxicitate.
Rp/Colistin, compr. 250.000. U.I. P-RFNr. XCVI
D.S. int. 4X8 compr. pe zi
12.Medicamentul de elecţie în febra tifoidă este cloramfenicolul, un antibiotic bacteriostatic, de rezervă, care poate produce prin mecanism idiosincrazic pancitopenie. Atenţie! Doza maximă pe cură este de 25 g la adult şi de 700 mg/kgc la copii, durata tratamentului nu poate depăşi 14 zile. Din cauza disbiozei, pot apare fenomene de hipovitaminoză B şi K, de aceea în cursul tratamentului se poate asocia complexul de vitamine din grupul B.
60
Rp/Cloramfenicol, caps. 0,25 g P-RFNr. LVI
D.S. int.4X2 caps.pe zi după mese #
Rp/Vitamina B complex, sirop.Flac. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 linguri pe zi
13. Un alt antibiotic cu spectru larg, bacteriostatic este tetraciclina care se poate folosi în infecţii biliare, urinare, respiratorii, dentare, fiind medicament de elecţie în holeră. Poate produce disbioză, cu suprainfecţii micotice, mai ales cu Candida albicans, precum şi fenomene de hipovitaminoză B şi K. De aceea se poate administra un antimicotic activ pe Candida albicans, nistatina (Stamicin), precum şi vitamine din complexul B. Atenţie! În cursul tratamentului este interzis consumul preparatelor lactate, a medicamentelor antiacide, a fierului, datorită proprietăţilor chelatoare ale antibioticului, producându-se o scădere a absorbţiei digestive a acestuia. După terminarea tratamentului bolnavul va face cura de iaurt sau de kefir, pentru reînsămânţarea intestinului cu lactobacili, şi deci înlăturarea efectelor dismicrobismului. Contraindicaţii: la copii sub 8 ani, producându-se o hipoplazie a smalţului şi o coloraţie cenuşie negricioasă a dentinei; la gravide. Se va evita expunerea la soare şi la radiaţiile UV pe durata tratamentului, datorită pericolului fotosensibilizării.
Rp/Tetraciclina, caps.0,25 g P-RFNr. XL
D.S.int.4X2 caps. pe zi, după mese cu 30’. #
Rp/Vitamina B complex, sirop.Flac. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 linguri pe zi #
Rp/Stamicin, draj.500.000. U.I.Scat.Orig. Nr. I
D.S. int. 4X1 draj. pe zi
14.Un antibiotic eficient în pneumoniile interstiţiale (atipice), precum şi în puseele de acutizare ale BPOC este o tetraciclină de generaţia a II-a, doxiciclina. Are biodisponibilitate mai mare decât tetraciclina, se poate asocia cu cationi bivalenţi sau trivalenţi, dar nu cu fier. Difuzează mai bine în ţesuturi, are t1/2 mai mare, de cca 22 de ore, disbioza este mai redusă.
Rp/Doxiciclina, caps.0,1 g P-RFNr.VIII
D.S. int 2 caps. pe zi în prima zi, apoi o caps. pe zi
15.În infecţii urinare acute se poate prescrie o sulfamidă cu acţiune sistemică de durată scurtă, sulfafurazol (Neoxazol). Datorită legării de proteinele plasmatice, la început se administrează o doză de atac de 2 g (4 comprimate odată), apoi se dă o doză de întreţinere de 1 g (2 comprimate) din 6 în 6 ore. Ca reacţii adverse se citează alergii cutanate, fotosensibilizare, sindrom Lyell, sindrom Stevens Johnson, hemoliză.
Rp/Neoxazol, compr.0,5 g P-RF Nr. XLII
D.S. int.4 compr. odată, apoi 2 compr. la 6 ore
61
16. Medicamentul de elecţie în rectocolita ulcero-hemoragică este sulfasalazina (Salazopyrin), care în intestin pune în libertate acid 5’-aminosalicilic (mesalazina). Se mai indică în poliartrita reumatoidă, având efect antiinflamator.
Rp/Salazopyrin, compr. 0,5 g P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S.int.4X2 compr./zi în atacurile acute severe
17. Un preparat eficient care conţine o sulfamidă cu acţiune de durată – sulfametoxazol- şi un chimioterapic inhibitor al dihidrofolatreductazei – trimetoprim (în proporţie de 5:1) este co-trimoxazolul (Biseptol, Tagremin). Are efect bactericid şi spectru antimicrobian mai larg. Se poate folosi în infecţii urinare recurente, dizenterie bacilară, salmoneloze, otite cu Hemophylus influenzae, pneumonia cu Pneumocystis carinii (dar în acest ultim caz doze mari, corespunzând la 20 mg/kgc trimetoprim). Atenţie! Contraindicat la gravide şi bolnavi cu anemie megaloblastică. În timpul tratamentului se recomandă consumul unor cantităţi mai mari de lichide (1,5-2 l pe zi) pentru a preveni precipitarea sulfamidei al nivel urinar, care poate duce la cristalurie, hematurie.
Rp/Biseptol, compr. 0,48 g P-RF Nr.XXXIV D.S. int. 2X3 compr. pe zi 3 zile, apoi 2X2 compr. pe zi 4 zile.
18. În infecţii urinare acute se foloseşte frecvent un inhibitor de girază, o chinolonă din generaţia I- acidul nalidixic (Negram). Se administrează în doză de 1 g odată, de 4 ori pe zi, timp de 7 zile. Se contraindică în primul trimestru de sarcină, perioada de alăptare, copii până la pubertate, epileptici.
Rp/Negram, compr. 0,5 g P-RFNr. LVI
D.S. int. 4X2 compr. pe zi, 7 zile
19. Chinolonele de generaţia a II-a (fluorochinolonele) sunt antiinfecţioase moderne, cu biodisponibilitate bună, volum de distribuţie mare, realizând concentraţii mari în rinichi, prostată, ficat, plămâni, bilă, oase, meninge. Spectrul este larg, incluzând coci Gram pozitiv, negativ, chlamidii, Pseudomonas aeruginosa, mycoplasme, micobacterii. Se pot folosi în infecţii urinare, prostatită, gonoree, infecţii pulmonare, tuberculoza pulmonară (în acest ultim caz numai ofloxacina şi ciprofloxacina). Contraindicaţiile - asemănătoare acidului nalidixic. Pot produce reacţii alergice uneori grave, convulsii, delir, halucinaţii.
Într-o infecţie urinară necomplicată se poate administra timp de 7 zile norfloxacina, în 2 prize pe zi:
Rp/Nolicin, compr. 0,4 g P-RFNr.XIV
D.S. int. 2x1 compr. pe zi
La un bolnav cu infecţie pulmonară se poate prescrie ciprofloxacină, 500 mg odată, în 2 prize timp de 5 zile.
Rp/Cuminol, compr. 0,5 g P-RFNr. X
D.S. int. 2x1 compr. pe zi
20. În diarei banale, estivale sau dizenterie amibiană, formă uşoară, se poate indica o oxichinoleină halogenată – clorchinaldol (Saprosan). Este un eubiotic intestinal şi
62
antiprotozoaric. După administrate îndelungată (3 săptămâni) poate produce neuropatie mielooptică subacută.
Rp/Saprosan, draj. 0,1 g OTC Scat.Orig. Nr. I
D.S.int. 3x1 draj. pe zi
21. În enterocolite, toxiinfecţii alimentare sau lambliază se poate prescrie furazolidonul, un derivat de nitrofuran. În asociere cu alcoolul poate produce reacţii de tip disulfiram.
Rp/Furazolidon, compr. 0,1 g P-RF Scat. Orig.Nr. I D.S. int.4x1 compr. pe zi
22.La un bolnav cu tuberculoză se administrează o polichimioterapie, constând în antibiotice şi chimioterapice, sub supraveghere strictă medicală, pentru a preveni instalarea rezistenţei bacilului Koch. În Programul Naţional Antituberculos (Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 733/1997), sunt prevăzute mai multe scheme. Prezentăm una din ele. Regimul de tratament antituberculos I, aplicat în caz de tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară, tuberculoză contagioasă - primele 2-3 luni se face tratament continuu 6-7 zile (6/7 sau 7/7) cu izoniazidă + rifampicină + pirazinamidă + streptomicină. Următoarele 4 sau 6 luni se face tratament intermitent 3 zile pe săptămână (3/7) cu asocierea izoniazidă + rifampicină. Tratamentul este gratuit!
23. În caz de onicomicoză la mâini, se poate administra timp de 2 luni griseofulvina, un antibiotic antimicotic, inhibitor al fusului de diviziune (inhibă mitoza). Se concentrează în keratina celulelor precursoare ale fanerelor, realizând protecţie antifungică la nivelul fanerelor nou crescute.
Rp/Griseofulvina, compr.0,125 g P-RFScat.Orig. nr. I
D.S. int 4X1 compr. pe zi
24. În infecţii ale pielii, părului şi unghiilor, induse de dermatofite şi/sau levuri (dermatofitoze, onicomicoze, pitiriazis verzicolor, pitiriazis capitis, candidoză mucocutanată cronică), dacă aceste infecţii nu pot fi tratate topic sau când aceste infecţii nu răspund la tratament local; micoze ale tractului gastro-intestinal; candidoză vaginală cronică recurentă, dacã această infecţie nu poate fi înlăturată prin terapie locală; infecţii fungice sistemice, candidoză sistemică, histoplasmoză, coccidioidomicoză, blastomicoză se indică un derivat imidazolic ketoconazolul (Nizoral). Doza este de 200-400 mg pe zi (la masă). Poate produce hepatotoxicitate, efecte de tip antiandrogenic, inhibă citocromul P-450.
Rp/Nizoral, compr. 0,2 g P-RF Scat. Orig. Nr. I D.S. int 2X1 compr. pe zi, la mese
25. În candidoză vaginală se poate prescrie un antimicotic local, de ex. clotrimazol (Canesten) care are şi efect antistafilococic, antitrichomonazic. Se contraindică în timpul sarcinii şi al ciclului menstrual.
Rp/ Clotrimazol, compr. vaginale 0,1 g OTCNr. VII
D.S. intravaginal profund, 1 compr. seara
63
26. În lambliază se indică un derivat imidazolic metronidazolul. Doza pe zi este de 3x250 mg, timp de 7 zile. Poate produce gust amar, parestezii, ataxie. Atenţie! Are efect teratogen. A nu se asocia cu alcoolul, datorită riscului reacţiilor de tip disulfiram. Se mai poate folosi în infecţii cu anaerobi (Bacteroides), trichomonază, amibiază, dar într-un alt regim al dozelor.
Rp/ Metronidazol, compr. 0,25 g P-RFNr. XXI
D.S. int. 3X1 compr. pe zi, 7 zile
27. Un derivat imidazolic mai bine tolerat este ornidazolul (Tiberal), care se poate da în 2 prize pe zi, timp de 5-10 zile în lambliază şi amibiază.
Rp/ Tiberal, compr. 0,5 g P-RFNr. X
D.S. int 2X1 compr. pe zi, 5 zile
IV.14.MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV
1.În pancreatita cronică, dispesii cauzate de abuz alimentar se folosesc enzime pancreatice. Există mai multe tipuri de preparate, unele care au numai enzime pancreatice (ex. Triferment), iar altele care mai conţin şi alte enzime (hemicelulază, bromelină, papaină) sau bilă de bou.
Rp/Triferment, draj. OTC Scat.Orig. Nr. I D.S. int 3x2 draj. pe zi, în timpul meselor
2.În caz de hiperaciditate se folosesc antiacide (Dicarbocalm, Maalox, Novalox, Gatrobent, etc). Se adminstrează între mese.
Rp/Dicarbocalm, compr. OTC Nr. L
D.S. int. 3-5 compr. pe zi, între mese. Comprimatele se sfărâmă sau se topesc în gură, ca bomboanele
3.În caz de reflux gastro-esofagian se poate administra preparatul Nicolen, care conţine alginat de sodiu, obţinut din alge.
Rp/Nicolen, gran. OTC Borcan Nr. I D.S. int. 3X1 linguriţe pe zi (dizolvate în apă sau ceai), între
mese.
4.La un bolnav cu ulcer duodenal se administrează un antisecretor din grupa blocanţilor receptorilor H2, ranitidina, 300 mg pe zi timp de o lună sau 6 săptămâni.
Rp/Zantac, compr. 0,15 g P-6L Scat.Orig. Nr. II D.S. int. 2 compr. pe zi, seara la culcare timp de o lună
5.Alte medicamente antiulceroase care acţionează prin mecansim antisecretor sunt anticolinergicele, inhibitorii pompei de protoni şi analogii prostaglandinei PGE2. Un
64
parasimpatolitic care acţionează selectiv prin blocarea receptorilor colinergici M1 de la nivelul mucoasei gastrice este pirenzepina (Gastrozepin). Cele mai puternice antisecretoare sunt inhibitorii pompei de protoni, care se administrează ca medicamente de elecţie în sindrom Zollinger-Ellison, dar pot produce după tratamente prelungite hiperplazia celulelor enterocromafine sau tumori carcinoide. Analogii PGE2 – misoprostol, enprostil, arbaprostil-scad secreţia gastrică acidă şi au efect citoprotector prin creşterea secreţiei de mucus şi bicarbonat de sodiu, ameliorarea circulaţiei locale, favorizarea proceselor de reparare a mucoasei. Sunt medicamente de elecţie în caz de gastrită sau ulcer provocate de administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Atenţie! Au acţiune ocitocică pe uterul gravid, putând provoca avort sau naştere prematură.
Rp/Gastrozepin, compr. 0,025 gScat. Orig. Nr. I
D.S. int.1-0-1 compr. pe zi cu ½ oră înainte de mese
Rp/Losec, caps. 0,02 gScat. orig. Nr. I
D.S. int 1 caps. pe zi 4 săptămâni în ulcer duodenal
Rp/Cytotec, compr. 0,0002 g Scat. Orig. nr. I D.S. int 4x1 compr. pe zi, după mese şi seara la culcare.
6. În caz de ulcer cu Helicobacter pylori pozitiv se aplică diverse scheme farmacoterapeutice: dublă, triplă sau quadruplă. Un exemplu de schemă de tratament triplă cu durată de 7-14 zile cuprinde subcitrat de bismut coloidal 480 mg+tetraciclină 500 mg+metronidazol 250 mg. O altă schemă cu durată de 10-14 zile cuprinde omeprazol 20 mg+subcitrat de bismut coloidal 240 mg+amoxicilină 500 mg+metronidazol 250 mg. Un preparat comercial care conţine amoxicilină 750 mg (comprimatul oval) şi metronidazol 500 mg (comprimatul rotund) este Helicocin, care se administrează 12 zile, câte 1 comprimat de 3 ori pe zi. Subcitratul de bismut coloidal (De-Nol) are acţiune antiHP, dar formează un precipitat în contact cu acidul gastric din stomac, la baza craterului ulcerului. Acest precipitat protejează mucoasa gastrică împortiva acidităţii, inhibând totodată acţiunea pepsinei. De-Nol protejează mucoasa prin stimularea sintezei şi a secreţiei de prostaglandine endogene prin care este crescută producerea de bicarbonat şi mucus.
Rp/De-Nol, compr.0,12 g P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 4x1 compr. pe zi
#Rp/Helicocin, compr. P-RF Scat.Orig.Nr. I D.S. int. 3X1 compr. pe zi 12 zile
7.În greţuri şi vărsături postoperatorii, sau în boala Meniere se poate folosi un antiemetic cu mecanism antidopaminergic, tietilperazina (Torecan).
Rp/Torecan, draj, 0,00065 g P-RF Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 3X1 draj. pe zi
65
8.În vărsăturile provocate de citostatice şi radioterapie se administrează un antiemetic cu mecanism antiserotoninergic, la nivelul rec. 5-HT3 - ondansetron (Zofran). Poate produce sughiţ, constipaţie, aritmii cardiace.
Rp/Zofran, f. 0,004 g P-RF Nr. V
D.S. i.v. lent în 15’ 2 f imediat înainte de chimioterapie, apoi perfuzie lentă 1 mg/24 ore
9. Ca propulsive (prokinetice) în sindroame dispeptice se pot administra metoclopramidul sau domperidonul (Motilium). Metoclopramidul are şi un bun efect antivomitiv prin mecanism central, iar prin mecansimul periferic colinergic stimulează peristaltismul, contractă cardia şi relaxează sfincterul piloric. Acesta poate produce efecte adverse de tip extrapiramidal şi creşterea secreţiei de prolactină. Atenţie! Se contraindică în cancerul de sân (hiperprolactinemia fiind dăunătoare).
Rp/Metoclopramid, compr. 0,01 g P-6LScat.Orig. nr. I
D.S. int. 3x1 compr. pe zi, cu 30’ îninte de mese
10.În sindromul colonului iritabil, o afecţiune funcţională, medicamentul de elecţie este trimebutina (Debridat), reglator al motilităţii gastrointestinale, agonist enkefalinergic la nivelul receptorilor gastrointestinali. Acţionează ca stimulator în hipomotilitate şi spasmolitic în hipermotilitate.
Rp/ Debridat, susp. P-6L Flac. orig. Nr. I
D.S. int. 3X1 linguri pe zi la adult
11.În caz de constipaţie acută se pot administra laxative şi purgative. Un exemplu este preparatul Carbocif, care conţie substanţe care acţionează prin mecanism iritant la nivelul chemoreceptorilor. Atenţie! Glicozidele antrachinonice din scoarţa de cruşin pot provoca hiperemie în micul bazin, de aceea nu se administrează la gravide deoarece declanşează avort sau naştere prematură.
Rp/Carbocif, compr. OTC Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 1-2 compr. seara
Se pot administra şi purgative osmotice, de felul macrogolilor (Forlax, Fortrans).
Rp/Forlax, pulbere OTC Plic. Nr. XX D.S. int.3-4 plicuri pe zi la început. Apoi 1-2 plicuri pe zi(se
dizolvă un plic într-un pahar cu apă)Pentru un efect mai blând se pot folosi supozitoarele cu glicerină.12.În tratamentul diareei acute sau cronice la adulţi şi copii se poate folosi diosmectita (Smecta), un compus aluminosilicat natural care creşte vâscozitatea şi cantitatea gelului mucos de la suprafaţa epiteliului tubului digestiv, neutralizează virusuri, bacterii toxinogene, săruri biliare, agenţi chimici, este citoprotector.
Rp/Smecta, pulbere OTC Pachete Nr. X
D.S. int.3X1 pachete pe zi. Se suspendă conţinutul unui pachet în ½ pahar cu apă
66
13.Un antidiareic activ, inhibitor al peristaltismului este loperamida (Imodium), opioid sintetic care nu traversează bariera hematoencefalică.
Rp/Imodium, compr. 0,002g P-RF Scat. Orig. Nr. I D.S. int. iniţial 2 compr. odată, apoi un compr. după fiecare
scaun nelegat, max. 8 pe zi
14.La un bolnav cu diskinezie biliară hipotonă, sindrom dispeptic se indică un colagog, care conţine bilă de bou, preparatul Colebil.
Rp/Colebil, draj. OTC Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 3X1 draj.pe zi, după mese
15.În colecistită subacută şi cronică, hepatită cronică se poate un coleretic şi colecistokinetic care stimulează funcţia antitoxică a ficatului Anghirol, care conţine extract uscat din Cynara scolimus.
Rp/Anghirol, draj. OTC Scat.Orig. Nr. I D.S. int. 3x1 draj. pe zi, înainte de mese
IV.15.MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR
1.În caz de tuse uscată, chinuitoare, care împiedică odihna bolnavului se indică un antitusiv cu acţiune centrală, de ex. codeina, opioid natural.Atenţie! Este contraindicat la copii mici (sub 5 ani), deoarece deprimă centrul respirator, se recomandă prudenţă la astmatici, bolnavi cu emfizem pulmonar.
Rp/Codeine phospahte, compr. 0,015 g P-RF Scat. Orig. Nr. I D.S.int. 3x1 compr. pe zi
2.La copii mici se indică un antitusiv central eupneic, oxeladina (Paxeladine). Nu produce somnolenţă şi constipaţie.
Rp/Paxeladine, sirop OTC Flac.Orig. Nr. I D.S.int.1-2 linguriţe pe zi
3.În caz de bronşită acută se prescriu expectorante – secretostimulatoare, de ex. Sirogal, Sirop expectorant, sau mucolitice, de ex. acetilcisteina, bromhexina, ambroxol, erdosteina.
Rp/Sirop expectorant, sol. OTC Flac. Orig. Nr. I D.S. int. 3X1 linguri pe zi
sauRp/ACC-200, caps. 0,2 g P-6L Scat.Orig. Nr. ID.S. int. 3X1 caps. pe zi
67
4.La un bolnav cu astm bronşic sau bronşită astmatiformă se poate prescrie un bronhodilatator prin mecanism musculotrop, teofilina, o metilxantină.
Rp/Theo SR-300, caps.ret. 0,3 g P-6LScat.Orig.Nr. I
D.S. int 1 caps. pe zi, dimineaţa
5.Dacă bolnavul este în criză de rău astmatic, se administrează i.v. foarte lent (cca 1- 20 minute!) aminofilină (Miofilin) 6 mg/kgc dacă era fără teofilină anterior, sau 2,5 mg/kgc dacă se afla sub tratament cu teofilină. Atenţie! La injectarea prea rapidă poate apare hipotensiune arterială, aritmii, convulsii, moarte subită.
Rp/Miofilin, f 0,24 g P-6LNr. III
D.S. i.v. foarte lent1 f în starea de rău astmatic.
6.În crize uşoare de astm bronşic, în treapta I de tratament conform Ghidului de tratament în 5 trepte a British Thoracic Society, 1997 se indică spray-uri cu beta2-mimetice, salbutamol, fenoterol sau terbutalină. Atenţie! Contraindicat în starea de rău astmatic.
Rp/Salbutamol, aerosol P-6L Flac.Orig. Nr.I D.S. inhalator, un puf în criză (se poate repeta de 2-3 ori pe zi)
7.În tratamentul de fond al astmului bronşic (ex. în treapta a 3-a a Ghidului de tratament) se pot prescrie glucocorticoizi inhalator, de ex. beclometazon, fluticason sau budesonid. Atenţie! Sunt contraindicaţi la bolnavii cu tuberculoză pulmonară. Se recomandă clătirea cavităţii bucale după fiecare inhalare cu soluţie de bicarbonat de sodiu, pentru a preveni apariţia candidozei bucale.
Rp/Becotide inhaler, aerosol P-6LTub Orig. Nr. I
D.S. inhalator1-2 inhalaţii profunde de 2-3 ori pe zi
8.În astmul bronşic alergic la copii (peste 6 luni) se recomandă administrarea profilactică a unor inhibitori ai degranulării mastocitare: cromoglicat, ac. cromoglicic sau ketotifen. Nu au nici un efect în criză.
Rp/Ketotifen, compr. 0,001 g Scat. orig. Nr. I D.S. int. 3X1 compr. pe zi
9.În astmul indus de aspirină şi pentru prevenirea bronhoconstricţiei produse de efort se indică un antagonist al receptorilor pentru leucotriene, motelukast sodic (Singulair). Nu are efect în criză.
Rp/ Singulair, compr. 0,005 g P-6LScat. orig. nr. I
D.S. int 1 compr. seara la culcare
IV.16.MEDICAŢIA APARATULUI CARDIOVASCULAR
1.În insuficienţa cardiacă congestivă se prescriu tonicardiace, medicamente care cresc forţa de contracţie, îmbunătăţesc randamentul cardiac, scad frecvenţa şi încetinesc conducerea atrioventriculară. În caz de supradozare au efect batmotrop pozitiv şi tonotrop pozitiv. Aceste medicamente au un indice terapeutic mic, o margine de siguranţă îngustă, astfel că la unii
68
bolnavi, mai ales în prezenţa unor factori favorizanţi (hipopotasemie, hipoxie) dozele terapeutice produc fenomene toxice. Cele mai cunoscute tonicardiace sunt digitalicele, glicozide extrase din diferite specii de Digitalis (purpurea, lanata). Se administrează conform unei scheme numită “digitalizare” care cuprinde o doză de atac, o doză de saturaţie şi una de întreţinere. Prezentăm mai jos 2 exemple de digitalizare: una lentă în 3-5 zile, folosind preparate cu acţiune lentă şi durabilă – Digitalin sol. hidroalcoolică 1 ‰ sau Digitalis, compr. 0,1 g şi una rapidă în 2 zile, folosind un preparat cu acţiune rapidă şi durată medie – Digoxin f. 0,0005g şi compr.0,00025g. Pentru Digitalin, doza de atac este de 0,3-0,4 mg/zi, doza de saturaţie 1-2 mg, doza de întreţinere 0,1-0,15 mg/zi.
Rp/Digitalin, sol.1 ‰Flac. Orig. Nr. I
D.S. int. 3X8 pic. pe zi 3 zile, apoi 5 pic. pe zi 5-6 zile pe săptămână
Calculele: 1ml sol. ……………50 pic ………………0,001 g X……………………0,0015 g (doza de stauraţie)X= 75 pic. care trebuie administrate în 3 zile, deci 25 pic. pe zi. Acestea se pot administra în 3 prize, deci 3X8 pic. pe zi. În continuare, dorim să aflăm la câte picături corespunde doza de întreţinere de 0,0001 g.1ml sol…………..50 pic……………….0,001 g
Y…………………..0,0001 g (doza de întreţinere)Y=5 pic. pe zi. Se fac pauze de 1-2 zile pe săptămână datorită riscului cumulării (t1/2 5-6 zile, rata eliminării zilnice 7%, persistenţa efectului după încetarea administrării 2-3 săptămâni). Uneori se poate folosi în locul acestui preparat Digitalis, comprimate cu 0,1 g pulbere titrată din frunze de Digitalis purpureea. Dozele corespunzătoare digitalizării sunt următoarele: doza de atac 0,3-0,5 g/zi, doza de saturaţie 1-2 g, doza de întreţinere 0,1 g/zi. De obicei se foloseşte pentru prepararea supozitoarelor magistrale, întrucât pe cale orală este foarte greu tolerat.
Rp/Digitalin 0,001g Butyri cacao q.s. M.f. supp. D.tal.dos. Nr. XX in chartam cerata S. intrarectal, 3X1 sup. pe zi 5 zile, apoi 1 sup. Pe zi 5-6 zile
pe săptămână.Calculele: 1 sup (compr.)……………….0,1 gX……………………………0,3 g (doza de atac)Y……………………………1,5 g (doza de saturaţie)
X= 3 sup. pe ziY= 15 sup (administrate timp de 5 zile, deci 3 sup. pe zi). Observăm că doza de întreţinere este de 0,1 g, cantitate conţinută într-un supozitor.
Pentru Digoxin, doza de atac 1-2 mg/zi, doza de saturaţie 2 mg, doza de întreţinere 0,25 mg/zi.
Rp/Digoxin, f 0,0005 g P-RFNr. IV
D.S. i.v. 2x1 f pe zi, 2 zile#
Rp/Digoxin, compr. 0,00025 g P-6L Scat. Orig. Nr. I
69
D.S. int. 1 compr. pe zi, 5-6 zile pe săptămânăCalculele: 1 f Digoxin ………….0,0005 gX…………………… 0,002g (doza de saturaţie)X=4 fiole, care trebuie administrate în 2 zile, deci 2 fiole pe zi (0,001 g/zi, adică doza de atac). După ce se realizează digitalizarea, se trece la tratament de întreţinere, doza fiind de 0,00025 g pe zi, deci exact cantitatea conţinută într-un comprimat de Digoxin.
2.În criza de angină pectorală se administrează nitroglicerina, sub formă de comprimate sublinguale de 0,0005 g sau aerosol (Nitromint) cu 0,0004 g/puf. Dacă durerea nu dispare în cca 30’, fie este vorba de durere de altă natură, sau poate fi vorba de durerea din infarctul miocardic acut, care nu răspunde la administrarea sublinguală de nitroglicerină. Atenţie! Comprimatele sunt volatile, de aceea după cca 6 luni, eficacitatea preparatului poate scădea. Dacă se administrează abuziv, din cauza efectului vasodilatator intens, produce scăderea puternică a tensiunii arteriale cu tahicardie reflexă, care poate precipita apariţia unei noi crize anginoase.
Rp/Nitroglicerină, compr. 0,0005 g P-6LScat. Orig. nr. I
D.S. sublingual, un compr. în criză (max. 4 pe zi)
3.Pentru prevenirea crizelor de angină pectorală se poate aplica plasture cu nitroglicerină (TTS) cu 25 mg, care eliberează 5 mg pe 24 ore, se aplică pe pielea toracelui şi se ţine 8-12 ore (tratament discontinuu) sau 24 ore tratament continuu. O alternativă este administrarea per os a nitraţilor cu acţiune prelungită – izosorbid dinitrat şi mononitrat. Pentru prevenirea instalării toleranţei în cazul tuturor acestor preparate se recomandă efectuarea pauzelor în administrare, pentru refacerea grupărilor tiol de la nivelul endoteliului vascular, responsabile de eliberarea de NO.
Rp/ Maycor retard, caps. 0,02 g P-6LScat.Orig. Nr. I
D.S. int 2X1 compr. pe zi (pauză duminica)
4.Pentru tratamentul de fond al cardiopatiei ischemice foarte mult se prescriu blocanţii canalelor calciului: nifedipină, amlodipină, felodipină. Dezavantajul nifedipinei constă în absorbţia foarte rapidă care determină vasodilataţie marcată, bufeuri de căldură, congestia feţei şi chiar tahicardie reflexă. Aceste efecte adverse sunt scăzute la celelalte substanţe amintite mai sus, care se administrează într-o singură priză pe zi.
Rp/ Norvasc, compr. 0,005 g P-6LScat. orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi
5.La un bolnav cu istoric de infarct miocardic, pentru reducerea riscului de recidivă şi prelungirea duratei de viaţă se poate prescrie un beta-blocant, care scade consumul de oxigen miocardic, protejând cordul de influenţa negativă a emoţiilor, efortului fizic, inervaţiei simpatice.
Rp/Propranolol, compr. 0,04 g P-6LScat. Orig. Nr. I
D.S int. 3x1 compr. pe zi
6.În tratamentul hipertensiunii arteriale se pot prescrie simpatolitice, vasodilatatoare directe, antiangiotensinice şi diuretice. Tratamentul acestei afecţiuni se face în funcţie de stadiul afecţiunii şi mecanismul fiziopatologic. De ex. la hipertensivi cu insuficienţă cardiacă se administrează diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, dar sunt contraindicaţi blocanţii
70
canalelor de calciu de tip verapamil şi diltiazem. În hipertensiunea de sarcină de elecţie este metildopa, dar se contraindică antiangiotensinicele. La hipertensivii cu astm bronşic de elecţie sunt dihidropiridinele, dar se contraindică beta-blocanţii neselectivi. De obicei, se administrează mai multe medicamente, pentru a preveni mecanismele de contrareglare induse de fiecare antihipertensiv. Foarte rar se face o monoterapie, mai ales la vârstnici la care se administrează diuretice sau blocanţi ai canalelor de calciu.
Rp/Clonidină, compr. 75 microg P-6LScat. orig. Nr. I
D.S. int. 1 compr. pe zi 3 zile………4 compr. pe zi
sauRp/Dopegyt, compr. 0,25 g P-6L Scat. orig. Nr. I D.S. int. 1 compr. pe zi…………4 compr. pe zi
sau Rp/Captopril, compr. 0,025 g P-6L Scat. orig. Nr. I D.S. int. ¼ compr. pe zi 3 zile………½ compr. pe zi 3 zile…2 compr.
pe zi (în funcţie de valorile TA)
Există numeroase preparate antihipertensive combinate: Hipazin, Neocristepin, Brinerdin, Co-Renitec, etc. pentru care există o complianţă mai mare. De ex. Neocrystepin draj. conţine: reserpină - neurosimpatolitic, dihidroergocristină - vasodilatator periferic şi clortalidon - diuretic cu profil asemănător tiazidelor.
Rp/Neocrystepin, draj. P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 1 draj. pe zi
În urgenţe hipertensive se poate administra un diuretic de ansă – furosemidul, sau vasodilatatoare în perfuzie – de ex. nitroprusiat, nitroglicerină, diazoxid.
Rp/Furosemid, f 0,02 g P-RFNr. IV
D.S. i.v. 1-2 f în criză de HTA
7.În sindroame ischemice periferice se prescriu vasodilatatoare care acţionează prin mecanism neurotrop sau musculotrop. Un exemplu de vasodilatator prin mecanism musculotrop este pentroxifilină, un derivat xantinic, care are şi efect reologic. Se indică în arteriopatii obliterante ale membrelor inferioare, tulburări de circulaţie cerebrală. Atenţie! Potenţează efectul hipoglicemiant al insulinei şi glibenclamidei; la asocierea cu anticoagulante sau antiagregante plachetare se monitorizează timpul de sîngerare sau indicele de protrombină.
Rp/Pentoxifilin, draj. 0,1 g P-6L Scat.Orig. Nr. I D.S. int 3X2 draj. pe zi, 15 zile, apoi 3X1 draj. pe zi după mese
71
IV.17.DIURETICE
1.În edeme cardiace, tratamentul de fond al HTA se prescriu diuretice tiazidice sau cu profil asemănător (potenţă medie, inhibă reabsorbţia a cca 10% din sodiul din ultrafiltrat). Se pot asocia cu Aspacardin sau KCl pentru a contracara pierderile de potasiu, hipopotasemia fiind un mecanism autolimitant al efectului acestor diuretice.
Rp/Nefrix, compr. 0,025 g P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S. int.3X1 compr. pe zi 3 zile, apoi 1-2 compr la 3 zile
2.Un diuretic folosit foarte mult ca antihipertensiv este indapamida (Tertensif) care se administrează zilnic în doză de 2,5 mg.
Rp/ Tertensif, compr. 0,0025 g P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 1 compr. pe zi
3.În edeme cu hiperaldosteronism secundar (cirotice, nefrotice) se poate prescrie spironolactona, care acţionează ca un inhibitor competitiv la aldosteronului. Efectul se instalează după o perioadă de latenţă de 24 ore, fiind maxim după 2 –3 zile.
Rp/Spironolactona, draj. 0,025 g P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 4x1 draj. pe zi 3 zile, apoi 1 draj. pe zi
IV.18.MEDICAŢIA SÂNGELUI
1.Pentru prevenirea trombozelor arteriale de indică antiagregante plachetare: acid acetil salicilic, sulfinpirazonă, dipiridamol, clopidogrel, ticlopidină sau analogi sintetici ai prostacliclinei. De ex. clopidogrelul (Plavix) acţionează prin blocarea selectivă şi ireversibilă a receptorilor pentru ADP de la nivel plachetar şi se indică după intervenţii de chirurgie cardiovasculară (by-pass-uri, stent-uri).
Rp/Plavix, compr.film. 0,075 g P-6LScat. Orig. Nr. I
D.S.int. 1 compr. pe zi
Medicamente mai noi cu efect antiagregant plachetar sunt eptifibatida un inhibitor peptidic de tip RGD a receptorilor plachetari GPIIb/IIIa, tirofibanul un inhibitor nepeptidic al receptorilor plachetari GPIIb/IIIa şi abciximabul un anticorp monoclonal blocant al receptorilor GPIIb/IIIa.
2.În tromboze venoase, embolie pulmonară se indică un anticoagulant natural, heparina. Controlul eficacităţii terapeutice de face prin determinarea timpului de sîngerare Howell, care trebuie să crească de 2,5-3,5 ori. Antidotul în caz de supradozare este sulfatul de protamină. Atenţie! A nu se injecta intramuscular (risc de hematom).
72
Rp/Heparina, f 5.000 U.I. SNr. XXX
D.S. i.v. 6x1 f pe zi, 5 zile
3.La un bolnav cu fibrilaţie atrială pentru prevenirea emboliei arteriale se prescrie un anticoagulant oral, de tip antivitamină K, de ex. acenocumarol (Trombostop). Atenţie! Acţionează după un timp de latenţă de cca 72 de ore. Pentru controlul eficacităţii terapeutice se determină indicele de protrombină (I.P.), care trebuie să scadă la 20-30% (normal 80-120%). Atenţie! Nu se administrează înainte şi câteva zile după intervenţii chirurgicale. Poate prezenta interacţiuni de ordin farmacocinetic cu alte medicamente care se leagă de proteinele plasmatice, de ex. AINS, cu apariţia de hemoragii. Antidotul în caz de supradozare este vitamina K1.
Rp/Trombostop, compr. 0,002g P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S. int. iniţial 5-8 compr. pe zi, apoi 1-3 compr pe zi( în funcţie de I.P.)
4.Pentru profilaxia bolii tromboembolice (tromboza venelor profunde, embolia pulmonară) în chirurgia ortopedică şi generală sau prevenirea coagulării circuitului în circulaţia extracorporeală în cursul hemodializei se prescriu heparine cu masă moleculară mică, obţinute prin depolimerizarea chimică sau enzimatică a heparinei standard. Se administrează exclusiv subcutanat, cu o absorbţie practic totală, iar durata acţiunii este de cca 18 ore. Au acţiune antifactor Xa crescută, iar activitate antitrombinică practic absentă. Se preferă la vârstnici, riscul de osteoporoză este mai mic. Se injectează în ţesutul subcutanat al centurii abdominale, antero- şi posterolateral. Ex. enoxaparina (Clexane), nadroparina (Fraxiparine), reviparina (Clivarin), dalteparina (Fragmine).
Rp/Clexane, f 0,04 g Nr. VIII D.S. s.c. 1 f cu 12 ore înaintea intevenţiei ortopedice, apoi 1 f
pe zi o săptămână5.Pentru prevenirea sângerărilor profilactic în urologie, ORL, chirurgie pulmonară, ginecologie se pot administra substanţe care cresc rezistenţa capilară: adrenostazin, etamsilat, bioflavonoizi.Unele se pot folosi şi local (de ex. pentru etamsilat se îmbibă un tampon de vată cu soluţia dintr-o fiolă şi se tamponează locul hemoragiei).
Rp/Etamsilat, f 0,5 g P-RF Nr. X D.S. i.m.1 f cu o oră înaintea intervenţiei, apoi 1 f la 6 ore
6.În caz de plăgi sângerânde, gingivoragie, otoragie, după amigdalectomie se pot folosi hemostatice locale cum ar fi fibrina, trombina sau gelasponul. Buretele de fibrină se îmbibă la saturare cu o soluţie de trombină în ser fiziologic şi se aplică pe plagă. În amigdalectomii şi epistaxis se aplică soluţia de trombină (2 g în 10 ml apă distilată sau ser fiziologic) sub formă de badijonări.
7.În caz de hemoragii prin hipoprotrombinemie (hipovitaminoză K, supradozare de anticoagulante orale, icter mecanic, sindrom de malabsorbţie) se indică vitamina K. La noi există în circulaţie fitomenadiona (Vitamina K1) preparat natural. Se injectează i.m. sau i.v.
73
Rp/Fitomenadiona, f 0,01 g P-RF Nr. X D.S. i.m. 1 f pe zi
8.În caz de hemoragii prin hiperfibrinoliză (la canceroşi, leucemici, intervenţii ginecologice, urologice) se indică antifibrinolitice- acid tranexamic, acid aminometilbenzoic sau aprotinina (aceasta inhibă activatorii plasminogenului, dar este şi un inhibitor de proteaze şi kalicreină, fiind de asemenea indicată în pancreatita acută necrotico-hemoragică şi şoc toxicoseptic). Preparatul Exacyl conţine acid tranexamic, prezentându-se sub formă de fiole buvabile pentru uz intern şi fiole injectabile.
Rp/Exacyl, f buvabile 1 g P-RF Nr. X D.S. int.3x1 f. pe zi
9.În caz de anemie feriprivă se prescriu preparate cu fier. De obicei se administrează oral, sub formă feroasă (Fe2+), în asociere cu substanţe care să menţină fierul în stare redusă – vitamina C, fructoză. Pe cale orală poate determina iritaţie gastrică, constipaţie, colorarea scaunului în negru (diagnostic diferenţial cu melena), diaree, hemocromatoză în doze mari. În cazuri grave, intoleranţă la preparate orale, bolnavi necooperanţi se administrează preparate injectabile (situaţie nefiziologică de administrare a fierului, cu posibilitatea apariţiei unor reacţii vasomotorii, spasme ale musculaturii netede, chiar şoc anafilactic). Injectarea intramusculară se face conform tehnicii injecţiei “în Z” (deplasând pielea înainte de a introduce acul, astfel încât după retragerea lui orificiul respectiv să fie acoperit de piele intactă, evitând refularea soluţiei). Doza totală necesară pentru corectarea anemiei se calculează din formula următoare: greutatea corporalã în kg x deficitul de hemoglobină (100% minus concentraţia actuală a Hb) x 0,66 / 50. Valoarea obţinută se împarte la 2 şi astfel se stabileşte numărul de fiole necesare. Antidotul în caz de intoxicaţie acută este desferoxamina (Desferal) un chelator al fierului, care se poate administra oral şi parenteral.
Rp/Ferrogradumet, compr. retard 0,325 g P-6L Nr. XXX
D.S. int. 1 compr. pe zisau
Rp/Fier polimaltozat, f 0,1 g P-RF Nr. XX D.S. i.m. profund în muşchiul fesier (injecţie în “Z”) 1 f la 2 zile
10. În anemie macrocitară prin deficit de acid folic, dar şi profilactic în sarcină şi lactaţie, după gastrectomie se administrează acidul folic. Atenţie! A nu se administra la canceroşi, deoarece favorizează creşterea tumorilor.
Rp/ Acid folic, draj. 0,005 g P-6L Scat. Orig. Nr. I D.S. int. 3x1 draj. pe zi
11.În anemia Biermer (anemia pernicioasă datorată lipsei factorului intrinsec Castle, cu imposibilitatea absorbţiei digestive a factorului extrinsec) se administrează cianocobalamina (Vitamina B12). Poate produce reacţii anafilactice, hipopotasemie. Atenţie! Contraindicată în stări precanceroase şi cancer, fiind un factor de creştere.
74
Rp/Vitamina B12, f 1000 gamma P-RFNr. XX
D.S. i.m.1 pe zi 2 săptămâni, apoi 1 f la 4 săptămâni
IV.19.MEDICAŢIA ENDOCRINO-METABOLICĂ
1.La bolnavi caşectici, în convalescenţă, după arsuri extise, pentru grăbirea formării calusului după fracturi osoase se indică steroizi anabolizanţi. De ex. nandrolon decanoat (Decanofort) se injectează i.m odată la 3-4 săptămâni. Atenţie! Substanţă dopantă. A nu se administra în cancer de prostată, graviditate. Precauţie la cântăreţe.
Rp/Decanofort, f 0,025 g P-6L Nr. VI D.S. i.m. profund 1 f la 3-4 săptămâni
2. În hipotiroidie se admninistrează hormoni tiroidieni şi iod. Un preparat combinat cu T4 (tiroxină) şi iod este Jodthyrox.
Rp/ Euthyrox, compr. 100 microg P-6LScat. Orig. Nr. I
D.S. int ¼ compr. pe zi 3 zile, apoi ½ compr pe zi 3 zile, 1 compr. pe zi (tratamentul de individualizează)
3. Pentru profilaxia şi tratamentul guşei endemice se indică iodura de potasiu, la adult 1 mg de 2-3 ori pe săptămână. La copii 0,5-1 mg/săpt. Dar în doză mare (30-60 mg de 3 ori pe zi) iodul are efect frenator asupra funcţiei tiroidiene, prin inhibarea secreţiei de TSH, fiind indicat pentru pregătirea preoperatorie a bolnavilor ce urmează să fie tiroidectomizaţi (timp de 10-14 zile).
Rp/Iodură de potasiu, compr. 0,001 g GNr. XXX
D.S. int. 1 compr. pe zi marţi şi vineri
75
V. LUCRĂRI PRACTICE DE FARMACOLOGIE EXPERIMENTALĂ
V.1. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR NARCOTICE ŞI SEDATO-HIPNOTICE
V.1.1. Rolul concentraţiei în acţiunea narcotică a eterului
Materiale: 3 şoareci, câte o sticlă de 1 l, de 5 l şi de 10 l, cu dopuri care astupă etanş,
pipetă de 1 ml, eter pentru narcoză.
Metodă: În cele trei sticle (de 1 l, de 5 l şi de 10 l) se introduce câte un şoarece.
Pipetăm aceeaşi cantitate de eter pentru narcoză (0,6 ml) în fiecare vas, astupându-l repede. Se
urmăreşte comportarea animalelor; notăm momentul instalării fazei de excitaţie şi a narcozei.
Timpul de inducţie se socoteşte de la momentul administrării narcoticului până la dispariţia
reflexului de redresare. În cazul sucombării unui animal, se notează momentul în care se
opreşte respiraţia. Animalele se menţin în borcan pe aceeaşi durată de timp: 8 minute, după
care scoatem animalele din borcane, le aşezăm pe flanc şi urmărim timpul de trezire.
Momentul trezirii este indicat de reapariţia reflexelor de redresare, adică ridicarea capului şi
întoarcerea în decubit ventral. (vezi fig.1).
R ezultate : Animalul din sticla de 1 l se narcotizează repede şi poate sucomba, cel din
sticla de 5 l ajunge în narcoză superficială, iar cel din sticla de 10 l prezintă numai faza de
excitaţie sau nici un semn al acţiunii narcoticului.
Fig. 1. Narcotizarea animalelor de experienţă în funcţie de volumul recipientului
Interpretare: Acţiunea anestezicelor generale volatile depinde între altele de
concentraţia lor în aerul inhalat, ceea ce determină presiunea parţială a vaporilor anestezici.
Din această cauză diferitele concentraţii de eter produc şi efecte de intensitate diferită, 76
deoaece aceleaşi cantităţi de eter s-au evaporat în sticle de volum diferit. Rezultatele se trec în
tabel.
Parametrii urmăriţi Concentraţia de eter 0.6 ml/1 l 0.6 ml/5 l 0.6 ml/10 l
Faza de excitaţieTimp de inducţie(min)Timp de trezire(min)Paralizia bulbară
Metodă: La 2 şoareci se injectează intraperitoneal Flaxedil 10 mg/kgc (0,2 ml la 10 g
corp din soluţia de 1/2000. La alte 2 animale, concomitent cu aceeaşi doză de Flaxedil, se
administrează tot intraperitoneal neostigmină 0,5 mg/kgc (0,1 ml la 10 g corp din soluţia de
1/20000). Aceste animale se marchează cu semn colorat.
Rezultate: La câteva minute după administrarea Flaxedilului apare tahipnee, adinamie,
hipotonie musculară. Animalele nu-şi mai pot ridica capul, îşi târăsc picioarele, se
imobilizează complet, respiră tot mai rar şi la urmă sucombă prin stop respirator. Animalele
tratate concomitent cu neostigmină îşi menţin motricitatea spontană, dar tonusul şi forţa
musculară diminuă.
Interpretare: Flaxedilul (galamina), ca şi d-tubocurarina, este un curarizant
antidepolarizant, fixându-se pe receptorii N-colinergici ai plăcii motorii, împiedicând acţiunea
acetilcolinei prin mecanism competitiv. Neostigmina are efect anticurarizant datorită inhibării
acetilcolinesterazei şi acumulării de acetilcolină în sinapse, dar în parte acţionează şi direct,
intrând în competiţie cu moleculele de curarizant la nivelul plăcii motorii.
84
V.3. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR ANALGEZICE
Durerea e un fenomen comun la toate animalele, cel puţin la cele vertebrate, similar
durerii la oameni, efectul analgezic al diferitelor substanţe observat la animale fiind similar
efectului terapeutic al aceloraşi substanţe administrat pentru tratarea diferitelor afecţiuni
însoţite de durere. Nocicepţia implică percepţia unor stimuli nocivi şi diferă de durere, care
este o experienţă subiectivă care include o importantă componentă emoţională (afectivă).
Modele animale de durere măsoară nocicepţia şi implică testarea reacţiei unui animal la un
stimul dureros. Deseori există o corelaţie slabă între activitatea analgezicelor în testele
animale, care în principal măsoară activitatea antinociceptivă) şi utilitatea clinică a acestora.
Spre deoasebire de caracterul polimorf al durerii descrise ca o senzaţie de oameni, la
animalele de experienţă, durerea poate fi doar estimată direct prin examinarea răspunsului la
diferiţi stimuli nociceptivi. Acest obstacol este similar celui întâlnit de pediatri, geriatri sau
psihiatri care trebuie să trateze pacienţi care nu se pot întotdeauna exprima adecvat verbal.
Studiile de analgezie experimentală pe animale sunt numite şi “studii
comportamentale”, deoarece toate răspunsurile urmărite, chiar şi simplele reflexe de retragere
sunt părţi ale repertoriului comportamental ale animalelor.
V.3.1. Studiul efectului analgetic al amidopirinei prin testul plăcii încălzite (hot
plate test). Poten ţ area efectului prin clorpromazină
Principiul metodei:
Observaţii îndelungate au arătat că labele şoarecilor sunt foarte sensibile la căldură, la
temperaturi care nu sunt dăunătoare pentru tegument. Şoarecii reacţionează prin două tipuri
de răspunsuri comportamentale ce pot fi măsurate prin determinarea timpului de reacţie:
sărituri şi lingerea labelor, ambele fiind răspunsuri integrate supraspinal.
Şoarecele este plasat pe o placă de metal (din cupru sau alt metal) sau o placă de sticlă
special construite şi disponibile comercial, care este menţinută la o temperatură constantă.
Placa de metal este încălzită fie electric, fie de către apă încălzită. Şoarecele are posibilitatea
de a se mişca liber. În trecut se folosea termostatul Höppler, însă în prezent se folosesc
aparate cu mult mai moderne. În experienţă se va folosi aparatul Hot Plate al firmei Ugo
Basile (vezi fig.5). Temperatura este reglată la o valoare scăzută (55-56oC) pentru a permite
animalului să rămână pe placă pentru câteva secunde înainte de a simţi durerea. Se măsoară
latenţa răspunsului din momentul în care şoarecele este plasat pe placă până când şoarecii fie
85
îşi ling labele, fie sar. Animalele din fiecare lot sunt astfel selectate încât fiecare animal să
reacţioneze evident în cel mult 25 de secunde înainte de administrarea substanţei ce urmează
a fi testate. După tratament animalele pot fi lăsate pe placa încălzită timp de maximum 60 de
secunde. Dacă nu reacţionează în acest interval, atunci acesta se consideră ca timp de reacţie
maxim.
Fig. 5. Stânga - Aparatul Hot Plate al firmei Ugo Basile folosit în cadrul experienţei. Dreapta – Prelungirea timpului de reacţie după administrarea unui analgezic (după Timmons R, Hamilton L: Principles of Behavioral Pharmacology, Prentice Hall in 1990).
Metoda : Se selecţioneaza 2 loturi de câte 5 şoareci determinându-se timpul de reacţie
iniţial (TRI) al animalelor la stimulul temic. Se calculează media pe lot a valorilor TRI. La un
lot se administrează intraperitoneal clorpromazină 10 mg/kgc (0,1ml la 10g corp) din soluţie,
apoi ambele loturi se tratează cu amidopirină 80 mg/kgc pe cale subcutană (0,1ml la 10g corp
din soluţia de 0,8%). După 30 min de la administrarea amidopirinei se repetă determinarea
timpului de reacţie şi se calculează media pe lot a valorilor timpului de reacţie medicamentos
(TRM). Dacă un animal nu reacţionează în cel mult 60 secunde, atunci această valoare se
consideră ca timp de reacţie medicamentos. Se calculează la cele 2 loturi prelungirea timpului
de reactie exprimată în secunde şi procentual, ca şi în experienţa precedentă. Cifrele se trec in
tabel.
86
timp de reacţie iniţial
prelungirea timpului de reacţie după administrarea unui analgezic
Rezultate: După administrarea de amidopirină, timpul de reacţie se prelungeşte,
prelungirea fiind considerabil mai mare după tratamentul cu clorpromazină + amidopirină.
Prelungirea TR denotă intensificarea efectului analgetic al amidopirinei în urma combinării cu
clorpromazină.
Tratament Timp de reacţie Prelungirea timpului de reacţie
iniţial medicamentos în secunde în procenteamidopirină 80 mg/kg
clorpromazină 10mg/kg
+ amidopirină 80mg/kgc
V.3.2. Studiul efectului analgezic al dioninei, metamizolului şi al codeinei prin
metoda stimulului chimic (t estul contorsionării - writhing test)
Principiul metodei: Este unul dintre primele modele experimentale de durere
viscerală şi cel mai frecvent folosit. Testul constă în provocarea durerii prin injectare de
agenţi iritanţi în cavitatea peritoneală la şoarece. Durerea este similară celei din peritonite.
Agenţii iritanţi ai membranei peritoneale provoacă la şoarece un comportament foarte
stereotip (contorsiuni), caracterizat prin contracţii abdominale, mişcări ale organismului în
întregime (mai ales ale labelor posterioare), răsuciri ale muşchilor dorso-abdominali, o
scădere a activităţii motorii şi deficite de coordonare motorie. Aceste manifestări nu sunt însă
specifice agentului iritant. Numărul contorsiunilor scade sau dispare sub acţiunea
analgezicelor.
Metoda a fost descrisă iniţial de către Siegmund şi colab. în 1957, care au folosit ca
agent iritant fenilbenzoquinonă. În timp, au fost descrise numeroasele variante ale testului
care se deosebesc sub aspectul substanţelor iritante utilizate (acetilcolină, acid acetic sau
clorhidric diluat, bradikinină, adrenalină, adenozin trifosfat, clorură de potasiu, triptamină,
87
Fig. 6. Se observă momentul în care şoricelul îşi linge lăbuţele, moment în care se întrerupe cronometrul.
ocitocină), a volumului, concentraţiei, a temperaturii substanţei injectate, a condiţiilor
experimentale şi a monitorizării modificărilor comportamentale.
Prin acest experiment se testează atât analgezia centrală, cât şi cea periferică, motiv
pentru care este recomandat ca o metodă uşoară de screening. Testul prezintă avantajul că este
foarte sensibil şi provoacă durere profundă viscerală pe o arie largă şi durată lungă.
Totuşi, acest test are o specificitate redusă deoarece nu numai analgezicele minore şi
majore prezintă activitate în acest test, ci şi alte substanţe fără efect analgezic (simpatolitice,
antihistamine, miorelaxante, neuroleptice şi inhibitori ai monoaminoxidazei), ceea ce
înseamnă că un test pozitiv nu înseamnă neapărat că substanţa cercetată are efect analgezic.
Din cauza lipsei de specificitate, se cere precauţie în interpretarea rezultatelor, până la
efectuarea altor teste. Cu toate acestea, există o bună corelaţie între puterea analgezicelor în
proba contorsionărilor şi eficacitatea lor clinică. Deşi unii autori consideră că acest test nu
întruneşte criteriile de validare, el rămâne încă un model experimental de studiere a durerii
viscerale, larg utilizat.
Materiale: 4 loturi de animale a câte 2 şoareci (lotul martor şi alte trei loturi tratate la
care se va administra dionină, metamizol şi codeină), borcane pentru animale, cronometre,
seringi de 1 ml, cântar, soluţie de dionină (etilmorfină) 0,2 %, soluţie de codeină
(metilmorfină) 1,6 %o, soluţie de metamizol (noraminofenazonă, Algocalmin) 1,2 %, sol. de
acid acetic 3 %, ser fiziologic, foi de observaţie, colorant.
Metoda: Experienţele vor fi realizate la 4 mese separate.
1. Lotul martor primeşte subcutanat în regiunea interscapulară 0,1 ml. la 10 g corp ser
fiziologic. După 20 min. li se administrează intraperitoneal 0,1 ml/10 g corp soluţie de
acid acetic 3%. Animalele sunt plasate imediat în borcane, individual şi se numără
contorsiunile executate de fiecare timp de 20 minute.
2. Al doilea lot tratat primeşte subcutanat codeină 0,1 ml la 10 g corp din soluţia 1,6 %o.
După 20 minute se injectează intraperitoneal 0,1 ml/10 g corp acid acetic 3 % şi se
numără contorsiunile tot timp de 20 de minute.
3. Al treilea lot tratat primeşte subcutanat dionină 0,1 ml la 10 g corp din soluţia 0,2 %
(20 mg/kg corp). După 20 min. se administrează intraperitoneal 0,1 ml/ 10 g corp acid
acetic 3% şi se trece la numărarea contorsiunilor, tot timp de 20 de minute.
4. Al patrulea lot tratat primeşte metamizol 0,1 ml la 10 g corp din soluţia 1,2 % (120
mg/kgcorp). După 20 minute se injectează intraperitoneal 0,1 ml/10 g corp acid acetic
3 % şi se numără contorsiunile tot timp de 20 de minute.
Numărul contorsiunilor se consemnează într-o foaie de observaţie.
88
Tratament Numărul mediu de
contorsiuni în 20 minute.
Efect antinociceptiv (%)
Martor placebo
Codeină
Dionină
Metamizol
Rezultate : Şoarecii martori prezintă în medie 20-40 de contorsiuni în 20 de minute,
medicaţia analgezică reducând considerabil acest număr. Efectul se exprimă calculând
numărul mediu de contorsiuni pe animal la lotul tratat şi raportându-l la numărul mediu de
contorsiuni consemnat la animalele martore. Se calculează efectul antinociceptiv prin
calcularea procentului de inhibiţie: media contorsionărilor în lotul martor, din care se scade
numărul de contorsionări în lotul tratat, totul împărţit la contorsionările din lotul de control,
înmulţit cu 100%. Substanţele care au o inhibiţie mai mică de 50% sunt considerate a avea
activitate minimă. Suprimarea completă a contorsiunilor reprezintă efect antinociceptiv 100 5.
Rezultatele se trec în tabel.
Procentul de inhibiţie (%) = (A-B)X100/A
A – media contorsiunilor la lotul martor
B – media contorsiunilor la lotul tratat
Interpretare: Dionina şi codeina (analgezice opioide) au acţiune analgezică evidentă,
deşi mai slabă decât morfina, care în doză de 4-5 mg/kg corp suprimă complet sindromul de
contorsionare. Metamizolul este un analgezic neopioid, de asemenea eficace în testul
contorsionării.
V.3.3. Acţiunea stimulantă medulară a morfinei la soarece. Influenţa
meprobamatului asupra fenomenului Straub.
Materiale: 2 soareci, borcan, colorant, seringă de 1 ml, sol. de meprobamat 4%, sol. de
morfină clorhidrică 2%, 2 cristalizatoare.
89
Metoda: Unui animal marcat cu semn colorat i se injectează subcutanat 1g/kgc
meprobamat (0,25 ml la 10g corp din sol. 4%). După de 30 minute ambelor animale li se
administrează subcutanat morfină în doză de 20-40 mg/kgc (0,1-0,2 ml la 10g corp din sol.
2%).
Rezultate: Animalul tratat numai cu morfină după 10-15 min devine neliniştit, se
mişcă mai mult si prezintă fenomenul Straub: o poziţie caracteristică a cozii, ridicată vertical
sau chiar inclinată în forma unui S alungit deasupra spatelui. La animalul pretratat cu
meprobamat aceste fenomene sunt numai schiţate sau nu apar deloc.
Interpretare: La unele specii de animale morfina produce stimularea marcată a SNC.
La pisică şi cal produce o stare de agitaţie, furie şi stimulare motorie. O astfel de acţiune se
manifestă şi la şoareci prin activitatea locomotorie crescută si fenomenul Straub. Acesta este
cauzat de contracţia tonică a musculaturii paravertebrale şi perianale în urma excitaţiei
centrilor motori la nivel medular. Meprobamatul (anxiolitic cu structură diferită de a
benzodiazepinelor), care are şi efect miorelaxant central, reduce tonusul muscular prin
deprimarea căilor polisinaptice din sistemul nervos central. Datorită acţiunii sale
miorelaxante, împiedica apariţia fenomenului Straub sub efectul morfinei.
Fig. 7. Fenomenul Straub (după Lülmann şi colab., Color Atlas of Pharmacology, 2nd
edition, Thieme, 2000)
Fig. 8. Fenomen Straub observat la un animal de experienţă.
90
V.3.4. Acţiunea deprimantă a morfinei asupra respiraţiei
Morfina, ca prototip al analgezicelor cu acţiune centrală, are efecte adverse
caracteristice, relevante pentru tratamentul pacienţilor: deprimarea respiraţiei, dependenţa,
toleranţa şi constipaţia. Deprimarea respiraţiei este unul dintre cele mai supărătoare efecte
adverse ale analgezicelor opioide, fiind mediată de către receptorii μ.
Materiale: 1 şoarece, sol. de morfină clorhidrică 2%, seringă de 2ml, cronometru,
borcan.
Metoda: La şoarece se notează numărul respiraţiilor într-un minut şi se observă
amplitudinea mişcarilor respiratorii. Se administrează 150 mg/kgc morfină subcutanat. Se
cronometrează respiraţia din 30 în 30 min.
Rezultate: După 30 min frecvenţa respiraţiei scade, iar amplitudinea mişcărilor
respiratorii, după o creştere tranzitorie, se micşorează. Apoi pot apare forme patologice ale
ritmului respirator de tip Biot sau Cheyne-Stokes: întreruperea ritmului respirator prin
perioade de apnee, respectiv creşterea şi scăderea periodică a amplitudinii mişcărilor
respiratorii.
Interpretare: Morfina are efect deprimant la nivelul centrului respirator, diminuând
excitabilitatea acestuia faţă de excitanţii fiziologici (de exemplu dioxidul de carbon). În caz de
supradozare cu opioide, deprimarea respiraţiei se combate cu naloxonă.
Timpul observatiilor Frevenţa
respiraţiilor/minut
Modificarea
frecvenţei
Amplitudinea
Iniţial
La 30 min. după
administrarea morfineiLa 60 min. după
administrarea morfineiLa 90 min. după
administrarea morfinei
91
V.4. STUDIUL ACŢIUNII SUBSTANŢELOR CU EFECTE LOCALE,
ANTIINFLAMATOARE ŞI CU EFECT ASUPRA TRACTULUI DIGESTIV
V.4.1. Influenţa solventului în efectul local al fenolului
Materiale: 4 pahare Berzelius de 50 ml, sol. de fenol 5% în apă, în alcool de 25 grade,
în glicerină şi în ulei de floarea soarelui.
Metoda: În 4 pahare Berzelius se pun soluţii de fenol de concentraţie identică dar
având diferiţi solvenţi. Se introduce câte un deget în fiecare pahar timp de câteva minute.
Rezultate: Efectul mumifiant al fenolului se manifestă prin albirea si zbârcirea pielii.
Se observă deosebirile apărute în gradul acestui efect la diferite degete, efectul fiind cel mai
pronunţat în soluţia apoasă şi neînsemnat în cea uleioasă.
Interpretare: Cantitatea de fenol pătrunsă în piele şi intensitatea acţiunii mumifiante
depinde de coeficientul de repartiţie al substanţei între solvent şi ţesutul cutanat. Efectul scade
în următoarea ordine: sol. apoasă, alcoolică, glicerinată, uleioasă, adică paralel cu creşterea
solubilităţii fenolului în aceşti solvenţi.
V.4.2. Efectul unor substanţe caustice la nivelul mucoasei stomacale
Materiale: 4 şoareci ţinuţi la post timp de 24 de ore, 2 borcane, pipetă, planşe de
contenţie, 4 sticle de ceasornic, foarfecă, pensă, tavă, acid clorhidric sol. 10%, hidroxid de
sodiu sol. 10%, nitrat de argint sol 20%, sol. apoasă de fenol 5%.
Metodă: Şoarecii sunt sacrificaţi prin decapitare. Se îndepărtează stomacele
animalelor, asezându-le pe câte o sticlă de ceasornic cu mucoasa spre sus. Se observa aspectul
normal al mucoasei. Se picură pe mucoasa celor 4 stomace câte 2 picături din soluţiile de mai
sus şi se studiază leziunile produse.
Rezultate: Hidroxidul de sodiu provoacă o necroza de colicvaţie, determinând
edemaţierea şi ramolirea mucoasei, care se transformă într-o masă gelatinoasă, brună. Acidul
clorhidric şi nitratul de argint provoacă necroză de coagulare cu formarea unor cruste dense,
uscate, de culoare mai închisă. Suprafaţa tratată cu nitrat de argint se colorează treptat în
cenuşiu-negricios, datorită eliberării de argint metalic sub forma de particule mici. Fenolul
produce tot o necroză de coagulare cu suprafaţa albicioasă.
Interpretare: Causticele produc distrugerea, respectiv dizolvarea tesuturilor, ceea ce
poate cauza perforaţia peretelui stomacal.
92
hidroxid de sodiu acid clorhidric nitrat de argint
Fig. 9. Efectul substanţelor caustice asupra mucoasei stomacale. Se observă colorarea în cenuşiu negricios în cazul suprafeţei tratate cu nitrat de argint.
V.4.3. Acţiunea hidrocortizonului asupra inflamaţiei provocate de formalină
Materiale: 4 şoareci cu greutăţi apropiate, seringi de 1ml, ace, şubler pentru măsurarea
diametrului dorsoplantar al labei, hidrocortizon hemisuccinat sol 0,25%, formalină sol. de
0,5%.
Metodă: Se măsoară diametrul dorsoplantar al labelor posterioare ale animalelor. Doi
şoareci se tratează intraperitoneal cu hidrocortizon hemisuccinat 25-50 mg/kgc
(0,1-0,2ml/10g din sol. 0,25% preparată extemporaneu prin amestecarea soluţiei din fiola cu
solvent). Două animale primesc ser fiziologic în aceeaşi cantitate. Apoi se administrează la
toate cele 4 animale în porţiunea dorsală a regiunii metatarsiene a labei drepte 0,02 ml sol.
formalină 0,5%. După 30 si 60 min se examinează animalele şi se măsoară din nou diametrul
dorsoplantar al labelor.
Rezultate: La cele 2 animale martore, la nivelul injectării formalinei apar fenomenele
inflamatiei acute: tumefierea accentuată a labei, roşeaţă de nuanţă lividă, creşterea
temperaturii locale, tulburare funcţională motorie. Leziunea este şi dureroasă, ceea ce se
constată din comportamentul animalelor care devin agitate, îşi ling laba şi zona adiacentă, îşi
apără membrul afectat. Pot prezenta frisoane. Cele 2 animale pretratate cu hidrocortizon
prezintă fenomene locale de inflamaţie mult mai atenuate, iar reacţia generala abia se
schiţează.
93
Interpretare: Formaldehida determină o inflamaţie acută, prin care se produce
vasodilataţie, creşterea permeabilităţii capilare, dezvoltarea unui exsudat şi a unei infiltraţii
celulare locale. Glucocorticoizii exercită o acţiune antiinflamatoare pronunţată în toate tipurile
şi formele de inflamaţie. În cazul de faţă, au acţionat prin reducerea permeabilitătii capilarelor
negativ), creşterea tonusului ventricular (efect tonotrop pozitiv), iar după doze toxice apar
tulburări de ritm datorită scăderii coductibilităţii atrioventriculare (efect dromotrop negativ) şi
creşte excitabilitatea în focare ectopice: axtrasistole, bigeminism, (efect batmotrop pozitiv). În
final cordul se va opri, ventricolul fiind în contractură sistolică.
V.5.8. Studiul efectului antiaritmic al chinidinei şi al propranololului la iepure
Materiale: 1 iepure, aparat EKG, masă de contenţie, sol. BaCl2 2%, sol. de propranolol
1%, seringă de 1 ml., ace, vată.
Metodă: Se urmăreşte pe EKG acţiunea aritmogenă a clorurii de bariu, precum şi
influenţa chinidinei şi a propranololului asupra acestui tip de aritmie cardiacă. Se
înregistrează EKG-ul normal în derivaţiile standard DII şi precordial V1. Se administrează lent
(în decurs de 20 de secunde) BaCl2 în doză de 4 mg/kgc (0,2 ml kgc din sol. 2%), în vena
marginală a urechii animalului. După câteva secunde apare o aritmie extrasistolică politopă de
origine ventriculară. Din acest moment EKG-ul se înregistrează din 30 în 30 de secunde. La 2
102
Fig. Exemplu de cardiogramă, obţinută după administrarea unui digitalic. Se observă iniţial efectul inotrop pozitiv, ulterior apărând efectul aritmogen şi în final oprirea activităţii cordului în contractură (sistolă). (după Lülmann şi colab., Color Atlas of Pharmacology, 2nd edition, Thieme, 2000)
minute de la injectarea de BaCl2 se administrează i.v. chinidină sulfurică în doză de 6 mg/kgc.
(0,3 ml la kgc din sol. de 2%). Rezultatul va fi sistarea promtă a aritmiei, efectul având o
durată de câteva minute. După reapariţia aritmiei (la aproximativ 5 minute), se injectează
propranolol i.v. în doză de 4 mg/kgc. (0,4 ml la kgc. din sol. de 1%), înregistrându-se EKG-ul
din minut în minut. După o latenţă de câteva minute, se constată normalizarea temporară a
ritmului cardiac şi scăderea frecvenţei cardiace.
Interpretare: Chinidina îşi exercită efectul antiaritmic printr-o acţiune stabilizatoare
membranară. Astfel este inhibat influxul ionilor de Na+ în celulele miocardice şi implicit
depolarizarea, fiind suspendată activitatea focarelor ectopice. Propranololul contracarează
efectul BaCl2 atât prin blocarea receptorilor β-adrenergici cât şi printr-o acţiune directă de tip
chinidinic.
103
Fig.10. Sus – ECG-ul normal şi momentul administrării clorurii de bariu. La mijloc – aritmia extrasistolică de origine ventriculară apărută şi sistarea promptă a acesteia după administrarea de chinidină. Jos – reapariţia aritmiei şi normalizarea traseului ECG după administrarea propanololului.
VI.REŢETE MAGISTRALE - RECAPITULARE
1.Colir cu efect miotic şi antiglaucomatos: Pilocarpini hydrochloridum 2% (Pilocarpină hidroclorică)
Rp/ Pilocarpini hydrochloridi 0,2 gAquae destillatae ad 10,0 gM.f. oculoguttaeD.S. în sacul conjunctival
2. Colir cu efect midriatic: Atropini sulphas 1% (Sulfat de atropină)
Rp/ Atropini sulphatis 0,1 g (una sută miligrame)Solventis pro oculoguttae ad 10,0 gM.f. oculoguttaeD.S. în sacul conjunctival o picătură pt. examenul F.O.
3. Picături pentru uz intern cu efect antisecretor şi antispastic: Atropini sulphatis D.U.=0,001 g
Rp/ Atropini sulphatis 0,01 g (zece miligrame)Aquae destillatae ad 10,0 gM.f. solutioD.S. int. 3x20 picături/zi pe un cub de zahăr, cu 1 oră înaintea meselor
4. Pilule cu efect antisecretor şi antispastic: Extractum Belladonnae siccum D.U.=0,02 gPapaverini hydrochloridum D.U.=0,04 g
Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,02 gPapaverini hydrochloridi 0,04 gMassae pilulae q.s.M.f. pil.D.tal.dos. Nr. LS int. 3x1 pilule/zi, cu 1 oră înaintea meselor
5.Supozitoare cu efect analgezic, spasmolitic şi sedativ:Noraminophenasonum (Noraminofenazonă) D.U.=0,5 gExtractum Belladonnae siccum (Extract uscat de mătrăgună) D.U.=0,02 gPapaverini hydrochloridum (Papaverină hidroclorică) D.U.=0,04 gPhenobarbitalum (Fenobarbital) D.U.=0,03 g
Rp/ Noraminophenasoni 0,5 gExtracti Belladonnae sicci 0,02 gPapaverini hydrochloridi 0,04 gPhenobarbitali 0,03 gButyri cacao q.s.M.f. supp.D. tal. dos. Nr. VI in chartam cerataS. intrarectal 2x1 sup./zi
104
6.Poţiune cu efect hipnotic pentru adulţi: Chlorali hydras (Cloralhidrat) D.U.=1 g (10 linguri)
Rp/ Chlorali hydratis 10,0 gMucilaginis gummi arabici 30,0 gAquae destillatae ad 150,0 gM.f. sol.D.S. int. o lingură seara
7.Poţiune cu efect sedativ pentru adulţi:Phenobarbitalum natricum (Fenobarbital sodic) D.U.=0,05 gKalii bromidum (Bromură de potasiu)Natrii bromidum (Bromură de sodiu) D.U.=0,3 g
8.Picături pentru uz intern cu efect analgezic puternic:Morphini hydrochloridum (Clorhidrat de morfină) D.U.=10 mg
Rp/ Morphini hydrochloridi 0,1 g (una suta miligrame)Aquae destillatae ad 10,0 gM.f. sol.D.S. int. 3x20 picături/zi
9.Picături pentru uz intern cu efect analgezic:Codeini phosphas (Fosfat de codeină)Dioninum (Dionină) D.U.=20 mg
Rp/ Codeini phosphatisDionini 0,2 gAquae destillatae ad 10,0 gM.f. sol.D.S. 3x20 pic./zi pe un cub de zahăr
10.Poţiune antipiretică şi sedativă pentru copii:Aminophenasonum (Aminofenazonă) D.U.=0,1 gPhenobarbitalum natricum (Fenobarbital sodic) D.U.=0,01g(20 linguriţe)
Rp/ Aminophenasoni 2,0 gPhenobarbitali natrici 0,2 gSirupi simplicis 30,0 gAquae destillatae ad 100,0 gM.f. sol.D.S. int. o linguriţă la 6 ore
105
11.Pilule cu efect analeptic şi tonizant:Ephedrini hydrochloridum (Efedrină hidroclorică) D.U.=0,02 gCoffeinum purum (Cofeină pură) D.U.=0,05 gStrychnini sulphas (Sulfat de strihnină) D.U.=0,001 g
Rp/ Ephedrini hydrochloridi 0,02 gCoffeini puri 0,05 gStrychnini sulphatis 0,001 g (un miligram)Massae pilulae q.s.M.f. pil.D.tal.dos. Nr. LS int 3x1 pilule/zi , ultima la ora 16
12.Praf dozat pentru uz intern cu efect antipiretic, analgezic, antitusiv, sedativ:Aminophenasonum D.U.=0,3 gAcidum acethylsalicylicumPhenacetinum D.U.=0,15 gCodeini phosphas D.U.=0,02 gPhenobarbitalum D.U.=0,03 g
Rp/ Aminophenasoni 0,3 gAcidi acethylsalicyliciPhenacetini 0,15 gCodeini phosphatis 0,02 gPhenobarbitali 0,03 gAmyli tritici ad 1,0 gM.f. pulvisD.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac.S int 3x1 capsule/zi, după mese
13.Supozitoare cu efect cardiotonic, vasodilatator şi antidispneic cardiac:Digitalis purpureae folium pulvis titratus D.U.=0,1 g (Pulbere titrată de frunze de
degeţel roşu), Theophyllinum (Teofilină) D.U.=0,2 g, Dioninum (Dionină) D.U.=0,02 g
18.Praf dozat pentru uz intern, pentru prevenirea crizelor de bronhospasm:Theophyllinum D.U.=0,2 gEphedrini hydrochloridum D.U.=0,02 gPapaverini hydrochloridum D.U.=0,04 gPhenobarbitalum D.U.=0,03 g
21.Poţiune cu efect expectorant şi bronhodilatator pentru adulţi:Kalii iodidum D.U.=0,2 gAmmonii chloridum D.U.=0,5 gAminophyllinum D.U.=0,1 g
Rp/ Kalii iodidi 2,0 gAmmonii chloridi 5,0 gAminophyllini 1,0 gGliceroli 30,0 gAquae destillatae ad 150,0 gM.f. sol.D.S. int. 3x1 linguri/zi, ultima la ora 16
22.Picături pentru uz intern cu efect antitusiv:Codeini phosphas D.U.=0,02 g (20 mg)
Rp/ Codeini phosphatis 0,2 gAquae destillatae ad 10,0 gM.f. sol.D.S. int. 3x20 picături/zi pe un cub de zahăr
23.Pulbere nedozată pentru uz intern cu substanţe antiacide:Natrii hydrogencarbonas (Bicarbonat de sodiu)Magnesii oxydum (Oxid de magneziu)Calcii carbonas (Carbonat de calciu)Aluminii hydroxydum (Hidroxid de aluminiu) D.U.=0,5 g
Fixăm cant. totală de pulbere :100 g (L doze)
Rp/ Natrii hydrogencarbonatisMagnesii oxydiCalcii carbonatisAluminii hydroxydi 25,0 gM.f. pulvisD. in sacculumS int 3x1 linguriţe rase/zi, între mese
(sau 5x1 vârfuri de cuţit/zi)
24.Pulbere dozată pentru uz intern cu efect antisecretor, antispastic şi antiacid:Extractum Belladonnae siccum D.U.=0,02 gPapaverini hydrochloridum D.U.=0,04 gNatrii hydrogencarbonas D.U.=0,5 g
a)Antidepolarizante Tubocurarin f. 15 mg/1,5 mlPavulon f. 2 mg/ml; 4 mg/2 ml pancuroniuAlloferin f. 10 mg/2 ml alcuroniuNorcuron flac.pulb.inj. 4 mg, 10 mg vecuroniu
Tracrium f. 25 mg/2,5 ml atracuriuMivacron f. 20 mg/10 ml mivacuriumFlaxedil, Relaxan f. 40 mg/2 ml ; 80 mg/2 ml galamina
În prezent în tratamentul anxietăţii se folosesc antidepresive de tipul inhibitorilor selectiv ai recaptării serotoninei (ISRS) sau a venlafaxinei (vezi antidepresive), benzodiazepinele fiind prescrise doar pe termen scurt, până la apariţia efectului anxiolitic al antidepresivelor.
NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)
Grupa de medicamente Denumirea comercială
Forma şi compoziţia
NEUROLEPTICELE TIPICE
I. Fenotiazine alifatice Plegomazin sol. inj. 5 mg./ml
Levomepromazin compr. 25 mg. levomepromazină
II. Fenotiazine piperidinice Tioridazin draj. 5, 50 mg. tioridazină
III. Fenotiazine piperazinice
Emetiral draj. 5 mg. proclorperazină (folosit ca antiemetic)
V. Carbamazepina şi oxcarbazepinaDe primă intenţie în crizele focale (parţiale) simple sau complexe (epilepsia de lob temporal). Carbamazepina este folosită şi ca antimaniacal.
compr. 200 sau 400 mg, sirop 100 mg/ 5 ml (doar pentru Timonil) carbamazepină
Trileptal compr. 300, 600 mg oxcarbazepină
VI. Acid valproic + săruri De primă intenţie în crizele generalizate (tonico-clonice, tonice, clonice, mioclonice şi absenţe). Aceste preparate sunt folosite şi pentru efect antimaniacal.
Depakine Chrono compr. film. cu eliberare prelungită 300, 500 mg 1/3 acid valproic + 2/3 valproat de sodiu
Depakine sirop şi compr. filmate gastrorezistente (200 mg) valproat de sodiu
Orfiril Long minicompr. cu eliberare prelungită 500, 1000 mg, caps. cu eliberare prelungită 150, 300 mg valproat de sodiu
Orfiril sirop, compr. film. gastrorezistente (150, 300 mg) valproat de sodiu
Convulex sirop 50 mg./ml valproat de sodiu 50 mg/ml şi caps. 150, 300, 500 mg acid valroic
VII. Antiepileptice noi (folosite de obicei ca adjuvante)
II. Antiserotoninic Peritol compr. 4 mg, sirop 2 mg/5 ml ciproheptadină
127
CORTICOSTEROIZII ŞI ACTH-UL
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
I. Glucocorticoizii
Cortizon acetat f. 25 mgHidrocortizon acetat f. 25 mg suspensieHidrocortizon hemisuccinat f. 25 mg/ml +f. a 4 ml solventUnguent cu hidrocortizon acetat
ung. 1%
Locoid ung, cremă 0,1% cu hidrocortizon butirat
Prednison compr. 1 şi 5 mg deltacortizon
Supercortizol compr 5 mg, f 25 mg prednisolon
Urbason solubile pulb.inj. 20 mg metilprednisolon
Prednol-L f 20; 40 mg metilprednisolon sodiu succinat + solvent
Medrol compr. 4; 32 mg metilprednisolon
Triamcinolon/Berlicort compr.4 mg, f 10; 40 mg
Superprednol compr. 0,5 mg dexametazonă
Dexametazon sodium flac inj.8 mg dexametazonă
Diprophos susp. 7 mg/ml betametazonă
Celestone f. 4 mg betametazonă
Unguent cu triamcinolon acetonid
ung.0,1%
Fluocinolon N ung.,cremă 0,025% fluocinolon acetonid şi 0,5% neomicină
Locacorten ung.0,02% flumetazon pivalat
Ultralan ung. 0,5% fluocortolonă
Betaderm cremă şi ung. 0,1% betametazon valerat
Cutivate cremă şi ung.0,05% fluticazon
Elocom cremă şi ung. mometason
Dermovate/Cloderm cremă şi ung.0,05% clobetasol
128
II. Mineralocorticoid
Mincortid f 10 mg dezoxicorticosteron acetat (DOCA)
Astonin-H compr. 0,1 mg fludrocortizon
III. ACTH-ul ACTH flac inj. 50 UI corticotrofină
Cortrosyn depot f 1 mg/ ml tetracosactid
129
MEDICAŢIA ANTIMICROBIANĂ ŞI ANTIPARAZITARĂ
Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia
ANTIBIOTICE ANTIBACTERIENE
A) BETALACTAMINE
A1.PENICILINE
I. Benzilpeniciline
Penicilina G potasică flac.400.000, 1.000.000, 5.000.000 UI benzilpenicilină sare de potasiu
Penicilina G sodică idem, sare de sodiu
Efitard flac conţinând în proporţie de 3:1 procainpenicilină şi benzilpenicilină de 800.000, 1.000.000, 2.000.000,4.000.000UI
Moldamin (Retarpen) flac cu 600.000; 1.200.000 şi 2.400.000 UI benzatin-penicilină
II.Penicilină orală Penicilina V (Ospen) compr.400.000, 500.000, 1x106 , 1,5x106 UI, sirop 400.000 UI/5 ml fenoximetilpenicilină
Tri-Om Gel gel cu 30% aluminiusilicat de magneziu şi calciu amorf
Nicolen granule cu alginat de sodiu, fosfat de aluminiu, trisilicat de magneziu
2.ANTISECRETOARE
2.1.Antihistaminice H2 blocante
Cimetidin/Histodil compr.0,2 g cimetidinăRanitidin /Zantac compr.0,15; 0,3 g ranitidină
Famosan/Quamatel compr.20 şi 40 mg famotidină
Axid/Nizotin caps.0,15 g, 0,3 g, f 0,1 g nizatidină
Roxane caps.75; 150 mg roxatidină
Pylorid compr. 400 mg ranitidin bismut citrat
137
Grupa de medicamente Denumirea comercială
Forma şi compoziţia
2.ANTISECRETOARE (continuare)2.2. Parasimpatolitice Atropina Vezi Medicaţia SNV
Scopolamina Vezi Medicaţia SNVPropantelina Vezi Medicaţia SNVFoladon Vezi Medicaţia SNVScobutil Vezi Medicaţia SNVGastrozepin Vezi Medicaţia SNVSpasmomen compr.film.40 mg otilonium
mg/ml (1 ml ..30 pic) digoxinăLanatozid C draj.0,25 mg lanatozid C
Deslanozid f 0,4 mg/ml dezacetillanatozid CII. STIMULATOARE ALE RITMULUI ŞI CONTRACTILITĂŢII MIOCARDICE
Izoprenalin f 0,2 mg/mlDopamina clorhidrat f 10 ml sol 0,5 %Dobutrex flac.inj.250 mg/20 ml dobutaminăAdrenalina fiole 1mg/mlGutron compr.2,5; 5 mg, sol.buv.1%
midodrinăInocor sol.inj 5 mg/ml – 20 ml amrinonăCorotrope sol.inj. 1 mg/ml – 10 ml milrinonă
III. ANTIANGINOASE ŞI CORONARODILATATOAREA)NITRAŢI ORGANICI Nitroglicerină compr.0,5 mg, sol.alcoolică 1% (1 g
….62 pic)Lenitral sol.perf.1,5 mg/ml, caps.retard 2,5 şi
7,5 mg nitroglicerinăMaycor nitro spray aerosol 0,4 mg/doză nitroglicerinăNitroderm TTS 5 sau 10 sistem transdermic conţ.25 mg NG,
Rapilysin pulb.ptr.sol.inj.10 U reteplazaMetalyse pulb.+solv.ptr.sol.inj.6000, 10000 U.I.
tenecteplazaV. HEMOSTATICE-COAGULANTE1.Cu acţiune vasculară Adrenostazin f. 0,3 mg/ml a 5 ml carbazocrom
Etamsilat/Dicynone f. 250 mg/2 ml etamsilatRutosid f. 80 mgTarosin compr. 50 mg acid ascorbic, 20 mg
rutozidDifebiom compr. 100 mg antocianozid
2.Cu acţiune coagulantă sistemică
Fitomenadiona f. 10mg/ml vitamina K1Crioconcentrat de globulină antihemofilică A congelat
flac.
Fibrinogen uman flac. 1 g prod. liofilizat3.Cu acţiune coagulantă locală
Trombină uscată sterilă flac. 2 g pulbereBureţi de fibrină flac. cu fibrină umană liofilizatăPudră de fibrină flac. 2 gGelaspon benzi din burete de gelatinăTachocomb burete de colagen învelit cu fibrinogen
uman, trombină, aprotininăGrupa de medicamente Denumirea