1
Intrebari Seminar Audit1. Dati definitia auditului in general si
identificati elementele fundamentale ale acesteia.
Prin audit in generale se intelege examinarea profesionala a
unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si
independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de
calitate.
Obiectivul oricarui tip de audit il constituie imbunatatirea
utilizarii informatiei.
Elemente fundamentale:
Examinarea trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala;
Obiectul examinarii il poate constitui orice informatie, din orice
domeniu;
Scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o
opinie asupra acesteia;
Calitatea opiniei exprimate: trebuie sa fie motivata si
responsabila, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta
examinare are anumite repsonsabilitati pentru activitatea sa si
trebuie sa fie o persoana independenta. Examinarea trebuie sa sa
faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse
intr-un standard sau intr-o norma legala sau profesionala care
constituie criteriu de calitate2. Ce este auditul in financiar?
Denumirea de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna
numeroase misiuni ca:
auditul financiar al proceselor, tranzactiilor si situatiilor
financiare;
auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a
contabilitatii;
auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica
prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare;
auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru
a verifica respectare legislatiei sociale;
auditul financiar asupra situatie fiscale;
auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica
daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera
purdenta;
altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si
orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din
contabilitate sau din situatiile financiare ale unei societati
poate fi calificat drept audit financiar.
3. Dati definitia auditului statutar si identificati elementele
fundamentale ale acesteia.Prin audit statutar se intelege
examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si
independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in
ansamblul lor, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra
imaginii fidele, clar si complete a pozitiei si situatiei
financiare, precum si a rezultatelor obtinute de aceasta, prin
raportarea la standardele nationale sau internationale de
audit.Elemente fundamentale:
profesionistul competent si independent trebuie sa fie
profesionist contabil, care poate fi o persoana fizica sau o
persoana juridica;
examinarea este exclusiva profesionala;
obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il
constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor:
bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale
situatiilor financiare, in functie de referentialul contabil
aplicabil;
scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile
si independente;
obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei
financiare, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de
entitatea auditata;
criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si
se exprima opinia il constituie standardele nationale sau
internationale.
4. Abordari privind metodologia auditului statutar.
Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de
abordare a unei misiuni de audit statutar: abordare pe faze si
etape (didactica si mai teoretica);
abordare pe cicluri de control (mai operationala).
A. Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape.
1. Faza initiala
- este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii
misiunii de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt
desfasurate la sediul auditorului.
2. Faza controlului propriu zis:- este faza controlului intern
si a verificarii conturilor;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate
in teren.
3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului:
- este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului
de audit;
- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la
sediul auditorului.
B. Abordarea pe cicluri de control
Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea
pricipalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu.
Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu
urmarind 3 faze succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea
controlului intern si controlul conturilor: cumparari-furnizori,
imobilizari corporale si necorporale, vanzari-clienti, stocuri si
productie in curs, trezorerie, imobilizari financiare, imprumuturi
si obligatii financiare, fonduri improprii, peersonal si sociale,
impozite si taxe, alte pasivea, alte active, alte venituri si
cheltuieli, estimari contabile.5. Faze si etape in executarea unei
misuni de audit, de baza.
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei
misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei
entitati pot fi grupate in 3 faze si 10 etape:
I. Faza initiala:
Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;
Orientarea si planificare auditului;
II. Faza executarii lucrarilor:
Aprecierea controlului intern;
Controlul conturilor;
Examenul situatiilor financiare;
III. Faza finala:
Evenimentele posterioare inchiderii exercitiului;
Utilizarea lucrarilor altor profesionisiti;
Alte lucrari necesare inchiderii;
Raportul de audit;
Documentare lucrarilor de audit;
6. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de
audit.
Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor
financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze
posibilitatea de a indeplini aceasta misiune, trebuie sa tina seama
de unele regului profesionale si de deontologie.
Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa
colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare
a misiunii: Cunoasterea globala a intreprinderii;
Examenul de independenta si de absenta a
incompatibilitatilor;
Examenul competentei
Contactul cu fostul auditor sau cenzor;
Decizia de acceptare a mandatului;
Fisa de acceptare a mandatului;
Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea
profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de
prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile
de audit legal si misiunile de audit contractual.
Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul
si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare
a misiunii de audit care se vor consemna intr-o Scrisoare de
misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract adecvat.
Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din
documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile
urmatoare:
obiectivule auditului situatiilor financiare;
responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la
pregatirea si prezentarea situatiilor financiare;
intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia
aplicabila;
forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu
rezultatele misiunii de audit;
riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative
ca urmare a sondajelor;
necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document
contabil, piese juditificative sau alte informatii solicitate.
7. Orientarea si planificarea auditului.In aceasta etapa
profesionistul contabil obtine informatii cu privire la
particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si
sistemele semnificative, informatii care sa-I permita orientarea si
planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari
inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misunii de
audit.
Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor
acestei etape sunt:
Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii sunt
vizate aspecte legate de natura activitatilor desfasurate de
intreprindere, particularitatile sectorului din care face parte,
structurile intreprinderii, organizarea generale a intreprinderii,
politicile comerciale, financiare si sociale, organizarea
contabilitatii, practicile contabile utilizate;
Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative se au in
vedere activitatile de productie, distributie, aprovisionari,
precum si conturile care in raport cu suma sau prin natura lor pot
comporta riscuri de eror. Redactarea planului de misiune este in
fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate
informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si
planificata misiunea de audit si presupune: alegerea membrilor
echipei, repartizarea lucrarilor pe oameni, utilizarea lucrarilor
realizate de auditorul intern al intreprinderii, coordonarea cu
auditorii de la societatile surori si de la societatea mama,
solicitarea de specialisti pentru studierea sitemelor si datelor
informatizate in orice alte domenii, caledarul sedintelor AGA si
CA, termenul de depunere al raportului.
Elaborarea programului de munca este un ansamblu de instructiuni
puse in atentia tuturor participantilor la misunea de audit care
permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul
misiunii de audit. Programul de munca poate sa detalieze
obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare
rubrica si pentru fiecare procedura folosita. Altfel spus programul
de munca este o detaliere a tutror elementelor continure in Planul
de audit (misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din
urma.8. Planul de misiune: continut, forma.
Cuprinde 7 capitole, dupa cum urmeaza:
I. Prezentarea intreprinderii:
Denumirea
Sediul social;
Capitalul social si actionarii;
Inregistrare;
Scurt istoric
Consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata,
concurenta.
II. Informatii contabile:
Bugete si conturi previzionale;
Particularitatile sistemului contabil;
Principiile contabile.
III. Definirea misiunii:
Natura misiunii: conturi anuale, conturi consolidate,
previziuni;
Alti auditori, experti sau cenzoir cu misiuni in
intreprindere
IV.Sisteme si domenii semnificative:
Prag de semnificatie;
Functii si conturi semnificative;
Zone de risc identitate;
Controale semnificative pe care ne putem sprijini
V.Orientarea programului de lucru:
Aprecierea controlului intern;
Lucrari deosebite;
Confirmari de obtinut;
Inventare fizice;
Asistenta de specialitate necesare;
Documente de obtinut.
VI. Echipa si bugetul
VII. Planificarea:
Repartizarea lucrarilor;
Datele interventiilor pe etape;
Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente
ce urmeaza a fi emise.
9. Evaluarea controlului intern: continut, etape.In aceasta
etapa auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern.
Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a
determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control
pentru a putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor
si interventiilor sale. In aceasta etapa auditorul se afla in fata
unor decizii extrem de importante:
alegerea procedurilor de examinat in functie de organizarea
intreprinderii, de natura riscurilor, de importanta soldurilor si
operatiilor;
decizia de a stabili daca procedurile retinute trebuie sa faca
obiectul unei evaluari a controlului intern;
alegerea tehnicilor de descriere si evaluare;
decizia de a se sprijini pe procedurile existente;
alegerea tehnicilor de sondaje;
decizia finala, in functie de rezultatele sondajelor, in
legatura cu programul de control al conturilor.
Etape:
intelegerea si descrierea sistemelor semnificative;
confirmarea intelegerii sistemului: testele de conformitate;
evaluarea riscurilor de eroare;
verificarea functionarii controlului intern;
evaluarea preminara: teste de permanenta;
evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.
10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al
unei entitati?
A. Protejarea activelor intreprinderii
B. Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei
contabile;
C. Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;
D. Promovarea eficacitatii exploatarii;
11. Care sunt elementele de baza ale controlului intern unei
entitati?
Existenta unui plan de organizare, cuprinzand:
definirea cat mai precisa a sarcinilor;
definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce
presupune stabilirea unei ierarhii a carei autoritate este
indiscutabila;
circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie
suficent de precise si elaborate pentru a exclude neglijenta si
fantezia;
competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ale
la nivelul directiunii; deciziile pe care le iau responsabilii
compartimentelor bune sau rele, se repercuteaza asupra
compartimentelor pe care le conduc;
existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la:
producerea informatiilor: este recomandata existenta unor
instructiuni scrise, sub forma unui manual de proceduri;
arhivarea informatiilor: memoria:unei intreprinderi este un
elemnt esential al controlului intern, care conditioneaza toate
controalele ulterioare.
12. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea
controlului intern al unei entitati.
Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa
permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se
evite ca una si aceeasi persoanasa poata comite o eroare sau o
inexactitate, avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta
persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.Separarea
sarcinilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care
gestioneaza patrimoniul intreprinderii. In acest sens, delegarea
atributiilor este necesar sa se faca:
pentru un numar reduse de persoane, pentru a nu se dilua
raspunderea;
asigurand specializarea acestor persoane imputerncite; asigurand
independenta persoanelor imputernicite fata de obiectul si
subiectul controlului;
asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respectiv
dreptul de a impune luarea anumitor masuri.
13. Definiti auditul intern si controlul intern, si relatia
dintre acestea.
Auditul intern reprezint acea component a auditului financiar
care const n examinarea profesional efecutat de un profesionist
contabil competent i independent n vederea exprimrii unei opinii
motivate n legatur cu validitatea i corecta aplicare a procedurilor
interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitii).
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezint un
ansamblu de politici i proceduri puse n aplicare de conducerea unei
entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri
riguroase i eficiente a activitilor acesteia; implic respectarea
politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea i
detectarea fraudelor i erorilor, exactitatea i exhaustivitatea
nregistrrilor contabile i stabilirea la timp a informaiilor
financiare.
Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea
prcedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul
entitatii respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea
existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor
de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin
compartimente distincte care fac parte din structura si sistemul de
control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de
firme specializate de expertiza contabila (prin externalizare).
14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata
cu politicile, programele si managemntul acesteia; evaluarea
gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si
nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in
scopul cresterii eficientei activitatii entitatii; evaluarea
gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare destinate
conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate;
protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si
extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor
si pierderilor de orice fel.
14. Programul de control: rol, continut, forme de
prezentare.
Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece
acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente
si de caracteristicile fiecarei intreprinderi.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza
planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului
intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru
speciala, care contine rubricile urmatoare:
Lista controalelor de efectuat cat mai bine detaliate pt a fi
usor de identificat documentele si informatiile necesare a se
solicita intreprinderii;
Intinderea esantionului volumul sondajelor de efectuat pentru
controlul respectiv;
Indicarea datei la care a fost efectuat controlul;
O referinta pentru foaia de lucru;
Problemele intalnite se folosete pt supervizarea lucrarilor si
pentru a stabili sinteza rezultatelor.
15. Elemente probante: definitie, rol, criterii de
apreciere.
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele
probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de
auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza
opinia. Aceste informatii constau in documente justificative si
documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si
care sunt coroborate cu informatii din alte surse.Elementele
probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua condtii de
calitate pentru a putea sta la baza fondarii unei opinii: sa fie
suficiente si sa fie juste.
Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita
auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile
financiare.
Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura
cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind:
importanta riscului de inexactitate;
importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand cont de
ansamblul infomatiilor bilantului contabil;
experienta cptata in cursul unor auditari anterioare;
concluziile procedurilor de audit , in special descoperirea
eventuala a unor fraude sau erori;
tipul de informatie disponibila.
In cazul obtinerii de elemente probante pornind de la
controalele substantive, auditorul trebuie sa determine daca
elementele rezultate din aceste controale, precum si din testele de
procedura sunt suficiente si adecvate pentru a stabili daca la
elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea
intreprinderii au fost intrunite criteriile: de existenta: un
element al activului sau pasivului exista la un moment dat;
de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al
intreprinderii, iar un element de pasiv este o obligatie pentru
intreprinderea data, la un moment dat;
de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau
evenimentele au fost inregistrate si toate faptele importante au
fost mentionate;
de evaluare: inregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a
facut la valoare sa de inventar;
de masurare: o operatie sau un eveniment este inregistrat la
valoarea sa de tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartine
perioadei;
de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata,
clasata si descrisa conform referentialului contabil aplicabil.
16. Tehnica sondajului in auditPoate fi definita ca o tehnica ce
consta in selectarea unui anumit numar de elemente din ansamblul
opratiilor si conturiillor ce formeaza multimea ce urmeaza a fi
controlata, aplicarea la aceste elemente a tehnicilor de obtinere a
elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute pe
esantion la ansamblul multimii cercetate.In functie de
caracteristica comuna si scopul urmarit se disting:
sondaje asupra atributiilor, care se utilizeaza cand elementele
ce constituie multimea prezinta o caracterisitza comuna, cum ar fi:
urmarirea aprobarii comenzilor cu ocazia cumpararilor sau se
urmareste daca bunurile intrate in unitate fac obiectul unei note
de receptie;
sondaje asupra valorii, care se aplica atunci cand
caracteristica urmarita este valoarea elementelor patrimoniala de
lantura stocurilor si a operatiunilor consemnate in rulajul si
soldul conturilor.
In functie de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul
credibilitate pe care doreste sa-l dea concluziilor sale:
sondaje statistice;
sondaje nestatistice.
Etape:
I. definirea precisa a obiectivelor;II. precizarea naturii
elemetelor si alimitei de timp cuprinse in sondaj;III. executarea
propriu-zisa a sondajului: alegerea tehnicilor, determinarea
marimii esantionului, selectionarea esantionului, studiul
esantionului, evaluarea rezultatelor, concluziile sondajului.
17. Tehnica observarii fizice.
Observarea fizica este cel mai sigur mijloc de verificare a
existentei reale a unor elemente de activ.
Observarea fizica vizeaza elemente de activ tangibile, cum ar
fi: stocuri, bani si alte elemente pastrate in caserie, imobilizari
corporale. El verifica modalitatea de efectuare a inventarierii si
respectarea procedurilor scrise. Cea mai buna metoda de a face
acest lucru este de a asista la operatiunea de inventariere sau la
o parte a acesteia.
In urma acestei verificari, auditorul se va asigura ca:
toate elementele sunt corect inventariate;
toate elementele inventairate sunt corespunzatoare
calitativ.
Dupa ce a obtinut aceste asigurari, auditorul va mai verifica
urmatoarele elemente:
daca elementele inventariate apartin intreprinderii;
daca activele sunt corect evaluate.
18. Confirmarea externa (directa)
Confirmarea directa este o procedura de audit obisnuita care
consta in a cere tertilor care au legaturi de afaceri cu
intreprinderea verificata sa confirme direct comisarilor de conturi
informatiile privind existenta operatiunilor, soldurilor sau orice
alata informatie.- folosita in Franta.
Este o procedura putin cunoscuta de intreprinderi.
Procedura permite obtinerea direct de la terti a informatiilor
cerute, fara interventia unitatii controlate. O limita importanta a
acestei tehnici este data de faptul ca tertii nu raspund
intotdeauna la intrebarile puse de auditor, sau raspund, dar
incomplet.
Elementele care pot face obiectul confirmarii directe sunt:
imobilizarile (confirmarea existentei titlurilor de proprietate,
a unor eventuale ipoteci);
creantele si datoriile (confirmarea soldurilor conturilor
clientilor si furnozorilor, a scadentelor, a dobanzilor, a
garantiilor pentru imprumuturi);
valorile de exploatare ( stocurile apartinand intreprinderii si
aflate la terti si stocurile apartinand tertilor si depozitate la
intreprinderea auditata); titluri de participare si de
plasament;
bancile (confimrarea soldurilor si a operatiunilor realizate de
banca pentru intreprindere, cautiuni, garantii);
personalul (imprumuturi si avansuri);
angajamente in afara bilantului si pasive eventuale (asigurari,
avocati, experti fiscali).
19. Examenul situatiilor financiare.
Situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierdere si
celelalte componente) constituie documente de sinteza ale
contribuabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.
Examenul situatiilor financiar are ca obiect verificare:
faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte
componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu
datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor
contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele
posterioare datei de inchidere;
faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta
semnificativa asupra situatie patrimoniale, financiare si
rezultatelor obtinute.
Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe
procedurile analitice pevazute ISA 520 si in mod deosebit pe:
stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si
compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale
sectorului de activitate; comparatiile intre datele din situatiile
financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile
intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;
compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor
posturi din contul de profit si pierdere.
20. Elemente posterioare inchiderii exercitului
Standardul International de Audit nr. 560 stabileste obligatiile
pentru auditor de a lua in considerare incindentele evenimentelor
posterioare inchiderii exercitiului atat asupra situatiilor
financiare, cat si asupra raportului sau, distingadu-se 3
etape:
1) Fapte descoperite pana la data raportului de audit auditorul
trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea de
elemente probante suficiente si adecvate care jusitifce faptul ca
au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari
ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe,
pana la data raportului sau.
2) Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea
publicarii situatiilor financiare cand auditorul a luat cunostinta,
dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor
financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta
semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca
daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa
discute masurile care se impun. In cazul in care conducere
intreprinderii corecteaza situatiile financiarem auditorul va pune
in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii
intreprinderii un alt raport de audit. Daca conducerea
intreprinderii refuza sa corecte situatiile financiare, iar
auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa
exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila
3) Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor dupa publicarea
situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo
investigatie.Daca insa auditoul a luat cunostinta dupa publicarea
situatiilor financiare de exostenta unui eveniment, care daca ar fi
fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la
modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca daca este cazul
corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele
respective cu conducerea intreprinderii.
In cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile
financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea
intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in
posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de
corectarea acestora si va intocmi un nou raport de audit.
21. Rolul si importanta dosarului exercitiului.Dosarul
exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror
utilitate nu depaseste exercitiul cotrolat. El permite asamblarea
tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si
formularea raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:
mai buna organizare si mai bunul control ale misiunii;
documentarea lucrarilor efectuate, a deciziilor luate si
asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni;
inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor dat la
colaboratori;
justificarea opiniei emise si redactarea raportului.
In mod uzual dosarul cuprinde:
planificarea misiunii;
supervizarea lucrarilor;
aprecierea controlului intern;
obtinerea de elemente probante;
Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni,
pentru a usura utilizarea sa in functie de cultura cabientului. In
general se recomanda a se folosi o impartire in 10 sectiuni
simbolizate de la A la J.:
EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) acceptarea misiunii:;
EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) sinteza misiunii si
rapoarte
EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) orientare si planificare;
ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) evaluarea risului legat de
control;
EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) controale
substantive;
EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) utilizarea lucrarilor
altor profesionisti;
EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) verificari si informatii
specifice;
EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) lucrarile de sfarsit de
misiune
EI (dosarul exercitiului, Sectiunea B) interventii cerute prin
regulament;
EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea B) controlul conturilor
consolidate.
22. Rolul si importanta dosarului permanent.Unele informatii si
documente primite sau analizate in cursul doferitelor etape ale
misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor
intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor
ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Elementele caracteristice continute de dosarul permanent
sunt:
fisa de preentare;
scurt istoric al intreprinderii;
organigrame;
persoanele care angajaeaza intreprinderea;
note asupra organizarii sectorului de activitate, productie;
note asupra statului;
procese verbale ale CA si AG;
lista actionarilor sau asociatilor;
structura grupului;
contracte, asigurari.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a
facilita lectura si controlul din partea organismului profesional,
dupa cum urmeaza:
PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati;
PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul
intern; PC (dosarul permanent, Sectiunea C) situatii financiare si
rapoarte privind exercitiile precedente;
PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente;
PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social;
PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice;
PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intervenienti externi
Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent
trebuie:
sa fie tinut la zi;
sa elimine informatiile perimate;
sa nu contina documentele voluminoase ale intreprinderii;
23. Structura dosarului exercitiului
In mod uzual dosarul cuprinde:
planificarea misiunii:
programul general de lucru;
note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de
altii;
datele si duratele vizitelor, locurile de interventie;
compunerea echipei;
datele pentru emiterea raportului;
bugetul de timp;
supervizarea lucrarilor:
note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la
problemele ridicate;
aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta
planificarea, programul lucrarilor, executarea lucrarilor,
concluziilor lucrarilor, continutul raportului;
aprecierea controlului intern:
evaluarea punctelor tari, punctelor slab si a zonelor de
risc;
foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor
efectuate;
comentarii asupra anomaliilor descoperite;
obtinerea de elemente probante:
program de control;
foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor
efectuate, eventuale comentarii, concluzii;
documente sau copii de documente de la intreprindere sau terti,
jusitificand cifrele examinate;
detalii asupra lucrarilor efectuate asupra situatiilor
financiare: comparatii si explicatii ale variatiilor,
concluzii;
sinteza generala a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii
si tratarea distincta a punctelor care ar putea avea o influenta
asupra deciziei de certificare;
foi de lucru cu privire la faptele delictuale.
Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni,
pentru a usura utilizarea sa in functie de cultura cabientului. In
general se recomanda a se folosi o impartire in 10 sectiuni
simbolizate de la A la J.:
EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) acceptarea misiunii:;
EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) sinteza misiunii si
rapoarte
EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) orientare si
planificare;
ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) evaluarea risului legat
de control;
EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) controale
substantive;
EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) utilizarea lucrarilor
altor profesionisti;
EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) verificari si informatii
specifice;
EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) lucrarile de sfarsit de
misiune
EI (dosarul exercitiului, Sectiunea B) interventii cerute prin
regulament;
EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea B) controlul conturilor
consolidate.
24. Structura dosarului permanent.
Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul
doferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata
mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent,
permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Elementele caracteristice continute de dosarul permanent
sunt:
fisa de preentare;
scurt istoric al intreprinderii;
organigrame;
persoanele care angajaeaza intreprinderea;
note asupra organizarii sectorului de activitate, productie;
note asupra statului;
procese verbale ale CA si AG;
lista actionarilor sau asociatilor;
structura grupului;
contracte, asigurari.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a
facilita lectura si controlul din partea organismului profesional,
dupa cum urmeaza:
PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati;
PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul
intern;
PC (dosarul permanent, Sectiunea C) situatii financiare si
rapoarte privind exercitiile precedente;
PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente;
PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social;
PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice;
PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intervenienti externi
25. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de
audit statutar.Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa
contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul,
destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura
si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura,
adresa si data raportului.
Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de
recomandat : Raportul auditorului independent;Destinatarul raportul
de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in
functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile
legale. In mod obisnuit se adreseaza consiliului de administratie
al unitatii ale carei situatii au fost auditate.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a
situatiilor financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina
elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile
financiare si responsabilitatea auditorului;Paragraf care sa
descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele
Internationale de Audit sau la normele nationale aplicabile si se
descriu demersurile puse in practica de auditor.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar
opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o
imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor
obtinute in acord cu referintele contabile.
Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve,
Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu
rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia
defavorabila.
26. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.
Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor
contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si
inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu
aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei
responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor
anuale.Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau
situatie care violeaza actele normative, regulile si principiile
contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA.
Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau
prezentarea unui fapt neconform cu realitate: erori de calcul,
inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in
infotmatiile furnizate de manageri.
Se poate prezenta astfel:
Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat
amortismente in situatiile financiare. aceasta practica, nu este,
in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului
imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui
amortisment linear si a unei cote depentru cladiri sipentur
utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de pentru exercitiul
incheiat la 31 decembrieIn consecinta, amortismentele cumulate
trebuia sa se ridice lamii lei, iar pierderea exercitiului si
pierderile cumulate, lamii lei.Dupa parerea noastra, din cauza
incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile
financiare nu dau o imagine fidela situatie financiare a societatii
la 31 decembrie., contului de proft si pierdere pentru exercitiul
incheiat la aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile legale
si statutare.
27. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de
prezentare
Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua
categorii de limite: unele sunt impuse de evenimente exterioare,
cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative
sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este
posibila participarea la inventarierea stocurilor;
altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi
reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati
onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa
procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua
limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre
directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne
exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.
28. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii
lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu
rezerve. Motive:
cand auditorul considera ca informatia referitoare la
incertitudine nu este pertinenta sau liseste ceva;
cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea
intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt
rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra
deciziilor;
cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta
pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si
tratarea unei incertitudini.
Exemplu:
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie ,
deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date.
Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi
nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi
putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al
cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei
si situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si
contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la
aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si
statutare.:
29. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile
financiare dau o imagien fidela pozitiei financiare si rezultatele
obtinute sun in acord cu referintele contabile si conform
prevederilor contabile atunci auditorul va include in raportul de
audit un paragraf al opinie intitulat :opinia fara rezerve.Exemplu
:
In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela
si justa apozitie si situatie financiare a societatii la data de 31
decembrie, precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor
de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in
conformitate cu normele internationale de contabilitate.
30. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii:
semnfiicatie, mod de prezentare.
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat adaugand
un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri
cititorul asupra unui punct privind conturile anuale. Adaugarea
unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului. Aceasta se
situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in
general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este
urmatoarea:
fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi
atragem atentia asupra notri X din anexa. Societatea face obiectul
unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea
brevetelor si in care I se pretinde varsarea redeventelor si
daunelor de interese; societatea a angajat o contraactiune, iar
audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative
ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei
situatii nu poate, in prezent sa fie determinat si in consecinta,
nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor
care ar putea sa rezulte.
31. Paragraful opiniei. Tipuri de opinie.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar
opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o
imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor
obtinute in acord cu referintele contabile.
Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditoului sunt dau
o imagine fidela, sauprezinta in mod sincer in toate aspectele lor
semnificative.
Referintele contabile sunt Standardele Internationale de
Contabilitate, reguli emise de catre institutiile sau organismele
profesionale si practica generala din tara si legislatia
locala.
In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi
necesara includerea in Raportul auditorului a unei opinii asupra
faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt conforme cu
alte prevederi legale sau statutare.
Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve,
Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu
rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia
defavorabila.
32. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de
audit.(sfera angajamentului de audit).Raportul auditorului trebuie
sa prezinte sfera anagajamentului de audit, declarand ca auditul a
fost efectuat in conformitate cu ISA sau in conformitate cu
standardele sau practicile nationale relevante.
Sfera angajamentului de audit se refera la capacitatea
auditorului de a desfasura procedurile de audit cerute in mod
necesar de circumstante. Acest lucru este necesar pentru cititor ca
o certificare a faptului ca auditul a fosr desfasurat in
conformitate cu standardele sau practicile stabilite. Daca nu este
prevazut astfel, se presupune ca standardele sau practicile de
audit urmate sunt cele in vigoare in tara indicata la adresa
auditorului.
33. Paragraful introductiv al raportului de audit.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a
situatiilor financiare auditate;
Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii
financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data
si perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la
rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note
semnificative.
De asemenea trebuie sa contina elemente privind
responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si
responsabilitatea auditorului;
34. Continutul raportului de audit.
Relatia contractuala de executare a misunii de audit;
Observatiile reiesite din diverse verificari;
Informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta exprez de
lege;
Oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal
calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o
imagine fidela, clara si completa pozitie financiare,
performantelor si situatiei financiare generale a
intreprinderii;
Mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la
raportul de audit.
35. Rolul raportului de audit.
- Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor
financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul,
precum si cu actionarii pentru decizii economice;
- Instrument de confirmare a increderii publicului si
actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate;
- Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru
auditor si pentru conducerea entitatii auditare.
36. Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor
financiare?In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt
folosite doua categorii de norma de referinta: norme contabile si
norme de audit.
37. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit?
Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o
autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru
calificarea muncii sale. Aceste pot si:
Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile
Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind
Misiunile de Examen Limitat (ISRE), Standardele Internationale
privind Misiunile de Certificare (ISAE), Standardele Internationale
pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standardele
de Audit si Certificare (IAASB) din cadrul Federatiei
Internationale a Contabililor (IFAC);
Norme nationale emise de un organism profesionale recunoscut ca
fiind autoritate in domeniu.
Normele de audit permit tertilor sa aiba siguranta ca opinia
auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene.
Ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le
are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivnice
tehnici.Normele de audit se cladifica in 3 categorii, acoperind
intreaga activitate a auditorului:
norme profesionale de lucru;
norme de raportare;
norme generale de comportament;
38. Ce sunt si ce rol au normele contabile?
Normele contabile sunt stabilite de organismele de reglementare
din domeniul contabilitatii, care sunt de regula organisme de
interes public, autonome.Normele contabile sunt comune si
obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si
utlitzeaza situatiilr financiare. Entitatile care au obligatia de a
stabili situatii financiare sunt cei prevazuti la art.1 din Legea
contabilitatii. Cei care controleaza sun prevazuti prin legislatia
fiecarei tari si au ca referinta in activitatea lor normele
contabile.
situatiile financiare trebuie sa fie stabilite potrivit unei sau
mai multot dintre referintele urmatoare:
standarde internationale de raportare financiara;
standardel sau norme contabile nationale;
alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate
pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.
Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (
Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de
Contabilitate) si sunt denumite generic Standarde Internationale de
Raportare financiara (IFRS). Acestea cuprind:
Standarde Internationale de raportare Financiara emise de IASB
(IFRS);
Standarde Internationale de Contabilitate (IAS);
Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;
Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.
39. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie?
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume
peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o
omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor
financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei
financiare si a ptrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea
situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
- orientarea mai buna si planificarea misiunii;
- evitarea lucrarilor inutile;
- jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate
diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul
net, cifra de afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de
la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si
conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati
semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca
anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa ife corectate in
cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara
rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la
determinarea pragului de semnificatie:
existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;
capitaluri proprii sau rezultate anormale.
40. Riscul de audit: componentele si relatiile intre
acestea.
Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie
incorecta din cauza faptului ca in situatiile financiare sunt erori
semnificative.
Riscul de audit se divide in 3 componente:
Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o
categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate
sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de
operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.
Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare
semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni,
izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de
operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata
prin sistemul contabil si de control intern utilizate;
Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele
declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare
semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de
operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de
operatiuni.
Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului
de audit.Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul
riscurilor inerente si riscurile legate de control. Daca riscurile
inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un
nivel al riscului de nedetectare reduc, astfel incat sa fie reduc
cat mai mult riscul de audit si invers.Pe de alta parte, trebuie
sesizata si relatia de invers proportionalitate dintre caracterul
semnificativ si riscul de audit. Cu cat pragul de semnificatie este
mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si invers.
41. Ce este riscul legat de control?
Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau
intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte
solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici
prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si
de control intern utilizate.
In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat
de control atunci cand:
sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect;
sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii
sunt considerate ca insuficiente.
42. Ce este riscul inerent?
Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de
operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu
erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza
unui control intern insuficient.
43. Ce este riscul de nedetectare?
Consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu
reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau
intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte
solduri sau categorii de operatiuni. Depinde de controalele proprii
ale auditorului si nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar
fi tehnicile si procedurile folosite de auditor.
44. Conceptul de independenta in audit.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor
contabili in practica libera, indiferent de natura serviciului
profesional prestat. In cazul executarii, insa, a unor misiuni de
audit prin care se furnizeaza o asiguarare in ce priveste
credibilitatea situatiilor sau informatiilor financiare in fata
publicului, independenta devine cea mai sigura garantie ca
profesionistul contabil si-a indeplinit misiunea in conditii de
integritate si cu obiectivitate.
Independenta are doua componente fundamentale:
- independenta de spirit (rationamentul profesional) este
caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei
opinii neafectate de influente care pot compromite acest
rationament profesionale, permitand profesionistului contabil sa
actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu pridenta
profesionala;
- independenta in aparenta (comportamentul)- se caracterizeaza
prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de
semnificative incat o terta persoana, logica si informata ar putea
ajunge la concluzia normala ca integritatea, obiectivitatea si
prudenta profesionala ale cabinetului sau ale unui membru au fost
compromise.
Independenta este potential amenintata in urnatoarele
situatii:
interes propriu;
slabirea autocontrolului;
renuntarea la propriile convingeri;
manifestari de familiarism;
actiuni de intimidare.
45. Controlul de calitate in audit.
Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele
profesionale, care vizeaza analiza modului de organziare si
functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in
cadrul cabientului a standardelor internationale si a normelor
profesionale emise de aceste organisme.Obiective:
Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea
serviciilor;
Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor;
Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la
perfectionarea metodelor de lucru;
Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor
profesionale;
Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea
caontactelor dintre colegi, apropierea si respectul
profesionistilor fata de organismul profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organziarii
controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea,
colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea.
Documentele europene prevad ca activitatea de control al
calitatii poate fi organizata si exercitata prin doua metode:
- controale colegiale: membrii activi ai profesiei sunt
desemnati drept colegi care efectueaza controlul;
- controale prin personal angajat: sunt persoane angajate de o
organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare care
gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de
calitate.
46. Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe
ale profesionistilor contabili?
Misiunile de audit cu scop special, se pot referi la:
Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil
diferit de standardele internationale de raportare financiara si de
normele nationale;
Conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile
financiare;
Respectarea clauzelor contractuale;
Situatii financiare consolidate.
8 | Page