‚ Cuprins Cap I: I.Stadiul actual al utilizării instalaţiei cu biogaz ........................................................ 1.1.Energia produsă din biomasă ca sursă de energie regenerabilă.......................... 1.2.Importanţa si actualitatea temei.................................................. ........................ 1.3.Scurtă istorie................................................ ....................................................... 1.4.Echipamente tehnologice pentru producerea biogazului.................................... 1.5.Tehnica de fermentaţie ecologică cu circuit inchis pentru producerea biogazului si a ingraşămintellor industriale............................................ .................... 1.6.Instalaţie cu canal tip plug-flow sau flux cu piston............................................ 1.7.Instalaţie cilindrică tip up-flow amestecat.............................................. ............ 1.8.Instalaţie tip super –flow pentru masa superdensă............................................. .. 1.9.Tratamente şi utilizări ale biogazului............................................. ..................... 1.10.Utilizările biogazului............................................. ............................................. 1.11.Marii producători de unităţi de biometanizare „la cheie”.................................. Cap II II.Proiectarea şi e xecuţia unei instalaţii cu biogaz...................................................... Cap II III.Proiect organologic................................................. Pg.1 Pg.2 Pg.2 Pg.3 Pg.4 Pg.4 Pg.5 Pg.8 Pg.10 Pg.11 Pg.11 Pg.14 Pg.15 Pg.23 Pg.24 Pg.29 Pg.29 Pg.35 Pg.37 Pg.41 Pg.45 Pg.45 Pg.46 Pg.48 Pg.49 Pg.49 Pg.50 Pg.56 Pg.61 Pg.62 Pg.66 Pg.70 Pg.71 Pg.74 Pg.78 Pg.93 Pg.96 1 www.referat.ro
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
‚ CuprinsCap I: I.Stadiul actual al utilizării instalaţiei cu biogaz ...........................................................
1.1.Energia produsă din biomasă ca sursă de energie regenerabilă.......................... 1.2.Importanţa si actualitatea temei.......................................................................... 1.3.Scurtă istorie....................................................................................................... 1.4.Echipamente tehnologice pentru producerea biogazului.................................... 1.5.Tehnica de fermentaţie ecologică cu circuit inchis pentru producerea biogazului si a ingraşămintellor industriale................................................................ 1.6.Instalaţie cu canal tip plug-flow sau flux cu piston............................................ 1.7.Instalaţie cilindrică tip up-flow amestecat.......................................................... 1.8.Instalaţie tip super –flow pentru masa superdensă............................................... 1.9.Tratamente şi utilizări ale biogazului.................................................................. 1.10.Utilizările biogazului.......................................................................................... 1.11.Marii producători de unităţi de biometanizare „la cheie”..................................
Cap II II.Proiectarea şi e xecuţia unei instalaţii cu biogaz......................................................Cap II III.Proiect organologic................................................................................................ 3.1.Incercarile de utilizare a biogazului.................................................................... 3.2.Incercarile de aplicare a biogazului.................................................................... 3.3.Statut la data de perspectiva si in Europa........................................................... 3.4.”4 in 1”................................................................................................................ 3.5.Echipament tehnologic de producere a biogazului.............................................. 3.6.Elemente de modificare a echipamentului de biogaz...........................................Cap II IV.Randamentul unei instalaţii cu biogaz.................................................................. 4.1.Maşina de reciclare.............................................................................................. 4.2.Randamentul ridicat de obţinere a gazului........................................................... 4.3.Implementarea unei linii aflate in exploatare.......................................................Cap V V.Planul de afacere şi analiza profitabilităţii firmei.................................................... 5.1.Elaborarea planului de afaceri............................................................................. 5.1.1. Conţinutul planului de afaceri........................................................................ 5.1.2. Evaluarea mărimii optime a afacerii.............................................................. 5.1.3.Principiul fundamental in dezvoltarea afacerii............................................... 5.2.Caliăţile şi atribuţiile unui manager de succes....................................................... 5.3.Lista cheltuielilor anticpate.................................................................................... 5.4.Formarea capitalului.............................................................................................. 5.4.1.Finanţarea din venituri personale.................................................................... 5.4.2.Finanţarea prin credite..................................................................................... 5.5.Calculaţia costului şi a preţului.............................................................................. 5.6.Analiza pragului de rentabilitate grafie...........................................................................VI.Concluzii.............................................................................................................................Bibliografie............................................................................................................
AG (Pfaffenhofen, Germania), PlanET Biogastechnik GmbH (Vreden, Germania), Deutz
Power Systems GmbH (Mannheim, Germania), BioConstruct GmbH (Melle, Germania),
Biogas Weser-Ems GmbH & Co.KG (Friesoythe, Germania), AGO AG Energie +
Anlagen (Kulmbach, Germania), Lipp GmbH (Tannhausen, Germania), SEVA Energie
AG (Emstel, Germania), Dreyer & Bosse Kraftwerk (Gorleben, Germania), MT-
ENERGIE GmbH & Co.KG (Zeven, Germania), Pro2 Anlagentechnick GmbH (Willich,
Germania), OKOBIT (Fuhren, Germania) s.a. in continuare sunt prezentate succint
realizările mai recente ale unor lideri de talie mondială din sectorul producătorilor de
instalaţii de biogaz..
16
CAPITOLUL II
PROIECTAREA SI EXECUŢIA UNEI INSTALAŢII CU
BIOGAZ
17
Fig.2.1.Instrumente necesare pentru sudură din material plastic
18
Fig.2.2.Montarea prin adeziune a discului intermediar
Fig.2.3.Discul intermediar ce acopră camera de fermentaţie
19
Fig.2.4.Vedera de sus a instalaţiei de biogaz cu capacul exterior îndepărtat
20
Fig.2.5.Dimensiunile intermediare ale ansamblului rezervorului ce acoperă camera de fermentaţie
21
Fig.2.6.Vederea de sus a discului intermediar proiectat cu elementele montate de captare a biogazului
Fig.2.7.Vederea discului intermediar cu furtunul de reciclare anexat
22
Fig.2.8.Modul de încălzire al instalaţiei
23
Instalaţia de biogaz
Pentru această instalaţie am folosit un butoi de 90L care a fost compartimentat în 2 camere cu ajutorul unui capac din PVC .
24
În capcul de PVC am am facut 3 alezave pentru introducerea ţevilor,cea principală pentru colectarea biogazului încă una pentru ventilare şi pentru introducerea unui furtun
25
În capacul butoiului au fost facute deasemenea alezaje pentru ieşirea ţevilor şi furtunului.Ţeava principală are o ramificaţie pentru putea fi conectată mai departe
26
CAPITOLUL III
PROEICT ORGANOLOGIC
3.1.ECHIPAMENT TEHNOLOGIC DE PRODUCERE A
BIOGAZULUI CU ALIMENTARE DISCONTINUA
Componenta principală a echipamentului tehnologic de obţinere a biogazului
o constituie fermentatorul (generatorul) de formă cilindrică, din beton armat, cu
alimentare discontinuă. Parametrii tehnologici principali sunt: capacitatea geometrică a
generatorului de 5,70 m3, volumul unei şarje de încărcare a deşeurilor de 4,50 m3,
producţia zilnică de biogaz de 3,75 m3.
Echipamentul tehnologic (fig.1) este alcătuit din:
a.fermentatorul sau generatorul pentru fermentarea deşeurilor vegetale şi a
dejecţiilor de animale, cu umplere discontinuă, aproape complet îngropat în pământ,
de formă cilindrică
27
Fig.1.Echipament tehnologic de producere a biogazului cu alimentare discontinuă,de capacitate mică
b.clopotul sau capacul din tablă de 3 mm se realizează pentru colectarea
biogazului, el având un volum de cel puţin 50 %. Capacul se introduce cu gura în
jos în spaţiu dintre cei doi pereţi unde s-a pus apa, care formează garnitura lichidă ce
nu permite trecerea gazului în atmosferă;
c.conducta aeriană din PVC cu un diametru de 4 cm, se montează pe
capacul generatorului pentru transportul biogazului spre locul de ardere.
d.filtru-decantor pentru colectarea picăturilor de apă
e.robinet pentru închiderea şi deschiderea gazului.
Construcţia generatorului:
- se sapă o groapă cu diametru de 2 m şi adâncime de 4 m;
- pe fundul gropii se pune un strat de 10 cm de balast care trebuie să fie foarte bine
bătătorit;
- peste balast se toarnă, pe o înălţime de 20 cm, beton cu armătură metalică;
- după ce betonul s-a uscat, pereţii cilindrici ai gropii sunt căptuşiţi, pe o grosime de
10 cm, tot cu beton armat. Interiorul cilindrului trebuie să fie foarte bine tencuit şi
sclivisit (prin dublă finisare numai cu ciment) pentru a se închide porii prin care ar ieşi
biogazul.
- cilindrul din beton se înalţă deasupra gropii cu încă 20 cm;
- cilindrul din beton este dublat de un alt perete cilindric interior, realizat din acelaşi
material, cu
grosimea de 10 cm la o distanţă de 10 cm de primul cilindru de beton
- între aceşti doi pereţi cilindrici se pune apă.
Aceşti doi pereţi cilindrici pot fi construiţi şi din tablă de 2…3 mm, bine
protejată împotriva agenţilor corosivi.
Funcţionarea instalaţiei
Echipamentul tehnologic de capacitate mică de uz gospodăresc cu
încărcare discontinuă se încarcă manual. Fermentatorul (6) se încarcă în proporţie
28
de 80 % cu materie primă formată din dejecţii proaspete de animale în amestec cu
resturi vegetale.
La prima şarjă se adaugă un inocul bogat de metanobacterii -2 găleţii de
reziduuriorganice bogate în microfloră (must de dejecţii animale), iar la şarjele
următoare se păstrează din şarja anterioară 10…20 % în rezervor pentru plămadă.
Produsele organice reziduale din agricultură conţin cantităţi suficiente şi în
proporţii echilibrate din toate elementele esenţiale: carbon, azot, fosfor, sulf.
Nu se folosesc dejecţiile provenite de la animalele care au fost tratate recent
cu doze mari de antibiotice sau alte medicamente bacteriostatice.
Procesul de metanogeneză are loc la temperaturi de 30…35 C. Viteza
de
creştere a metanobacteriilor şi deci producerea de biogaz depinde de temperatură.
Deoarece echipamentele tehnologice de capacitate mică de uz gospodăresc nu sunt
prevăzute cu dispozitive interioare de încălzire randamentul acestora este
influenţat de temperatura mediului ambiant. Pentru aceasta, echipamentul
tehnologice de uz gospodăresc este îngropat total în pământ. În cazul
echipamentelor semiîngropate se acoperă în sezonul rece cu baloţi de paie, dejecţii de
animale, iar vara cu o folie de plastic pentru a asigura efectul de seră.
O singură umplere poate asigura, zilnic 3,75 m3 de biogaz. Reîncărcarea
fermentatorului se realizează după circa 120 de zile, avându-se grijă ca la deschiderea
capaculuii să nu se producă scântei prin frecare, pentru a se evita orice accident.
Descărcarea se realizează manual. Biogazul se acumulează sub capacul (7) Datorită
presiunii, aceasta urcă deasupra gurii generatorului până la 60 cm. Stratul de apă îi
permite capacului această deplasare. Totodată stratul de apă nu permite metanului să
iese în atmosferă deoarece solubilitatea metanului în apă este 0. Biogazul cules de
conducta (7), prin ardere furnizează energie termică.
În acelaşi timp se va urmări ca apa care se adună după câteva luni pe conducta
de gaz, datorită condensării, să fie colectată într-un filtru-decantor (9) montat pe
conducta de gaz. Pe conducta de gaz se montează 2 robineţi: un robinet de control (10)
şi un robinet de biogaz (11).
Instalaţia se amplasează într-un teren situat la 6…10 m de casă, unde apa
29
freatică este la adâncime..
Instalaţii poate dura zeci de ani.
3.2.ELEMENTE DE MODERNIZARE A ECHIPAMENTELOR
DE BIOGAZ.
Pentru modernizarea echipamentelor de biogaz de capacitate mică de uz
gospodăresc şi
medie de tip ferme ar trebui dotate cu :
manometru pentru măsurarea presiunii biogazului în interiorul fermentatorului;
termometru pentru a indica temperatura încărcăturii;
contor pentru a înregistra cantitatea de biogaz rezultată, cunoscând astfel
productivitatea reală;
agitator de amestecare care împiedică formarea crustei ce nu permite eliberarea
gazului
Elemente de calculul tubulaturii Calculul tubulaturii are 3 aspecte a) calculul hidraulic b) calculul eonomic c) calculul de rezisten
a) Calculul hidraulic – prin care se stabilete legătura dintre caracteristicile de transport ale fluidului (debit, vitez, presiune, temperatur) i caracteristicile constructive ale conductei (seciune, lungime, traseu).
- diametrul interior al tubulaturii di – din condiia de debit
30
unde : G – debitul gravimetric al fluidului (N/s) Q – debitul volumetric al fluidului (m3/s) g - greutatea specific a fluidului (N/m3) v – viteza medie recomandat a fluidului (m/s) v = f (materialul fluidului i scop transport) v = 0,6…5 m/s pentru apă 5…30 pentru abur 10…30 pentru aer
b) Calculul economic Costul unei conducte C = C1+ C2 C1 – costul materialului şi al întreinerii C2 – costul pierderilor de energie de transport în timpul exploatării Calculul economic const în determinarea diametrului optim (di optim) C= minim
P = greutatea materialului conductei di – diametrul interior al conductei a1 = costul unitar al materialului si întreinerii
grosimea pereilor din ecuaia Laplace (tensiunile din pereii vaselor sub presiune)
gm = greutatea specifică a materialului conductei L = lungimea conductei p= presiunea din conduct (presiune nominal - presiune hidrodinamic) sa = rezistena admisibil a materialului conductei
C2 = W. a2 a2 - costul unitar al energiei; W = energia cinetic a materialului transportat;
l= coeficient de pierderi liniare R = f2(Re) ievdR (invariantul Reynolds)
31
c)Calculul de rezistenţă Conductele sunt expuse la solicitri complexe permanente sau accidentale, provenite din
presiunea interioar a fluidului tuburi cu pereţi subţiri
- grosimea pereţilor
32
(dedus din ecuaia Laplace la sudura vaselor sub presiune) Ca = adaos = Ca1 + Ca2 ;
= coeficient de calitate a sudurii: dac conducta nu este sudat atunci = 1 p = presiunea interioar a fluidului – pentru conductele verticale sau înclinate se adaugă şi presiunea hidrostatică.Calculul complex const din calculul la stabilitate pentru tuburile supuse i unei presiuni exterioare.
33
Q 0.2
v 20
G 4Q
v
G 0.113
p 2.5
L 1
d1 80
m 2.9
a 22
a1 12
C12
d12pa
L m a1 10 3
C1 39.755
s pd1
2 a
s 4.545
t 20
a2 1.2
0.135
C2 0.0826Q3 L t
d15 a2 1014
C2 37.714
g 100W8
2 g
Q3 m L t 1014
d15
34
35
W 15.495
C C1 C2
C 77.469
dopt 0.757 a
pmm
Q3 t a2a1
dopt 0.426
0.8
de d1
de 64
1
sp d1
2 a p
s 4.819
CAPITOLUL IV
RANDAMENTUL UNEI INSTALTII CU BIOGAZ
Instalaţia de biogaz din Zillertal se bazează pe o tehnologie inovativă de mărunţire
Prin implementarea Mărunţitorului cu lanţ, randamentul creste cu până 30%
Procesare mai bună a culturilor de energie şi a deşeurilor menajere - ne promite
Mărunţitorul cu lanţ, de la MeWa. Cu aceasta metoda nouă de mărunţire, brevetată,
producţia de gaze se măreşte substanţial.
Maşina nu este afectată de materialele
metalice sau de materialele mineralice
nedorite. Un fermier din Schlitters din
Zillertal (Austria) are rol de pionier.
La intrarea în Zillertal, lângă crescătoria de vite a fermierului Josef Kröll, se
găseşte şi o staţie de compostare. Din anul 2008, celor doua, li s-a alăturat o instalaţie
sculptat,blanurile materiale dar nu pot constitui obiect al unei asemenea impozitări şi
prestaţiile hoteliere,transporturile în comun etc.
Cota de impozitare se calculează pentru o bază de impozitare,ce estediferenţiată
după cum urmează:
-pentru produsele realizate în ţară accizele se aplică la valoarea bunurilor livrate;
-pentru produsele importate la valoarea din vamă,la care se adaogă şi taxele
vamale,plus alte taxe;
-pentru mărfurile introduse în ţară de persoanele fizice,decomercializare de
agenşi economici,la contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vândute.
Momentul datorarării accizelor se diferenţiază astfel:
-pentru producători,la data efectuării livrării;
78
-pentru importatori,la data efectuării formaţiilor de vămuire;
-pentru agenţii economici achizitori,la data cumpărării;
-pentru persoanele fizice,la data vânzării mărfurilor.
Accizele,asemenea taxei pe valoare adăugată,constitue un impozit suportat numai
de către consumatori.
Similar aspectele ce ţin de natura şi structura costului şi preşul este caracterizat de
o natură şi o structură proprii.
În funcţiede poziţia pe care o firmă o va ocupa în cadrul circuitului economic,se
vor individualiza şi categoriile de preţ.Astfel,se pot identifica noţiunile de preţ de
vânzare(de livrare),preţ de achiziţie(de cumpărare),preţ de desfacere cu ridicata(en-gros)
şi preţ de desfacere cu amănuntul (en detail).
Preţul de vânzare (de livrare) reprezintă contravaloarea,exprimată în unităţi
monetare,pe care un producător sau un comerciant o solicită clientului,pentru produsul şi
serviciul pe care îl pune la dispoziţia acestuia.Contravaloarea respectivă este,în
general,astfel determinată,încât să asigure,pe ansamblu,atăt acoperirea costurilor de
producţie cât şi obţinerea unui profit,după plata taxelor şi a impozitelor aferente
respectivei activităţi economice.
Preţul de achiziţie (de cumpărare) este echivalentul cu prrţului de vânzare dar
afectat clientului. Dacă celcare achiziţionează bunul sau serviciul solicitat este
beneficiarul final,atunci preţul de achiziţie va include şi TVA,ceea ce il va diferenţia şi
cantitativ de preţul de livrare,care rvine agentuluieconomic ce asigură vănzarea.
Preţul de desfacere cu ridicata (en gros) constituie termenul generic care
desemnează preţul stabilit de prodcătorulsau intermediarul ce asigură comercializarea în
cantităţi crescute a unui podus.În special pentru intermediar preţul de desfacere cu
ridicata semnifică faptul că preţului de achiziţie i se va asocia o valoarea
adăugată,destinat asigurării profitului dorit de cel ce desfăşoară activitate pur comercială.
Preţul de desfacere cu amănuntul (en detail) având acelaşi conţinut ca preţul de
desfacere cu ridicata fae acoperire la contravaloarea solicitată,pentru comerciaizarea
unnui singur produs,de către intermediarul a cărui activitate constă în desfăşurarea
individuală a produselor către clienţi.
79
Taxa pe valoarea adăugată
Conform legislaţiei în vigoare TVA reprezintă un impozi real şi direct,care
vizează tote fazele circuitului economic.
Constituie o taxă unică concepută în mod fracţionat la ficare nivel al circuitului
economic.Se stabileşte asupra tranzacţiilor de bunuri şi asupra prestărilor de servicii.
Prin modul în care operează nu sunt afectate costurile de producţie si nici
preţurile de achiziţie sau de vânzare,exceptând beneficiul final.Doar la acest utim
nivel,preţul va încorpora şi TVA.Astfel beneficiarul final este cel care,practic,suportă
taxa pe valoare adăugată
Valoarea adăugată
Pentru o mai bună înţelegere atât a modului în care operează TVA,cât şi a bazei
de impozitare,se impune o explicitare a noţiui de valoare adăugată,pornind de la definiţia
acesteia.
Valoarea adăugată se calculează ca diferenţa dintre veniturile înregistrate de o
societate comercială şi cheltuielile suportate,de cătr firma respectivă,pentru
achiziţionarea materiilor prime şi a materialelor necesare realizării acelor produse sau
servicii. Altfel spus,valoarea adăugată este conferită de valoarea nou creată la un anumit
stadiu al ciclului economic,prin prelucrare suplimentară a materiilor prime şi a
materialelor cumpărate de la furnizori.Pentru domeniul serviciilor sau al firmelor
specializate în comercializarea produselor realizate de catre alte societăţi
comerciale,valoararea adăugată este dată de suma dintre cheltuielile necesare desfăşurării
activităţii economice şi o anumită marime aferentă profitului dorit.
5.5.2.Baza de calcul pentru stabilirea preţului
În funcţie de poziţia pe care activitatea desfăşurată de firmă o ocupă bnomul
producător-vânzător,va diferi şi baza de calcul pentru stabilirea
80
preţurilor.Individualizarea acesteia este determinată şi de statutul fiecărei
categorii:producător de mărfuri sau de servicii şi vănzător angrosist sau detailist.
Producătorul de mărfuri
Producătorul de mărfuri,fiind principalul creator de noi valori,este cel care are de
făcut faţă celor mai ample şi diversificate categorii de cheltuieli.Prin ceea ce realizează,el
trebuie să se asigure că işi va recupera integral eforturile.
În funcţie atât de eficienţa utilizării propriilor resurse,cât şi a modului în care îşi
stabileşte preţurile,vor depinde gradul de rentabilitate şi nivelul de competitvitate ale
firmei.
Metoda cost-plus reprezintă cea mai utilizată bază de calcul pentru stabilirea
preţului.Sin-gura folosinţă în economia statelor fost socialiste,metoda constă în
determinarea costului de producţie unitar,la care se adaogă profitul dorit,obţinându-se
preţul de vânzare.
Avantajul metodei constă în simplitate,caluclarea costurilor de producţie pentru p
marfă fiind o operaţie relativ uşoară.
Dezavantajul principal este conferit chiar de faptul că se urmăreşte acoperirea
integrală a costurilor de producţie,indiferent dacă resursele sunt utilizate,sau nu,într-o
manieră eficientă.Prin deosebirile substanţiale ce apar în structura costurilor şi prin
posibilitatea de aliniere a preţurilor,folosind un profit mai mare sau mai mic,după
caz,metoda nu este capabilă să surprindă clar nivelul de competitivitate al firmei.
Algoritmul de calcul al preţului unui produs utilizând metoda cost-plus.
pvi=ci+mbpi
mbpi=mnpi+ipi
ci=cDi+cli=mdi-mri+sdi+cgsi+cgi+cdi
în care:
81
pvi=preţul unitar de vânzare al unui produs
mbpi=marja brută de contribuţie la profit
mnpi=marja netă de contribuţie la profit
ci=costul unitar pe producţie
ipi=impozitl pe profit
cDi=cheltuielile directe
cli=cheltuieli indirecte
mdi=cheltuielile cu materiile prime si materialele directe
mri=costul materialelor recuperate şi refolosite
sdi=cheltuielile cu (salariile) munca directă (aferente produsului i)
cgsi=cheltuielile generale (comune) ale secţiei (atributele produsului i)
cgi=cheltuielile generale (comune) ale întreprinderii (alocate produsului i)
cdi=cheltuielile cu desfacerea produsului i
Metoda cost-direct constituie o evoluţie a metodei precedente.Utilizată ca bază de
calcul în fundamentarea preţurilor,metoda cost-direct permite o abordare,mai completă şi
mai precisă,a întregii problematici legată de aspectele financiare ale unei firme.
Ideea centrală o formează considerarea,la stabilirea preţului,numai a cheltuielilor
variabile.În această categorie vor intra:cheltuielile implicate cu munca,materiile prime şi
materialele directe,plus alte cheltuieli generale ale firmei care depind de volumul
producţiei.Prin adăugarea la acest cheltuieli a profitului dorit,se obţine preţul de vânzare.
Dacă preţul de vănzare al unui produs se scad costurile variabile,ceea ce rămâne
este aşa numită marjă de contribuţie la profit a producătorului.În esenţă,se urmăreşte cu
precădere recuperarea integrală a cheltuielilor directe,deci a altora care se regăsesc în
mod evident în produsul realizat,urmând ca pe parcurs să se acopere şi cheltuielile
constante fixe (fixe).Acest lucru işi găseşte justificarea prin prismafaptului că indiferent
dacă produce sau nu,firma tot are de suportat anumite categorii de cheltuieli
(chiria,întreţinerea etc).
82
În cazul utilizării acestei metode,este aspectul legat de profit.Profitul apare,ca
atare,peste un anumit nivel al vânzărilor,care sunt recuperate integral cheltuielile de
producţie.
Metoda cost directă prezintă avantajul deosebit al posibilităţii de utilizare a
pragului de rentabilitate.Cu ajutorul acestuia se evidenţiază legătura directă dintre preţ-
cost-volum al desfacerilor.Se poate determina cu precizie pentru un anumit cost de
producţie şi un anumit preş deânzare volumul minim al desfacerilor de la care începre sa
se înregistreze profit.La fel de uşoară este şi determinarea preţului de vânzare pentru un
cost de producţie şi o cerere (volum al desfacerilor) cunoscute.
Dezavantajul constă în pericolul că,neatingând niciodată un anumit volum al
vânzărilor,producătorul sa nu fie în măsură sa-şi recupereze şi cheltuielile
constante.acestu lucru va conduce,pentru acelaşi volum al vâzărilor,la pierderi mai mari
decât în cazul utilizării metodei cost-plus.
Relaţia de calcul a preţului de vânzare,utilizată în cadrul acestei metode este:
pvi=cvi+mbpi=mdi-mfi+sdi+cgvi+mbpi
În care:
cvi=costurile variabile unitare corespunzătoare produsului i
cgvi=costurile semivariabile unitare
Exemplu:
Un mic producător de umbrele a optat petru utilizarea simultană a celor două
metode de stabilire a preţului (cost-plus şi cost-direct) urmând ca ulterior,pe baza
concluziilor desprinse din analiza rezultatelor obţinute prin calcule,să se decidă pe care o
vaaplica ăn practică
Preţul pieţei,la respectivul articol,se situa între 1.100 şi 1.200 lei.Înteprinzătorul a
stabilit că pentru realizarea a 10.000 de umbrele anual,costul total de producţie se va
cifra la 9.700.000.
83
Conform primei metode,costul unitar de realizare al unei umbrele ar fi fost de
970 lei.Adăugând un „profit” unitar dorit de 300 lei,rezultă un preţ de vânzare de 1.270
lei,superior preâului maxim practicat pe piaţă.
Defalcând costul de producţie în cele două componente (cheltuielile variabile şi
cheltuielile constante) proprietarul a obţinut o valoare de 7.000.000 lei pentru
primele,respectiv, de 2.700.000 lei pentru cele din urmă.Conform metodei cost-
direct,preţul unei umbrele ar fi fost de 700+300=1.000 lei.Acest preţ inferior celui minim
de pe piaţă,iar fi garantat competitivitatea şi,şi implicit,posibilitatea ralizării unui volum
crescut al desfacrilor.
Calculând,pentru cele două preţuri,volumul minim al vânzărilor a rezultat un
număr de 7.638 bucăţi în primul caz şi de 9.000 bucăţi în cel de-al doilea caz.
Având însă în vdere ca practicarea unui preţ de 1.270 lei,l-ar fi situat intr-o
poziţie necompetitivă întreprinzătorul s-a decis pentru preţul de 1.000 lei,stabilit prin
metoda cost-direct.
Producătorul de servicii
Firmele specialitare în prestare de servicii constitue o categorie de afaceri
oarecum hibridă,reunind atât caracteristici tipice producătorilor de mărfuri,cât şi
trăsaături specifice vînzătorului. Nici o astfel de firmă producătoare nu-şi poate „deface”
propriile servicii pe piaţă prin intermediul vânzărilor angrosişti dau detailişti.
Din această cauză,baza de calcul pentru stabilirea preţurilor pentru serviciile
oferite este şi ea diferită de a celorlalţi.În preţul serviciului firma trebuie să includă
costul materialelor uzate,munca prstată,o cotă-parte din chletuielile generale şi
evident,un profit.Diferenţierea apare la nivelul cheltuielilor cu munca directă.Acestea se
pot evalua în două moduri:fie se constituie un cost orar pentru fiecare tip de serviciu în
parte se stabileşte valoarea cheltuielilor cu munca directă;fie se pleacă de la un număr
mediu_standard de ore,care,pentru ansamblul întregii activităţi,va acoperi necesarul de
timp pentru prestarea tuturor serviciilor de acelaşi tip.
84
Vânzătorul cu ridicata
Baza de calcul penru stabilire preţului de desfacere,în cazul vânzătorilor cu
ridicata,este similară cu cea aproducătorului de mărfuri,dar mult mai simplă.Fixarea
preţului pleacă de la costul de achiziţie al produselor după cum urmează a fi
comercializate,la care se adugă cheltuielile de transport,manipulare şi depozitare,plus
profitul.
Un rol important ăn stabilirea preţului de către vânzătorul angrosist îl poate juca
efortul de depsitare al unor vânzători mai ieftini şi ablităţile manifestate în procesul de
negociere al ăreţului de achiziţie al produselor.Un cost cât mai scăzut al acestora va
conduce,atât la posibilitatea de paracticare al unor preţuri mai mici,competitive,cât şi la
obţinerea unor profituri sporite.
Vânzătorul cu amănuntul
Vânzătorul detailist poate fi chiar producătorul bunurilor comercializate sau o
formă specializată în defacerile cu amănuntul.Ăn ambele situaţii,pentru garantarea
succesului,se va urmări comercializarea mărfurlorla un preţ care să depăşească costul
operaţiunilor de producţie,desfacere şi/sau achiziţionare,în condiţiile asigrării
competitivităţii.
Marja de contribuţie la profit constituie ideea centrală a bazei de calcul pentru
stabilirea preţului. Această noţiune desemnează rezultatul diferenţei dintre preţul de
vânzare al unu produs şi costul sua de realizare.Nici într-un caz,respectiva diferenţă,nu
trebuie confruntată cu profitul,ea fiind similară cu marja de contribuţie la profit
aproducătorului.
Marja de contribuţie la profit are menirea de a acoperi toate costurile implicate de
derularea afacerii,salariile angajaţilor,dar şi scăderile de preţ sezoniere sau
85
conjugale,vânzările speciale,pierderile din stocuri sau alte cheltuieli incidentale.Ceea ce
rămâne după recuperarea acestor costuri,formează profitul.
Marja de contribuţie la profit se poate exprima ca o cotă,în lei sau în procente,atât
din preţul de vânzare,cât şi din costul producţiei.Cea mai utilizată variantă este
prima,deoarece majoritatea documentelor de activitate şi financiare ale firmei se
întocmeşte în raport cu vânzările.
În funcţie de natura produselor comercializate si de gradul de diferenţiere al
acestora,marja poate fi fixă(standard) pentru toare mărfurile,sau poate fi
variabilă(flexibilă).Firmele care vând produse asemănătoare,fiind specializate pe un
singur tip de mărfuri,pot utiliza o marjă fixă
Pentru vânzătorii cu amănuntul car fac pe paiţă o paletă largă de produse,este
recomandabilă utilizarea de marje diferenţiare pentru fiecre tip de marfă.Mărfurile cu o
viteză crescută de ciruculaţie sep retează cel mai bne la folosirea unor marje situate sub
nivelul mediu.Acesta se justifică prin rulajul rapid al investiţiei şi de diminuare ale
pierderilor prin depreciere.Mărfurile greu vânzabile,puternic speculative şi articolele de
lux,pot transmite marje ridicate de contribuşie la prfit,tocmai datorită ratelor scăzute de
recuperare.Odată determinată valaorea marjei adecvate,proprietarul este în măsură să
stavilească preţul de vânzare cu amănuntul.
Corelarea cu preţul liber de pe piaţă reprezintă cea mai comodă modalitate de
stabilire a preţu-rilor la propriile produse.O simplă verificare a acoperii cheltuielilor şi
garantarea obţinerii unui profit,constituie bza de calcul suficientă pentru o astfel de
tehnică de fixare a preţului.
Urmărirea preţului stabilit de concurenţă implică însă o serie de riscuri.În primul
rănd firma care apelează nu va fi în măsură să se stabilizeze,sub aspectul preţului,de
competitori,pierzând posibilitatea de a-şi crea propria imagine în ochii
cumpărătorilor.Totodată dacă utilizarea preţului lider nu se reflectă în calitatea
produselor,firma işi va pierde clienţii.De asemenea,şi aplicare acestei tehnici paote
conduce la încălcarea legislaţiei antitrust existentă în ţările occidentale.Aceasta interzice
asocierea firmelor,prin înţelegeri secrete,în practicarea de preţuri identice,lucru care ar
determina limitarea concurenţei,cu efect de restrângere a posibilităţilor optime.
86
Situaţia sub pragul pieţei constitue o tehnică ce utilizează,ca bază de
referinţă,preţul mediu p racticat pe piaţă de către concurenţă.
Avantajul este oferit de ideea de a creea o imagine proprie,deosebită de a
competitorilor,prin preţuri mai coborâte,care să atragă un număr sporit de clienţi.
Riscurile ce pot apărea sunt însă multiple.Produsele ieftie sunt asociate însă în
general,de către clienţi,cu o calitate mai slabă,aspect ce ar puea avea drept consecinţă
îndepărtarea unor categorii de cumpărători.
Pentru micile firme,practicarea unor preţuri inferioare celor medii de pe
piaţă,impune eliminarea unor servicii suplimentare precum:livrarea la
domiciliu,instalarea,instruirea pentru utilitzrea produselor etc.De asemenea,practicarea
unor asemenea preţuri,pe perioade lungi de timp,poate afecta serios capacitatea de
dezvoltare a firmei şi chiar rentabilitaea ei.
În egală măsură apare şi riscul ca,pe perioadele de scădere generală a preţurilor
pe piaţă,micile firme să nu mai dispună de resursele necesare unor noi reduceri de
preţ,efectul fiind,fie diminuarea drastică a vânzărilor,fie înregistrarea de pierderi ce pot
duce la licidarea afacerii.
Un alt dezavantaj este dat de faptul că,fără a exclude şi posibilitatea unui
contraatac,marile societăţi comerciale bazându-se pe rezervele de care dispun,dar şi pe o
structură mai bună a costurlor de producţie pot efectua reduceri de preţ cu mult mai
substanţiale decât cele realizate de micile firme şi perioade mai lungide timp,eliminând
practic micii concurenţi.
Exceptând situaţia unor firme,care sunt cu adevărat producători la costuri
scăzute,este recomandabil ca întreprinzătorii să-şi fundamenteze propria imagine
competitivă,mai mult pe calitate,performanţă,seriozitate şi mai putin pe un preţ scăzut.
5.6.Analiza pragului de rentabilitateUtilizarea pragului de rentabilitate se constitue într-un instrument deosebit de
efficient în evidenţierea,atât a dependeţei volumului desfacerilor de costurile de
producţie,cât şi a veniturilor obâinute de firmă în raport cu diferite volume ale vânzărilor.
87
Prin relevarea corelaţiilor existente între cost,preş şi volum al desfacerilor,analiza
p ragului de rentablitate premite clasificarea unor aspecte referitoare la:importanţa
relatică a diferitelor categorii de costuri;felul în care acestea variază în funcţie de
volumul producţiei,precum şi modul în care rspectivele variaţii pot fi
controlate:anticiparea influenţelor exercitate de modificările de structură ale
producţiei,ale preţurilor şi ale costurlor,asupra profitabilităţii firmei;determinarea
capacităţii de producţie necesară atingerii rentabilităţii maxime;oportunitatea
acceptării,sau nu,a unor contracte de o anumită marime ori natură etc.
În esenţă,calcularea pragului de rentabilitate conduce la determinarea volumului
minim al producţiei,sau al desfacerilor,de la care o firmă începe să realizeze
profit.Totodată,se poate identifica şi volumul maxim recomandat al desfacerilor,până la
care firma trebuie sa-şi extindă producţia pentru a maximize profitul,în raport cu
capacitatea de producţie instalată sau cu investiâia efectuată.
Modelul neliniar face apel la o serie de noţiuni şi anume:
-cost marginal CM-definit ca mărimea schimbării implicate în costul total,ca
urmare a modificării volumului total de producţie;
-preţ marginal PM-definit ca mărimea variaţiei preşului,variaţie datorată
modificării survenite în volumul producţiei;
-venit marginal VM-definit ca mărimea cu care variază venitul total al unei
firme,în urma modificării volumului desfacerlor.
Alte notaţii operante în analiza pragului de rentabilitate sunt:
-venitul brut Vb-reprezintă totalitatea încasărilor unei firme,înregistrări încasate în luna
comercializării obiectivelor activităţii economice desfăşurate:vânzări de
produse,depuneri în bănci etc;
-cifra de afaceri CA-constitue un indicator economico-financiar sintetic,identic cu
noţiunea de venit brut pentru situaţia în care se face referire,într-o anumită perioadă de
timp,de obicei 1 an.
88
-punctul de echilibru PE-situat la intersecţia dreptelor corespunzătoare venitului brut şi
a costului de producţie,marchează fie preţul critic,fie volumul critic;
-preţul critic pcr-desemnează preţul minimal ce poate fi practicat de către o firmă în
comerciali-zarea propriilor produse,pentru a se asigura acoperirea costurilor de
producţie;
-volumul critic al producţiei sau al desfacerilor qcr-precizează numărul minim de
produse,fabrica-te sau comercialitzate,pe care firma trebuie sa le realizeze pentru a nu
înregistra pierderi,dar nici profit;
-volumul optim al producţiei qopt-indică valaorea maimă pentru care firma înregistrază
maximum de profitabilitate.
CAPITOLUL VI.Concluzii
Nivelul de calitate al sistemelor tehnice de producere şi valorificarea a biogazului este într-o continuă creştere.Cine investeşte în instalaţii noi,doreşte sa-şi asigure beneficii şi să excludă eventualele riscuri.
89
Durabilitatea şi disponibilitatea ridicată decid asupra funcţionării economice a instalaţiilor.
Investiţiile realizate în această direcţie trebuie un raport corect calitate/preţ,într-o concepţie desăvârţită şi materialele de calitate superioară,cu o funcţionare îndelungată în condiţiile în care va fi mereu o creştere a productivităţii recoltelor agricole,cu reducerea cheltuielilor,producerea de energii alternative poate aduce o contribuţie esenţială în domeniul eneregetic.Instalaţiile de producere şi valorificare a biogazului prezintă în plus avantajul că,în cazul alimentării continue furnizează energie electrică la putere relativ constantă.
Rentabilitatea funcţionării instalaţiei de biogaz depinde în mod decisiv de durata de viaţă şi de fiabilitatea ei.Prin utilizarea materialelor de calitate superioară,precum şi a subansamblurilor performante cu grad ridicat de automatizare,activităţile de întreţinere şi revizie sunt reduse la minim,astfel încât instalaţiile ating in mod uzual perioade lungi de exploatare cu un grad de utilizare efectivă de peste 90%.
În majoritatea ţărilor europene există o mare perocupare pentru valorificarea energetică a gunoiului de natură biologică din gospodării,deşurilor naturale,nămolurilor rezultate din diferite procese de producţie agroalimentară,gama instalaţiilor de producere fiind foare diversă.
În Romănia este necesară o extindere a experienşelor pozitive,adaptarea legislaţiei la legislaţia europeană cu totate facilităţile stimulative acordate celor care produc sau utilizează forme de folosire a energiilor alternative.
Bibliografie
1.Bejan, V.-organizarea intretinerii si repararii flexibile a utilajelor,Ed.Tehnica,Bucuresti2.Bejan, V.-tehnologia fabricarii si a repararii utilajelor tehnologice,Bucuresti 1991
90
3.Mircea, C.-Managementul intreprinderilor mici si mijlocii,Ed.Tehnica-Info,Chisinau 20024.Managementul marketingului,Ed Teora,Bucuresti,1997