1 ing. ION ŞTIRBU 2000
1
ing. ION ŞTIRBU
2000
2
PREFAŢĂ
Ţinând cont de etapele prevăzute în noul Curriculum Naţional, fascicolul Tehnologia
Informaţiei, este necesară parcurgerea unor paşi de iniţiere în urma cărora elevii se vor putea
adapta mai uşor cerinţelor actuale, referitor la modul de utilizare a sistemelor de calcul şi de
explorare cu ajutorul acestora.
Educaţia Informaţională reprezintă un element de bază în trunchiul Educaţia Tehnologică
care are următoarele scopuri:
- urmăreşte formarea generală şi nu are un conţinut formal unic şi invariabil, ale cărui noţiuni să
se integreze într-un cadru rigid, definit în prealabil.
- urmăreşte un spirit nou, acel umanism nou.
- constă într-un proces de gândire centrat pe tehnică şi dirijat spre înţelegerea marilor principii,
care explică descoperirile ştiinţei.
- urmăreşte să dezvolte curiozitatea intelectuală, înclinată spre cercetarea personală.
- urmăreşte să provoace o atitudine de reacţie faţă de mediul tehnic.
- urmăreşte să alimenteze creativitatea.
- urmăreşte să stimuleze spiritul pozitiv şi critic.
Cartea prezintă minimul de cunoştinţe ce trebuiesc asimilate de către elevi, începând cu
prezentarea noţiunile elementare : date şi informaţii, structura internă a unui calculator, periferice
de intrare şi ieşire, fenomenele caracteristice sistemelor de operare, programe de interfaţă,
programe de arhivare-dezarhivare, viruşi şi programe antivirus, explorare windows, internet,
expedierea şi recepţionarea mesajelor (e-mail) şi a fax-urilor.
Această carte este recomandată în special elevilor claselor V-VIII dar şi elevilor ciclului
primar dornici să cunoască cât mai multe noţiuni legate de sistemele de calcul şi de modul de
utilizare a acestora. Limbajul folosit este foarte accesibil şi pe înţelesul tuturor cititorilor astfel
încât însuşirea noţiunilor prezentate nu presupune eforturi deosebite din partea elevilor.
Cartea a luat naştere în urma solicitărilor elevilor, din dorinţa acestora de a beneficia de
mai mult timp alocat activităţilor practice şi pentru optimizarea procesului de învăţare.
Tot în această carte elevii vor afla noţiuni despre Mecatronică -o tehnologie modernă
rezultată prin îmbinarea sinergetică a trei tehnologii de bază: mecanică-electronică-informatică.
În urma acestor informaţii elevii pot opta pentru înfiinţarea unor clase cu profil
mecatronică în cadrul liceelor pentru a pătrunde cât mai repede în lumea tehnologiilor de ultimă
oră.
CAPITOLUL 1
SISTEME DE CALCUL
Date si Informaţii
3
Datele privesc evenimente primare culese din diverse locuri, neorganizate sau nedefinite
într-o formă care să stea la baza luării deciziilor.
NIVEL DECIZIONAL
SISTEM INFORMAŢIONAL
NIVEL DE EXECUŢIE
Informaţiile sunt mesajele obţinute prin prelucrarea datelor şi care trebuie să fie concise,
actuale, complete şi clare, astfel încât să corespundă cerinţelor utilizatorului.
În concluzie prelucrarea datelor constă în convertirea lor în informaţii.
Componentele unui sistem informaţional:
a. Cadru organizatoric şi datele vehiculate în sistem.
b. Resursele umane (beneficiari, analişti-programatori, e.t.c.)
c. Echipamente electronice de calcul (hardware) care conţin mijloacele tehnice
necesare pentru culegerea, verificarea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor. (elementele
fizice ale sistemului care sunt vizibile şi palpabile).
d. Pachetul de programe utilizat (software) pentru realizarea obiectivelor sistemului
informatic.(programele reprezintă un set de instrucţiuni datorită cărora calculatorul realizează ceva
util, ele indicând computerului ce trebuie să facă cu datele şi informaţiile introduse, ce trebuie să
afişeze pe ecran sau ce trebuie să listeze). Softul este partea intangibilă a sistemului de calcul şi
poate fi împărţit în două categorii:
-Programe de sistem (systems software) care interacţionează cu calculatorul la nivelul său de bază
şi include sistemele de operare, compilatoarele şi utilitarele pentru gestionarea resurselor
calculatorului.
-Programe de aplicaţii (application software) numite şi aplicaţii pentru utilizatorii finali (end-user
programs), care constau în programe pentru bazele de date, procesoare de texte, foi de calcul,
jocuri, grafică, comunicaţii, aplicaţii audio şi video, e.t.c. La modul figurativ acestea stau deasupra
informaţii
date
Sistem de
prelucrare
automată a
datelor
4
programelor de sistem, deoarece nu sunt capabile să fie executate fără sistemul de operare şi
utilitarele de sistem.
HARDWARE + SOFTWARE = SISTEM ELECTRONIC DE CALCUL
Clasificarea calculatoarelor electronice
1. Calculatoare analogice care operează cu mărimi fizice caracterizate printr-o variaţie
continuă, specifică sistemelor tehnologice (temperatură, timp, viteză, presiune, e.t.c).
2. Calculatoare numerice care prelucrează date numerice sau alfabetice cu un număr
limitat de semne în funcţie de codul utilizat pentru reprezentarea datelor. Din această categorie
prezintă interes calculatoarele numerice care utilizează cod binar (0 şi 1).
3. Calculatoare hibride care rezultă prin cuplarea unui calculator analogic cu un
calculator numeric, comunicarea între ele realizându-se cu ajutorul unor convertoare analogico-
numerice sau numerico-analogice (CAN sau CNA).
Din punct de vedere al dimensiunilor, calculatoarele pot fi: desktop-uri (aşezate de
obicei pe masa de birou şi care sunt alimentate permanent la reţea), laptop-uri
(notebook, sunt calculatoare portabile la fel de performante ca şi desktop-urile, dar
sunt atât de mici încât pot să încapă într-o servietă), palmtop-urile (sunt calculatoare
de buzunar care folosesc o tastatură miniaturală şi sunt folosite mai mult ca agende).
laptop
Palmtop desktop
5
Structura internă a unui P.C.
Date
DP I /
Comenzi
adrese
Comenzi Date Date
UCC UAL MEM CANALE I/E
instrucţiuni
Rezultate finale
DP / E
UCC – unitatea de comandă şi control are rolul de a supraveghea funcţionarea întregului
sistem pe baza informaţiilor de stare, de a coordona fluxul de date şi instrucţiuni şi distribuirea
rezultatelor finale către ieşire prin canalele de intrare-ieşire. UCC- decodifică instrucţiunile
programului, dispune încărcarea în memorie a datelor necesare şi comandă UAL în vederea
efectuării calculelor.
UAL - unitatea aritmetico-logică- efectuează calculele.
UCC + UAL = CPU (microprocesorul); CPU (central processing unit-unitate centrală de
procesare) este nucleul unui computer.
Caracteristicile de bază ale microprocesorului:
6
- lăţimea de bandă: numărul de biţi procesaţi într-o singură instrucţiune.
- viteza de ceas: dată în megahertzi (MHz), determină câte instrucţiuni pe secundă poate executa
procesorul.
MEM – memoria internă sau memoria de lucru (RAM-random access memory-memorie
cu acces aleatoriu) stochează datele, instrucţiunile şi rezultatele finale atât timp cât este necesar dar
nu mai mult decât sesiunea curentă de lucru.
UCP + MEM = UC (unitatea centrală).
CANALE I / E – canale de intrare-ieşire transmit date, informaţii, instrucţiuni înspre şi
dinspre UC.
Aceste elemente au contact direct cu placa de bază (motherboard) care conţine toate circuitele
calculatorului şi tot aici se găseşte şi cipul BIOS ( basic input / output system). Tot pe placa de
bază sunt dispuse slot-urile de extensie care servesc la introducerea plăcilor suplimentare (placă
fax-modem, placă de sunet, placă video e.t.c.), slot-urile de rezervă pentru memoria RAM, bateria
reîncărcabilă pentru alimentarea cu energie electrică a unor cipuri de memorie speciale atunci când
calculatorul nu este în stare de funcţionare (informaţii legate de configurarea sistemului sau de
data calendaristică şi timp), interfeţe pentru dispozitivele de stocare a datelor, porturile seriale şi
paralele, controller-ele necesare pentru controlul dispozitivelor periferice standard.
DP I / E – dispozitive periferice de intrare-ieşire.
În figura următoare este prezentat într-o vedere de sus un mod de dispunere al principalelor
elemente hard din interiorul unui sistem de calcul (computer).
7
Dispozitive periferice de intrare şi ieşire:
Mouse-ul este un periferic de intrare care prin mişcarea pe un plan produce mişcarea pe
suprafaţa grafică a monitorului, în aceleaşi direcţii a unui cursor (cursorul mouse-ului). Cu ajutorul
acestuia se pot selecta de pe ecran elemente grafice corespunzătoare unor comenzi iar cu ajutorul
butoanelor acestuia se pot efectua operaţiile dorite corelate acestor elemente.
8
Numele de şoricel derivă de la forma sa, care aduce un pic cu un şoarece, firul său de conectare
putând fi asemuit unei codiţe de şoricel şi de faptul că utilizatorul trebuie să “ fugă ” cu el de-a
lungul unei suprafeţe. Inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Center în 1963, mouse-
ul este una dintre cele mai mari descoperiri din punct de vedere ergonomic, deoarece eliberează
utilizatorul de folosirea exagerată a tastaturii.
Există trei tipuri de mouse:
- mecanic: are o bilă de cauciuc care se poate roti în toate direcţiile. Senzorii
încorporaţi în mouse detectează direcţia în care se deplasează şi mută indicatorul pe
ecran.
- optic: foloseşte un laser pentru detectarea mişcării mouse-ului. Mouse-urile optice
răspund mai rapid şi mai precis decât cele mecanice, dar sunt deasemenea mult mai
scumpe.
- optomecanice: foloseşte o combinaţie de tehnologii mecanice şi optice.
Monitorul este un periferic de ieşire care furnizează pe un ecran grafic date, informaţii,
rezultate din prelucrarea de bază a programelor sub formă de caractere numerice, alfa-numerice şi
imagini grafice. Monitorul este un alt termen pentru ecran de afişare (display screen).
Clasificarea de bază este în funcţie de capabilităţile coloristice, care separă monitoarele în
trei clase:
9
- monocrome: afişează doar două culori, una pentru fundal (background) şi alta pentru
suprafaţă (foreground). Culorile pot fi negru şi alb, verde şi negru, portocaliu şi negru.
- nuanţe de gri : un monitor cu scală gri este un tip special de monitor monocrom
capabil de a afişa diferite nuanţe de gri.
color : monitoarele color pot afişa între 16 şi peste 1 milion de culori diferite. Acestea
sunt uneori de numite monitoare RGB, deoarece acceptă trei semnale separate diferite-
rosu (red), verde (green) şi albastru (blue).
O altă caracteristică importantă a monitoarelor este mărimea ecranului exprimată în inci şi
măsurată pe diagonala ecranului. Pentru monitoarele VGA (video graphics array) mărimea tipică
este de 14 inci. Monitoarele care au 16 sau mai mulţi inci pe diagonală se numesc monitoare full-
page. Pe lângă marimea lor, monitoarele pot fi de tip ” portret ” (portrait) (înălţimea este mai mare
decât lăţimea) sau ” peisaj ” (landscape) (lăţimea este mai mare decât înălţimea).
Rezoluţia unui monitor precizează cât de dens sunt plasaţi pixelii (numărul de puncte
distincte de pe o linie orizontală sau verticală). Monitoarele moderne pot afişa 1024 pe 768 pixeli-
standardul SVGA (super video grafic array). Modelele avansate afişează 1280 pe 1024 sau chiar
1800 pe 1200 pixeli.
Un alt mod comun pentru clasificarea monitoarelor este în funcţie de tipul semnalului pe
care îl acceptă: analogic sau digital. Se remarcă monitoarele multiscanning , care se ajustează
automat la frecvenţa semnalelor ce îi sunt trimise.
Alţi factori care determină performanţele unui monitor sunt:
- Lăţimea de bandă: domeniul de frecvenţe de semnal pe care le poate recunoaşte
monitorul.
- Rata de reîmprospătare: reprezintă numărul de imagini pe secundă (de câte ori pe
secundă este redesenat ecranul). Minima admisă pentru evitarea pâlpăirii este de 70
Hz- rata de reîmprospătare.
- Convergenţa: claritatea fiecărui pixel.
10
- Dot pitch: mărimea spaţiului dintre doi pixeli adiacenţi, care cu cât este mai mic cu
atât imaginea este mai clară. Totuşi spaţii foarte mici pot avea ca efect diminuarea
contrastului şi a strălucirii.
Imprimanta este un periferic de ieşire care transformă informaţiile numerice în
informaţii utilizabile aflate pe un suport de hîrtie.
Imprimantele cu jet de cerneală: procedeul de tipărire pe care-l folosesc imprimantele
inkjet este relativ simplu. Cerneala din cartuş este pulverizată pe hârtie prin intermediul capului de
imprimare prevăzut cu orificii foarte mici. Aceste imprimante folosesc hârtie de format A3 sau A4.
Foaia se aşează într-un sertar de unde este trasă automat de un mecanism al imprimantei.
Dispozitivul care tipăreşte este capul de tipărire al imprimantei care însoţeşte cartuşul reîncărcabil.
Imprimantele cu jet de cerneală pot fi folosite pentru a obţine tipăriri color de calitate fotografică.
Toate imprimantele cu jet de cerneală (inkjet sau bubblejet) au capacitatea de a tipării color.
Imprimantele cu laser sunt mult mai performante din punct de vedere al calităţii
paginilor tipărite dar şi preţul acestora este mult mai ridicat. Procedeul folosit: o rază laser este
proiectată asupra imaginii şi apoi asupra unui tambur fotosensibil. Zonele de culoare neagră se
încarcă cu electricitate statică şi atrag pudra din toner. Pudra se depune pe hârtie acoperind zonele
corespunzătoare zonelor negre ale imaginii. Urmează ca hârtia să fie introdusă într-un cuptor care
topeşte pudra, fixând imaginea tipărită pe hârtie. (se observă că hârtia este caldă când iese din
imprimantă). Viteza de tipărire este mai mare (câteva pagini pe minut), dar şi calitatea imaginii
este mai clară comparativ cu imprimantele cu jet de cerneală.
Scanner: este un periferic de intrare care transformă imaginea grafică aflată pe un suport
de hîrtie în informaţie codificată numeric în vederea stocării şi eventual a prelucrării ulterioare pe
calculator. Un scanner funcţionează prin digitizarea unei imagini-împărţirea sa într-o grilă de
puncte şi reprezentarea fiecărui punct cu un 1 sau cu un 0, în funcţie de culoarea punctului (alb /
negru ). În cazul culorilor se aplică acelaşi principiu, dar fiecare punct este reprezentat de până la
Există trei tipuri principale de imprimante:
-matriceale
-cu jet de cerneală
-cu laser
Ultimele două prezintă interes deosebit datorită
performanţelor pe care le ating.
11
24 biţi. Matricea de biţi rezultată, numită hartă de biţi, poate fi stocată într-un fişier, afişată pe
ecran şi manipulată de programe.
Scannere-le diferă între ele din următoarele puncte de vedere:
-tehnologia de scanare
-rezoluţia : cu cât harta de biţi este mai densă, cu atât rezoluţia este mai mare (72-600 dpi)
-adâncimea culorilor : numărul de biţi folosiţi pentru reprezentarea fiecărui pixel. Cu cât
adâncimea culorilor este mai mare, cu atât mai multe culori sau nuanţe de culori pot fi
reprezentate. (exemplu: un scanner color pe 24 de biţi poate reprezenta 16,7 milioane culori ).
-mărimea şi forma : a. scanner-e mici ce pot fi ţinute în mână numite half-page; b.
scanner-e mari numite sheet-feed; c. flatbed-scanner este ca un aparat de fotocopiat; d. overhead
scanner (copyboard scanner) arată similar proiectoarelor de imagini.
Unităţi de disc magnetic : sunt periferice de intrare şi ieşire care folosesc ca suport de
inscripţionare, stocare şi citire discuri magnetice. Aceste dispozitive sunt prevăzute cu capete
magnetice mobile pentru scriere şi citire. Uzual sunt întâlnite unităţile floppy-disk (disc flexibil) şi
hard-disk (disc dur).
Dischetele: sunt de două mărimi:
- 5,25 inci: mărimea obişnuită pentru PC-urile fabricate înainte de 1987, care pot stoca
între 100KB şi 1,2 MB (megaocteţi) de date.
- 3,5 inci: au o capacitate de stocare cuprinsă între 400 KB-1.44 MB (înaltă densitate).
Discheta este un suport de memorie care stochează datele şi informaţiile pe un material
magetic flexibil (strat de oxizi magnetici dispus pe un suport de plastic) protejată de o carcasă din
plastic rigidă, prevăzută cu un dispozitiv de acces care se deschide automat în momentul
introducerii dischetei în unitatea FDD (floppy disk drive) şi cu două orificii în partea opusă acestui
dispozitiv. Primul orificiu are rolul de recunoaştere a capacităţii dischetei iar al doilea orificiu
prevăzut cu un dispozitiv de glisare (inchis-deschis) are rolul de a proteja unitatea la scriere
(orificiul este liber implică protecţia dischetei la scriere). Această protecţie are rolul de a prevenii
ştergerea informaţiilor existente cât şi prevenirea infectării (virusării) dischetei. Principiul
fenomenului de scriere şi citire este asemănător principiului de funcţionare a benzilor de casetofon,
citirea şi scrierea realizându-se cu ajutorul capetelor magnetice ce vin în contact cu suprafaţa
discului. De remarcat este faptul că fiabilitatea acestor suporturi de memorie este redusă ceea ce
implică stocarea informaţiilor importante în două copii sau stocarea pe hard disk.
12
Unitatea hard disk: face parte integrantă dintr-un sistem de calcul şi este de fapt un sistem
alcătuit din mai multe discuri suprapuse având un ax de rotaţie comun şi un sistem de scriere şi
citire (platane) prevăzut cu capete magnetice ce pătrund între discuri, având o mişcare de avans
liniar în timp ce discurile execută o mişcare de rotaţie (mii rot/min). Fiecare platan necesită două
capete de citire / scriere, câte unul pentru fiecare faţă. Toate capetele de citire / scriere sunt dispuse
pe un singur braţ mobil, astfel încât ele nu se pot muta independent unul de celălalt. Fiecare platan
are acelaşi numar de piste (tracks) iar o poziţie a unei piste considerată pe toate platanele se
numeşte cilindru (cylinder). Unităţile de disc fix au timpi de acces de 15 milisecunde şi chiar mai
mici la hard-urile actuale. Aceste unităţi se mai numesc şi Winchester fiind numele uneia dintre
primele tehnologii populare pentru disc fix dezvoltate de concernul IBM în anul 1973.
Interfeţele standard pentru traficul datelor între disc şi calculator sunt: ST-506 (specifice
PC/XT şi PC/AT); SCSI (interfaţa standard pentru Apple Macintosh, sistemele UNIX); IDE
(disponibilă calculatoarelor compatibile PC).
Pentru a putea fi folosit ca suport de memorie externă, un disc magnetic trebuie mai întâi formatat.
Prin formatare se realizează împărţirea suprafeţei fizice a discului magnetic în sectoare şi piste
rezultând locaţiile de memorie (cluster-un grup de sectoare de disc). Sistemul de operare atribuie
un număr unic fiecărui cluster şi apoi păstrează structura fişierelor în funcţie de cluster-ele pe care
acestea le folosesc. (3 etape: formatarea fizică, partiţionarea, formatarea logică).
Formatarea : low level (formatare de nivel scăzut) – împărţirea în sectoare şi piste (tracks).
Formatarea : high level (formatarea logică) – creerea structurii logice a discului (crearea pe disc a
unei tabele de alocare a fişierelor, FAT şi a unui sistem de directoare necesare SO-DOS).
Un fişier ocupă cel puţin o locaţie de memorie, dar poate ocupa un număr oricât de mare de locaţii
în limita spaţiului disponibil.
! prin formatarea fizică a unui disc se realizează pierderea irecuperabilă a datelor
existente pe acest suport de memorie externă.
13
Zonele unui disc magnetic:
Master Boot-primul sector de disc - tabela de partiţii şi un program special pentru incarcarea SO.
Cold boot-boot rece-când se porneşte calculatorul.
Warm boot-boot cald-când se resetează un computer care era deja pornit.
FAT-file allocation table-tabela de alocare a fişierelor este o tabelă folosită de sistemul de operare
pentru a localiza fişierele pe un disc.
6. CD-ROM drive: este un periferic de intrare care foloseşte ca suport de stocare a
datelor şi informaţiilor un compact disc (CD). Pentru citire se foloseşte o rază LASER, unitatea
fiind dotată cu echipamente de citire şi transmitere a datelor. Suportul de memorie externă (CD-ul)
este interschimbabil. Practic CD-ul este un disc acoperit cu o suprafaţă metalică, capabil de a stoca
informaţii digitale. Cele mai întâlnite tipuri de compact discuri sunt întâlnite în industria muzicii şi
cinematografiei pentru stocarea înregistrărilor digitale şi CD-ROM-uri folosite pentru stocarea
datelor pentru calculatoare. Cele două tipuri pot fi numai citite (read-only memory), ceea ce
înseamnă că o dată ce ele au fost inscripţionate, pot fi numai citite şi interpretate.
14
Un alt tip de compact disc, numit disc optic reînregistrabil (erasable optical disk), permite
ca datele să fie şterse şi înlocuite cu altele noi.
Placa de Sunet (sound board) : este un periferic de intrare / ieşire destinat producerii de
semnale sonore de pe urme prelucrării şi interpretării datelor din calculator. Practic sound board
15
este o placă de expansiune care permite calculatorului să manipuleze sunete. Aproape toate plăcile
de sunet suportă standardul MIDI (musical instrument digital interface) pentru reprezentarea
electronică a muzicii.
Pe lângă aceasta, majoritatea plăcilor de sunet sunt compatibile Sound Blaster, ceea ce înseamnă
că pot procesa comenzile scrise pentru o placă Sound Blaster, standardul de facto pentru sunetul
pentru PC-uri. Un număr de programe sunt disponibile pentru compunerea şi editarea muzicii care
se conformează standardului MIDI (musical instrument digital interface-interfaţă digitală pentru
instrumente muzicale).
Placa fax-modem : este un periferic de intrare / ieşire care permite transmiterea şi
recepţionarea de semnale fax, date, informaţii, programe înspre şi dinspre alte calculatoare prin
modularea acestora pe o purtătoare de înaltă frecvenţă (linie telefonică, cablu tv., satelit).
Modemul este un acronim pentru modulator-demodulator. Informaţiile calculatoarelor sunt stocate
digital în timp ce informaţiile transmise prin liniile telefonice sunt transmise sub formă de unde
analogice. Modem-ul converteşte datele între aceste două forme. De remarcat este faptul că liniile
telefonice ISDN (reţea digitală cu servicii integrate) trimit datele digital, astfel încât ele nu
necesită modem-uri. ISDN este un standard internaţional de comunicaţie pentru trimiterea vocii,
imaginilor video şi datelor prin linii telefonice digitale. Această reţea suportă rate de transfer al
datelor de 64.000 biţi pe secundă.
Modem
extern
16
Placa de reţea (network interface card) (NIC) : este un periferic de intrare / ieşire care
permite legarea unui calculator într-o reţea de calculatoare interconectate între ele printr-un cablu
coaxial sau plat. În concluzie NIC-urile sunt plăci de expansiune inserate în calculatoare şi sunt
proiectate pentru un anumit tip de reţea, protocol şi mediu de transmisie, deşi unele pot funcţiona
în reţele diferite. Există mai multe tipuri de reţele, cum ar fi:
- reţele locale: calculatoarele sunt aproape fizic unele de altele (LAN- local-area
network).
- reţele de arie largă : calculatoarele se află departe unele de altele şi comunică prin linii
telefonice sau unde radio (WAN, wide-area network).
Alte caracteristici ale reţelelor:
* topologia.
* protocolul.
* arhitectura : punct cu punct sau client / server.
Tastatura (key board) : este un periferic de intrare utilizat pentru introducerea datelor şi
pentru controlarea programelor.
Tastele funcţionale F1-F12 se folosesc pentru a oferii acces rapid la funcţiile specifice
fiecărui program (tipărire, salvare, copiere e.t.c.), deci îndeplinesc roluri ce diferă de la program la
program.
17
Tasta F1 în majoritatea programelor porneşte programul de asistenţă şi ajutor (help) al
respectivelor programe. Fereastra de dialog ce se va deschide ne va oferii explicaţii detaliate
despre modul cum funcţionează programul respectiv.
Tasta ENTER (return) este cea care validează comenzile şi opţiunile selectate anterior. De
asemenea în editoarele de text mută cursorul la începutul liniei următoare. Este important faptul că
returnează controlul programului care rulează curent.
Tasta ESC (escape) este cea care ne ajută la greu, în sensul că putem renunţa la anumite
comenzi selectete anterior prin acţionarea tastei ESC.Tasta Escape de obicei anulează (cancel) sau
întrerupe (abort) operaţia curentă. De asemenea este folosită pentru ieşirea din anumite programe
sau deschide meniul unor aplicaţii. În concluzie dacă am introdus greşit o comandă sau când nu
suntem siguri pe opţiunile selectate acţionăm tasta ESC pentru a suprima acţiunea întreprinsă.
Tasta TAB se foloseşte pentru deplasarea rapidă a cursorului pe ecran, pentru mutarea
dintr-o coloană în alta în cazul tabelelor pe care le creăm, pentru trecerea dintr-o fereastră în alta în
cazul programelor de interfaţă (NC) sau pentru parcurgerea mai rapidă a unor opţiuni.
Tasta CAPS LOCK se foloseşte pentru schimbarea modului de tipărire al caracterelor
alfabetice (litere mari de tipar sau litere mici).
Tastele CTRL şi ALT (control key şi alternante key) se folosesc în combinaţie cu tastele
de culegere (litere) şi cu tastele funcţionale (F1-F12) pentru a oferii acces la mai multe funcţii ale
programului.
Tasta SHIFT împreună cu tastele de culegere va determina tipărirea cu majuscule până în
momentul întreruperii acţiunii acesteia. În combinaţie cu tastele ce au înscrise două simboluri
execută a doua funcţie a tastelor respective. (vezi şirul tastelor numerice, extremele ultimului şir
din zona tastelor de culegere şi tastele din partea dreaptă a acestei zone).
18
Tasta BACKSPACE determină ştergerea de la dreapta spre stânga, unul câte unul a
caracterelor dintr-un şir. (şterge caracterele din stânga cursorului).
Tasta DELETE şterge de la stânga spre dreapta, unul câte unul caracterele dintr-un şir.
(şterge caracterele din dreapta cursorului).
Tasta SPACE (spaţiu) realizează deplasarea cursorului spre dreapta cu o poziţie (pas) la
fiecare apăsare a acesteia. De asemenea dacă cursorul se află în faţa unui caracter sau a unui şir de
caractere prin apăsarea tastei SPACE se deplasează cu un pas caracterul sau şirul de caractere.
Tastele de Poziţionare a Cursorului (cursor control), numite şi tastele săgeţi permit
deplasarea cursorului pe orizontală şi pe verticală fără folosirea mouse-ului. Cu tastele PAGE UP
şi PAGE DOWN se parcurge pagină cu pagină în sus respectiv în jos, iar cu tastele HOME şi END
se realizează deplasarea la începutul respectiv sfârşitul rândului, pe prima linie sau pe ultima linie
a unei liste.
Tasta NUM LOCK activează minitastatura numerică.
Tastele PRINT SCREEN, SCROLL LOCK şi PAUSE se numesc taste DOS deoarece au
anumite funcţii în sistemul de operare DOS, în mediul Windows fiind utilizate foarte rar.
Se observă că tastele speciale (shift, ctrl, alt) sunt dispuse în partea stângă şi partea
dreaptă a zonei tastelor de culegere (litere şi cifre) din motive ergonomice, functiile lor fiind
aceleaşi. Din aceleaşi motive şi tasta Enter o găsim şi în dreapta minitastaturii numerice.
Joystick-ul: este tot un periferic de intrare utilizat pentru pilotarea unor jocuri şi pentru
simularea unor aplicaţii. Butoanele de care dispune preiau funcţiile butoanelor mouse-ului şi al
tastelor de poziţionare dar pot avea şi funcţii complexe.
Creion luminos (light pen): este un periferic de intrare care foloseşte un detector sensibil
la lumină pentru selecterea obiectelor de pe un ecran de afişare.
Placa video: un prim rol al plăcii video este de a transforma semnalul digital provenit
din prelucrarea de către microprocesor a datelor în semnale utilizabile de către monitor.
Un al doilea rol al cartelei video este de a înlesni munca microprocesorului, prin prelucrarea în
microprocesorul propriu a unor părţi din semnalul video, această funcţie numindu-se accelerare
grafică. Cantitatea de informaţie este memorată într-o memorie proprie de tip RAM, mărimea
acestei memorii exprimată în MB (MO) determinând performanţele cartelei video.
19
Memoria RAM a plăcii video reprezintă compromisul realizabil între o rezoluţie cât mai
bună şi o adâncime de culoare cât mai mare. Există o strânsă legătură în ceea ce priveşte sistemul
monitor-
placă video din punct de vedere al rezoluţiei (numărul de puncte distinte de pe o lini verticală
respectiv orizontală, exprimată în pixeli), al adâncimi de culoare (numărul maxim de nuanţe de
culoare afişabile pe ecran) şi al ratei de reîmprospătare (refresh: numărul de imagini distincte
afişabile într-o secundă).
CAPITOLUL 2
PORNIREA CALCULATORULUI ŞI A UNUI PROGRAM
FOLOSIND CUNOŞTINŢE MINIME ÎN DOMENIU
1. Se comută butonul pornit-oprit al calculatorul în poziţia pornit.
20
2. Se aşteaptă până când se finalizează procedurile de verificare, iniţializare şi încărcare
a sistemului de operare (SO).
3. Dacă s-a încărcat programul utilitar de interfaţă cu utilizatorul Norton Commander
(vezi capitolul 4) (sau unul echivalent), pe ecran va fi vizibil sub forma a două ferestre: stânga
respectiv dreapta (left-right).
În aceste ferestre se găsesc listele cu numele fişierelor şi directorilor existentenţi pe
suportul (suporturile) de memorie externe (hard-ul, uri) ale calculatorului. Directorii sunt afişaţi cu
litere mari iar fişierele cu litere mici. Datele, informaţiile, instrucţiunile de program (orice element
soft) sunt memorate pe suporţi de memorie externă şi grupate în funcţie de tipul, caracteristicile
sau destinaţia lor sub formă de fişiere.
Caracteristicile fişierelor:
- tipul fişierului (text, executabil, document, grafic, e.t.c.).
- mărimea fişierului exprimată în octeţi.
- au un nume format din maxim 8 caractere care ne sugerează scopul sau rolul fişierului
şi o extensie formată din maxim 3 caractere care ne prezintă tipul fişierului.
- se pot folosii orice caractere numerice sau alfa-numerice cu excepţia ( : . ; \ * ?
space / > < , )
Fişierele care fac parte din acelaşi program sau sunt destinaţi aceluiaşi scop trebuie
grupate în directori pentru a putea fi mai uşor găsiţi.Un director poate să conţină oricât de multe
fişiere dar poate să conţină şi alţi directori care se numesc subdirectori ai directorului părinte. O
unitate de memorie externă conţine datele, informaţiile, programele (soft-ul) organizate sub forma
unei structuri arborescente care porneşte de la directorul rădăcină al suportului de memorie
respectiv.
Exemplu: C: \ S1 DIR1 s1 S1 DIR1
DIR 1 S2 DIR1 s2 S1 DIR1
S3 DIR1
DIR 2 nume.extensie
S1 DIR2 nume.extensie
DIR 3 S2 DIR2
S1 DIR3 s1 S1 DIR3
S2 DIR3
21
-Fişiere
-
-
C:\DIR2\S1DIR2\nume.extensie reprezintă calea de la unitatea C: la fişierul nume.extensie
S1DIR2 este subdirectorul 1 al directorului 2
O unitate de memorie externă se simbolizează printr-o literă urmată de două puncte. Aceste
simbolizări sunt consacrate.
A: prima unitate de dischetă.
B: a doua unitate de dischetă (dacă există).
C: prima unitate hard disc sau prima partiţie a acestuia (următoarea partiţie a
discului sau o altă unitate hard disc va fi simbolizată în ordinea alfabetică după C).
D: unitatea CD-ROM DRIVE ( va ocupa întotdeauna ultima poziţie alfabetică ). OBS. Prin partiţionarea unei unităţi de memorie se înţelege împărţirea acesteia în mai multe părţi
virtuale, fizic unitatea nesuportând nici o schimbare. Partiţionarea se realizează pentru
administrarea mai comodă a informaţiilor existente pe unitatea de memorieexternă cât şi din
motive de securitate pentru anumite programe, informaţii sau date. !!! Partiţionarea şi formatarea
necesită un studiu aprofundat în domeniu sau contactarea unui specialist.
Exemplu:
C:\ ( prima partiţie )
2 GB
COREL
GAMES
OFFICE 2000
PROGRAM FILES
WINDOWS 98
D:\ ( a doua partiţie )
600 MB
GAMES
E:\ ( a treia partiţie )
600 MB
DOCUMENTE
F:\
unitatea
CD-
ROM
640 MB
Capacitatea totală a unităţii este de 3,2 GO
22
4. Identificarea locului în care ne găsim în structura arborescentă se realizează astfel:
Fereastra în care se află cursorul utilitarului Norton Commander (dreptunghiul alb) se numeşte
fereastra activă şi aceasta conţine eticheta (în partea de sus a ferestrei pe mijloc) care ne indică
calea de la directorul rădăcină al unităţii de memorie (unitatea curentă) până la directorul curent (al
cărui conţinut este afişat în fereastra activă).
Exemplu: C:\ DIR 2\ S1 DIR2
C:\GAMES\SAH
Deasemenea sub ferestre, pe linia de comandă a sistemului de operare există un prompter care
reprezintă invitaţia făcută utilizatorului de a introduce comenzi şi care conţine în general calea
până la directorul curent.
5. Schimbarea unităţii de memorie se face tastând în linia de comandă a prompterului
numele unităţii de memorie ( a: , c: , e.t.c. ) după care tastăm Enter.
6. Intrarea într-un director afişat în fereastra activă se realizează prin poziţionarea
cursorului cu ajutorul tastelor de deplasare pe directorul respectiv după care se
validează cu tasta Enter.
7. Pentru a pornii un program se parcurg următoarele etape:
-se caută (începând de la directorul rădăcină al fiecărei unităţi de memorie) directorul care
conţine programul dorit; (căutarea se face cu tastele de deplasare sau cu mouse-ul).
-se intră cu Enter în acel director pentru a deveni directorul curent şi pentru a afişa lista sa
de subdirectori şi fişiere;
-din lista de fişiere se vor căuta fişierele executabile, adică fişierele care au extensia: .bat ;
.com ; .exe ; (dar numai unul dintre acestea va porni programul).
-dintre acestea se alege fişierul cu numele cel mai apropiat de numele programului
(directorului) sau cu un nume cât mai sugestiv referitor la rularea programului (start, go, run, e.t.c )
-se poziţionează cursorul pe fişierul selectat ca fiind fişier de pornire şi se tastează Enter.
8. Ieşirea dintr-un program se poate face în mod diferit de la program la program. În
general se iese în meniul principal al programului acţionând tasta Escape (ESC).
Uneori se cere confirmarea ieşirii ( Y sau N ). Meniul programului poate să conţină
opţiunea de părăsire a programului care se selectează cu tastele de deplasare după care
se acţionează Enter sau cu ajutorul Mouse-ului.
23
9. Ieşirea din director se realizează prin poziţionarea cursorului pe prima linie a listei de
directori şi fişiere, linie ce conţine două puncte ( . . ) simbolizând directorul părinte al directorului
curent, după care se acţionează tasta Enter.
REPORNIREA CALCULATORULUI ÎN CAZUL BLOCĂRII
În cazul blocării calculatorului se încearcă succesiv până la obţinerea rezultatului dorit
următoarele metode:
1. Combinaţia de taste CTRL+ALT+DEL (control+alternante+delete)
2. Se acţionează butonul RESET de pe carcasa calculatorului.
3. Se opreşte calculatorul de la butonul pornit-oprit, se aşteaptă 30 de secunde după care se
reporneşte calculatorul de la butonul pornit-oprit.
OCTET
În 1946 John Tukey, un statistician renumit a folosit pentru prima oară termenul ” bit ”
(binary digit – cifră binară) care reprezintă cea mai mică unitate de informaţie reprezentabilă pe un
calculator. Un singur bit poate conţine doar una din cele două valori: 0 sau 1. Acest lucru
presupune convertirea datelor de intrare cu ajutorul unor coduri în şiruri de simboluri 0 şi 1. În
urma prelucrării acestora rezultă informaţii care pentru a putea fi folosite trebuiesc decodificate,
adică convertite într-o formă utilizabilă (text, grafică, sunet, caractere numerice sau alfanumerice,
animaţie, e.t.c.). Datele şi informaţiile stocate şi prelucrate în calculator sunt caracterizate prin
mărimea acestora. Datorită faptului că un sistem de calcul prelucrează simultan un grup de mai
mulţi biţi, se foloseşte unitatea ” byte ” care este compusă din 8 biţi consecutivi. De aici rezultă
denumirea de octet, echivalentul cantitativ al byte-ului.
Rezultă: 1 octet = 1 byte = 8 bit = 23 bit.
Calculatoarele uneori sunt clasificate în funcţie de numărul de biţi pe care îl pot procesa la un
moment dat , sau de numărul de biţi folosit pentru a reprezenta adresele din memorie. Sistemele de
calcul performante lucrează pe 32 de biţi, ceea ce înseamnă că folosesc 32 de biţi pentru
identificarea fiecărei adrese din memorie. În general memoriile pot accesa simultan pentru a citii şi
a scrie un număr multiplu de octeţi, de regulă de la 16 biţi = 2 octeţi în sus (2 octeţi = 1 cuvânt de
memorie).
Multiplii:
1Ko = 1 Kb = 1024 biţi = 210
biţi; (kilo-octeţi, kilo-byte)
24
1Mo = 1 Mb = 1024 Ko = 220
biţi; (mega-octeţi)
1Go = 1Gb = 1024 Mo = 230
biţi; (giga-octeţi)
Exemple de echivalenţe octal-binar:
Octal Binar
0 000
1 001
2 010
3 011
4 100
5 101
6 110
7 111
Octalul se referă la sistemul de numeraţie în baza 8. Programele afişează deseori datele în
formatul octal deoarece acesta este uşor de convertit (tradus) în formatul binar.
MEMORII FIZICE
Reprezintă dispozitive fizice care au drept scop stocarea datelor şi informaţiilor în vederea
prelucrării ulterioare a acestora.
MEMORIILE RAM ( random access memory-memorie cu acces aleatoriu)
Sunt folosite în general ca memorii de lucru (internă) şi prezintă următoarele caracteristici:
- accesul aleator (de tip matriceal) pe baza unei adrese la oricare dintre locaţiile de
memorie.
- eficienţă ridicată la scriere şi citire.
- volatilitatea (proprietatea datelor de a se păstra în memorie numai atât timp cât
acesteia i se transmit periodic semnale de reîmprospătare ceea ce înseamnă că la
oprirea sistemului de calcul memoria RAM se descarcă rezultând pierderea datelor
din RAM).
OBSERVAŢIE: se recomandă ca orice activitate utilă desfăşurată într-o anumită sesiune de lucru
să fie salvată pe un alt tip de memorie (externă: hard disk sau floppy disk) pentru a se putea revenii
oricând asupra subiectului acesteia.
25
MEMORIILE ROM ( read only memory-memorie numai cu citire)
Datorită tipului suportului de memorare utilizat permit o singură inscripţionare a datelor, acestea
nemaiputând fi şterse ci doar citite oricât de mult. Acest tip de memorie este specifică unei
anumite părţi din BIOS (basic input output system) (instrucţiuni introduse de către producător
necesare iniţializării sistemului de calcul) precum şi unor memorii externe de tip CD-ROM.
MEMORIILE PROM (FLASH PROM)
Acestea sunt memorii programabile numai cu citire în care printr-o metodă specială utilizatorul
poate face modificări pentru actualizarea informaţiilor specifice unei anumite părţi din BIOS.
MEMORII DE TIP SUPORT MAGNETIC
Sunt specifice memoriilor externe: harddisk-urilor sau benzilor magnetice.
Caracteristici:
- datele şi informaţiile se pot păstra un timp nelimitat.
- capacitate mare de stocare a datelor.
- timpi de acces şi de transfer mari (memorii relativ lente).
Caracteristicile generale ale memoriilor:
-capacitatea de memorare se exprimă în număr de octeţi de informaţii care pot fi depozitaţi în
memorie.
Ex: RAM 8-128 MB RAM
HDD 1-10 GB RAM
FDD 1,44 MB RAM
-timpul de acces: reprezintă timpul necesar dintre momentul apelării informaţiei dintr-o anumită
locaţie de memorie de către procesor până la obţinerea acesteia la ieşirea din memorie (în general
de ordinul nanosecundelor).
-rata de transfer: reprezintă cantitatea de informaţie transferată dinspre sau înspre memorie în
unitatea de timp (1s).
MEMORIILE CACHE
26
Sunt memorii RAM cu capacitate mai mică dar mai rapide care permit accesul rapid la
informaţii consecutive. Sunt compuse din cipuri distincte poziţionate pe placa de bază în
apropierea microprocesorului (cache externă) sau în microprocesor (cache internă).
Exemplu: cache externă: 128 Ko, 256 Ko, 512 Ko
cache internă: 8Ko, 16Ko, 32 Ko
CAPITOLUL 3
SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS
( Microsoft Disk Operating System )
Este sistemul de operare standard pentru calculatoarele compatibile IBM, apărut în
anul1981 împreună cu primul calculator IBM-PC. Versiunile DOS au evoluat în timp şi au
îmbunătăţit versiunile precedente dar cu toate acestea a rămas un sistem de operare pe 16 biţi ce nu
suportă mai mulţi utilizatori şi având o limită de memorie de 1 MB.
Sistemul de operare este programul de bază dintr-un calculator care îndeplineşte
următoarele funcţii:
-pornirea sistemului.
-alocarea resurselor şi gestionarea acestora (accesul direct al datelor de la periferice la memoria
internă (RAM), coduri de întrerupere, e.t.c).
-pornirea şi supravegherea rulării altor programe.
-furnizează programe utilitare pentru uşurarea unor sarcini accesate frecvent (căutarea fişierelor şi
a directorilor, editarea textelor simple, conecterea calculatorului cu un alt sistem e.t.c).
În concluzie SO reprezintă interfaţa dintre partea hard a sistemului de calcul şi utilizator, oferindu-
i acestuia posibilitatea de a introduce comenzi fără a cunoaşte funcţionarea detaliată a sistemului
de calcul.
27
Există mai multe versiuni ale sistemului de operare DOS, ultima fiind 6.2. Versiunea 7 nu mai este
un sistem de operare de sine stătător ci apare ca parte componentă a sistemului de operare
Windows 95, din motive de compatibilitate cu programele DOS.
Componentele Sistemului de Operare DOS
DOS este un sistem de operare cu nucleu de interfaţă hardware (nucleul semnifică partea esenţială
pentru funcţiile calculatorului), astfel încât toate comenzile utilizatorului, toate celălalte
componente precum şi programele utilitare apelează pentru comunicarea cu sistemul de calcul
acest nucleu.
1. Fişierul IO.SYS: este un fişier de sistem care completează instrucţiunile de lucru cu
perifericele de intrare-ieşire.
2. Fişierul MS DOS.SYS: este un fişier de sistem care conţine restul instrucţiunilor de lucru
necesare a fi transmise sistemului de calcul.-nivel soft
3. Fişierul COMMAND.COM: este un fişier de sistem care recunoaşte şi introduce în cod
maşină comenzile introduse de către utilizator (comenzi interne şi externe)-procesor de
comenzi.
4. Fişierul CONFIG.SYS: este un fişier de configurare a sistemului ce conţine instrucţiuni sub
formă de text referitoare la specificarea dispozitivelor periferice opţionale (hardware) pe care
le foloseşte calculatorul şi dispune încărcarea driver-lor acestora în memorie.
5. Fişierul AUTOEXEC.BAT: este un fişier de configurare a sistemului care conţine instrucţiuni
sub formă de text referitoare la comenzile care se execută automat la începutul unei sesiuni de
lucru (încarcă driver-ul soft al mouse-ului, al plăcii de sunet, specifică caile de căutare a unor
comenzi în structura arborescentă, determină rularea automată a unor programe utilitare).
OBSERVAŢIE: fişierele de configurare pot lipsi uneori din configurarea unui sistem faţă de
fişierele de sistem care nu pot lipsi din configuraţia unui sistem de calcul. Ştergerea unuia dintre
cele trei fişiere de sistem are ca rezultat imposibilitatea pornirii calculatorului fără folosirea unei
”dischete sistem” numită şi ”dischetă de boot”.
Ca o recomandare este necesar ca indiferent de sistemul de operare instalat pe sistemul de calcul,
să posedăm o dischetă sistem. De remarcat că o asemenea dischetă nu se obţine prin simpla
copiere a fişierelor sistem de pe unitatea hard pe dischetă ci se transferă fişierele de sistem prin
introducerea la prompterul DOS a comenzii: sys c: a: (sys c: ) după care se aşteaptă mesajul de
confirmare al transferului de pe unitatea hard pa unitatea de dischetă. În cazul necesităţii utilizării
acestei dischete sistem procedura este următoarea: se introduce discheta sistem în unitatea de
dischetă, după care se porneşte sistemul de calcul. După ce se realizează citirea dischetei de către
28
sistem pe ecran va apare unitatea de memorie externă (unitatea de dischetă) urmată de prompterul
DOS care aşteaptă comanda: sys a: c: , care se validează cu Enter şi apoi se aşteaptă confirmarea
transferului de fişiere. În acest moment transferul este realizat urmând introducerea la prompter a
numelui unităţi hard, validarea realizându-se cu Enter. Există situaţii când mai întâi trebuie făcute
setări în SETUP pentru ca după introducerea dischetei sistem şi pornirea calculatorului, acesta să
boot-eze (să se iniţializeze) de pe discheta sistem, etapele ulterioare fiid cele prezentate anterior.
Este recomandat ca sistemul de calcul să fie setat în aşa fel încât prima prioritate la iniţializarea
sistemului să o aibă hardiscul iar a doua prioritate unitatea de dischetă fapt care nu mai necesită
intervenţii în Setup. Pentru intrarea în Setup se acţionează în general tasta Delete atunci când se
porneşte calculatorul şi când pe ecran se afişează acest mesaj: ”press del for run setup” sau un altul
echivalent. Pentru intrarea în setup se mai folosesc şi alte metode sau combinaţii de taste. În
mediul Windows această dischetă sistem se poate crea la instalarea sistemului de operare
Windows, când procedura de instalare oferă posibilitatea creării unei asemenea dischete sau în
meniul Control Panel, submeniul Add/Remove Programs există un buton cu menţiunea Startup
Disk.
ETAPELE PORNIRII UNUI CALCULATOR ECHIPAT CU SO MS-DOS.
1. pornirea sistemului de calcul conduce automat la încărcarea în memoria internă a
instrucţiunilor din BIOS şi la verificări succesive ale prncipalelor periferice de intrare-ieşire:
a. placa video şi monitorul. ( în cazul absenţei unuia din cele doua elemente se vor emite semnale
sonore specifice), tastatura.
b. autodetecţia memoriei şi verificarea integrităţii acesteia prin scriere şi citire. (defecte ale
memoriei conduc la apariţia unor mesaje de eroare: ”memory test failed”).
c. prin specificarea utilizatorului a unor opţiuni în BIOS se afişează tipurile de memorie externă
sau prin autodecţie se verifică existenţa acestora şi parametri de funcţionare. (în caz de eroare :
”hard disk failure”).
d. verificarea prezenţei fişierelor sistem.
2. încărcarea sistemului de operare şi implicit a fişierelor de sistem şi de configurare. (lipsa
oricărui fişier sistem duce la apariţia mesajelor de forma: ”mising operating system; remove
floppy disk and press any key; change disk ”).
3. apariţia prompterului DOS (invitaţia sistemului de operare către utilizator de a introduce
comenzi).
COMENZI MS DOS
29
În cazul absenţei unui program de interfaţă , rularea unei aplicaţii se poate realiza cu ajutorul
comenzilor DOS. Prin intermediul acestor comenzi se poate copia, muta, şterge, rula orice
aplicaţie sub DOS, crea un director, edita un fişier e.t.c.
Comenzile se introduc la promterul DOS de la tastatură.
1. CLS-clear screen: şterge ecranul.
2. DATE- afişează data şi permite modificarea ei.
3. TIME- afişează ora cu posibilitatea modificării acesteia.
4. DIR-afişează lista de directori, subdirectori şi fişiere.
Exemplu:
DIR _ [ NUME DIRECTOR ]
DIR_ [ C : ][ PATH ][ FILENAME.EXT ]
DIR/P/W/O/S/B/L/C_[ NUME DIRECTOR ]
Comutatori:
/P- afişează fişierele ecran cu ecran.
/W- afişează fişierele pe rânduri.
/A- afişează fişierele cu atribute selectate.
/O- afişează fişierele după un criteriu de ordonare selectat.
/S- afişează fişierele şi în subdirectori.
/B- afişează fişierele fără detalii.
/L- afişează fişierele cu litere mici.
/C- afişează informaţii despre comprimarea discului.
De remarcat că liniuţa ( _ ) din comanda reprezintă tasta SPACE.
Această observaţie este valabilă şi pentru comenzile ulterioare.
5. COPY- copiază fişiere într-un director sau pe o unitate de memorie.
Exemplu:
COPY_[ NUME ]_ DESTINAŢIA
COPY/Y_ [ C : ][ PATH ][ SOURCE.EXT ]_[ D : ][ PATH ][ DESTINATION.EXT ]
Comutator:
/Y- suprapune peste fişierele existente fără a cere confirmarea.
6. DELTREE-şterge un director indiferent ce conţine (subdirectori şi fişiere).
30
Exemplu:
DELTREE/Y_[ NUME DIRECTOR ]
DELTREE/Y_[ C: ][ PATH ]
Comutator:
/Y-şterge directorul (catalogul) fără a cere confirmarea.
7. DEL-şterge un fişier.
Exemplu:
DEL/P_[ C: ][ PATH ][ FILENAME.EXT ]
Comutator:
/P- cere confirmarea înaintea ştergerii unui fişier.
8. EDIT-lansează editorul DOS şi opţional încarcă un fişier pentru editare.
Exemplu:
EDIT_[ C: ][ PATH ][ FILENAME.EXT ]
EDIT_ C:\ AUTOEXEC.BAT
9. FORMAT-formatarea unei unităţi de memorie externă.
Exemplu:
FORMAT_A:
FORMAT_A:/S/F/Q/U/V/B/C
Comutatori:
/S- creează o dischetă sistem.
/F- formatează la dimensiunea indicată.
/Q- execută o formatare rapidă.
/U- execută o formatare necondiţionată.
/V- creează discului o etichetă de volum (volum label).
/B- alocă spaţiu pentru fişierele sistem, dar nu le copiază.
/C- realizează testul sectoarelor pentru verificarea utilităţii acestora.
10. MD (MKDIR)- crează un director nou.
Exemplu:
MD_[ NUME DIRECTOR ]
MD_D:\GAMES\MONOPOLY
11. MOVE- mută fişierele în poziţiile specificate sau redenumeşte un catalog (director).
31
Exemplu:
MOVE_[ D: ][ OLDPATH ][ FILENAME.EXT ]_[ C : ][ NEWPATH ][FILENAME.EXT ]
12. RD (RMDIR)- şterge un director gol.
Exemplu:
RD_[ C: ][ PATH ]
13. REN (RENAME)- redenumeşte un fişier.
Exemplu:
REN_[ D: ][ PATH ][ ORIGINALNAME.EXT ]_[ D : ][ PATH ][NEWNAME.EXT ]
14. TYPE- afişează conţinutul unui fişier.
Exemplu:
TYPE__[ C: ][ PATH ][ FILENAME.EXT ]
TYPE__[ C: ][ PATH ][ CONFIG.SYS ]
15. DEFRAG- defragmentează şi optimizează o unitate de memorie (hard disk) reorganizând
fişierele acestuia.
Exemplu:
DEFRAG_C:/U/S:-D(-N, -E, -S, )
Comutatori:
/U- lasă spaţii libere între fişiere.
/S- resortează unitatea de memorie după următoarele criterii:
-N numele fişierelor.
-E extensia fişierelor.
-D data apariţiei fişierelor pe unitatea respectivă.
-S dimensiunea (mărimea) fişierelor.
16. CD- schimbă directorul curent.
Exemplu:
CD_ NUME DIRECTOR
17. CD . . – ieşirea în directorul părinte.
18. DISKCOPY- copiază o dischetă.
Exemplu:
DISKCOPY_ A:_A:
DISKCOPY_ SOURCEDISK_DESTINATIONDISK
32
19. HELP- porneşte sistemul de asistenţă soft DOS (ajutor).
Exemplu:
HELP_DISKCOPY
20. MEM- afişează memoria disponibilă.
Exemplu:
MEM/P/C/F
Comutatori:
/P- afişează ecran cu ecran.
/C- afişează programele încărcate în memorie.
/F- listează memoria liberă.
21. MSBACKUP- porneşte programul utilizat la executarea copiilor de siguranţă sau la
restaurarea discului sau a directorilor (fişierelor) selectaţi.
22. SCANDISK- detecteată şi remediază erorile de pe discul magetic (hard).
Exemplu:
SCANDISK_d:/ALL/SURFACE/NOSAVE/CHECKONLY/AUTOFIX
Comutatori:
/ALL- verifică toate discurile existente în sistem.
/CHECKONLY- verifică fără remediere.
/NOSAVE- şterge dar nu salvează fişierele încrucişate.
/SURFACE- execută o verificare a suprafeţei discului.
/AUTOFIX- remediază erorile fără a cere confirmarea.
CAPITOLUL 4
PROGRAME DE INTERFAŢĂ CU UTILIZATORUL
UTILITARUL NORTON COMMANDER
Modul incomod şi predispus greşelilor de a introduce comenzi greşite de la tastatură a
condus la realizarea unor programe cu ajutorul cărora utilizatorii pot executa comenzi cu totul
diferit. Aceste programe de interfaţă numite Shell (scoică) se interpun între utilizator şi sistemul de
operare învelindu-l cu o suprafaţă grafică foarte prietenoasă care oferă posibilitatea de a executa
33
comenzi şi alte operaţii, de a stabilii parametrii de lucru şi de a selecta diferite opţiuni, evitându-se
necesitatea memorării comenzilor în limbajul sistemului de operare.
Exemple de programe Shell:
Norton Commander (Symantec)
PC Shell (IBM)
Dos Navigator
X Tree Gold
NORTON COMMANDER
Aspectul şi conţinutul ecranului atunci când NC este încarcat în memoria RAM şi
aşteaptă comenzile utilizatorului este următorul: fig.nr.
-Meniurile sunt de tip ”pop-up”.
-Eticheta conţine numele sau numele întreg (unitatea, calea, numele) directorului al cărui conţinut
este afişat în fereastra respectivă (fereastra activa) sau una dintre menţiunile INFO, VIEW, LINK.
-Bara de stare oferă informaţii (mărime, data creării e.t.c) despre elementul sau elementele (fişier,
director) selectat (e) în fereastra respectivă .
-Zona 1-10 corespunde tastelor funcţionale F1-F10
-Linia de comandă.
Conţinutul ferestrelor:
-lista de directori, subdirectori şi fişiere ai unităţii de memorie selectate.
-suportul de memorie al unei unităţi de memorie externă proprie calculatorului sau suportul de
memorie al unei unităţi ce aparţine altui sistem de calcul cu care acesta este legat în reţea sau prin
cablu (în etichetă apare menţiunea LINK).
-informaţii despre unitatea de memorie şi directorul al cărui conţinut este afişat în cealălaltă
fereastră precum şi informaţii despre gradul de ocupare a memoriei interne (memoria
convenţională-640 KO).
-structura arborescentă a unităţii de memorie corespunzătoare celeilalte ferestre (apare menţiunea
TREE în etichetă).
-conţinutul de informaţii dintr-un fişier sau informaţii despre un director (mărime, număr fişiere)
selectat în cealălaltă fereastră.(menţiunea VIEW în etichetă).
34
Comenzi generale în NC
-Intrarea într-un director şi vizualizarea conţinutului acestuia-se realizează prin poziţionarea
cursorului cu ajutorul tastelor de deplasare pe numele directorului respectiv şi se acţionează Enter.
Această operaţie se realizează şi cu ajutorul mouse-ului prin poziţionarea cursorului acestuia pe
numele directorului (programului respectiv), după care se execută dublu-clic pe butonul din stânga
al mouse-ului.
-Trecerea cursorului dintr-o fereastră în alta se realizează cu ajutorul tastei TAB sau se deplasează
cursorul mouse-ului în fereastra respectivă şi se dă un simplu- clic pe butonul din stânga al mouse-
ului.
-Ieşirea în directorul părinte se realizează prin poziţionarea cursorului cu ajutorul tastelor de
deplasare pe orizontală sau pe verticală pe prima linie a listei de fişiere (pe cele doua puncte
orizontale) după care tastăm Enter sau cu ajutorul tastei HOME după care tastăm Enter. Aceeaşi
operaţie se realizează prin poziţionarea cursorului mouse-ului pe prima linie a listei de fişiere după
care se execută dublu-clic cu butonul din stânga al mouse-ului.
-Schimbarea unităţii de memorie se iniţiază cu combinaţia de taste ALT+F1 pentru fereastra din
stânga respectiv ALT+F2 pentru fereastra din dreapta. În urma acestei operaţii va apare în
fereastra respectivă o fereastră de selecţie ce conţine numele unităţilor de memorie disponibile
dintre care se selectează cu ajutorul tastelor de deplasare pe orizontală ( ) unitatea dorită
şi apoi se tastează Enter. Aceeaşi operaţie se poate realiza cu ajutorul mouse-ului : cu un clic pe
butonul din stânga se deschide meniul Left sau Right din bara de meniuri, se dă un clic cu acelaşi
buton al mouse-ului pe opţiunea Drive după care va apare fereastra ce conţine numele unităţilor de
memorie dintre care tot cu un simplu clic, cu acelaşi buton vom selecta numele unităţii dorite.
Fereastra activă:
una dintre cele doua ferestre ale utilitarului NC este întotdeauna fereastră activă şi se
caracterizează prin acea că în ea este afişat conţinutul directorului curent. Există o strânsă legătură
între calea afişată la prompterul DOS, conţinutul ferestrei active şi eticheta acestei ferestre care
indică directorul curent şi în general calea până la acesta.
Recunoaşterea ferestrei active:
35
-Conţine cursorul utilitarului (acel dreptunghi de culoare diferită (în general alb) faţă de culoarea
fondului celor două ferestre).
-Eticheta, are de asemenea un fond de culoare diferit (alb) de culoarea ferestrelor.
Taste funcţionale:
F1-HELP : porneşte programul de asistenţă şi ajutor al utilitarului NC. F1 afişează indicaţii
despre utilizarea comenzii sau obţiunii iniţializată şi nefinalizată. Dacă se actionează F1 fară ca
anterior să se fi introdus altă comandă, se afişează meniul general adică cuprinsul programului de
asistenţă. Ieşirea din acesta se face cu ESC sau cu comanda oferită de HELP.
F2-MENU : este tasta de deschidere a meniului definit de utilizator. În directorul care conţine
fişirele utilitarului NC există un fişier “nc.mnu” care conţine meniurile create de utilizator după
dorinţă. Practic acest meniu este util prin faptul că sub un nume sugestiv pot fi grupate mai multe
comenzi necesare pentru a pornii rapid o aplcaţie.
F3-VIEW : are rolul de a vizualiza conţinutul fişierului selectat cu ajutorul cursorului. Se pot
vizualiza fisiere de tip text ce au extensia: .txt , .doc , .readme , e.t.c. Odată pornită vizualizarea
unele taste funcţionale îndeplinesc diferite roluri oferind obţiuni suplimentare: (HEX, ASCII,
FIND). De asemenea utilitarul NC conţine fişiere filtru pentru vizualizarea unor tipuri de fişiere
imagine pe care le recunoaşte după extensie.
ASCII-un fişier de text în care fiecare octet reprezintă un caracter corespunzător din codul ASCII.
HEX-prescurtare de la hexazecimal-se referă la sistemul de numeraţie în baza 16, care constă din
16 simboluri unice: numere de la 0 la 9 şi cifre de la A la F.
FIND-căutare.
F4-EDIT : porneşte editorul de text al utilitarului NC. În cazul fişierelor de tip text spre deosebire
de F3 care oferă posibilitatea vizualizării, F4 oferă atât vizualizarea cât şi editarea unui fişier
(apare un cursor de editare care este simbolizat printr-o liniuţă orizontală pulsatorie). Editarea se
realizează dela tastatură . Pentru părăsirea editorului se utilizează tasta ESC şi sunt două cazuri:
a) dacă la terminarea editării s-a acţionat tasta F2 (save) se realizează salvarea fişierului editat sau
modificat. În urma salvării conţinutul original (dacă a existat) se pierde complet.
b) dacă s-a efectuat editarea şi se apasă tasta ESC se va deschide o fereastră de dialog ce conţine
obţiunile: SAVE - salvează editarea sau modificările realizate.
DON’ T SAVE – nu salvează modificările, fişierul ramânând în starea iniţială.
CANCEL – renunţă .
De remarcat faptul că modificarea prin editare a unor fişiere poate produce pierderea irecuperabilă
a unor date, împiedicarea rulării programelor sau chiar nepornirea sistemului de calcul.!!!
F5-COPY : are rolul de a pornii procedura de copiere prin deschiderea ferestrei de dialog în care
se poate specifica unde se face copierea (unitatea, calea), dacă se va face copierea inclusiv a
directorilor selectaţi, în fereastră aflându-se şi butoanele pentru execuţia copierii sau renunţarea la
36
procesul iniţiat. Copierea se referă la fişierul sau directorul selectat cu ajutorul cursorului sau la un
grup de fişiere sau directori inseraţi cu tasta INSERT (copierea mai multor elemente simultan). De
asemenea cu tasta * (steluţă) aparţinând minitastaturii numerice se poate selecta întreaga listă de
fişiere dintr-un director. În urma marcării culoarea elementelor se va schimba semnificând
apartenenţa acestora la selecţie.
Etapele procesului de copiere:
-Se intră în directorul destinaţie situat în una din cele două ferestre. Dacă directorul destinaţie nu
există,atunci se va crea după care se va intra în acesta.
-Se trece în cealălaltă fereastră şi se va selecta cu ajutorul cursorului directorul sursă sau fişierele
care urmează a fi copiate.
-Se acţionează tasta F5. În acest moment fereastra activă trebuie să conţină elementele ce urmează
a fi copiate (sursa).
-Dacă în selecţie se găsesc şi fişiere şi directori sau mai mult decât 1 director atunci cu ajutorul
tastei SPACE trebuie marcată căsuţa din fereastra de dialog ce are menţiunea : INCLUDE
SUBDIRECTORIES.
-Se dă comanda COPY prin apăsarea tastei ENTER.
OBS. După deschiderea ferestrei de dialog se poate modifica destinaţia implicită prin ştergerea
acesteia cu BACKSPACE sau DELETE, după care se va edita calea până la noua destinaţie.
F6-MOVE/RENAME (mută/redenumeşte) : are rolul de a iniţializa procedura de mutare sau
redenumire.
MOVE-în acest caz sunt valabile toate etapele şi observaţiile de la F5, cu precizarea că eticheta va
conţine menţiunea MOVE/RENAME. În urma unor setări din meniuri este posibilă cererea unor
confirmări ale comenzii.
OBS. Deoarece mutarea presupune copierea urmată de ştergerea originalului anumite tipuri de
fişiere (cu atributele: read-only, system) vor necesita confirmări suplimentare. Fereastra de
confirmare conţine butoanele:
Confirmare: MOVE sau YES
ALL- şterge toate fişierele fără reconfirmare individuală.
SKIP-trece peste ştergerea acelui fişier dar procesul continuă.
CANCEL-anulează comanda începând din acel moment.
RENAME (redenumire) se va referi la un singur element (fişier sau director) selectat sau inserat şi
în cadrul aceleiaşi ferestre de dialog se va şterge calea conţinând destinaţia mutării, apoi se va
edita noul nume.
OBS. În cazul redenumirii se execută operaţia de copiere urmată de ştergere numai dacă mutarea
se realizează de pe o unitate de memorie pe altă unitate de memorie. În cazul mutării dintr-un
37
director în alt director aparţinând aceleiaşi unităţi de memorie, nu se realizează practic copierea şi
ştergerea elementelor respective ci doar se modifică apartenenţa elementelor realizându-se
modificări în zona FAT.
F7-MKDIR (make directory-crează un director gol) : are rolul de a porni procedura de creere a
unui nou director în directorul curent, deci în fereastra activă. După acţionarea tastei F7 se
deschide o fereastră de dialog în care se va introduce de la tastatură numele noului director, după
care se validează cu Enter sau se renunţă cu Escape.
F8 –DELETE (şterge) : acţionarea tastei F8 realizează ştergerea fişierului sau a directorului
selectat cu ajutorul cursorului în fereastra activă, sau a mai multor fişiere selectate cu ajutorul
tastei Insert. Selectarea elementelor se realizează la fel ca la copiere (F5). Validarea comenzii se
face cu Enter iar renunţarea la procedură cu Escape.
! Atenţie: ştergerea anumitor fişiere poate duce la imposibilitatea rulării unor programe sau la
blocarea sistemului de calcul ( fişiere sistem, fişiere de configurare a sistemului, anumite fişiere
din directorul Windows, e.t.c.).
F9 -PULL-DOWN : oferă posibilitatea vizualizării barei de meniuri atunci când aceasta nu este
vizibilă datorită setărilor utilitarului NC. Acţionarea testei ESC conduce la ascunderea barei de
meniuri până în momentul apelării acesteia cu tasta F9.
F10 –QUIT (ieşire) : are rolul de ieşire din utilitarul NC, adică părăsirea programului de interfaţă
cu utilizatorul şi descărcarea acestuia din memoria internă (RAM).
În anumite cazuri încărcarea şi părăsirea interfeţei cu utilizatorul se face automat datorită
existenţei unei linii de comandă în fişierul autoexec.bat care determină întreruperea încărcării
sistemului de operare Windows oferind posibilitatea lucrului în NC corespunzător sistemului de
operare Windows. Astfel la ieşirea din NC sistemul continuă încărcarea SO Windows-intrarea în
mediul Windows.
MENIURI NC
MENIURILE LEFT-RIGHT: se referă la comenzile şi opţiunile corespunzătoare ferestrei din
stânga respectiv dreapta. Aceste meniuri sunt identice şi conţin trei zone referitoare la:
a) ce se afişează în fereastră.
b) cum şi în ce ordine se afişează în fereastră.
c) schimbarea unităţii de memorie, filtrarea afişării şi reîmprospătarea informaţiilor afişate.
a)
BRIEF (pe scurt):
- afişează lista de directori şi fişiere numai nume şi extensie.
FULL:
38
- afişează lista de directori şi fişiere pe o singură coloană cu informaţii detaliate (nume,
extensie, mărimea, data şi ora creării). În cazul directorilor în locul mărimii
(dimensiunii) acestora apare menţiunea DIR.
INFO:
- afişează informaţii despre conţinutul celeilalte ferestre (dimensiunea totală,numărul
directorilor şi al fişierelor şi conţinutul fişierului ”DIRINFO” dacă există).
- numele unităţii de memorie referitor la cealălaltă fereastră, capacitatea maximă a
unităţii de memorie, spaţiul liber (disponibil) pe unitatea de memorie respectivă
- cantitatea totală de memorie convenţională (640 KO) şi gradul de ocupare al acesteia.
TREE:
- afişează structura arborescentă a unităţii de memorie externă din cealălaltă fereastră.
QUICK VIEW (vizualizare rapidă):
- afişează conţinutul fişierului selectat în cealălaltă fereastră sau informaţii despre
directorul selectat (număr de fişiere, cantitatea totală de informaţie).
39
LINK (legătură):
- deschide fereastra de dialog pentru stabilirea legăturii prin cablu paralel sau serial
cu un alt calculator. Acest lucru presupune existenţa pe ambele calculatoare a aceleiaşi
versiuni de NC. Pentru ambele calculatoare în fereastra de dialog sunt precizate porturile
seriale sau paralele la care se va conecta cablul de legătură şi regimul de lucru al
calculatoarului MASTER (stăpân) sau SLAVE (slugă). Întotdeauna unul din cele două
sisteme de calcul va fi MASTER iar celălalt va fi SLAVE, opţiunile alese fiind validate
cu Enter sau anularea legăturii cu Cancel. După stabilirea legăturii comenzile se pot da
numai de pe MASTER, pe ecranul sistemului SLAVE fiind afişată o fereastră ce conţine
cantitatea de date transmise şi recepţionate. Pe ecranul calculatorului MASTER în una
dintre ferestre în eticheta căreia este menţiunea LINK vor fi afişate informaţiile (structura
de directori şi fişiere, structura arborescentă, e.t.c.) ce aparţin unei unităţi de memorie
externă ale calculatorului SLAVE. Dezactivarea legăturii se realizează cu LINK de pe
calculatorul MASTER. Comanda CLONE din fereastra de dialog LINK copiază pe
celălalt calculator configuraţia minimă necesară a utilitarului NC, în cazul că pe
respectivul sistem este o altă versiune de NC. Porturile de transmiterea datelor pot fi
seriale (COM1,…,COM4) sau paralele LPT1 (portul printer-ului).
b)
NAME:
- se referă la BRIEF, FULL, LINK şi afişează lista de directori şi fişiere în ordine
alfabetică mai întâi directorii.
- EXTENSION: - afişează lista de fişiere în ordinea extensiei.
- TIME :-afişează lista de fişiere şi directori în ordinea inversă creării.
- SIZE:- afişează lista de fişiere în ordine descrescătoare după mărime.
- UNSORT:- afişează lista de fişiere şi directori în ordinea apariţiei pe unitatea de
memorie.
c)
REREAD:
- are rolul de a reîmprospăta informaţiile afişate pe ecran printr-o nouă citire din
unitatea de memorie externă.
FILTER:
40
- deschide o fereastră de dialog în care se poate preciza tipul de fişiere ce pot fi afişate
în fereastra respectivă. Tipul fişierelor se specifică după extensia sau atributele
acestora. Modificarea opţiunilor se realizează prin deplasarea cursorului în fereastra
de dialog pe elementul dorit şi se acţionează tasta Space, apoi se validează
modificarea (OK).Tipurile de fişiere ce se pot afişa sunt: ALL files (toate),
PROGRAM files (fişiere executabile), DBF files (fişiere bază de date), DOC files
(fişiere document), USERS DEFINED (fişiere definite de utilizator).
Atributele fişierelor :
- read only- numai pentru citire ( nu este destinat modificărilor).
- hidden- ascuns. Fişierele cu acest atribut sunt marcate distinct în ferestrele NC printr-
o linie punctată ce desparte numele fişierelor de extensia acestora. În Windows şi
directorilor li se poate acorda acest atribut, marcajul punctat fiind vizibil în ferestrele
NC la fel ca la fişiere.
- system- fişiere sistem
- archive- fişiere arhivă.
În funcţie de atributele fişierelor unele operaţii asupra acestora pot fi împiedicate sau se pot genera
mesaje de avertizare în momentul lansării operaţiilor respective.
DRIVE: - deschide fereastra de dialog pentru schimbarea unităţii de memorie externă. Procedura
este prezentată la paragraful : comenzi generale în NC.
OBSERVAŢIE:
Se observă ca anumite comenzi aparţinând unor meniuri au menţionate taste de scurt circuit pentru
activarea lor. Deci, există posibilitatea executării rapide a unor comenzi cu ajutorul unei taste
având simbolul identic cu litera marcată distinct în cadrul meniului.
Trecerea de la un meniu la altul se face cu tastele de deplasare. De asemenea se observă că
ferestrele de dialog conţin un cursor propriu pentru selecţiile dorite. Selectarea sau deselectarea
opţiunilor marcate prin cursor se realizează cu tasta SPACE. Renunţarea la comenzile iniţiate dar
nefinalizate se realizează cu CANCEL, QUIT respectiv ESCAPE.
MENIUL FILES : este un meniu ce conţine 4 zone: zona 1 se referă la comenzi asociate tastelor
funcţionale F1-F8, zona 2 şi zona 3 se referă la operaţii cu fişiere iar zona 4 este utilizată la
părăsirea interfeţei NC (QUIT-F10).
FILE ATRIBUTE:- permite schimbarea atributelor unui fişier în urma selecţiei acestuia cu ajutorul
cursorului, pe ecran fiind afişate atributele curente sau a unui grup de fişiere selectate prin inserare
caz în care se pot realiza modificări simultane ale atributelor acestora indiferent de starea lor
iniţială.
41
SELECT GROUP:- deschide o fereastră de dialog în care se poate specifica tipul de fişiere (cu
ajutorul caracterelor , *, ? ) ce urmează a fi inserate în selecţie.
DESELECT GROUP:- realizează deselectarea fişierelor selectate co opţiunea SELECT GROUP.
INVERT SELECTION: - realizează inversarea selecţiei, adică va deselecta toate fişierele selectate
anterior şi va selecta toate fişierele care anterior nu au fost selectate.
RESTORE SELECTION: - restaurează selecţia anterioară a unui grup de fişiere.
42
MENIUL DISK: - este specific versiunii 5 a utilitarului NC şi conţine comenzi pentru copierea
unei dischete, formatarea unei dischete.
43
MENIUL COMMANDS : - conţine 5 submeniuri:
NCD TREE :- afişează pe întreg ecranul structura arborescentă a unităţii de memorie externă din
fereastra activă oferind posibilitatea de explorare şi căutare.
FIND FILE:- reprezintă un program auxiliar de căutare a unuia sau mai multor fişiere după nume,
extensie sau conţinut folosind tasta * şi ?. După afişarea rezultatului căutării (care poate fi o listă
de fişiere) selectarea unuia dintre fişiere urmată de acţionarea tastei Enter produce saltul în
fereastra activă ce conţine acel fişier. În general căutarea se realizează în spaţiul unităţii de
memorie curente dar există şi posibilitatea de explorare pe o altă unitate de memorie externă.
HISTORY:- oferă posibilitatea de a apela şi executa ultimele comenzi efectuate în sesiunea de
lucru curentă.
EGA LINES:- măreşte numărul de linii pe ecranul monitorului (43 linii).
SYSTEM INFORMATION:- oferă posibilitatea vizualizării informaţiilor referitoare la sistemul
de calcul.
SWAP PANELS:- realizează afişarea inversă a conţinutului celor două ferestre între ele.
PANELS ON/OFF:- produce ascunderea sau vizualizarea ferestrelor simultan.
COMPARE DIRECTORIES:- compară conţinutul celor două ferestre din punct de vedere al
fişierelor, rezultatul procesului fiind inserarea tuturor fişierelor ce diferă indiferent de parametrul
comparaţiei.
TERMINAL EMULATION:- are rolul de a pornii un program prin care se realizează conectarea
calculatorului cu un alt calculator prin intermediul modem-ului (placa fax-modem).
MENU FILE EDIT: - editează fişierul nc.mnu din directorul NC destinat meniului utilizatorului.
EXTENSION FILE EDIT:- editează fişierul nc.ext din NC destinat executării automate a
comenzilor sau programelor asociate fişierelor cu anumite extensii.
CONFIGURATION: - deschide o fereastră de dialog pentru configurarea interfeţei NC (aspect,
culori, portul imprimantei, salvarea ecranului, confirmări e.t.c.):
44
SCREEN: - permite setarea culorilor corespunzător monitorului utilizat.
45
B & W alb – negru.
Laptop - calculatoare portabile.
Color 1 – oferă prima variantă de culori pe care o îmbracă ferestrele NC.
Color 2 – oferă a doua variantă de culori.
PANEL OPTIONS: - prezintă 6 opţiuni:
SHOW HIDDEN FILES – ascunderea sau vizualizarea fişierelor care au acest atribut. În mediu
Windows şi directorii se pot bucura de această proprietate, deci şi aceştia se pot ascunde sau
vizualiza în ferestrele NC.
INS MOVES DOWN – simultan cu inserarea produce şi deplasarea cursorului utilitarului NC pe
următoarea poziţie.
AUTO CHANGE DIRECTORY – activează sau dezactivează saltul în alt director dacă în
fereastra conţinând arborele (TREE) se face deplasarea de la un director la altul.
AUTO MENUS – activează sau dezactivează deschiderea automată a meniului utilizatorului la
încărcarea în mamorie a utilitarului NC.
MINI STATUS – activează afişarea barelor de informare aflate sub ferestre.
SCREEN SAVERS: permite setări ale monitorului când sistemul nu primeşte nici un impuls.(se
bifează o căsuţă cu imaginea dorită şi se stabileşte perioada de timp după care se activează
funcţia).
46
PRINTER / MOUSE: - stabileşte portul şi parametrii acestuia, prin care se va realiza transferul
datelor către imprimantă cât şi anumite setări pentru mouse.
EDITOR: - permite alegerea editorului la acţionarea tastei F4.
47
CONFIRMATION: - permite stabilirea comenzilor înaintea execuţiei cărora să se ceară
confirmarea utilizatorului (copiere, mutare, ştergere sau ieşire).
COMPRESSION: - permite setări opţionale ale utilitarului NC.
48
UTILIZAREA MOUSE-ului în NC
Pentru a putea fi utilizat trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
-conectarea mouse-ului înainte de pornirea calculatorului la unul dintre porturile seriale
(în general portul COM 1-port pentru comunicaţii seriale).
-încărcarea automată sau manuală a acestuia cu ajutorul fişierelor de configurare a
sistemului de calcul (driver de mousa: mouse.com; mmouse.com)
Funcţiile butonului stâng: - o singură apăsare (clic):
- permite selectarea elementului (director sau fişier) din lista afişată în fereastră, peste
care se interpune cursorul mouse-ului în momentul acţionării butonului stâng.
- schimbarea ferestrei active în cazul în care cursorul se găseşte în cealălaltă fereastră.
- execuţia comenzilor asociate elementelor grafice afişate pe ecran, pe care s-a
poziţionat cursorul mouse-ului sau deschiderea meniurilor şi activarea opţiunilor acestora (se
marchează sau se demarchază căsuţa corespunzătoare opţiunii respective).
Funcţiile butonului stâng: - dublu clic (echivalentul acţionării tastei Enter):
- are ca efect pornirea în execuţie a programului asociat fişierului executabil asupra
căruia se găseşte cursorul mouse-ului.
- schimbarea directorului curent cu directorul pe care se găseşte cursorul mouse-ului.
(intrarea sau ieşirea dintr-un director)
49
Funcţiile butonului drept : - o singură apăsare (clic):
- realizează inserarea sau dezinserarea (alternativ) elementului din lista afişată.
- apăsarea butonului drept şi tragerea (deplasarea cu butonul apăsat) cursorului mouse-
ului peste elemente din listă produce inserarea sau dezinserarea acestor elemente în
funcţie de starea primului element şi indiferent de starea iniţială a celorlalte.
Mouse-ul se ţine în palmă, între degetul mare şi degetul mic pentru a putea fi uşor de
manevrat pe suprafaţa pad-ului. Degetul arătător se află întotdeauna deasupra butonului stâng,
pentru butonul din dreapta folosindu-se degetul inelar sau degetul mijlociu funcţie de câte butoane
are mouse-ul. Pentru utilizatorii stângaci se realizează setări ale mouse-ului astfel încât butonul
drept va prelua funcţiile butonului stâng şi invers.
Întreţinerea mouse-ului: conform imaginii alăturate:
Curăţirea mouse-ului atunci când acesta îşi pierde mişcarea lină şi face salturi se
realizează cu calculatorul oprit. Se deschide inelul prin învârtire sau prin glisare după care se
scoate bila şi se curăţă cu o bandă adezivă foarte fină suprafaţa bilei. Rolele interioare se curăţă cu
un beţişor igenic îmbibat cu alcool sanitar. Este interzisă folosirea obiectelor cu muchii tăietoare.
După uscarea completă a suprafeţelor se va introduce bila în locaş şi se va închide inelul. Este
indicat ca periodic şi suprafaţa mouse-pad-ului să se cureţe cu un şerveţel curat îmbibat cu alcool
sanitar.
50
CAPITOLUL 5
VIRUŞI ŞI PROGRAME ANTIVIRUS.
Viruşii informatici sunt microprograme ce pătrund în alte programe şi aşteptând un
moment favorabil pentru a provoca anomalii sistemului de calcul (blocarea sistemului, mesaje
eronate, imposibilitatea rulării anumitor programe, e.t.c.).
Viruşii informatici se clasifică astfel:
a. viruşi hardware care în general sunt livraţi cu echipamentul (sunt mai rar întâlniţi)
b. viruşi software care sunt creaţi de informaticieni.
După modul în care se multiplică sunt:
a. viruşi care se autoreproduc, infectează sistemul şi provoacă defecţiuni.
b.viruşi care nu se reproduc dar pătrund în calculator şi provoacă defecţiuni lente fără să
lase urme de recunoaştere.
După tipul defecţiunilor provocate sunt:
a. viruşi care produc distrugerea programelor în care se include.
b. viruşi care nu provoacă distrugeri dar îngreunează lucrul cu sistemul de calcul
(reiniţializarea aleatoare a sistemului de calcul, diminuarea vitezei de lucru a sistemului, apariţia
unor mesaje nedorite, blocarea unor periferice cum ar fi tastatura, e.t.c.).
c. virusi foarte puternici care distrug sistemul de calcul (distrugerea zonei FAT, pierderea
integrală a informaţiilor existente pe hard disc, formatarea, e.t.c.).
Procesul de infectare: pătrunderea viruşilor în sistemul de calcul se face prin intermediul
dischetelor virusate sau prin transferul de fişiere între sistemele de calcul (reţea), de pe Internet,
BBS (informaţii disponibile utilizatorilor, publicului, accesate prin modem).
Etapele virusării:
1. pătrunderea virusului în sistemul de calcul.
2. autoreproducerea-faza latentă în care virusul nu se manifestă.
3. faza activă-este momentul în care se manifestă efectele prezentate anterior, specifice
fiecărui tip de virus
Procedeul de contaminare constă în rămânerea rezidentă în memoria internă a secvenţei
din program (secvenţă executabilă) care conţine virusul. Această secvenţă este salvată pe hard disc
de câte ori este executată secvenţa de program. Fiecare secvenţă salvată devine la rândul ei un nou
purtător de virus. Infectarea este foarte rapidă, având caefect infectarea tuturor programelor lansate
în execuţie în timp ce virusul este rezident în memorie
Localizarea viruşilor
-în fişierele executabile de tip .exe , . com
-în sectorul de boot al dischetelor şi hard-urilor.
51
-în fişiere de tip: .sys , .doc , .dll ,
Programele antivirus au rolul de a proteja sistemul de calcul prin accesul direct la scriere
sau prin stoparea accesului în anumite zone ale discului. Aceste programe realizează simultan mai
multe funcţii:
-prevenirea infectării prin verificarea informaţiilor care intră în sistem şi a dischetelor cu
care se operează.
-depistarea prin diferite metode a virusului din sistem.
-eliminarea virusului cu posibilitatea recuperării integrale a informaţiei.
Metode de constatare a infectării:
-Depistarea modificării neautorizate a dimensiunii unui fişier (dimensiunea fişierului este
mai mare decât dimensiunea iniţială datorită existenţei virusului la sfârşitul fişierului).
-Detectarea unor viruşi cunoscuţi sau suspectarea virusării cu viruşi necunoscuţi (dacă nu
s-a trecut în faza activă se poate recupera informaţia).
-Utilizarea biţilor de control-programul antivirus adaugă fişierului protejat (vaccinează)
sau într-un fişier alăturat nou creat un număr de biţi de control obţinuţi prin prelucrarea aritmetică
a informaţiei din fişierul iniţial. Dacă un fişier este deja infectat nu va mai verifica aceşti biţi de
control. Această metodă poate depista şi viruşi necunoscuţi dar nu-i poate eleimina.
-Scanarea pentru depistarea semnăturii viruşilor (prin multiplicare viruşii lasă o
semnătură, adică un cod specific pentru a nu modifica de două ori acelaşi fişier). Toate programele
antivirus sunt caracterizate de numărul de viruşi cunoscuţi pe care îi poate depista după semnătură.
În acest caz se detectează viruşi cunoscuţi, majoritatea lor putând fi eliminaţi dacă nu au ajuns la
faza activă.
-Metoda euristică –constă în utilizarea unui algoritm complex care depistează secvenţe
din program ce manifestă modificări distructive. Această metodă se foloseşte în combinaţie cu
celălalte metode. Această metodă poate depista ţi viruşi necunoscuţi chiar înainte de pătrunderea
acestora în sistem.
Există două categorii de programe antivirus:
a. Programe care verifică fişierele pentru a depista semnături de viruşi cunoscuţi.
b. Programe rezidente în memoria internă care interceptează instrucţiunile suspecte sau
speciale.
Nivele de verificare.
-Nivel redus de verificare-permite sistemului de calcul o viteză mai mare de lucru
datorată faptului că se verifică numai fişierele lansate în execuţie, încărcate în mamoria RAM sau
aflate pe disc.
-Nivel mediu-verifică toate fişierele programelor lansata în execuţie.
-Nivel înalt-execută verificări şi scanări periodice indiferent de stadiul informaţiilor dar
prezintă dezavantajul diminuării vitezei de lucru a calculatorului.
52
În general aceste programe antivirus prezintă o interfaţă atrăgătoare cu posibilitatea
alegerii unităţilor de memorie care vor fi verificate prin scanare, alegerii modului de verificare
(normal sau euristic) şi alte opţiuni care vin în ajutorul utilizatorului (rapoarte, eliminare automată,
ştergerea cu confirmare sau fără confirmare a fişierului, redenumirea fişierului după confirmare,
redenumire automată).
Ca metode de prevenire a virusării este indicată realizarea copiilor de siguranţă (rezervă)
pe suporturi de memorie protejate la scriere.
Un computer virusat poate să încarce virusul în memorie chiar din faza de pornire ceea ce
implică rularea inutilă a programelor antivirus. În această situaţie pornirea sistemului se realizează
cu o dischetă boot (protejată la scriere) care conţine şi un program de devirusare.
CAPITOLUL 6
PROGRAME DE ARHIVARE – DEZARHIVARE
Programele de arhivare au rolul de a comprima informaţiile conţinute pe un suport de
memorie externă cu scopul de a mării capacitatea de memorare (stocare) a acestuia.
După efectuarea comprimării informaţiile îşi pierd semnificaţia (rolul) reală. Pentru a
putea fi folosite din nou este necesară rularea unui program de dezarhivare care să le confere
semnificaţia iniţială.
Aceste programe sunt de două tipuri:
A.programe de arhivare pentru fişiere.
B.programe de arhivare pentru unităţi hard disk.
A. Arhivarea fişierelor:
1.selectarea şi comanda de arhivare se dau pe linia de comandă DOS (comanda se
introduce la prompter)
2.prin intermediul unei interfeţe cu utilizatorul.
3.integrate în sistemul de operare pentru care sunt concepute permit utilizarea în regim
contextual (fişierelor le sunt asociate în meniuri comenzi de arhivare sau dezarhivare)-specific
Windows 95.
1. Exemple:
ARJ-fişierele au extensia . arj
53
comanda:
arj a -va -r c:\nume arhivă
OBS. între parametrii comenzii se tastează Space.
parametrii:
arj-comandă
a-arhivează
e-extrage (dezarhivează)
x-dezarhivează cu structură de directori
va-multivolum,automat
r-cu structură de directori
c:\ unitate , cale, numele arhivei
OBS. nu întotdeauna sunt obligatorii toţi parametrii
În mod identic se arhivează cu RAR, AIN
Arhivarea pe dischete presupune următoarele etape:
Arj a -VA -R a:\ cale\nume arhivă
-discheta trebuie să nu conţină alta informaţii.
-să nu fie protejată la scriere (în caz contrar apare un mesaj care specifică acest lucru).
-se stabileşte directorul curent sau se selectează fişierele. (cel care conţine informaţia ce
urmează a fi arhivată).
-se introduce la promterul DOS comanda de arhivare.
-se respectă indicaţiile afişate pe ecran şi se confirmă cu Y sau N (în general cu Y).
-dacă se arhivează multivolum la cererea programului se introduce următoarea dischetă şi
se validează cu Enter.
Dezarhivarea de pe dischete presupune următoarele etape:
Arj x -VA a:\cale\nume arhivă
-se introduce în unitatea floppy disk primul volum al arhivei.
-se selectează directorul destinaţie ca director curent.
-se introduce comanda de dezarhivare.
-se introduc pe rând următoarele dischete în ordinea volumelor şi se confirmă cu Yes şi
Enter
OBS: arhivarea sau dezarhivarea cu ZIP este un caz particular. Comanda conţine acţiunea
de arhivare sau dezarhivare (ZIP, UNZIP).
54
2. Arhivatoare cu interfaţă
Procedeul este asemănător cu utilizarea altor programe de interfaţă. Selectarea fişierelor sau a
arhivelor destinate prelucrării, executarea comenzilor şi stabilirea parametrilor de arhivare-
dezarhivare se realizează folosind meniuri. (RAR)
Caracteristici ale programelor de arhivare:
Se folosesc ferestre de dialog, avantajul fiind exprimat prin viteza de arhivare-dezarhivare şi prin
calitatea arhivelor (dimensiunea arhivelor).
-Rapidă : timp scurt
-Maximă : dimensiunea arhivei cât mai mică
-Optimă : compromis între viteză ţi calitate
B. Arhivarea discurilor
Şi în DOS (versiunea 5) şi în Windows se pot arhiva zone ale unui disc, zone ce vor fi
exista ca unităţi de memorie virtuale separate. În aceste zone virtuale se poate stoca aproximativ de
două ori mai multă cantitate de informaţie faţă de cantitatea stocată în mod normal.
Avantaje:
-Viteză superioară de comprimare-decomprimare.
-Transparenţă cu utilizatorul.
-Eliminarea spaţiilor libere de la sfârşitul fişierelor.
În sistemul de operare MS-DOS se poate realiza comprimarea cu DOUBLE SPACE.
În sistemul de operare Windows comprimarea se poate realiza cu DRIVE SPACE.
Discului virtual i se poate asocia un nume propriu iar cu programele amintite mai sus se
execută:
-comprimarea unui disc sau a unei zone a discului.
-defragmentarea unui disc comprimat.
-verificarea structurii de fişiere a discului comprimat.
-formatarea unui disc comprimat.
-modificarea ratei de comprimare sau a dimensiunii discului comprimat.
CAPITOLUL 7
55
Windows
Noţiuni generale
Microsoft Windows este o familie de sisteme de operare pentru calculatoarele personale.
Windows domină lumea calculatoarelor personale în proporţie de 90 % conform unor estimări,
restul de 10 % fiind în mare parte calculatoarele Macintosh. Windows pune la dispoziţie o interfaţă
grafică cu utilizatorul (GUI-graphical user interface), gestiunea memoriei virtuale, multitasking
(abilitatea de a executa mai mult de o sarcină la un moment dat, un task fiind un program) şi suport
pentru multe dispozitive periferice. Această versiune a sistemului de operare (Windows 95) lansată
pe piaţă în anul 1995 poate executa şi vechile aplicaţii pentru Windows şi DOS, eliminând în
principiu DOS-ul ca platformă de bază ceea ce implică eliminarea limitărilor DOS cum ar fi
memoria de 640K şi numele fişierelor de doar 8 caractere. De asemenea o caracteristică
importantă a sistemului de operare Windows este aceea că suportă aplicaţiile pe 32 biţi, ceea ce
înseamnă că aplicaţiile scrise special pentru acest sistem de operare pot rula mult mai rapid.
Versiunea cea mai evoluată a acestui SO este Windows NT care este un sistemde operare pe 32 de
biţi şi suportă multitasking-ul preemtiv (sistemul de operare împarte timpul microprocesorului
CPU în porţiuni-time slice-pe care le atribuie fiecărui program). Ca o paranteză amintim că mai
există un tip de multitasking şi anume multitasking cooperativ în care fiecare program poate
controla microprocesorul atât cât are nevoie-fenomen întâlnit la calculatoarele Macintosh.
Windows NT prezintă două versiuni: Windows NT Server, proiectat pentru a rula ca server în
reţele şi Windows NT Workstation pentru staţiile de lucru client sau de sine stătătoare (stand-
alone).
Window (fereastră)-este o zonă dreptunghiulară închisă pe ecran. Aplicaţiile moderne
permit împărţirea ecranului în mai multe ferestre, în cadrul fiecărei ferestre existând posibilitatea
rulării unui program diferit sau afişarea unor date sau informaţii diferite. În mediul Windows
aceste ferestre pot fi aşezate încât să nu se suprapună (ferestre de tip ţiglă) sau să se suprapună
(ferestre de tip cascadă) ca o stivă de foi aşezate una deasupra celeilalte, doar fereastra cea mai de
sus fiind afişată complet.
Practic Windows-ul de unul singur nu face prea multe dar permite rularea unor programe-
aplicaţii care sunt foarte complexe. Concluzie: SO Windows este ca o umbrelă sub care rulează
toate programele. Windows este un sistem de operare obiectual care tratează fiecare element al
ecranului individual
Elementele ecranului Windows
56
Suprafaţa de lucru (desktop) reprezintă fundalul pe care sunt afişate pictogramele şi
ferestrele. De aici, utilizatorul poate folosi majoritatea funcţiilor şi aplicaţiilor Windows. Ferestrele
individuale conţin aceleaşi elemente de bază ca şi suprafaţa de lucru.
57
Folosirea mouse-ului în mediu Windows:
În SO Windows 95 cel mai utilizat dispozitiv este mouse-ul, operaţiile putând fi executate
şi cu ajutorul tastaturii cu pierderea eficienţei şi nu la fel de intuitiv ca în cazul mouse-ului. De
asemenea prescurtările (shorcut) sunt accesibile folosind atât mouse-ul cât şi tastatura.
Modul de lucru este următorul:
Se deplasează mouse-ul astfel încât vîrful cursorului (în general săgeată) să se afle pe
elementul pentru care s-a optat (meniu, comandă, pictogramă, o anumită opţiune dintr-o casetă de
dialog, e.t.c.).
58
Tragerea (drag) oferă posibilitatea selectării mai multor elemente dintr-o listă, a mai
multor pictograme, deplasarea (mutarea) unor elemente grafice simultan cu execuţia unor comenzi
asociate (drag and drop). Toate aceste posibilităţi se realizează astfel:
- pentru selectarea elementelor se poziţionează cursorul la începutul zonei, se apasă
butonul din stânga (un singur clic) şi se trage până la sfârşitul zonei (butonul din stânga este ţinut
apăsat pe tot parcursul procedurii de tragere). Se va observa schimbarea culorii zonei selectate.
- în cazul mutării unui element se poziţionează cursorul mouse-ului pe acel element,
se face un clic cu butonul stâng şi se trage până în poziţia dorită. Se va observa cum elementul
respectiv se va deplasa în aceeaşi direcţie cu mouse-ul ( deasemenea butonul stâng se ţine apăsat în
timpul mutării).
OBS: selectarea mai multor elemente simultan se poate realiza şi astfel: se ţine tasta
CTRL apăsată şi se face câte un clic succesiv pe fiecare element.
Una din facilităţile mediului Windows este folosirea butonului drept al mouse-ului care
are următoarele roluri:
-un singur clic produce deschiderea meniului de comenzi asociat elementului pe care a
fost poziţionat cursorul mouse-ului. În cadrul meniului ce se deschide există o comandă tipărită cu
litere îngroşate ce corespunde comenzii implicite, comandă care s-ar executa cu dublu clic
(butonul stâng).
-tragerea cu butonul din dreapta deschide un meniu cu operaţiile posibile asupra
elementului respectiv specifice procedurii de tragere. În acest meniu comanda tipărită cu litere
îngroşate este echivalenta tragerii cu butonul stâng (un clic).
Lansarea aplicaţiilor
O aplicaţie reprezintă un program ce îndeplineşte anumite funcţii. Aplicaţiile şi fişierele
sunt organizate în grupuri sau individual, fiind indicate de o pictogramă în formă de dosar (folder)
fie pe desktop fie în Start Menu.
Se execută un clic cu butonul stâng asupra butonului START şi se deplasează cursorul
mouse-ului pe meniul care se deschide începând de la acest buton până la opţiunea dorită. După un
timp foarte scurt aplicaţia (meniul) pe care s-a oprit cursorul mouse-ului se va selecta automat iar
dacă aceasta conţine submeniuri, acestea se vor deschide. Deplasarea se continuă de pe meniu pe
submeniu până la aplicaţia dorită după care se lansează în execuţie cu un singur clic (butonul
stâng). Deschiderea meniului START se poate realiza şi cu combinaţia de taste CTRL+ESC,
deplasarea realizându-se cu ajutorul tastelor de deplasare (săgeţi) iar pornirea aplicaţiei cu tasta
ENTER. Dacă aplicaţia este sub formă de pictogramă pe suprafaţa desktop-ului se va executa
dublu clic cu butonul stâng al mouse-ului pe pictograma respectivă.
59
Părăsirea mediului Windows
După încheierea unei sesiuni de lucru în mediul Windows, oprirea sistemului se efectuează prin
deschiderea meniului START din care se va alege opţiunea SHUT DOWN care la rândul ei
deschide o casetă de dialog ce oferă posibilităţile de ieşire din mediul Windows:
a) Shut Down The Computer- cu tasta Enter sau un clic cu butonul stâng asupra butonului YES
(OK) se solicită un timp de aşteptare de către utilizator până când sistemul de operare
Windows închide corect toate aplicaţiile, ”parchează” capetele unităţilor de disc (hard disk) în
zona de parcare şi furnizează un mesaj prin care se confirmă posibilitatea opririi sistemului.
b) Restart The Computer - este opţiunea echivalentă comenzii CTRL+ALT+DEL din mediul
DOS. Această comandă oferă lista tuturor aplicaţiilor deschise pentru a putea fi oprite. În
caseta de dialog selectarea acestei opţiuni produce reiniţializarea calculatorului adică
reîncărcarea sistemului de operare Windows.
60
c) Restart The Computer in MS-DOS Mode - realizează descărcarea din memorie a sistemului de
operare cu păstrarea nucleului DOS oferind posibilitatea rulării programelor compatibile cu
acesta ( DOS versiunea 7). Pentru a se intra din nou în mediul Windows se va tasta în linia de
comandă WIN sau EXIT.
d) Close All Programs And ….. – această opţiune apare numai atunci când diferiţi utilizatori ce
folosesc diferite parole î-şi personalizează aspectul mediului de lucru (desktop, start, bara de
tascuri e.t.c.) şi de asemenea utilizatorii cuplaţi în reţea închid toate programele şi deschid o
nouă sesiune de lucru (log in).
Operaţii cu ferestre
Ferestrele sunt zone de pe suprafaţa desktop-ului ce conţin fiecare una sau mai multe
aplicaţii.
-Extremele ferestrelor sunt vizibile numai în starea normală a acestora. Eticheta ferestrei
conţine numele aplicaţiei deschise sau a directorului al cărui conţinut e cuprins în fereastră.
Eticheta mai conţine trei butoane de comandă: buton de minimizare a ferestrei; buton de
maximizare a ferestrei şi un buton de închidere a ferestrei şi implicit a aplicaţiei afişate în
fereastră.
-Bara de titlu conţine numele aplicaţiei şi trei butoane pentru minimizarea , maximizarea
şi închiderea aplicaţiei curente.
-Bara de Instrumente sau Tool Bar conţine butoane pentru execuţia celor mai utilizate
comenzi.
-Bara de Stare informaţii date referitoare la conţinutul ferestrei (număr elemente selectate,
dimensiunea totală, dimensiunea elementelor selectate, e..t.c.).
-Fereastra activă (propriuzisă) este suprafaţa în care se va derula programul sau aplicaţia
dorită.
-Bara de defilare conţine un cursor care sugerează poziţia zonei vizibile din întreaga
suprafaţă ocupată de elemente şi la extreme conţine butoane pentru deplasarea rapidă sau
deplasarea pas cu pas.
-Schimbarea stării ferestrei se realizează prin acţionarea unuia dintre cele trei butoane de
pe etichetă.
-Mutarea ferestrei (popping) când aceasta se găseşte în stare normală se realizează prin
tragerea ferestrei cu mouse-ul poziţionat pe bara de titlu (etichetă) în poziţia dorită. În timpul
tragerii butonul stâng al mouse-ului se ţine apăsat.
-Redimensionarea ferestrei (zooming-ul) se poate realiza în starea normală a acesteia, poziţionând
cursorul mouse-ului pe una din laturile ferestrei până când acesta se transformă într-o săgeată
dublă semnificând direcţiile în care se poate face deplasarea laturii respective. Dacă poziţionarea
cursorului se face în colţul ferestrei, săgeata va avea o orientare oblică semnificând modificarea
simultană a două dimensiuni (două laturi alăturate).
61
MENIURI GENERALE ÎN WINDOWS
Cele mai utilizate comenzi indiferent de tipul aplicaţiilor rulate sunt reunite în meniuri
comune majorităţii programelor. Există totuşi chiar în cadrul aceloraşi meniuri şi funcţii specifice
fiecărui program precum şi meniuri caracteristice anumitor programe.
FILE: conţine comenzi referitoare la deschiderea fişierelor specifice aplicaţiei, salvarea
acestora, printarea, inchiderea documentelor respectiv a aplicaţiilor.
New: generează un document nou, gol, cu un nume generic.
Open: realizează deschiderea unui fişier specific aplicaţiei respective, ce are ca efect
deschiderea unei casete de dialog în care se poate specifica unitatea de memorie externă şi calea de
căutare a fişierului dorit.
Save: execută salvarea documentului curent cu acelaşi nume şi în acelaşi loc în care s-a
găsit în momentul deschiderii. De ramarcat faptul că în urma salvării versiunea anterioară a
documentului se pierde.
Save As…: salvează cu parametrii noi şi deschide o casetă de dialog în care se specifică
aceşti parametrii (nume, unitatea de memorie externă, calea şi tipul fişierului).
Print: deschide o casetă de dialog unde se stabilesc parametrii procedurii de printare.
Print Preview: deschide o fereastră în care se poate vizualiza forma şi aspectul final al
documentului creat. Există mai multe opţiuni privind zoom-ul documentului, vizualizarea mai
multor pagini e.t.c., toate acestea având un rol important în ceea ce priveşte corectitudinea
documentului înainte de printare.
Close: închide documentul curent.
Exit: realizează închiderea aplicaţiei curente (programului) şi implicit a ferestrei active.
EDIT: conţime comenzi cu ajutorul cărora se pot modifica documentele deschise. De
asemenea conţine comenzi care folosesc memoria tampon (Clipboard) – unde se pot memora în
timpul sesiunii de lucru documente, părţi dintr-un document e.t.c.
Copy: copiază în Clipboard elementele selectate (conţinutul existent în clipboard se
pierde).
Cut: mută (decupează) elementele selectate în Clipboard (conţinutul existent în clipboard
se pierde).
Paste: lipeşte, adaugă, inserează conţinutul existent în Clipboard acolo unde se
poziţionează cursorul pe suprafaţa de lucru (conţinutul se păstrează în Clipboard până la
memorarea unui alt conţinut).
62
Clear: şterge elementele selectate dintr-un document curent.
Undo: revine asupra ultimei comenzi anulându-i efectul. Se pot parcurge înapoi mai mulţi
paşi prin activarea comenzii Undo în mod repetat.
Redo: produce efectul invers comenzii Undo. Practic parcurge comenzile în sens normal
după efectuarea mai multor comenzi Undo.
Repeat: are ca efect repetarea ultimei comenzi efectuate.
VIEW: conţine un set de comenzi ce se referă la modul de vizualizare şi aranjare a
ferestrelor şi a conţinutului acestora.
Arange Icons: aranjează iconurile după anumite criterii: după nume, tip, dimensiune, data
apariţiei pe unitatea de memorie şi autoaranjare.
Options: deschide o fereastră de dialog cu opţiuni.
Tile: împarte spaţiul disponibil în mod egal pentru ferestrele deschise.
Cascade: aranjează ferestrele deschise una în spatele celeilalte cu bara de titlu vizibilă.
Folosirea accesoriilor Windows
Accesoriile sunt mici aplicaţii încorporate în sistemul Windows care de obicei sunt
lansate din meniul Start
Aplicaţia WordPad – este un procesor de texte, care poate aplica formatări caracterelor
şi paginii. Aplicaţia WordPad salvează fişierele (.doc, .txt, .rtf, .wri) într-un format ce poate fi
recunoscut de programul Word pentru Windows. Aspectul ferestrei în stare normală în care
rulează o aplicaţie WordPad este următorul:
-Lansarea aplicaţiei: comanda – Start-Programs-Accessories-WordPad.
-Pentru deschiderea unui document nou se execută clic pe butonul New.
-Pentru a deschide un document existent se execută clic pe butonul Open.
-Pentru a salva un fişier nou se execută clic pe butonul Save al casetei derulante, se alege
pictograma unei unităţi de memorie (externă) locale (din reţea), se execută dublu clic pe directorul
destinaţie în mod repetat până se ajunge la directorul preferat în care se realizează salvarea, se
63
introduce numele fişierului şi în ultima fază se execută clic pe butonul Save (Salvare) al casetei de
dialog.
-Pentru a formata pagina (setarea paginii) se execută clic pe opţiunea Page Setup din
meniul File. În caseta de dialog sunt oferite opţiuni care se referă la marginile paginii, la modul de
editare (Portrait-editare pe verticală respectiv Landscape-editare pe orizontală), la dimensiunile
paginii (A4, A5, e.t.c) cât şi la modul de tragere a foii de hârtie de către imprimantă (manual,
automat)
-Dactilografierea
Introducerea textului se face de la tastatură.
-Pentru ştergerea unei zone dintr-un text selectat se execută clic pe opţiunea Clear
(Delete) din meniul Edit.
-Deplasarea pe ecran
64
Pentru a poziţiona cursorul în locul dorit se folosesc tastele săgeţi sau se poziţionează
cursorul de forma ” I ” în locul dorit şi se dă un clic.
-Selectarea textului
Se poziţionează cursorul în faţa primului element al zonei de text şi în timp ce butonul
stâng se ţine apăsat se trage cu mouse-ul peste întreaga zonă de text destinată selectării. Dacă se
doreşte selectarea întregului text, acest fenomen se poate realiza din meniul Edit, opţiunea Select
All (selectează tot).
-Copierea, alipirea şi mutarea textului selectat
După ce s-a efectuat selectarea fragmentului de text se foloseşte comanda Copy (copiere)
sau Cut (decupare-mutare) pentru plasarea acestuia în Clipboard (o zonă temporară de stocare în
memoria calculatorului). Apoi se poziţionează cursorul în locul unde se va introduce textul şi se
adaugă folosind comanda Paste (alipire). De remarcat faptul că la copiere textul rămâne în poziţia
iniţială şi după alipirea acestuia în noua destinaţie în timp ce la decupare textul nu se mai regăseşte
în locul de unde a fost decupat după operaţia de alipire.
-Pentru formatarea cu aldine a unui text selectat se execută clic pe butonul Bold (Aldine).
-Pentru formatarea cu cursive a unui text selectat se execută clic pe butonul Italic
(Cursive).
-Pentru a sublinia un text selectat se execută clic pe butonul Underline (Subliniere).
-Pentru a schimba culoarea unui text selectat se execută clic pe butonul Color, apoi un
clic pe culoarea dorită.
-Pentru a alinia la stânga un text selectat se execută clic pe butonul Left Align ( Aliniere
stânga).
-Pentru a alinia la dreapta un text selectat se execută clic pe butonul Right Align (
Aliniere dreapta).
-Pentru a alinia pe centru un text selectat se execută clic pe butonul Center ( Centrat).
-Pentru a schimba fontul textului selectat se execută clic pe butonul casetei derulante
Font, apoi un clic pe un anumit font.
-Pentru a modifica dimensiunea fontului textului selectat se execută clic pe butonul
casetei derulante Font Size (Dimensiunea fontului), apoi un clic pe o dimensiune dorită.
65
-Pentru a introduce un semn de evidenţiere (bullet) se execută un clic în zona de text unde
se doreşte introducerea semnului, apoi se execută un clic pe butonul Bullets, iar după încheierea
introducerii semnelor se apasă din nou pe butonul Bullets pentru a se dezamorsa comanda.
-Pentru a identifica un text (paragraf) se execută clic la începutul documentului, se
execută clic pe butonul Find (găsire), se introduce textul care se caută (expresie, propoziţie), se
activează opţiunile de căutare (opţional), se execută clic pe butonul Find Next (caută următorul)
până când se găseşte textul căutat. Dacă textul căutat nu este găsit, pe ecran se va afişa un mesaj de
eroare.
-Pentru a printa (tipări) un fişier se execută clic pe butonul Print sau din meniul File,
opţiunea Print care oferă facilităţi privind executarea printării (numărul copiilor, întreg documentul
sau numai anumite pagini din acesta, opţiuni de setare a imprimantei, e.t.c.).
Se observă prezenţa în meniul File şi meniul Edit a tuturor comenzilor prezentate anterior
şi de asemenea se remarcă faptul că majoritatea comenzilor posedă câte o combinaţie de taste ceea
ce semnifică că acestea se pot executa şi de la tastatură.
Aplicaţia Paint- oferă posibilitatea creerii, modificării şi salvării fişierelor cu imagini ce
au extensia .bmp . În cadrul aplicaţiei sunt oferite o serie de unelte pentru creerea formelor simple
sau complexe folosind diverse culori.
-Lansarea aplicaţiei: Start-Programs-Accessories-Paint
-În general fereastra ce se deschide conţine bara de meniuri, bara cu unelte standard,
barele de defilare, suprafaţa de lucru.
-Pentru a introduce text-se execută clic pe culoarea dorită, se execută clic pe butonul text,
se trasează zona în care se va introduce textul prin tragerea cu mouse-ul pe suprafaţa de lucru (cu
butonul stâng apăsat in timpul tragerii), se introduce textul în zona delimitată după care se execută
un clic în afara zonei de text.
-Pentru a şterge o zonă selectată-se execută clic pe un buton (instrument) de selectare, se
delimitează zona ce urmează a fi ştearsă prin tragerea cu mouse-ul, se apasă tasta Delete sau din
meniul Edit se alege opţiunea Clear Selection.
-Pentru a desena o linie-se execută un clic pe culoarea dorită, se execută clic pe butonul Line din
bara de instrumente, se alege grosimea liniei tot cu un clic pe unul din butoanele care marchează
grosimea, se trasează linia în interiorul suprafeţei de lucru după care se eliberează butonul stâng al
mouse-ului.
66
selecţie zonă dreptunghi.
acoperire cu culoare lupă
pensulă
introducere text curbe
poligon
dreptunghi rotunjit
selecţie neregulată
radieră (gumă) selecţie culoare
creion
pulverizator linie
dreptunghi
elipsă
67
-Pentru a utiliza pensula-se execută clic pe culoarea dorită, se execută clic pe butonul
Brush (pensulă), se alege forma pensulei adică forma urmei pe care o lasă pa suprafaţa de lucru în
urma tragerii, se realizează desenul pe suprafaţa de lucru după care se eliberează butonul mouse-
ului.
-Pentru a umple o formă cu o culoare-se execută clic pe culoarea dorită, se execută clic pe
butonul Fill With Color (umplere cu culoare), se execută clic în interiorul formei. Culoarea se
poate schimba selectând altă culoare după care se repetă etapele anterioare.
-Pentru a şterge o porţiune dintr-un desen-se execută clic pe butonul Eraser (radieră), se
selectează dimensiunea radierei, se execută ştergerea zonei din desen după care se schimbă
instrumentul.
-Pentru deschiderea unui document nou, pentru salvarea unui document, pentru
deschiderea unui document existent pe suportul de memorie al sistemului sau pentru printarea unui
document sunt valabile etapele şi menţiunile de la aplicaţia Wordpad. În general aceste etape sunt
specifice pentru majoritatea aplicaţiilor sau programelor ce rulează sub Windows.
-Orice comandă eronată, ştergerea accidentală sau orice altă comandă care nu satisface
pretenţiile utilizatorului poate fi anulată folosind comanda Undo (anularea acţiunii anterioare) din
meniul Edit sau de pe bara cu unelte standard. Acţionarea acestui buton produce anularea ultimei
comenzi şi revenirea la starea anterioară. Dacă se execută clic de mai multe ori pe butonul Undo
documentul face atâţi pasi înapoi câte clicuri pe Undo s-au executat. Dacă se doreşte revenirea la
starea dinaintea comenzii Undo, se execută clic pe Redo de atâtea ori de câte ori s-a executat
Undo. Comanda Redo anulează comanda Undo şi invers. De asemenea trebuie menţionat
faptul că aceste comenzi sunt valabile numai pe parcursul sesiunii curente de lucru şi au acelaşi
efect în toate aplicaţiile.
Aplicaţia Notepad-poate încărca în memoria sistemului fişire text relativ mici pentru
tipărire sau modificare. Dacă se încarcă un fişier prea mare pentru această aplicaţie se va obţine un
68
mesaj care va indica imposibilitatea încărcării documentului. Comenzile din meniuri se execută la
fel ca la aplicaţiile precedente. Aplicaţia Notepad deschide şi salvează în general fişiere text ce au
extensia .txt.
Cum ne organizăm ?
Folosirea Panoului de Control (Control Panel)
!!! Recomandare: Lucrul cu aplicaţiile ferestrei Control Panel presupune în prealabil un
studiu mai detaliat referitor la componentele hard ale sistemului de calcul, la modul de instalare al
acestora din punct de vedere fizic dar şi din punct de vedere al soft-ului acestora. Este util ca
înaintea instalării unui nou dispozitiv să se realizeze un studiu amănunţit al manualului sau al
fişierelor text (readme.doc, setup.txt, install.txt, install.doc e.t.c.) aflate pe un suport de memorie
externă ce însoţeşte dispozitivul. Această observaţie este valabilă şi la instalarea unor aplicaţii sau
programe care oferă informaţii despre modul de instalare sau dezinstalare.
Se recomandă consultarea unui specialist în domeniu !!!
În meniul Configurare (Settings) se găseşte acest panou de control cu ajutorul căruia se
realizează configurarea optimă a sistemului de calcul (se pot instala noi componente hard şi soft,
se poate controla modul de afişare al monitorului, se pot configura dispozitivele multimedia e.t.c.)
Lansarea în execuţie presupune un clic în ordinea: Start-Settings-Control Panel. Se va
deschide o fereastră ce conţine mai multe elemente ce simbolizează operaţiile ce se pot realiza.
Add New Hardware (adaugă un nouă componentă hard în sistem). !
-Se execută dublu clic pe această pictogramă.
-Clic pe butonul Next (mai departe).
-Clic pe butonul No dacă se doreşte instalarea manuală a echipamentului.
-Clic pe butonul Next.
-Clic pe elementul hard care se doreşte a fi instalat (acesta se selectează din lista
componentelor ce se afişează în fereastră).
-Se respectă eventualii paşi intermediari.
-Se execută clic pe butonul OK.
-În general sistemul de operare va cere restartarea calculatorului pentru finalizarea
procedurii de instalare.
OBS. Sistemul de Operare Windows beneficiază de o proprietate esenţială: Plug & Play
(trage şi porneşte). Echipamentele compatibile cu specificaţiile Plag and Play se autoconfigurează
automat odată cu procesul de instalare al acestora.
Add/Remove Programs (adaugă/şterge un program).
69
-Se execută dublu clic pe această pictogramă.
-Clic pe butonul Install/Uninstall (instalează/dezinstalează).
-Clic pe butonul Install.
-Se introduce CD-ul sau discheta ce conţine programul.
-Clic pe butonul Next.
-Clic pe butonul Finish.
Se vor respecta şi se vor valida instrucţiunile de instalare ale programului (se specifică
calea, tipul instalării : full – toate opţiunile programului, custom – anumite opţiuni ale
programului, e.t.c.).
-Pentru a dezinstala un program , se selectează cu un clic numele acestuia din fereastra ce
conţine lista programelor stocate pe hard după care se execută un clic pe butonul Remove aflat la
baza ferestrei şi se respectă instrucţiunile referitoare la dezinstalarea programului (în general
aceste instrucţiuni se validează cu OK, existând şi excepţii când anumite fişiere nu trebuie şterse
atunci când se cere confirmarea, ele având rol benefic în rularea altor programe).
-Pentru a adăuga sau a şterge anumite componente ce sunt încorporate în sistemul de
operare Windows se execută un clic pe butonul Windows Setup (configurarea sistemului
Windows).
-În fereastra care se deschide se execută clic pe componentele respective.
-Se execută clic pe butonul Details (detalii).
-Se execută clic pe subcomponentele care se instalează sau se dezinstalează.
-Se execută clic pe OK.
-Se execută clic pe OK.
Validarea instalării sau dezinstalării se observă şi din bifarea căsuţelor de validare. O
casetă bifată sugerează faptul ca programul respectiv este instalat sau destinat instalării în urma
marcării ulterioare a căsuţei (casetă).
-Acţionarea butonului Startup Disk oferă posibilitatea realizării unei dischete de sistem
(dischetă de pornire) atunci când sistemul nu mai boot-ează (porneşte) de pe hard disc.
Fenomenele ce apar la crearea aceste dischete au fost prezentate în cadrul capitolului SO MS-
DOS. Etape:
-Se execută clic pe butonul Startup Disk.
-Se execută clic pe butonul Create Disk (crează discheta).
-Se introduce discheta în unuitatea de disc A:
OBS. În momentul realizării unei dischete sistem toată informaţia existentă pe dischetă se
pierde irecuperabil. În general pentru acest proces e recomandabil folosirea unei dischete noi care
se păstrează pentru eventuale incidente ultarioare.
-Se execută clic pe butonul OK.
-Apare un mesaj referitor la observaţia de mai sus.
-Se execută clic pe butonul OK.
Date/Time
70
Setarea datei şi a orei presupune următorii paşi:
-Dublu clic pe pictograma Date/Time.
-Se execută un clic pe butonul Date & Time.
-Se selectează luna. (folosind săgeţile sus-jos)
-Se selectează anul.
-Se selectează ziua.
-Se setează ora, minutele, secundele cu un clic în caseta ce conţine afişat timpul, fie cu
ajutorul săgeţilor alăturate casetei fie prin introducerea de la tastatură a noilor valori.
-Se execută un clic pe butonul OK.
Configurarea fusului orar:
-Se execută un clic pe butonul Time Zone.
-Se alege fusul orar dorit din caseta ce afişează această opţiune. (GMT 02:00 Bucharest)
-Pentru trecerea automată la ora de vară se bifează cu un clic opţiunea Daylight Savings.
-Se execută un clic pe butonul OK.
Display (afişare)
-Un dublu clic pe această pictogramă serveşte la modificarea într-un mod cât mai plăcut a
suprafeţei de lucru (desktop).
Realizarea unui fundal:
-Se execută un clic pe butonul Background (fundal). Opţional
-Se selectează un anumit fundal (model) din caseta Pattern.
-Se execută un clic pe butonul Edit Patern (modifică fundalul) pentru a se rula programul
de modificare al modelului.
-Se execută clic pe punctele care se doresc a fi modificate în modelul respectiv, fenomen
vizibil în fereastra Sample (în fereastră se va vedea cum arată noul model). Dacă noul model este
satisfăcător pentru utilizator, i se va da un nume pentru a putea fi salvat (se execută clic pe butonul
Add) după care se execută un clic pe butonul Done (terminare).
Aceste setări sunt opţionale din motive de eficienţă a sistemului, deoarece activarea
acestor modele şi a tapetelor reduc din viteza de afişare a ecranului.
Adăugarea unui tapet: (Wallpaper)
-Se execută un clic pe butonul Background.
-Se selectează un anumit tapet (Wallpaper) din lista oferită.
-Se execută un clic pe butonul Browse pentru a localiza şi selecta alte fişiere imagine
(fişiere ce au extensia .bmp).
}
71
-Se punctează Center pentru afişarea tapetului în mijlocul ecranului sau Tile pentru ca
acesta să acopere toată suprafaţa ecranului.
Activarea protecţiei ecranului: (Screen Saver)
-Se execută un clic pe butonul Screen Saver.
-Se selectează cu un clic protecţia de ecran dorită.
-Se pot realiza modificări ale acestei funcţii cu un clic pe butonul Settings.
-Se stabileşte intervalul de timp după care se activează automat protecţia selectată.
(această protecţie se activează automat după timpul stabilit numai dacă sistemului nu i se transmite
nici un impuls în acest interval de timp).
Modificarea culorilor şi fonturilor:
-Se execută un clic pe butonul Appearance (Prezentare).
-Se selectează din caseta Scheme combinaţia de culori ce va fi folosită.
-Se selectează din caseta Item elementul de pe ecran a cărui culoare se va schimba.
-Se selectează din caseta Size (cea alăturată casetei Item) dimensiunea elementului dorit
dacă este posibil.
-Se alege o culoare pentru elementul respectiv prin intermediul butonului Color.
-Se alege un alt font din caseta Font.
-Se alege mărimea fontului din caseta Size (cea alăturată casetei Font).
Modificările făcute se pot salva sub un nume prin executarea unui clic pe butonul Save
As…
Acţionarea butonului Color (Culoare) deschide o altă fereastră care oferă posibilitatea
creerii culorilor proprii prin executarea unui clic pe butonul Other (Altele). Se alege o culoare, se
execută un clic în spectrul de culori şi apoi se parcurge cu bara de defilare. În momentul
descoperirii combinaţiei preferate se execută clic pe butonul Add to Custom Colors (adaugă la
culorile proprii), se execută un clic pe butonul Color din meniul Custom Colors şi apoi se execută
un clic pe butonul OK pentru validarea modificărilor.
Setările de afişare: (modificarea parametrilor de afişare)
-Se execută un clic pe butonul Settings.
-Se selectează din caseta Color Palette gama de culori ce se va utiliza în funcţie de
performanţele plăcii video şi a monitorului (256 culori, high color pe16 bit, true color pe 24 bit
e.t.c.).
-Se selectează rezoluţia monitorului (800x600, 1024x768 e.t.c.)
Atenţie !- o setare greşită a tipului de monitor produce defectarea ireversibilă a acestuia.
De aceea este bine a se consulta manualul care conţine caracteristicile şi datele tehnice ale
acestuia, iar în lipsa manualului consultaţi o persoană calificată în domeniu.
72
Activarea parolelor pentru securitate.
În general aceste parole se întâlnesc la sistemele ce fac parte dintr-o reţea de calculatoare
şi mai puţin la sistemele individuale mai ales datorită faptului că acestea măresc timpul de
încărcare al sistemului de operare.( mai mult încurcă)
-Se execută dublu clic pe pictograma Passswords (Parole) din fereastra Control Panel.
-Se execută clic pe butonul Change Passwords (modificarea parolei).
-Se execută clic pe butonul Change Windows Password pentru modificarea parolei pentru
sistemul Windows.
-Se execută clic pe butonul Change Other Passwords pentru modificarea parolei pentru
alte aplicaţii.
-Se execută un clic pe butonul OK.
-Se execută clic pe butonul Remote Administration (administrarea la distanţă-reţea)
-Se activează această opţiune prin bifarea casetei Enable Remote…….
-Se introduce parola în caseta Password.
-Se face confirmarea parolei prin reintroducerea acesteia în caseta Confirm Password.
-Se execută un clic pe butonul OK.
Folosind această opţiune de securitate şi alţi utilizatori (din aceeaşi reţea) pot să
acceseseze fişierele sau documentele protejate cu parole cu condiţia să cunoască parola.
-Se execută un clic pe butonul User Profile (profil utilizatori).
-Se selectează parametrii care se referă la utilizatori.
-Se execută un clic pe butonul OK.
După configurarea parolei, sistemul de calcul trebuie restartat pentru a se realiza activarea
parolei. În timpul încărcării sistemului de operare, pe ecran va apare o casetă de dialog cu numele
utilizatorului care necesită introducerea parolei şi validarea cu OK pentru finalizarea încărcării SO
Windows.
Instalarea fonturilor
-Se execută dublu clic pe pictograma Fonts din fereastra Control Panel.
-În meniul File se execută un clic pe butonul Install New Font (instalare de noi fonturi).
-Se specifică calea până la directorul unde se află fonturile şi apoi din lista afişată se
selectează fontul dorit sau cu butonul Select All se vor selecta toate fonturile din listă.
-Se execută clic pe butonul OK.
-Se execută clic pe butonul Close pentru închiderea ferestrei.
Configurarea semnalelor sonore pentru anumite evenimente din sistem
Pentru a crea o ambianţă mai plăcută dar şi pentru avertizarea sonoră a unor evenimente
se pot alege o serie de sunete pentru diferite evenimente din sistem (încărcarea şi părăsirea
73
mediului Windows, lansarea ăn execuţie a unui program, avertizarea sonoră a unor mesaje de
eroare, e.t.c.)
-Se execută dublu clic pe pictograma Sounds (Sunete) din fereastra panoului de control.
-Din caseta Events se selectează un anumit eveniment. Parcurgerea listei de evenimente
se face cu ajutorul barei de defilare.
-Se selectează numele sunetului dorit pentru acest eveniment din caseta Sound.
-Se anticipează semnalul sonor corespunzător evenimentului selectat prin acţionarea
butonului Play, alăturat casetei Preview. Lângă butonul Play se află butonul Stop care stopează
audiţia prealabilă.
-Se execută clic pe butonul OK pentru a valida activarea sunetului.
Optimizarea controlului tastaturii
În această secţiune se prezintă modul de alegere al tipului de tastatură corespunzătoare
zonei geografice şi a dialectului folosit dar şi controlul vitezei de repetiţie a tastelor şi timpul de
întârziere înainte de repetarea unei taste.
-În fereastra Control Panel se execută dublu clic pe pictograma Keyboard (tastatură).
-Se execută un clic pe butonu Speed pentru definirea vitezei şi întârzierii repetiţiei.
-Se selectează timpul de întârziere în intervalul Long – Short.
-Se selectează rata de repetiţie în intervalul Slow – Fast.
-Se selectează frecvenţa cu care pâlpâie cursorul pe ecran în meniul Cursor Blink Rate.
-Pentru validarea setărilor se execută un clic pe butonul Apply.
-Pentru a alege dialectul folosit de tastatură se execută un clic pe butonul Language.
-Se selectează dialectul dorit din lista afişată în casetă.
-Se execută un clic pe butonul Add (adaugă).
-Se introduce CD-ul cu kit-ul de instalare al SO. Windows şi se specifică calea până la
acesta după care se validează cu OK. (dacă kit-ul de instalare se află pe hard disc se specifică
calea, după care procedurile sunt identice). De remarcat: este indicat să existe în permanenţă pe
unitatea hard disc kit-ul de instalare al sistemului de operare Windows.
-Pentru a defini tipul de tastatură, ca şi componentă hard se execută un clic pe butonul
General.
-Se execută clic pe butonul Change (schimbare) în cazul că se va instala un alt tip de
tastatură.
-Se va alege din lista afişată tipul de tastatură sau un tip compatibil.
-Dacă lista nu oferă tipul dorit se execută un clic pe butonul Have Disk
-Se va introduce CD-ul sau discheta cu noile drivere şi se va executa instalarea.
Configurarea modem-urilor
74
-Se execută dublu clic pe pictograma Modems.
-În general instalarea corectă a unui modem presupune configurarea corectă a portului de
comunicaţii şi a vitezei maxime de transfer. Majoritatea modem-urilor se instalează în COM2 sau
COM4, COM1 fiind deobicei portul mouse-ului. Aceasta este partea unde pot apărea conflicte de
instalare şi care trebuiesc rezolvate prin instalări manuale (la modem-urile mai vechi cele noi fiind
compatibile Plug & Play se autoconfigurează) . În rest sunt numai probleme de configurare ale
proprietăţilor de apel.
-Se execută un clic pe butonul Properties (proprietăţi).
-În caseta de dialog ce se deschide se verifică sau se selectează portul în caseta Port.
-Se selectează volumul în difuzoare în intervalul Off - High.
-Se selectează viteza de transfer. (Este recomandat pentru sistemele conectate la Internet
ca această viteză sa nu depăşească viteză de lucru a server-ului chiar dacă viteza modem-ului este
mai mare decât a server-ului.).
-Se execută clic pe butonul Connection (conectare).
-În prima zonă a casetei de dialog se vor selecta preferinţele de conectare (în general sunt
: 8, None, 1).
-În a doua zonă se selectează opţiunile pentru realizarea apelului.
-Se execută clic pe butonul OK
-Se selectează tipul de modem prezent în casetă şi se execută un clic pe butonul Dialing
Properties (proprietăţi de apel).
-În prima zonă a casetei se introduc informaţii referitoare la regiune (numele conexiunii,
prefixul, ţara).
-în a doua zonî a casetei de dialog se introduc date ce privesc formarea numărului.
-se execută un clic pe butonul OK
-Acţionarea butonului Add presupune instalarea şi configurarea unui nou modem.
-Acţionarea butonului Remove are ca efect dezinstalarea modemului selectat în casetă !
Configurarea funcţiilor echipamentelor multimedia
-Se execută dublu clic pe pictograma Multimedia din fereastra panoului de control.
-Se execută un clic pe butonul Audio.
-Se selectează volumul de redare (Low – High) şi se poate adăuga controlul volumului pe
bara de tascuri prin bifarea casetei Show Volume Control On The Taskbar.
-Se selectează instrumentul de redare (Preferrend Device) (în general acesta există din
momentul instalării plăcii de sunet în calculator).
- În zona recording se selectează volumul pentru înregistrare (Low – High).
-Se selectează instrumentul de înregistrare (Preferrend Device).
-Se selectează opţiuni pentru înregistrare (Preferrend Quality).
-Acţionarea butonului Customaizr are ca efect definirea unor proprietăţi calitative proprii.
75
Configurarea proprietăţilor Video:
-Se execută un clic pe butonul Video.
-Se bifează cu un clic opţiunea Window (fereastră) şi în caseta alăturată se poate opta
pentru un anumit mod de afişare a tapetului (preferabilă este opţiunea original size-mărimea
originală a wallpaper-ului).
-Se bifează cu un clic opţiunea Full Screen şi va rezulta afişarea tapetului pe toată
suprafaţa ecranului (este posibil ca la această opţiune imaginea să nu fie prea clară).
Configurarea ieşirilor pentru echipamentul MIDI:
-Se execută un clic pe butonul MIDI.
-În opţiunea Single Instrument se selectează instrumentul MIDI dorit.
-Un clic pe butonul Add New Instrument are ca efect adăugarea unui nou instrument
MIDI.
-În opţiunea Custom Configuration se poate configura o schemă MIDI cât şi proprietăţile
acesteia.
Configurarea parametrilor de volum ai unităţii CD-ROM:
-Se execută un clic pe butonul CD-ROM.
-Se va selecta litera corespunzătoare unităţii CD-ROM.
-În intervalul Low-High se va selecta volumul semnalului sonor în cască. Pentru
optimizare se reglează la volum maxim unitatea CD-ROM.
Configurarea avansată a echipamentelor multimedia:
-Se execută un clic pe butonul Advanced.
-Din lista ce conţine echipementele multimedia se va selecta unul dintre dispozitive după
care se va da un clic pe butonul Properties (proprietăţi), se vor definii parametrii şi se va executa
un clic pe butonul OK pentru validare. Atenţie! această procedură necesită cunoaşterea
echipamentelor multimedia din sistem pentru a nu se configura în mod eronat ceea ce implică
nefuncţionarea acestora sau chiar blocarea sistemului de calcul în momentul utilizării acestora.
Configurarea imprimantei
-Se execută dublu clic pe pictograma Printers în fereastra Control Panel.
-Dacă se doreşte instalarea unei imprimante se va executa dublu clic pe pictograma Add
Printer (adaugă o imprimantă), se vor respecta etapele instalării în sensul alegerii tipului de
imprimantă cu wizard-ul (vrăjitorul) din lista ce apare în caseta de dialog sau manual prin
specificarea unităţii de memorie (dischetă sau cd-rom) şi a căii până la directorul ce conţine
drivere-ele imprimantei, se configurează portul necesar (portul paralel LPT 1).
76
-După instalare în fereastra Printers se va afla o nouă pictograma cu numele imprimantei
instalate (Epson, Canon, IBM, HP e.t.c).
-Se execută dublu clic pe această pictogramă şi în meniul Printer se execută un clic pe
opţiunea Properties.
-Dacă este cazul se execută un clic pe butonul General care oferă posibilitatea testării
imprimantei prin executarea unui clic pe butonul Print Test Page (printarea unei pagini test),
introducerii unui comentariu în caseta Comment (imprimantă individuală sau de reţea) şi selectării
unei pagini de separare.
-Se execută un clic pe butonul Details (detalii). În cadrul fereastrei ce se deschide se poate
seta portul (Port Settings), se poate adăuga sau şterge un port (Add Port, Delete Port), se poate
instala un nou driver (Add New Driver) şi chiar setarea modului de dialogare cu imprimanta dacă
este necesar (spool Settings).
-Se validează setările cu un clic pe butonul Apply (aplică) sau OK.
-Se execută un clic pe butonul Paper (hârtie) pentru a selecta dimensiunile foii de hârtie
(în caseta Paper Size), orientarea paginii : tipărire pe verticală (Portrait) respectiv pe orizontală
(Landscape) şi modul de alimentare cu hârtie.
-Dacă sistemul de calcul aparţine unei reţele de calculatoare cu un clic pe butonul Sharing
(partejare) se realizează accesul la imprimantă (Shared As): se introduce numele printerului,
comentariu dacă este necesar şi chiar o parolă care trebuie reconfirmată.
-Se validează cu OK.
-Se execută un clic pe butonul Graphics (grafică) pentru a optimiza calitatea tipăririi prin
selectarea rezoluţiei imprimantei în caseta Resolution, prin setarea nivelului aproximativ al
culorilor (Dithering), prin setarea intensităţii nuanţelor (Intensity). Opţiunile acestor ferestre sunt
foarte sugestive şi pot fi diferenţiate în funcţie de tipul imprimantelor.
-Se execută un clic pe butonul Fonts (fonturi) pentru a selecta cartuşurile de fonturi dacă
există şi modul de lucru True Type. Se execută un clic pe butonul Ok pentru instalarea fonturilor.
Se execută un clic pe butonul Device Option (opţiuni ale dispozitivelor) pentru a stabilii
opţiuni suplimentare pentru imprimantă cum ar fi cele legate de memoria RAM a imprimantei. În
general aceasta este definită şi nu trebuie modificată.
Aşa cum s-a precizat aceste setări ale imprimantelor diferă de la un tip la altul, în
principiu cele prezentate anterior fiind universale.
Configurarea reţelei
-Se execută dublu clic pe pictograma Network din fereastra control Panel.
-Se execută clic pe butonul Configuration (configurare).
-Se selectează una din componentele reţelei.
-Se execută un clic pe butonul Properties pentru definirea proprietăţilor componentei
selectate.
77
-Se execută un clic pe butonul File and Print Sharing pentru configurarea proprietăţilor de
partajare a fişierelor şi imprimantelor.
-Se execută un clic pe butonul Identification pentru modificări ale identificării : se
introduce numele sistemului de calcul (Computer Name), numele grupului de lucru (Work Group),
descrierea sistemului (Computer Description).
-Se execută un clic pe buton Acces Control (controlul accesului) pentru a se definii
protecţia şi controlul accesului prin una din cele două opţiuni Share-Level sau User-
Level…..Controlul User Level Acces Control se poate definii numai în reţele Microsoft sau
Netware ce utilizează servere Windows NT.
Configurarea mouse-ului
Mouse-ul se configurează în conformitate cu dorinţele utilizatorului.
-Se execută dublu clic pe pictograma mouse din fereastra Control Panel.
-Se execută un clic pe butonul Buttons (butoane) care oferă alegerea modului de lucru cu
mouse-ul pentru stângaci respectiv pentru dreptaci şi stabilirea vitezei de execuţie a unui dublu clic
(Double Click Speed). În caseta Test Area se poate executa dublu clic până când se constată că s-a
determinat o viteză de execuţie convenabilă.
-Se execută un clic pe butonul Pointers (indicatori) şi se va selecta o anumită schemă
(Scheme) care se poate salva cu Save As sau şterge cu Delete. În caseta cu indicatori se execută
dublu clic pe o variantă (Ex. Precision Select) pentru a descoperii o nouă versiune pentru acesta.
-Se execută un clic pe butonul Motion (mişcare) pentru a selecta viteza indicatorului
(Pointer Speed), pentru a activa opţiunea de a lăsa urme (Pointer Trail) şi de a stabilii lungimea
urmei indicatorului.
-Se execută un clic pe butonul General. Dacă se doreşte instalarea unui alt mouse se
execută un clic pe butonul Change (schimbare).
78
-Se execută un clic pe opţiunea Show All Devices (prezentarea tuturor dispozitivelor
pentru care Windows are drivere .
-Se selectează compania producătoare în caseta Manufacturers.
-Se selectează un model în caseta Models.
-Se execută un clic pe butonul OK pentru a se realiza instalarea noului dispozitiv.
-Dacă nu există compatibilitate între noul dispozitiv şi listele afişate se va recurge la
executarea unui clic pe butonul Have Disk care va avea ca efect solicitarea de către sistem a
unităţii şi a caii până la directorul ce conţine drivere-le pentru noul mouse.
Configurarea proprietăţilor sistemului
Se execută dublu clic pe pictograma System din fereastra Control Panel.
Aplicaţia System este practic centralizatorul aplicaţiilor din fereastra Control Panel. Aici
se poate opera (configura) asupra tuturor dispozitivelor din system într-un mod mult mai plăcut
având un câmp vizual total asupra componentelor fizice sau virtuale.
-General ne oferă informaţii despre versiunea sistemului de operare Windows ce rulează
pe sistemul de calcul, numele calculatorului, tipul microprocesorului şi cantitatea de memorie
RAM.
-Se execută un clic pe butonul Device Manager ( administrator de dispozitive).
-Se selectează cu un clic dispozitivul ale cărui proprietăţi urmează a fi vizualizate sau
modificate.
-Se execută un clic pe butonul Properties pentru a configura dispozitivul selectat.
Se remarcă faptul că se pot face configurări ale porturilor, se obţin informaţii despre
unităţile de memorie externă cu posibilitatea configurării acestora.
!!! Executarea unui clic pe butonul Remove are ca efect dezinstalarea componentei
selectate (dacă se confirmă cu OK mesajul de atenţionare referitor la procedura de dezinstalare).
-Se execută un clic pe butonul Hardware Profiles pentru a crea un nou profil dardware.
-Se execută un clic pe butonul Copy (copiere) pentru realizarea unei copii a profilului.
-Se execută un clic pe butonul Performance pentru vizualizarea resurselor sistemului sau
dacă este necesar pentru creşterea performanţelor acestuia.
-În casetă se poate vizualiza un mesaj care menţionează că sistemul este configurat optim.
-Dacă în casetă apar elemente, se va selecta unul dintre ele şi se execută un clic pe
butonul Details pentru a recepţiona informaţii suplimentare cu privire la îmbunătăţirea
performanţelor.
-Se execută un clic pe butonul File System (sistem de fişiere) şi se va selecta destinaţia de
bază a computerului după care se fac setările corespunzătoare.
79
-Se execută un clic pe butonul OK.
-Se execută un clic pe butonul Graphics (imagini grafice) în scopul modificării
parametrilor grafici. În general acesti parametrii sunt definiţi la maxim (acceleraţia plăcii video) şi
numai în cazul existenţei unui monitor neperformant se reduce acest parametru.
-Se execută un clic pe butonul Virtual Memory pentru modificarea parametrilor memoriei
virtuale. Sistemul de operare Windows administrează memoria virtuală şi este recomandat acest
lucru pentru a-i creşte randamentul (SO). Fără un scop bine justificat nu se modifică aceşti
parametrii.
Vezi recomandarea de la subcapitolul Cum ne organizăm !!!
Gestionarea informaţiilor cu ajutorul programului Windows Explorer
Aşa cum s-a menţionat în capitolele anterioare, informaţiile şi datele stocate sunt grupate
în dosare (directori) care la rândul lor conţin subdirectori şi fişiere în număr limitat funcţie de
capacitatea de stocare a unităţii de memorie existente în sistemul de calcul. În mediul Windows se
pot efectua multe operaţii referitoare la dosare şi fişiere: se pot crea noi dosare, fişierele se pot
copia, şterge, muta, restaura, vizualiza, tipării, trimite prin fax sau folosind poşta electronică (e-
mail), accesa mai rapid (prin intermediul Shortcuts-iconiţă pe desktop). De asemenea se pot copia
dischete, se pot formata unităţi de memorie externă, se poate realiza transfer de date între unităţi de
memorie externă. Toate aceste operaţii se realizează într-un mod mult mai plăcut şi mai uşor
datorită ferestrelor de dialog care se interpun între utilizator şi sistemul de operare.
OBS: termenul de dosar (folder) este echivalentul termenului de director (catalog) din SO
DOS.
Se execută un clic pe butonul Start şi se parcurge traseul până la aplicaţia Windows
Explorer ce aparţine opţiunii Programs.
Pentru vizualizarea conţinutului unei unităţi de memorie:
-Se execută un clic pe Aplicaţia Windows Explorer.
-Se selectează în fereastra din stânga unitatea respectivă (pictograma cu numele unităţii)
iar în fereastra din dreapta se va afişa conţinutul. Dacă se execută un clic pe semnul + alăturat
pictogramei din fereastra stângă se va afişa în detaliu conţinutul unităţii dar tot în fereastra stângă
sub pictograma selectată. De aici rezultă faptul că unităţile de disc sau dosarele care prezintă
semnul + conţin şi alte dosare.
Pentru a crea un dosar (folder) nou:
-Se execută un clic pe Aplicaţia Windows Explorer.
-Se selectează unitatea de disc respectiv calea până la destinaţie.
80
-Pentru a crea un director (dosar) nou se execută un clic pe File şi se alege comanda New
(dosar sau fişier nou).
-Se introduce de la tastatură un nume pentru noua pictogramă.
-Se validează cu Enter.
Pentru a şterge un dosar:
-Se selectează unitatea de memorie ce conţine dosarul respectiv.
-Se selectează în fereastra din stânga numele dosarului.
-Se execută un clic pe butonul File şi se alege comanda Delete.
-Se confirmă cu Yes comanda de ştergere a dosarului şi a conţinutului acestuia.
Pentru a vizualiza conţinutul detaliat al unui dosar:
-Se execută dublu clic pe dosarul respectiv sau un clic pe semnul + alăturat dosarului.
OBS. În momentul vizualizării în locul semnului + va fi semnul – (minus) care ne indică
faptul că un clic pe acest – închide vizualizarea detaliată a unui dosar sau a unei unităţi de disc.
Pentru a vizualiza un fişier:
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.
-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Open (deschide).
Dacă fişierul este executabil deschiderea lui implică lansarea în execuţie a programului
asociat acestuia, dacă este fişier text se va deschide într-o aplicaţie asociată lui (WordPad, Word,
Notepad…) iar dacă nu are nici o aplicaţie asociată se va deschide o casetă de dialog ce oferă o
listă de aplicaţii prin care s-ar putea deschide fişierul.
Pentru vizualizarea prealabilă a unui fişier:
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.
-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Quick View (vizualizare rapidă).
Pentru a printa un fişier:
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.
-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Print.
Pentru a crea o scurtătură:
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.
-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Create Shortcut.
OBS. Scurtăturile se pot copia sau se pot muta în alte dosare şi deasemenea se pot crea pe
desktop.
81
Pentru a şterge un fişier:
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.
-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Delete.
-Se execută clic pe butonul Yes din caseta de confirmare a ştergerii.
OBS. Se pot şterge simultan mai multe fişiere alăturate (Shift + clic) sau nealăturate
(Control + clic).
OBS. Windows Explorer conţine aplicaţia Recycle Bin (coşul de gunoi) care oferă
posibilitatea recuperării fişierelor sau dosarelor care au fost şterse în mod accidental cu condiţia să
nu se ”golească coşul de gunoi” adică să nu se şteargă elementele conţinute în fereastra Recycle
Bin.
-Vizualizarea conţinutului coşului de gunoi este identică cu cea a unui dosar.
-În fereastra din dreapta se execută un clic cu butonul drept al mouseului pe fişierul
respectiv.
-Se selectează comanda Restore (Restaurare) în urma căreia fişierul va ocupa vechea
poziţie.
În momentul instalării Windows-ului se crează o pictogramă Recycle Bin pe suprafaţa de
lucru (desktop).
Pentru a redenumi un fişier:
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.
-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Rename (redenumire).
-Se introduce de la tastatură numele dorit, dar diferit de oricare din numele fişierelor
conţinute în dosarul căruia îi aparţine fişierul.
-Se execută Enter pentru validarea numelui.
Pentru vizualizarea proprietăţilor unui fişier:
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.
-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Properties.
-Se pot modifica atributele fişierului (Attributes).
-Se execută un clic pe butonul OK pentru validarea modificărilor.
Pentru a localiza fişierele:
-Se execută un clic pe butonul Tools (instrumente) din fereastra Windows Explorer.
-Se alege comanda Find-Files or Folders (caută fişiere sau dosare.
-Se execută un clic pe butonul Name & Location pentru a introduce numele fişierelor şi
unitatea unde se caută. ( se pot folosi caracterele * şi ? )
-Se execută un clic pe butonul Find Now (caută acum).
-Se execută dublu clic cu butonul stâng pe fişier pentru vizualizarea conţinutului.
82
Localizarea funcţie de data modificării:
-Se execută un clic pe butonul Date Modified.
-Se introduc parametrii de căutare.
-Se execută un clic pe butonul Find Now.
-Se execută dublu clic cu butonul stâng pe fişier pentru vizualizarea conţinutului.
Localizarea folosind criterii avansate:
-Se execută un clic pe butonul Advanced (modul avansat).
-Se selectează din caseta derulantă Type tipul de fişier căutat.
-Se introduce textul după care se face căutarea.
-Se introduc detalii privind mărimea fişierului căutat.
-Se execută un clic pe butonul Find Now.
-Se execută dublu clic cu butonul stâng pe fişier pentru vizualizarea conţinutului.
Asocierea fişierelor cu programele.
Este posibil ca anumite fişiere să nu-i fie asociat nici un program.
-Dacă în meniul File în loc de comanda Open (deschide) apare comanda Open
With…(deschide cu…) înseamnă că fişierul selectat sau asupra căruia s-a executat dublu clic nu
prezintă asociere cu un program.
-La execuţia unui dublu clic asupra fişierului se va deschide o casetă de dialog ce oferă o
listă cu mai multe aplicaţii.
-Se va selecta una dintre aplicaţii.
-Se execută un clic pe butonul OK iar fişierul se va deschide în aplicaţia selectată.
Moduri de vizualizare în Explorer
Meniul View
Programul Windows Explorer poate să afişeze listele de fişiere, dosare în mai multe
moduri.
-Pentru afişarea cu pictograme mari se selectează opţiunea Large Icons (pictograme
mari).
-Pentru afişarea cu pictograme mic se selectează opţiunea Small Icons (pictograme mici).
-Pentru afişarea sub formă de listă se selectează opţiunea List.
-Pentru afişarea în detaliu (marimea fişierelor, tipul şi data modificării acestora) se
selectează opţiunea Details
-Opţiunea Arrange Icons (ordonarea pictogramelor) are ca efect ordonarea pictogramelor
după 4 criterii: Name (numele fişierelor), Type (tipul fişierelor), Size (dimensiunea în octeţi) şi
Date (data apariţiei pe unitatea de memorie).
83
Deasemenea în meniul View se poate selecta afişarea barei de instrumente (Toolbar) şi a
barei de stare (Status Bar).
Utilizarea altor unităţi de memorie externă
Windows Explorer oferă posibilitatea lucrului cu dischete sau cu CD-uri la fel de bine ca
şi cu discurile fixe.
-Se execută un clic pe aplicaţia Windows Explorer.
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe pictograma unităţii floppy disk.
Se va observa în caseta de dialog posibilitatea explorării dischetei (Explorer), vizualizarea
conţinutului acesteia (Open) şi căutării unor anumite informaţii existente pe suportul de memorie
(Find).
-Deasemenea discheta se va putea formata prin specificarea capacităţii dischetei
(capacity), prin selectarea tipului de formatare (în secţiunea Format Type: Full, Quick, Copy
System Files Only) prin creerea unui volum şi prin afişarea unui raport care prezintă parametrii
discului după încheierea procesului de formatare.
-Copierea unei dischete se realizează cu comanda Copy Disk:
se execută un clic pe pictograma discului sursă (copy disk).
se selectează discul sursă (copy from).
se execută comanda Start.
se introduce discul destinaţie când se primeşte mesajul.
se execută un clic pe butonul OK.
se execută un clic pe butonul Close.
Realizarea comenzilor DOS
se execută un clic pe butonul Start
se alege din Programs opţiunea MS-DOS prompt pe care se execută un clic cu butonul
stâng al mouse-ului.
Aplicaţiile în Dos pot fi rulate şi prin restartarea sistemului de calcul în “MS-DOS
mode”.
Meniul RUN
-Se execută un clic pe butonul Start.
-Se execută un clic pe comanda Run (execută).
-Se introduce în caseta derulantă comanda dorită.
-Se execută un clic pe butonul OK.
84
Caseta derulanta poate conţine o serie de comenzi lansate în execuţie anterior sesiunii de
lucru şi de aici se pot lansa comenzi care au mai fost executate.
Comenzile externe sunt incluse în directorul Windows subdirectorul Command.
Menţiune: comenzi interne cum ar fi Type, Dir nu se pot executa.
Deasemenea prin introducerea numelui comenzii în caseta derulantă se pot lansa în
execuţie aplicaţii DOS.
-Dacă nu se cunoaşte numele comenzii, se execută un clic pe butonul Browse
(parcurgere).
-Se execută dublu clic pe pictograma My Computer (computerul meu).
-Se execută dublu clic pe o pictogramă ce simbolizează o unitate de disc.
-Se execută dublu clic pe dosarul dorit.
-Se execută un clic pe un anumit prgram (fişier executabil).
-Se execută un clic pe butonul Open.
Parametrii de execuţie ai unei aplicaţii DOS pot fi modificaţi după dorinţa utilizatorului.
Aceşti parametrii sunt predefiniţi din momentul executării aplicaţiei pentru prima dată.
-Se selectează aplicaţia respectivă.
-În meniul File se alege comanda Properties (proprietăţi).
-Butonul General ne oferă informaţii despre programul respectiv şi posibilitatea
modificării atributelor acestuia.
-Butonul Program permite selectarea tastei de scurtcircuit (Shortcut Key), selectarea
dimensiunii ferestrei (Run: normal, maximized, minimized), schimbarea pictogramei (Change
Icon), închiderea ferestrei aplicaţiei la ieşirea din program (se bifează caseta Close On Exit).
-Butonul Font permite modificarea fontului utilizat în program.
-Butonul Memory permite modificarea parametrilor referitori la memoria necesară rulării
programului. (se selectează opţiunea Auto pentru volumul de memorie necesar).
-Butonul Screen permite selectarea parametrilor de afişare ai ecranului.
-Butonul Misc oferă selectarea unor opţiuni referitoare la:
protecţia ecranului (foreground).
parametrii de rulare a aplicaţiei în fundal (background).
spelectarea sensibilităţii timpului de inactivitate (idle).
selectarea opţiunilor mouse-ului.
atenţionarea în cazul părăsirii programului încă activ (termination)
selectarea combinaţiilor tastelor de scurtcircuit.
Utilizarea accesoriilor multimedia
Aceste aplicaţii oferă utilizatorului reproducerea fişierelor audio şi video.
-Se execută un clic pe butonul Start.
-Se selectează Programs – Accessories – Multimedia.
CD Player:
} parametrii
selectaţii greşit
pot duce la
blocarea
sistemului.
85
-Se execută un clic pe accesoriul CD Player pentru audierea unui compact disc audio.
Sistemul de calcul trebuie să posede placă de sunet, boxe sau căşti.
-Fereastra ce conţine un mini cd-player este foarte sugestivă şi deci lucrul cu această
aplicaţie este asemănător cu cel al unui casetofon (comenzile sunt aceleaşi: redare-play, pauză-
pause, stop-oprire, salt înainte, salt înapoi, piesa anterioară, următoarea piesă, eject-ieşirea cd-ului
din unitatea cd-rom).
-Se execută un clic pe butonul Disc şi se selectează opţiunea Edit Play List.
-Se introduce numele formaţiei sau solistului, se introduce titlul discului, se introduce
titlul piesei şi se salvează numele piesei. Ultima operaţie se repetă pentru fiecare din piesele dorite
de utilizator.
-Butoanele Add, Remove,Clear All permit adăugarea, ştergerea pieselor selectate sau
ştergerea tuturor pieselor.
Media Player:
Permite redarea fişierelor MIDI, a CD-urilor audio, a sunetelor şi a fişierelor video (cu
extensia .avi). Versiunile recente ale aplicaţiilor Media Player recunosc toate formatele acestor
tipuri de fişiere.
-Se lansează aplicaţia Media Player.
-Se selectează din meniul Device dispozitivul pe care se realizează redarea fişierului.
-În meniul File se selectează comanda Open pentru audierea sau vizionarea fişierului
dorit.
-Deasemenea interfaţa grafică a aplicaţiei prezintă clar şi intuitiv modul de executare a
comenzilor.
Transferul de date
Expedierea unui fişier prin fax:
-Se execută un clic pe aplicaţia Windows Explorer.
-Se vizualizează conţinutul unui dosar.
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul destinat expedierii prin fax.
-Se selectează cu un clic opţiunea Send To…(trimite la).
-Se execută un clic pe opţiunea Fax Recipient.
Funcţia Fax Wizard indică detaliat etapele transmiterii unui document prin fax
Deasemenea instalarea modem-ului (soft) presupune şi existenţa unei aplicaţii prevăzută
cu opţiuni de transmitere şi recepţionare a documentelor prin fax.
Expedierea unui fişier (document) prin poşta electronică:
86
-Se execută un clic pe aplicaţia Windows Explorer.
-Se vizualizează conţinutul unui dosar.
-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul destinat expedierii prin e-
mail.
-Se selectează cu un clic opţiunea Send To…(trimite la).
-Se execută un clic pe opţiunea Mail Recipient.
Utilizarea aplicaţiei Hyper Terminal
Accesoriile de comunicaţii transformă sistemul de calcul într-un terminal ataşat unui alt
sistem de calcul situat la distanţă. Aplicaţia Hyper Terminal permite accesarea serviciilor online
prin definirea unei conexiuni.
-Se execută un clic pe butonul Start
-Se selectează opţiunea Programs din care se va alege grupul Accessories (accesorii).
-Se execută un clic pe opţiunea Hyper Terminal.
-În fereastra care se deschide se execută dublu clic pe pictograma Hyper Terminal în
vederea creării unei noi conexiuni.
-Se introduce numele conexiunii în caseta Name.
-Se alege o anumită pictogramă pentru noua conexiune.
-Se execută clic pe butonul OK pentru validare.
-În fereastra care se deschide se vor introduce date referitoare la zonă (codul ţării, prefixul
zonei, numărul de telefon) şi la tipul modem-ului respectiv modul de legătură.
-Se execută clic pe butonul OK.
Din acest moment conexiunea este creată şi se poate salva cu comanda Save din meniul
File ce are ca rezultat implementarea pictogramei cu numele conexiunii în fereastra Hyper
Terminal.
-Dacă se doresc modificări ale parametrilor conexiunii în fereastra Connect (conexiune)
se execută un clic pe butonul Modify (modificare).
-Se execută un clic pe butonul Change Icon pentru modificarea pictogramei conexiunii.
-Se execută un clic pe butonul Configure pentru modificarea parametrilor modem-ului.
-Butonul General oferă alegerea portului de comunicaţie (Port), selectarea volumului
difuzorului modem-ului (Speaker Volume), selectarea vitezei de comunicaţie (Maximum Speed) şi
prin validare opţiunii Only Connect At This Speed se va realiza legătura numai la viteza maximă
selectată.
-Butonul Connection permite setarea parametrilor conexiunii (Connection Preferences),
selectarea parametrilor de apel (Call Preferences), setări ale portului de comunicatie şi opţiuni
avansate.
-Butonul Option permite modificări referitoare la controlul conexiunii (Connection
Control), controlul apelului (Dial Control).
-În meniul File se va executa un clic pe comanda Save pentru salvarea modificărilor
efectuate.
87
Este indicat ca aceste modificări să se realizeze numai dacă este strict necesar sau
manualul ce însoţeşte modem-ul le impune.
Utilizarea unei conexiuni.
-În fereastra Hyper Terminal se execută dublu clic pe pictograma conexiunii.
-Se execută un clic pe butonul Dial (apel).
-Dacă este necesar se vor introduce informaţiile logice necesare stabilirii legăturii.
-Upload_pentru a trimite (copia) un fişier la distanţă se pregăteşte calculatorul destinaţie
pentru transfer.
-Se execută un clic pe pictograma Send din bara cu unelte sau din meniul Transfer.
-Se introduce în caseta Filename numele întreg al fişierului (unitate,cale) destinat
expedierii sau se localizează cu un clic pe butonul Browse (parcurge).
-Se stabilişte protocolul de transfer în caseta derulantă Protocol.
-Se execută un clic pe butonul Send din cadrul ferestri curente (Send File).
Ambele sisteme de calcul trebuie să utilizeze acelaşi protocol de transfer iar viteza de
comunicaţie a calculatorului sursă să nu fie mai mare decât viteza de comunicaţie a calculatorului
destinaţie.
-Download_pentru a încărca un fişier se pregăteşte calculatorul sursă (la distanţă) pentru
transfer.
-Se execută un clic pe butonul Receive (recepţie) din meniul Transfer sau de pe bara cu
unelte.
-Se introduce numele întreg al fişierului destinaţie sau se parcurge cu Browse.
-Se selectează protocolul de transfer.
-Se execută un clic pe butonul Receive din cadrul ferestrei Receive File.
-Dacă protocolul nu permite numele fişierului se introduce un nou nume pentru fişier.
-Se execută un clic pe butonul OK.
-Pentru închiderea legăturii (deconectarea sistemului aflat la distanţă) se pregăteşte
sistemul de la distanţă pentru deconectare (logout).
-Se execută un clic pe butonul Disconnect situat pe bara cu unelte.
Utilizarea aplicaţiei Phone Dialer
-Se lansează în execuţie aplicaţia Phone Dialer.
-În caseta Number to Dial se introduce numărul care se apelează.
-Se execută un clic pe butonul Dial (formare număr).
88
-Se execută un clic pe butonul Speed Dial (formare rapidă a numărului) pentru
introducerea numerelor de telefon folosite frecvent.
Utilizarea accesoriilor pentru întreţinerea sistemului Windows.
Aceste accesorii au ca scop menţinerea sistemului în parametrii optimi de funcţionare.
-Se execută un clic pe butonul Start.
-Se selectează pas cu pas Programs-Accessories-System Tools (utilitare de sistem).
Backup-crează o arhivă
-în fereastra care se deschide se vor selecta fişierele destinate arhivării.
-se execută un clic pe butonul Next Step (pasul următor).
-se selectează o anumită destinaţie.
-se execută un clic pe butonul Start Backup (lansează arhivarea).
-se introduce un nume alocat arhivei.
-se poate proteja arhiva prin introducerea unei parole.
-se execută un clic pe butonul OK.
-la apariţia unui mesaj de forma : Operation Complete se execută un clic pe butonul OK.
Deasemenea o arhivă poate fi restaurată:
-se execută un clic pe butonul Restore.
-se selectează unitatea de memorie ce conţine arhiva.
-se selectează fişierul ce conţine arhiva.
-se execută un clic pe butonul Next Step.
-se selectează fişierele destinate restaurării.
-se execută un clic pe butonul Start Restore.
-se execută un clic pe butonu OK.
-se execută un clic pe butonul Close pentru închidere.
Defragmentarea unei unităţi de disc cu ajutorul aplicaţiei Disk Defragmenter
Această aplicaţie are rolul de a optimiza unitatea hard disc prin aşezarea fişierelor cap la
cap şi prin compactarea spaţiilor libere existente pe unitate.
-se execută un clic pe aplicaţia Disk Defragmenter din System Tools.
-se selectează unitatea de memorie externă ce urmează a fi defragmentată.
-se execută un clic pe butonul OK.
-se execută un clic pe butonul Advanced.
-se va selecta metoda de defragmentare şi opţiunile dorite.
-se execută un clic pe butonul OK.
89
-se execută un clic pe butonul Start.
-la primirea mesajului de terminare a operaţiei se execută un clic pe butonul Yes.
Utilizarea aplicaţiei Drive Space
Despre această aplicaţie s-a amintit şi în capitolul programe de arhivare-dezarhivare.
Această aplicaţie oferă posibilitatea stocării unui număr mai mare de date decât în starea
iniţială (înaintea comprimării datelor).
-se execută un clic pe aplicaţia Drive Space din System Tools.
-se selectează unitatea de disk ce urmează a fi comprimată.
-din meniul Drive se alega opţiunea Compress (comprimare).
-se execută un clic pe butonul Start.
-se execută un clic pe butonul Back Up Files.
-se execută operaţia de arhivare.
-se execută un clic pe butonul Compress Now (comprimă acum).
-se execută un clic pe butonul Close.
Etapa de arhivare poate fi sărită dacă datele sunt deja salvate !!! Este necesară o copie de
siguranţă a datelor înaintea lansării procedurii de comprimare a discului.!!!
Verificarea existenţei erorilor pe disc cu ajutorul aplicaţiei Scan Disk
Acest utilitar verifică dosarele, fişierele şi suprafaţa discului detectând eventualele erori
pe care încearcă să le repare.
-se execută un clic pe aplicaţia Scan Disk.
-se selectează unitatea de disc ce va fi scanată.
-se execută un clic pe opţiunea Thorough (complet).
-se selectează opţiunea Automaticallz Fix Errors (repararea automată a erorilor depistate).
-se execută un clic pe butonul Options în care se poate specifica zona discului care se
scanează sau alte opţiuni.
-se execută un clic pe butonul OK.
-se execută un clic pe butonul Start pentru lansarea procedurii.
-la terminare se va vizualiza un raport rezultat în urma scanării după care se execută un
clic pe butonul Close.
Folosirea programului de ajutor Help
Pentru a obţine mai multe informaţii privind folosirea unei anumite aplicaţii (funcţii) se
poate utiliza sistemul Help.
-se execută un clic pe butonul Start.
-se execută un clic pe comanda Help.
90
Utilizarea Cuprinsului:
-în fereastra Windows Help se execută un clic pe butonul Contents (cuprins).
-se execută dublu clic pe pictograma subiectului care se doreşte a fi deschis.
-se execută un clic pe pictograma subiectului dorit.
-se execută un clic pe butonul Open pentru vizualizarea subiectului.
-se execută un clic pe butonul Close pentru închidere.
De remarcat faptul ca sistemul Help este prezent în toate aplicaţiile. În cazul casetelor de
dialog programul de ajutor se lansează prin executarea unui clic pe butonul de Help ( ? ) ; în cazul
ferestrelor în bara de meniuri există meniul Help ce conţine comanda Help Topics ; în cazul
obiectelor se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe obiect, după care se execută un clic
pe caseta What’s This? (ce este acesta?) pentru a se obţine detalii referitoare la obiectul selectat.
Funcţia Help Index:
-în fereastra ce se deschide se execută un clic pe butonul Index.
-se introduce subiectul dorit.
-se selectează cu un clic un articol din lista oferită în index.
-se execută un clic pe butonul Display pentru afişare.
-se selectează subiectul dorit urmat de executarea unui clic pe butonul Display.
-se execută un clic pe butonul Close pentru închidere.
CAPITOLUL 8
INTERNET
Este o reţea globală ce conectează mai multe calculatoare.În prezent Internet-ul are un
număr foarte mare de utilizatori (mult peste 20 milioane) răspândiţi în toată lumea, iar acest număr
este într-o continuă şi rapidă expansiune. Mai mult de 70 de ţări sunt conectate prin diferite
schimburi de date, ştiri şi opinii. Comparativ cu serviciile online care sunt controlate în mod
central, Internet-ul este descentralizat prin însuşi modul său de proiectare. Fiecare calculator din
Internet numit gazdă (host), este independent. De remarcat faptul că această anarhie proiectată
funcţionează foarte bine. Există mai multe servicii online care oferă acces la unele servicii Internet
(CompuServe , Prodigy) dar şi sisteme comerciale care pun la dispoziţie servicii Internet.
Folosirea aplicaţiei Microsoft Exchange
Cutia poştală Inbox
Această aplicaţie este administratorul procesului de transmitere şi recepţionare de
informaţii, a poştei electronice şi a faxurilor primite de la diverse sisteme de informare. În cutia
91
poştală Inbox se centralizează toate documentele administrate. Pentru folosirea acestei aplicaţii
proprietăţile acesteia trebuie să fie complet configurate iar modemul trebuie să fie activat (online)
şi configurat pentru a se putea realiza transferul mesajelor dinspre sau înspre alte sisteme şi
servicii aflate la distanţă.
Expedierea unui mesaj.
-se execută dublu clic pe icon-ul Inbox aflat pe suprafaţa de lucru.
-se introduc parole sau alte opţiuni pentru realizarea conexiunii cu serviciile aflate la
distanţă.
-se execută un clic pe dosarul Inbox.
-se execută dublu clic pe unul din mesajele afişate peatru vizualizarea acestuia.
-dacă se doreşte salvarea mesajului în alt dosar se selectează succesiv:File-Save As după
care se va stabilii destinaţia.
-pentru a răspunde unui mesaj mai întâi se afişează mesajul după care se execută un clic
pe butonul Reply (răspuns către expeditor).
-se poate şterge zona de text nedorită din mesajul primit după care se introduce mesajul
pentru expediere.
-se execută un clic pe butonul Send (expediere).
Ştergerea unui mesaj
-se execută selectarea mesajului.
-se execută un clic pe butonul Delete din bara cu unelte sau se acţionează tasta Delete.
Expedierea unui mesaj nou
-se execută un clic pe butonul Compose (compune).
-se selectează opţiunea New Message (mesaj nou).
-se execută un clic pe butonul To (către) pentru selectarea destinatarului sau se introduce
adresa acestuia în caseta corespunzătoare butonului To.
-în caseta corespunzătoare butonului Subject (subiect) se introduce subiectul mesajului.
-se introduce textul (se pot insera fişiere, imagini folosind comanda Insert File, Message,
Object).
-se execută un clic pe butonul Send.
Expedierea unui fax
-se execută un clic pe butonul Compose (compune).
-se selectează opţiunea New Fax (fax nou).
-se execută clic pe butonul Dialing Properties (proprietăţi pentru formarea numărului) şi
se realizează modificările necesare.
-se execută un clic pe butonul Next
92
-se introduce numele destinatarului şi numărul de apel pentru fax. (dacă este configurat un
catalog cu adrese se execută un clic pe butonul Address Book (catalog cu adrese) pentru selectarea
unei adrese; se poate crea o listă de destinatari introducând numele şi numărul de fax după care se
execută un clic pe butonul Add to List (adaugă la listă).
-se execută un clic pe butonul Next.
-se selectează un anumit model de pagină ce va conţine faxul.
-se execută un clic pe butonul Next.
-se introduce un subiect.
-se introduce textul faxului.
-se execută un clic pe butonul Next.
-pentru introducerea unui fişier se execută un clic pe butonul Add File.
-se specifică unitatea şi calea până la fişierul dorit.
-se selectează cu un clic fişierul şi se execută un clic pe butonul Open.
-se execută un clic pe butonul Next.
-se execută un clic pe butonul Finish.
Teoretic sunt probleme ce se pot dezbate într-un timp relativ îndelungat ţinând cont de
evoluţiile programelor de explorare pe Internet, dar practic înţelegerea fenomenelor şi navigarea
propriuzisă se realizează în faţa calculatorului, cercetându-se cât mai multe adrese. Internet-ul
oferă posibilitatea comunicării pe orice meridian, oferă posibilitatea acumulării de noi informaţii
din absolut toate domeniile, oferă posibilitatea instalării (download) unor programe înaintea
apariţiei acestora pe piaţă. În prezent sunt şcolii şi universităţi ale căror cursuri sunt redate prin
intermediul Internet-ului. Deasemenea în lumea afacerilor este metoda cea mai optimă pentru
realizarea tranzacţiilor în condiţii de timp minim şi securitate maximă.
Din cele prezentate se observă vasta gamă de domenii în care computerul este
indispensabil.
Educaţia informaţională ca ramură a educaţiei tehnologice contribuie cu un procent
semnificativ la atingerea scopurilor acesteia.
93
CAPITOLUL 9
MECATRONICA
Noţiuni generale
Cuvântul mecatronică a fost folosit pentru prima dată de către japonezi în 1975 pentru a
defini fuziunea tehnologică: mecanică de precizie, tehnologie electronică şi tehnologie
informatică. După cum se subliniază adesea, mecatronica nu este o invenţie, ea apărând ca o
tehnologie determinată de evoluţia în dezvoltarea economică a societăţii. Specialiştii o definesc ca
fiind tehnologia mecanică compatibilă cu societatea informaţională. Statisticile arată că ponderea
produselor care înglobează în structura lor mecanică de precizie-electronică-informatică este în
continuă creştere, comparativ cu produsele industriei tradiţionale.
În categoria produselor mecatronice se incadrează: maşinile unelte cu comandă numerică,
roboţii, aparatura de birotică, tehnica de calcul, aparatura biomedicală, aparatura existentă în
telecomunicaţii, aparatura electro-casnică e.t.c.
Produsele mecatronice constituie noua generaţie şi se întâlnesc practic în toate domeniile,
implicarea şi aplicarea mecatronicii reprezintă un nou nivel de integrare pentru tehnologiile
avansate de fabricare şi procesare. Abordarea mecatronicii este cea mai eficientă cale găsită de
japonezi pentru parcurgerea drumului de la idee la produs.
Mecatronica sintetizează spiritul privind munca în echipe integrate de specialişti în
domeniul proiectării, procesării, aprovizionării şi marketingului, care cooperează pentru realizarea
produselor şi a sistemelor de fabricaţie. Japonezii recunosc că viitorul în inovarea în domeniul
tehnologiilor de proiectare şi procesare va aparţine acelora care au învăţat să optimizeze mariajul
dintre electronică şi sistemele mecanice.
94
Astăzi mecatronica este ştiinţa maşinilor inteligente (percepţia, cunoaşterea, execuţia).
Nevoia de optimizare va fi mai pregnantă în domeniul tehnologiilor de fabricare-
procesare, unde inteligenţa artificială, sistemele experte şi roboţii inteligenţi vor constitui elemente
de bază în uzine.
Nevoile spirituale ale omului nu pot fi satisfăcute de bunurile materiale. Informaţia este
cea care asigură satisfacerea acestor nevoi. În consecinţă, în fiecare din ţările amintite s-au
dezvoltat servicii care să asigure din ce în ce mai mult satisfacerea nevoilor spirituale ale omului.
Dezvoltarea industriei serviciilor este la fel de importantă ca şi dezvoltarea societăţii avansat
informatizate.
Evoluţia tehnologică către integrarea mecatronică este sugestiv reprezentată în figura
următoare:
Legătura dintre mecatronică şi modul de viaţă al japonezilor poate fi reliefată prin şase
cuvinte cheie: medie, îmbinare, curat, delicateţe, educaţie şi flexibilitate.
Îmbinarea
Mecatronica este de asemenea rezultatul unei fuziuni tehnologice. Japonezii au fost adesea
criticaţi că au copiat şi imitat foarte mult atât în domeniul cultural cât şi în domeniul tehnologic. E i
recunosc acest lucru, dar subliniază că au făcut-o inteligent, creator. Progresul tehnologic al
japonezilor se datorează abilităţii deosebite în analizarea şi refacerea modelelor de referinţă. De
fapt, ei consideră că aplicarea practică a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi pregătirea
95
tehnologică pentru execuţie reprezintă activităti de creaţie cu nimic mai prejos decât descoperirile
ştiinţifice şi invenţiile. Îmbinarea este o tehnologie creatoare.
Curat
Cuvântul curat este cea mai tipică expresie a spiritului japonez. Înalta calitate a circuitelor
integrate fabricate de japonezi se datorează printre altele şi curăţeniei deosebite din secţiile de
producţie.
Recentele realizări în domeniul maşinilor-unelte de precizie sunt puse şi pe seama
faptului că prelucrarea componentelor şi asamblarea se realizează în încăperi deosebit de curate.
Tehnologiile de păstrare a curăţeniei sunt foarte importante pentru mecatronică.
Delicat
Maşinile pentru tehnologiile avansate au în componenţa lor mecanisme de înaltă precizie,
senzori adecvaţi, sistem de control foarte delicat şi o foarte delicată interfaţă om-maşină.
Flexibilitatea
Flexibilitatea este una dintre trăsăturile cele mai importante ale inginerilor
mecatronicieni. Un exemplu tipic de flexibilitate îl constituie chiar locuinţele japonezilor, al căror
interior este astfel organizat încât nu este nici o problemă în schimbarea destinaţiei camerelor
(camera de zi, camera de studiu, dormitor).
Perfecţionarea sistemelor informatice
Sistemele informatice constituie baza pentru societatea avansat informatizată.
Nu trebuie să uităm că hardware-ul sistemului informatic nu are nici o valoare fără software. Sunt
numeroase exemple în care partea de software este mai scumpă decât partea hardware.
Un alt aspect se referă la faptul că, în societatea avansat informatizată, informaţia
înseamnă cultură. Tehnologia informaţiei este un instrument foarte eficient în activitatea de creaţie
culturală.
Societatea avansat informatizată şi mecatronica.
Componenta dătătoare de ton a tehnologiei mecatronice este informaţia sau software-ul şi
nu electronica. Dintr-un alt punct de vedere, mecatronica este tehnologia mecanică cerută de
societatea avansat informatizată. Raţiunile pentru care informaţia este atât de importantă în
societatea informatizată sunt:
-informaţia asigură satisfacerea nevoilor spirituale ale omului.
-numai informaţia poate creşte valoarea nou adăugată a tuturor lucrurilor.
-informaţia înseamnă cultură.
96
Analizând relaţia dintre fiinţele umane şi informaţie avem în vedere că viaţa omului şi activităţile
economice ale societăţii sunt strâns legate de cererea şi asigurarea a trei elemente ale tehnologiei şi
anume: material, energie şi informaţie. Materiile prime şi energia se obţin din natură. Rezervele
sunt evident limitate. Pe de altă parte, informaţia este rodul activităţii mentale a fiinţei umane.
Resursele sunt evident nelimitate. Când nevoile de material şi energie sunt satisfăcute, fiinţa
umană caută satisfacerea nevoilor spirituale. Valoarea informaţiei nu depinde atât de cantitate cât
de prospeţimea acesteia, pentru că spiritul uman cere frecvent noi stimuli. Valoarea materialului şi
a energiei depinde de integrarea acestora. În societatea avansat informatizată, producţia bazată pe
consumul de material şi energie ajunge la saturaţie. Pe de altă parte, cerinţele pentru informaţie
sunt în continuă creştere. Se observă deci că materialul, energia şi informaţia au caracteristici
diferite.
Fuziunea material, energie şi informaţie
Valoarea nou adăugată a materialului şi energiei se obţine prin software şi prin procesele
de prelucrare. Prin urmare, în societatea avansat informatizată, informaţia contribuie la
economisirea resurselor de material şi energie. Se poate spune astfel că tehnologia mecatronică
este şi mai puţin poluantă.
Concepţia universităţilor americane despre componentele educaţiei mecatronice este sugestiv
ilustrată în figura de mai jos
97
Comparaţie Japonia - S.U.A
Tipuri de
activităţi
Cercetare
fundamentală
Dezvoltare
avansată
Implementare
în producţie Sisteme
flexibile de
fabricaţie
Viziune
artificială
-
Sisteme clasice
Sisteme de
montaj
Mecanisme
inteligente
Software
-
-
Standarde
Manipulatoare
Mecanisme de
precizie
Semnificaţia codurilor utilizate pentru comparaţia: Japonia - SUA
Situa_ia prezentă Rata de schimbare
98
-
> Mult în faţă
99
C U P R I N S
PREFAŢĂ pag. 2
CAP. 1 SISTEME DE CALCUL pag. 3
CAP. 2 PORNIREA UNUI CALCULATOR FOLOSIND CUNOŞTINŢE
MINIME ÎN DOMENIU pag. 20
CAP. 3 SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS pag. 27
CAP. 4 PROGRAME DE INTERFAŢĂ CU UTILIZATORUL
(NORTON COMMANDER) pag. 33
CAP. 5 VIRUŞI ŞI PROGRAME ANTIVIRUS pag. 50
CAP. 6 PROGRAME DE ARHIVARE-DEZARHIVARE pag. 52
CAP. 7 WINDOWS pag. 55
CAP. 8 INTERNET pag. 90
CAP. 9 MECATRONICA pag. 93
100
BIBLIOGRAFIE
PHILIP MARGOLIS – DICŢIONAR P.C. - ED.NEMIRA 1997 BUCUREŞTI
SCOTT MUELLER – PC_DEPANARE ŞI MODERNIZARE - ED.TEORA BUCUREŞTI
VISTRIAN MĂTIEŞ - ACTUATORI ÎN MECATRONICĂ – ED. MEDIAMIR CLUJ-NAPOCA