Articolul este publicat în revista Curierul Judiciar nr. 7/2013 1 Infracțiunile contra patrimoniului în Noul Cod penal – principalele modificări față de reglementarea actuală Prof. univ. dr. Valerian Cioclei Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti În Noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), Titlul destinat infracţiunilor contra patrimoniului prezintă o structură asemănătoare celei din Codul penal din 1936 (Carol al II-lea) 1 , structură adaptată însă la particularităţile societăţii actuale. Astfel, Titlul II (Infracţiuni contra patrimoniului) cuprinde tot cinci capitole, după cum urmează: I. Furtul; II. Tâlhăria şi pirateria; III. Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii; IV. Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice; V. Distrugerea şi tulburarea de posesie. Faţă de cele 16 articole dintre care 15 prevăd infracţiuni (un articol fiind destinat sancţionării tentativei), din reglementarea actuală (Titlul III din Codul penal), noua reglementare (Titlul II din Noul Cod penal) cuprinde 29 de articole dintre care 25 prevăd infracţiuni (patru articole fiind destinate sancţionării tentativei). Aparent, Noul Cod penal aduce un plus de zece incriminări în zona infracţiunilor patrimoniale. Dacă luăm însă în calcul cele două infracţiuni, respectiv delapidarea şi tăinuirea, care au fost transferate în alte titluri, rezultă că, de fapt, sfera infracţiunilor patrimoniale s-a „îmbogăţit” cu 12 incriminări. În cele ce urmează vor fi evidențiate principalele modificări apărute față de reglementarea actuală, în ordinea celor cinci capitole din Titlul II din Noul Cod penal. I. Furtul Acest prim capitol cuprinde cinci articole: Furtul (art. 228 NCP); Furtul calificat (art. 229 NCP); Furtul în scop de folosinţă (art. 230 NCP); Plângerea prealabilă și împăcarea (art. 231 NCP); Sancţionarea tentativei (art. 232 NCP); 1. Furtul (art. 228 NCP) – diminuarea limitelor pedepsei cu închisoarea, apariția amenzii ca pedeapsă alternativă, posibilitatea împăcării În Noul Cod penal furtul este prevăzut la art. 228 2 şi are un conţinut asemănător actualei reglementări (art. 208 C.pen.). Protecţia posesiei sau detenţiei legitime [fostul alin. (3)] apare în alin. (2), iar la alin. (3) se asimilează bunurilor mobile înscrisurile şi orice energie care are valoare economică [fostul alin. (2)], menţionându-se expres, în plus faţă de actuala reglementare, energia electrică. Dispare din acest articol furtul de folosinţă [actualul art. 208 alin. (4)] care este incriminat distinct (art. 230 NCP). 1 În structura Codului penal din 1936, Titlul XIV (Crime şi delicte contra patrimoniului) cuprindea cinci capitole: furtul; tâlhăria şi pirateria; delicte contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii; strămutarea de hotare, desfiinţarea semnelor de hotar, stricăciuni şi alte turburări aduse proprietăţii; jocul de noroc, loteria şi specula contra economiei publice. 2 Art. 228. Furtul. (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane. (3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică.
16
Embed
Infractiunile contra patrimoniului in Noul Cod penal.pdf
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Articolul este publicat în revista Curierul Judiciar nr. 7/2013
1
Infracțiunile contra patrimoniului în Noul Cod penal – principalele modificări față de reglementarea actuală
Prof. univ. dr. Valerian Cioclei
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti
În Noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), Titlul destinat infracţiunilor contra patrimoniului
prezintă o structură asemănătoare celei din Codul penal din 1936 (Carol al II-lea)1, structură
adaptată însă la particularităţile societăţii actuale. Astfel, Titlul II (Infracţiuni contra
patrimoniului) cuprinde tot cinci capitole, după cum urmează: I. Furtul; II. Tâlhăria şi pirateria;
III. Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii; IV. Fraude comise prin sisteme
informatice şi mijloace de plată electronice; V. Distrugerea şi tulburarea de posesie.
Faţă de cele 16 articole dintre care 15 prevăd infracţiuni (un articol fiind destinat sancţionării
tentativei), din reglementarea actuală (Titlul III din Codul penal), noua reglementare (Titlul II din
Noul Cod penal) cuprinde 29 de articole dintre care 25 prevăd infracţiuni (patru articole fiind
destinate sancţionării tentativei). Aparent, Noul Cod penal aduce un plus de zece incriminări în
zona infracţiunilor patrimoniale. Dacă luăm însă în calcul cele două infracţiuni, respectiv
delapidarea şi tăinuirea, care au fost transferate în alte titluri, rezultă că, de fapt, sfera
infracţiunilor patrimoniale s-a „îmbogăţit” cu 12 incriminări.
În cele ce urmează vor fi evidențiate principalele modificări apărute față de reglementarea
actuală, în ordinea celor cinci capitole din Titlul II din Noul Cod penal.
I. Furtul
Acest prim capitol cuprinde cinci articole: Furtul (art. 228 NCP); Furtul calificat (art. 229
NCP); Furtul în scop de folosinţă (art. 230 NCP); Plângerea prealabilă și împăcarea (art. 231
NCP); Sancţionarea tentativei (art. 232 NCP);
1. Furtul (art. 228 NCP) – diminuarea limitelor pedepsei cu închisoarea, apariția amenzii ca
pedeapsă alternativă, posibilitatea împăcării
În Noul Cod penal furtul este prevăzut la art. 2282 şi are un conţinut asemănător actualei
reglementări (art. 208 C.pen.). Protecţia posesiei sau detenţiei legitime [fostul alin. (3)] apare în
alin. (2), iar la alin. (3) se asimilează bunurilor mobile înscrisurile şi orice energie care are valoare
economică [fostul alin. (2)], menţionându-se expres, în plus faţă de actuala reglementare, energia
electrică.
Dispare din acest articol furtul de folosinţă [actualul art. 208 alin. (4)] care este incriminat
distinct (art. 230 NCP).
1 În structura Codului penal din 1936, Titlul XIV (Crime şi delicte contra patrimoniului) cuprindea cinci capitole:
furtul; tâlhăria şi pirateria; delicte contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii; strămutarea de hotare, desfiinţarea
semnelor de hotar, stricăciuni şi alte turburări aduse proprietăţii; jocul de noroc, loteria şi specula contra economiei publice. 2 Art. 228. Furtul. (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul
de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel
bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare
economică.
Articolul este publicat în revista Curierul Judiciar nr. 7/2013
2
Principala diferenţă faţă de actuala reglementare apare la nivel sancţionator, în sensul că
pedeapsa prevăzută se reduce în mod simţitor, atingând o stare de normalitate. Este de remarcat
faptul că, pe lângă diminuarea limitelor pedepsei cu închisoarea, apare ca pedeapsă alternativă
amenda.
În sfârșit, trebuie menţionat faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 231 alin. (2) NCP
(analizat mai jos), în cazul furtului, împăcarea înlătură răspunderea penală.
2. Furtul calificat (art. 229 NCP) – renunțarea la unele elemente circumstanțiale; introducerea
a două noi elemente circumstanțiale; diminuarea pedepselor
În Noul Cod penal, furtul calificat este incriminat în art. 2293. Proiectul iniţial al Codului şi-a
propus o simplificare substanţială a textului actual (art. 209 C.pen.), mergând pe ideea că legea
penală nu poate şi nu trebuie să reglementeze în detaliu. În afara unor situaţii cu adevărat de
excepţie, când se impun diferenţieri de sancționare, este rolul judecătorului ca, în limitele prevăzute
de lege, să aplice pedeapsa adecvată.
În această idee, în Proiect se renunţase la toate elementele circumstanţiale prevăzute în actualul
alin. (3). Comisia parlamentară a reintrodus însă acest alineat. Aşa se face că, în configuraţia finală
a Noului Cod, furtul calificat conţine, încă, 16 elemente circumstanţiale. Sunt cu patru mai puţine
decât în actuala reglementare dar, totuşi, prea multe după părerea mea.
În noua configuraţie a furtului calificat s-a renunţat la unele elemente circumstanţiale de agravare
prevăzute în Codul penal în vigoare, cum sunt cele referitoare la săvârşirea furtului de două sau mai
multe persoane împreună, asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau
de a se apăra şi în timpul unei calamităţi, deoarece aceste împrejurări sunt prevăzute, cu acelaşi
conţinut sau cu un conţinut apropiat, ca circumstanţe agravante legale [art. 77 lit. a) și e), respectiv
g)], conducând oricum la majorarea limitelor de pedeapsă.
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la
5 ani.
(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte,
depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă
publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau
aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi
componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de
comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Articolul este publicat în revista Curierul Judiciar nr. 7/2013
3
Fapta comisă într-un loc public a fost de asemenea eliminată, deoarece, pe de o parte, surplusul
de pericol nu este evident, iar, pe de altă parte, a reţine şi o asemenea împrejurare ar duce, practic, la
transformarea tuturor faptelor de furt în furturi calificate.
A fost suprimată, de asemenea, varianta prevăzută în actualul alin. (4), ce se referă la furtul care a
produs consecinţe deosebit de grave.
„În acelaşi timp, au fost introduse în conţinutul furtului calificat două noi elemente
circumstanţiale de agravare, şi anume săvârşirea furtului prin scoaterea din funcţiune a sistemului
de alarmă sau supraveghere şi, respectiv, prin violarea de domiciliu. Primul element circumstanţial
îşi găseşte justificarea în realitatea socială actuală, când tot mai multe proprietăţi sunt dotate cu
sisteme de alarmă sau supraveghere şi, nu de puţine ori, infractorii recurg la anihilarea acestora
pentru facilitarea comiterii infracţiunii. Introducerea celui de-al doilea element s-a impus pentru a
rezolva legal situaţia în care furtul este săvârşit prin pătrunderea fără drept într-un domiciliu sau
sediu profesional, situaţie în care continuă să se exprime opinii contradictorii în literatura de
specialitate şi să se dea soluţii neunitare în practica judiciară”4.
Ca şi în cazul furtului simplu, şi în privinţa furtului calificat principala diferenţă faţă de actuala
reglementare apare la nivel sancţionator, în sensul că pedepsele prevăzute se reduc în mod
substanţial.
În sfârșit, trebuie menţionat faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 231 alin. (2) NCP
(analizat mai jos), în cazul furtului calificat în varianta de la alin. (1) şi de la alin. (2) lit. b) şi c),
împăcarea înlătură răspunderea penală.
3. Furtul în scop de folosinţă (art. 230 NCP) – incriminarea distinctă a acestui gen de furt;
apariția unei ipoteze noi: folosirea fără drept a unui terminal de comunicații
În Noul Cod penal, furtul în scop de folosință este incriminat în mod distinct, în art. 2305, față de
actuala reglementare unde reprezintă o modalitate a variantei tip a furtului simplu [art. 208 alin. (4)
C.pen.]. Furtul de folosinţă se raportează atât la furtul simplu, cât şi la furtul calificat, dar, faţă de
acestea, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. S-a avut în vedere faptul că sustragerile
ce vizează doar folosinţa bunului au un grad mai redus de pericol social. În afară de ipoteza clasică
a furtului unui vehicul, apare o ipoteză nouă, care se referă la folosirea fără drept a unui terminal de
comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea. Prin
această nouă variantă a furtului de folosinţă legiuitorul răspunde practic unei „comenzi” (realităţi)
sociale, clarificând natura infracţională a unor fapte care erau sancţionate în practică prin asimilarea
impulsurilor utilizate în comunicaţii, cu energia care are o valoare economică. Aşa cum este
cunoscut, jurisprudenţa a admis că reprezintă obiect material al furtului, în sens de energie cu
valoare economică, şi impulsurile telefonice, care pot fi sustrase fie prin utilizarea fără drept a unui
post de telefonie aparţinând altei persoane, fie prin racordarea ilegală la circuitul telefonic al unui terţ,
fie prin conectarea fără drept la o reţea de telefonie6. În aceste cazuri este firesc să admitem că este
vorba despre o folosire fără drept, iar nu despre o însuşire pe nedrept; din această perspectivă, Noul
4 Expunere de motive la Proiectul de lege privind Codul penal în Codul penal (Legea nr. 286/2009), Ed. C.H. Beck,
București, 2009 (în continuare, Expunere), p. 45. 5 Art. 230. Furtul în scop de folosinţă. (1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe
nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o
treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia
sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă. 6 A se vedea, în acest sens, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului, cu referiri la
Noul Cod penal, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 13 (cu trimitere la soluţii din jurisprudenţă).
Articolul este publicat în revista Curierul Judiciar nr. 7/2013
4
Cod adoptă o soluţie corectă. La redactarea textului au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 255-256
C.pen. spaniol7.
4. Plângerea prealabilă și împăcarea (art. 231 NCP) – înlocuirea ipotezei „între soți ori între
rude apropiate” cu ipoteza „între membrii de familie”, împăcarea
În Noul Cod penal, plângerea prealabilă și împăcarea sunt prevăzute la art. 2318. Sub această
nouă denumire marginală este preluat cu unele modificări și completări textul de la art. 210 C.pen.
(Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă).
În primul alineat, care se referă la aplicarea procedurii plângerii prealabile, textul este formulat
în aproape aceiaşi termeni ca în reglementarea actuală. Singura modificare apare la prima ipoteză:
noua configuraţie a textului se referă la furtul comis între membrii de familie (art. 177 NCP)9,
sintagmă ce acoperă o sferă mai largă de relaţii faţă de situaţia actuală, ce se referă la furtul comis
între soți ori rude apropiate.
Alineatul al doilea, ce se referă la împăcarea părților, reprezintă o completare față de textul inițial
al Noului Cod penal. Această cauză care înlătură răspunderea penală (prevăzută la art. 159 NCP) a
fost introdusă prin art. 245 pct. 23 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal10
. Această modificare a Noului Cod penal este, în opinia mea, bine
venită. Ea nu face altceva decât să revină la soluţia Comisiei de elaborare a Proiectului, soluţie ce
nu a fost agreată la vremea respectivă de Comisia parlamentară şi, ca atare, a fost înlăturată din
textul Codului adoptat inițial.
5. Sancționarea tentativei (art. 232)
Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepsește.
II. Tâlhăria
Acest capitol cuprinde, ca şi precedentul, cinci articole: Tâlhăria (art. 233 NCP); Tâlhăria
calificată (art. 234 NCP); Pirateria (art. 235 NCP); Tâlhăria sau pirateria urmată de moartea