CUPRINS INTRODUCERE 1 CAPITOLUL 1. PREZENTAREA TURISTICĂ A REGIUNII OLTENIA 3 1.1. Resursele naturale și antropice ale zonei 3 1.2. Formele de turism specifice zonei 4 1.3. Evoluția indicatorilor turistici ai Regiunii Oltenia 7 CAPITOLUL 2 . STUDIU DE CAZ 11 2.1. Ospitalitatea la nivelul Regiunii Oltenia 11 2.2. Componentele industriei ospitalităţii la nivelul Regiunii Oltenia 12 2.2.1. Cazarea turistică 12 2.2.2. Alimentaţia publică 16 2.2.3. Agrementul turistic 19 CONCLUZII 30 BIBLIOGRAFIE 32
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1. PREZENTAREA TURISTICĂ A REGIUNII OLTENIA
3
1.1. Resursele naturale și antropice ale zonei 3
1.2. Formele de turism specifice zonei 4
1.3. Evoluția indicatorilor turistici ai Regiunii Oltenia 7
CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ 11
2.1. Ospitalitatea la nivelul Regiunii Oltenia 11
2.2. Componentele industriei ospitalităţii la nivelul Regiunii Oltenia
12
2.2.1. Cazarea turistică 12
2.2.2. Alimentaţia publică 16
2.2.3. Agrementul turistic 19
CONCLUZII 30
BIBLIOGRAFIE 32
1
INTRODUCERE
Ospitalitatea este tot atât de veche ca şi omenirea, ea a apărut probabil, odată cu
rădăcinile sociale ale coexistenţei comunităţilor umane.
Sensul originar al ospitalităţii exprimă un act de comportament social de „a primi, a
găzdui, a ospăta” un călător aflat în dificultate şi manifestările de ospitalitate se regăsesc în
varii forme în cultura milenară a tuturor popoarelor.
Intensificarea călătoriilor şi dezvoltarea circulaţiei turistice, la dimensiunile atinse în
prezent, asociate cu creşterea vertiginoasă a solicitărilor cotidiene pentru repaos şi hrană, au
transformat ospitalitatea tradiţională în ospitalitate comercială de anvergură, adăugând la
satisfacerea pe baze economice a nevoilor primare de găzduire şi de ospătare (de alimentaţie)
şi alte oferte de servicii pentru recreere, destindere, amuzament.
În ansamblul ei, sfera de cuprindere a industriei ospitalităţii nu se limitează numai la
ospitalitatea prestatorilor de servicii.
Cuvântului „ospitalitate” trezeşte în fiecare din noi gânduri şi sentimente diferite, în
funcţie de poziţia pe care o ocupăm faţă de această sferă de activităţi, de rolul pe care ni-l
asumăm, de receptor sau de furnizor de asemenea servicii.
Serviciile de cazare şi alimentaţie au un rol distinct, esenţial şi primordial în ansamblul
prestaţiei turistice, fiind prin natura şi conţinutul lor, serviciile de bază ale consumului
turiştilor la locul de petrecere a vacanţei.
Ţinând cont de amploarea acestor activităţi, de volumul investiţiilor atrase, de
dimensiunea forţei de muncă implicate, în mod uzual folosim conceptual de industria
ospitalităţii.
În primul capitol v-oi prezenta regiunea Olteniei, resursele naturale și antropice ale
acesteia și tipurile de turism întâlnite aici. Deasemenea v-oi realiza o analiză a indicatorilor
turistici ai regiunii, cum a evoluat această latură în ultimii trei ani, , 2009, 2010, 2011 și
câteva date actualizate din anul curent, 2012.
Cuprinsă în regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, regiunea istorică Oltenia este
regiunea primului uscat continental, geologic al regiunilor carpatice, în care Neamul
Românesc şi-a păstrat şi etnicitatea, şi graiul cel mai curat, şi în fine, ea este şi regiunea în
care specificul românesc, în port, credinţă şi cultură, apare în cea mai curată şi caracteristică
formă, caracteristica sa dominantă fiind întâlnirea, Muntelui cu Dunărea, cele două axe care
au condiţionat, din vremi depărtate, istoria elementului autohton din Carpaţi.
Regiunea Oltenia este situată în partea de sud-vest a României, acoperind 29.212 km2,
adică 12,25% din suprafața României.
Ca și asezare limitele naturale sunt fluviul Dunărea la Sud, râul Olt la Est, Munții
Carpați la Nord și Vest, iar vecini sunt Bulgaria la Sud, Regiunea Sud Muntenia la Est,
Regiunea Centru la Nord, Regiunea Vest și Serbia la Vest.
Localizarea regiunii Oltenia este favorabilă în special pentru economie și pentru
turism: Carpații și Dunărea formează, în nordul și respectiv în sudul regiunii, granițele
naturale ale Olteniei.
Oltenia este o regiune frumoasă și bogată, un colț românesc de natură cu numeroase
atracții turistice, cuprinzând diverse tipuri de turism, foarte bine dezvoltate.
În situația turismului montan putem vorbi despre munții Carpați ce încadreaza
regiunea Oltenia în partea de nord și nord-vest, unde sunt traversați de fluviul Dunărea.
În Oltenia există 3 zone bogate în ape minerale: în Mehedinți (Bala, Schela Cladovei,
Gura Văii), în Gorj (Săcelu), în Vâlcea (Govora, Băile Olănești, Călimănești-Căciulata).
Toate aceste localități se află în zona Carpaților de Sud, în apropierea unor zone turistice
interesante.
2
Zonele rurale, în cadrul turismului rural oferă o veritabilă ospitalitate bazată pe mediul
nepoluat, vinuri și gastronomie de bună calitate, și pe bine cunoscutele tradiții folclorice ale
Olteniei.
Regiunea însumează peste 60 mânăstiri și schituri ortodoxe, din toate perioadele
istorice ale regiunii, începând cu secolul 14, unele din acestea prezentând fresce exterioare de
o valoare deosebită și constituind veritabile locuri de pelerinaj care atrag un număr important
de turiști.
În cel de-al doilea voi încerca să vă conving cât de bogată este zona noastră, și anume
Oltenia în ospitalitate, mai concret printr-o descriere a zonei și prezentarea produselor și
serviciilor ce ni le oferă.
Cazarea turistică alături de serviciile de alimentaţie sunt elementele componente ale
industriei hoteliere, industrie care are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor
desfăşurate în unităţile de cazare, generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului.
Legătura de sânge, istoria comună și apropierea geografică ce au făcut ca românii din
Muntenia și Oltenia să formeze vreme de secole un singur regat, au determinat asemănările
existente între obiceiurile culinare ale locuitorilor acestor două mari regiuni. Cu toate că
există similitudini evidente între cele două bucătării, în Oltenia s-au păstrat și multe obiceiuri,
produse si chiar tehnologii specifice acestei regiuni, cum este spre exemplu tehnica pregătirii
bucatelor "la test" în oale de pământ sau pregătirea saramurii de pui, care aici este o supă cu
carne de pui prăjită la grătar.
Preparate specifice bucătăriei oltenești sunt ciulama de pui cu mămăliguță, roșiile
umplute cu carne sau numai cu orez, tochitură oltenească, mălai la test, jumări de porc,
mâncare de praz, cârnaciori oltenești, gutui cu piept de pui, mititei, sarmale, purcel la tava,
pomana porcului, saramură de pește. Masa este precedată de un pahar de țuică (udde, prune,
corcodușe etc.) iar bucățele sunt însoțite de vinuri specifice.
Vinurile produse în regiunea Oltenia se bucură, prin calitatea lor, de o bună reputație.
Aici turiștii au posibilitatea de a studia tehnologia de producere a vinurilor, a urmări
îmbutelierea vinului și, desigur, a degusta produsul finit.
Provincia din sudul Carpaţilor Meridionali, Oltenia, deţine o suprafaţă viticolă de
aproape 55000 hectare. Viile sunt aici situate mai ales în zona colinară, pe ultimele ramificaţii
ale munţilor, spre câmpie, unde s-au constituit mari şi importante podgorii, dar se întâlnesc şi
pe nisipurile din sudul Olteniei, precum şi în câteva areale din apropierea Dunării.
Potențialul turistic al Olteniei este bogat, relieful și resursele naturale constituind
premise favorabile practicării diferitelor forme de turism: balneoclimateric, rural, „aventura
montană” (alpinism, speologie).
Desi județul Valcea ocupă locul 3 pe țară din punctul de vedere al capacității de cazare
funcționale și locul 2 pe țară din punctul de vedere al numărului de înnoptări, iar județele din
nordul Olteniei dispun de un mediu natural încă neatins format din munți, dealuri și zone
rurale – sectorul turistic înregistrează o discrepanță între potențialul său și nivelul de
exploatare.
Regiunea se află pe locul 2 în România, dupa Moldova, din punctul de vedere al
numărului de mănăstiri și lacașe de cult, într-un cuvânt iubesc Regiunea Oltenia.
3
CAPITOLUL 1. PREZENTAREA TURISTICĂ A REGIUNII OLTENIA
1.1. Resursele naturale și antropice ale zonei
Regiunea Oltenia este situată în partea de sud-vest a României, acoperind 29.212 km2,
adică 12,25% din suprafața României.
Din punct de vedere administrativ, regiunea Oltenia include 5 județe (Dolj, Gorj,
Mehedinți, Olt, Vâlcea), cu localitățile structurate conform Tabelului 1.1.:
Tabel 1.1. Date cu privire la orașele Regiunii Oltenia
Județe Suprafața (ha) Număr
orașe Municipii
Număr
comune
Număr
sate
Dolj 741.401 4 3 104 378
Gorj 560.174 7 2 61 411
Mehedinți 493.289 3 2 61 344
Olt 549.828 6 2 104 377
Vâlcea 576.477 9 2 78 560
Total Oltenia 2.921.169 29 11 408 2070
Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
Ca și asezare limitele naturale sunt fluviul Dunărea la Sud, râul Olt la Est, Munții
Carpați la Nord și Vest, iar vecini sunt Bulgaria la Sud, Regiunea Sud Muntenia la Est,
Regiunea Centru la Nord, Regiunea Vest și Serbia la Vest.
Localizarea regiunii Oltenia este favorabilă în special pentru economie și pentru
turism: Carpații și Dunărea formează, în nordul și respectiv în sudul regiunii, granițele
naturale ale Olteniei. Dunărea reprezintă o resursă regională importantă și urmărește granița
cu Bulgaria și cu Serbia pe o distanță de 417 km.
Relieful regiunii Sud Vest Oltenia are o distribuţie relativ echilibrată, cuprinzând
munţi, câmpii, dealuri şi podişuri.
În zona de nord a Olteniei, relieful este muntos şi deluros (Carpaţii şi zona sub-
carpatică), predominând pădurile şi păşunile alpine. Zona de câmpie este una din cele mai
fertile din Europa Centrală.
Solul regiunii Oltenia este bogat în cărbune, materiale de construcții (marmură, granit
și alte roci ornamentale), minerale feroase și neferoase.
Principale subsectoare industriale preponderente în regiune sunt: industria extractivă,
industria prelucrătoare și industria de energie electrică și termică, gaze și apă.
Regiunea Oltenia prezintă o bună specializare în industria alimentară (Dolj), textilă
(Dolj și Vâlcea), metalurgică (Olt), fabricarea celulozei, hârtiei și cartonului (Mehedinți),
fabricarea substanțelor și produselor chimice (Mehedinți și Vâlcea), automobilistică (Dolj),
construcții navale (Mehedinți).
Sectorul energetic din regiunea Oltenia reprezintă o infrastructura strategică de bază a
economiei regionale și naționale, fundamentală pentru dezvoltarea acesteia.
Avand în vedere rolul capital deținut de regiunea Oltenia în acest sector, creșterea
competitivității sectorului energetic trebuie să reprezinte un obiectiv important al economiei
regionale. Este cel mai mare producător de energie din România cu resurse energetice
refolosite.
Rețeaua hidrologică, alături de configurația reliefului, confera regiunii rolul energetic
principal în România, prin exploatarea potențialului apelor curgătoare care traversează
regiunea: fluviul Dunărea, râurile Jiu și Olt.
4
Pe teritoriul Olteniei se află complexele hidroenergetice Porțile de Fier (printre cele
mai mari din Europa) – județul Mehedinți și Lotru-Olt – în județul Vâlcea (printre cele mai
mari din România).
Mai mult, aproape de zonele miniere Motru – Valea Jiului, funcționează doua din cele
mai mari centrale termoelectrice din România: Rovinari și Turceni.
Regiunea dispune de importante resurse minerale în principal cărbune și petrol (
județul Gorj), precum și de izvoare minerale cu proprietăți deosebite (județul Vâlcea).
Zonele muntoase și subcarpații Olteniei dispun de resurse forestiere, precum și de
facilități de exploatare și transport competitive.
Regiunea are o suprafaţă agricolă totală de peste 1,8 milioane hectare, reprezentând
12,3% din terenul agricol din România şi, de asemenea, beneficiază de importante resurse
hidroenergetice (Dunărea, Oltul, Jiul) şi termoelectrice (bazinul carbonifer Jiu-Motru),
Oltenia fiind cel mai important producător de energie – aproximativ 75% din totalul pe ţară,
așa cum am mai menționat.
Agricultura reprezintă o resursă importantă pentru Regiunea Oltenia, cu peste 1 mil ha
utilizate pentru cultura cerealelor (în special porumb şi grâu), a plantelor oleaginoase (mai
ales floarea-soarelui), legume (soia, mazăre, fasole, roşii, varză, ceapă) şi fructe (mere, pepeni
verzi, pepeni galbeni, struguri), cartofi, sfeclă de zahăr, producţia vinului de bună calitate.
Există o perspectivă asupra agriculturii ecologice datorită utilizării reduse, în ultima
decadă, a fertilizatorilor chimici şi mai ales de cererea tot mai mare pentru astfel de produse.
Fauna este determinată de prezenţa multor specii termofile: broasca ţestoasă de uscat,
vipera cu corn, scorpionul carpatic, rădaşca, guşterul vărgat. Fauna forestieră este bogată şi
variată în specii: mistreţ, caprior, urs, jder, râs, vulpe, veveriţă, pisică sălbatică, ciocănitoare. În zona alpină se întâlnesc păsări și animale rare: vulturul pleșuv brun, cinteza alpină,
capra neagră, alaturi de vipera comună și sopârla de munte. Fondul cinegetic este bogat
reprezentat de specii cum ar fi: cerbul, râsul, căprioara, jderul, ursul, pisica sălbatică,
mistrețul, ierunca, cocoșul de munte s.a., iar fauna piscicolă este reprezentată de scobar,
păstrăv și boistean. Suprafaţa acoperită cu păduri în regiunea Oltenia reprezintă 12,4% din totalul
suprafeţelor împădurite în România (6334 mii ha). În ultimii 30 de ani, proporţia suprafeţelor
împădurite din județul Dolj s-a redus aproape la jumătate.
Specialiştii apreciază că în mai puţin de 50 de ani situaţia poate deveni dramatică,
implicând pierderi însemnate în agricultura şi zootehnia judeţului.
Peste 100.000 de hectare de teren din sudul Doljului, în trecut cultivabile, au devenit
aride din cauza defrişărilor masive de pădure..
Prezenţa unor soluri nisipoase care nu reţin apa imprimă părţii sudice a Doljului
caracterul de zona semiaridă, cu accente de aridizare (adâncirea nivelului freatic) şi chiar de
deşertificare, arată specialiştii. Din acest motiv zona a fost supranumită „Sahara Olteniei”.
Regiunea Oltenia dispune de o rețea de căi ferate de 990 km, reprezentând 9% din
totalul național. Liniile electrificate au o lungime de 505 km, reprezentând 51% în lungimea
căilor ferate ce străbat regiunea (față de 35,9% cât este media națională) iar liniile ferate duble
reprezintă 241 km (24,35% din totalul regiunii, comparativ cu 26,8% media națională).
Cu toate acestea, densitatea căilor ferate în regiune este cea mai mică din țară – 34
km/1000 km.
Regiunea are o infrastructură de transport relativ bine dezvoltată, teritoriul regiunii
fiind traversat de trei drumuri europene: E70, E79 si E81 și două din cele trei axe prioritare
ale Rețelei de transport Trans-European –TEN-T (formate din coridoarele Pan-europene) care
intersectează România, și anume:
axa prioritară de transport 7 (format din coridorul IV - Berlin/ Nurenberg-
Praga-Budapesta–Constanța–Istanbul–Salonic);
axa prioritară de transport 18 – Dunărea (format din coridorul VII).
5
Regiunea Sud-Vest dispune de o rețea rutieră de 10.480 km (13,2% din totalul
național), din care 2043 km sunt drumuri naționale (13% din total drumuri naționale) și 8.437
km drumuri județene și comunale (12,82% din totalul național). În regiunea Sud Vest Oltenia există un singur aeroport situat în Craiova.
1.2. Formele de turism specifice zonei
Oltenia este o regiune frumoasă și bogată, un colț românesc de natură cu numeroase
atracții turistice, cuprinzând diverse tipuri de turism, foarte bine dezvoltate.
În situația turismului montan putem vorbi despre munții Carpați ce încadreaza
regiunea Oltenia în partea de nord și nord-vest, unde sunt traversați de fluviul Dunărea.
Cele mai frumoase zone montane din Oltenia sunt localizate în județele Gorj, Vâlcea
și Mehedinți.
Zona montana Gorj cuprinde trei lanțuri muntoase principale:
Lanțul Munților Parângu cu cel mai înalt vârf din Oltenia- Parângu Mare (2519
m.); acest lant totalizează 14 vârfuri cu înălțimi peste 2000 metri și o minunată salbă
de lacuri glaciare;
Munții Godeanu cu cel mai înalt vârf - Vârful Gugu (2291 m.);
Lanțul Munților Vâlcan cu cel mai înalt vârf Oslea (1946 m.).
În judetul Gorj exista mai mult de 25 rute turistice alpine pedestre, inclusiv două rute
europene de lung parcurs pedestru (E3 și E7), trei zone pe care se practică alpinismul și
escalada (Cheile Sohodolului - Runcu, Cheile Galbenului - Baia de Fier și Cheile Oltetului -
Polovragi), cinci zone speologice ce reprezintă cel mai mare potențial speologic din România
având peste 2.000 de peșteri, o stațiune de schi (Rânca) precum și zone pentru vânătoare și
pescuit, toate reprezentând atracții pentru un mare număr de turiști în fiecare an.
În judetul Vâlcea munții ating altitudini de peste 2400 m. Principalele lanțuri
muntoase sunt Munții Căpățânii, Munții Lotrului, Munții Făgăraș.
Se remarcă stațiunile balneo-climaterice de pe Valea Oltului – Călimănești, Căciulata,
Băile Olanești, Voineasa - pe râul Lotru și zona Buila –Vânturarița, ce vor fi prezentate mia
îndetaliat în partea a doua a lucrării.
Valea Lotru este una dintre cele mai puțin poluate zone din țară (declarată ca zona cu
poluare de nivel 0). Parcul național Cozia - cu o suprafață de 17000 ha este unul dintre cele
mai frumoase din țară.
În Mehedinți principalele lanțuri muntoase sunt Munții Cerna și Munții Mehedinți,
atingând altitudini de peste 1500 m. Această zona cuprinde parcul national Domogled -Valea
Cerna ce se întinde pe o suprafata de 60.000 hectare, între județele Mehedinți, Gorj și Caraș
Severin și parcul natural Portile de Fier, cu o suprafață totală de 115.000 hectare, în județele
Mehedinți și Caraș Severin.
Turismul pentru vânatoare și pescuit reprezintă o posibilitate de valorificare a
resurselor regiunii. Vânătoarea se poate practica în pădurile Olteniei cu aprobare din partea
Direcției Silvice din județul respectiv, în perioadele permise prin lege și în pădurile ce nu fac
parte din zonele protejate prin lege.
O atracție turistică deosebită o reprezintă lumea peșterilor subterane, unele deschise
turismului, iar altele având statut de rezervații naturale.
Peștera Topolnița, din județul Mehedinți, având o lungime de 10.700 metri și galerii
întinse pe patru etaje, este una dintre cele mai faimoase peșteri din Oltenia. Peștera Izverna,
localizată de asemenea în județul Mehedinți, este una dintre cele mai renumite peșteri din
Europa pentru practicarea speologiei subacvatice și a fost filmată de Jacques Yves Cousteau
în secțiunea 'Explorări ale secolului XX' din filmul Muzeului Smithsonian din Washington.
6
Peștera Muierilor din Baia de Fier - Gorj , datorită frumuseții sale a fost prima peșteră
electrificată din România și împreuna cu peștera Polovragi, sunt singurele peșteri amenajate și
introduse în marele circuit turistic.
Peștera Liliecilor este renumită pentru numărul mare de specii și exemplare de lilieci
și chiar daca unele dintre ele au dispărut în ultimii ani , încă mai deține peste 30 de specii.
Dacă ne raportăm la turismul balnear, putem spune că România deține o treime din
rezervele de ape minerale din Europa.
În Oltenia există 3 zone bogate în ape minerale: în Mehedinți (Bala, Schela Cladovei,
Gura Văii), în Gorj (Săcelu), în Vâlcea (Govora, Băile Olănești, Călimănești-Căciulata).
Toate aceste localități se află în zona Carpaților de Sud, în apropierea unor zone turistice
interesante.
Dunărea reprezintă frontiera naturală a regiunii cu Serbia și Bulgaria, pe o lungime de
peste 600 km. Pentru toate cele trei județe de la Dunăre, Olt, Dolj și Mehedinți, vecinătatea
acestui fluviu poate constitui un potențial turistic, prea puțin exploatat în prezent.
Fluviul Dunărea și râul Olt reprezintă o sursă importantă de pescuit, iar întreaga
regiune este considerată un adevărat paradis pentru vânatoare.
În județul Dolj se găsește cel de al doilea mare lac natural din România, lacul Bistreț,
cu o suprafata de 1867 hectare. Pescuitul se poate practica în perioadele reglementate prin
lege, atât pe râurile regiunii, cât și în lacurile naturale (Bistreț, Zaton) și în cele artificiale,
situate pe cursurile Dunării, Oltului, Lotrului.
Zonele rurale, în cadrul turismului rural oferă o veritabilă ospitalitate bazată pe
mediul nepoluat, vinuri și gastronomie de bună calitate, și pe bine cunoscutele tradiții
folclorice ale Olteniei.
Oltenia cuprinde peste 201.000 hectare de zone protejate. Cele mai importante
parcuri naționale sunt Domogled - Valea Cerna (60.000 hectare în județele Mehedinți și
Gorj), parcul natural Cozia situat în județul Vâlcea, cu o suprafață de 17.000 hectare, și parcul
natural Porțile de Fier în județul Mehedinți (115.000 hectare).
În regiune se găsesc păduri de salcâm la Vînju Mare, păduri de tei la Biltoanele și
Strehaia, lacurile temporare Zatonul Mare și Zatonul Mic, pădurile de liliac de la Ponoare, un
spectacol impresionant de flori, pe o suprafata de peste 20 hectare.
Un monument natural unic în Europa este Podul lui Dumnezeu de la Ponoare, regiune
carstică aflată la sud de Baia de Aramă în județul Mehedinti, pod natural format deasupra
unei imense grote, "Podul" măsoară 61 metri lungime și 13 metri înălțime.
Oltenia este deasemenea un ținut al mânăstirilor, bisericilor și schiturilor, fiind a doua
regiune după Moldova ca număr și importanță a acestor așezăminte religioase, turismul
istoric, religios și cultural fiind foarte dezvoltat. O parte din mânăstirile cele mai frumoase
ale zonei le voi prezenta în partea a doua a lucrării.
Regiunea însumează peste 60 mânăstiri și schituri ortodoxe, din toate perioadele
istorice ale regiunii, începând cu secolul 14, unele din acestea prezentând fresce exterioare de
o valoare deosebită și constituind veritabile locuri de pelerinaj care atrag un număr important
de turiști.
Bisericile de lemn reprezintă o alta interesantă moștenire din timpurile medievale.
Mânăstirile de pe Valea Oltului: Cozia, Stănișoara, Bistrița, Frăsinei, Hurezi,
Surpatele, Govora, Turnu, Cheia, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Arnota - în județul Vâlcea,
Tismana, Lainici, Polovragi, Strâmba și Crasna - în Gorj, situate în zone pitorești, constituie
adevărate izvoare de spiritualitate și de renaștere sufletească.
În orasul Târgu Jiu există Muzeul în aer liber cuprinzând sculpturile lui Constantin
Brâncuși, dedicat eroilor români din Primul Război Mondial.
Complexul deschis cuprinde 'Poarta Sărutului', 'Aleea Scaunelor', 'Masa Tăcerii',
'Coloana Infinitului'.
Alte sapte sculpturi autentice ale lui Constantin Brâncuși se găsesc expuse la
Muzeul de Artă Modernă din Craiova.
7
1.3. Evoluția indicatorilor turistici ai Regiunii Oltenia
Tabel 1.2. Indicatori turistici ai Regiunii Oltenia înregistrați la nivelul anului 2009
Județul
Capacitatea de cazare
Sosiri (mii) Înnoptări
(mii)
Indici de
utilizare netă
a capacității în funcțiune
(%)
Existența (locuri)
În funcțiune(mii locuri-zile)
Dolj 1400 510,6 33,5 71,7 14,0
Gorj 1967 574,3 59,1 116,0 20,0
Mehedinţi 1537 508,5 54,1 141,0 27,7
Olt 568 192,5 13,9 26,3 13,7
Vâlcea 10877 2446,6 205,5 1086,6 44,4
Total Regiunea
Oltenia 16349 4232,5 366,1 1441,6 34,1
Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
Tabel 1.3. Indicatori turistici ai Regiunii Oltenia înregistrați la nivelul anului 2010
Județul
Capacitatea de cazare
Sosiri (mii) Înnoptări
(mii)
Indici de
utilizare netă
a capacității în funcțiune
(%)
Existența (locuri)
În funcțiune(mii locuri-zile)
Dolj 1646 592,2 28,7 65,7 11,1
Gorj 1980 575,5 59,3 117,1 20,6
Mehedinţi 1524 508,3 54,9 135,9 26,7
Olt 547 193,3 14,2 22,4 11,6
Vâlcea 10913 2456,6 206,4 1091,5 45,3
Total Regiunea
Oltenia 16410 4227,9 337,5 1290,6 30,5
Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
Figura 1.1. Capacitatea de cazare 2009 Figura1.2. Capacitatea de cazare 2010
Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS
La nivel regional, putem sesiza că, capacitatea de cazare existentă înregistrează
creșteri la nivelul anului 2010, comparativ cu anul 2009, de la 16349 locuri la 16410 locuri, și
1400 1967
1537
568
10877
Capacitatea de cazare existentă 2009
(locuri)
Dolj Gorj Mehedinţi
Olt Vâlcea
16461980
1524
54710913
Capacitatea de cazare existentă 2010
(locuri)
Dolj Gorj Mehedinţi
Olt Vâlcea
8
cea în funcțiune înregistrează o scădere de la 4232,5 mii-locuri pe zile la 4227,9 mii-locuri pe
zile. Județetel Vâlcea, Gorj și Dolj înregistrează creșteri la nivelul acestui indicator,
comparativ cu județele Olt și Mehedinți unde se înregistrează o ușoară scădere la nivelul
anului 2010.
Din punct de vedere al preferințelor spațiilor de cazare alese, în Regiunea Oltenia,
63% dintre clienți au preferat hotelurile, în timp ce spații de cazare de tipul vilelor turistice,
pensiuni turistice sau pensiunile agroturistice sunt preferate în proporții cuprinse între 5% si
8%, la nivelul anului 2010.
Figura 1.3. Sosirile în Regiunea Oltenia
Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS
Figura 1.4. Înnoptările în Regiunea Oltenia
Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS
Nivelul sosirilor înregistrează scăderi la nivel regional, de 22,6 mii, de la un an la
altul, deasemenea și la nivelul județului Dolj se înregistrează diminuări, restul județelor
înregistrând creșteri la nivelul anului 2010, iar nivelul înnoptărilor la nivel regional
înregistrează tot o scădere considerabilă, diminuare prezentă în trei dintre județele analizate,
Dolj, Mehedinți și Olt ( Vezi Figura 1.3 și Figura 1.4.).
Înnoptările din regiunea Sud-vest Oltenia sunt repartizate pe județe conform capacității
de cazare și a punctelor de interes turistic.
Din punct de vedere al spațiilor preferate pentru cazare în 2009, cea mai mare pondere
este reprezentată de înnoptările în hoteluri, 1.152.039 înnoptări reprezentând 80% dintre
înnoptările regiunii.
Sosiri 2009
Sosiri 20100,0
100,0
200,0
300,0
DoljGorj
MehedinţiOlt
Vâlcea
33,5 59,154,1
13,9
205,528,7 59,3 54,9
14,2
206,4
Sosiri 2009 Sosiri 2010
Înnoptări (mii) 2009
Înnoptări (mii) 20100,0
500,0
1000,0
1500,0
DoljGorj
Mehedinţi OltVâlcea
Total Oltenia
71,7 116,0 141,026,3
1086,6
1441,6
65,7 117,1 135,9
22,4
1091,5
1290,6
Înnoptări (mii) 2009 Înnoptări (mii) 2010
8
Tabel 1.4. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în Regiunea
Oltenia, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri
de primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Total Oltenia 18115 16944 20169 24239 51566 40791 49927 60434 42393 37190 33741 27835 Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
Tabel 1.5. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică, în
regiunea oltenia, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire turistică
ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Total Oltenia 39032 41011 54441 80810 131295 154932 204279 218735 158084 162006 144554 87504 Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
9
Figura 1.5. Sosirile Regiunea Oltenia 2011
Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS
Figura 1.6. Înnoptările Regiunea Oltenia 2011
Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS
La nivelul Regiunii Oltenia, capacitatea de cazare turistică în funcţiune a
structurilor de primire turistică în anul 2011 a fost de 4702991 locuri-zile.
Dintre judeţele componente ale regiunii, cea mai mare pondere a capacităţii de cazare
turistică în funcţiune o deţine judeţul Vâlcea cu 55,8 % (2626463 locuri-zile), urmat de
judeţul Dolj cu 15,2% (714577 locuri-zile), judeţul Gorj cu 13,8% (648227 locuri-zile),
judeţul Mehedinţi cu 10,5% (494507 locuri-zile) şi judeţul Olt cu 4,7% (219217 locuri-zile). 1
În anul 2011, în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică existente
în Regiunea Oltenia, s-au înregistrat un număr de 423344 sosiri ale turiştilor, rezultate
obținut prin însumarea datelor de la nivelul tuturor lunilor.
Pe tipuri de structuri de primire turistică, din numărul total al sosirilor, 71,5% au fost
în hoteluri(302690), 6,5% în pensiuni turistice (27517), 6,1% în moteluri( 25823), 4,3% în
vile şi cabane turistice, 4,3% în pensiuni agroturistice.
Judeţul cu cele mai multe sosiri ale turiştilor în structurile de cazare este judeţul
Vâlcea, cu 223947 sosiri (52,9% din nivelul regional), fiind urmat de Gorj cu 62972 sosiri
1 Calcule realizate pe baza Anexei 1, de la sfârșitul lucrării
0
10000
20000
30000
40000
50000
Hoteluri Moteluri Vile turistice Cabane turistice Pensiuni turistice Pensiuni agroturistice
0
50000
100000
150000
200000
Hoteluri Moteluri Vile turistice Cabane turistice Pensiuni turistice Pensiuni agroturistice
10
(14,9% din nivelul regional), Dolj cu 58097 sosiri (13,7% din nivelul regional), Mehedinţi cu
54628 sosiri (12,9% din nivelul regional) şi Olt cu 23700 sosiri (5,6% din nivelul).
În anul 2011, la nivelul regiunii s-au înregistrat 1476683 (obținut prin însumarea
datelor realizate la nivelul celor 12 luni) înnoptări ale turiştilor în structurile de primire
turistică cu funcţiuni de cazare turistică, acestea fiind în proporţie de 80,7% în hoteluri, 4,7%
în vile şi cabane turistice, 3,9% în pensiuni turistice, 2,9% în moteluri, 2,7% în pensiuni
agroturistice, restul până la valoarea de 100% în alte forme de primire.
La nivelul judeţelor din Regiunea Oltenia, în anul 2011, cele mai multe înnoptări ale
turiştilor sosiţi în structurile de primire turistică au fost în judeţul Vâlcea (70,7%), celelalte
judeţe având ponderi cuprinse între 9,3% din nivelul regional în judeţul Mehedinţi şi 3,3% în
judeţul Olt.
În urma analizei realizate putem sesiza că sosirilor din anul 2011, comparativ cu anul
2010, înregistrează creşteri la nivel regional (+26,3%) şi al judeţelor Dolj (+102,2%), Olt
(+67,3%), Vâlcea (+22,4%), Gorj (+15,8%) şi scăderi la nivelul judeţului Mehedinţi (-0,6%).
În ceea ce priveşte evoluţia înnoptărilor din anul 2011, la nivelul Regiunii Oltenia,
acestea au crescut cu 14,9% faţă de anul 2010 (+12,2% la nivel naţional). Dintre judeţele
componente, Oltul înregistrează creşterea cea mai importantă (+120,3%), în timp ce, în
judeţul Mehedinţi, numărul înnoptărilor a înregistrat o creştere mai puţin semnificativă
(+0,5%).
În anul 2011, indicele de utilizare netă a locurilor de cazare turistică din Regiunea
Oltenia a fost de 31,4%.
În profil teritorial, judeţul care a avut un indice de utilizare netă a locurilor de cazare
superior celui regional a fost Vâlcea (39,7%), iar valori inferioare s-au înregistrat în judeţele
Mehedinţi(27,6%), Olt (22,6%), Gorj (20,3%) şi Dolj (16,2%).
În luna ianuarie a anului curent în structurile de primire turistică cu funcţiuni de
cazare turistică existente în regiune, s-a înregistrat un număr de 20968 sosiri ale turiştilor,
reprezentând 5,2% din nivelul naţional.
Pe tipuri de structuri de primire turistică, din numărul total al sosirilor, 69,1% au fost
în hoteluri, 10,0% în pensiuni turistice, 6,4% în moteluri, 4,2% în pensiuni agroturistice, 3,3%
în vile şi cabane turistice, iar alte structuri de primire turistică deţineau împreună 7,0% din
totalul sosirilor.
Judeţul cu cele mai multe sosiri ale turiştilor în structurile de cazare este Vâlcea, cu
7786 sosiri (37,1% din nivelul regional şi 1,8% din nivelul naţional), acesta fiind urmat de
Dolj, cu 5066 sosiri (24,2% din nivelul regional şi 1,2% din nivelul naţional), Gorj, cu 4040
sosiri (19,3% din nivelul regional şi 0,9% din nivelul naţional), Mehedinţi, cu 2314 sosiri
(11,0% din nivelul regional şi 0,5% din nivelul naţional) şi Olt, cu 1762 sosiri (8,4% din
nivelul regional şi 0,4% din nivelul naţional).
În luna ianuarie 2012, la nivelul regiunii, s-au înregistrat 52871 înnoptări ale
turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică (6,5% din nivelul
naţional), acestea fiind în proporţie de 76,4% în hoteluri, 7,4% în pensiuni turistice, 4,7% în
moteluri, 3,3% în vile şi cabane turistice, 3,0% în pensiuni agroturistice, iar alte structuri de
primire turistică au deţinut 5,2% din totalul înnoptărilor.
La nivelul judeţelor componente ale Regiunii Oltenia, în luna ianuarie 2012, cele mai
multe înnoptări făcute de turiştii sosiţi au fost în judeţul Vâlcea (48,2%), acesta fiind urmat de
Gorj (18,0%), Dolj (17,4%), Olt (10,1%) şi Mehedinţi (6,3%).
11
CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ 2.1. Ospitalitatea la nivelul Regiunii Oltenia
Indiferent de cultura la care apelăm pentru a desluşi sensul cuvântului „ospitalitate”
această noţiune trezeşte în fiecare din noi gânduri şi sentimente diferite, în funcţie de poziţia
pe care o ocupăm faţă de această sferă de activităţi, de rolul pe care ni-l asumăm, de receptor
sau de furnizor de asemenea servicii.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte ospitalitatea ca fiind „primirea,
găzduirea bună oferită cuiva”.
În „Le Petit Larousse” găsim definită ospitalitatea ca reprezentând „acţiunea de
primire şi găzduire în spaţii proprii, cu bunăvoinţă şi cordialitate, a unor persoane”, iar
„Oxford Dictionary of Current English” califică ospitalitatea ca fiind „primirea şi găzduirea
clienţilor, vizitatorilor şi străinilor, cu cordialitate şi bună reputaţie”.
Receptorii ospitalităţii percep această sferă de servicii sub forma primirilor prietenoase
însoţite de mâncare şi băutură bună şi de o atmosferă familială. Pe de altă parte, cei care oferă
aceste servicii au uneori impresia că, în ciuda eforturilor lor, clienţii pot fi uneori mofturoşi şi
nerecunoscători.
Indiferent de poziţia pe care o ocupă, de receptori sau furnizori de ospitalitate, este cert
că această sferă de activităţi a influenţat vieţile tuturor oamenilor, dezvoltându-se de-a lungul
timpului de la o activitate domestică la una comercială.
Industria ospitalităţii, pentru majoritatea oamenilor, este formată numai din hoteluri şi
restaurante. Pornind însă de la sensul original al noţiunii de ospitalitate, industria ospitalităţii
poate fi definită, în sens larg, ca o serie de activităţi comerciale care asigură cazarea şi/sau
servicii de alimentaţie persoanelor care sunt departe de casă, indiferent dacă pentru perioade
mai lungi sau mai scurte de timp.2 Altfel spus, din industria ospitalităţii fac parte nu numai
mari hoteluri şi restaurante, ci şi o gamă largă de activităţi comerciale cum ar fi: casele de
oaspeţi, snack-barurile şi unităţile fast-food.
Esenţa ospitalităţii o reprezintă asigurarea alimentaţiei, agrementului şi găzduirii
pentru aceia care sunt departe de casă.
Ospitalitatea profesională poate fi definită, aşadar, ca fiind „procesul de asigurare a
confortului şi securităţii psihologice şi fiziologice a clientului, în timpul de consumare a
produselor solicitate, în incinta unităţii prestatoare.”3
Din punct de vedere al poziţionării sale în sfera activităţilor economice, industria
ospitalităţii face parte dintr-un grup mai larg de activităţi economice, numit turism. Turismul
se referă la un grup de industrii ce asigură serviciile esenţiale necesare publicului călător.
Printre aceste servicii pot fi enumerate:
transport (închirieri de maşini, agenţii de voiaj etc.);
magazine specializate (magazine de cadouri, magazine de suveniruri, magazine
cazare (hoteluri, case de oaspeţi, găzduirea conferinţelor şi expoziţiilor etc.);
activităţi de timp liber (evenimente sportive şi festivaluri).
Având un impact major asupra dezvoltării economice, turismul este privit ca o
prioritate de către guvernele celor mai multe ţări. Parte componentă a turismului, industria
ospitalităţii se dezvoltă rapid, îndeosebi în acele zone unde turismul s-a dezvoltat recent.
Creşterea rapidă a acestei industrii poate fi atribuită următorilor factori4:
2 Sue Baker, Pam Bradley, Jeremy Huyton – Principiile operaţiunilor de la recepţia hotelului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 2 3 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismului, Ed. Expert, Bucureşti, 2001, pag. 342 4 Sue Baker, Pam Bradley, Jeremy Huyton, op.cit., pag. 7
12
extinderea internaţionalizării afacerilor, fapt ce a condus la sporirea călătoriilor
şi la creşterea spectaculoasă a călătoriilor de afaceri;
creşterea prosperităţii economice, care înseamnă venituri suplimentare şi, în
consecinţă, posibilitatea de a cheltui mai mult pe călătorii;
îmbunătăţirea serviciilor de transport, îndeosebi în ceea ce priveşte călătoria cu
avionul.
Industria hotelieră, mai mult decât oricare alta, este orientată puternic către oameni.
Ceea ce creează acea impresie durabilă clienţilor este eficacitatea, eficienţa şi ospitalitatea
oamenilor care, prin atitudinea şi amabilitatea lor, îi determină subconsţient să revină.
Analizând sfera activităţilor cuprinse în industria ospitalităţii se poate observa că nu
toate afacerile din această industrie sunt orientate spre profit.
Există o serie de afaceri care urmăresc cu preponderenţă obţinerea unui profit
(restaurantele şi hotelurile comerciale), însă în acelaşi timp sunt promovate şi afaceri non-
profit în scopul promovării beneficiilor şi bunăstării pentru membrii lor (cluburi private,
catering industrial pentru birouri şi fabrici, cazarea şi asigurarea alimentaţiei în spitale,
universităţi şi alte instituţii).
2.2. Componentele industriei ospitalităţii la nivelul Regiunii Oltenia
2.2.1. Cazarea turistică
Cazarea turistică alături de serviciile de alimentaţie sunt elementele componente ale
industriei hoteliere, industrie care are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor
desfăşurate în unităţile de cazare, generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului.
Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortului pentru
adăpostirea şi odihna călătorului.
Ca rezultat al industriei hoteliere, serviciul de cazare se prezintă ca o activitate
complexă, decurgând din exploatarea capacităţilor de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de
prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în unităţile de cazare. În general, prin capacităţi
de cazare se înţeleg acele „dotări de bază materială care asigură înnoptarea şi odihna turiştilor
pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate, diferenţiate în funcţie de gradul
de confort oferit pe perioada din an (sezonalitatea) în care sunt solicitate.”5 Capacităţile de
Sangiovese. Vinuri albe: Riesling Italian, Sauvignon, Tamâioasa Românească (vița de vie
românească), Fetească Albă (Fetească Regală – răsad de viţă de vie românească), Muscat
Ottonel.
19
Podgoria Dealurile Craiovei, în regiunea Olteniei, este situată pe dealurile mai joase,
cu aspect colinar, din partea sud-vestică a Podisului getic, respectiv pe Colinele Amaradiei şi
Colinele Brabovei. Centrele viticole ale podgoriei: Banu Mărăcine, Brădeşti (Merlot),
Brabova (Burgund Mare).
Podgoria este amplasată în Câmpia Olteniei, respectiv pe terasele dunărene din partea
de VSV a Câmpiei Băileştilor. Este traversată de paralela 44° latitudine nordică şi de
meridianul de 23° longitudine estică. Administrativ podgoria Calafat se găseşte în judeţul
Dolj. Centrele viticole ale podgoriei: Poiana Mare, Cetate.
Podgoria Segarcea este situată în sudul României, în împrejurimile oraşului Craiova.
Deşi nu se întinde pe o suprafaţă foarte însemnată, solul şi microclimatul propriu permit
podgoriei să producă vinuri roşii de înaltă clasă, cum ar fi: Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare,
Cabernet Sauvignon, dar şi câteva vinuri albe. Segarcea este cunoscută, de asemenea, pentru
producţia de struguri de masă, dintre care varietăţile de Chasselas galben şi roşu, Muscat
Hamburg şi Muscat de Adda sunt foarte apreciate.
2.2.3. Agrementul turistic
În societatea contemporană, conceptelor de odihnă, recreere şi distracţie, li se asociază
noi valenţe o dată cu atribuirea unui caracter activ acestor procese. Astfel, se pune un accent
din ce în ce mai mare pe crearea şi dezvoltarea unor activităţi (servicii) care să contribuie la
satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turisţilor, într-un cadru care să permită deconectarea
din cotidian şi, totodată, petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber.
Din punct de vedere conceptual, agrementul turistic reprezintă „ansamblul mijloacelor,
echipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite de unităţi, staţiuni sau zone turistice,
capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie, de plăcere,
să dea senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire favorabile”.14
Agrementul turistic apare, aşadar, ca fiind un element fundamental pentru dezvoltarea
nevoilor turiştilor, format dintr-o varietate de activităţi de agrement şi acţionând pe multiple
planuri, aspecte care îi conferă caracterul de componentă de bază a prestaţiei turistice.
Printre principalele obiective ale agrementului se numără: destinderea şi reconfortarea
fizică a turiştilor, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor acestora, satisfacţia psihică prin
activităţi cultural-distractive şi instructiv-educative, amuzamentul, comunicarea şi sporirea
volumului de cunoştinţe etc.
Organizaţia Mondială a Turismului acordă o atenţie deosebită civilizaţiei timpului
liber, apreciind că, în perspectiva anilor viitori, timpul liber nu va mai fi considerat doar un
timp rezidual în raport cu timpul de muncă, ci tinde tot mai mult să se transforme într-o nouă
calitate, în sensul lărgirii orizontului de cunoaştere şi de odihnă activă pentru reconfortare.
Se apreciază, astfel, că strategia de dezvoltare a agrementului ar trebui să ţină cont de
profilul, structura şi specificul staţiunilor; motivaţiile, aspiraţiile şi aşteptările turiştilor şi să
asigure o implicare efectivă a turistului în desfăşurarea programelor de divertisment, nu numai
ca spectator, ci şi ca participant activ.
Din punct de vedere a cererii turistice asistăm la două grupe distincte de solicitări
pentru formule de vacanţă15
: cererea „clasică”, din partea turiştilor care optează pentru
vacanţe tradiţionale (consumatori care au devenit turişti în perioadele trecute şi care rămân
fideli formulelor de vacanţă cu care s-au obişnuit sau categorii de clientelă care din cauza
lipsei de experienţă turistică se lasă influenţate de anturajul lor şi manifestă o cerere conformă
14 Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela Ţigu, Dicţionar poliglot explicativ de termini utilizaţi în turism, Ed. All, Bucureşti, 1998, pag.6 15 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, op.cit., pag. 348
20
cu aspiraţiile acestora), şi forme noi de cerere pentru variantele de vacanţe active, inedite, cu
elemente de surpriză, care, în contrast cu vacanţele tradiţionale, devin cunoscute sub
denumirea de „vacanţe autentice” (accesate în principal de categorii de clientelă dispuse să îşi
reconsidere conceptul de petrecere a timpului liber, în special tineri).
Creşterea rolului agrementului în satisfacerea nevoilor turiştilor nu ne mai permite să
considerăm aceste servicii ca fiind prestaţii marginale, solicitate ocazional, ci ele au devenit
motivaţii decizionale pentru acceptarea ofertelor de „vacanţe active”, transformându-se chiar
în motivaţie turistică propriu-zisă şi generând noi tipuri de vacanţe: schi, alpinism, echitaţie,
tenis, vânătoare şi pescuit, turism cultural etc.
Privit în calitate de componentă de bază a serviciului turistic, agrementul îndeplineşte
şi o serie de funcţii, diferenţiate în raport cu nevoile turiştilor sau ale organizatorilor de
vacanţe.16
Astfel, în concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează, în primul rând,
satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere şi mişcare prin stimularea activităţilor
sportive şi punerea la dispoziţie a unor dotări specifice: terenuri de sport, trasee pentru
drumeţie sau alpinism, pârtii de schi, bazine de înnot etc. În al doilea rând, prin serviciile de
agrement se urmăreşte reconfortarea psihică a turistului, prin activităţi cultural-distractive şi
instructiv-educative, care au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament şi
comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale turistului.
Din punctul de vedere al organizatorilor de turism, agrementul apare, în special, ca un
factor de competitivitate a staţiunilor sau unităţilor, de creştere a atractivităţii acestora. În
acelaşi timp reprezintă şi un mijloc de individualizare a produselor şi de personalizare a
destinaţiilor, cu efecte stimulative asupra circulaţiei turistice.
Nu în ultimul rând trebuie menţionat aportul pe care agrementul îl poate aduce la
prelungirea sezonului turistic, mai exact la atenuarea sezonalităţii activităţii, dotările specifice
serviciilor de agrement reducând sensibil dependenţa ofertei de cadrul natural. Altfel spus,
agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă, armonizează relaţiile dintre
cererea şi oferta turistică, satisfăcând o multitudine de motivaţii turistice.
Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizează pe formele de turism
cunoscute, clasificate în funcţie de destinaţiile de călătorie sau forma de turism: de litoral,
montan – de iarnă şi de vară, balnear, în oraşe (pe trasee turistice), de week-end.
Una dintre cele mai complexe modalităţi de clasificare a prestaţiilor de agrement are
însă în vedere conţinutul17
acestora, respectiv:
animaţia de pură deconectare – de ruptură în raport cu activităţile cotidiene
(băi de soare şi mare, plimbări, drumeţii, vizitarea unor obiective, întâlniri cu rudele şi
prietenii etc.);
animaţia recreativă – reprezentată, în principal, de parcurile de loisir: generale
(cu instalaţii de distracţie şi/sau populate cu personaje din basme sau benzi desenate),
tematice (nautice, planetariu, zoologie), rezervaţii şi cazinouri;
animaţia comercială – reprezentată de efectuarea unor cumpărături uzuale sau
specifice (cadouri, amintiri, articole de artizanat);
animaţia orientată spre realizarea unei depline forme (condiţii) fizice –
reprezentată de tipologia largă a curelor – de la cea balneară, ca produs medical, la cele de
slăbire, înfrumuseţare, fitness – şi de practicarea unor diverse sporturi ca modalitate de
întreţinere a sănătăţii;
animaţia culturală – are ca obiectiv cunoaşterea, formare şi educarea turistului,
cu accente pe latura morală a personalităţii sale, fiind reprezentată de activităţi cum sunt:
vizite la muzee şi case memoriale, participarea la evenimente culturale, burse de studii,
sejururi de învăţare a unor limbi străine etc.;
16 Rodica Minciu, op cit., pag. 280 17 Rodica Minciu, op cit., pag. 281
21
animaţia spectacol – reprezentată de vizite în natură pentru a admira
diversitatea peisagistică, bogăţia florei şi faunei, evenimente teatrale, cinematografice,
muzicale, competiţii sportive etc.;
animaţia gastronomică – exprimată prin prezenţa la expoziţii sau concursuri de
artă culinară şi circuite cu temă specifică (cunoaşterea bucătăriei tradiţionale a unor zone,
degustări de vinuri);
animaţia profesională – se adresează de regulă unui public specializat: târguri
şi expoziţii, congrese, circuite având un conţinut industrial, agricol etc.
Principalele tendinţe18
ce se înregistrează la scară mondială în ceea ce priveşte oferta
pentru servicii de agrement le reprezintă dezvoltarea continuă, cantitativă şi calitativă, şi
diversificarea formelor şi mijloacelor de agrement puse la dispoziţia turiştilor pentru a se
asigura petrecerea cât mai agreabilă a timpului liber.
Potențialul turistic al Olteniei este bogat, relieful și resursele naturale constituind
premise favorabile practicării diferitelor forme de turism: balneoclimateric, rural, „aventura
montană” (alpinism, speologie).
Regiunea se află pe locul 2 în România, dupa Moldova, din punctul de vedere al
numărului de mănăstiri și lacașe de cult.
Desi județul Valcea ocupă locul 3 pe țară din punctul de vedere al capacității de cazare
funcționale și locul 2 pe țară din punctul de vedere al numărului de înnoptări, iar județele din
nordul Olteniei dispun de un mediu natural încă neatins format din munți, dealuri și zone
rurale – sectorul turistic înregistrează o discrepanță între potențialul său și nivelul de
exploatare.
În județul Vâlcea tendințele descrescătoare sunt atenuate de așa numitul "turism
social", care reprezintă fluxul de turiști care vizitează regiunea mulțumita subvențiilor sociale
de la bugetul de stat. De fapt, cazarea în stațiunile balneo-climaterice este subvenționată
pentru persoane care suferă de anumite boli și pentru bătrâni. Acest segment de turism este
prin definiție caracterizat prin cheltuieli reduse.
Din „lada de zestre turistică” a Olteniei, se pot scoate elemente cu caracter geografic,
istoric, religios/cultural-artistic, etnografic şi folcloric care, în ciuda presiunilor şi a trecerii
Tabel 1.6. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul
Dolj, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri
de primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
34
Tabel 1.8. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Dolj la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri
de primire turistică
ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Total Dolj - 15,9 11,1 11,3 11,3 16 18 20,8 19,1 19,1 20,8 18,8 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
Tabel 1.9. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul
Gorj, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire
turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
Tabel 1.12. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul
Olt la nivelul anului 2011
Tipuri de structuri de primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistic
36
Tabel 1.14. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Olt la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire
turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Total Olt
17,5 14 13 16,3 25,9 22,7 25 24,5 26,2 31,4 31,2 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
Tabel 1.15. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul
Mehedinți la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de
primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Total Mehedinti - 3733 12754 8768 11288 12884 16987 15930 12230 12323 11107 7289 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
37
Tabel 1.17. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Mehedinți la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire
turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Total Mehedinti - 11,2 32,2 26,9 21,5 27,5 36,9 34,9 29 29,2 28,1 17,3 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
Tabel 1.18. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul
Vâlcea la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire
turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
Total Valcea 17936 25687 57018 102059 116419 154874 166642 114746 118449 101657 50417 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică
38
Tabel 1.20. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Vâlcea la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire