INDRUMATORUL SEFULUI DE TEAVA POMPIER Cuprins: CAPITOLUL I ROLUL SI INDATORIRILE GENERALE ALE SEFULUI DE TEAVA pag.1 CAPITOLUL II Incendiul si fenomenele ce il insotesc pag.4 ARDEREA pag.4 TIPURI DE ARDERE pag.4 CALDURA pag.5 Transmiterea caldurii prin conductie pag.5 Transmiterea caldurii prin convectie pag.5 Transmiterea caldurii prin radiatie pag.6 CAPITOLUL III PROCEDEE SI SUBSTANTE DE STINGERE A INCENDIILOR pag.6 PROCEDEE DE STINGERE pag.6 Racirea zonei de ardere pag. 6 Inlaturarea substantelor cobustibile neincendiate din zona de ardere pag.6 Izolarea substantelor combustibile de oxigenul din aer pag.6 SUBSTANTE DE STINGERE A INCENDIILOR pag.7 Apa pag.7 Spuma pentru stingere pag.8 Pulberi stingatoare pag.9 Gazele inerte pag.10 CAPITOLUL IV MODUL DE ACTIUNE A SEFULUI DE TEAVA PE TIMPUL STINGERII INCENDIILOR pag.10 Pozitia de lupta pag.10 Reguli de lucru cu teava pag.11 Reguli de lucru cu stingatorul portativ pag.12 CAPITOLUL V PARTICULARITATILE MODULUI DE ACTIUNE A SEFULUI DE TEAVA PENTRU STINGEREA INCENDIILOR LA DIFERITE SUBSTANTE COMBUSTIBILE SPECIALE, CHIMICE SI IN CONSTRUCTII pag.13 Incendii la substante combustibile solide pag.13 Incendii la materiale lemnoase pag.13 Incendii de paioase pag.14 Incendii de bumbac, fire si fibre sintetice, tesaturi, celuloza si hartie pag.15 Incendii la cereale pag.16 INCENDII LA SUBSTANTE COMBUSTIBILE LICHIDE SI GAZOASE pag.17 La sondele petroliere pag.17 La depozitele de substante combustibile lichide pag.18 La buteliile (recipientii) cu gaze lichefiate sub presiune pag.18 INCENDII SPECIALE pag.18 La centralele electrice (termo si hidro) pag.18
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
INDRUMATORUL
SEFULUI DE TEAVA POMPIER
Cuprins:
CAPITOLUL I
ROLUL SI INDATORIRILE GENERALE ALE SEFULUI DE TEAVA pag.1
CAPITOLUL II
Incendiul si fenomenele ce il insotesc pag.4
ARDEREA pag.4
TIPURI DE ARDERE pag.4
CALDURA pag.5
Transmiterea caldurii prin conductie pag.5
Transmiterea caldurii prin convectie pag.5
Transmiterea caldurii prin radiatie pag.6
CAPITOLUL III
PROCEDEE SI SUBSTANTE DE STINGERE A INCENDIILOR pag.6
PROCEDEE DE STINGERE pag.6
Racirea zonei de ardere pag. 6
Inlaturarea substantelor cobustibile neincendiate din zona de ardere pag.6
Izolarea substantelor combustibile de oxigenul din aer pag.6
SUBSTANTE DE STINGERE A INCENDIILOR pag.7
Apa pag.7
Spuma pentru stingere pag.8
Pulberi stingatoare pag.9
Gazele inerte pag.10
CAPITOLUL IV
MODUL DE ACTIUNE A SEFULUI DE TEAVA PE TIMPUL STINGERII INCENDIILOR pag.10
Pozitia de lupta pag.10
Reguli de lucru cu teava pag.11
Reguli de lucru cu stingatorul portativ pag.12
CAPITOLUL V
PARTICULARITATILE MODULUI DE ACTIUNE A SEFULUI DE TEAVA PENTRU
STINGEREA INCENDIILOR LA DIFERITE SUBSTANTE COMBUSTIBILE SPECIALE, CHIMICE
SI IN CONSTRUCTII pag.13
Incendii la substante combustibile solide pag.13
Incendii la materiale lemnoase pag.13
Incendii de paioase pag.14
Incendii de bumbac, fire si fibre sintetice, tesaturi, celuloza si hartie pag.15
Incendii la cereale pag.16
INCENDII LA SUBSTANTE COMBUSTIBILE LICHIDE SI GAZOASE pag.17
La sondele petroliere pag.17
La depozitele de substante combustibile lichide pag.18
La buteliile (recipientii) cu gaze lichefiate sub presiune pag.18
INCENDII SPECIALE pag.18
La centralele electrice (termo si hidro) pag.18
Incendii la transformatoare pag.19
La tunelurile cu cabluri electrice pag.19
La liniile electrice de inalta si joasa tensiune pag.20
INCENDIII LA SUBSTANTE CHIMICE pag.20
La fabricile de negru de fum pag.20
La fabricile de lacuri si vopsele pag.20
La fabricile de cauciuc sintetic si producatoare de obiecte din cauciuc pag.20
La fabricile de materiale plastice pag.21
INCENDII LA MIJLOACELE DE TRANSPORT pag.21
La avioanele aflate la sol pag.21
La navele maritime si fluviale pag.22
INCENDII LA CONSTRUCTII pag.22
La elementele constructiilor pag.22
Fundatia pag.22
Stalpii pag.22
Zidurile sau peretii pag.22
Planseele pag.22
Scarile pag.22
Acoperisul pag.23
Stingerea incendiilor in subsolul cladirilor pag.23
Stingerea incendiilor la etajele cladirilor pag.23
Stingerea incendiilor in podurile cladirilor pag.24
CAPITOLUL VI
EFECTELE DAUNATOARE PRODUSE LA INCNENDIU SI MIJLOACELE DE PROTECTIE ALE
SEFULUI DE TEAVA pag.24
Efectele daunetoare specifice incendiului pag.24
Caracteristici ale anumitor produse toxice de ardere si ale unor substante cu care sefii de teava pot
veni in contact pe timpul interventiei, mijloace de protectie impotriva acestora si masuri de prim –
ajutor ce se iau in cazul producerii de intoxicatii cu astfel de substante pag. 25
Reguli de folosire a mijloacelor individuale de protectie pag.25
Controlul functionarii mujloacelor individuale de protectie pag.26
Reguli privind efectuarea autosalvarii pag.27
CAPITOLUL I
ROLUL SI INDATORIRILE GENERALE ALE SEFULUI DE TEAVA
Seful de teava este servantul care asigura dirijarea cu ajutorul tevii a jetului de substante stingatoare,
pentru localizarea si lichidarea incendiului.
De activitatea lui depinde, in mare masura, indeplinirea cu succes a misiunilor. prin specificul indatoririlor
sale, seful de teava este cel care trebuie sa se afle cat mai aproape de zona de ardere a incendiului si sa actioneze
direct pentru lichidarea lui.
Pentru indeplinirea cu eficacitate functionale, seful de teava trebuie sa actioneze cu plenititudinea fortelor
sale morale si fizice, sa manifeste initiativa, curaj, darzenie, fermitate si vointa neclintita.
Seful de teava trebuie sa posede temeinice cunostinte profesionale si deprinderi practice, pentru a se
orienta si actiona corespunzator situatiilor complexe ce se pot ivi pe timpul interventiilor.
De pregatirea, curajul si iscusinta sefului de teava depind intr-o mare masura nu numai lichidarea in timp
scurt a incendiilor prin folosirea eficienta a substantelor stingatoare, dar si salvarea oamenilor, reducerea
pierderilor materiale si protectia personala impotriva pericolelor si efectele daunatoare specifice acestora.
Seful de teava are urmatoarele indatoriri:
- sa asigure, prin manevra jetului de substante stingatoare, reusita lucrarilor de salvare a persoanelor si
bunurilor;
- cand actioneaza pentru lichidarea incendiului sa se apropie cat mai mult de zona de ardere si, dupa
posibilitati, sa se gaseasca la un nivel cu acesta sau mai sus (exceptand situatia cand lucreaza la stingerea
substantelor combustibile in rezervoare);
- sa protejeje substantele combustibile neaprinse, buteliile cu lichide si gaza inflamabile si explozibile si
elementele de constructie portante expuse pericolului;
- sa actioneze, in functie de incendiu, cu jet pulverizat, iar cand acest lucru nu este posibil sau la ordin, sa
foloseasca jet compact; in functie de aceleasi criterii, sa intrebuinteze in ordine: tevi de refulare prevazute cu
ajutaje de diametre mici, galeata stingator, asigurand folosirea rationala a substantelor de stingere;
- sa nu paraseasca pozitia de lupta ce i s-a stabilit decat la ordin sau numai in situatia cand viata i-ar fi
pusa in periccol, raportand despre aceasta comandantului nemijlocit;
- sa raporteze ierarhic orice modificare ce se produce pe timpul actiunii de stingere a incendiului si care
necesita masuri noi;
- sa manifeste grija pentru pastrarea urmelor ce ai putea duce la descoperirea cauzelor incendiului (sa lase,
pe cat posibil, la locul lor obiectele si materialele a caror mutare nu este strict necesara, acestea constituind
anumite indicii ce pot usura cercetarile);
- sa raporteze observatiile facute in legatura cu cauzele si evolutia incendiului;
- in incaperile intunecoase sau cu fum dens, sa se deplaseze de-a lungul peretilor si ferestrelor,
memorandu drumul pentru a sti pe unde sa se intoarca;
- sa se echipeze cu mijloacele de protectie ordonate (masca contra fumului, aparatul izolant, costumul de
protectie) si sa nu le scoata decat la ordin sau dupa indepartarea din zona de ardere.
De regula, seful de teava este insotit de toporas, cu care coopereaza la indeplinirea misiunii primite (il
ajuta la manevrarea tevilor de refulare cu ajutaje si presiuni mari, la evacuarea unor materiale, la executarea unor
deschideri sau demolari etc. ) si ii asigura protectia impotriva pericolelor caracteristice incendiilor (surpari,
revarsari de lichide aprinse etc. ) pe care acesta nu le-ar putea observa la timp, fiind absorbit de munca pe care o
desfasoara sau neavand vizibilitate asupra lor.
Actiunile toporasului sunt, de regula, coordonate de catre seful de teava, acesta poate executa insa si din
propie initiativa unele lucrari.
Seful de teava are de indeplinit in lupta cu focul misiuni importante si destulde grele, iar de modul cum
actioneaza depinde in mare masura rezultatul stingerii incendiului. In majoritatea situatiilor, acesta lucreaza in
locurile cele mai periculoase.
Pentru indeplinirea in bune conditiuni a indatoririlor ce-i revin in functia pe care o indeplineste seful de
teava trebuie sa depuna o munca continua de pregatire, pentru formarea deprinderilor in folosirea cu iscusinta a
mijloacelor din dotare si aplicare in mod creator a regulilor de stingere a incendiilor si de utilizare a substantelor
stingatoare.
In afara de indatoririle aratate mai sus, seful de teava mai trebuie sa indeplineasca si indatoririle prevazute
in Regulamentul de instructie al pompierilor.
CAPITOLUL II
INCENDIUL SI FENOMENELE CE IL INSOTESC
Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul
umanitatii, devine uneori un factor de distrugere, transformandu-se in ceea ce numim incendiu.
Incendiul este deci o ardere declansata cu sau fara voia omului, scapata de sub control, in urma careia se
produc pagube materiale, iar in unele cazuri, pierderi de vieti omenesti.
Pentru a se putea interveni in mod rational la stingerea incendiilor, este necesar sa fie cunoscute
fenomenele fizice si chimice care au loc pe timpul acestora.
1.ARDEREA
Ardearea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). In
conditii obisnuite, arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si
oxigenul din aer.
Pentru ca arderea sa aiba loc sunt necesare urmatoarele conditii: existenta substantei combustibile,
prezenta substantelor care intretin arderea, realizarea temperaturii de aprindere.
Ardereasubstantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. Deci materialele solide
inainte de a arde se gazifica. Lichidele nu ard, ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta
abia dupa ce lichidul respectiv depaseste temperatura de inflamabilitate.
Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide, lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta
din trei faze: oxidarea, aprinderea si arderea propriu – zisa.
Datorita oxidarii gazelor si vaporilor, caldura se acumuleaza continuu, fapt care duce la marirea vitezei
reactiilor, la aprinderea substantelor combustibile si aparitia flacarilor.
TIPURI DE ARDERE
Arderile pot fi clasificate dupa tipul de reactie, existenta flacarii si propagarea acesteia.
Dupa tipul de reactie, se deosebesc:
a) arderi complete – cand substanta combustibila reactioneaza total, iar produsul arderii contine bioxid de
carbon, apa si azot si numai in cantitati mici acizi grasi inferiori, alcooli, bioxid de sulf etc.
b) arderi incomplete – cand substanta combustibila nu reactioneza in intregime, iar produsii arderii contin
oxid de carbon, apa, peroxizi, aldehide si acizi, alcooli etc.
Dupa existenta flacarii, arderile sunt:
a) fara flacara (mocnite);
b) cu flacara.
Dupa propagarea flacarii, se deosebesc:
a) arderi normale sau deflagratii, care se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform, de
la stratul care arde la stratul vecin, cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda;
c) arderi rapide (explozii), care au o viteza de propagare mai mare ca viteza sunetului, flacara fiind
insotita de o unda de soc, ce inainteaza practic cu aceeasi viteza.
Pe timpularderii unor substante combustibile se formeaza flacari si fum, ale caror caracteristici depind de
structura lor.
Fumul, ca rezultat al majoritatii produselor de ardere, este format din particule nearse de gaze. In functie
de culoarea, mirosul si gustul fumului, se poate stabili substanta care arde.
In tabelul urmator sunt date caracteristicile fumului unor substante combustibile intalnite mai frecvent la
incendii:
Substanta combustibila Caracteristicile fumului
culoare miros gust
Lemn Negru-cenusiu De rasina Acrisor
Titei si alte produse
petroliere
Negru (numai pentru titei) De titei Acrisor
Fosfor Alb De sulf ---------
Celuloid Negru-brun De sulf Acid
Sulf Alb-galben-albastrui De bioxid de sulf Acid
Cauciuc Negru-brun De usturoi Acid
Bumbac, tesaturi Brun Specific Acrisor
Hartie, fan, paie Alb-galbui ------- --------
Potasiu metalic Alb intens ------- Alcalin
Materiale plastice (PVC) negru clor -------
Dezvoltarea si propagarea arderii in cazul incendiilor sunt determinate sau facilitate de o serie de factori,
cum ar fi:
- existenta substantelor combustibile care ard cu rapiditate si dezvolta temperaturi ridicate;
- existenta elementelor combustibile ale constructiilor si instalatiilor, indeosebi a acelora cu goluri;
- prezenta diferitelor deschideri si treceri neprotejate in pereti, plansee (usi, ferestre, trape, etc. ),
precum si a unor canale si conducte (de fum, pentru ventilatie, tehnologice);
- deplasarea produselor arderii (fum, gaze), puternic incalzite, catre alte materilae combustibile
neincendiate;
- transportul, datorita curentilor de aer, al diferitelor materiale aprinse (scantei, pale de paie, etc.);
- distanta mica intre constructii, instalatii sau alte marteriale combustibile depozitate;
- prabusirea diferitelor elemente de constructie, instalatii sau agregate, precum si exploziile produse pe
timpul incendiului.
II. CALDURA
Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor intr-
un corp.
Reactiile de ardere ce au loc pe timpul incendiilor sunt insotite de o puternica degajare de caldura, cea
favorizeaza crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor
combustibile in zona respectiva.
Transmiterea caldurii prin conductie
Prin conductie, caldura se transmite de la un corp cald la unul rece, datorita miscarii moleculelor din masa
corpului, fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. Fenomenul se petrece si daca se introduce
capatul unei vergele metalice intr-un focar, observandu-se ca si celalalt capat, tinut la exterior, se incalzeste.
Transmiterea caldurii prin conductie nu se face de toate corpurile in aceeasi masura; in timp ce metalele o
transmit cu usurinta, azbestul sau pluta o transmit foarte greu.
Transmiterea caldurii prin convectie
Acest mod de transmitere a caldurii este caracteristic lichidelor si gazelor care au o coeziune mai redusa
intre molecule. Masa de fluid, aflat in imediata apropiere a sursei de caldura, se incalzeste si se ridica, lasand
locul unei mese de fluid rece. Se formeaza astfel un circuit care propaga caldura in spatiu.
Transmiterea caldurii prin radiatie
Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. Caldura radiata se transmite dupa legi similare cu
cele a propagarii luminii, independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. Caldura
radiata se propaga in linie dreapta cu o viteza egala cu cea a luminii (300000 km/sec), se reflecta si se refracta la
fel ca lumina.
Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul incendiilor, existand posibilitatea propagarii sale de la
un obiect la altul, de la o constructie la alta, chiar daca acestea nu se afla in contact direct.
De regula, la incendii, transmiterea caldurii nu se face numai printr-un singur mod (conductie, radiatie sau
convectie), ci prin doua sau chiar prin toate formele odata. Tinand seama de aceasta, sefii de teava trebuie sa
actioneze pentru a preveni propagarea incendiilor, prin:
- racirea continua a elementelor de constructie sau a materialelor combustibile supuse unei incalziri
puternice;
- racirea curentului de fum cu ajutorul jetului de apa pulverizata;
- reducerea temperaturii in zonele de ardere;
- ecranarea prin crearea unei peredele de apa, intinderea unor prelate permanent stropite etc;
- izolarea termica a materialelor cu ajutorul unui strat de spuma, mase pulerulente (nisip, pamant).
CAPITOLUL III
PROCEDEE SI SUBSTANTE DE STINGERE A INCENDIILOR
1.PROCEDEE DE STINGERE
Stingerea unui incendiu necesita oprirea procesului de ardere printr-un anumit procedeu.
Prin procedeu de stingere se intelege activitatea specifica desfasurata pentru inlaturarea sau micsorarea
actiunii sau a influentelor factorilor ce determina arderea (substanta combustibila, aerul, temperatura de
aprindere).
Pentru stingerea incendiilor pot fi folosite urmatoarele procedee:
1.Racirea zonei de ardere
Se bazeaza pe introducerea in zona respectiva a unor substante capabile sa preia o parte din cantitatea de
caldura necesara continuarii arderii. Pentru racire se folosesc substante cu propietati certe de absorbtie a caldurii
de pe suprafetele incendiate sau puternic incalzite (apa refulata sub diferite forme, spumele, etc.).
2.Inlaturarea substantelor cobustibile neincendiate din zona de ardere
Propagarea incendiilor poate fi oprita daca se indeparteaza substantele combustibile din zona de ardere
prin evacuarea acestora sau prin creearea unor intervale de protectie. Aceasta se poate realiza in cazul incendiilor
la substantele combustibile solide, de exemplu prin desfacerea stivelor si indepartarea materialelor (lemn,
bumbac, paioase etc. ), prin creearea unor interval de protectie la incendiile de acoperis, la paduri, lanuri etc.
intervalele de protectie trebuie executate intr-un timp scurt, latimea fiind determinata de viteza de propagare a
incendiului.
3.izolarea substantelor combustibile de oxigenul din aer
Consta in izolarea zonei de ardere de madiul inconjurator. In incaperi, acest procedeu se bazeaza pe
inchiderea tuturor golurilor (usi, ferestre etc. ) pentru a se impiedica accesul de aer din exterior. Dupa un timp
oarecare, procentul de oxigen scade iar arderea devine incompleta, pana cand inceteaza.
In activitatea practica acest procedeu este aplicat in cazul unor incednii izbucnite in incapri mici, cu un
numar redus de goluri, ce pot fin inchise ermetic cu elemente de constructie care nu prezinta pericol de distrugere,
iar substantele combustibile aprinse nu contin aer in porii lor sau produsi oxidanti care intretin arderea in lipsa
oxigenului. De exemplu, bumbacul, datorita aerului cuprins intre fibrele sale, poate sa arda timp indelungat (3 – 5
zile) chiar daca incaperea in care a fost depozitat este inchis ermetic.
Procedeul mentionat poate fi folosit cu deplin succes si in alte situatii. De exemplu, in cazul producerii de
incendii la rezervoarele cu substante combustibile lichide, stingerea se poate realiza prin proiectarea de spuma pe
oglinda lichidului aprins, deoarece prin crearea unui strat izolator intre zona de ardere si vaporii combustibili,
acestia sunt indepartati de foc.
In alte situatii, incendiul mai poate fi lichidat si prin inundarea zonelor de ardere cu apa, cu spuma cu
coeficient mare de infoiere sau cu gaza inerte.
La inundarea cu apa se poate recurge numai in cazul cand: nu exista posibilitatea ca apa sa se scurga in
cantitati mari din incaperea respectiva; obiectele aprinse nu plutesc sau nu intra in reactie cu apa; nu se
pericliteaza rezistenta cladirii.
II. SUBSTANTE DE STINGERE A INCENDIILOR
Substantele stingatoare sunt acelea care, utilizate in functie de propietati in zona incendiata, opresc
arderea. Ele pot fi in stare gazoasa, lichida, sau solida, precum si sub forma unui amestec.
Cele mai raspandite substante stingatoare sunt apa, spuma chimica si cea mecanica, pulberi, gazele inerte.
1.Apa
Apa este cea mai folosita substanta de stingere intrucat are o mare capacitate de a aabsorbi caldura si
patrunde usor in materialele combustibile unde are loc arderea. In actiunea de stingere a incendiilor apa se
intrebuinteaza sub forma de jet compact, de ploaie, de ceata sau pulverizata. Fiind refulata in zona de ardere, apa
trece in stare de vapori, consumand o importanta cantitate de caldura si, ca urmare, temperatura scade.
Transormandu-se in aburi, apa creaza un strat izolator si, in acest fel, continutul procentual de oxigen – element
indispensabil continuarii arderii – se reduce. Prin urmare, ea actioneaza asupra a doua din principalele elemente
ale procesului de ardere – caldura si oxigenul. Or, daca unul dintre acestea este inlaturat, arderea inceteaza.
La majoritatea categoriilor de incendii apa se foloseste sub forma pulverizata, deoarece se consuma o
cantitate mica, in contact cu suprafete incinse trece mai usor de la starea de particule lichide la ceea de vapori,
formand un strat izolator ce impiedica accesul oxigenului in zona de ardere si absorbind o cantitate mai mare de
caldura si intr-un timp mai scurt decat daca ar fi folosita sub forma de jet compact, ajuta la depunerea particulelor
solide aflate in suspensie, reducand astfel posibilitatea de propagare a acestora in zonele vecine, protejeaza mai
bine pe participantii la actiunea de stingere.
Jetul pulverizat se obtine cu ajutorul tevilor si ajutajelor speciale, ori prin inchiderea partiala a ajutajelor
pentru jeturi compacte. In functie de presiune, lungimea jetului pulverizat variaza intre 5 si 6 m, iar suprafata de
actiune a acestuia este aproximativ de 20- 30 m. Pentru folosirea corecta a jetului pulverizat este necesar sa se
respecte urmatoarele reguli:
- sa fie dirijat direct asupra materialelor aprinse;
- pentru reducerea temperaturii si densitatii fumului, jetul pulverizat sa fie indreptat spre focar si zona
din jurul acestuia, prin manevrarea tevii in scopul cuprinderii unui spatiu cat mai mare din zona de
ardere;
- la incaperile cu mult praf combustibil aflat in suspensie sau depus pe diferite elemente, jetul pulverizat
se va folosi pentru impiedicarea formarii amestecului de praf combustibil si aer, care poate provoca
explozii.
La stingerea unor incendii de substante combustibile apa se proiecteaza si sub forma de jet compact,
pentru a se folosi astfel si forta sa de soc, cu ajutorul careia se pot realiza dizlocarea partilor carbonizate si
patrunderea ei in masa materialului aprins. Trebuie sa se aiba in vedere si faptul ca si folosirea nerationala a
jetului compact poate provoca si pagube. De asemenea, daca se foloseste o cantitate prea mare de apa, aceasta nu
are timp sa se transforme in vapori si, prin scurgere, poate duce la deteriorarea cladirilor sau creeaza premise
pentru degradarea materialelor si elementelor de constructie. De aceea, stingerea incendiilor cu jet compact se
executa prin deplasarea rapida a acestuia in zona de ardere, actionandu-se in partea superioara a substantei care
arde, astfel incat apa ce se scurge sa contribuie si ea la stingere.
Jetul compact se obtine prin folosirea tevilor manuale obisnuite tip B, C, D si a tunurilor de apa. Lungimea
jetului compact depinde de ajutajul tevii, presiunea cu care se refuleaza apa si unghiul de proiectare a ei, fiind de
20 – 30m la tevile B si C, 6 – 7 m la teava D si peste 60 m la tunurile de apa.
Este interzisa folosirea jeturilor compacte de apa:
- pentru stingerea incendiilor produse la retelele sau transformatoarele electrice sub tensiune;
- in interiorul incaperilor unde exista substante combustibile sub forma de pulbere sau depunere de praf,
care impreuna cu aerul pot forma amestecuri explozive;
- in incaperi (laboratoare, depozite de sticla, muzee, expozitii) in care exista materiale fragile;
- asupra substantelor combustibile lichide ce ard in rezervoare;
- asupra unor substante in cazul carora socul poate initia puternice explozii (nitroglicerina, fulminatul de
mercur etc. ).;
- asupra substantelor cu care apa reactioneaza chimic: sodiu, potasiu, carbura de calciu etc.
Seful de teava, atunci cand actioneaza cu jet compact, trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
- sa dirijeze jetul pe suprafata verticala incendiata de sus in jos, iar pe suprafetele orizontale, de la partea
cea mai indepartata catre pozitia de lupta a sefului de teava.
- Sa raporteze imediat comandantului de grupa despre posibilitatea inlocuirilor tevilor tip B ci tevi tip C
sau a lucrului cu galeata stingator;
- Sa nu foloseasca presiuni de lucru mai mari decat este necesar;
- Sa intrerupa functionarea tevii in cazul cand, temporar, actiunea jetului nu mai este necesara sau sa-l
dirijeje catre exterior, fara a stropi alte constructii, instalatii, materiale, scari sau alte persoane;
- Cand arderea inceteaza sau nu se mai vede, sa intrerupa stropirea si sa o reinceapa numai in caz de
necesitate.
2.Spuma pentru stingere
Spuma pentru stingere este formata dintr-o masa albicioasa in care sunt raspandite bule cu bioxid de
carbon sau aer, separate intre ele de o membrana lichida. Ea se foloseste pentru stingerea incendiilor in cazul in
care apa nu are eficacitate.
Spuma este de doua feluri: chimica si mecanica.
Spuma chimica este rezultatul unei reactii chimice care se produce intre o substanta acida si alta bazica.
Ea este formata din bule a caror invelisuri sunt solutii apoase ale sarurilor, iar in interiorul lor se gaseste bioxid de
carbon.
Spuma chimica se mai poate obtine si prin reactia prafului unic ( un produs sub forma de pulbere compus
din bicarbonat de sodiu si sulfat de aluminiu) cu apa. Ca aceesorii pentru producerea spumei se folosesc
generatoarele si tevile.
Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma (spumogenul) cu aerul si
apa.
Spumogenul poate fi sub forma unui lichid vascos de culoare rosie – bruna sau sub forma de praf de
culoare alba cu o granulatie fina.
Ca accesorii pentru producerea spumei mecanice se folosesc amestecatorul de linie si preamestecatorul
(pentru spumogen lichid), pregeneratorul de spuma (pentru spumogen praf) si tevile generatoare de spuma
mecanica cu debite de 2.500l/min. pentru formarea spumei de buna calitate, este necesar sa se lucreze cu po
presiune de 5 – 7 atm.
Atat spuma chimica si cea mecanica sunt agenti stingatori foarte pretiosi. Ele sunt utilizate indeosebi la
stingerea incendiilor de substante combustibile lichide deoarece, depunandu-se pe suprafata lor, creeaza o buna
izolatie termica si ,mai ales , impiedica accesul vaporilor in zona de ardere, precum si raspandirea lor in natura.
Pentru a asigura o eficacitate maxima, spuma trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie compacta (adica stratul de spuma sa nu aiba spatii goale);
- sa fie etansa si elastica, pentru a nu se rupe la miscarile ondulatorii ale lichidului pe care a fost
proiectata;
- sa fie omogena;
- sa fie rezistenta la caldura (sa nu-si piarda calitatile la actiune acaldurii ridicate);
- sa fie persistenta (adica sa rezite minimu 30 de min. fara sa se degradeze);
- sa fie aderenta, astfel incat sa se mentina pe suprafetele verticale;
- sa aiba un efect corosiv cat mai redus.
La stingerea incendiilor cu spuma este necesar sa se respecte urmatoarele reguli:
- jetul de spuma va fi indreptat asupra suprafetei de ardere numai atunci cand s-a realizat o spuma de
buna calitate;
- sa se dirijeze astfel jetul de spuma, incat contactul cu suprafata lichidului combustibil aprins sa se faca
fara soc, urmarindu-se formarea unui strat unifor si continuu;
- refularea spumei se va face fara intrerupere;
- pozitia de lupta sa permita sefului de teava sa actioneze cu curenti de aer din spate sau lateral;
- sa nu se foloseasca in acelasi loc jeturi de spuma si jeturi de apa;
- cand se actioneaza asupra substantelor combustibile lichide revarsate pe sol, jetul de spuma trebuie
astfel dirijat incat sa nu imprastie lichidul.
Este interzisa folosirea spumei pentru stingerea incendiilor la echipamentul electric si la conductori
nescosi de sub tensiune. De asemenea, este interzis sa se actioneze cu spuma asupra sodiului, potasiului,
carbidului si a altor substante care reactioneaza cu spuma.
In ultimul timp se foloseste si spuma mecanica cu coeficient mare de infoiere. Pentru formarea spumei cu
coeficient mare de infoiere, este nevoie de un spumant, apa si aer care, cu ajutorul unui generator special, sunt
refulate pe un tub de panza sau plastic cu diametrul de 0,5 – 3 m. Debitul de spuma realizat de generator este de
pana la 2003/min. Caracteristica principala a acestei spume consta in aceea ca are un coeficient mare de infoiere
care ajunge pana la 500 – 600 (coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre cantitatea de spuma obtinuta si
cantitatea de spuma utilizata).
Spuma cu coeficient mare de infoiere executa un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura si
unul de izolare a substantelor combustibile fara de radiatia termica. Folosirea spumei usoare este recomandata in
deosebi in spatii inchise, si mai putin in aer liber, intrucat, datorita greutatii ei specifice mici, curentii de aer o
imprastie usor.
3.Pulberi stingatoare
Pulberile stingatoare sunt amestecuri de diferite substante solide sub forma de particule de o anumita
finete, care, daca sunt proiectate asupra focarelor, provoaca incetarea arderii datorita efectelor complexe de
inabusire, izolare si racire pe care le au. Ca principale pulberi stingatoare se folosesc in mod obisnuit:
bicarbonatul de sodiu, bicarbonatul de potasiu, carbonatul de sodiu si ureea.
Pulberile stingatoare sunt priectate asupra zonei de ardere prin intermediul unui gaz inert (bioxid de
carbon ori azot). Pentru stingere, pulberile trebuie astfel proiectate incat sa acopere deodata si in intregime
flacarile incendiului. Pulberile stingatoare, fiind rele conducatoare de electricitate, se folosesc cu eficienta pentru
stingerea incendiilor aparatajului electric sub tensiune, precum si in alte cazuri in care prezenta apei este
contraindicata (incendii de substante chimice, la muzee, expozitii, autovehicule, laboratoare etc.).
4.Gazele inerte
Gazele inerte sunt substante ce se caracterizeaza prin aceea ca nu ard si nu intretin arderea, fapt pentru
care unele din ele, de exemplu bioxidul de carbon si azotul, sunt folosite ca substante stingatoare. Efectul
principal al stingerii cu aceste
Gaze este cel de inabusire prin reducerea cantiitatii de oxigen din aerul existent in spatiul unde are loc
arderea. Pentru ca arderea sa inceteze, trebuie sa realizaze in spatiul respectiv o concentratie minima de 22%
bioxid de carbon sau de 31% azot.
Substantele stingatoare trebuie folosite numai in cantitati strict necesare realizarii stingerii incendiilor,
evitandu-se astfel producerea unor stricaciuni ce pot surveni ca urmare a folosirii lor nejudicioase (in special a
apei).
CAPITOLUL IV
MODUL DE ACTIUNE A SEFULUI DE TEAVA PE TIMPUL STINGERII INCENDIILOR
1.Pozitia de lupta
In cadrul dispozitivului ce se adopta pentru stingerea incendiului, seful de teava ocupa o pozitie de lupta,
de unde isi desfasoara activitatea.
Pozitia lui de lupta trebuie sa asigure:
- o buna vizibilitate;
- posibilitati sigure de acces catre locul focarului;
- posibilitatea de manevra a sefului de teava si a jetului pe suprafete si planuri diferite;
- protectia impotriva flacarilor, caldurii, gazelor toxice si a altor factori daunatori;
- posibilitatea de a fi schimbata cu rapiditate la ordin in cazul aparatiei unor pericole deosebite sau cand
sunt necesare actiuni imediate pentru salvarea persoanelor;
- legatura neintrerupta cu comandantul de grupa si servantii cu care coopereaza.
Ocuparea pozitiei de lupta se executa pe timpul desfasurarii de lupta, iar cand manuieste teava de prima
interventie, odata cu recunoasterea.
Seful de teava va executa cu repeziciune deplasarea si ocuparea pozitiei de lupta, folosind caile de acces
cele mai scurte si accesibile. In functie de situatie, respectiv daca in zona incendiului sunt posibile sau chiar se
produc exeplozii ori exista fum dens, temperaturi ridicate etc.el va merge la picioare, aplecat sau taras.
De asemenea, cand intervine de pe scari si suprafete inclinate la stingerea incendiului, seful de teava
trebuie sa se asigure cu carligul de siguranta sau cu cordita de salvare.
Dupa ocuparea pozitiei de lupta, seful de teava isi va crea o rezerva de furtun de 10 – 20 m.
Dupa ocuparea pozitiei de lupta, seful de teava este obligat sa stabileasca cu rapiditate:
- daca in zona respectiva mai sunt persoane de salvat sau materiale pentru a caror evacuare sau protectie
trebuie sa actioneze imediat;
- ce materiale sau elemente de constructie sunt cuprinse de incendiu, in ce directie se propaga focul si ce
conditii existente pot favoriza intretinerea acestuia;
- ce materiale, substante si instalatii sunt in pericol de a fi cuprinse de incendiu si cum se poate asigura
protectia lor;
- daca sunt posibile explozii, prabusiri ori scurgeri de lichide sau gaze combustibile si ce masuri trebuie
luate pentru evitarea lor;
- daca pentru indeplinirea misiunii are nevoie de sprijin in vederea desfacerii unor elemente de
constructie, evacuarii unor materiale sau inteprinderii altor activitati.
Pe timpul desfasurarii actiunii de stingere a incendiului se vor urmari:
- evolutia arderii;
- eficienta substantelor stingatoare;
- descoperirea indiciilor ce ar putea contribui la stabilirea cauzelor incendiului (proportiile si aspectul
incendiului, directia de propagare, culoarea flacarii, a fumului, mirosul, prezenta unor substante
combustibile in zona de ardere sau a mai multor focare; existenta unor materiale sau obiecte suspecte
si conservarea lor etc. )
Despre activitatea desfasurata si situatiile ce apar in timpul cat se afla pe pozitia de lupta, seful de teava
raporteaza comandantului de grupa.
2.Reguli de lucru cu teava
Lucrul cu teava se executa din pozitiile: in picioare, in genunchi sau culcat.
Pe timpul actiunii, seful de teava trebuie sa aiba in vedere urmatoarele reguli:
- inainte de a actiona direct asupra focarului, va stropi cu jet pulverizant zona de ardere pentru scaderea
temperaturii mediului, intensitatii flacarilor si concentratiei fumului. In scopul lichidarii arderii, el va dirija jetul
asupra materialelor aprinse
- cand vizibilitatea este redusa datorita fumului dens, determina focarele dupa trosniturile specifice
arderilor intense si va dirija jetul spre locurile unde contactul apei cu materialele aprinse prosduce
zgomote caracteristice, precum si o intensa degajare de aburi;
- pentru protectia incaperilor, a altor parti din constructie, precum si a materialelor si instalatiilor si
instalatiilor din vecinatatea celor incendiate, va folosi jetul pulverizat, actionand mai intai asupra
acelora care sunt cele mai periculoase, apa fiind proiectata initial asupra partii superioare a lor;
- cand arderea intr-o incapere sau alt spatiu inchis se datoreste scurgerilor de gaze combustibile sub
presiune din recipiente sau conducte, va actiona pentru protejarea obiectivelor invacinate, iar pentru
stingere va proceda la inchiderea ventilelor;
- pe timpul dezvelirii sau desfacerii unor elemente de constructie, le va proteja prin stropire, in primul
rand pe acelea a coror distrugere ar putea provoca prabusiri sau ar fi in masura sa contribuie la
propagarea incendiului;
- o atentie deosebita va acorda racirii elementelor de constructie metalice care pot sa provoace surpari
datorita dilatarii lor sa contribuie la propagarea incendiului prin transmiterea caldurii. Daca aceste
elemente sunt puternic incalzite, nu vor fi racite brusc, deoarece, prin contractie, pot aparea fisuri si
deformari care scad rezistenta si stabilitatea lor. Determinarea starii de incalzire a acestor elemente se
va face prin storpirea lor cu apa pentru scurt timp; formarea rapida a unei mari cantitati de abur arata
ca metalul incalzit pana la limita de pericol. In aceasta situatie, racirea se va executa treptat, incepand
cu ctingerea materialelor aprinse din apropiere si scaderea temperaturii mediului;
- in cazul cand in zona de ardere se gasesc substante, agregate sau recipiente ce pot exploda va dirija
jeturile de la o distanta care sa permita evitarea pericolului; actiunea se va urmari in mod deosebit
inlaturarea pericolului creat, prin stingerea flacarilor din apropiere sau racirea substantelor, agregatelor
sau recipientelor in cauza;
- pentru lichidarea arderii pe diferite suprafete si planuri, va dirija jetul de la o suprafata incendiata la
alta, deplasandu-l totodata pe fiecare suprafata catre inainte si lateral si va avea grija sa nu lase in
urma focare nestinse . pe timpul acestor deplasari, o deosebita grija va acorda protejarii furtunului de
eventualele deteriorari.
- Spre a lichida focul de pe suprafetele orizontale, se va amplasa mai sus sau la acelasi nivel cu locul
arderii. El va manevra jetul din directie contrara celei de propagare a incendiului, incepand de la
partile cele mai indepartate catre cele mai apropiate, pentru a evita formarea aburilor in imediata sa
apropiere, ce ar avea efect negativ asupra vizibilitatii;
- Atunci cand arderea are loc pe suprafete verticale, va dirija jetul mai intai spre partea superioara a
acestora pentru ca apa ce se scurge sa poata stinge incendiul si in partea de jos a lor;
- Daca pe timpul incendiului, datorita presiunii, scapa teava din maini, trebuie sa ceara imediat
reducerea presiunii, dupa care, reluand teava si pozitia de lupta va cere marirea presiunii.
Reguli de lucru cu teava de prima interventie:
Denumirea de tevi de prima interventie este atribuita primelor tevi care insotesc personalul ce executa
recunoasterile si intra in actiune pe timpul efectuarii acestora
Pe timpul actiunii, seful de teava trebuie sa aiba in vedere urmatoarele reguli:
- asigurarea protectiei impotriva flacarilor, a personelor aflate in pericol si a personalului ce efectueaza
salvarile;
- protectia substantelor sau instalatiilor ce prezinta pericol de explozie sau au o mare valoare, prin
racirea si stingerea flacarilor din apropiere;
- protectia unor elemente de constructie ce se pot prabusi datorita actiuunii flacrilor;
- asigurarea conditiilor necesare echipelor de recunoastere pentru patrunderea in zona incendiului prin
stingerea flacarilor sau racirea atmosferei pe caile de patrundere;
- oprirea propagarii arderii pe anumite directii importante.
Seful de teava trebuie sa stie insa ca nu este admis ca rapiditatea ce se impune sa caracterizeze operatiile
pe acre le efectueaza sa afecteze cu ceva precizia actiunii, precum si respectarea cu strictete a masurilor de
protectie si a regulilor generale de tehnica securitatii specifice obiectivului respectiv.
Succesul in timpul folosirii tevii de prima interventie depinde in mare masura de cunosterea din timp a
caracteristicilor constructive si tehnice a diferitelor obiective, operatie care trebuie realizata pe timpul aplicatiilor
si exercitiilor tactice.
3.Reguli de lucru cu stingatorul portativ
Stingatorul este un utilaj folosit ca mijloc de lichidare a incendiilor atunci cand se afla in faza initiala sau
cand sunt de proportii mai mici. In mod frecvent, se folosesc urmatoarele tipuri de stingatoare portative: cu spuma
chimica, cu praf si bioxid de carbon, precum si cu gaz inert.
Stingatorul portativ cu spuma chimica se foloseste pentru stingerea incendiilor la substante combustibile
lichide sau solide
Nu se foloseste la stingerea retelelor si aparaturii electrice sun tensiune sau a unor substante combustibile
ca: sodiu, potasiu, carbura de calciu, calciu in stare metalica, magneziu, termit, praf de aluminiu sau zinc.
Punerea in functiune:
- se desfunda ajutajul cu o sarma sau cu un cui;
- se ridica stingatorul si se agita prin rasturnare de 4 – 5 ori;
- se indreapta ajutajul de evacuare spre locul incendiului;
- daca eventual se infunda ajutajul pe timpul functionarii stingatorului, desfundarea lui se face tot cu o
sarma sau un cui.
Stingatorul portativ cu praf si bioxid de carbon se foloseste in cazurile cand au luat foc motoare cu ardere
interna, instalatii electrice si substante combustibile ca: acetilena, acetona, fosfor, magneziu, si produse petroliere.
Punere stingatorului in functiune:
- se indeparteaza capacelul de la palnia tronconica si capacul robinetului buteliei;
- se deschide progresiv robinetul buteliei cu bioxid de carbon si se indreapta jetul cu praf si bioxid de
carbon catre locul incendiului
Stingatorul portativ cu gaz inert se foloseste pentru stingerea incendiilor izbucnite la instalatii si
transformatoare electrice, statii de pompare, nave, avioane, produse petroliere, indeosebi in spatii inchise.
Pentru punerea stingatorului in functiune se indreapta difuzorul spre locul incendiului si se deschide
robinetul buteliei.
CAPITOLUL V
PARTICULARITATILE MODULUI DE ACTIUNE A SEFULUI DE TEAVA
PENTRU STINGEREA INCENDIILOR LA DIFERITE SUBSTANTE COMBUSTIBILE
SPECIALE, CHIMICE SI IN CONSTRUCTII
Pentru stabilirea substantei stingatoare si a modului ei de folosire, a pozitiei de lupta, precum si a
masurilor si a mijloacelor de protectie necesare pe timpul actiunii, este necesar sa se cunoasca specificul
comportarii diferitelor materiale in timpul arderii.
1.Incendii la substante combustibile solide
In aceasta categorie de substante sunt cuprinse: lemnul, paiosele, hartia etc.
In vederea stingerii incendiilor la aceste substante combustibile, seful de teava se va plasa de regula astfel:
- cat mai aproape de focar, pe acelasi plan sau mai sus;
- cu fata la focar si contrar directiei in care bate vantul sau lateral.
1. Incendii la materiale lemnoase
Lemnul, datorita numeroaselor sale intrebuintari, constituie adeseori obiect al incendiului.
Temperatura de aprindere a lemnului este cuprinsa intre 270-300 C, iar pe timpul arderii elpoate dezvolta
temperaturi intre 1000-1100 C.
Propagarea arderii pe suprafata materialului lemnos se realizeaza cu viteze diferite, in raport cu directia
flacarii si a curentilor de aer; pe suprafetele orizontale si de sus in jos arderea se propaga mai incet, pe cand de jos
in sus mult mai repede. Pe timpul arderii se degaja fum si gaze de ardere care pericliteaza viata personalului ce
actioneaza impotriva incendiului.
Stingerea se realizeaza cu apa sub forma jeturilor compacte sau pulverizate.
Pentru a actiona cu eficienta, seful de teava va actiona astfel:
-initial va arunca o panza de apa asupra incendiului pentru a micsora temperatura.
- va proiecta apa asupra zonei de ardere de sus in jos si de departe catrea aproape, pentru a nu impiedica
vizibilitatea prin producerea aburului.
Pe timpul actiunii, seful de teava este ajutat de toporas care poate executa taieri, demolari, desfaceri ale
unor parti de constructie, evacuarea anumitor materiale etc. , la ordin sau din proprie initiativa.
Pentru protectie el poate folosi, in functie de conditiile existente la locu arderii, masca contra fumului si
gazelor, precum si aparatul izolant.
Specificul obiectivului in care se gaseste materialul lemnos impune anumite particularitati in modul de
actiune ce trebuie folosit pentru realizarea stingerii , si anume :
a) La depozitele de busteni :
- se utilizeaza cantitati insemnate de apa care este refulata prin tevi B – cu ajutaje mari – si prin
autotunuri;
- jeturile se dirijeaza de-a lungul stivelor de sus in jos , avandu-se in vedere protejarea stivelor vecine ;
- cand sunt incendiate mai multe stive ‚ jeturile de apa se dirijeaza in intervalele dintre ele ;
- pozitia de lupta a sefului se va alege in asa fel incat sa fie evitate locurile periculoase si sa permita
retragerea in caz de pericol .
b) La fabricile de cherestea :
- se foloseste apa multa care este proiectata asupra zonei de ardere prin tevi B , realizandu-se in faza
initiala „ perdele de apa „ circulare si pe directiile de propagare a incendiului ;
- in afara tevilor pentru stingere se folosesc si tevi pentru protejarea elementelor portante ale halelor
unde se gasesc gatere si a stivelor vecine ;
- eventualitatea prabusirii in anumite situatii a halelor de productie impune luarea unor masuri de
securitate corespunzatoare .
c) La depozite de cherestea
- se lucreaza cu tevi B si cu autotunuri( lucru in miscare) ;
- se actioneaza in faza initiala cu jeturiputernice pentrulichidarea focarelor de pe suprafata stivelor si
oprirea programarii incndiilor lamateriale combustibile din vecinatate; se dirijeaza apoi jeturile de apa
spre interiorul stivelor aprinse , pentru umezirea lor pe o adancime catmai mare , in scopul lichidarii
incendiului;
- sefii de teava se vor amplasa pecat posibil pe locuri dominante , folosind scarile sau stivele alaturate;
- pentru protectia stivelor neincendiate se vor stropi suprafetele laterale supuse actiunii caldurii si partea
de sus ;
- sefii de teava din sectoarele direct amenintate din adancimea depozitului asigura suprvegherea si
lichidarea oricarui inceput de incendiu .
- sefii de teava vor proteja cu ajutorul jeturilor de apa pulverizata , personalul ce executa desfacerea si
evacuarea stivelor de pe directia principala de intindere a inciendiului .
d) La fabricile de mobila:
- stingerea inciendiului se executa cu tevi B si C , asigurandu-se folosirea judicioasa a apei si evitarea
degradarii materialului in sectiile inciendiate .
- localizarea inciendilui la sectia lustruit ( vopsitorie) se face cu tevi generatoare de spuma ,iar la
depozitul de mobila , cu tevi ajutaje pulverizatoare si cu robinet .
- protectia sefului de teava pe timpul lucrului se va face cu masca echipata cu cartuse filtrante contra
fumului si dioxidului decarbon , cu aparat izolant si costum de protectie impotriva temperaturilor
inalte .
2.Incendii de paioase
Caracteristica pentru incedniile de paioase este propagarea lor cu repeziciune. Viteza de propagare este
determinata de existenta golulilor de aer in paie, intensitatea vantului, starea vremii (umeda, uscata), gradul de
uscaciune al paielor si modul lor de depozitare (balotae sau nebalotate). La paioase, partea arsa se desprinde cu
usurinta, creeandu-se scantei care, luate de vant, pot provoca aparitia de noi focare.
Pe timpul incedniului se degaja temperaturi mijlocii si mari, precum cantitati insemante de fum inecasios.
In functi de locul unde ard paiosele (in lan, la ariile de treierat sau in depozite), seful de teava va avea in
vedere urmatoarele particularitati:
a) la lanurile de cereale:
- daca exista posibilitati de alimentare cu apa se actioneaza la stingere cu tevi C (cu ajutaje
pulverizatoare).
- Daca nu sunt posibilitati de alimentare cu apa, seful de taeva participa la amenajarea fasiei de izolare,
la indrumarea efectivelor conccentrate pentru lichidarea incendiului (prin batere sau acoperire cu
pamant ) si la dirijarea vanturilor de scantei
b) la ariile de treierat si depozitele de paiose
- pentru localizare se folosesc tevi C (cu ajutaje pulverizatoare sau cu robinet ) pentru stropirea sirelor
vecine (de sus in jos si de departe catre aproape) sau mentinerea umiditatii prelatelor cu acre sunt
acoperite.
- Pentru lichidare, daca focarul; se gaseste la suprafata stivei, se va actiona cu jet pulveruizant, toporasii
desfacand sira pala ci pala sau balot cu balot, paiele stinse se transporta in afara depozitului
- Cand focarul se gaseste in interiorul stivei se actioneaza cu jeturi compacte dirijate in masa de paioase,
dupa care se trece la desfacerea stivei.
3.Incendii de bumbac, fire si fibre sintetice, tesaturi, celuloza si hartie
Bumbacul se aprinde usor de la sursele de foc deschise si arde cu ata mai repede cu cat este mai afanat. In
unele cazuri, indeosebi cand este impurificat cu grasimi, se poate produce si autoaprinderea lui. La suprafata
balotului de bumbac arderea se propaga mai repede iar in interior mai lent cu degajare de fum si gaze in cantitati
mari.
In timpul arderii, firele si fibrele sintetice se topesc sub actiunea flacarilor transformandu-se in picaturi.
Daca materialele ce contin asemenea fire si fibre sunt apretate nu se mai produce fenomenul de picurare, arderea
avand loc rapid si cu flacara mare.
Pentru stingerea incendiilor la aceste substante combustibile (bumbac precum si fibre si fire sintetice), de
foloseste, de regula, apa.
In asemenea situatii seful de teava trebuie sa procedeze astfel:
- Initial sa arunce o panza de apa asuora intregii suprafete aprinse;
- Sa foloseasca jeturile sub forma de ploaie;
- Sa actioneze cu jet compact supra focarelor adanci;
- Sa stropeasca cu jet pulverizat masa de bumbac precum si de tesaturi degajate de toporasi si sa asigure
stingerea materialelor transportate la locul de evacuare.
Pe timpul stingerii la aceasta categorie de materiale, toporasul va scoate baloturile aprinse pe un loc liber,
pentru a fi stinse de catre seful de teava si va transporta pe cele neaprinse la locuri sigure, ori le va acoperi cu
prelate.
In cazul lipsei de apa, stingerea se va realiza prin batere si desprinderea partii aprinse de cea neaprinsa.
Pentru protectie se va folosi aparatul izolant, iar in cazul aprinderii unor cantitati mai mici de materiale se
va putea utiliza masca contra fumului si a gazelor cu cartus filtarnt impotriva oxidului de carbon.
a) la depositele de bumbac:
- jeturile de apa se folosesc pentru stingerea stivelor incendiate sau protejarea celor vecine, precum si a
elementelor de constructie;
- sefii de teava se vor amplasa pe pozitii de lupta care sa asigure o mare mobilitate pentru dirijarea
jetului de la o distanta cat mai mica pe toate laturile stivelor incendiate;
- actiunea de stingere a incendiului incepe initial de pe sol, seful de teava alegandu-si pozitia de lupta
cat mai aproape de stiva si folosind jeturi de apa puternice la suprafata acesteia si prin spatiile dintre
baloturi pentru lichidarea flacarilor. Dupa aceasta, ajutat de toporas, executa evacuarea baloturilor
neincendiate si desfacerea celor care ard deasupra celor din urma dirijind jeturi pulverizate pentru
stingerea lor;
- stivele periclitate de incendiu se protejeaza prin udarea cu apa pulverizata si acoperirea cu prelate;
- sefii de teava ce actioneaza pe stive vor fi legati cu cordite de salvare si echipati cu aparatul izolant.
b) la fabricile textile (filaturi si tesatorii):
- pentru stingerea incendiilor se folosesc tevi C (cu ajutaje pulverizatoare) si pulberi stingatoare;
- la folosirea jeturilor de apa, sefii de teava trebuie sa asigure protejarea masinilor evitand pe cat posibil
dirijarea jeturilor asupra acestora;
- pozitiile de lupta trebuie sa asigure interventia in locurile posibile de propagare a incendului (locul de
trecere a transportoarelor, goluri pentru divesre instalatii, usi, ferestre);
- protectia sefului de teava se realizeaza cu aparat izolant sau masca cu acrtus pentru oxidul de carbon.
c) la depozitele de celuloza si hartie:
- pentru stingere (cand ard baloturi) se actioneaza cu apa pulverizata, pulberi stingatoare si gaza inerte;
- lichidarea focarelor interiore din baloturi se face (dupa evacuare lor) cu jeturi de apa pulvartizata si cu
pulberi stingatoare;
- baloturile amenintate de incendiu se protejeaza prin stropirea cu apa pulverizata si prin acoperirea cu
prelata;
- daca incendiul a izbucnit la elemente combustibile ale contructiei depozitului, se va actiona cu jeturi
de apa compacte, protejandu-se indeosebi elementele de sustinere ale cladirii.
4.Incendii la cereale
Cerealele sunt produse combustibile care dezvolta, prin ardere, temperaturi de pana la 1000 C. Arderea si
propagarea incendiului pe suprafata si in masa cerealelor sunt mici, manifestandu-se fara flacari (mocnit); viteza
de ardere a cerealelor creste pe timpul transportului pneumatic in silozuri sau magazii si petimpul uscarii lor.
Praful de cereale in suspensie ( in amestec cu aerul) prezintapericol de explozie .La incendiile de cereale
se degaja mari cantitati de fum si gaze de ardere indeosebi bioxid si oxid de carbon .
Pentru stingerea incendiilor se foloseste apa sub forma jeturilor pulverizate ( iar uneori jetul compact
pentru inundare ).
In functie de locul unde se gasesc cerealele , felul in care sunt depozitate si modulde prelucrare a lor, la
stingerea incendiilor trebuie avute in vedere urmatoarele particularitati :
a) La magaziile de cereale :
- stingerea incendiilor se efectueaza cu jeturi pulverizatoare ;
- sefii de teava trebuie sa lichideze in primul rand flacarile dela elementele de constructie ale
acoperisului si peretii magaziei ;
- dupa lichidarea arderii la suprafata , cerealele se lopateaza sub actiunea jeturilor de apa pulverizate ;
- deplasarea sefului de teava pe suprafata cerealelor se face pe punti improvizate ( scanduri late, scari) si
asigurat cu cordita de salvare ;
- cand arderea cuprinde si elemente ale constructiei de depozitare , se vor folosi pentru proiectarea apei
tevi cu diametre mari , stropirea acestora executandu-se concomitent atat din exterior cat si din
interior;
- protectia sefului de teava se asigura cu masca cu cartus contra oxidului de carbon ( eventual , cu aparat
izolant).
b) la mori si depozite de faina:
- in scopul stingerii incendiului, initial se va actiona cu apa pulverizata pentru ca prin umezirea prafului
in suspensie sa se impiedice formarea de amestecuri explozive, dupa care se lucreaza cu tevi B si C cu
jeturi compacte;
- seful de teava va actiona protejat cu aparat izolant sau masca cu cartus contra oxidului de carbon si va
fi asigurat in locurile expuse prabusirii cu coarda de salvare; totodata va mentine o legatura stransa cu
comandantul de grupa si ceilalti servanti;
- la depozitele de faina se va evita folosirea apei in cantitati prea mari, deoarece in acest fel se
transforma faina intr-o pasta care, facand crusta din cauza temperaturii, impiedica patrunderea jeturilor
la focarele de ardere.
II. INCENDII LA SUBSTANTE COMBUSTIBILE LICHIDE SI GAZOASE
Incendiile la substantele combustibile lichide sunt insotite de degajari mari de fum, tenperaturi ridicate
(peste 10000C), gaze toxice (oxid de carbon), uneori si de explozii puternice.
Arderea substantelor combustibile lichide poate avea loc in rezervoare, pe suprafata corpurilor asupra
carora s-au revarsat, sau sub forma de jeturi in cazul spargerii unor conducte, recipienti ori instalatii.
Stingerea incendiilor la substante combustibile lichide se face folosindu-se spuma chimica si mecanica,
pulberi stingatoare, iar cand lichidul este revarsat (grosimea stratului format fiind de maximum 5 cm), apa sub
forma pulverizata.
Lichidele combustibile aprinse ce ies cu presiune din conducte sau recipiente vor fi stinse cu ajutorul
jeturilor compacte de apa.
Pentru lichidele ce se amesteca cu apa (alcolii) se vor folosi apa pulverizata sau pulberi stingatoare.
In cazul substantelor combustibile lichide cu o densitate mai mare decat a apei (sulfura de carbon), se va
folosi apa, care va forma un strat izolant deasupra lichidului aprins.
In ce priveste substantele combustibile gazoase aprinse, in cazul cand acestea sunt expulzate cu putere din
recipientele sau conductele in care se afla sub presiune, stingerea se realizeaza cu jeturi compacte de apa. In cazul
inflirtrarilor sau scaparilor de gaze, trebuie avund in vedere faptul ca desi arderea se desfasoara lent, exista totusi
pericolul de a ase forma amestecuri explozive.
Cand scaparile de gaze combustibile sunt mari, nu se actiona direct, ci se vor lua masuri de limitare a
incendiului prin acoperirea, indepartarea su umezirea materialelor expuse aprinderi. Incetarea arderii se va obltine
prin oprirea scurgerii gazului.
In cazul aprinderii gazelor scapate din conductele de alimentare a localitatilor sau cladirilor, se va proceda
astfel:
- se indeparteaza oamenii si, la nevoie, se opreste si circulatia autovehicolelor;
- se interzice folosirea focului;
- se anunta echipa de remediere a avariei;
- sefii de teava vor supraveghea evolutia arderii pentru a asigura protectia, in caz de nevoie, a cladirilor
si instalatiilor din vecinatate.
La stingerea incendiilor delichide si gaze combustibile, seful de teava va proceda astfel:
- in cazul calucreaza cu spuma, va indrepta jetul asupra partii interioare a peretelui opus locului de
amplasare (cand rezervorul are 2-3 m diametru) – sau va lucra cu un tub prelungitor si cap deversor
(cand diametrul rezervorului depaseste 3 m)
- jetul de spuma va fi indreptat asupra suprafetei lichidului incendiat numai in cazul cand acesta este
revarsat pe sol, iar grosimea stratului format nu depaseste 5 cm;
- tevile generatoare de spuma se vor amplasa in partea din care bate vantul sau lateral;
- in cazul incendiilor la depozitele deschise, cand nu se poate asigura numarul de tevi necesare, se vor
folosi jeturile de apa pulverizata;
- cand se actioneaza pentru stingerea incendiilor la produse petroliere negre, teava se va fixa in locul
stabilit pentru lucru,iar seful de teava se va retrage intr-un loc ferit de eventualele eruptii.
Seful de teava trebuie sa actioneze in functie de particularitatile locurilor unde sunt depozitate sau se
utilizeaza gaze combustibile.
1.La sondele petroliere
- seful de teava, echipat cu costum aluminizat sau de azbest si protejat cu panza de apa, se va amplasa
cat mai aproape de gura sondei;
- stingerea se realizeaza cu ajutorul jeturilor puternice de apa;
- pentru stingerea flacarii produsa prin arderea gazelor sau a titeiului ce erupe cu presiune, seful de teava
va manevra concomitent jeturile de apa de la gura sondei catre partea superioara.
2.La depozitele de substante combustibile lichide
- initial se va actiona pentru racirea cu apa a rezervorului incendiat si a celorlalte vecine;
- pentru stingere se vor folosi spumele chimice;
- tevile generatoare cu prelungitoare vor fi amplasate pentru stingere la gura rezervorului numai dupa ce
s-a constatat ca a inceput sa iasa spuma si s-a verificat calitatea acesteia;
- trebuie sa se dirijeze astfel tevile incat spuma sa se prelinga pe peretii rezervorului, nu sa fie proiectata
prin flacari, pentru a se evita degradarea ei;
- dupa stingere se continua racirea rezervorului pana cand se ajunge la o temperatura ce nu permite
aprinderea vaporilor lichidelor combustibile;
- protejarea sefului de teava impotriva caldurii degajate se face prin racirea atmosfereiin care lucreaza
cu jet de apa pulverizata (nu se va arunca apa peste aceasta pentru a nu-l expune pericolului de
oparire).
3.La buteliile (recipientii) cu gaze lichefiate sub presiune
- pentru ocuparea pozitiei de lupta, seful de teava se va deplasa in fuga si, pe cat posibil, aplecat, la
nevoie folosind mersul taras;
- pozitia de lupta se alege, de regula,inapoia unor adaposturi (cladiri, copaci, ziduri);
- se folosesc jeturi pulverizate pentru a se reduce temperatura si a se purifica mediul de gaze toxice;
- pentru racirea buteliilor se vor folosi jeturi de apa refulata prin tevi B si autotunuri;
- incendiile de gaze combustibile, ce se manifesta sub forma de torta, vor fi stinse cu jeturi compacte de
apa (tevi B si autotunuri);
- seful de teava va fi echipat cu aparat izolant si costum de protectie impotriva temperaturilor inalte
fiind, totodata, asigurat cu cordita de salvare.
III.INCENDII SPECIALE
Din aceasta categorie fac parte incendiile izbucnite la instaltiile de producere a curentului electric (centrale
electrice, termo si hidro) si la cele legate de transportarea lui (transformatori, linii de inalta si joasa tensiune).
Actiunea de stingere va fi inceputa numai dupa ce s-a realizat si s-a verificat scoaterea de sub tensiune a
instalatiilor.
Aasigurarea unei interventii eficiente si necesitatea de a se evita eventualele accidente, impun cunoasterea
de catre sefii de teava a anumitor date despre obiectivele respective, precum si respectarea unor particularitati in
modul de a actiona in asemenea situatii.
1.La centralele electrice (termo si hidro)
Incendiile la centralele electrice reprezinta urmatoarele caracteristici:
- este posibila formarea unor amestecuri explozive de hidrogen si aer in sala turbinelor;
- incendiul se poate propaga prin canalele de cabluri de la o instalatie la alta;
- se degaja o cantitate mare de fum si gaze toxice , care se raspandesc in scurt timp in sala incendiata si
in incaperile vecine;
- se pot prabusi diferite elemente ale constructiei incendiate;
- exista pericolul de electrocutare a persoanelor ce actioneaza inainte de scoaterea de sub tensiune a
instalatiilor;
- in interiorul unor instalatii se gasesc cantitati mari de ulei.
Cele mai frecvente incendii la centralele electrice sunt cele izbucnite la generatoare (sala turbinelor),
instalatiile cu ulei si la tunelurile cu cabluri.
Pentru lichidarea incendiului, seful de teava va actiona cu stingatorul cu bioxid de carbon (cand arderea se
produce la lagare) sau stingatorul cu praf si bioxid de carbon. Cand nu dispune de stingatoare, va actiona cu
spuma sau jet pulverizat, dar numai dupa scoaterea de sub tensiune. Daca pe timpul incendiului seful de teava
simte furnicaturi prin corp (semn ca instalatie este sub tensiune ), dirijeaza jetul in cafara cladirii sau il opreste,
raportand sefului nemijlocit.
Pentru stingerea incendiloor izbucnite la instalatiile cu ulei, seful de teava va actiona cu spuma, iar la
tunelurile cu cabluri, cu spuma cu coeficient mare de infoiere.
Seful de teava si restul personalului ce actioneaza la stingerea incendiului vor folosi in mod obligatoriu
echipamentul de protectie impotriva electrocutarilor,aparate izolante sau masca cu cartus contra oxidului de
carbon.
2.Incendii la transformatoare
Aceste incendii se caracterizeaza prin:
- arderea uleiurilor din cuvele transformatoarelor insotita de formarea unui fum gros;
- scurgerea uleiurilor din cuvele transformatoarelor si patrunderea incendiului in interiorul acestora;
- formarea de amestecuri explozive ca urmare a disocierii uleiului din transformatoare.
Pentru stinegrea incendilor la transformatoare se va actiona cu apa pulverizata, spuma, bioxid de carbon,
pulberi stingatoare, nisip.
Este interzisa injecatrea apei direct in interiorul transformatorului pentru a se evita scurgerea uleiului
incalzit. Spuma se realizeaza cu tevi generatoare cu debit mare, in scopul realizarii in scurt timp a unui strat gros
pe suprafata uleiului. Nisipul se foloseste numai la incendiile produse la cabluri si la cele de pe sol de mici
proportii, in lipsa altor substante stingatoare.
In scopul localizarii, seful de teava va actiona pentru racirea cuvei transformatorului. Pentru lichidare
seful de teava dirijeaza jetul de spuma in interiorul cuvei.
In cazul cand uleiul din cuva s-a scurs si arde bobinajul din interior, seful de teava va folosi stingatorul cu
bioxid de carbon, actionand asupra bobinelor care ard.
Personalul care actioneaza la stingere trebuie sa fie protejat impotriva electrocutarilor si echipat cu aparate
izolante sau masti contra fumului cu cartus filtrant contra oxidului de carbon.
3.La tunelurile cu cabluri electrice
Aparitia si dezvoltarea incendiilor sunt favorizate de cablurile cu invelis din materiale combustibile.
Incendiile au urmatoarele caracteristici:
- initial, se dezvolta relativ incet, fara flacara, cu degajari de temperatura mici, cu fum dens si iritant;
- se propaga cu repeziciune, mai ales in plan vertical, ca urmare a schimbului puternic de gaze;
- pe timpul arderii se pun in libertate mari cantitati de oxid de carbon, care p[ericliteaza viata
persdonalului ce actioneaza la stingere prin toxicitatea lor si prin posibilitatea formariiamestecurilor
explozive in combinatie cu aerul.
Pentru stingere, in cazurile cand cablurile nu sunt sub tensiune, se folosesc spuma, apa pulverizata ,
pulberi stingatoare si gaze inerte (pentru tunelurile de canluri inchise). Daca instalatia nu este decat partial scoasa
de sub tensiune, stingerea se face cu pulberi stingatoare si gaze inerte.
Pentru localizare, seful de teava va lucra ca la oricare alt incendiu, iar pentru lichidare va manui
stingatoarele cu prafa si bioxid de carbon.
Persionalul care actioneaza la stingere va fi echipat cu cizme si manusi de cauciuc, aparate izolante sau
masti contra oxidului de carbon.
Seful de teava care lucreaza in tuneluri si poduri de cabluri va fi asigurat cu cordita si va tine o legatura
permanenta cu ceilalti servamti prin semnalele stabilite.
4. La liniile electrice de inalta si joasa tensiune
Penru localizare, seful de teava va actiona cu jet de apa asupra elementelor aflate la sol ce contin materiale
combustibile. El va actiona cu jet pulverizat sau spuma la baza stalpilor aprinsi (chiar daca linia este sub
tensiune). Stingerea stalpilor la partea superioara si a consolelor se va face folosindu-se stingatoarele cu pulberi
sau jeturi de apa pulverizata, dar numai dupa ce linia a fost scoasa de sub tensiune.
Seful de teava va fi echipat cu manusi si cizme de cauciuc.
IV.INCENDIII LA SUBSTANTE CHIMICE
Aceste incendii prezinta particularitati multiple datorita numeroaselor substante chimice folosite in
procesul de productie.
In functie de acestea, apar anumite particularitati si in modul cum se actioneaza pentru stingerea lor, pe