Indicatorii care reflectă eficienţa asigurărilor în contextul armonizării legislaţiei la reglementările Uniunii Europene

Indicatorii care reflectă eficienţa asigurărilor în contextul

armonizării legislaţiei la reglementările Uniunii Europene

Drd. Decebal Manole BOGDAN

The indicators that reflect the efficiency in the insurance as the laws are

aligned to the reglementation of the European Union

The economic efficiency is very complexe, being determined by the positions and the interest of

each side: the insurer, the insured, the middle man (intermediary).

The insurance company wants to finish the financial exercise with profit1, and the insured want that

in the eventuality of the insured risk to be produced, the amount of money paid to be as great as possible in a

short period of time. As a conclusion we consider that the economic efficiency must be analyzed from the

point of view of the insurer as well as from the point of view of the insured.

Conceptul de eficienţă economică în asigurări este abordat de mulţi autori cu

diverse opinii. Evident, în aprecierea eficienţei asigurărilor este necesar să avem în vedere

şi faptul că în acest domeniu se întâlneşte „… un fenomen original – unic în activitatea

economică – şi anume inversarea ciclului de producţie; asigurătorul vinde înainte de a fi

produs, deci înainte de a cunoaşte costul produsului vândut.”. Prin încasarea primei de

asigurare, asigurătorul se obligă să plătească asiguratului eventualele daune a căror

mărime nu se cunoaşte decât aproximativ2.

Unii autori3 apreciază că eficienţa economică a asigurărilor depinde exclusiv de

eficienţa acţiunii, a mijloacelor destinate pentru refacerea bunurilor distruse, fiind dată de

raportul dintre efectele economice şi cheltuielile ce se impun la refacerea pierderilor

materiale. Alţi autori 4 apreciază că „eficienţa economică se reflectă prin raportul dintre

efectul obţinut şi efortul depus în legătură cu această activitate, cât şi rezultatele financiare

nemijlocite obţinute de asigurători.”

Eficienţa economică a asigurărilor are un conţinut complex determinat de poziţiile

şi interesele pe care le au fiecare din părţi: asigurător, asigurat şi intermediar.

Societatea de asigurare urmăreşte să încheie exerciţiul financiar cu profit5, iar

asiguraţii doresc ca în urma producerii cazului asigurat drepturile de despăgubire să fie cât

mai consistente în raport cu paguba şi primite într-un termen cât mai scurt. În concluzie

considerăm că eficienţa trebuie analizată atât din punctul de vedere al asigurătorului cât şi

din punctul de vedere al asiguratului.

2 Ştefan Popovici, Căi de creştere a eficienţei în asigurările facultative de bunuri şi persoane, în finanţe şi

credit, nr.3/1968, pag.17. 3 Râmniceanu Ilie, Asigurările de stat în Republica Socialistă România, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984,

pag.213 4 Văcărel I., Bercea Fl., Asigurări şi reasigurări, Editurile Marketer şi Expert, Bucureşti, 1993, pag.350. 5 Lazăr Cistelecan, Rodica Cistelecan, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tîrgu Mureş, 1997,

pag.191.

2

I. Eficienţa activităţii de asigurare din punct de vedere al asigurătorilor.

Entităţile economice care oferă spre vânzare produse de asigurare, denumite generic

asigurători, au ca principal obiectiv crearea de profit din activitatea economică ce o

desfăşoară.

Gestiunea financiară a entităţii economice remarca profesorul A. Giurgiu6 ar putea fi

definită ca un ansamblu de activităţi pentru constituirea, sporirea sau diminuarea

fondurilor societăţii comerciale şi utilizarea eficientă a acestora, de obţinere, repartizare şi

utilizare a rezultatelor financiare. În mod evident gestiunea financiară a societăţii

comerciale cuprinde totalitatea relaţiilor financiare la care ea participă fie pentru

constituirea şi folosirea fondurilor de asigurare, fie în legătura cu realizarea, repartizarea şi

utilizarea rezultatelor financiare.

Adaptarea mecanismelor de gestionare a portofoliului de asigurarea şi evidenţierea

acesteia în contabilitatea de gestiune a adus o serie de modificări asupra indicatorilor de

eficienţă. Până în prezent studiile şi lucrările de specialitate au luat în calcul doar

veniturile din încasări de prime de asigurare şi cheltuielile privind plăţile cu indemnizaţiile

de despăgubire şi sume asigurate, singuri indicatori de referinţă evidenţiaţi în

contabilitate. La aceşti indicatori, personalul din societăţile de asigurări care calculează

eficienţa activităţii de asigurare, adăugau indicatori statistici pentru a prezuma obligaţiile

viitoare.

Noua conjunctură a organizării sistemului informaţional contabil după cel existent în

comunitatea europeană dimensionează mai bine indicatorii datorită cunoaşterii

elementelor suplimentare mai bine aproximate, prime de asigurare subscrise dar

neîncasate, daune avizate şi în curs de soluţionare, daune neavizate, indicatori ce se

reflectă în conturile de rezerve tehnice.

1. Rata daunei. Reprezintă raportul, exprimat în procente, dintre plăţile de

despăgubiri şi încasările din prime de asigurare. Exprimă nivelul plăţilor cu despăgubiri

faţă de nivelul veniturilor din prime de asigurare. Se calculează atât pentru fiecare fel de

asigurare cât şi pentru principalele categorii de asigurări, folosindu-se formula:

Rd= Dp / P 100, unde

Rd - reprezintă rata daunei;

Dp - totalul plăţilor de despăgubiri şi sume asigurate;

P - totalul încasărilor de prime de asigurare.

Rata daunei se exprimă în procente, putând fi mai mică, egală sau mai mare de sută la

sută.

Cu cât nivelul ratei daunei, exprimat in puncte procentuale (%) este mai mic cu atât

situaţia financiară a societăţii de asigurare este mai favorabilă.

Având în vedere că în urma adaptării planului de conturi la strandardele Uniunii

Europene, din evidenţele contabile se cunosc rezervele de daună şi rezervele de prime,

considerăm că formula clasică de calcul a rentabilităţii poate suferi următoarea

modificare.

Rd = (Dp + Rezd) / Ps 100,

unde:

6 Aurel Giurgiu, Conceptul „Gestiune Financiară a unităţilor economice”. Conţinut şi sferă de aplicabilitate,

în: Probleme ale gestiunii financiare în unităţile economice de stat, Ed. Academiei R.S. România, Bucureşti,

1977, pag.23.

3

Rezd – rezervă de daună

Ps – prime de asigurare subscrise = Prime încasate + rezervă de prime.

Prezentăm mai jos un exemplu de calcul, cu doua linii de asigurare, clădiri şi CASCO.

Există o doză de subiectivism în relaţia dată ce derivă din faptul că nu toate primele

subscrise vor fi încasate iar rezerva de prime nu va fi eliberată doar prin încasare, va exista

o cotă procentuală ce se va elibera prin rezilierea contractelor la neplata asigurării.

2. Gradul de cuprindere în asigurare. Se stabileşte prin raportarea numărului sau

volumului obiectelor asigurate (animale, hectare de culturi, numărul de autovehicule, etc.)

la numărul sau volumul total al obiectelor de aceeaşi natură asigurabile, după formula:

Gc = n/N 100

unde:

Gc - reprezintă Gradul de cuprindere în asigurare

n - numărul bunurilor (persoanelor) asigurate;

N - numărul bunurilor (persoanelor) asigurabile.

În fapt, acest indicator exprimă gradul de dezvoltare al fiecărei forme de asigurare,

indicând totodată efortul asigurătorului pentru extinderea unei forme de asigurare, precum

şi rezervele de creştere existente. Cu cât nivelul indicatorului este mai apropiat de 100, cu

atât forma de asigurare respectivă este mai dezvoltată.

Rata asigurării ridicată reflectă poziţia dominantă a asigurătorului pe piaţa

asigurării pentru produsul respectiv. Indicatorul respectiv reflectă, după caz, raportul, mai

mult sau mai puţin favorabil, între despăgubirile plătite şi primele încasate.

Acest indicator are relevanţă pentru aprecierea calităţii activităţii desfăşurate pe

ansamblul societăţii de asigurare, ca şi la nivelul verigilor organizatorice teritoriale.

3. Rata fizică a daunei. Acest indicator se aseamănă cu rata daunei, dar aici

mărimile ce se raportează sunt exprimate în unităţi naturale. Este un indicator cantitativ.

Indică ponderea bunurilor despăgubite în totalul bunurilor asigurate. Cu cât nivelul acestui

indicator este mai scăzut, cu atât activitatea societăţii de asigurare este mai eficientă. Rata

fizică a daunei se stabileşte conform relaţiei:

Rfd = nr.B.dp / nr.B.asig. 100

unde:

Rfd - reprezintă Rata fizică a daunei;

nr.B.dp. - numărul bunurilor despăgubite;

nr.B.asig. - numărul bunurilor asigurate.

Cu cât dispersia bunurilor şi a persoanelor asigurate este mai mare în teritoriu, cu

atât eficienţa liniei de asigurare este mai mare, probabilitatea ca acelaşi risc să afecteze un

număr mare de asiguraţi scade.

Pentru înţelegerea indicatorilor de eficienţă, expuşi mai sus prezentăm un studiu de

caz, de la o unitate reprezentativă a unui asigurător, cu menţiunea ca raportul dintre datele

reale şi cele analizate este de 3:1.

Studiul de caz a fost simplificat luându-se în calcul numai două produse de

asigurare, clădiri şi CASCO.

Datele analizate şi indicatorii calculaţii sunt prezentate în tabelul tabelul nr. 1 de

mai jos.

4

Tabelul nr.1

Nr.

Crt. DESCRIERE indicatori Total Cont

contabil CS 10 Clădiri CASCO

X Număr bunuri asigurabile (x) 237.795 x 94.795 143.000

Y Număr contracte de asigurare încheiate (y) 2500 x 1.100 1.400

K Cheltuieli cu administrarea dezvoltarea (k) 210.000.000 x x x

A Prime de asigurare subscrise (a) 11.807.049.356

1.097.304.689 10.709.744.667

B Prime de asigurare încasate (b) 6.477.235.353 702 500.000.000 5.977.235.353

C Rezerva de prime (c) 5.329.814.003 315 597.304.689 4.732.509.314

D Despăgubiri Plătite (d) 3.591.553.220 602 571.201.651 3.020.351.569

E Rezerva de daune (e) 3.504.858.000 327 153.458.000 3.351.400.000

F Nr dosare daune avizate (f) 154 x 4 150

F1 Număr de dosare plătite (f1) 140 x 3 140

F2 Număr de dosare in lucru (f2) 14 x 1 10

G Rezerva de daune neavizate (g) număr luni ramase 2

3.019.415.213 707.972.397

1. Rata daunei (d+e)/(b+c)*100 63% x 66% 59%

1a Rata daunei estimata (d+e+g)/(b+c)*100 204% x 341% 66%

2. Rata fizică a daunei (f/y) 6,16% 0,36% 10,71%

3. Gradul de cuprindere în asigurare (y/x*100) 1,05% 1,16% 0,98%

4.

Despăgubirea medie per dosar daune plătit

(d/f1) 143.532.864 x 241.553.217 45.512.511

4a.

Despag. medie per dosar daune avizat

(d+e)/f 111.821.628 x 181.164.913 42.478.344

4. Costul relativ al activităţii de asigurare. Se calculează ca raport între totalul

cheltuielilor cu plăţile de sume asigurate, indemnizaţii de despăgubire, expertize şi

cheltuieli de administrare legate de desfăşurarea activităţii de asigurare şi totalul

încasărilor din prime de asigurare, comisioane, dobânzi. Prin compararea acestuia cu rata

daunei rezultă posibilităţile de reducere a cheltuielilor generale şi a cheltuielilor comune.

Indicatorul se stabileşte pe feluri de asigurări, relaţia de calcul fiind:

Ca = C / P 100

unde:

Ca - reprezintă costul relativ al activităţii de asigurare;

C - cheltuielile totale efectuate de asigurător

P- reprezintă total încasări provenite din prime de asigurare, comisioane, dobânzi.

Costul relativ al activităţii de asigurare reflectă în procente raportul dintre

cheltuielile de asigurare şi primele de asigurare. În mod normal nivelul indicatorului este

subunitar, în caz contrar situaţia financiară a societăţii este deficitară. În toate cazurile Ca

> Rd pentru că şi C > Dp. Expresia Ca - Rd reflectă procentual cheltuielile ocazionate de

constituirea şi administrarea fondului de asigurare.

Cei doi indicatori, Rata daunei şi Costul relativ al activităţii de asigurare se

calculează atât pentru fiecare an în parte, cât şi pentru întreaga perioadă de referinţă.

5

5. Rata venitului net. Se calculează raportând diferenţa între totalul veniturilor şi

totalul cheltuielilor înregistrate de societate într-o anumită perioadă de timp, de regulă un

an, la totalul veniturilor. Rata venitului net se calculează pe baza relaţiei:

Rvn = (P – C) / C 100

unde:

Rvn - reprezintă rata venitului net;

P - încasări totale din prime şi alte venituri;

C - cheltuieli totale efectuate de asigurător.

Rata venitului net reflectă procentual cât rămâne în beneficiul asigurătorului din

fiecare 100 de unităţi valorice din primele de asigurare încasate.

Rata venitului net se calculează anual, ca şi la alte unităţi economice, dar având în

vedere specificul activităţii de asigurare şi anume faptul că probabilitatea de ivire a

riscurilor este extrem de diferită şi ca primele de asigurare sunt uneori stabilite pe mai

mulţi ani. Prin noua armonizare a legislaţiei în asigurări la normele Europene, indicatorul

se modifică prin luarea în calcul şi a rezervelor de prime şi de daune.

Rezultatul indicatorului este mult mai exact datorită faptului că începând cu

01.01.2003, societatea de asigurare trebuie să ţină o evidenţă separată pentru toate

contractele încheiate în fiecare an, care pot fi urmărite în evoluţia lor. În modul acesta, se

poate realiza calculul venitului net mult mai apropiat de realitate decât, pe baza calculului

anual.

Propunem ca formulă de calcul:

Rvn =(Vps + Ave + Vp) – (Cd +Crz + Chadm)/ (Cd +Crz + Chadm) 100

Vps – venituri din prime subscrise

Ave – alte venituri din exploatare

Vp – venituri din plasamente

Cd - cheltuieli cu despăgubirile

Crz – cheltuieli cu rezervele.

Chadm - cheltuieli de administrare.

6. Cheltuielile la 1 leu venit. Efectul raportat la efort, se calculează raportând

diferenţa dintre totalul cheltuielilor şi totalul indemnizaţiilor de despăgubire şi sume

asigurate plătite de asigurător, pe parcursul anului, la diferenţa între totalul veniturilor şi

totalul cheltuielilor. Relaţia de calcul este:

C/1 leu (uv)/vn = (C - Dp)/(P – C)

unde

C - totalul cheltuielilor de asigurare;

Dp - totalul despăgubirilor (sumelor asigurate) plătite;

P - totalul primelor de asigurare şi al altor venituri încasate.

Indicatorul se poate calcula pentru 1 leu venit net sau în raport cu o altă unitate

valutară (USD, EURO, etc.). Tendinţa de minim a acestui indicator exprimă o situaţie

financiară favorabilă pentru asigurător.

Volumul şi calitatea activităţii desfăşurate de o societate de asigurare ca şi a

subunităţilor acesteia pot fi aprobate şi pe baza altor indicatori, dintre care menţionăm:

numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător; suma medie asigurată; prima de

asigurare medie aferentă unui contract; productivitatea muncii în activitatea de asigurare.

7. Productivitatea muncii unui lucrător (agent) din asigurări se exprimă ca

raport între încasările totale din prime de asigurare într-o perioadă de timp (de un an

trimestrul) şi numărul personalului angrenat în achiziţionarea asigurărilor, conform

relaţiei:

6

Wa = P / Npa

unde,

Wa- productivitatea muncii în asigurări;

P - totalul primelor de asigurare şi al altor venituri încasate;

Npa reprezintă numărul personalului angrenat în achiziţionarea asigurărilor.

Indicatorul este influenţat în mod evident de volumul de prime încasate, dar nu

putem face abstracţie de dispersia contractelor de asigurare în teritoriu. La prima vedere

decizia managerială impune dezvoltarea relaţiilor de asigurare cu persoanele juridice,

asiguraţi ţintă, care prin valoarea bunurilor asigurate dau o eficienţă sporită atât activităţii

economice cât şi salariaţilor. Dezvoltarea relaţiilor de asigurare cu persoane fizice reduce

productivitatea muncii pe termen scurt dar creează orizont de lucru şi stabilitate pe termen

lung.

În studiul de caz vom analiza indicatorii de performanţă şi eficienţă financiară pe

baza aceloraşi date descrise în analiza parţială de mai sus:

a. Indicatori performanta: Tabelul nr.2

- lei-

Tipul asigurărilor facultative Plan Realizat

Grad realizare

plan %

Asigurări persoane (a): 13.050.000.000 11.671.132.647 89,43%

Asigurări facult.generale persoane juridice (b1): x 6.477.235.353

Asigurări facult.generale persoane fizice (b2): x 7.526.325.423

Total asigurări generale (b=b1+b2) : 13.875.000.000 14.003.560.776 100,93%

Total venituri din asig.facultative (c=a+b) 26.925.000.000 25.674.693.423

Gradul de realizare a programului de venituri în primele 10 luni de zile = 95,36%

Progamul de venituri aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli este anual.Gradul

de realizare a plaului se face prin raportarea veniturilor realizate la cota matematică a

veniturilor de realizat (dată de perioada de timp care a trecut din exerciţiul financiar de la

începutul anului până la data analizei).

b. Indicatorii de eficienţă pe ansamblul activităţii: Tabelul nr.3

- lei-

Perioada analizata 01.01 - 30.10. a anului 2002 2003 2003/2002 (%)

Eficienta activitate = Total cheltuieli/ total venituri 51% 65% X

Venituri totale: 34.400.556.866 45.860.174.705 33,31%

din care venituri din prime de asigurare 34.227.483.553 45.616.086.865 33,27%

Cheltuieli totale: 17.517.057.398 29.898.172.760 70,68%

din care indemnizaţii de despăgubire 6.388.919.063 18.856.785.153 195,15%

C. Costul relativ al activităţii de asigurare. 50,92 65,19

D. Rata venitului net: 49,08 34,81

E. Cheltuieli la un leu venit net: 0,40 0,41

F. Productivitatea munci unui salariat: 1.228.591.317 1.698.524.989

7

c. Eficienţa activităţii de constatare a pagubelor şi soluţionarea dosarelor de

daune: Tabelul nr.4

Dosare plătite din care: 702 Inspector daune Numar dosare Pondere (%)

Asig.facult.persoane JURIDICE 154 Brad Ion 162 23%

Asig. Facult.persoane Fizice 0 Dumitru Andrei 165 23%

RCA persoane JURIDICE 174 Rusu Valentin 110 15%

RCA persoane Fizice 374 Groza Radu* 230 32%

Dosare daune respinse 13 Cozma Viorel* 48 7%

TOTAL dosare soluţionate/tip asigurare 715 Total dosare/inspectori: 715 100%

* inspectorii au activat pe acelaşi post în perioade diferite (complementare).

Gradul de acoperire a activităţii desfăşurată de inspectorii de daune cu dosare de

daune:

Număr salariaţi din compartimentul daune 4 Nr. zile lucrat/ luna 22

Numărul lunilor de zile analizate 10 Media minima7 3,54 dos./zi

Media dosare/zi/insp. 0,81 dosare/ zi

Dif. +/- -2,73 dosare zilnic

Indicatorii de eficienţă în studiul de caz prezentat arată următoarea situaţie:

- programul de venituri nu s-a realizat la asigurările facultative de viaţă, fiind

realizaţi la asigurările generale;

- eficienţa activităţii prin prisma ponderii cheltuielilor totale în total venituri a

crescut, rezultând o creştere a cheltuielilor în perioadele de referinţă cu 70%, în timp ce

veniturile di prime de asigurare au crescut cu numai 33%;

- cheltuielile cu despăgubirile s-au triplat de la un an la altul, situaţie generată de

apariţia unor cazuri asigurate de valoare mare;

- costul relativ al activităţii de asigurare a crescut de la 50,9 la 65,19;

- rata venitului net s-a redus de la 49,08 la 34,81 lei la 100 lei venit.

- cheltuielile la un leu venit net au crescut puţin de la 0,40 lei, la 0,41 lei;

- productivitatea muncii pe salariat a crescut de la 1,22 miliarde lei, la 1,69 miliarde

lei în anul curent faţă de aceiaşi perioadă a anului trecut;

Studiul indicatorilor de eficienţă arată ca activitatea de asigurare s-a optimizat.

dar din punct de vedere financiar este grevată de cuantumul mare al despăgubirilor plătite.

Activitatea de dezdăunare nu este optimă deoarece numărul de dosare raportat la

numărul salariaţilor care le instrumentează este mult prea mic. Revine o medie 0,81 dosare

instrumentate pe zi de către fiecare salariat. Calculele de eficienţă a activităţii făcute pe

baza istoricului, arată un număr minim de 3,54 dosare de daune per salariat, zilnic.

8. Numărul mediu de asigurări contractate de un agent de asigurări, se

calculează pentru asigurările facultative şi exprimă raportul între numărul total de

asigurări facultative, pe categorii (bunuri, persoane, răspundere civilă), contractate într-o

perioadă de timp (lună, trimestru, an) şi numărul organelor de contractare a asigurărilor.

Relaţia de calcul se prezintă astfel:

Nac = Ac / Npc

unde,

Nac - numărul mediu de asigurări contractate de un agent de asigurare;

7 Numărul de dosare minim acceptat pentru acoperirea corespunzătoare a postului s-a stabilit pe baza

observaţiilor a cronometrarii activităţii şi a calculelor statistice.

8

Ac - numărul asigurărilor contractate într-o perioadă de timp;

Npc - numărul agenţilor (personalului) de contractare a asigurărilor.

Indicatorul poate fi ajustat prin luarea în calcul şi a societăţilor de intermediere,

respectiv a agenţilor persoane fizice autorizate. Acestea din urmă sunt rezultatul aplicării

noii legislaţii8.

Formula ar putea fi:

Nac = Ac / (Npc + Ni)

unde,

Ni – numărul convenţiilor încheiate cu intermediarii în asigurări.

De precizat că în cadrul unei convenţii pot activa mai multe persoane care

contractează asigurările. În aceste condiţii indicatorul poate să fie extins în analitic

respectiv numărul de asigurări contractate prin personal propriu raportat la numărul total

de asigurări. Se poate analiza şi aportul intermediarilor la numărul de asigurări încheiate.

9. Suma asigurată medie constituie unul din indicatorii utilizaţi m aprecierea

asigurărilor de viaţă. Eficient pentru asigurător este faptul ca agenţii de asigurare să

depună interes pentru a încheia contracte, la asigurările de viaţă, la sume cât mai mari.

Indicatorul se calculează pe baza relaţiei:

Sam = Sa / Nc

unde,

Sam reprezintă suma asigurată medie;

Sa - totalul sumelor asigurate;

Nc - numărul total de contracte de asigurare încheiate.

Suma asigurată medie se poate calcula pentru întregul stoc de asigurări, la un moment

dat, sau pentru asigurările contractate într-o perioadă de timp.

10. Prima medie încasată pe un contract se poate calcula pentru toate categoriile

(ramurile) de asigurări (bunuri, persoane, răspundere civilă), prin raportarea totalului

încasărilor de prime, la numărul contractelor de asigurare încheiate. Relaţia de calcul se

prezintă astfel:

Pm = P / Nc

unde,

Pm reprezintă prima medie încasată pe un contract;

P - totalul încasărilor din prime de asigurare;

Nc - numărul contractelor încheiate.

Acest indicator are o semnificaţie deosebită în cazul asigurărilor de viaţă, întrucât

acestea se încheie pe perioade mari de timp şi ne indică nivelul de atragere a numerarului

de la persoane fizice.

În cazul practic prezentat prima medie încasată la un contract de asigurare este de

638.055 lei, faţă de 101.352 lei în anul trecut.

Aprecierea eficienţei se face comparând perioadele de timp echivalente din

exerciţiul financiar curent faţă de cel procedent. Ex: pimele 10 luni ale anului curent faţă

de primele zece luni ale anului trecut. Numărul bunurilor sau al persoanelor asigurate se

compară cu cele asigurabile, stabilind şi gradul de curpindere în asigurare.

Analiza indicatorilor de eficienţă privind gradul de dezvoltare a portofoliului de

asigurare este redată mai jos.

8 Legea nr.32 din 10 aprilie 2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în

Monitorul Oficial nr.148 din 10 aprilie 2000 partea întâi.

9

Studiul de caz a fost simplificat prin prisma numărului redus de produse de

asigurare analizate.

a. Numărul contractelor şi poliţelor de asigurare încheiate: Tabelul nr.4

Nr.crt. Tip asigurare

Asigurări noi în perioada

data a anului Creştere Obiective asigurabile

2002 2003 % %

1 Asig. persoane 12.458 15.693 126% 154.000 10,19%

2 RCA 18.093 21.026 116% 74.000 28,41%

3 CASCO 1.409 1.524 108% 143.000 1,07%

4 Clădiri 1.118 1.011 90% 94.975 1,06%

5 Asig. Bunuri 465 416 89% 124.380 0,33%

6 Malpraxis 226 567 251% 580 97,76%

7 Transeuro 2 2 100% 29 6,90%

TOTAL 33.771 40.239 119%

b. Număr poliţe de asigurare viata expirate si încheiate: Tabelul nr.5

Nr.crt. Forme de

asigurare 01-31.10.2003

Expirări Asigurări noi Creştere

1 Tarif I9 10 12 120%

2 Tarif Ia10 1.301 2.582 198%

3 Tarif Ib11 1 1 100%

4 Tarif VI12 6 2 33%

5 Tarif X13 1 0 0%

6 Tarif XI14 16 0%

TOTAL 1.335 2.597

Gradul de reînnoire al asigurărilor de viaţă a căror valabilitate a expirat pentru care

se plateşte suma asigurată şi excedentul este un indicator important de naliză a

portofoliului de asigurare.

9 Codul ASIROM pentru asigurarea de viaţă. 10 Codul ASIROM pentru asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accident. 11 Codul ASIROM pentru asigurarea familială mixtă de viaţă. 12 Codul pentru asigurarea de accidente a managerilor. 13 Codul ASIROM pentru asigurare de viaţă cu plata primelor şi a sumei asigurate in valută. 14 Codul ASIROM pentru asigurarea colectivă de accidente a salariaţilor.

10

c. Situaţia organelor de încasare: Tabelul nr.6

Nr.crt. Organe de încasare: 2002 2003 Fluctuaţie+/-

1 TESA din care 28 27 96%

1a Sarcini de birou 21 20 95%

1b Inspectori coordonatori = 7 7 100%

2 Inspectori sarcini proprii = 28 17 61%

3 Colaboratori = 188 125 66%

4 Total activitate de contractare 223 149 67%

TOTAL 244 169 69%

Situaţia arată modificările intervenite în schema de personal în perioadele

comparate, pe categorii de colaboratori şi salariaţi.

d. Numărul mediu de asigurări contractate de un agent de asigurări:

Număr total asigurări 0= 33.771 40.239

Număr salariaţi cu contract de muncă = 56 44

Număr asigurări / salariat 603,1 914,5

Din analiza de mai sus se desprinde următoarea stare de fapt:

- cu excepţie asigurărilor de clădiri şi bunuri gospodăreşti, celelalte forme de

asigurare au avut o creştere semnificativă în perioadele de referinţă (10 luni ale anului

curent faţă de 10 luni ale anului trecut);

- asigurările de viaţă ponderea este deţinută de asigurările de viaţă cu riscul suplimentar

de accident, din punct de vedere al creşteri se observă că numai la asigurare managerilor,

tarif VI, există scădere a numărului de asigurări încheiate de la o perioadă la alta;

- în privinţa personalului TESA se observă o reducere a numărului de posturi

tehnice, auxiliare, numărul salariaţilor care încheie asigurări rămânând constant. Agenţii

de asigurare s-au redus la 67% ;

În aceste condiţii, cu toate că numărul contractelor de asigurare contractante de un

agent de asigurare a crescut cu 50%, în fapt acelaşi portofoliu se administrează cu salariaţi

mai puţini şi mai eficienţi. Creşterea numărului de asigurări este de numai 19%, diferenţa

este dată de eficientizarea activităţii de asigurare.

II. Indicatorii care reflectă eficienţa asigurărilor din punct de vedere al

asiguraţilor.

Concurenţa din partea celorlalţi asigurători, cererea asiguraţilor, impun pe piaţă

produse de asigurare la un preţ al preţurilor. Dacă în economia naţională preţurile au la

bază un cost cunoscut şi o rată a inflaţiei prognozată în economia asigurărilor prin

necunoaşterea exactă a costului, asigurătorii riscă încheierea unor contracte de asigurare la

preţuri sub nivelul real, mizând pe faptul că riscul nu se va produce.

În acest context asiguraţii protejaţi de Legea privind Societăţile de asigurare şi

supravegherea asigurărilor care fixează termene concrete de respectare a obligaţiilor

contractuale din partea asigurătorilor, indicatorii de eficienţă devin dintr-o nevoie firească

de cunoaştere o necesitate obiectivă.

11

1. Durata medie de lichidare a daunelor. Un aspect deosebit de important în

relaţiile cu asiguraţii îl constituie rezolvarea operativă a cererilor de plată, a drepturilor

cuvenite, de calitatea acestei activităţi depinzând atât prestigiul societăţii cât şi situaţia

financiară a asiguraţilor. Se pot cheltui milioane de lei cu propaganda şi publicitatea

despre asigurări. Dacă societatea nu efectuează operativ şi corect plăţile, efectul

publicităţii se spulberă. Reducerea duratei de lichidare a daunelor trebuie să fie în atenţia

societăţii de asigurare.

Durata medie de lichidare a daunelor se calculează ca raport între numărul de zile

trecute de la avizarea daunei, până la plata despăgubirii şi numărul daunelor soluţionate.

Relaţia de calcul se prezintă astfel:

Dm = (t1 + t2 + … +tn) / Nd

Dm - durata medie de lichidare a daunelor;

t - numărul zilelor de la avizarea daunelor până la soluţionarea acestora;

Nd - numărul daunelor soluţionate.

Durata medie de lichidare a daunelor se calculează pe categorii de bunuri asigurate,

putându-se stabili pe ansamblul societăţii de asigurare sau la nivelul subunităţilor

(sucursale, agenţii, filiale etc).

2. Gradul de acoperire prin asigurare. Se calculează raportând suma asigurată la

valoarea bunului respectiv, exprimând în ce măsură suma asigurată acoperă valoarea

bunului. Relaţia de calcul este:

Ga = Sa / Vb 100

unde,

Ga - reprezintă gradul de acoperire;

Sa - suma asigurată;

Vb - valoarea bunului în momentul asigurării.

Suma asigurată, teoretic, poate fi egală cu valoarea bunului sau mai mică. Practic,

erorile de calcul la stabilirea valorii reale a bunului cuprins in asigurare fac posibilă si

supra asigurarea. Întrucât în funcţie de valoarea bunului ce va fi cuprins în asigurare se

stabileşte suma asigurată, evaluarea bunurilor are o deosebită importanţă.

Dacă suma asigurată este inferioară valorii reale a bunului asigurat, eficienţa

economică a asigurării respective va fi mai redusă decât în cazul acoperirii integrale. Dacă,

valoarea de asigurare ar fi mai mare decât valoarea bunului asigurat, interesul asiguraţilor

de a-şi păstra integritatea bunurilor respective scade şi poate determina, uneori,

distrugerea intenţionată a bunului respectiv în scopul de a primi o indemnizaţie de

despăgubire mai mare decăt cea de pe piaţă.

Pentru a evita acest neajuns asigurătorul utilizează pârghia de "împărţire a răspunderii

între societatea de asigurare şi asigurat, prin preluarea unei sume asigurate mai mică sau

cel mult egală cu valoarea bunului".

3. Gradul de acoperire al daunei sau rata despăgubirii. Se calculează, astfel:

Gad = Dp / Pg 100

unde,

Gad - reprezintă rata despăgubiri (gradul de acoperire al daunei);

Dp - despăgubirile primite de asigurat;

Pg - valoarea pagubei produse la bunul asigurat.

Acest indicator ne arată gradul de acoperire a pagubei prin despăgubirea primită.

Dacă despăgubirea primită ar fi în toate cazurile egală cu paguba, aceasta i-ar determina pe

asiguraţi să favorizeze producerea riscului. Pentru a combate asemenea încercări,

12

societăţile de asigurare utilizează ca pârghie "sistemul acoperirii limitate" prin aplicarea

franşizei care constă în scutirea asigurătorului de a acoperi paguba, cu o anumită sumă sau

cotă, deci suportarea de câtre asigurat a unei cote părţi din valoarea pagubei. În acest fel

asiguratul este stimulat să ia măsurile pentru buna păstrare şi întreţinere a bunului asigurat.

III. Aprecieri. Interpretări.

Complexitatea actului de asigurare determină abordarea eficienţei activităţii din

mai multe unghiuri. Asigurătorul în interesul său de a obţine profit mizează pe obiective

asigurabile mari care se preiau în asigurare cu costuri mici lăsând pe un plan secundar

asiguraţii cu bunuri asigurabile modeste, care necesită cheltuieli cu contractarea asigurării

mai mari.

La prima vedere primele de asigurare încasate generează profit imediat pe termen

scurt, dar la producerea cazului asigurat pagubele reclamă indemnizaţii de despăgubire

deosebite. La intervale scurte de timp prin apariţia riscului asigurat, asigurătorul ajunge

din situaţia unui profit prognozat în situaţia de a apela la rezerve tehnice. Balanţa poate fi

echilibrată în acest caz prin aportul la mutualitatea fondului dat de asiguraţii mulţi la

număr dar cu prime de asigurare modeste.

Asigurătorii care se orientează asupra tuturor segmentelor sociale în politica de

piaţă stabilită nu au decât de câştigat.

Din punct de vedere al asiguraţilor, indicatorii de eficienţă prezentaţi mai sus arată

dacă alegerea asigurătorului la încheierea asigurării a fost bună sau nu. Rezolvarea într-un

termen scurt a cererii de despăgubire şi acoperirea pagubei la un nivel cât mai ridicat arată

că asigurătorul respectă atât pe asigurat cât şi legislaţia în vigoare, fiind solvabil.

O problemă delicată apare tot mai des pe piaţa asigurărilor din România, dar prin

prisma unei persoane păgubite din vina altei persoane asigurată pentru Răspundere Civilă

Auto. Deţinătorii de autovehicule sunt tentaţi să se asigure cât mai ieftin şi cumpără

asigurări de la societăţi de asigurare a căror marcă şi stare de solvabilitate sunt îndoielnice,

dar care în dorinţa de a acapara un segment cât mai mare de piaţă vinde asigurări la preţuri

nejustificat de mici. Din acest punct are de pierdut un terţ păgubit care nu va primi banii

din despăgubire în cuantum normal şi în termen scurt.

Aplicarea standardelor Uniunii Europene în materie de gestiune a asigurărilor în

societăţile de asigurare din România este benefică pe mai multe planuri.

Se cunoaste în timp real situaţia economico fianciară a societăţii, starea de

solvabilitate, situaţia portofoliului, structura si modul de plasare a rezervelor tehnice.

Situaţia patrimonială este mai transparentă şi oferă informaţii reale, netrunchiate de

anumite interese de grup.

Gestiunea se ţine pe fiecare contract de asigurare în mod individual, aproximând

mai aproape de realitate profitul net, real prin calcualrea exactă a rezervelor tehnice.

Comisia de supraveghere a asigurărilor din România poate exercita un control mai

eficient asupra activităţii desfăşurată de asigurători.

13

Bibliografie:

- Lazăr Cistelecan, Rodica Cistelecan, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie

Cantemir, Tîrgu Mureş, 1997.

- Aurel Giurgiu, Conceptul „Gestiune Financiară a unităţilor economice”.

Conţinut şi sferă de aplicabilitate, în: Probleme ale gestiunii financiare în unităţile

economice de stat, Ed. Academiei R.S. România, Bucureşti, 1977

- Ştefan Popovici, Căi de creştere a eficienţei în asigurările facultative de

bunuri şi persoane, în finanţe şi credit, nr.3/1968.

- Râmniceanu Ilie, Asigurările de stat în Republica Socialistă România,

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984.

- Văcărel I., Bercea Fl., Asigurări şi reasigurări, Editurile Marketer şi Expert,

Bucureşti, 1993.

- Legea nr.32 din 10 aprilie 2000 privind societăţile de asigurare şi

supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial nr.148 din 10 aprilie 2000

partea întâi.