Imperiul colonial francezFran a a avut posesiuni coloniale n
diferite forme, ncepnd cu secolul al XVII-lea pn n deceniul al
aptelea al secolului trecut. n secolele al al XIX-lea i al XX-lea,
imperiul su colonial era al doilea ca mrime dup cel britanic. n
momentul de maxim dezvoltare, ntre 1919 i 1939, al doilea imperiu
colonial francez se ntindea pe aproximativ 12.898.000 km. Alturi de
teritoriile metropolitane, suprafaa total aflat sub suveranitatea
francez atingea 13.000.000 km, adic aproximativ 8,7% din suprafaa
uscatului mondial. n zilele noastre, rmiele acestui vast imperiu
sunt reprezentate de sutele de insule i arhipelaguri din Atlanticul
de Nord, zona Caraibelor, Oceanul Indian, Pacificul de Sud i de
Nord ca i un teritoriu pe continentul Americii de Sud, cu o suprafa
total de 123.150 km, adic numai 1% din teritoriul coloniilor
antebelice. Toate aceste teritorii se bucur de reprezentare complet
la nivel naional, ca i de diferite grade de autonomie. (Vedei i:
Diviziunile teritoriale ale Franei).
Imperiul colonial medieval francez Se poate spune c existena
unui imperiu colonial francez a nceput de facto cu teritoriile de
peste Marea Mediteran din secolele al XII-lea i al XIII-lea,
cucerite ca urmare a cruciadelor trzii, dei, n acele timpuri,
aceste posesiuni nu erau considerate colonii. Prima posesiune de
peste mri a Franei a fost primul Regat al Ierusalimului, cu primul
rege ncoronat aici n 1100, Baudouin. Cuvntul franuzesc outremer i
are originile n acest regat. Cruciada a patra a dus la mprirea
Imperiului Bizantin n 1204, cu oraul Constantinopole i teritoriile
nconjurtoare, att din Europa ct i din Asia, ncorporate n aa-numitul
Imperiu Latin, condus de nobili originari din Burgundia, Flandra, i
Courtenay. Acest imperiu a supravieuit atacurilor vecinilor pn a
fost cucerit de Imperiul de la Niceea n 1261. Frana a invadat
Egiptul n timpul celei de-a aptea cruciade din 1249 i a ocupat
Delta Nilului pentru un an. Domnia Angevin a durat n Regatul
Siciliei i n Malta din 1266 pn la nceputul secolului al XIV-lea,
cnd teritoriile respective au fost cucerite de aragonezi. Familia
nobil francez de Lusignan a ocupat tronul Ierusalimului pn la
cucerirea oraului de mameluci n 1291, iar Regatul Ciprului pn n
1489.
Primul imperiu colonial francez
Primele expediii ale lui Giovanni da Verrazzano i Jacques
Cartier de la nceputul secolului al XVIlea, ca i desele cltorii ale
pescarilor francezi ctre Marile Bancuri i Newfoundland din acel
secol, au fost precursorii ncercrilor de colonizare ale Americilor.
Interesele Spaniei n America i izbucnirea n Frana a rzboaielor
religioase la nceptul secolului al XVI-lea, au mpiedicat eforturile
mai consistente de colonizare. Primele ncercri franceze de nfiinare
a unor colonii n Brazilia la Rio de Janeiro (1555) i la So Lus i n
America de Nord, n Florida (1562) au fost zdrnicite de spanioli i
portughezi.Istoria imperiului colonial francez a nceput cu adevrat
pe 24 iulie 1605, odat cu fondarea Port Royal n colonia Acadia din
America de Nord, n ceea ce este azi Nova Scotia, Canada. Dup civa
ani, n 1608, Samuel de Champlain a fondat Quebec, care avea s devin
capitala unei colonii uriae ca suprafa, dar foarte slab locuite,
Noua Fran, cunoscut i cu numele de Canada.Dei, prin aliane cu
diferitele triburi amerindiene, francezii au reuit s exercite
controlul asupra a unei mari ntinderi din continentul
nord-american, aezrile franceze erau limitate n general la vale
rului St. Laurent. Mai nainte de nfiinarea n 1663 a Consiliului
Suveran, teritoriile Noii Frane s-au dezvoltat drept colonii
comerciale. Numai dup sosirea intendentului Jean Talon, Frana a
asigurat mijloacele necesare pentru dezvoltarea unor colonizri
masive cu populaie de pe vechiul continent, aa cum fceau deja
britanicii. Spre deosebire de Anglia, n Frana interesul pentru
colonizare era relativ redus, fiind concentrat mai ales n direcia
asupra dominaiei asupra btrnului continent. De-a lungul ntregii
sale istorii, Noua Fran sau chiar Canada, s-au aflat cu mult n urma
coloniilor britanice din America de Nord, att din punct de vedere
al dezvoltrii populaiei ct i din punct de vedere al economiei.
Acadia a fost pierdut n favoarea britanicilor prin Tratatul de la
Utrecht din 1713.n 1699, preteniile teritoriale ale Franei n
America de Nord au continuat s se manifeste cu vigoare odat cu
fondarea Louisianei n bazinul rului Mississippi. Reeau comercial
extins din toat regiunea, conectat cu cea a Canadei prin Marile
Lacuri, a fost aprat de o vast reea de puncte fortificate, multe
dintre ele centrate n ceea ce este azi statul Arkansas.n vreme ce
imperiul colonial francez nord-american de extindea, s-a nceput
constituirea unui imperiu colonial mai mic ca ntindere, dar mult
mai profitabil, n India de vest. Aezrile de-a lungul coastei
atlantice a Americii de Sud n ceea ce este azi Guiana Francez au
nceput n 1624. O alt colonie a fost fondat pe insula Saint Kitts n
1625, insula fiind mprit cu britanicii pn n 1713, cnd a fost semnat
Tratatul de la Utrecht i francezii i-au cedat partea lor
englezilor. Compagnie des les de l'Amrique a fondat colonii n
Guadelupa i Martinica n 1635, o alt colonie fiind fondat n 1650 pe
Saint Lucia. Plantaiile agricole din aceste colonii au fost
construite i exploatate cu munca sclavilor adui aici prin comerul
cu sclavi africani. Rezistena triburilor indigene a dus la
expulzarea caribilor din 1660.Cea mai important posesiune colonial
Caraibian a fost Saint-Domingue (azi Haiti ), nfiinat n 1664 n
jumtatea vestic a insulei spaniole Hispaniola. n secolul al
XVII-lea, Saint-Domingue devenise cea mai bogat colonie productoare
de zahr din trestie din ntreg spaiul Caraibian. Jumtatea estic a
insulei Hispaniola (azi Republica Dominican) a fost i ea pentru o
scurt perioad sub controlul francez dup ce a fost cedat de spanioli
n 1795.Expansiunea colonial francez nu s-a limitat numai la Lumea
Nou. n Africa de Vest, francezii au stabilit posturi comerciale n
Senegal, de-a lungul coastei n 1624. n 1664, a fost nfiinat
Compania francez a Indiilor de Est pentru a participa la comerul
profitabil cu Orientul ndeprtat. Au fost nfiinate colonii n India -
Chandernagor n Bengal (1673) , Pondicherry n sud-est (1674), iar
mai trziu n Yanam (1723), Mahe (1725) i Karikal (1739) (Vedei i:
India Francez). Au fost nfiinate colonii pe insulele din Oceanul
Indian, le de Bourbon (Runion, 1664), le de France (Mauriius 1718)
i Seychelles (1756).
Conflictul colonial cu Marea BritaniePe la mijlocul secolului al
XVIII-lea au izbucnit primele conflicte coloniale ntre Frana i
Marea Britanie, care vor avea ca rezultat final distrugerea celei
mai mari pri a primului imperiu colonial francez. Aceste
conflagraii au fost rzboiul pentru succesiunea austriac (17441748),
rzboiul de apte ani (17561763), rzboiul revoluionar american
(17931802) i rzboaiele napoleoniene (18031815).Dei rzboiul pentru
succesiunea la tronul Austriei a avut un rezultat neconcludent i n
ciuda succeselor lui Joseph Franois Dupleix, Guvernatorul general
francez din India, i a victoriilor de nceput ale francezilor n
Minorca i America de Nord din rzboiul de apte ani, Frana a fost n
cele din urm nfrnt, britanicii cucerind nu numai Noua Fran (cu
excepia insulelor Saint-Pierre i Miquelon), dar i cea mai mare
parte a coloniilor Caraibiene i ntreaga Indie Francez. Dup semnarea
tratatului de pace, Frana a recptat avanposturile comerciale din
India i insulele Caraibiene Martinica i Guadelupa, dar competiia
pentru putere n India a fost ctigat de britanici, iar n cazul
Americii de Nord, francezii au pierdut toate posesiunile coloniale.
Toat Noua Fran a fost cucerit de Marea Britanie, cu excepia
regiunii Louisiana, cedat Spaniei, (ca o compensare petru anexarea
de ctre englezi a Floridei spaniole).De asemenea, Frana a mai cedat
Marii Britanii insulele Grenada i Saint Lucia din Indiile
Occidentale. Dei pierderea Canadei a provocat regrete generaiilor
care au urmat, n momentul petrecerii evenimentului nu a prut o
catastrof, colonialismul fiind perceput n societatea francez
neimportant i imoral.n timpul interveniei franceze n Revoluia
american s-a obinut retrocedarea insulei Sainte Lucie, dup semnarea
Tratatului de la Paris din 1783, dar acest teritoriu a fost
nensemnat fa de ce speraser francezii n momentul declanrii
interveniei. n 1791, resturile imperiului colonial francez au fost
din nou zguduite de un dezastru, cnd Saint Domingue (care cuprindea
o treime din insula Hispaniola), cea mai important i mai bogat
colonie francez, a fost devastat de o mare rscoal a sclavilor.
Sclavii, condui de Toussaint l'Ouverture, iar dup capturarea lui
(1801) de Jean-Jacques Dessalines, au reuit s reziste mult vreme
trupelor franceze, spaniole i britanice, pentru ca pn la urm s obin
independena a ceea ce a devenit Haiti (1804), prima republic a
negrilor din lume, nfiinat cu mult timp naintea viitoarelor state
africane. ntre timp, rzboiul franco-britanic reizbucnit a dus la
pierderea ultimelor colonii franceze. Dei dup Pacea de la Amiens
din 1802 aceste colonii au fost retrocedate, odat cu izbucnirea
unui nou conflict n anul urmtor, britanicii au reuit s reocupe
toate posesiunile coloniale franceze caraibiene. Frana a reuit s
recapete Louisiana n 1800, dar succesul revoltei haitiene l-a
convins pe Bonaparte c meninerea acestei posesiuni ar fi foarte
costisitoare, ceea ce a dus la vnzarea regiunii Statelor Unite n
1803. ncercare francezilor de a nfiina o colonie n Egipt n 17981801
a fost un eec.
Al doilea imperiu colonial francezn perioada de sfrit a
rzboaielor napoleoniene, cea mai mare parte a coloniilor franceze a
fost restaurat : Guadelupa i Martinica, Guiana Francez, mai multe
posturi comerciale din Senegal, le Bourbon (Runion) i cele cteva
mici posesiuni din India. Pn n cele din urm, Marea Britanie avea s
anexeze definitiv Saint Lucia, Tobago, Insulele Seychelles i le de
France (Mauriius).Adevratul nceput al celui de-al doilea imperiu
colonial francez a fost ns anul 1830, cnd Frana a invadat Algeria,
care a fost cucerit treptat n urmtorii 17 ani. n timpul celui celui
de-al doilea Imperiu Francez condus de Napoleon al III-lea, s-a
ncercat stabilirea unui protectorat de tip colonial n Mexic, dar
francezii au fost nevoii s abandoneze experimentul dup ncheierea
rzboiului civil american, odat cu invocarea de ctre preedintele
american a Doctrinei Monroe. Intervenia francez n Mexic a durat din
1861 pn n 1867. Napoleon al III-lea a reuit s stabileasc controlul
francez asupra teritoriului Cochin-China (extremitatea sudic a
Vietnamului, inclusiv Saigonul), ca i protectoratul asupra
Cambodgiei.Cea mai mare parte a posesiunilor coloniale franceze au
fost cucerite ns dup ncheierea rzboiului franco-prusac din 18701871
i proclamarea celei de-a treia republici (18711940). Din bazele din
Conchin-China, francezii au cucerit Tonkin i Annam (n Vietnamul de
azi) n 1884-1885. Acestea, mpreun cu Cambodgia i Cochin-China, au
format Indochina Francez, la aceasta fiind adugat Laos (1893) i
Kwang-Chou-Wan n 1900. n 1849 a fost nfiinat "concesiunea francez"
din Shanghai, desfiinat numai n 1946. Francezii i-au ntrit prezena
i influen n
Africa de Nord prin protectoratul asupra Tunisiei (1881).
Treptat, Frana a reuit s controleze aproape toat Africa nordic,
central, vestic, (Mauritania, Senegal, Guinea, Mali, Cte d'Ivoire,
Benin, Niger, Ciad, Republica Centrafrican, Republica Congo), dar i
enclava estic Djibouti (Somalilandul Francez) pn la sfritul
secolului al XIX-lea. Expediia militar Voulet-Chanoine a fost
trimis n 1898 din Senegal pentru a cuceri Bazinul Ciad i s unifice
toate teritoriile franceze din Africa de Vest. Aceast expediie a
cooperat cu alte dou expediii (Misiunea Foureau-Lamy i Misiunea
Gentil), care naintau din Algeria i cursul mijlociu al fluviului
Congo. Odat cu moartea rzboinicului musulman Rabih az-Zubayr,
considerat cel mai mare conductor al zonei, completat ce crearea
Teritoriului Militar Ciad n 1900, Misiunea militar Voulet-Chanoine
Mission i-a ndeplinit toate obiectivele. Brutalitatea aciunilor
militarilor francezei a provocat un mare scandal la Paris. n 1911,
Marocul a devenit protectorat francez.Frana a stabilit colonii i n
Pacificul de Sud: Noua Caledonie, insulele din Polinezia Francez
(Insulele Societii, Marquesas, Tuamotou), iar mpreun cu britanicii
au stabilit un control bipolar asupra Noilor Hebride.Francezii au
reuit ultimele lor mari cuceriri coloniale dup ncheierea primului
rzboi mondial, cnd au primit mandate asupra fostelor teritorii
otomane care formeaz n zilele noastre Siria i Libanul i asupra
celor mai multe colonii germane, aa cum au fost Togo i Camerun. O
not caracteristic proiectelor coloniale franceze de la sfrtiul
secolului al XIX-lea i nceputul celui de-al XX-lea a fost aa-numita
misiune civilizatoare (mission civilisatrice), prin care se afirma
c este de datoria naiunilor europene dezvoltate s civilizeze
popoarele napoiate. Pornind de la aceast premiz, oficialitile
coloniale au dus o politic de franco-europenizare n coloniile
franceze, n special n Africa Francez de Vest. Africanii care au
adoptat limba i cultura francez i s-au cretinat au primit cetenia
francez i dreptul la vot.
Prbuirea imperiului colonial francezImperiul colonial francez a
nceput s se destrame n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, cnd
diferite pri ale imperiului au fost ocupate de alte puteri:
Indochina de Japonia, Siria, Libanul i Madagascarul de Marea
Britanie, Marocul i Algeria de Statele Unite i Regatul Unit, iar
Tunisia de germani. Controlul asupra posesiunilor coloniale a fost
restabilit treptat de Charles de Gaulle. Uniunea Francez, prevzut n
Constituia Franei din 1946, nlocuia fostul imperiu colonial.Totui,
Frana a fost imediat confruntat cu declanarea procesului de
decolonizare. Guvernul lui Paul Ramadier a reprimat insurecia din
Madagascar din 1947. n Asia, Vietminul condus de Ho Chi Minh a
proclamat independena Vietnamului, act politic care a dus la
declanarea primului rzboi din Indochina. Aproape imediat dup
nfrngerea i retragerea Franei din Vietnam n 1954, a izbucnit un nou
rzboi mai dur n colonia cea mai veche i mai important a Parisului,
Algeria. Micrile de eliberare conduse de Ferhat Abbas i Messali
Hadj aprute nc din perioada interbelic, s-au radicalizat dup al
doilea rzboi mondial. n 1945, masacrul de la Stif, de care era
responsabil armata francez, a fost o ncercare de nbuire a micrii
algeriene de eliberare. Rzboiul algerian de independen a izbucnit n
1954. Algeria era o problem special pentru Frana, datorit numrului
mare de coloniti europeni (aa-numiii pieds-noirs) care se aezaser n
aceast regiune n 125 de ani de control al Parisului. Venirea la
putere a lui Charles de Gaulle n 1958, n plin criz, a dus n cele
din urm la recunoaterea independenei Algeriei n 1962 prin
Acordurile de la vian.Uniunea Francez a fost nlocuit n noua
constituie francez din 1958 prin Comunitatea Francez. Numai Guineea
a refuzat, dup o consultare popular, s fac parte din noua
organizaie, pe care o considera tot de factur colonial. n timpul
rzboiului din Algeria, Comunitatea Francez s-a autodizolvat,
tuturor coloniilor africane fiindu-le recunoscut independena, dup
convocarea unor referendumuri locale. Unele foste colonii au ales s
fie n continuare parte a Franei, cptnd statutul de departemente i
teritorii de peste mri. Criticii neocolonialismului au afirmat c
noua Franafrique este doar o form mascat a mai vechii guvernri
coloniale. Ei au afirmat c n vreme ce de Gaulle recunotea pe de-o
parte independena fostelor colonii, pe de alt parte crea noi
legturi care s mpiedice ndeprtarea de Paris a noilor naiuni aprute
pe harta politic a lumii. Principalul colaborator al lui de Gaulle
n aceast ntreprindere a fost Jacques Foccart, consilierul pe
probleme africane, cel care este responsabil n special pentru
secesiunea Biafrei (rzboiul civil din Nigeria) din deceniul al
aptelea.
Imperiul colonial European:Inceputa de Columb si Vasco da Gama,
expansiunea europeana a atins apogeul la sfirsitul secoluluui XIX,
cind marile puteri occidentale au creat imperii coloniale uriase,
dominind intreaga lume. De-a lungul istoriei au existat mai multe
imperii, de la asirieni la imperiul european al lui Hitler in
timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Majoritatea acestora erau
relativ compacte, create prin expansiuni teritoriale in zonele
invecinate. Imperiile coloniale ale principalelor puteri europene
implicau dominatia acestora asupra popoarelor indepartate,
ne-europene. Imperiile cuprindeau aproape intreaga lume si se bazau
pe superioritatea economica si tehnologica. Apogeul acestui proces,
atins in secolul XIX este adesea denumit Epoca Imperialismului.
Bazele imperi 13413c215n ilor coloniale datau din secolul XV, cind
Columb a ajuns in cele doua Americi, iar portughezii au descoperit
o ruta maritima.spre India. La fel cum au facut cu micile colonii
din Asia, europenii au inceput cucerirea si colonizarea Lumii Noi.
In secolul al XVIII-lea, America Centrala si de Sud erau impartite
intre Spania si Potugalia, iar Marea Britanie si Franta se luptau
pentru stapinirea Americii de Nord, pina cind Marea Britanie a
iesit victorioasa din Razboiul de Sapte Ani (1756-1763). "Primul
Imperiu Britanic" s-a destramat atunci cind colonistii americani au
respins conducerea britanica si au fondat S.U.A. Aceasta revolutie
a americanilor a demonstrat faptul ca europenii stabiliti aici erau
imposibil de controlat de la asa mari distante, decit daca acestia
simteau ca guvernele de acasa actioneaza in favoarea propriilor lor
interese; si chiar si asa , acestia aveau sa insiste sa-si cistige
independenta. Acest lucru s-a intimplat la inceputul secolului XIX,
cind coloniile spaniole si portugheze din America s-au revoltat si
si-au dobindit independenta. Exemplul lor a fost urmat de
britanici, care s-au hotarit sa acorde guvernare proprie coloniilor
Australia, Noua Zeelanda, zona de sud a Africii de Sud si Canada ,
unde se stabilisera foarte multi europeni. In mod surprinzator,
dezvoltarea acestor state era in mare parte o consecinta a
conditiilor mizerabile din Marea Britanie, care au facut ca
emigrarea spre coloniile americane sa fie pentru milioane de oameni
mai atragatoare decat viata pe paminturile lor natale.
Apogeul Imperiului:In 1815 britanicii posedau deja un imperiu
imens de expansiune, in timp ce majoritatea rivalilor lor -
spaniolii, portughezii si olandezii - pareau sa stagneze. Prin
urmare in ultima faza a imperialismului european din secolul XIX,
cind cea mai mare parte a Asiei si Africii a fost colonizata, Marea
Britanie era in frunte. Cu toate acestea, vechea sa rivala, Franta,
a devenit si ea extrem de activa si au aparut si citeva puteri
coloniale noi. In Asia, presiunile Marii Britanii asupra Indiei
s-au intensificat, pina cind intregul sub-continent (Pakistanul,
India si Bangladeshul de azi) a fost supus direct sau indirect
conducerii britanice. Pina la Rascoala Indiana din1857, India era
responsabilitatea Companiei India de Est, dupa care a fost preluata
de Coroana. India a fost in curind privita ca "Bijuteria Coroanei",
vasta si exotica, in timp ce Armata Indiana a devenit expresia
autoritatii si prestigiului britanic n Orient.
Comert si politica:Comertul si politica au dus la o continua
raspindire a influentei britanice. Singapore a fost fondat in anul
1819, insa urmatoarea miscare importanta a avut loc dupa o jumatate
de secol, cind Burma si Malaya (astazi Birmania, respectiv
Malaezia) au fost cucerite dupa o serie de razboaie si tratate.
Franta a cucerit Indo-China (Vietnam, Cambodgia si Laos), in mod
asemanator. Expansiuni si mai importante au fost inregistrate in
Asia Centrala, de catre rusi, care au patruns in Persia si
Afganistan. De vreme ce noile lor teritorii au fost incorporate in
statul rus, formind o masa neintrerupta de teritorii, era usor de
trecut cu vederea faptul ca acestea erau, la urma urmei, colonii
aflate sub stapinirea rusilor, nu doar pe timpul tarilor, ci in
perioada sovietica. Deoarece succesele rusilor pareau sa puna
in
pericol India britanica, rivalitatea anglo-rusa a devenit foarte
intensa la sfirsitul secolului XIX. Din aceasta cauza, state ca
Persia, Afganistan si Tibet aveau o independenta fragila, desi cele
doua mari puteri au cazut in cele din urma de acord asupra unei
diviziuni in "sfere de influenta", in care fiecare dintre ele putea
interveni, daca interesele ii erau amenintate. China, de asemenea,
si-a pastrat o independenta nominala, desi a fost obligata sa
cedeze teritorii Rusiei si sa-si deschida porturile pentru comertul
cu Occidentul, trebuind sa faca concesii una dupa alta. Istoria
Chinei din secolul XIX a fost presarata cu numeroase umilinte,
rezultate din Razboiul Opuilui (1841-1842), cind britanicii i-au
silit pe chinezi sa importe drogul, pina la infringerea sa
(1894-1895) de catre Japonia, un stat asiatic, care reusise sa se
adapteze mai bine la noile realitati ale lumii moderne. In Africa,
ca si n Asia, s-a inregistrat o activitate coloniala redusa n prima
jumatate a secolului XIX, desi francezii incepusera cucerirea
Algeriei in jurul anului 1830. In acea perioada, multi britanici
erau sceptici fata de valoarea coloniilor, iar un scriitor devenit
politician, Benjamin Disraeli, le-a calificat drept : "pietre de
moara agatate la giturile noastre". Mai, tirziu, acesta si-a
schimbat parerea si, in calitate de prim-ministru, a facut din
Marea Britanie cel mai mare actionar al Canalului Suez (1875) si,
printr-un gest imperialistic extravagant, a proclamat-o pe Regina
Victoria Imparateasa a Indiei (1877). Insa abia dupa 1880
imperialismul a inceput sa faca parte din constiinta britanica,
popularizat prin povestirile si poeziile lui Rudyard Kipling si
sarbatorit in stil mare in timpul celor doua jubilee ale Reginei
Victoria (1887 si 1897).
De la Cape la Cairo:Englezii inaintau spre nord, spre colonia
Cape. Unul dintre cei mai inflacarati imperialisti era milionarul
in diamante Cecil Rhodes, primul ministru al coloniei Cape,
indemnat de o viziune despre o ruta continentala britanica intre
Cape si Cairo. Rolul pe care l-a avut in expansiunea nordica a fost
atit de important incit doua colonii au fost denumite dupa numele
sau: Rhodesia de Nord (Zambia) si Rhodesia de Sud (astazi
Zimbabwe). Teritoriul britanic a fost in cele din urma limitat la
doua republici : Transvaal si Statul Liber Orange, care fusesera
infiintate de descendenti ai colonistilor olandezi in Cape. In anii
1830, acesti afrikaneri, sau buri, au preferat sa se indrepte spre
interiorul continentului, decit sa ramina sub conducere britanica.
Neintelegerile dintre ei si englezi au inceput din nou, in special
dupa ce s-a descoperit aur pe teritoriul lor, fapt ce a atras
britanici si alti straini, cautatori de aur. Conflictele dintre
acestia au culminat in Razboiul Bur din 1899-1902, care s-a sfirsit
cu anexarea statelor de afrikaneri.
Sfirsitul colonialismului European:Al doilea Razboi Mondial a
zgduit marele imperii pina la temelii.Dupa1945,in mod intentionat
putrile coloniale s-au retras lasind in urma multe state
independente.In 1914 imperiile europene din Asia, Africa erau
puternice ,iar administratorii imperiali erau siguri ca fac o
treaba buna aducind civilizatia in rindul popoarelor ce le
stapineau. In Imperiul Britanic colonialismul exercitat de 'tara
mama' a fost inlocuit cu autoguvernarea proprie- o implicare mai
mare sau mai mica in dirijarea propriilor afaceri - in comunitatile
in care colonistii albi au in majoritate. Dintre acestea , Canada,
Africa de Sud ,Australia si Noua Zeelanda devenisera deja cunoscute
sub numele de Bominioane,cea ce inseamna ca acestea sufera
schimbari in cadrul Imperiului. Dupa Primul Razboi Mondial
coloniile Armeniei,Turciei care fusese infrinte au fost impartite
intre aliatiinsa nu au devenit posesiuni absolute.In schimb acestea
au devenit tutele ale Ligii Natiunilor.Dupa ce le-a facut unele
promisiuni arabilor in timpul razboiului ,UK a infiintat regatele
Irakului si Iordanului, iar in 1932 Irakul a ignorat suveranitatea
britanica si a devenit independent. De asemenea UK a promis ca va
crea o 'Casa
Nationala'pentru evrei ,dar in curind a intimpinat dificultati
in indeplinirea obligatiilor fata de arabi si evrei.O alta
consecinta si mai grava asupra Imeriului s-a produs dupa al doilea
Razboi Mondial, in special in Orientul Mijlociu si
Asia.Suveranitatea coloniala fusese sfidata in multe zone,iar
imperiilor coloniale ,epuezate in urma razboiului ,li se parea
imposibilsa o ia de la capat. Franta a abandonat Libia si Siria
,colonia libiana ai Italiei care fusese , infrunta a devenit regat
independent, la fel ca si Iordanu, iar in Palestina, UK a renuntat
pur si simplu la mandate, retragindu-se in 1948, lisind Natiunile
Unite sa se confrunte cu problema arabilor si evreilor.In Asia,
victoriile japonezilor au umbrit imaginea superioritatii europene.
Un episode dramatic a fost predarea celor 60.000 de militari
britanici si imperiali, care aparau inexpugnabilul Singapore. Cind
in sfirsit japonezii au plecat, nationalistii au preluat Indiile de
Est olandeze, iar in Indochina franceza, un grup de comunisti si
nationalisti au proclamat independenta Vietnamului cu capitala la
Hanoi. Olandezii au luptat pentru a redobindi controlul fostei lor
colonii pina in 1949, cind aceasta a devenit independenta sub
numele de Indonezia. Francezii au avut mai mult succes in
Indochina; ei au recapturat Hanoi, dar s-au confruntat cu o
rezistenta formidabila.